Sunteți pe pagina 1din 1

Sonet I

de Mihai Eminescu
Afar-i toamn, frunz-mprtiat,
Iar vntul zvrle-n geamuri grele picuri;
i tu citeti scrisori din roase plicuri
i ntr-un ceas gndeti la viaa toat.
Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,
N-ai vrea ca nime-n ua ta s bat;
Dar i mai bine-i, cnd afar-i zloat,
S stai visnd la foc, de somn s picuri.
i eu astfel m uit din je pe gnduri,
Visez la basmul vechi al znei Dochii;
n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;
Deodat-aud fonirea unei rochii,
Un moale pas abia atins de scnduri
Iar mini subiri i reci mi-acopr ochii.