Ministerul Educatiei si invatamintului din Republica Moldova

Colegiul National de Comert al Asem

REFERAT

Tema: Metode modern de calculare a costurilor






Efectuat : Bucatarul Liudmila
Grupa Con. 294






Chisinau 2012

Metode moderne de calculatie a costului

1. Metoda normativa de calculare a costului.
1.1 Sistemul de norme al intreprinderii si calcularea costului normativ.
1.2 Evidenta schimbarilor de norme si a abaterilor de la norme.
1.3 Metodologia de calculare a costului efectiv de productie.
2. Metoda de calculare Standard Cost.
2.1 Tipurile de standarde si calcuarea costului standard.
2.2 Calculul, evidenta si repartizarea abaterilor de la standarde.
2.3 Metodologia de calculare a costului efectiv de productie.
3. Metoda de calculatie Direct cost (Variabil cost).
Metoda normativa consta in calcularea costului normativ de productie pe baza
normelor de consum elaborate la inceputul anului, precum si in organizarea unui sistem
corespunzator de urmarire zilnica sau la perioade scurte de timp a abaterilor de la
norme.
Aceasta metoda presupune urmatoarele etape de lucru:
elaborarea normelor de consum si calculatia costului normativ de productie;
evidenta schimbarilor de la norme;
evidenta abaterilor de la norme;
calcularea costului efectiv de productie.
I Fiecare intreprindere care utilizeaza metoda normativa trebuie la inceputul fiecarui
an sa-si elaboreze un sistem de norme si normative.
Norma de productie reprezinta marimea maximala a unui anumit consum necesara
pentru fabricarea unei singure unitati dintr-un produs de o
anumita calitate.
Norma de consum se elaboreaza de catre intreprindere reiesind din urmatoarele
conditii:
specificul procesului tehnologic;
gradul de mecanizare si automatizare;
specificul materialelor utilizate;
starea utilajului folosit, etc.
In contabilitate la inceputul fiecarui an se calculeaza costul normativ de productie in baza
normelor de consum aprobate. Costul normativ se calculeaza intotdeauna pentru o unitate de
calculatie si este valabil in limitele unui an. In vederea determinarii costului normativ se
intocmeste un document special numit Calculatie normativa sau Calculatie planificata.
Toate normele schimbate pe parcursul unei perioade de gestiune se inregistreaza in
Situatia de evidenta a normelor schimbate, in care se indica:
- data cand a avut loc schimbarea normei;
- locul utilizarii normei noi;
- denumirea si numarul nomenclator al produsului pentru care se aplica norma
noua;
- norma veche;
- norma noua;
- diferenta dintre ele;
- cauzele schimbarii;
- economiile sau supraconsumurile rezultate.
Cea mai mare importanta este acordata modului de depistare a abaterilor de la
consumurile normative de materiale, deoarece ponderea consumurilor de materiale
este pana la 80% din totalul costului de productie.
Astfel, se cunosc 3 metode de depistare a abaterilor de la consumurile normative de
materiale:
1. Metoda inventarierii consta in faptul ca la sfarsitul fiecarei perioade de gestiune (
luna) prin inventariere se stabileste stocul de materiale existent in sectie. In baza
datelor obtinute se determina consumurile efective de materiale conform urmatoarei
relatii de calcul:
Consum efectiv = Stoc initial materiale + Cantitatea intrata Stoc final de
materiale (inventariere).
2. Metoda documentarii prevede ca materialele de la depozit sunt eliberate in productie
in Fisei-limita de consum, in care se inregistreaza consumul normativ al materialelor.
Abaterile de la normele se stabilesc pe baza datelor din documentele primare de
semnalizare (fisa-limita de consum economie; bonul de eliberare suplimentara a
materialelor supraconsum; proces-verbal privind rebuturile, etc).
3. Metoda croirii partidelor de materiale consta in faptul ca pentru fiecare partida de
materiale predata la locul de munca pentru fabricarea produselor se determina
rezultatul croirii (economie sau supraconsum). Cantitatea efectiva de materiale se
stabileste ca diferenta dintre cantitatea primita si cantitatea ramasa la locul de munca,
iar consumul normativ de materiale prin produsul dintre numarul efectiv de produse
croite cu norma de consum pe unitate. Abaterea se determina ca diferenta dintre
consumul efectiv si cel normativ. Importanta acestei metode consta in faptul ca permite
depistarea abaterilor pe fiecare partida de materiale si pe fiecare loc de munca.


