Sunteți pe pagina 1din 12

Metabolismul proteinelor

Reprezinta procesul de transfer al gruparii aminice de pe un aminoacid pe un alfa-


cetoacid,cu formarea unui nou aminoacid(corespunzator cetoacidului initial) si a
unui noi alfa-cetoacid(corespunzator aminoacidului initial).

Aminoacidul 1 Alfa-Cetoacidul 1
Alfa-Cetoacidul 2 Aminoacidul 2

Reactia este catalizata de aminotranferaze sau transaminaze ce au ca grupare
activa PALPO,un derivat al vitaminei B6.PALPO incarca in prima etapa gruparea
amino trecand in piridoxaminofosfat(PMP),care reface PALPO cedand gruparea
aminocetoacidului.

Aminoacidul 1 Alfa-Cetoacidul 1
PALPO PMP PALPO
Alfa-Cetoacidul 2 Aminoacidul 2

Cele mai importante transaminaze(aminotransferaze) din organismul mamiferelor
sunt:GOT(glutamil-oxalilacetic-transaminaza) numita si ASAT(aspartat-amino-
transferaza);
GPT(glutamil-piruvic-transaminaza) numita si ALAT(alanil-amino-
transferaza).
ASAT se afla in ficat,inima si muschii scheletici,dar si in alte tesuturi;raportul dintre
niveul hepatic si extrahepatic al enzimei este de 1:1.
Exista doua forme ale enzimei:solubila si mitocondriala,perfect distincte cinetic si
electroforetic.
ALAT se afla aproape in totalitate in faza solubila a celulei si in concentratii mult
mai mari in hepatocite;de aceea raportul dintre continutul hepatic si extrahepatic
este de 10:1.
Reactiile catalizate de cele doua enzime sunt:
Glutamina+OAAAlfa-Ceto-Glutaric+Asparagina(catalizata de ASAT)
Glutamina+PiruvatAlfa-Ceto-Glutaric+Alanina(catalizata de ALAT)

1).Reactiile catalizate de transaminaze permit obtinerea unui numar mare de
aminoacizi necesari proceselor de biosinteza din organism sau in scop energetic.
2).Alfa-cetoglutaricul,Oxalilaceticul sau Acidul Piruvic servec ca substrate pt. ciclul
citric(piruvatul via Acetil-CoA).
3).Determinarea activitatii celor doua trasaminazediagnosticul fenomenelor de
citoliza hepatica si extrahepatica ce insotesc anumite stari patologice.
Exemple:in citoliza miocardica(infarct miocardic) sau in citoliza musculara(distrofii
musculare progresive) creste nivelul ambelor enzime in ser,dar mai mult GOT
decat GPT,raportul GOT/GPT fiind mult supraunitar.
Acest raport numit DE RITTIS,are valoarea normala de 1,33.
In infarctul sever,in ser se evidentiaza prezenta GOT mitocondriale,ceea ce evident
contribuie la un diagnostic corect.
In citoliza hepatica,obtinerea in ser de valori crescute pt ambele enzime este
dovada unei hepatite virale;raportul DE RITTIS ramane la valori aproape normale.
In debutul incterului,cresterea activitatii celor doua enzime poate atinge valori de
30 de ori mai mari decat valorile normale,lucru intalnit rar in cazul altor boli.
In perioada de insanatosire are loc o scadere rapida a nivelului seric al celor doua
enzime.


Dezaminarea oxidativa a aminoacizilor
Are loc in mai multe moduri in functie de natura aminoacidului.
1).La mamifere dezaminarea oxidativa are loc la nivelul tesutului hepatic si
renal.Enzimele implicate in acest proces sunt L-Aminacid-Oxidazele si D-
Aminoacid-Oxidazele;ele contin FMN sau FAD,fiind prin urmare autooxidabile.
Reoxidarea lor se face in prezenta oxigenului molecular,rezultand astfel si apa
oxigenata,un produs foarte toxic pt. organism.Degradarea acesteia se face sub
actiunea catalazei,o enzima FOARTE activa.

2).Unii aminoacizi cum sunt serina,treonina,aminoacizii acizi sau cei bazici prezinta
dezaminari care decurg la fel ca la punctul precedent.

3).Acidul glutamic prezinta o dezaminare oxidativa sub actiunea glutamat-
dehidrogenazei(GDH) ce contine NAD+ si NADP+.Reactia este reversibila,dar
echilibrul este favorabil formarii acidului glutamic.
La animalele superioare,dezaminarea oxidativa a acidului glutamic ii confera
acestuia un rol central in metabolismul aminoacizilor.
Glutamicul este singurul aminoacid care se poate forma pe seama
amoniacului;odata format,prin diferite reactii de transaminare poate genera alti
aminoacizi in organism.
Prin dezaminarea oxidativa a aminoacizilor rezulta amoniac si cetoacizi.
Amoniacul este un produs foarte toxic si prin urmare este indepartat din
ogranism;la mamifere aceasta se realizeaza prin urogeneza sau ciclul Krebs-
Henseleit,dar si prin formarea de glutamina sub actiunea glutaminazei.
Cetoacidul rezultat este transformat(direct sau indirect) in compusi ce intra in
ciclul citric.Datorita acestui fapt s-a constatat ca aminoacizii constituie rezerve
energetice ,mai ales in boli ca diabetul.

