Sunteți pe pagina 1din 2

Evolutie.

Cele mai corecte previziuni asupra evolutiei nefavorabile a schizofreniei


par a fi date de criteriile de diagnostic utilizate de DSM IV, desi nu n totalitate, pentru ca
acestea stipuleaza faptul ca sindromul trebuie sa fie prezent timp de 6 luni nainte de a
putea pune diagnosticul. DSM IV contine criteriile de diagnostic ale sociatiei
!sihiatrice mericane si clasifica evolutia schizofreniei n" subcronica #perioada de
aparitie a primelor semne de boala mai mult sau mai putin continua, cu durata mai mica
de $ ani si minima de 6 luni%, cronica #durata peste $ ani%, subcronica cu e&acerbari acute
#reaparitia unor puternice simptome psihotice, la o persoana aflata sub evolutie
subcronica n faza reziduala%, cronica cu exacerbari acute #reaparitia unor puternice
simptome psihotice, la o persoana cu evolutie cronica aflata n faza reziduala%, remisiune
#o persoana cu istoric de schizofrenie care nu mai prezinta nici un simptom%.
'valuarea functiilor intelectuale si cognitive, arata ca recaderile sunt dese n
primii ani de boala. 'volutia bolii are ca si caracteristica definitorie tendinta fie spre
desfasurare continua si progresiva, fie spre e&acerbari urmate de perioade variabile de
atenuare sau disparitie a fenomenelor psihopatologice, fie regresie, deteriorare tipica a
personalitatii sau raportului bolnavului cu realitatea, reversibilitatea #totala sau partiala%
fiind posibila doar n conditii afective si sociale deosebite. 'volutia clasica este cea cu
perioade de e&acerbare alternativ cu perioade de remisie relativa., diferenta dintre
schizofrenie si alte psihoze fiind lipsa de revenire la nivelul initial al functiilor psihice
dupa fiecare recadere.
'volutia schizofreniei poate fi continua #acuta spre dementiere, cronica spre dementiere,
acuta spre defect, cronica spre defect%, ondulanta #spre dementiere, defect, sau
nsanatosire% si atipica. Decesul poate surveni prin boli interne, suicid #()* din
schizofrenici mor prin sinucidere%, catatonie maligna.
+emisia si integrarea sociala. ,amilia, prietenii, societatea intervin n evolutia
bolii, fiind primii care observa virarile comportamentale #-..ang, (//0%. !acienti cu
defecte reziduale ale personalitatii si remisie sociala pot fi ncadrati n munci de mena1,
munci de rutina, cei cu defecte multiple impun2nd supravegherea continua. +ata
recaderilor este mai mare n familiile n care rudele au aratat o nalta e&presivitate
emotionala prin comentarii critice, e&presii ostile, sentimente aratate involuntar. +ate
recaderilor se reduce daca rudele sunt pregatite sa accepte pacientul asa cum este el, prin
furnizarea de informatii despre boala prin intermediul grupurilor psihoeducative, n
cadrul unui program special de instruire.
'&perienta de bolnav psihic este cea mai dureroasa dintre toti factorii care
contribuie la recaderi si este privita adesea de antura1 cu umor. Cur2nd, pacientul
realizeaza ca familia sa l considera drept nebun si3l trateaza ntr3o maniera noua, fiind
e&clus temporar sau permanent de la ndatoririle casei. lteori pacientii sunt tratati ca si
copiii, cu pretentii scazute asupra lor, permit2ndu3li3se astfel sa actioneze iresponsabil,
lucru care poate avea implicatii legale.
Principii terapeutice. 4erapia antipsihotica se face cu neuroleptice n doze
crescatoare timp de o saptam2na, cu mentinerea dozei n platou la nivelul tolerat de
bolnav timp de o luna si scaderea ulterioara a dozelor ulterior, tot n decurs de o
saptam2na. Se prefera 5aloperidolul, sau, n formele agitate, Clorpromazina. 6a
e&ternare se administreaza preparate neuroleptice retard #Moditen, Modecate, ,luan&ol%,
cu administrarea unei fiole pe luna. 6a terapia neuroleptica se asociaza, dupa caz,
an&iolitice, hipnotice, roborante sau medicamente menite sa cupeze efectele adverse ale
neurolepticelor #+ompar7in, Diazepam%. 4ratamentul neuroleptic clasic are efecte n
special pe simptomele pozitive si mai putin pe cele negative. 'fectul sedativ este imediat,
dar efectul antipsihotic se dezvolta mai lent #$38 saptam2ni%. 'fecte mai bune se obtin cu
Clozapine si +ispolept. +ipoleptul asigura un control mai bun al simptomelor pozitive,
dar n egala masura si pe al celor negative, at2t n faza acuta, c2t si n cea cronica.,
mbunatatind functiile cognitive si starea afectiva, av2nd mai putine efecte
e&trapiramidale. 9n functie de tabloul clinic, la v2rste mai mari se asociaza tratamentul
electroconvulsivant.