Sunteți pe pagina 1din 285
Universitatea ,,Constantin Brâncuşi” Tg-Jiu Facultatea de Inginerie Prof. univ. dr. MIODRAG IOVANOV Tg Jiu -
Universitatea ,,Constantin Brâncuşi” Tg-Jiu
Facultatea de Inginerie
Prof. univ. dr.
MIODRAG IOVANOV
Tg Jiu
- 2006 -

CAPITOLUL I

C U P R I N S

ECUAŢII DIFERENŢIALE

1. Ecuaţii diferenţiale. Soluţia generală.Soluţii particulare. Interpretarea

geometrică. Exemple. Problema Cauchy…………………………………………8

2. Ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi rezolvate în raport cu y', integrabile prin

metode elementare……………………………………………………………….

9

2.1. Ecuaţii cu variabile separate ………………………………………… 9

2.2. Ecuaţii omogene ………………………………………………………9

2.3. Ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene

2 4. Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi……………………………11

2.5. Ecuaţia lui Bernoulli…………………………………………………. 11

2.6. Ecuaţia lui Riccati……………………………………………………. 12

2.7. Ecuaţia lui Lagrange şi Clairaut………………………………………12

9

3. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior…………………………………………. 13

4. Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare.Dependenţa liniară. Wronskian. Soluţia

generalăa unei ecuaţii diferenţiale liniare…………………………………………14

5. Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare şi neomogene.Soluţia generală. Metoda

variaţiei constantelor pentrudeterminarea unei soluţii particulare a ecuaţiei neomogene. Exemplu…………………………………………………………… 16

6. Ecuaţii diferenţiale de ordinul n, liniare,cu coeficienţi constanţi……………

20

7. Ecuaţii neomogene. Determinarea soluţiei particulare…………………………21

8. Ecuaţia lui Euler. Exemplu……………………………………………………. 23

9. Sisteme de ecuaţii diferenţiale. Exemplu……………………………………

25

10.

Sisteme simetrice. Definiţie. Integrale prime.Combinaţii integrabile.

Exemple…………………………………………………………………………

27

11. Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întâi liniare şi omogene. Sistem

caracteristic.Soluţie generală. Exemplu………………………………………… 29

12. Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul întâi

cvasiliniare.

Exemplu………………………………………………………………………… 30

13. Probleme propuse…………………………………………………………… 32

CAPITOLUL II . FUNCŢII COMPLEXE

1. Corpul numerelor complexe.Construcţia şi reprezentarea numerelor complexe. …

 

34

2. Elemente de topologie în corpul numerelor complexe.

 

Proiecţia

stereografică.

.…

37

3. Şiruri şi serii de numere

……………………………

42

4.

Funcţii complexe de variabilă reală. Limita într-un punct.Continuitate.

 

Derivata şi diferenţiala.Integrala Riemann.Primitivă. ……

………….

45

5.

Funcţii monogene.Derivata unei funcţii complexe.Condiţiile

de monogeneitate

……

47

6. Determinarea unei funcţii olomorfe pe un domeniu când se cunoaşte

partea reală sau partea

………………………………49

7. Interpretarea geometrică a derivatei.Transformarea conformă.

Exemplu. ………

…………….

52

8.

Integrala curbilinie în planul complex.Definiţie.Principiul de calcul .

Proprietăţi. ……

………………………

55

……………………………………………………58

.61

11.Serii de puteri.Teorema lui Abel.Dezvoltări în serie Taylor. ………………… 62

10.Formula integrală a lui Cauchy. ……………………………………

9. Teorema lui

……….

12.Seria lui Laurent.Puncte singulare. ……………………………………….…

65

13.Reziduu.Teorema reziduurilor.Exemplu. …………………………………

68

14.Aplicaţii ale teoremei reziduurilor.Teorema semireziduurilor.Exemple. …… 72

15.Funcţii

……………………………………………………

.