4).Se cunosc si alte tipuri de dezaminari,mai ales la bacterii,cum sunt:dezaminarea
hidrolititca,reductiva sau desaturata.


Decarboxilarea aminoacizilor
Aminoacizii pot fi decarboxilati formand amine biogene,substante cu intense
actiuni farmacologice.Reactia e catalizata de aminoacid-decarboxilaze ce contin
PALPO,un derivat al vitaminei B6.
Decarboxilari importante:
1).HistidinaHistamina{vasodilatator capilar,implicata in hipersensibilitatea
alergica,inflamatii,hormon al secretiei gastrice}.
2).5-hidroxi-triptofan5-hidroxi-triptamina(serotonina){mediator
chimic,vasoconstrictor arterial,factor hemostatic}.
3).GlutamicGABA{inhibitor SNC}.
4).SerinaEtanolamina{component al cefalinelor,component al lecitinelor}.
5).CisteinaCisteamina{component al CoASH}.


Ureogeneza.Ciclul Krebs-Henseleit.Ciclul Orinitinic
Omul,ca si majoritatea mamiferelor elimina 80-90% din azotul ingerat sub forma
de uree,de unde si denumirea de ureotelice.
Caracteristicile Ureogenezei:are loc in ficat;este un proces endoenergetic,se
desfasoara sub forma unui ciclu de 5 reactii enzimatice la care participa tot atatia
aminoacizi;majoritatea enzimelor implicate in ureogeneza sunt localizate
intramitocondrial,ceea ce face ca o parte din etapele ureogenezei sa se desfasoare
in mitocondriile hepatocitelor;sunt implicate si enzime citoplasmatice,in etapele
care au loc in citosol;procesul de sinteza a ureei are loc in mai multe etape.

ETAPELE UREOGENEZEI:
1).Formarea carbamoilfosfatului:
Are loc pe seama amoniacului si a ATP-ului,cu participarea CO2-ului;intervine
enzima carbamoilfosfat-sintetaza,o enzima biotinica intramitocondriala,a carei
activitate este modulata pozitiv de N-acetil-glutamic.
Reactia decurge in doua etape:in prima etapa are loc activearea unei molecule de
CO2 prin legarea acesteia de biotina din enzima,pe seama energiei eliberate din
ATP;complexul CO2-biotinil-enzima reactioneaza apoi cu amoniacul in prezenta
celei de-a doua molecule de ATP care are rolul de a ceda gruparea fosfat,rezultand
carbamoilfosfatul.
Carbamoilfosfat-sintetaza implicata in ureogeneza este localizata in
mitocondrie;se mai cunoaste o carbamoilfosfat-sintetaza localizata in citosol,care
are rol in formarea carbamoil fosfatului necesar sintezei nucleotidelor
pirimidinice.Enzima mitocondriala este o enzima alosterica modulata pozitiv de N-
acetil-glutamic,care produce o modificare conformationala a enzimei marindu-i
afinitatea pt ATP.

2).Formarea citrulinei:
In aceasta etapa carbamoilfosfatul reactioneaza cu ornitina formand citrulina.
Reactia decurge intramitocondrial si este catalizata de ornitin-carbamoil-
transferaza(OCT) numita si ornitin-transcarbamoilaza.
Deficienta congenitala de OCT se afla la originea unor sindroame de amoniemie,cu
acumularea glutaminei in sange si hiperglutaminurie.

3).Formarea acidului argininosuccinic:
Sub actiunea arginino-succinat-sintetazei,enzima prezenta in citoplasma celulelor
hepatice,citrulina iesita din mitocondrie sub forma de izocitrulina,se condenseaza
cu acidul aspartic si formeaza acidul arginino-succinic.Reactia este o reactie
endoenergetica,necesitand ATP ca donator de energie.

4).Formarea argininei:
In prezenta argininosuccinazei,enzima prezenta in citoplasma celulelor
hepatice,dar si in rinichi,argininosuccinatul este scindat in arginina si acid fumaric.

