Sunteți pe pagina 1din 10

-Formele de educaie si legturile dintre ele-

Student: Ilie-Ablachim Constantin-Denis


Facultate: Automatic i Calculatoare
Conductor tiinific: asist. univ. dr. Simona GABUREANU






Ce este educatia ?

Platon definea educaia ca fiind arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta
aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele. Aristotel, n lucrarea sa Politica,
considera c educaia trebuie s fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare.
Educaia este un tip particular de aciune uman, o intervenie sau direcionare, o categorie
fundamental a pedagogiei.
Etimologic, termenul educaie, poate fi dedus din latinescul educo-educare (a
alimenta, a ingriji, a creste -plante sau animale) sau educe educere.
Termenul education, apare in secolul XVI la francezi, de unde va fi imprumutat i in limba roman
prin termenul educaie.
Noiunea de educaie a aparut in limbajul pedagogic la mijlocul secolului al XVIII-lea, cu
secole in urma fiind folosit i in teologie, cu sensul de aspiraie spre desvarire divin.
Ins ,inc din antichitate, filozofii au incercat sa gaseasc numeroase definiii ale
educaiei.Kant spunea despre educaie c este activitatea de disciplinare, cultivare, civilizare si
moralizare a omului, iar scopul educatiei este de a dezvolta in individ toata perfectiunea de care
este susceptibil. Dewey afirma c educatia este acea reconstructie sau reorganizare a
experientei care se adauga la intelesul experientei precedente si care mareste capacitatea de a
dirija evolutia celei care urmeaza , iar Hubert remarca faptul c educatia este o integrare:
integrarea fortelor vietii in functionarea armonioasa a corpului, integrarea aptitudinilor sociale in
vederea adaptarii la grupuri, integrarea energiilor spirituale, prin mijlocirea fiintei sociale si
corporale, pentru dezvoltarea completa a personalitatii individuale .


n viaa de zi cu zi fiecare persoan este supus unor diferite "provocri" (sau influene
educative) care se succed i se mbin simultan , ntr-o varietate de forme. Acestea sunt modelate
ntr-o larg diversitate de cazuri, unele apar spontan, altele incident, sistematic,sau chiar
ocazional. Aceste orientri asigur integrarea tendinei de abordare social a educaiei, la nivel de
produs, cu tendina de abordare psihologic a educaiei, la nivel de proces. Educaia este astfel
conceput ca activitate de (auto)formare-(auto)dezvoltare permanent a personalitaii, deschis
perfecionrii n plan intelectual-moral-tehnologic-estetic-fizic, la nivel formal-nonformal-informal.
Astfel putem vorbi de o clasificare a formelor generale ale educaiei difereniabile dup
diverse criterii:
-Dup criteriul gradului de instituionalitate, se pot diferenia:
Educaia formal
Educaia nonformal
Educaia informal
-Dup agentul intierii i al aciunii educaionale:
Heteroeducaie
Autoeducaie
EDUCAIA FORMAL
Educatia formal reprezint ansamblul aciunilor pedagogice proiectate
instituional prin structuri organizate sistematic, pe niveluri i trepte de stduii ( gradini ,
coli, universiti, centre de perfecionare etc.), n cadrul unui preces de intruire realizat cu
rigurozitate, n timp i spaiu planuri, programe,manuale, cursuri, materiale de nvare
etc.
Educaia formalp valorific activitatea de educaie/instruire organizat n cadrul
sistemului de nvmnt sub ndrumarea unor cadre didactice specializate n proiectarea
unor aciuni educaionale, care asigr relizarea corelaiei eubiect/educator-obiect/educat la
niveluri de rigurozitate pedagogic maxim.
Obiectivele pedagogice specifice educaiei formale angajeaz toate coninuturile
activitii de formare-dezvoltare a personalitii n plan intelectual, moral, thnologic, estetic,
fizic , operaionalizabile n raport cu particularitile fiecrei trepte i discipline colare:
a) dobndirea cunotinelor fundamentale n interdependena lor sistemic
b) exersarea aptitudinilor i a atitudinilor general-umane ntr-un cadru
metodologic stimulativ, deschis (auto)perfecionrii
c) aplicarea instrumentelor de evaluare social la diferite niveluri i grade de
integrare colar, postcolare, universitar, profesional
Coninutul i metodologia educaiei formale valorific urmtoarele coordonate
funcionale, valabile la nivelul sistemului i al procesului de nvmnt:
a) proiectarea pedagogic organizt pe baz de planuri, programe, manuale
colare, cursuri universitare, materiale de stimulare a invrii etc.
b) orientarea prioritar a "finalitilor", spre aprcurgere "programei" pentru
"asigurarea succesului unui numr ct mai mare de elvi i studeni "(Vaideanu
George 198,p.226)
c) nvarea colar/universitar sistematicp, realizat prin corelarea activitii
cadrelor didactice de diferite specialiti la nivelul metodologic al unei "echipe
pedagogice"
d) evaluarea pe criterii sociopedagogice reiguroase, realizat prin: note,
calificative, aprecieri, caracterizri etc.
Aceste coordonate funcionale asigurp substana pedagogic a aciunii educaionale
de tip formal, a crei structur de proiectare i de organizare permite intrearea
"educatului" in tainele munctii intelectuale sistematice; recunoaterea achiziiilor
individuale n condiii de activitate sistematic deschiderea sistematic a achiziiilor
individuale spre alte modaliti educative, existente la nivel social (Cuco,
Constantin,1996,p.37).
Deschiderea educaiei formale spre alte modaliti de organizare a aciunii
pedagogice permite depirea limitelor sale inerente care in de normativitatea
excesiv a programelor, de tendina didactic a metodelor de predispoziia spre
rutin a organizaiei colare, de orientarea spre informare i evaluare cumulativ a
proceselor intstrucionale.