76

16.Probleme propuse. ………………………………………………………

80

CAPITOLUL III . FUNCŢII SPECIALE

 

Sisteme de funcţii ortogonale.Polinoamele lui Laguerre. Polinoamele lui Cebîşev. …

1.

………….

46

2. Funcţiile lui

Euler.

.………………………………………………………….

 

48

3. Funcţiile lui Bessel. ………………………………………………………

51

4. Polinoame Hermite.Relaţia de recurenţă.Ecuaţia diferenţială.

Proprietăţi. Funcţia generatoare. ……………………………………………… 54

5. Polinoame Legendre.Relaţia de recurenţă.Ecuaţia diferenţială.

Proprietăţi. Funcţia

……………………………………………

55

6. Probleme

propuse.

.…………………………………………………………

57

CAPITOLUL IV . SERII FOURIER

periodice. Transformata periodică.

Dezvoltarea în serie Fourier a unei funcţii periodice cu perioada .Exemplu.

1.

Serii

Fourier

pentru

funcţii.

Funcţii

……………………

59

2. Seria Fourier a funcţiilor pare sau impare. …………………………………

61

3. Dezvoltarea în serie Fourier a funcţiilor definite pe (-l,l). Exemplu. ……….

62

4. Dezvoltarea în serie Fourier după cosinusuri sau sinusuri a unei funcţii definite pe intervalul (0,l).Exemplu. …………………….

63

5. Forma complexă a seriilor Fourier. …………………………………………

66

6. Dezvoltarea unei funcţii în serie de funcţii ortogonale.Aproximarea

7.

Probleme propuse. ………………………………………………………….

70

CAPITOLUL V . TRANSFORMĂRI INTEGRALE

1. Integrala Fourier.Forma complexă şi forma reală a integralei Fourier. Cazul funcţiilor pare sau impare. ……………………………………

72

2. Transformata Fourier. ……………………………………………………

74

3. Transformata Laplace. Proprietăţi. ………………………………………

77

4. Transformarea inversă. Formula Mellin-Fourier. ………………………

82

5. Teoreme de dezvoltare.Exemple. ……………………………………….…

83

6. Aplicaţii ale transformatei Laplace.Rezolvarea operaţională a

 

ecuaţiilor diferenţiale şi a sistemelor de ecuaţii diferenţiale sau cu

coeficienţi constanţi. Exemple. …………………………………………

86

7.

Probleme propuse. …………………………………………………………

88

CAPITOLUL VI. ECUAŢIILE FIZICII MATEMATICE

 

1. Observaţii generale asupra ecuaţiilor cu derivate parţiale………………

90

1.1.Definiţii şi exemple……………………………………………………

90

1.2.Clasificarea ecuaşiilor liniare de ordinul al doilea……………………

91

1.3.Forma canonică a ecuaţiilor liniare de ordinul al doilea………………

93

1.4.Probleme de bază ale teoriei ecuaţiilor cu derivate parţiale. Condiţii la limită şi condiţii Cauchy………………………………

95

1.5.Probleme de fizică ce conduc la ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul al doilea……

98

2. Ecuaţii cu derivate parţiale de ordinul doi.Clasificare. Reducerea la forma canonică. …

 

104

3. Ecuaţii liniare şi omogene în raport cu derivatele de ordinul

 
 

al

doilea, cu coeficienţi constanţi. ………………………………

110

4. Coarda infinită.Metoda schimbării variabilelor (metoda

 
 

lui D’Alambert şi Euler). Formula lui D’Alambert. ……

…………

113

5. Coarda finită. Metoda separării variabilelor (D.Bernoulli şi Fourier). …

117

6. Ecuaţii de tip eliptic.Formularea problemelor la limită.Soluţii particulare ale ecuaţiei lui Laplace. …………………………………

121

7. Problema lui Dirichlet pentru cerc. Formula lui Poisson. ……………….…

125

8. Problema lui Neumann pentru interiorul cercului.Formula lui Dini .………

131

9. Ecuaţia căldurii. ……………………………………………………….…… 132

10.Proprietăti ale funcţiilor armonice.Prima formulă a lui Green.