5).Formarea ureei:
Arginina,sub actiunea arginazei,enzima prezenta mai ales in microzomii
hepatici,dar si in alte parti ale organismului,este scindata in ornitina si
uree;enzima necesita prezenta ionilor Ca2+ si Mn2+ si are o specificitate absoluta.
Ureea formata se elimina prin urina in cantitate de 15-30 g/24h,iar ornitina reia
ciclul urogenetic.
!!!Arginaza este inhibata competitiv de lizina!!!
Prin urogeneza se realizeaza detoxifierea organismului fata de amoniac,compus cu
efecte nedorite mai ales asupra SNC.
Ciclul urogenetic este o cale metabolica mare consumatoare de energie;Pentru
fiecare molecula de uree sintetizata se consuma 4 legaturi fosfat-macroergice
rezultate prin scindarea a 3 molecule de ATP.
Cantitatea de uree eliminata zilnic este de 15-30g/24h si variaza proportional cu
cantitatea de proteine ingerate.

Metabolismul Hemoglobinei
Numeroase proteine cum sunt
hemoglobina,mioglobina,citocromii,catalazele,peroxidazele contin ca si grupare
neproteica HEMUL sau un derivat al acestuia.Toate tipurile de hemuri se formeaza
de la un heterociclu numit porfina prin diverse substituiri,urmate de complexarea
fierului.

Catabolismul hemului.Formarea pigmentilor biliari
Catabolismul hemoglobinei incepe odata cu liza membranei celulelor
imbatranite;urmeaza apoi degradarea hemoglobinei si implicit a hemului.
Zilnic se degradeaza si se sintetizeaza in organism circa 6-7g hemoglobina.Asta
inseamna pt un individ de aproximativ 70 de kg cu 750 g Hb(14-16g/100 ml)
intreaga cantitate de Hb e reinnoita in 110-120 zile.
1).Formarea Verdoglobinei
Hemoglobina eliberata prin liza hematiilor formeaza cu haptoglobina(Hp),o alfa2-
glicoproteina serica,un complex hemoglobina-haptoglobina(Hb-Hp).Acest complex
este captat de celulele sistemului reticulo-endotelial din splina,maduva
osoasa,ficat si ganglioni limfatici unde este initiat catabolismul hemoglobinei.
Procesul biochimic esential din catabolismul hemoglobinei il reprezinta oxidarea
enzimatica a C-alfa-metinic,proces ce are ca rezultat deschiderea ciclului
tetrapirolic,eliminarea oxidului de carbon si formarea verdoglobinei.Reactia este
intreprinsa de alfa-metinil-oxigenaza,numita si hemoxigenaza care a fost
evidentiata in citoplasma celulelor hepatice si renale si care necesita prezenta
oxigenului si a NADPH,H+ si are loc cu indepartarea prealabila a Fe2+ si globinei.
Ficatul ar putea reprezenta principalul loc de metabolizare a Hb.
Formarea Verdoglobineireactie unicase produce cu eliberare de CO.

2).Formarea Biliverdinei
Verdoglobulina pierde Fe2+ si globina transformandu-se in biliverdina.Globina
este hidrolizata si aminoacizii reutilizati,iar fierul este indepartat prin legare de o
transferina plasmatica,ulterior fiind fie reciclat,fie depozitat in ficat.
Biliverdina este primul pigment biliar,avand o culoare verde.

3).Formarea Bilirubinei
Biliverdina sufera o reducere la nivelul puntii gama-metinice si formeaza
bilirubina,o substanta galben-portocalie,principalul pigment biliar din bila umana.
Reactia are loc sub actiunea biliverdin-reductazei,enzima prezenta in numeroase
tesuturi,dar in cantitatea cea mai mare,in ficat.
Desi bila umana contine numai urme de biliverdina datorita culorii sale foarte
intense,ea imprima bilei o culoare verzuie.
Odata cu formarea bilirubinei,se incheie catabolismul hemului din celulele
sistemului reticulo-endotelial,transformarile ulterioare avand loc in celula
hepatica si intestin.
Bilirubina formata,fiind insolubila in H2O,se fixeaza pe albumine si in cantitati mici
pe alfa1-globuline care o transporta la ficat.Aici are loc purificarea sangelui intr-un
mod foarte eficient,astfel ca,in conditii normale se gasesc doar cateva miligrame
pe litru de sange.
Acest lucru are o importanta deosebita,deoarece bilirubina libera in exces este un
decuplant al fosforilarii oxidative de respiratie,ceea ce duce la diminuarea sintezei
de ATP.

