Sunteți pe pagina 1din 12

Neuronul-

celula“cheie “ în
organism
Introducere
• Neuronul este celula care coordoneaza cea
mai mare parte din activitatea reflexă a
organismului... fără neuroni,, nu am gândi,,
nu am simţi.. practic nu am trăi..
• De aceea putem spune ca neuronul este
celula“cheie “ din organismul nostru.
• Deşi simplă la prima analiza,, neuronul
prezintă foarte multe particularităţi, care îl
deosebesc de celelalte celule ale
organismului.Este celula care nu se
regenerează,,, odata ce moare,, in locul ei nu
mai apare alta. Formaza unul dintre cele mai
importante ţesuturi ale organismului... si
anume tesutul nervos.... Fără neuroni,,, am fi
simpli roboţi..
Caracteristicile celulei

• Celula prezintă mai multe


caracteristici şi poate fi clasificata
dupa mai multe criterii. Celula
reprezintă elementul anatomic,
fiziologic si genetic al tuturor
organismelor. Celulele se
grupeaza, formeaza ţesuturi, iar
ţesuturile organe şi sisteme de
organe. Fiecărui ţesut îi corespund
un anumit tip de celulă , ceea ce
face ca organismul nostru să
dispună de sute de tipuri de
celule.Celula poate fi atat
procariota (organizare simpla) si
eucariota(organizare compleza)
Neuronul- tipuri, clasificare
• Neuronul reprezintă unitatea de baza structurală, funcţionară şi fiziopatologică a
Sistemului Nervos. Unitatea fiziologică funcţională rezultă din faptul că un neuron
este in stare să recepţioneze şi să transmită în sens aferent o excitaţie oarecare.
• Neuronii pot fi clasificati dupa mai multe criterii, si anume :
• Dupa numărul de expansiuni pe care le prezintă ,neuronii pot fi :unipolari , bipolari,
pseudopolari, multipolari. Dimensiunile neuronului difera in functia de zona in care
sunt situati. Forma si dimensiunea acestora este de regula de ordinea milimicronilor.
Cele mai mari celule sunt celulele piramidale gigantice Betz din aria motoare a
cortexului cerebral, care ating dimensiuni de 120 microni cu o dendrită aplicată
lungă şi groasa şi un axon de 50 cm sau mai mult. Dupa functiile pe care neuronii le
indeplinesc , acestia pot fi : neuroni senzitivi (somatosenzitivi şi viscerosenzitivi)
întâlniţi în ganglionii spinali şi cranieni , în mucoasa olfactivă; neuroni motori
( somatomotori şi visceromotori) întâlniţi în coarnele laterale şi posterioare a
maduvei spinării; neuronii de asociaţie (interneuroni) se întâlnesc în axul cerebro-
spinal , axonii lor nu părăsesc axul. Un alt criteriu este dat de locul în care sut situaţi
neuronii şi anume neuroni din cerebel a ) neuroni somatocroni, bogaţi in
protoplasmă, ca neuroni motori din scoarţa creierului, şi coarnele neuroniilui Purkinje
• b ) neuronii citocromi, neuroni granulari din
cerebel ;
• c) neuronii cariocromi, ca neuroni granulari din
stratul granular intern si extern al scoarţei cerebrale.
Alcătuirea