A doua formulă a lui Green. …………………………

………………

135

CAPITOLUL VII . ELEMENTE DE CALCUL VARIAŢIONAL

1. Probleme geometrice şi mecanice de calcul variaţional. Funcţională. Funcţii admisibile.Clasificarea extremurilor funcţionalelor (extreme absolute, extreme relative). Lemele fundamentale ale calculului variaţional. ………………

144

2. Condiţii necesare de extrem. Ecuaţia lui Euler. Condiţia lui Legendre. …

151

3. Funcţionale conţinând derivate de ordin superior.Ecuaţia Euler-Poisson. Condiţia lui Legendre. Exemplu. ……………………

154

4. Funcţionale depinzând de mai multe funcţii.Sistemul Euler-Lagrange. Condiţia Legendre. Exemplu. …………………………………….…

156

5. Funcţionale determinate prin integrale multiple.Ecuaţiile lui Euler-Ostrogradski. Exemplu. ……………………………………

159

6. Probleme izoperimetrice.Extreme condiţionate ale funcţionalelor. Teorema lui Euler. Problema lui Lagrange. Exemplu. …………

…….

161

7. Probleme propuse. ………………………………………………………….

165

CAPITOLUL VIII . DISTRIBUŢII

1. Spaţiile de funcţii L p , K,S,C ……………………………………………

167

2. Spaţiul distribuţiilor. Operaţii cu distribuţii. Exemple. …………………….

169

3. Derivarea distribuţiilor. Produsul direct şi produsul de convoluţie. Proprietăţi. ………

172

4. Aplicaţii ale teoriei distribuţiilor. …………………………………………

173

5. Reprezentarea unui cuplu concentrat. ……………………………………… 175

6. Calculul variaţional în distribuţii.Probleme discontinue. …………………

177

7. Probleme propuse. ………………………………………………………….

180

CAPITOLUL

PROBABILITĂŢILOR

IX

ELEMENTE

DE

TEORIA

1.Câmp de evenimente.Cîmp de probabilităţi.Definiţia axiomatică a probabilităţii (A.N.Kolmogorov). ………………………………

….…

182

2. Probabilităţi condiţionate. ………………

……………………

….

188

3. Probabilitatea evenimentelor rezultate din operaţii cu evenimente. …….…. 189

3.1. Reuniunea evenimentelor

189

3.2. Intersecţia evenimentelor dependente şi

189

3.3. Inegalitatea lui Boole. Exemplu. ……………………………………

190

3.4. Formula probabilităţii totale. Formula lui Bayes.

191

4. Scheme probabilistice

193

4.1 Schema urnei cu bile nerevenite.

193

4.3.

Schema urnelor Poisson*.

196

5. Variabile aleatoare. ……………………………………………

196

5.1. Introducere. Variabile aleatoare. Distribuţia unei variabile aleatoare

196

5.2. Operaţii cu variabile

198

5.3. Funcţia de repartiţie a unei variabile

199

6. Caracteristici ale variabilei

201

6.1 Tendinţa centrală de grupare a

202

6.2 Împrăştierea distribuţiei variabilei

205

7. Funcţia caracteristică ataşată unei variabile

209

8. Inegalitatea Bienayme –

211

9. Distribuţii

212

9.1 Legea binomială. ……………………………………………………

212

9.2 Distributia normală (Laplace şi Gauss). ……………………………

213

9.3 Distributia Gama. ……………………………………………………… 217

9.4 Distributia Beta. ………………………………………………………

218

9.5 Distribuţia χ 2 (hi -pătrat)

218

9.6 Repartiţia Poisson (legea evenimentelor rare). ………………………

220

9.7 Repartiţia “t” ( Student ). ……………………………………………… 221

10.