Metoda Standard Cost consta in calcularea costului standard de productie pe baza
standardelor de consum elaborate.
Costul standard reprezinta un cost prestabilit cu caracter normativ ce
actioneaza atat ca etalon de masurare si comparatie a costului
efectiv, cit si ca instrument de orientare si precizare a conditiilor in
care trebuie sa se desfasoare procesul de productie.
Standardele reprezinta marimea maxima a unui anumit consum necesar pentru
fabricarea unei unitati dintr-un produs.
Intreprinderile ce aplica aceasta metoda trebuie sa elaboreze:
standarde cantitative
standarde calitative (valorice).
Standardele cantitative sunt elaborate de catre personalul tehnic (ingineri), pe
baza documentatiei tehnologice avandu-se in vedere conditiile concrete de activitate a
intreprinderii. Ele se caracterizeaza printr-o valabilitate mare in timp (2-3 ani),
schimbarea acestora fiind impusa doar de aparitia unei modificari in tehnologia de
fabricatie.
Pentru evidenta abaterilor se utilizeaza conturi sintetice si analitice de abateri. Astfel,
abaterile favorabile se inregistreaza in Ct acestor conturi, iar cele nefavorabile in Dt
acestora. Nu au sold final.
Conform metodei Standard - Cost pentru determinarea datelor efective se tine cont de
procesul de aprovizionare, procesul de productie si cel de desfacere.
In cazul aprovizionarilor cu materiale in debitul contului 211 se inregistreaza cantitatea
efectiv aprovizionata evaluata la pret standard, iar in credit cantitatea efectiv
consumata evaluata la cost standard. Pe parcursul procesului de productie in debitul
contului 811 se inregistreaza consumurile standarde privind materialele directe, munca
directa, precum si standardele pentru CIP. Iar in creditul contului costul standard al
productiei fabricate.
In procesul de desfacere productia vinduta este evaluata la costul standard de
productie.



La sfirsitul perioadei de gestiune, in vederea determinarii datelor efective apare
necesitatea repartizarii abaterii. In acest scop pot fi utilizate citeva variante de
repartizare, unele dintre care sunt:
1) repartizarea integrala a abaterilor in contul 711, cu conditia ca:
- productia fabricata = productia vinduta;
- sa nu existe productie in curs de executie la sfirsitul perioadei de gestiune;
- cantitatea materialelor aprovizionate sa fie egala cu cantitatea materialelor
consumate.
2) repartizarea proportionala a abaterilor in conturile 711 si 216 cu conditia ca:
- productia fabricata sa fie diferita de cea vinduta;
- sa nu existe productie in curs de executie la sfirsitul lunii;
- cantitatea materialelor aprovizionate = cantitatea materialelor consumate.
3) repartizarea proportionala a abaterilor in conturile 711, 216, 215 cu conditia ca:
- productia fabricata sa fie diferita de cea vinduta;
- sa existe productie in curs de executie la sfirsitul lunii;
- cantitatea materialelor aprovizionate = cantitatea materialelor consumate.
4) repartizarea proportionala a abaterilor in conturile 711, 216, 215, 211 cu conditia
ca:
- productia fabricata sa fie diferita de cea vinduta;
- sa existe productie in curs de executie la sfirsitul lunii;
- cantitatea materialelor aprovizionate = cantitatea materialelor consumate.