Educaia informal
Educaia informal reprezint ansamblul influenelor pedagogice exercitate
spontan i continuu asupra personaliii umane la niveulul familiei, localitii, strzii,
(micro)grupurilor sociale, mediului social (cultural, prefosional, economic, religios etc.), a
comunitii (naionale, zonale, teritoriale, locale) a mass-mediei(presa scris. radio-
televiziunea etc.)
Educaia informale nu agajeaz o activitate/aciune pedagogica bazat pe
instituionalizarea corelaiei subiect-obiect. Acest fapt o deosebete fundamental de
educaia formal (bazat pe aciunea pedagogica de tip formal) i de educaia nonformal
(bazat pe aciune pedagogic de tip nonformal).
Educaia informal evolueaz n plin cmp psiho-social, prelund direct sau
indirect influenele cu efecte pedagogice rezultate din contextul situaiilor i al activitilor
cotidiene care nu i propun n mod deliberat atingerea unor teluri de ordin eductiv .
Specificul educaiei informale consemneaz 2 tendine contradictorii:
a) diminuarea funciei formative n condiniile inexistenei unei aciuni
pedagogice organizate sistematic, la nivel funcional-structural
b) accentuarea funciei informative, n condiiile extinderii (re)surselor de
influena pedagogic, dezvoltat n societatea modernp i postmodern,
contemporan
Influenele pedagogice spontane disponibile pe tot parcursul existenei umane,
condiioneazp procesul de acumulare a unor cunotine, capacitate i
comportamente care probeazp resursele educaiei informale n plan cognitiv, afectiv,
socioprofesional. In aceast perspectivp sistemele (post) moderne de nvmnt
asigur valorificarea experienelor de via a elevilor, studenilor,adulilor etc.,
angajate la nivelul planului de nvmnt, a programelor i manualelor
colare/universitare elaborate pe criteriile pedagogice curiculare. n condiiile
societii contemporane, postindustriale aria de influene educaiei informale
inregistreazp o cretere substanialp, constant , susinutp de "o mas informaional
enorm ca volum, dar eterogenp, foarte variatp i negal de la zi la zi i de la
persoan la persoan" (Vaideanu George, 1988, p.232-233).
Pe de alt parte, ascensiunea mass-mediei, cu implicatrea mijloacelor tehnologice de
vrf, generalizeaz fenomenul de suprainformare li de hiperstimulare senzorial, care
atinge proporii greu controlabile pedagogic, n special n cazul posturilor de
televiziune prin cablu, emisiunilor de radio pe unde ultrascurte, reelelor de
calculatoare/internet etc.
Influenele pedagogice tipice educaiei informale pot fi grupare la nivelul a 2
coordonate orientative:
a) influene neorganizate, spontane, difuze, eterogene, cantitative, neselectare
neprelucrate-provenite i diferite medii sociale: familie, strad ,cartier,
localitate, (micro) grup etc.
b) influene organizate, transmise de la nivelul unor instituii mass-media, care le
proiecteaz i le orienteaz ns "din perspectiva altor instane si interese
dect pedagogice" ( Cucos Constantin, 1996, p.36 )

