Universitatea de Medicina si Farmacie Nicolae Testemiteanu

Teoria probabilitatilor.
Legea cifrelor mari.
Esantionajul si teoria
selectiei




Realizat de Voicu Cristina




Planul:
1. Scurt istoric.
2. Difinirea si interpretarea
teoriei pobabilitatii.
3. Legea cifrelor mari si
aplicarea ei.
4. Notiunea de esantion.
5. Teoria selectiei. Tipuri de
selectie.


1. nceputurile teoriei probabilitilor sunt legate de
numele matematicienilor Blaise Pascal i Pierre
Fermat n secolul al XVII-lea, ajungnd la probleme
legate de probabilitate datorit jocurilor de noroc.
Dezvoltarea teoriei probabilitilor i cercetarea
unor probleme nelegate de jocurile de noroc sunt
legate de matematicienii: Abraham Moivre, Pierre-
Simon Laplace, Carl Friedrich Gauss, Simon-Denis
Poisson, Pafnuti Lvovici Cebev, Andrei Andreevici
Markov n secolul XIX, iar n secolul al XX-lea Andrei
Nikolaevici Kolmogorov i al lui Alexandr Iakovlevici
Hincin. Initial, teoria probabilitatilor a avut ca
origine modelul reprezentat de jocurile de noroc, in
special in Franta secolului al XVII-lea, fiind
inaugurata de corespondenta dintre Fermat si
Pascal. Axiomatizarea sa completa a trebuit s
astepte ins lucrarea lui Kolmogorov Fundamentele
teoriei probabilitatilor, publicata in 1933.

2.Teoria probabilitatii este o teorie matematica ce
se ocupa cu studiul fenomenelor intimplatoare ce
pot aparea in gruparea unui semn studiat pe baza
unui experiment probabilist aleatoriu. Teoria
probabilitatilor studiaza legile dup care evolueaza
fenomenele aleatoare. Aplicarea matematicii la
studierea fenomenelor aleatoare se bazeaza pe
faptul ca, prin repetarea de mai multe ori a unui
experiment, in conditii practic identice, frecventa
relativa a aparitiei unui anumit rezultat (raportul
dintre numarul experimentelor in care apare
rezultatul si numarul tuturor experimentelor
efectuate) este aproximativ acelasi, osciland in jurul
unui numar constant. Daca acest lucru se intampla,
atunci unui eveniment dat ii putem asocia un
numar, anume probabilitatea sa. n cazul unui
numr n suficient de mare de experimente n care
evenimentul E apare de m ori, frecvena relativ
m/n poate fi socotit ca valoarea probabilitilor.
Aceast valoare se numete probabilitatea statistic
a evenimentului E i se noteaz P(E)=m/n;

3. Din activitatea concret s-a observat ca exista o
strinsa legatura intre frecventa statistica de
aparitie a unui eveniment si probabilitatea
teoretica de aparitie a acestui eveniment, in sensul
ca frecventa statistica oscileaza si ia valori din ce in
ce mai apropiate de valoarea data de probabilitatea
teoretica cu cresterea numarului de experiente.
Plecindu-se de la acest fapt, s-au stabilit o serie de
teoreme care exprima legatura intre frecventa
statistica si probabilitatea teoretica. Aceste
teoreme sunt cunoscute sub numele de legea
numerelor mari. Exista doua forme: forma slaba si
forma tare. Legea numerelor mari este o teorem
din teoria probabilitilor care descrie rezultatele
unui experiment repetat de mai multe ori. Conform
acestei legi, rezultatul mediu obinut se apropie tot
mai mult de valoarea ateptat, cu cit experimentul
se repeta de mai multe ori. Aceasta se explic prin
faptul c abaterile ntmpltoare ntr-un sens sau
altul se compenseaz reciproc. Aceast lege a fost
formulat de Jakob Bernoulli i a pus bazele teoriei
probabilitilor ca tiin. Legea cifrelor mari are 2
aplicatii pentru determinarea totalitatii selective:
1. Pe msura majorrii numrului cazurilor de
observare rezultatele cercetrii cptate pe baza
totalitaii selective tind s reproduc datele
totalitii integrale;
2. La atingerea unui anumit numr de cazuri de
observare n totalitatea selectiv rezultatele
cercetrii vor maximal apropiate de cele posibile
pe baza totalitii integrale.
Deci, la un numr sucient de mare de cazuri de
observare se manifest acea legitate ce st la baza
totalitii integrale i care nu poate observat n
cazul unui numr mic de cazuri cercetate.
Pentru o nelegere mai bun a teoriei
probabilitii i regulilor legii cifrelor mari descriem
exemplul cu urna lui Galton, n care era introdus un
numr egal de bile negre i albe (cte 500), deci, n
proporie de 1:1 sau 50% i 50%. Se scoate cte o
bil, se nseamn culoarea i apoi ea este pus
napoi n urn. Operaia se repet de 10, 20, 50 ori
i mai mult. La nceput proporia bilelor albe fa de
cele negre era 1:4 sau 20% i 80%. La un numr mai
mare de extrageri (100-200-250) proporia se
apropie de cea real 0,5/0,5 sau 50% i 50%. Din
acest moment oricit s-ar prelungi numrul de
extrageri proporia nu se va schimba.
Deci, limita maxim corespunztoare a totalitii
selective poate calculat cu o oarecare
probabilitate.