neuronului
Neuronii nu se găsesc decât în substanţa cenuşie a Sistemului
Nervos. De astfel substanţa capătă o culoare cenuşie datorită
corpusculilor pigmentari din protoplasma neuronilor.
• Neuronul este constituit din pericarion (alcătuit la rândul
lui din nucleu, protoplasmă, membrană celulară) şi prelungirile
neuronale axonul şi dendritele.
• Pericarionul este format din protoplasmă, nucleu şi
membrana celulară. Protoplasma esta asemanatoare citoplasmei
si este formata din mai multe organisme dintre care:. granulaţiile
cromatofile Nissl, aparatul neurofibrilar, mitocondrii, neurozomii,
condrionul, aparatul reticular intern, centrozomul, pigmentul şi
oxidazele. Organitele specifice sunt reprezentate de corpusculi
Nissl şi neurofibrilele.
• Nucleul se evidenţiază ca o veziculă clară în interiorul
celulei şi conţine unul sau mai mulţi nucleoli. Nucleul conţine o
cantitate oarecare de cromatină , care scade pe măsură ce creşte
cantitatea de granulaţii cromatofile Nissl din citoplasmă
• Membrana este un gel dens , echivalent unei membrane
semipermeabile în constituţia căreia intră mai ales substanţe
lipoproteice . Ea are rolul de a proteja neuronul de invazia
elementelor provenite din mediul extern. Potentialul electric pe
care membrana o detine se datoreaza semipermeabilitatii
acesteia ,El este consecinţa repartizării inegale a unor substaţe
disociate ionic care se comportă ca o barieră cu permeabilitate
selectivă faţă de aceşti ioni.
Prelungirile neuronale
• 1. Axonul (neuritul ) reprezintă o prelungire unică ,
care porneşte din pericarion printr-o porţiune de con de
origine , dar poate să pornească şi din porţiunea bazală a
tulpinii dendritei. Neuritul este format dintr-un număr
variat de neurofibrile scufundate intr-o protoplasmă
axială (axoplasma aflată în continuarea neuroplasmei)în
care se găsesc neurofibrile , mitocondrii şi lizozomi. La
periferie , axonul pare mai dens ( teaca Mauther).
• În jurul axonului s-au identificat trei teci succesive, care
din interior spre exterior sunt:
• - o teacă de mielină gâtuită la anumite intervale ,
fragmentul de teacă dintre două strangulări succesive
poartă numele de segmentul interinelar (strangulările au
forma unor inele), iar mielina are rol trofic.Ea este
formată din lipide 64%, proteine 30% şi glucide 6%.
• Această teacă este secretată de celulele nevroglice
Schwann si depuse sub formă de lamele lipoproteice
concentrice , albe, în jurul fibrei axonice. (axoni
mielizati). Rolul tecii de mielină constă atât în protecţia şi
izolarea fibrei nervoase învecinate cât şi asigurarea
nutriţiei axonului.
• - teaca lui Schwann formată din celule
gliale , care înconjoară axonii. Între cele
două celule Schwann succesive se afla
strangulaţiile Ranvier (regiune nodala).
Celule Schwann au rol in formarea tecii de
mielina. Mielina este constituita din straturi
concentrice generate de membranele
celulelor Schwann . Aceata teacă are rol de
protectie si rol trofic.
• - teaca lui Henle (teaca endoneurală)este
o membrană foarte fină, de origine
mezodermică, spre deosebire de celelalte
elemente ale fibrei, care sunt de origine
ectodermică. Este o teacă continuă , care
însoţeşte ramificaţiile axonice până la
terminarea lor, constituită din celule de tip
conjunctiv, din fibre de tip colagen reticulină,
orientate într-o reţea fină care acoperă celule
Schwann pe care le separă de ţesutul
conjunctiv în jurul fibrei nervoase. Această
teacă are rol nutritiv si de protecţie si
permeabilitate.
Dendritele
• Dendritele (prelungile neuronului)
pornesc din pericarion intr-o porţiune
mai ingroşată, şi se ramifcă in general
in ramuri primare, secundare şi
terţiare. Suprafaţa dendritelor nu este
nedetă, deoarece se observă prezenţa
a numeroşi spini care reprezintă
contacte sinaptice, pe care dendritele
le realizează cu axonii. Un spin
dendritic tipic, are o structura
pedunculată cu doua părţi: un vârf mai
voluminos(diametrul 1,5-2µm), si o
parte îngustă de 0,5-1µm. Ramificaţiile
dendritice oferă posibilitatea ca un
singur neuron să primească si să
integreze impulsurile de la un număr
mare de terminaţii axonale de la
neuroni diferiţi.
Transmiterea sinaptică
A-componenta presinaptică
B- componenta
postsinaptică
1-mitocondrii
2- vezicule cu mediator
3-autoreceptor
4-fanta sinaptica
5- receptor
6- canal ionic Ca++
7- vezicule ce elibereaza
mediator
8- pompa de absorţe a
mediatorului
• În sistemul nervos neuronii sunt legaţi între ei în lanţuri fie între prelungirile neuronilor, fie între prelungiri
şi corpul neuronilor. Conexiunea aceasta se numeste sinapsă. La nivelul sinapsei neuronii conectaţi vin în
contact cu alţii prin butonii terminali. Astfel o sinapsa cuprinde:o componentă presinaptică reprezentată
prin membrana butonului terminal al axonului , o componentă postsinaptică reprezentată printr-o porţiune
din membrana neuronală sau a sarcolemei fibrei musculare striate, pe care se aplică butonul terminal al
axonului motor, şi un spaţiu sinaptic(fanta) ce separă cele două segmente sinaptice.
• Sinapsa este alcatuită din butoni terminali ai axonului presinaptic, care conţin vezicule sinaptice de 500A,
alte complexe de 800A având in jurul lor mai multe vezicule mici de 150A şi unele mai lungi de 2000A.
Veziculele sinaptice ce contin mediatori chimici în special acetilcolina apoi nonadrenalina şi serotonina care
este socotită de a avea si ea rol de mediator chimic şi comunică cu spaţiul subsinaptic. Sub influenţa
potenţialului de acţiune al axonului presinaptic, veziculele sinaptice elimină mediatorul lor chimic, care,
trecând prin spaţiul subsinaptic se fixeaza pe membrane postsinaptică, şi modifică permediabilitatea ei faţa
de ioni, dă nasşere potenţialului postsinaptic. Acesta transmite mai departe din aproape in aproape
conform legii “tot sau nimic
• Sinapsele pot fi clasificate si ele după mai multe criteriii şi anume după structurile implicate pot fi sinapse
neuroneuronale, neuro-efectoare, de tip recptor-neuron. Din punct de vedere functional există sunt sinapse
cu transmitere electrică şi chimică., iar din punct de vedere al efetului sunt excitatorii şi inhibitorii.
Proprietăţile neuronului
Proprietatile fundamentale ale neuronului sunt:
excitabilitatea şi conductibilitatea.
1. Excitabilitatea este capacitatea materiei vii de a
raspunde prin manifestari specifice la actiunea unor
.stimuli (fizici, chimici, electrici) –este maxima la nivelul
ţesutului nervos.Pentru a avea loc acesta proprietate a
neuronului este nevoie ca ea sa atinga anumiti
parametri si anume: pragul, reobaza, timp util, cronaxia,
bruscheţea,perioada refractara, labilitatea, adaptarea si
acomodarea. Ritmicitatea sau automatismul reprezintă
o forma particulară de excitabilitate Parabioza
(para=alaturi, bios=viata)este o stare particulara
manifestata prin reducerea excitabilitatii, care se poate
obtine printr-o serie de agenti medicamentosi(narcotice,
anestezice), actiunea unei baze sau a unui acid
asupranervului, prin agenti fizici, (frigul, caldura), prin
tractiune, presiune,etc
2. Conductibilitatea este proprietatea de
autopropagare a impulsurilor nervoase prin axoni pana
la terminatiile acestora, unde ele sunt transmise fie unui
alt neuron, printr-o sinapsa interneuronala, fie unui
organ efector, producand un raspuns caracteristic.