Ctre secolul de acum

de Nicolaus Olahus
Ce secol fost-a vreodat mai sinistru?
Ce cium crncen mai aductoare de moarte?
Ce pedeaps mai crud dect aceea a Styxului
i a lcaului lui Pluto cel nemilos?
Ce venin mai funest dect tine,
Secol ngrozitor?
Cine, rogu-te, i-ar fi nchipuit vreodat ceva mai crud
Dect otrava ucigtoare din Colchis?
Sau pedepse mai grele dect ale lui Hercule?
Semnat-au oare Erinys sau Megaera un rzboi
Att de crud n snul muritorilor
Ca tine, secol criminal i perfid,
Vrednic de cuvinte de blestem?
Colo, clreul pgn, pustiind hotarele Italiei,
Prad lcaurile sfinte,
Aici, cruzimea slbatic a neamului turcesc
Vai, pe noi, pannonii distrui
i cu puterile odinioar nentrecute, acum nfrnte,
Ne extermin din cauza discordiei
Unor duci i principi
Care se nchin n religia preasfnt a lui Hristos;
Dincolo, flotele dumanilor, pline de tlhari,
Tulbur ntinsul apelor mrii.
Otrava st ascuns n inimile noastre,
Dogme nedrepte rspndesc moravuri nemiloase.
De aceea rzboiul, foamea i ura
Nimicesc, vai, rile noastre.
Mil nu mai este,
Iar discordia ce bntuie toate rile
Aduce primejdie celor buni.
Acest secol att de crud
Rpete sfnta linite, distruge, ucide.
Dar ncotro m rpete acum un suflet olimpic?
De ce anume mai degrab nu m plng?
Matei, singurul meu frate, a pierit n floarea vrstei.
Pe de o parte, m stpnete durerea,
Pe de alta, m bucur c a scpat
Fr ca acest secol perfid i nelegiuit
S fi ntinat moravurile sale.