4).Conjugarea Bilirubinei
La nivelul microzomilor din celulele parenchimului hepatic bilirubina este
conjugata cu acidul glucuronic activat(UDP-AG) cu formare de bilirubin-
diglucuronid si cantitati mici de bilirubin-monoglucuronid.Conjugarea are loc prin
esterificarea resturilor de acid propionic din bilirubina cu acid-glucuronic activat
sub actiunea catalitica a bilirubin-UDP-glucuronil-transferaza.
Prin aceasta conjugare,bilirubina este transformata intr-un derivat hidrosolubil.
Deficienta ereditara sau dobandita de glucuronil-transferaza duce la tulburari
severe.
Ficatul este cel mai bogat in glucuronil-transferaza;enzima este insa prezenta si in
rinichi si in mucoasa intestinala.
La nou-nascut capacitatea ficatului de a realiza conjugarea bilirubinei este redusa.
Aceasta se datoreaza fie unei sinteze deficitare de UDP-AG,fie unei activitati
reduse a bilirubin-glucuronil-transferazei,sau ambelor deopotriva.
Deficitul de conjugare a bilirubineicauza majora a icterului neonatal sau icterul
tranzitoriu al noului-nascut.
Acumularea bilirubinei in tesutul nervos central este riscanta mai ales la
prematuri,deoarece bilirubina in exces este un decuplant al fosforilarii oxidative
de respiratie cu diminuarea sintezei de ATP.
5).Deconjugarea Bilirubinei
Sub forma conjugata,bilirubina este eliminata prin bila in duoden.
La nivelul intestinului subtire,o cantitate foarte mica este reabsorbita in sangele
venei porte si dusa la ficat;cea mai mare parte insa,trece in intestinul gros unde
este deconjugata sub actiunea beta-glucuronidazei prezenta in bacteriile
intestinale.

6).Formarea urobilinogenului
Bilirubina eliberata in intestin sufera o serie de reduceri succesive si formeaza
urobilinogen sau mesobilirubinogen.

7).Formarea stercobilinogenului
Prin reducerea legaturilor duble din nucleele terminale,urobilinogenul se
transforma in stercobilinogen.

8).Formarea urobilinei si stercobilinei
Prin dehidrogenarea urobilinogenului si stercobilinogenului la nivelul puntii gama-
metinice rezulta urobilina si stercobilina;acesti compusi constituie principalii
pigmenti ai materiilor fecale.

9).Ciclul enterohepatic al pigmentilor biliari
O parte din bilirubina,urobilinogen si stercobilinogen se reabsorb din intestin in
circulatia portala,ajung la ficat,de unde sunt reexcretati prin bila.Acesta reprezinta
ciclul enterohepatic al pigmentilor biliari.Cantitati mici de urobilinogen si
stercobilinogen sunt eliminate prin urina.Excretia urinara a acestora creste in
insuficienta hepatica.Cantitatea de urobilinogen formata in intestin s-a dovedit a fi
cu 10-20% mai mare decat cea corespunzatoare cantitatii de hemoglobina
degradata.
Aceasta diferenta provine din catabolismul unor profirine care nu sunt
incorporate in eritrocite sau prin degradarea heminenzimelor.Zilnic se formeaza
circa 250 mg pigmenti biliari.

Biosinteza hemului
Punctul de plecare al acestei sinteze il reprezinta acidul delta-amino-levulinic(ALA)
format prin condensarea Succinil-CoA cu glicina.
Biosinteza hemuluicale de catabolizare a glicinei.
Etape:
1).Formarea acidului delta-amino-levulinic
Condensarea succinil-CoA cu glicina formeaza in prima etapa acidul alfa-amino-
beta-ceto-adipic,care fiind instabil se decarboxileaza spontan generand acidul
gama-amino-levulinic.
Reactia e catalizata de gama-amino-levulinat-sintetaza,enzima ce necesita
PALPO(derivat al vitaminei B6).Este o enzima alosterica cu rol in reglarea
biosintezei porfirinelor.Reactia se produce intramitocondrial.

2).Formarea porfobilinogenului(PBG)
ALA trece din mitocondrie in citosol,unde prin condesarea a doua molecule(cu
eliberare de H2O) se formeaza porfobilinogenul.
Intervine enzima gama-amino-levulinat-dehidraza,prezenta in citoplasma
numeroaselor tesuturi animale.

3).Formarea uroporfirinogenului I si III
Procesul are loc in doua etape:
a).Formarea unui compus tetrapirolic aciclic:
Patru molecule de PBG se condenseaza cu formarea unui compus tetrapirolic
aciclic.
b).Formarea uroporfirinogenului I si III
Prin ciclicizarea compusului tetrapirolic linear(cu eliminarea unei molecule de
amoniac) se obtine uroporfirinogenul de tip I.
Intervine enzima porfirobilinogen dezaminaza numita si uroporfirinogen I
sintetaza.Compusul obtinut este insa in catitati mici si nu reprezinta precursorul
hemului.Sinteza hemului are loc sub actiune uroporfirinogenului III,compus ce se
obtine sub actiunea simultana a uroporfirinogen I singetazei si uroporfirinogen III
cosintetazei.Urmare a actiunii simultane a celor doua enzime nucleul IV sufera o
rotatie cu 180 de grade,dupa care se face ciclicizarea.