Aceast ultimp categorie de influene mass-media se deosebete
funcdamental de aciunea pedagogica organizat deliberat n cazul unor
programe specifice instituionalizate la nivelul presei, presei, radioului,
televiziunii, etc.
Extinderea instituiilor mass-media, fenomen specific societii contemporane,
plaseaz educaia informal pe terenul unei performane paradoxale. Pe de o parte,
ea "percede i depete ca durat, coninutul i modaliti de insinuare, practicile
educaiei informale". Pe de alt parte, educaia informal rmne n limitele unor
sfere de influene care, prin largirea lor, devin tot mai aleatori n lipsa unor scopuri i
efecte pedagogice directe, specifice aciuniii educaionale de tip formal sau informal.
Deschiderea educaiei informlae evideniaz creterea continu a influenelor
pedagogice realizate n speial prin intermediul mass-mediei. Valorificarea lor
presupune elaborarea unor rspunsuri semnificative la nivelul urmtoarelor ntrebri-
problem:
a) "Ct din informaia perceput devine cultur, adic informie prelucrat i
integratp n ansambluri (?)";
b) n ce msur elementele nvate n cadrul informal susine opiunile i
deciziile individuale i sociale (?);
c) Care este beneficiul formativ produs n timpul celor 4-6 ore zilnice de vizionare
a televiziunii (?);
d) Ce procent din imaginile sau datele percepute informal sunt (re)actualizate n
dezbateri i analizate, nainte de a ptrunde n depozitul imens al uitrii "(?)-
vezi V. Aideanu George, 1988 p. 233-234;
Rspunsurile pedagogice posibile i necesare valorificp 2 fenomene social obiective:
a) creterea permanentp a potenialului informativ general al educaiei/instruirii
infromale realizare prin mass-media
b) situarea educaiei/instruirii formale (realizat prin mass-media) n avangarda
informaiei, n raport cu aciunile educaiei/instruirii formale i nonformale-vezi
transmiterea imediatp a noutilor din tiin (de exemplu: cucerirea
cosmosului, primul pas pe lun, etc.) i din viaa social (de exemplu:
evenimentele politice, economice, culturale etc. prezentate zilnic, la scarp
universal).
Aceste 2 fenomene solicit o mediere pedagogic atent i permanent, realizabil
prin intermediul instituiilor, specializate n proectarea unor aciuni specifice de
educaie/instruiere formal i nonformal, care valorific influenele pedagogice i
experienele de viaa , acumulate la nivel de educaie/instruire informal.

Educaia nonformal
Educaia nonformal reprezint ansamblul aciunilor pedagogice proiectate i
realizate ntr-un cadru instituionalizat extradidactic sau/i extracolar constituit ca o punte
ntre cunotinele asimilate la lecii i informaiile acumulate informal .
Educaia nonformal valorific activitatea de educaie/instruire organizat n
afara sistemului de nvmnt dar i n interiorul acestuia sub ndrumarea unor cadre
didactice specializate in proiectarea unor aciuni educaionale, care asigur realizarea
corelaiei subiect/educator-obiect/educat la nivelul de flexibilitate complementar n raport
cu resursele pedagogice formale.
Educaia nonformal sprijinp , direct i indirect , aciunile i influenele sistemului
de nvmnt de 2 circuite pedagogice principale:
A. Un circuit pedagogic situat n adata clasei:
a) cerccercuri pe disciplina de nvmnt,cercuri interdisciplinare, cercuri
tematice/transdisciplinare
b) ansambluri sportive, artistice,culturale, etc
c) ntreceri, competiii, concursuri,olimpiade colare
B.Cirucitul pedagogic situat n afara colii:
a) activiti extracolare , organizate special pentru valorificarea educaiei a
timpului liber: cu resurse tradiionale: excursuii, vizite, tabere, cluburi,
universiti populare, vizionri de spectacole (teatru, cinema, etc) i expoziii
etc.; cu resurse moderne: videoteca, mediateca, discoteca; radioteleviziunea
colar instruire asistat pe calculator, cu reele cu diferite programe
nonformale etc.;
b) activiti paracolare organizate n mediul secioprofesional, ca soluii
alternative de perfecionare, reciclare, instruire permanent, insituionalizate
special la nivel de: pres pedagogica, radio-televiziune colar , cursuri,
conferinte tematice-cu programe speciale de educaie permanent, etc.