4. Prin eantionare (eantionaj) inelegem
totalitatea tehnicilor i procedeelor statistice cu
ajutorul crora se poate caracteriza o colectivitate
(N) studiind o parte a acesteia. Se va studia un
numr limitat de cazuri (n), care vor extrase
aleator, ntmpltor, din ntreaga colectivitate.
Tipuri de eantionare
n funcie de natura schemelor de eantionaj
abordate putem s clasicm eantionajele n
eantionaje aleatoare i nealeatoare sau empirice.
Din categoria eantionajelor aleatoare fac parte:
- eantionaje simple (elementare)
- eantionaje strati cate
- eantionaje n grupuri
- eantionaje n trepte (faze)
- eantionaje multifazice.
n ceea ce privete eantionajul simplu
(elementar), procedeul const n extragerea la sori
a unitilor care vor compune eantionul din baza
de sondaj. Procedeul presupune deci existena
bazei de sondaj, adic o list sau un ier din care se
extrag, ntr-o manier aleatorie, unitile de
selecie. Baza de sondaj poate o list a tuturor
nscuilor vii, a femeilor nsrcinate din ar sau
dintr-un anumit teritoriu, o list a tuturor
persoanelor spitalizate, o list a tuturor raioanelor,
a comunelor, a familiilor dintr-un teritoriu etc.
Eantionajul straticat se utilizeaz cnd n
interiorul populaiei de referin unitile statistice
se gsesc plasate pe categorii. Fiecare categorie
este omogen din punct de vedere al coninutului
intern, dar categoriile difer ntre ele.
Eantionajul n grupuri este un procedeu folosit
cnd lipsete baza de sondaj iar constituirea ei este
di cil i foarte costisitoare i n sfrit cnd
dispersia teritorial a populaiei de investigat este
exagerat.
Eantionajul n trepte, este un procedeu n care
unitile de selecie sunt ierarhizate ca n cadrul
eantionajului n grupuri, diferena constind n
faptul c n timp ce n cadrul cuiburilor se realizeaz
o singur extragere aleatorie, n eantionajul n
trepte se efectueaz mai multe trageri la sori.
Eantionajul multifazic este un procedeu care
combin metodele anterior prezentate. El const n
formarea unui eantion primar pentru a obine
informaii cu caracter general urmat de constituirea
unuia sau mai multor eantioane din eantionul
primar pentru a obine informaii suplimentare, mai
specice.

5.Numim selectie (sondaj) o subcolectivitate a
colectivitatii cercetate , iar numrul indivizilor ce
intr in selectie se numeste volumul selectiei
(sondajului). O selectie se numeste repetat sau
bernoullian, dac dup examinarea individului,
acesta este reintrodus in colectivitate, in caz
contrar, adic dac individul examinat nu se
reintroduce in colectivitate, vom spune c selectia
este nerepetat. Selectia statistica are ca scop
estimarea parametrilor colectivitatii totala pe baza
informatiilor culese si prelucrarea statistic. Pentru
aceasta se parcurg 2 etape: descrierea statistica si
inferenta statististica.
In practica statistica se folosesc mai multe tipuri
de selectie:
selectie intimplatoare simpla,
selectie mecanica,
selectie tipica,
selectie de serii,
selectie in mai multe trepte,
selectie secventiala,
selectie subiectiv organizata.
Selectia intimplatoare simpla este tipul utilizat in
special pentru colectivitatile statistice negrupate
formate, dintr-un numar de unitati simple si care se
caracterizeaza printr-un anumit grad de
omogenitate. Erorile de reprezentativitate sunt
mari in raport cu alte tipuri de selectie, pentru ca
dispersia folosita masoara variatia totala a
caracteristicii datorate cauzelor care influenteaza.
Selectia mecanica se foloseste ca tip si ca
procedeu de selectie cand se combina cu alte tipuri
de selectie. Pentru calculul erorilor de selectie se
folosesc formulele de la selectia intimplatoare
simpla repetata.
Selectia tipica (stratificata) se aplica cel mai
frecvent in studiul fenomenelor sociale - economice
care in prealabil au fost impartite in grupe
omogene, dupa o caracteristica esentiala si
reprezentate in sondaj prinvolumul
subesantioanelor.Selectia tipica poate fi: selectie
tipica simpla (se caracterizeaza prin faptul ca
extragerea unitatilor din fiecare grupa se face la
intimplare fara a tine seama de ponderea unitatilor
din fiecare grupa a colectivitatii generale), selectie
tipica proportionala (este acea selectie la care
volumul sub-esantioanelor difera in raport cu
ponderea pe care o are fiecare grupa in
colectivitatea generala si se respecta proportia de
selectie.), selectie tipica optima (la formarea
esantionului ia in consideratie ponderea pe care o
au grupele in colectivitatea generala si marimea
variatiei din interiorul grupelor masurate prin
abatere medie patratica.
Selectia de serii se foloseste cind colectivitatea
generala este formata din unitati complexe - serii.
Unitatile complexe sunt formate la rindul lor din
unitati simple ce poseda caracteristici ce le
deosebesc una de alta, au caracter eterogen.









Bibliografia:
1. Biostatistica de Larisa Spinei, Oleg
Lozan, Vladislav Badan ; Chisinau 2009;
2. http://probabilitate.infarom.ro;
3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_nu
merelor_mari;
4. http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_pr
obabilitatilor;
5. http://rurektor.blogspot.com/2011/07
/selectia-statistica.html.