Convergenţa în repartiţie sau în sens Bernoulli. …………………………

223

11.Variabile aleatoare bidimensionale (discrete şi continue). Repartiţii

225

12. Convarianţa şi corelaţia a două variabile

227

13. Aplicaţii ale teoriei probabilităţilor în teoria

228

14. Probleme propuse. …………………………………………………………

232

CAPITOLUL X

PROBLEME DATE LA CONCURSUL DE MATEMATICĂ

TRAIAN LALESCU”, anul II (politehnică), (fazele naţionale)-19801996- (selectiv). ……………………………………

234

BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………. 239

CAPITOLUL I

ECUAŢII DIFERENŢIALE

1. Ecuaţii diferenţiale. Soluţia generală. Soluţii particulare. Interpretarea geometrică. Exemple. Problema Cauchy.

Definiţie.

Fie

F(x,y,y',…,y (n) )

o

funcţie

× Y,Y R

n+1

, având argumente variabila reală

împreună cu derivatele ei

y

',

y

'',

,

y

(1)

F(x,y,y',…,y (n) )=0

(n)

. Relaţia:

reală

definită

pe

[a,b]

x [a,b] şi funcţia reală y

se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul n, dacă se cere să se determine funcţiile y=f(x) definite pe intervalul [a,b], având derivate până la ordinul n inclusiv în orice punct al intervalului [a,b] astfel încât să avem:

F(x,f(x),f' (x),…,f (n) (x))=0 pentru orice x [a,b] . Funcţiile reale f(x) care îndeplinesc condiţiile de mai sus se numesc soluţii ale ecuaţiei diferenţiale (1). Dacă (1) poate fi scrisă:

(2)

y (n) =f(x,y,y',…,y (n-1) )

atunci (2) se numeşte forma normală a ecuaţiei (1). Dacă n=1, din (1) avem F(x,y,y')=0 care este o ecuaţie diferenţială de ordinul întâi (sau y'=f(x,y) forma explicită). Soluţiile ecuaţiei F(x,y,y')=0 se pot pune sub forma y=φ(x,C), C constantă şi se numesc soluţii generale. Dacă dăm lui C o valoare particulară obţinem o soluţie particulară.

2

Ecuaţia y=xy'+y' 2 are soluţia generală y=Cx+C 2 şi y = − numită

x

4

soluţiesingulară. Din punct de vedere geometric, ecuaţia

dy

dx

=

f

(

x

,

y

),

(

x

,

y

)

D

reprezintă un câmp de direcţii, graficul unei soluţii

y= φ(x) este o curbă situată în D, cu proprietatea că în fiecare punct (x,y) al său, tangenta la curbă reprezentată printr-un vector face cu axa Ox un unghi α, astfel că tgα=f(x,y).

8

2. Ecuaţii diferenţiale de ordinul întâi rezolvate în raport cu y', integrabile prin metode elementare.

2.1. Ecuaţii cu variabile separate.

Ecuaţia diferenţială

(1)

P(x)dx+Q(y)dy=0

se numeşte ecuaţie cu variabile separate. Soluţia generală se obţine astfel:

x y

x

0

P

(

x dx

)

+

y

0

Q

(

y dy

)

=

C

2.2. Ecuaţii omogene.

Ecuaţiile diferenţiale omogene sunt de forma:

(2)

dy

f ⎛ ⎜ y ⎞ ⎟

dx

x

=

.

