Apa este un lichid inodor, insipid i incolor, de cele mai multe ori, sau uor albstrui sau chiar

verzui n straturi groase. Apa este o substan

absolut indispensabil vieii, indiferent de forma acesteia, fiind unul dintre cei mai universali solveni. Apa este un compus chimic
al hidrogenului i al oxigenului, avnd formula chimic brut H2O (vedei Ap (molecul)). Apa este una din substanele cele mai rspndite pe
planeta Pmnt, formnd unul din nveliurile acesteia,hidrosfera.
Pe Pmnt, apa exist n multe forme, n cele mai variate locuri. Sub form de ap srat exist n oceane i mri. Sub form de ap dulce n
stare solid, apa se gsete n calotele polare, gheari, aisberguri, zpad, dar i ca precipitaii solide, sau ninsoare. Sub form de ap
dulce lichid, apa se gsete n ape curgtoare, stttoare, precipitaii lichide, ploi, i ape freatice sau subterane. n atmosfer, apa se gsete sub
form gazoas alctuind norii sau fin difuzat n aer determinnd umiditatea acesteia. Considernd ntreaga planet, apa se gsete continuu n
micare i transformare, evaporarea i condensarea, respectivsolidificarea i topirea alternnd mereu. Aceast perpetu micare a apei se
numete ciclul apei i constituie obiectul de studiu al meteorologiei i al hidrologiei.
Apa care este potrivit consumului uman se numete ap potabil. Conform standardului din Romnia, pentru ca apa s fie potabil sestonul nu
trebuie s depeasc 1ml/m.
[necesit citare]
Pe msura creterii populaiei umane, de-a lungul timpului, i a folosirii intensive i extensive a
resurselor de ap susceptibile de a furniza ap potabil, problema apei utilizabile a devenit o problem vital a omenirii.
Forme de ap[modificare]


