La steaua

de Mihai Eminescu
La steaua care-a rsrit
E-o cale-att de lung,
C mii de ani i-au trebuit
Luminii s ne-ajung.
Poate de mult s-a stins n drum
n deprtri albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
ncet pe cer se suie:
Era pe cnd nu s-a zrit,
Azi o vedem, i nu e.
Tot astfel cnd al nostru dor
Pieri n noapte-adnc,
Lumina stinsului amor
Ne urmrete nc.