Dacă se face schimbarea de funcţie: y=tx, ecuaţia (2) se transformă într-o ecuaţie cu variabile separate. Într-adevăr, avem:

dy =

dx dx

dt

x

+ t

şi ecuaţia (2) devine:

variabile separate.

x

dt

dx

+ =

t

f (t)

sau

Exemplu. Să se rezolve ecuaţia:

dt

= dx

care este o ecuaţie cu

f ( ) − t t x y − 1 dy x = dx y
f
( ) −
t
t
x
y
− 1
dy
x
=
dx
y
+ 1

. Efectuând substituţia

x

y=tx ecuaţia devine:

t

+ 1

dx

dt =−

t

2

+ 1

x

de unde integrând şi revenind la

obţinem integrala generală:

ln

2

x + y

2

+ arctg

y

integrala general ă : ln 2 x + y 2 + arctg y x = C

x

= C

.

t =

y

x

,

2.3. Ecuaţii reductibile la ecuaţii omogene.

Ecuaţia de forma:

9

unde

y '=

(3)

dy

,
dx

a

k

,

b

k

,

'

y =

f ⎛ ⎜ a x

x

+

b y

1

+

c

1

1

a

+

b

2 2

y

+

c

2

c

k

R

(k

= 1 2

,

)

este reductibilă la o ecuaţie omogenă.

1)Dacă c 1 = c 2 =0, ecuaţia este omogenă de tipul anterior.

2) Dacă

c

2

1

2

+ c

2

0 şi

a b

1

2

a b

2

2

0 dreptele

a

1

x + b y + c

1

1

=

0

şi

a x + b y + c

2

2

2

=

0

nu sunt paralele şi se intersectează în

punctul (x 0 ,y 0 ). În acest caz facem substituţia:

x

y

=

=

x

y

0

0

+

+

u

v

şi ecuaţia (3) devine:

dv

= f ⎛ ⎜ a u

a u

b v

b v

1

+

1

du

2

+

2

.

Cu ajutorul substituţiei v=u·t se

obţine o ecuaţie cu variabile separate.

3) Dacă

c

2

1

2

+ c

2

0,

a b

1

2

a b

2

1

=

0, dreptele sunt paralele deoarece

a

1

b

1

1

=

=

a

2

b

2

k

. În acest caz ecuaţia (3) se poate scrie sub forma:

y =

'

f

a x

1

+

b y

1

+

c

1

k

(

a x

1

+

b y

1

)

+

c

2

şi dacă facem substituţia z=a 1 x+b 1 y

ecuaţia devine:

1

dz

dx

⎟=

f

z

+

c

1

b

1

1

kz + c

2

a

,

care se poate transforma într-o ecuaţie cu variabile

separate.

Exemplu. Să se integreze ecuaţia :

y '

=

x

+

y 3

x

y + 1

.

Dreptele x+y+3=0, x-y+1=1 se intersectează în punctul (1,2); cu

dv

ajutorul schimbării x=u+1, y=v+2 obţinem ecuaţia:

Efectuând substituţia v=tu obţinem o ecuaţie cu variabile separate:

u

+ (omogenă).

v

v

du

u

=

1 t 1 + t

2

du

dt =

u

care după integrare dă soluţia: arctgt

1

2

ln(1+ t

2

) = ln u + C

sau

cu ajutorul variabilelor x şi y găsim:

arctg

y

2

=

ln

y − 2 = ln ( x − 1) 2 + ( y − 2) 2

(

x

1)

2

+

(

y

2)

2

x

1

+ C .

10

2.4. Ecuaţii diferenţiale liniare de ordinul întâi.

O ecuaţie de forma:

(4)

y'+P(x)y=Q(x)

unde P(x) şi Q(x) sunt funcţii continue pe [a,b], se numeşte ecuaţie

diferenţială liniară de ordinul întâi. Pentru rezolvarea ecuaţiei (4) vom rezolva mai întâi ecuaţia y’+P(x)y=0 numită ecuaţia liniară omogenă.

cu soluţia generală

dy = − ( )

P

Aceasta este cu variabile separate:

x dx

y

y = Ce

y = C

(

P

x e

)

(

x

)

dx

.

Căutăm pentru ecuaţia neomogenă (4) o soluţie de forma:

P

(

x

)

dx

.