Fulgi de zpad de Wilson Bentley, 1902
Apa se gsesete sub diverse forme n natur: vapori de ap i nori n atmosfera, valuri i aisberguri n oceane, gheari la latitudini mici
sau altitudinimari, acvifere sub pmnt, ruri sau lacuri. Circuitul apei n natur este fenomenul prin care apa este transferat dintr-o forma ntr-
alta, prinevaporare, precipitaii i scurgeri de suprafa.
Datorit importanei pe care o are (n agricultur, dar i pentru omenire n general), apei i s-au dat diverse nume n funcie de formele pe care le
ia.Ploaia e cunoscut n majoritatea rilor, pe cnd alte forme sunt mai puin ntlnite, i pot fi surprinztoare cnd sunt vzute prima dat.
Exemple sunt: grindina, zpada, ceaa, roua sau chiciura. Un fenomen conex este curcubeul, ntlnit atunci cand lumina se refract prin
particulele de ap din atmosfer.
Apa de la suprafaa globului joac roluri importante n evoluia uman; rurile i irigaiile asigur aportul de ap pentru agricultur, sunt suport
pentru transportul maritim sau fluvial, fie comercial sau de agrement. O ap cu insuficieni nutrieni se numete oligotrof. Scurgerea apei pe
suprafaa terestr este mecanismul prin care eroziunea sculpteaz mediul natural, duce la crearea vilor i deltelor cu suprafee fertile favorabile
dezvoltrii de centre umane. De asemenea, apa se infiltreaz n sol, ajungnd n pnza de ap freatic. Aceast ap freatic ajunge din nou la
suprafa sub formaizvoarelor, sau a izvoarelor termale i gheizerilor. Apa freatic este de asemenea extras artificial prin puuri i fntni.
Deoarece apa poate conine numeroase substane diferite, poate avea gusturi sau mirosuri foarte diferite. De fapt, oamenii i alte animale i-au
format simurile pentru a putea evalua calitatea apei: de obicei, animalele evit apa cu gust srat (ap de mare) sau putred de mlatin prefernd
apa unui izvor montan sau apa freatic.
Apa n biologie i civilizaia uman[modificare]
Din punct de vedere biologic, apa are numeroase proprieti indispensabile proliferrii vieii, care o deosebesc de celelalte substane. Apa i
ndeplinete acest rol, permind compuilor organici s reacioneze n moduri care s permit n cele din urm replicarea. Este un bun solvent i
are o tensiune superficial ridicat, permind astfel micarea compuilor organici i a organismelor vii. Apa proaspt are densitatea maxim la
4C, aceast densitate scznd pe msur ce apa se rcete, se nclzete sau nghea. Fiind o molecul polar stabil dominant n atmosfer,
joac un rol important n absorbia radiaiei infraroii, crucial n cadrul efectului de ser, fr de care temperatura medie la suprafaa Terrei ar fi
de -18 Celsius. Apa are de asemenea o cldur specific neobinuit de mare, care joac mai multe roluri n reglarea climatului global i regional,
precum Curentul Golfului, permind existena vieii. Deoarece absoarbe foarte mult infraroiile, are o foarte uoar nuan albastr, datorit
eliminrii unei mici cantiti de lumin roie care o traverseaz. Culoarea albastr poate fi observat numai cnd apa este n cantitate mare, de
exemplu n lacuri, mri sau oceane.
Apa este un foarte bun solvent, similar din punct de vedere chimic cu amoniacul, i dizolv multe tipuri de substane, precum diferite sruri i
zahrul, i faciliteaz reaciile chimice ale acestora, lucru care permite metabolismele complexe.
Unele substane ns nu se amestec cu apa, cum e de exemplu petrolul, i alte substane hidrofobe. Membranele celulare, compuse
din lipide i proteine, profit de aceast proprietate, controlnd interaciunea dintre ele i mediul extern. Acest lucru este uurat de tensiunea
superficial a apei.
Picturile de ap sunt stabile datorit tensiunii superficiale mari datorat puternicelor fore intermoleculare numite fore de coeziune. Acest lucru
este evident atunci cnd mici cantiti de ap ajung pe o suprafa insolubil, precum polietena: apa rmne sub form de picturi. Totui,
pe sticl extrem de curat apa formeaz o pelicul subire deoarece forele dintre moleculele de ap i de sticl (forele de adeziune) sunt mai mari
dect forele de coeziune. Acest lucru este foarte important n cadrul transpiraiei plantelor.
n celulele i organismele biologice, apa se afl n contact cu suprafeele membranoase proteice care sunt hidrofile, adic prezint o puternic
atracie pentru ap. Langmuir a observat o puternic for de respingere ntre suprafeele hidrofile. Pentru a deshidrata suprafeele hidrofile este
necesar un efort deosebit pentru nvingerea acestor fore, numite fore de hidraie. Aceste fore sunt foarte puternice, dar valoarea lor scade rapid
pe distane mai mici de un nanometru. Importana lor n biologie a fost studiat de Parsegian. Prezint importan n special atunci cnd celulele
sunt deshidratate prin expunerea la atmosfer uscat sau la nghe extracelular.
O proprietate simpl, dar unic i extrem de important pentru mediu, este c n forma sa solid, de ghea, plutete pe lichid. Forma solid a apei
are o densitate mai mic dect a apei lichide, datorit geometriei punilor de hidrogen care se formeaz doar la temperaturi mai joase. Pentru
aproape toate substanele i pentru toate celelalte 11 stri neobinuite ale apei, cu excepia gheii-XI, starea solid este mai dens dect cea
lichid. Apa proaspt este cea mai dens la 4 C, i se va scufunda prin convecie pe msur ce se rcete la acea temperatur, iar dac se rcete
n continuare se va ridica. Datorit aceste proprieti, apa de adncime va fi mai cald dect apa ngheat, de suprafa, astfel nct gheaa se va
forma ncepnd de la suprafa i se va extinde n jos, iar cea mai mare parte a apei de dedesubt va rmne constant la 4 C. Astfel, fundul unui
lac, mare sau ocean este practic izolat de frig, permind supravieuirea speciilor de animale. Aproape toate celelalte substane chimice sunt mai
dense n stare solid i nghea de la fund spre suprafa.
Viaa pe Pmnt a evoluat i s-a adaptat acestor proprieti ale apei. Existena formelor solid, lichid i gazoas ale apei pe Pmnt a reprezentat
un factor important pentru colonizarea diferitelor medii ale planetei de ctre forme de via adaptate variatelor, i adesea extremelor, condiii de
via.
n istorie, civilizaiile s-au dezvoltat cu precdere pe malurile rurilor sau mrilor: Mesopotamia, aa-numitul leagn al civilizaiei este situat
ntre dou ruri, Egiptul antic a nflorit pe malurile Nilului, iar marile metropole, precum Londra, Paris, New York i Tokio i datoreaz succesul
n parte accesibilitii oferite de situarea lng o ap, i nflorirea comercial rezultat. Insulele cu porturi sigure, precum Singapore i Hong
Kong, s-au dezvoltat tocmai din acest motiv. n locuri precum Africa de Nord i Orientul Mijlociu, unde apa nu se gsete n abunden, accesul
la ap potabil a fost i este o mare problem n dezvoltarea comunitilor umane.
O greeal des ntlnit este aceea c apa este un bun conductor de electricitate. Toate proprietile electrice ale ape se datoreaz ionilor srurilor
minerale dizolvate n ea i dioxidului de carbon dizolvat n ea. Apa prezint auto-ionizare (dou molecule de ap se transform ntr-un anion de
hidroxid i un cation de hidroniu) ns doar la un nivel aproape imperceptibil.