Obiectivele pedagogice specifice educatiei nonformale completeaza
resusrsele educatiei formale la nivelul unor coordonate de vocatie (vezi D
Landsheere, Viviane,1992, p.566, 567) : sprijinirea elevilor, studentilor adultilor etc.
cu sanse speciale/minime-maxime, de reusita scolara, profesionala etc.; stimularea
dezvoltarii personalitatii elevilor, studentilor etc. si a comunitatii educative locale,
la niveluri de performanta si de competenta superioara, relevante in plan
intelectula, moral, tehnologic, estetic, fizic; valorificarea adecvata a strategiilor de
proiectare-realizare a actiunilor (de formare si perfectionare profesionala; de
oreganizare a timpului liber; de alfabetizare functionala a grupurilor sociale
defavorizate).
Continutul si metodologia educatiei nonformale evidentiaza urmatoarele note
specifice care apar la nivel functional-structural pe fondul unui plus de flexibilitate-
realizat in raport cu educatia formala si de deschidere asumat in raport cu
educatia informala: a) proiectarea pedagogica neformalizata,cu programe deschise
spre interdisciplinalitate si educatie permanenta la nivel general-uman,
professional, sportiv, estetic etc.; b) organizarea facultativa, neformalizata, cu
profilare dependenta de optiunile elevilor si ale comunitatilor scolare si locale, cu
deschideri speciale spre eveniment si inovatie; c) evaluarea facultative,
neformalizata, cu accente psihologice, prioritar stimulative, fara note sau
calificative oficiale.

Aceste note specifice explica avantajele dar si limitele educatiei nonformale
dependente de incapacitatea momentana a acesteia de validare sociala a
rezultatelor care nu conduc decat rareori la o calificare oficiala a competentelor
(vezi De Landsheere, Viviane, 1992, p.566)

Limitele amintite reflecta fluiditatea structurilor organizatorice focalizate in
prea mare masura asupra obiectivelor pe termen scurt si asupra libertatii
metodologice a educatorilor. Strategiile asumate nu asigura nici continuturile
pedagogice necesare pentru sustinerea sociala a actiunilor educationale
declansate, si nici resursele de adaptabilitate, individuale si comunitare,
valorificabile in directia educatiei permanente.Ele comporta, astfel, trei riscuri
pedagogice majore : promovarea unui activism de suprafata, dependent doar
de indeplinirea obiectivelor concrete, rupte adesea de obiectivele specifice
educatiei formale; avansarea unui proiect dependent doar de mijloacele tehnice
disponibile, care pot dezechilibra corelatia functionala dintre subiectul si obiectul
educatiei;eludarea posibilitatilor de validare sociala reala a rezultatelor in raport cu
diplomele si certificatele obtinute la nivelul educatiei formale.
Dezvoltarea educatiei nonformale ofera sugestii si chiar solutii pentru
depasirea prelungitei crize a scolii.

Teoria descolarizarii societatii (Illich, Ivan, 1971) propune patru retele ale
cunoasterii caracteristice pentru noile institutii educative de tip nonformal:

a) O retea de servicii utilizata in activitatea zilnica in uzine, aeroporturi,
ferme etc., care pun la dispozitia publicului diferite obiecte
educative: instrumente, bibiloteci, laboratoare, sali de expozitie, sali
de spectacol, muzee, etc.;

b) O retea de schimburi de cunostinte actualizate, bazata pe o lista de
personae dispuse si capabile de asemenea activitati;

c) O retea de comunicare sustinuta printr-un organism care faciliteaza
intrunirile intre semeni si inregistrarea dorintelor in materie de
educatie;

d) O retea de adrese ale persoanelor profesioniste sau amatoare,
capabile de servicii educative diferite chiar la nivelul unui anuar.

