Motivaia sociologic a existenei dreptului

Eugeniu Sperantia era considerat in vremea sa un teoretician modern.Acesta

era narmat cu o concepie filozofic idealist de nuan moderat, raionalist,
situndu-se pe poziii mai progresiste dect muli contemporani i universitari ntre
care tria, ndreptndu-i critica mpotriva idealismului subiectiv.Cu deosebire
combtea pe acei care ncercau explicaii netiinifice asupra originilor dreptului
sau renvierea unor doctrine demult apuse i i ironiza pentru atitudinile retrograde.
De asemenea, pe cei care cutau justificarea unor teorii ca i adoptarea unor msuri
pe criteria de ras sau alte considerente neumane.
n scrierile ivite din activitatea didactic i-a pus numeroase ntrebri asupra
fenomenelor de drept ale cror categorii i noiuni le vehicula in discursul su
profesional.Spiritualismul lui devanseaz adesea un viitor foarte ndeprtat
presupunnd stadii nalte n dezvoltarea societii dar nu mpiedica prin poziia sa
cunoaterea adevrului in totalitatea lui.Acesta susinea ca Dreptul este o realitate
de ordin social i deci spiritual, ca i limba , ca i credinele , ca i literatura, ca i
obiceiurile.Dar ceea ce scap adesea din vedere e caracterul istoric al dreptului ca si
contradicie iscat tocmai din specificul su de fenomen trector in raport cu limba
obiceiurile literature etc.
Acesta vede originea dreptului circumscris in realitatea sociala.ntre realitate
i spiritul creator el pune semnele egalitaii,scriind : Dac indivizii formeaz cadrul
sau terenul pe care se dezvolt si triete simplexia valorilor, atunci:morfologia
studiaz influena cadrului asupra valorilor,iar fiziologia social studiaz aciunea
valorilor asupra cadrului.
Viaa social scrie Sperantia- presupune norme i se poate reduce,in ultim
analiz la fenomenul de creaiune i respectare a unor norme date de catre un
numr de contiine comunicante.Aa nct cea mai nedesminit lege (natural) a
vieii sociale este legea c SOCIETATEA CREEAZ LEGI.Cel mai important in acest text
este conturarea evident a primului termen din triad : creatorul de drept.Dar de
data aceasta creatorul su nu este ca i in cazul altor exemplificri sociologice,un
individ ci o colectivitate mai larg sau mai restrns.Creatoul acesta trebuie privit in
dublu sens : obiectiv ca fiind factorul care traduce voina autorului n norme de
drept i subiectiv creatorul fiind defapt un grup restrns sau chiar un individ care
concepe proiectul legii sau msurile legislative.Acesta susine Iat deci c originea
dreptului nu poate sta exclusive n voina sau contiina colectiv.El nu poate fi un
produs exclusive natural care s apar numai prin fora lucrurilor ci fie ct de puin,
orice norm, orice instituie juridic, pastreaz o urm,o percepie a minii care a
zmislit-o la nceput.Reflexiile de mai sus intregesc aria procesului de elaborare a
normelor i minimalizeaz factorii care colaboreaz nemijlocit la furirea lor.Prin
aceasta se contureaz i se schieaz n trsturile generale ale termenului numit
sociologic autor sau creator de drept.
n sprijinul implantrii dreptului in mediul social sunt si ale texte ale lui
Eugeniu Sperantia, recunoscnd c Viaa social e o condiie a afirmrii spiritului
iar dreptul e condiie a vieii sociale
Pentru numeroasele legturi ale dreptului cu alte fenomene chemate a
contribui la armonizarea social,el acord noiunii un neles mai larg Drept nu
nseamn numai norma jurudic instaurat prin lege ci i altele care contribuie la
realizarea opiniei de drept.Din acest punct de vedere este pe poziii specific
interpretrii i izvoarele dreptului
Dnd un sens atat de larg nounii de drept,incluznd legile generale ale vieii n
fenomenele sociale i cernd riguroasa respectare,sociologul s-ar prea ca face un
scop n sine din acesta,mpingnd lucrurile in extrema lor.Pn acolo unde ating
sfera libertii.A fi liber nu nseamn a nu face nimic.Libertatea e lupt,e munc.Cu
ct lupi cu ct tii s voieti cu att tii s fii liber.El o definete sub forma unui
afroism Munca este o lupt cu mediul,lupta este un mod de a munci.Munca fiind o
necesitate a vieii sociale si ntelese condiiile realizrii contiente rezult c e
nsi libertatea i acionarea liber in acest scop.
n ce privete realizarea individului, ntodeauna a plecat de la cele dou
coordonate:a muncii i a libertii:privite in ansamblul convieuirii sociale.Acestui
ideal i subordoneaz dreptul i instituiile statului care s-l nfptuiasc,s-l asigure
i s-l garanteze.Departe de a fi un scop in sine, dreptul are mari ndatoriri in viaa
social.El trebuie nu numai s cear s pretind aciuni sau abineri ci i s educe s
disciplineze omul in nsui spiritul su.
Considera nefireasc i nepractic lupta dintre grupuri sociale(clase) pentru
rezolvarea oricror problem.Nerecunoscndu-i aceast caracteristic, el solicit i
suprasolicit prezena dreptului naintea economicului n toate mprejurrile
socotindu-l antidotul tutror relelor.
Dreptul,in viziunea lui Sperantia este o opera social individual-colectiv, o
oper vie necesar i de aceea eficient n relaiile sociale.Sub acest aspect dreptul
consituie al doilea termen al triadei:opera.Specificul dreptului n calitate de opera
rezult din deosebirile multiple fa de creaia literar.Una din acestea se cere
neaparat relevant : cunoaterea i respectarea lui (respective normelor in vigoare)
este obligatorie i nimeni nu i poate ntemeia existena social in afara
prevederilor legale.
Eugeniu Sperantia a ntreprins investigaii i a adunat argumente tiinifice din
spaiul vieii sociale i al valorilor, demonstrnd pe baza legilor tiinelor naturii
istoriei ,filosofiei,istoriei,sociologiei netemnicia i aberaia teoriilor false ale
fascismului sub scutul crora i desfurau politica dictatorial i razboinic.