Monozaharidele sunt compui hidroxil-carbonilici, care conin
, pe lng grupe hidroxil OH, o grupa aldehidica C H
O
||
sau cetonica C-- . In funcie de numrul atomilor de carbon care alctuiesc molecula, monozaharidele se clasifica in :
-dioze (cu 2 atomi de carbon)
-trioze (cu 3 atomi)
-tetroze (cu 4 atomi)
-pentoze (cu 5 atomi)
-hexoze (cu 6 atomi) etc.



Glucoza, C6 H12 O6, este cea mai rspndita hexoza. In natura se gaseste in fructele dulci, in mustul de struguri, in mierea de albine si in toate celulele
vegetale. In cantitati mici se gaseste in snge (0,09 %); in urina poate ajunge pana la 10 % in cazul diabetului zaharat. Formula structurala a glucozei este:



O In glucoza cristalizata moleculele au o structura
|| ciclica rezultata prin trecerea unui atom de
1 CH hidrogen de la hidroxilul carbonului 5 sau 4, la
| O
2 H COH ||
| grupa carbonil, --C ,cu care formeaz un
3 HOCH hidroxil nou foarte activ numit hidroxil glicozidic.
| In soluie apoasa, glucoza se gaseste sub
4 HCOH forma a doi izomeri (forma carbonilica si forma
| ciclica), care se gsesc in echilibru dinamic.
5 HCOH
|
6 CH2 OH

Glucoza- forma
aciclica sau carbonilica


Obinere. Glucoza se obine in industrie prin hidroliza amidonului (din cartofi sau cereale), cum si prin hidroliza celulozei sub aciunea acizilor minerali
diluai (HCl sau H2 SO4),in autoclave, la presiune de 2 at, conform ecuaiei:
(H2SO4)
[C6 H10 O5]n + nH2O nC6 H12 O6
Polizaharida Glucoza
(amidon sau celuloza)
Se obine, in funcie de condiiile de lucru, fie un sirop gros, fie o masa incolora, cristalina.
Proprietati. Glucoza este o substana solida, cristalizata, de culoare alba sau glbuie, solubila in apa. Este aproximativ de doua ori mai puin dulce dect
zaharul. Prin oxidarea glucozei se obine acidul gluconic, iar printr-o oxidare mai naintata, acidul zaharic.
O proprietate chimica importanta a glucozei o constituie faptul ca ea fermenteaz, sub influenta zimazei din drojdia de bere, cu formare de
alcool etilic si dioxid de carbon:


Zimaza
C6 H12 O6 2 CH3 CH2OH 2 CO2

I ntrebuintari. Glucoza se intrebuinteaza la prepararea alcoolului etilic, a dioxidului de carbon si la prepararea produselor zaharoase in locul zaharului, la
fabricarea oglinzilor, in industria textila la imprimarea tesaturilor, la prepararea vitaminei C pe cale sintetica etc.