In comditiile societatii contemporane , dezvoltarea educatiei nonformale
angajeaza noile mass-media care intervin din ce in ce mai mult in sprijinul
educatiei: presa scrisa, radio-televiziunea, sistemele de retele video si de
calculatoare- cu profil scolar, universitar, etc. Aceste mijloace, perfectionate si
modernizate din punct de vedere tehnologic, vizeaza nu numai difuzarea
surselor educatiei, ci , in primul rand, determinarea unui tip superior de
invatare prin asumarea unor obiective-continuturi si metotdologii adecvate,
valorificate de cadre didactice specializate in proiectarea si realizarea instruirii
nonformale.

Obiectivele specifice acestui tip aparte de instruire nonformala vizeaza:
ridicarea nivelului genereal al educatiei prin difuzarea programelor in scoli
isolate sau incadrate necorespunzator;

ridicare nivelului de pregatire a cadrelor didactice, din unele scoli sau zone,
prin calitatea exemplara a modelelor pedagogice propuse;

extinderea proceselor de invatare sistematica pana la nivelul
organizarii programelor universitare prin intermediul televiziunii;

completarea cunostintelor in domenii care solicita un grad ridicat de
operativitate a informatiei: limbi straine, stiinte socioumane, matematica, biologie,
tehnologie, etc;

stimularea alfabetizarii functionale in domenii productive care
solicita perfectionarea si chiar (re)-calificare profesionala continua.


Evidenierea diferenelor sau specificitii formelor educaiei nu limiteaza
necesitatea abordrii interaciunilor dintre ele. Aa cum preciza S.Cristea,
interdependena formelor educaiei reprezint o necesitate obiectiv n contextual
finalitilor pedagogice propuse la nivelul modelului cultural al societii postindustriale,
informatizate, care valideaz paradiagrama de proiectare curricular a activitii de formare-
dezvoltate a personalitii umane pe termen scurt, mediu i lung4. De fapt, aceast
articulare a tuturor surselor i resurselor proprii educaiei formale, nonformale i informale
asigur creterea potenialului pedagogic al oricarei activiti pedagogice, indiferent de
cadrul in care este conceput i realizat.
Probelema optimumului interdependenelor celor trei forme ale educaiei nu
este un act ce se impune si se rezolv de la sine, cu att mai putin instituionalizarea
interdependenelor lor, att de ceruta de exigenele educatiei in societatea postmoderna.
Institutionalizarea interdependentelor dintre cele trei forme ale educatiei a avut nevoie de
modele grafice de tip tridimensional si respectiv de tip concentric.
Modelul tridimensional sugereaz posibilitile de instituionalizare a
interdependenelor celor trei forme de educaie rezultate la nivelurile de intersectie intre:
Formele educaiei;
Caracteristicile educaiei;
Procesele i organizatiile implicate;


Aa cum sugereaz i modelul, fenomenele semnificative ale penetraiilor i
interaciunilor sunt semnalate pe dou coordonate: orizontal i vertical.
n concluzie, nu se poate vorbi de o competiie ntre cele trei forme ale
educaiei, ci de o complementaritate, ntruct toate i justific rolul n formarea i
dezvoltarea personalitii. Sintetiznd aspectele fiecrei forme, putem conchide c, n
timp ce educaia formal i nonformal se realizeaz ntr-un cadru instituionalizat,
structurat i organizat din punct de vedere pedagogic, deosebindu-se, totui, prin
formele de realizare, educaia informal se realizeaz n afara unui cadru colar i
este mai puin structurat i organizat pedagogic. Cu toate acestea, ea are
ponderea cea mai mare n timp i n spaiu, Complementaritatea se susine tocmai
prin faptul c nendeplinind idealurile educaionale, ea nu poate susine singura
formarea i dezvoltarea personalitii umane. Aici intervine educaia formal i
nonformal care constituie temeiul, baza pentru valorificarea achiziiilor din domeniul
informalului. Scopul acestor doua tipuri de educaie este de a asigura nu doar
nsuirea cunotinelor tiinifice, formarea capacitilor intelectuale i a abilitilor
practice, ci i asimilarea tehnicilor de munc intelectual necesare instruirii i
autoinstruirii, obiective care permit, implicit, profesionalizarea.