Înlocuind această soluţie în (4) rezultă:

C

'(

x e

)

P

(

x

)

dx

+

C

(

x e

)

P

(

x

)

dx

(

⋅−

P

(

x

))

+

P

(

)

x C

(

x e

)

P

(

x

)

dx

=

Q

(

x

)

sau

C

'(

x

)

=

Q x e

(

)

P

(

x

)

dx

.

Integrând obţinem funcţia C(x):

(5)

C

(

x

)

=

(

Q x

)

e

P

)(

x

)

dx

dx

+

C

1 , C 1 constantă.

Rezultă soluţia generală a ecuaţiei (4) sub forma:

(6)

y = e

P

(

x

)

dx

⎡ ⎢ +

C

1

Q

(

x

)

e

P

(

x

)

dx

dx

⎥ ⎦

.

Metoda folosită pentru determinarea soluţiei generale (6) se numeşte metoda variaţiei constantei.

2.5. Ecuaţia lui Bernoulli. Ecuaţia lui Bernoulli este de forma:

(7)

y’+P(x)y= Q(x)·

y

α

unde P(x), Q(x) sunt continue pe [a,b], α este o constantă α 0 şi α 1 (altfel avem o ecuaţie liniară). Dacă se efectuează schimbarea de variabilă z=y 1-α ecuaţia (7) a lui Bernoulli se reduce la o ecuaţie liniară. Într-adevăr, dacă se împarte cu y α în (7), obţinem

11

(8)

1

1

(

)

x

y α

y α

1

y

+

P

'

Observăm că

devine:

z'= (1

α

) y

α

= Q

y'

(

x

).

de unde

(9)

z'+(1 α )P(x) z = (1 α )Q(x)

y '

z

'

=

y

α

(1

α

)

şi ecuaţia (8)

care este o ecuaţie diferenţială liniară de ordinul I în z. Apoi se obţine y din relaţia z=y 1-α .

2.6. Ecuaţia Riccati.

O ecuaţie diferenţială de forma

(10)

y +P x

'

(

)

y

2

+ Q

(

x

)

y + R

(

x

)

=

0

cu P(x), Q(x), R(x) funcţii continue pe un interval [a,b] se numeşte ecuaţia Riccati. Dacă se cunoaşte o soluţie particulară a ecuaţiei (10), y p , prin

schimbarea de variabilă

 

y

=

y

p +

1

z

ecuaţia se transformă într-o ecuaţie

liniară. Avem:

 

y

'

=

y

'

z '

şi ecuaţia (10) devine:

 
 

p

z

2

 

z '

+

P

y

+

1

2

+

)

 

+

1 ⎟+ ⎞ R x =

0

 
 

y '

p

z

2

(

x

)

p

z

 

Q

(

x

y

p

 

z

(

)

sau

 

'

+ P

(

x

)

 

2

Q

(

x

)

 

+

R

(

 

1

[

'

 

P

(

 

)

+ Q

(

x

))

z P

(

 

)]

 

0

 

y

y

 

+

y

 

x

)

 

z

(2

y

 

x

x

=

 

p

p

p

 

z

p

     

şi pentru că y p este soluţie a ecuaţiei (10) obţinem ecuaţia:

z'- (2y p P(x)+Q(x))z-P(x)=0 care este o ecuaţie liniară în z.