Fructoza sau zaharul din fructe, C6H12O6 , se gaseste mpreuna cu glucoza in fructele dulci si in miere. Fructoza este o cetoza, o funcie mixta
de alcool si cetona.
Structura chimica. Ca si in cazul glucozei, moleculele fructozei cristalizate au o structura ciclica. In stare libera are forma piranozica, iar in combinaii se
gaseste in forma furanozica:

CH2 OH CH2 OH
| |
HOC HOC
| |
HOCH HOCH
| | O
HCOH O ; HCOH
| |
HCOH HC
| |
CH2 CH2 OH
|

Fructofuranoza Fructopiranoza

In soluie apoasa, intre forma carbonilica si cele doua forme ciclice (piranozica) si (furanozica) se stabilete un echilibru dinamic.
Preparare. Fructoza se obine prin hidroliza zaharozei cu acizi diluai:

( H2SO4)
C12H22O11 + H2O C6H12O6 + C6H12O6
Zaharoza Glucoza Fructoza

Proprietati. Fructoza este o substana solida, cristalizata, de culoare alba, solubila in apa. Este mai dulce dect zaharoza de 1,52 ori si dect glucoza de 2,2
ori.
Formulele perspectivice ale celor doua forme ciclice ale fructozei sunt:
H HOCH2 O
H |6 O 1 CH2 OH OH
H 5 2
5 2 H HO
H HO H 1 CH2OH
HO OH OH H
OH H
Fructopiranoza Fructofuranoza

I ntrebuintari. Fructoza se intrebuinteaza la nlocuirea altor produse care conin zahar si in special in alimentaia suferinzilor de diabet.


Dizaharidele sunt rezultate din unirea a doua molecule de hexoza, prin eliminarea unei molecule de apa.
-H2O
2 C6H12O6 C12H22O11
Monozaharida Dizaharida

Dizaharidele sunt substane cristalizate, solubile in apa si insolubile in dizolvani organici. Cele mai importante dizaharide sunt: zaharoza,
maltoza, lactoza si celobioza.





Zaharoza, C12H22O11 ,este foarte rspndita in regnul vegetal. Se gaseste in tulpina trestiei de zahar, in sfecla de zahar, in morcovi, pepeni
galbeni, zmeura, piersici, caise etc.
Structura chimica a zaharozei. Zaharoza este formata dintr-o molecula de glucoza si o molecula de fructoza, cu eliminare de apa, care se face
intre cei doi hidroxili glicozidici ai glucozei si fructozei.

CH2OH CH2 OH
| |
H--1C OH H O2C HC OC
| | | |
HCOH HOCH -H2 O HC OH HOCH
| | O | O | O
HOCH O HCOH HOCH HCOH
| | | |
HCOH HC HCOH HC
| | | |
HC CH2OH HC CH2 OH
| |
CH2OH CH2OH
Glucoza Fructoza Zaharoza

Obinerea zaharului din sfecla de zahar. Pentru a obine zaharul din sfecla de zahar se fac o serie de operaii, dintre care cele mai importante sunt:
splarea si tierea sfeclei; obinerea sucului zaharat; purificarea sucului; concentrarea si cristalizarea; separarea cristalelor de sirop si albirea zaharului;
rafinarea.
Proprietati fizice. Zaharoza este un corp solid, cristalizat, incolor. Se topete la 185; nclzit peste 185 se ingalbeneste, devine bruna si apoi se transforma
in crbune de zahar. Este solubila in apa si insolubila in alcool.
Proprietati chimice. Prin hidroliza zaharozei cu acizi se obine un amestec de glucoza si de fructoza. Amestecul rezultat se mai numete zahar invertit, iar
hidroliza care are loc se numete invertirea zaharului:

C12H22O11 + H2O C6H12O6 + C6H12O6

Glucoza Fructoza


ntrebuintari. Se intrebuinteaza in alimentaie, fiind o substana cu o mare valoare alimentara, gustoasa si asimilata uor de organism. Prin asimilarea
unui gram de zaharoza in organism se obin 3,7- 4,2 cal.
Zaharul este un aliment preios pentru om si servete ca materie prim in fabricile de produse zaharoase (bomboane, ciocolat etc.).



polizaharidele sunt rspndite att n regnul vegetal ct si n cel animal, avnd o mare important biologic. Dintre polizaharidele vegetale se
mentioneaza amidonul si celuloza. Dintre cele de origine animal se mentioneaz glicogenul.
Polizaharidele se obin prin eliminarea a n molecule de ap ntre mai multe molecule de monozaharide:

n C6 H12O6 n H2O [C6H10O5]n
Monozaharid Polizaharid

Proprietti. Au aceeai structura macromolecular; nu au gust dulce; prin nclzire nu se topesc.




