Doua lucruri nu puteau intelege ucenicii: ca El trebuia sa patimeasca pentru

mantuirea lumii si ca dupa patruzeci de zile de la Inviere Se va inalta la ceruri. Deoarece

ei nu stiau clar de ce a venit Hristos in lume, de unde a venit si unde trebuia sa
mearga iar
Mantuitorul nostru a venit in lume, trimis de Tatal, ca sa mantuiasca lumea cea
cazuta in tot felul de pacate, dupa cum Insusi spunea: Nam venit ca sa judec In !",#$.
El a venit in lume sa rascumpere pe om, care a%unsese rob al satanei si al g&eenei,
prin caderea lui 'dam. ' venit sa impace pe om cu Dumnezeu, cu cerul, cele muritoare
cu cele vesnice. (iul lui Dumnezeu Sa facut )m, ca sa faca pe om Dumnezeu. ' luat
trup omenesc ca sa dea in sc&imb omului trup dumnezeiesc. Sa smerit Dumnezeu ca sa
vindece mandria omului. *entru acesta Sa intrupat Iisus +ristos si a venit in lume.
Dar venind Domnul la om, nu la gasit acolo unde il lasase, la munca campului, in
sanul familiei, in prea%ma Edenului, ci la gasit certanduse cu semenul lui, inc&inanduse
la idoli, zacand in cele mai grele pacate. )mul a%unsese in stare dobitoceasca, dupa cum
insusi David graieste: Iar omul, in cinste fiind, nu a priceput, alaturatusa dobitoacelor
celor fara de minte si sa asemanat lor- .*s. #/, !"0.
'colo la gasit Dumnezeu pe om, de aceea Sa si nascut in iesle de dobitoace.
'%unsese omul rob al diavolului, inc&is in temnita tuturor pacatelor, cum spune iarasi
proorocul: Scoate din temnita sufletul meu, ca sa se marturiseasca Numelui Tau-.
1a a%unsese c&iar locuitor al iadului, caci pana la venirea Mantuitorului nici un suflet nu
sa mantuit, ci toti erau cuprinsi de negurile iadului, de la 'dam pana la Ioan 1otezatorul.
Si din acest loc nimeni nul mai putea scoate pe om, decat numai (iul lui Dumnezeu.
Despre aceasta amintea David: Din adancurile iadului iarasi mai scos- .*s. "2, 30.
Sa dat in dar omului, ca sal mantuiasca in dar. Sa vandut cu pret, 4el fara de
pret.I sau dat palme, I sa pus in spate crucea, a fost spanzurat intre tal&arii pamantului, a
patimit, a murit, a inviat. Toate lea rabdat, tot ce a avut mai scump a dat: si viata, si
Trupul si Sangele Sau, ba si &ainele Sale cele sarace, ca sa dobandeasca tot ce este mai
scump pe pamant: sufletul omului. ' facut toate ca sa dobandeasca pe toti si pe toate.Iar
cand sa umplut pa&arul ispasirii, +ristos a strigat de pe cruce: Savarsitusa.
'sa Sa inaltat Domnul la cer. Iar %os pe pamant au ramas privind cu %ale catre El
unsprezece pescari galileieni. 4at sunt de durerosase despartirile5 6n clipa aceea grea a
despartirii au venit doi ingeri luminati sai imbarbateze pe ucenicii.
Sa inaltat Iisus Hristos la cer pentru ca savarsise misiunea primita de la
Tatal, pentru a intra iarasi intru slava Sa. S-a inaltat ca sa gateasca acolo loc de
odihna celor ce vor crede intru El, ca sa ne inalte la ceruri si pe noi, dupa cum singur
zice: Iar Eu, cand Ma voi inalta de pe pamant, pe toti ii voi trage la Mine- .Ioan !", 3"0.
Domnul a strabatut taria cerului, cu ingeri de lumina. 'u a%uns la poarta primului
cer din cele noua, si plini de mare bucurie strigau impreuna cu David: Desc&ideti, o,
ingeri, portile voastre cele vesnice si va intra Imparatul slavei.
'stazi sa inc&eiat actul impacarii intre om si Dumnezeu.
Domnul sa inaltat la cer, dar nu nea lasat sarmani, dupa cum a fagaduit
ucenicilor Sai. ' luat trupul nostru, dar nea lasat Trupul 7ui. ' luat ranele si pacatele
noastre, dar nea lasat darurile 7ui. ' luat pe cele de %os si nea dat pe cele de Sus.
Si daca totusi ne simtim sarmani si straini pe pamant, sa alergam cat mai des la
Sfanta Biserica.. Aici ne vom intalni iarasi cu Iisus. Aici se uneste cerul cu pamantul.
'ici se impaca mereu omul cu Dumnezeu si simte c8 nu e s8rman pe p8m9nt.
Nu putem trai fara de El. 'i Domnului suntem si numai El are mila de noi. In
1iserica ne putem uni cu +ristos pe doua cai:
coboram pe Domnul in inimile noastre, prin rugaciune, prin dragoste si milostenie
ne ridicam noi la Domnul prin adanc de smerenie, caci !cel ce se smereste pe sine..
(iecare sa alerge cum poate. Noi sa incercam fie pe una din cai, fie pe cealalta, fie
pe amandoua deodata, si sa nu ne lenevim pana nu ne vom uni cu Mantuitorul sufletelor
noastre. Si de voiti mai desavarsit sa ne unim cu El, sus sa avem inimile. Sus, acolo
unde sunt parintii nostri, eroii nostri, sfintii nostri. 'colo unde este slava lui +ristos,
acolo sa fie si inima noastra. 'tunci si numai atunci ne vom satura, cand ni se va arata
lumina slavei lui +ristos .*s. !:,!;0.