JB Duroselle p 165:

In anul 1962 in Africa, singurele teritorii neindependente mai erau doar Sahara spaniola ( Rio de Oro ),
mici orase spaniole de pe coasta Africii dar si coloniile portugheze. La acea data coloniile portugheze
erau Insulele Capului Verde, insulele Sao Tome si Principe, Guineea portugheza, Cabinda, Angola si
Mozambic. Presedintele Portugaliei, Salazar, considera ca posesiunile lor coloniale nu erau menite sa-si
obtina independent ci sa devina provincii portugheze. Politica de asimilare totala era cea preferata si si-a
mentinut aceasta pozitie chiar si in momentul in care toata Africa era cuprinsa de miscarea de
independenta. In anul 1951, coloniile portugheze au capatat numele de Provincii de Peste Mari si la
randul lui, Ministerul Coloniilor si-a schimbat denumirea in Ministerul pentru Provinciile de Peste Mari.
In cadrul coloniilor toti locuitorii aveau cetatenie portugheza, iar in teritoriu exista un guvernator
general, numit pentru o perioada de patru ani de catre Consiliul de Ministri; dispunea de putere
executive si legislative. In cadrul Adunarii Generale Nationale Portugheze existau trei deputati din
Angola, trei din Mozambic si cate unul din Guineea, Sao Tome si Principe. Restul statelor africane au
contribuit la aparitia si amplificarea revoltelor din coloniile portugheze, care desi existau, erau intr-o
forma redusa, in Angola 1961 si Mozambic. Provinciile de Peste Mari erau pazite in permanenta de
soldati portughezi. DE CONTINUAT