Structura. Amidonul [C6H10O5] n este un amestec de doua polizaharide: amiloza si amilopectina.
Amidonul este o polizaharida cu structura macromoleculara. Se gaseste aproape in toate plantele cu clorofila. Se formeaz in partile verzi ale
plantelor si, in special, in fructe, dar nu ramane mult timp in ele; O parte este trecuta intr-o forma solubila, ce servete ca hrana plantei, iar alta parte se
depune ca amidon insolubil in rdcinile, tulpinele si seminele plantelor.
Fotosinteza. Sinteza amidonului din CO2 si H2O in celulele verzi ale plantelor, sub influenta luminii solare si in prezenta clorofilei, se numete fotosinteza.
Reaciile care au loc in procesul fotosintezei sunt:

6CO2+6H2O C6H12O6+6O2

-- nH2O
nC6H12O6 [C6H10O5]n
Glucoza Amidon
De obicei, industrial, amidonul se obine din cartofi sau faina de gru, prin splare cu apa, care antreneaz mai uor amidonul dect celelalte
cumponente.
Amidonul se prezint ca o pulbere fina, de culoare alba mai mult sau mai puin strlucitoare. Este insolubil in apa rece, iar cu apa calda, la ~50
0

formeaz soluii vscoase care la rece devin un gel numit coca.
Prelucrarea amidonului. Amidonul poate fi prelucrat in produse de importanta alimentara si industriala. In acest scop se folosesc diferite reacii chimice,
cea mai importanta fiind hidroliza. In industrie, hidroliza acida a amidonului este folosita la prepararea glucozei, iar hidroliza enzimatica, la obinerea
etanolului.




Celuloza [C6H10O5]n este o polizaharida cu structura macromoleculara, care constituie componentul principal al pereilor celulari din plante. Se
prezint sub forma de macromolecule filiforme. In plante, celuloza se formeaz prin procese biochimice complicate:

6nCO2+5nH2O [C6H10O5]n +6nO2

In stare pura, celuloza se fabrica din fibrele de bumbac. In industrie, celuloza se obine, din lemn, stuf, si paie.
Proprietati. Celuloza este o substana alba, cu structura macromoleculara fibroasa, fara gust si fara miros, insolubila in apa, in acizi minerali diluai cat si
in dizolvani organici.
Structura celulozei. Macromolecula filiforma a celulozei este formata din resturi de D-glucopiranoza unite intre ele prin atomi de oxigen.
Studiul reaciilor de esterificare a dus la concluzia ca in fiecare grupa C6H10O5 sunt coninute trei grupe hidroxli. Pe aceasta baza, formula
moleculara a celulozei se poate scrie astfel:

OH
[C6H7O2(OH)3]n sau C6H7O2 OH
OH n


Hidroliza celulozei. In prelucrarea celulozei hidroliza prezint o deosebita importanta, deoarece permite obinerea glucozei din celuloza; glucoza rezultata
la rndul ei, poate fi transformata in alcool etilic.
O reacie chimica importanta folosita in prelucrarea celulozei este esterificarea. Celuloza, datorita celor trei grupe hidroxil, se comporta ca un
polialcool si da reacii in care grupele OH sufer schimbri. Dintre acestea, cele mai importante sunt reacii de formare ale esterilor celulozei.





Glicogenul [C6H10O5] este denumit amidonul regnului animal. Este o polizaharida, care se gaseste in toate celulele organismului, fiind
depozitata mai ales in ficat unde este sitetizata, de glucoza. Se mai gaseste in muchi, creier si nervi. Cantitatea de glicogen din muchi descrete foarte mult
in timpul unei munci fizice intense si continue sau in inaniie. Este o pulbere alba, solubila in apa calda. Este insolubil in alcool. Cu iodul da o coloraie
roie- violeta, caracteristica. Culoarea dispare la fierbere si reapare la rece, ca in cazul amidonului.
Prin hidroliza acida, glicogenul se scindeaz in glucoza. Prin hidroliza enzimatica glicogenul din ficat este transformat in glucoza, care este
transportata in muchi si in alte organe, de ctre singe. O parte din glucoza reface glicogenul si aa se explica prezenta glicogenului in muchi (pana la
4%) si in alte esuturi. In timpul activitatii musculare, glicogenul trece in acid lactic printr-un proces exoterm, dnd energia necesara producerii travaliului
muscular.