Sunteți pe pagina 1din 4

TEORIA SENZORIOMOTORIE A EXPERIENTEI PERCEPTUALE

SI PROBLEMA LUI CHALMERS

Our most basic idea is that attempts to explain perceptual consciousness


(experience of hearing a bell, seeing a light, etc.) by postulating a brain
mechanism which is thought of as sufficient to produce the experience must
fail.(Synthese, 2001, p.99)

Aceste incercarii nu pot esua, deoarece miscarea musculara oculara este


controlata de activarea unor mecanisme cerebrale. Kossylyn (Barinaga, M.:
1992) a dovedit experimental ca intreruperea tranzitorie a activitatii ariei
vizuale V1 (cortexul striat) impiedica atat perceptia vizuala cat si imageria
cerebrala. Adica, intreruperea activitatii unui mecanism cerebral impiedica
vederea umana. Este dincolo de incertitudine ca activarea speciala, ca in
unele arii exista intotdeauna o anumita activitate, a unor arii vizuale este
suficienta pentru a genera o constiinta vizuala. Spre exemplu, Pollen (1999),
intr-o lucrare despre corelatele neuronale ale percetiei vizuale, relateaza
despre un experiement in care cortexul striat, fiind deconectat de geniclatii
laterali, fiind stimulat electric a general anumite fenomene luminoase numite
fosfene. Dar, aceasta activarea, in mod normal, nu poate fi produsa decat
prin stimulare externa. Adica, influenta externa e necesara, in lipsa unor
stimulari artificiale sau a unor dezordini halucinogene, pentru producerea
acelei activari.

On our view, experience is not something that happens in us but is


something we do. Perceptual experience consists in ways of exploring the
environment. (O'Regan&Noe, p.99)