2.7. Ecuaţia lui Lagrange şi Clairaut.

Ecuaţia lui Lagrange este de forma:

(11)

y = xϕ( y') +ψ ( y')

Integrarea ecuaţiei lui Lagrange se reduce la integrarea unei ecuaţii liniare în modul următor. În (11) înlocuim y’=p şi obţinem:

y = xϕ( p) +ψ ( p). Derivăm în raport cu x şi obţinem:

p =ϕ(p) + xϕ'(p)p'+ψ '(p)p'

12

sau:

Dacă

p ϕ( p) 0, p'=

dp

 

dx

 

(12)

dx

+

ϕ

'(

p

)

 

=

ψ

'(

p

)

dp

(

ϕ

p

)

p

x

p

ϕ

(

p

)

p'(xϕ'( p) +ψ '( p)) = p ϕ( p)

obţinem ecuaţia liniară:

Rezolvând ecuaţia liniară (12) obţinem soluţia ecuaţiei (11) sub formă parametrică:

(13)

x


= f

y =

(

(

ϕ

C p

f

p

,

)

)

(

C

,

p

)

+

ψ

(

p

)

parametrul fiind p, iar C o constantă arbitrară. Dacă în (11) considerăm ϕ( y ') = y ' obţinem ecuaţia

(14)

y = xy '+ψ ( y ')

numită ecuaţia lui Clairaut. Notăm cu y'=p şi avem

obţinem: p = p + xp'+ψ '( p) p' sau

y = xp +ψ ( p).

Derivăm în raport cu x şi

p'(x +ψ '( p)) = 0. Sunt două posibilităţi:

1) p'= 0 deci p=C şi înlocuind în (14) obţinem:

(15)

y = C x +ψ (C)

care este o familie de drepte şi este soluţie generală a ecuaţiei Clairaut.

2) x +ψ '( p) = 0,

pe care dacă o înlocuim în (14) obţinem soluţia:

(16)

x

y

ψ

=−

'(

p

)

=−

ψ

p

'(

p

)

+

ψ

(

p

)

,

p

[

a,b

].

numită integrala singulară. Observaţie. Se poate arăta că integrala singulară este înfăşurătoarea familiei de curbe pe care o reprezintă soluţia generală.

3. Ecuaţii diferenţiale de ordin superior.

O ecuaţie diferenţială de forma:

(1)

F

(

x

,

y

,

y

, '

y

'',

,

y

(

n

)

)

=

0

este de ordin superior daca n 2, n N.

Funcţia

y = ϕ

(

x C

,

1

,

C

2

,

,

C

n

)

este soluţie generală a ecuaţiei (1).

Problema Cauchy este problema determinării soluţiei y = ϕ(x), x [a,b] care îndeplineşte condiţiile iniţiale

13

valorile

(2)

y

0

,

y

'

y

,

0

(

x

,

)

y

0

=

(

0

n

y

1)

0

,

y

'(

x

0

)

=

y

'

0

,

,

fiind date.

y

(

n

1)

(

x

0

)

=

y

(

0

n

1)

Ecuaţii diferenţiale integrabile prin cuadraturi

Ecuaţia y (n) =0 are, ca soluţie generală, un polinom arbitrar de gradul

n-1.

Ecuaţia

F

( x

,

y

(

k

)

,

y

(

k+

1)

,

,

y

(

n

)

într-o ecuaţie diferenţială de ordinul

Ecuaţia

F

( x

,

y

,

y

',

,

y

(

n

)

) =

) =

0 se transformă prin substituţia y

(k) =u

n

k

:

F

(

x u u

,

,

',

u

'',

0 omogenă în y, y

,

u

(

nk

)

) =

0 .

’,…,y (n) , i se reduce

ordinul cu o unitate prin schimbarea de funcţie

y' =

y

'

y = yu

,

y

''

= y u + yu = y u

'

'

(

2

+ u

') etc.

u . Într-adevăr

Exemplu. Să se integreze ecuaţia diferenţială

2

x

yy

''

=

(2

y + xy

')

2

,

x

0

Cu y' şi y'' calculaţi mai sus ecuaţia devine:

sau

u

'

2

x y

4

2

(u

2

+ u') = (2y + xyu)

2

4

u

care este o ecuaţie liniară în u, u' cu soluţia:

2

=

x x

u

=

C x

1

4 4

5 x

.

Înlocuind

u =

y

'

y

rezultă

ecuaţia:

y '