Realizat de:Aursulesei Emilia

Anul III A.M.F.

Istoric
Ce este vitamina D?
Care este rolul vitaminei D?
Evolutia
,,Vitamina soarelui
Cat de mult avem nevoie?
Ce riscuri implica lipsa vitaminei
D ?
Tabloul bolii englezeti sau a rahitismului
a fost amnunit descris n anul 1650 de
medicul englez Glisson,dup ce cu 30 de
ani nainte a fost observat pentru prima
oar apariia ei n inuturile Dorset i
Somerset. Dar putem admite c aceast
boal a nsoit ntotdeauna specia
uman, deoarece s-au gsit modificri
rahitice ale oaselor chiar i la animalele
preistorice. Rahitismul se datoreaza, ca
i celelalte boli de caren, lipsei din raia
alimentar a unui aa numit principiu
alimentar accesoriu, adic vitamina D .
Baza ntregii cercetri asupra vitaminei D
o reprezint observaiile prin care
dezvoltarea rahitismului se atribuie defic
itului unei vitamine liposolubile din
alimentaie, care se gsete n cantiti
deosebit de mari n untura de pete i
care prin metode potrivite se poate
separa de vitamina A care de asemenea
se gsete n untura de pete.

Ce este vitamina D?
Vitamina D este o grup de vitamine
secosteroide liposolubile, cele dou forme
relevante fiziologice majore fiind vitamina
D
2
(ergocalciferol) i vitamina
D
3
(colecalciferol). Fr un indice, vitamina D
se refer la D
2
, D
3
sau ambele. Vitamina
D
3
este produs n pielea vertebratelor dup
expunerea la lumina ultraviolet B, din
sursele solare sau artificiale i apare n mod
natural ntr-o gam mic de alimente. n
unele ri, alimentele de baz precum
laptele, fina sau margarina sunt artificial
mbogite cu vitamina D i este de
asemenea disponibil sub forma de pilule,
ca i supliment alimentar. Sursele de
mncare precum petele, oule sau carnea
sunt foarte bogate n vitamina D i sunt
adesea recomandate persoanelor care
sufer de deficien de vitamina D.
Care este rolul vitaminei
D?
In cultura populara vitamina D este legata de asimilarea calciului.
Desi are intr-adevar un rol important in metabolismul calciului, vitamina
D are multe alte efecte benefice, pana de curand neglijate. Acestea
sunt: lupta impotriva cancerului, absorbtia mineralelor, imunitate
crescuta, antioxidant, regulator hormonal, forta si masa musculara,
imbunatateste toleranta la glucoza(reduce riscul de diabet), in bolile
autoimune, in sindromul ovarelor polichistice, osteoporoza,
fibromialgie, sterilitate, depresie, boli degenerative, boli de inima, boli
inflamatorii, dezvoltarea si functionarea sistemului nervos (atentie
gravide vegetariene!!!), depresie, psoriazis, scleroza multipla, lupus.
Cea mai simpla utilizare este cea impotriva clasicelor raceli care apar
primavara, probabil si datorita imunitatii scazute cauzate de lipsa de
vitamina D. Suplimentarea cu vitamina D si calciu ajuta corpul sa arda
grasimile, deci este indicata si in regimurile de slabire sau chiar
tratamentul obezitatii.

Fotosinteza vitaminei D a evoluat cu aproximativ 750 milioane
de ani n urm. Fitoplanctonul cocliofor Emeliani huxlei este
un exemplu. Vitamina D a a jucat un rol esenial n meninerea
unui schelet calcificat la vertebrate. Deoarece vitamina D poate
fi sintetizat doar printr-un proces fotochimic, vertebratele care
au prsit prea devreme mediul acvatic au fost nevoite s caute
i ingereze hran bogat n vitamina D pentru a-i satisface
cerinele corporale.
Vitamina D este de asemeni singura vitamina care nu trebuie consumata
in alimentatie sau luata din suplimente alimentare, deaorece organismul nostru
este capabil sa o produca dupa ce pielea noastra este direct expusa la
soare (nu printr-o fereastra). Dar nu toate expunerile solare sunt la fel, iar
numerosi factori influenteaza absorbtia razelor solare. In general, cu cat
esti mai departe de Ecuator, cu atat productia de vitamina D este mai
eficienta. Dar stratul de nori si poluarea aerului pot retine razele
ultraviolete ale soarelui.Recomandarea standard de expunere solara pentru
un aport suficient de vitamina D este de 10-15 minute de expunere solara
pe brate si fata, de cateva ori pe saptamana, fara utilizarea unei creme de
protectie solara (care blocheaza unele din razele ultraviolete necesare
producerii vitaminei D).In afara de localizarea geografica, varsta si
pigmentarea pielii sunt de asemeni factori importanti. In acest sens,
varstnicii precum si persoanele cu pielea inchisa la culoare au in general
nivele scazute de vitamina D.Pigmentul brun din piele reduce cu pana la 95
% capacitatea pielii de a sintetiza vitamina D din lumina soarelui.
Persoanele cu pielea inchisa la culoare necesita de 5-10 ori mai multa
expunere solara pentru a putea sintetiza aceeasi cantitate de vitamina D
comparativ cu persoanele cu pielea deschisa la culoare.

In prezent se recomanda un aport de vitamina D de cel putin 200 UI (unitati
internationale) pentru persoanele pana in 50 ani, cel putin 400 UI pentru
persoanele intre 50-70 ani si cel putin 600 UI pentru persoanele peste 70
ani. Necesarul creste cu varsta deoarece pielea mai batrana produce mai putina
vitamina D.
Limita superioara de siguranta pentru vitamina D este de 2000 UI pe zi pentru
copii, adulti si femei gravide sau care alapteaza. Deoarece vitamina D este o
vitamina liposolubila depozitata in organism, poate fi daunatoare in doze mai mari.
Recomandarile actuale nu sunt insa adecvate pentru a proteja impotriva bolilor
cronice sau a osteoporozei. Cercetarile arata ca atat copiii cat si adultii pot tolera
1000 UI pe zi in conditii de siguranta, fara risc de toxicitate.
Este recomandata administrarea zilnica a unui supliment de vitamina D
3
in doza de
1000 UI sau expunerea la soare pentru a reduce riscul unor forme de cancer, al
diabetului insulinodependent, al sclerozei multiple, al artritei reumatoide si al
inflamatiilor asociate cu afectiuni cardiovasculare.
In general nu esti la risc de a te supradoza cu vitamina D din alimentatie, atata timp
cat nu iei in exces ulei de peste (supliment alimentar).

Ce riscuri implica
lipsa vitaminei D
Studiile au demonstrat ca lipsa vitaminei D
afecteaza sugarii, copii, adolescentii dar si
adultii. Riscurile cresc daca dieta nu contine
suficient lapte, somon, oua - alimente bogate in
vitamina D. Persoanele cu deficit de vitamina D,
de obicei, nu au simptome.

Alti factori de risc sunt:
- obezitatea;
- tulburarile digestive, precum boala celiaca;
- vasta - peste 50 ani;
- unele medicamente.