EDUCATIA ALIMENTATIEI

Spre deosebire de animalele de experienta la care

obezitatea se instaleaza inevitabil in anumite conditii
neuroendocrine, la om, ca rezultat al dezvoltarii scoartei
cerebrale, posibilitatea corectarii prin reeducare a
instinctului alimentar ramane deschisa.
Rolul educatiei igienico-sanitare este esential, ea
trebuind inceputa inca din copilarie, prin includerea in
scoli a unui ciclu de lectii de igiena alimentara generala,
capabila sa fixeze definitiv in mintea copiilor o serie de
notiuni privind pericolul abaterii de la anumite norme ale
alimentatiei rationale.

Obiceiul supraalimentarii copiilor sau femeilor insarcinate sub
pretextul feririi de imbolnaviri sau al necesitatii crescute de calorii in
sarcina sau lactatie este dezastruos. El duce rapid la o adevarata
pervertire a instinctului alimentar, in special prin fortarea
mecanismului care, ca urmare a senzatiilor de foame si satietate,
pune de acord consumul alimentar cu nevoile energetice ale
organismului. Copii si femeile insarcinate hranite fortat sfarsesc prin
a se obisnui sa manance din propriu impuls cantitati disproportionat
de mari de alimente, chiar atunci cand mobilul acestui abuz a incetat
sa mai existe. Reglarea central-nervoasa a apetitului se
conditioneaza in cazul unei supraalimentari fortate de durata in asa
fel incat satisfactia pe care o resimte orice om infometat dupa masa,
se obtine la obez numai cu pretul unui adevarat ospat.
Nu mai putin daunator este obiceiul parintilor care, pentru stimularea
copiilor la invatatura sau buna purtare, rasplatesc succesele
acestora cu prajituri sau bomboane, conferind astfel o valoare
exagerata si suplimentara acestor alimente. Copii incep sa le
considere drept premii, care, dependent de efectele vegetative
agreabile pe care le produc, au o valoare psihologica exceptionala.
De aici pana la abuzul de dulciuri procurate cu orice pret nu este
decat un pas.
Privitor la consumul de dulciuri trebuie remarcat ca ele se consuma
mai curand pentru ca plac, decat fiindca corespund unei necesitati
fiziologice reale.
Mamele trebuie convinse ca nu copilul cel mai gras este si cel mai sanatos.
Numerosi autori au aratat ca un important numar de obezi s-au ingrasat
incepand din copilarie si ca obezitatea care debuteaza inainte de 10 ani tinde
sa persiste si la varsta adulta, fiind totodata mai refractara la tratament. De
aceea, este foarte important ca mamele, si in special cele obeze, sa inteleaga
importanta cruciala pe care o au primii ani de viata in formarea obiceiurilor
alimentare ale copiilor lor.
Prevenirea obezitatii impune mai ales la descendentii familiilor de obezi
intensificarea asisteneti medicale si a educatiei dietetice (la femei, mai laes in
epoca maternitatii si a menopauzei , cand creste frecventa de debut a
obezitatii).

Practic, urmarirea greutatii femeilor insarcinate din familiile obeze, prin
cantarirea saptamanala si confrunatrea cu normele de greutate pentru
sexul si varsta lor, este principala masura destinata prevenirii aparitiei
obezitatii in aceste cazuri. Orice abatere in plus fata de normal trebuie
prompt corectata prin reducerea dulciurilor si a fainoaselor in zilele ce
urmeaza.
Un rol deosebit de important in ceea ce
priveste prevenirea obezitatii revine
asadar obstreticianului. El trebuie sa se
familiarizeze cu notiunea ca femeia
este particular dispusa la obezitate
dupa nastere si la menopauza. Este
necesar sa se insiste asupra faptului ca
mama nu trebuie sa castige in cursul
sarcinii mai mult de 8-10 kg fara de
riscuri atat pentru mama cat si pentru
fat. Combaterea ideii ca
supraalimentatia este de rigoare in
sarcina si lactatie poate astfel fi
salutara nu numai pentru mama, ci si
pentru copil.
In ceea ce priveste barbatii si mai laes cei proveniti din familii de
obezi, modificarea obiceiurilor alimentare si de viata
contemporane primilor ani dupa casatorie impune ca in aceasta
perioada sa se adopte o atitudine impotriva aparitiei obezitatii,
prin combaterea abuzului alimentar si a sedentarismului.

In general ,la nivelul individual, al celor predispusi la ingrasare, trebuie
incurazat controlul sistematic al greutatii, ca parte insemnata a
programului zilnic de viata, de aceeasi importanta, de exemplu, cu
masurarea tensiunii arteriale la hipertensivi, sau a glicemiei la diabetici;
aceasta masura va fi cu atat mai utila medicului in momentul prezentarii
pentru rezolvarea problemei de greutate, deoarece evolutia greutati in
timp este importanta pentru a se cunoaste cat mai exact
modul in care trebuie actionat. De la primele semne
de castig personal trebuiesc luate masuri,
deoarece mai tarziu, asa cum am aratat,
obezitatea constituita este mult mai
greu de invins.