Ce facem noi? Contractii si discontractii musculare? Nu. Contractii si/sau


discontractii musculare constiente? Nu. Noi facem doar contractii si
discontractii dorite. Ca o consecinta a receptivitatii noastre, daca influentele
externe care se exercita asupra noastra indeplinesc anumite conditii-game,
in noi se vor intampla anumite fenomene constiente, chiar daca noi nu facem
nimic. Contractiile si relaxarile musculare pot contribui, intr-adevar, la
explicatia bogatiei experientei noastre fenomenale, dar ele nu sunt conditia
sine qua non a experientei fenomenale. Cunoasterea 'cum' sa stapanesti ceva
poate rezulta dupa reflectia asupra unor prime miscari instinctive sau
intamplatoare; sau in prin incercarea tuturor miscarilor imaginabile in
vederea atingerii unui rezultat. Deci, prin reflectie sau cautare 'oarba'. Dupa
ce am trait ceva, putem zice ca am avut experienta acelui ceva. Chiar cand
am trait ceva in mod inconstient (lesinul), dar ulterior am descoperit ce ni s-a
intamplat, putem spune retrospectiv ca intr-un fel am trait acea experienta.
Tindem sa numim experienta tot ceea ce am trait. Tindem sa consideram ca
unfel de experienta toate schimbarile sau timpul care le-am suferit. Putem
spune ca am avut experienta imaginarii sau visarii X (ex., un lucru
nonexistent). Un individ are atat un trecut material constient cat si unul
inconstient. Experienta individuala tinde sa fie identificata cu trecutul
individului. Astfel, putem vorbi despre experienta noastra de gandire
abstracta, experienta-trecutul gandirii noastre metafizice, experienta-trecutul
imageriei noastre mentale. Putem vorbi despre experienta noastra de
imbatranire fara stim cum s-o manipulam (impiedicam)...
Totusi, trecutul individului nu este reductibil la trecutul sau pasiv, ci
deasemenea poate include si actiunile lui. In acest sens larg, experienta tinde
sa fie toate schimbarile prin care o fiinta individuala a trecut (indiferent daca
ele au fost pasive sau active). Dar, idea mea fundamentala este ca, poate fi
vaz fara actiuni motorii (musculare), dar nu poate fi vaz fara intregul sistem
vizual pasiv. Inutil am incerca sa ideplinim toate tacticile si strategiile
motorii, cand am face dragoste cu o femeie, daca sistemul nostru senzorial
tactil (o parte din sistemul nostru neuronal) ar fi nonactiv sau prea putin
activ (datorita unei receptii periferale slabe sau a unei amplificari neuronale
slabe). Calitatea vazului nostru depinde nu doar de stapanirea miscarilor
oculare, ci deasemenea mult mai fundamental de puterea receptivitatii
ochilor noastre. Deaceea, indiferent de inteligenta noastra a stapanirii
miscarilor si legilor miscarilor musculare, calitatea experientei noastre
senzoriale depinde primordial de superioritatea sistemului nostru senzorial
pasiv. Miscarile noastre musculare nu fac altceva decat sa ne apropie de
anumiti stimuli, sa ne departeze, sa apropie anumiti stimuli, sa schimbe
stimuli care afecteaza receptorii, miscandui. Calitatea experientelor noastre
senzoriale nu depinde numai sau primordial de schimbarea cantitatii si
calitatii stimulilor externi, dar controlul motor nu poate contribui altfel.
Vederea poate fi un efect al unor influente externe exercitate asupra
sistemului vizual fata de care miscarile oculare sunt non-necesare. Adica,
poate fi vaz fara nici un fel de contractie sau relaxare musculara. Faimoasa
problema grea este aceea despre explicatia completa fenomenalitatii vizuale,
nu despre faptul ca miscarile oculare pot contribui la schimbarea
continuturilor fenomenelor noastre vizuale. Intrebarea este aceea a
explicatiei de ce si cum anumiti stimuli externi pot da nastere intr-un sistem
biologic la efecte constiente; de ce si cum pornind de la un stadiu X la altul
Y emerge constiinta senzoriala. Sa presupunem ca, A, B, C,..., X,...Y este o
cale senzoriala. Daca aceasta cale este intrerupta in punctul X, noi nu mai
avem constiinta stimulilor externi care afecteaza punctul sau stadiul A.
Adica, neuronul insusi nu da nastere la nici un efect constient, constiinta
nefiind un produs intrinsec al neuronului, altfel noi am avea un efect
constient brut in punctul X. Problema este de ce si cum numai la
stadiul/stadiile, locul/locurile Y suntem constienti. Problema este, cum
trebuie sa fie aranjate entitatile fizice fundamentale astfel ca stimuli externi
sa produca efecte constiente in acel aranjament; si de ce acel aranjament da
nastere in anumite conditii la efecte constiente. Iar critica mea daca nu
raspunde acea intrebare grea, cel putin nu o eludeaza, pseudo-mistificand-o.
Pentru a raspunde acea intrebare trebuie sa detinem cunoasterea detaliata a
structurii si functionarii intregului sistem vizual. Acel raspuns poate sa ne
ajute, apoi, sa concepem forma (sau conditiile) necesara si/sau suficienta a
oricarei succesiuni-cai care poate da nastere la efecte constiente. Cum se
explica faptul ca aceleasi spike-uri, venind de la tipuri diferite de receptori
periferali, pot da nastere la fenomene senzoriale? Problema nu este sa se
explice diferentele in continutul unui percept vizual sau diferitele dintre
diferitele tipuri de percepte (tactile, vizuale, auditive, olfactive, gustative), ci
acela al explicatiei emergentei fenomenalitatii insasi.

ASUPRA ANTI-IZOMORFISMUDINTRE NIVELUL NEURONAL SI


CEL FENOMENAL VIZUAL

Noe deasemenea a negat teza izomorfismului dintre nivelul fenomenal


vizual si nivelul neuronal. In primul rand, nivelul fenomenal este tot un nivel
neuronal. Nivelul neuronal este un nivel celular. Nivelul retinal este tot un
nivel celular. Ca, intre nivelul celular fenomenal si nivelul celular retinal
receptor exista un izomorfism gradual este aproape cert, chiar fara ajutorul
unor probe furnizate de tehnologii experimentale ultra moderne. Pentru
instantiere, daca divizam retina noastra circulara in doua parti egale, partea
de sus si partea de jos, si, inchizand celalat ochi, impiedicam stimularea
partii de sus a retinei apartenente ochiului deschis, ceea ce vom vedea nu va
fi scena vizuala semisferica sau semicirculara? Vom vedea noi o alta scena
vizuala sferica sau circulara mai mica? I consider ca, nu.

Reference
Barinaga , M.: 1992, Shedding light on visual imagination, Science.
J.Kevin O'Regan and Alva Noe: 2001, What its like to see: A sensorimotor
theory of perceptual experience, Synthese, 129, 79-103.
Powered by
5000+ referate online