Sunteți pe pagina 1din 99

Fişă de lucru:

PROCESELE PSIHICE SENZORIALE I. SENZAŢIILE Citiţi textul de mai jos:

Rolul senzaţiilor în viaţa psihică

1. Ne propunem în cele ce urmează să facem o verificare a sistemului

dumneavoastră psihic. Să presupunem că ne aflăm undeva, în spaţiu, în secolul 50, în afara planetei Pământ, de pe care am plecat în secolul XXI. Nici unul dintre noi nu are corp fizic; cu toţii suntem nemuritori. Cu toţii căutăm ceva care să ne intereseze, să ne atragă atenţia, să ne stimuleze curiozitatea. Ne dorim să avem din nou un corp, aşa cum aveam cu câteva mii de ani în urmă. Vă oferiţi să fiţi subiect în cadrul unui experiment: mintea vă va fi în- corporată într-un sistem şi tot ceea ce veţi simţi va fi artificial: nimic din ce- ea ce veţi vedea, auzi, gusta, mirosi sau pipăi nu va fi real, ci va fi creat prin stimulări artificiale produse pe computer. Sunteţi acum pe Pământ. Sistemul a început să funcţioneze. Toate amintirile pe care le aveţi din trecut, toate amintirile legate de prieteni, familie şi munca pe care aţi desfă- şurat-o sunt artificiale şi au fost inserate în mintea dvs. acum câteva momen- te. Viaţa pe care credeţi că o duceţi, corpul pe care credeţi că îl aveţi au fost alese acum câteva clipe de către un computer. Vi se pare ceva familiar? Dacă nu, dacă simţiţi că doar citiţi un fragment dintr-un manual de Psi- hologie şi dacă sunteţi ceea ce credeţi că sunteţi, atunci sistemul funcţionea- ză corect. Tocmai am primit informaţii de la mintea dumneavoastră care ara- tă că nu credeţi că ceea ce vi s-a spus este adevărat. Aceasta arată că siste- mul funcţionează corect. Sistemul va continua să trăiască o viaţă de muritor care se va sfârşi cu „moartea” dumneavoastră. În acel moment, de fapt, sistemul va dispărea şi veţi realiza cine sunteţi de fapt. Veţi realiza că aţi participat cu mult curaj la un experiment dificil. Dacă această introducere v-a iritat într-o anumită măsură deoarece v-a făcut pentru câteva clipe să nu mai ştiţi cu siguranţă cine sunteţi, atunci veţi realiza cât de mult ne bazăm pe simţurile noastre în interpretarea a ceea ce este real.

2. Aşa-numitele experimente de deprivare senzorială arată de asemenea

importanţa senzaţiilor pentru viaţa psihică. Imaginaţi-vă ca sunteţi pus într- un uriaş bazin cu apă (deci nu aveţi senzaţia propriei greutăţi corporale), în- tr-un costum de scafandru (lipsa senzaţiilor tactile), într-un întuneric absolut

(lipseşte, deci, orice senzaţie vizuală) şi cu urechile astupate. Cum credeţi că v-aţi simţi? Subiecţii care au participat la astfel de experimente timp de mai multe ore în şir au experimentat stări extrem de neplăcute: dezorientare, ne- linişte, somnolenţă, pierderea simţului realităţii, iritabilitate, anxietate care merge până la panică şi fenomene halucinatorii vizuale, auditive etc. De ce credeţi?

Toate informaţiile despre lume vin către noi prin intermediul simţurilor noastre. Simţurile noastre sunt cele care ne furnizează informaţiile de care avem nevoie pentru a interpreta evenimentele şi a anticipa viitorul. Ele ne fac să simţim plăcere sau durere. Ele ne avertizează asupra eventualelor pe- ricole şi ne ajută în orientarea în mediul ambiant.

Definiţi senzaţiile! Definiţie: Senzaţiile sunt cele mai simple procese psihice – procese psihice elementare – adevărate unităţi de viaţă psihică

Completaţi spaţiile libere! Tipuri de senzaţii Primim din mediul extern şi intern următoarele tipuri de senzaţii:

• senzaţii vizuale (care ne informează despre luminozitatea şi culorile

obiectelor, fiind rezultatul acţiunii undelor electromagnetice asupra analiza-

torului vizual); • senzaţii auditive ( )

• senzaţii tactile – care pot fi la rândul lor:

Fişă de lucru:

SENZAŢIILE

Cum apar senzaţiile? Aţi văzut filmul Matrix? Acolo, o întreagă civilizaţie era făcută să crea- dă că duce o viaţă nereală, doar prin faptul că fiecare individ care se năştea era plasat în matrice, acolo unde i se produceau diferite stimulări ale simţu- rilor pe care creierul le interpreta drept senzaţii reale. Oamenii considerau deci că trăiesc numai datorită informaţiilor pe care le primeau prin interme- diul organelor de simţ. Este un bun exemplu despre modul în care simţurile construiesc viaţa psihică şi o dovadă vie a importanţei senzaţiilor pentru interpretarea realită- ţii.

Deci, senzaţiile apar datorită

Enumeraţi toate senzaţiile apărute în timpul orei de psihologie, grupân- du-le în:

1.

senzaţii exteroceptive:

vizuale

auditive

gustative

2.

senzaţii proprioceptive:

poziţia

mişcările

senzaţii de

3.

senzaţii interoceptive:

organice

durere

Completaţi spaţiile libere:

Analizatorii ce deservesc sistemul psihic uman sunt:

– analizatorul cutanat (pielea ca imens câmp receptor)

– analizatorul vizual (ochiul)

– analizatorul

– analizatorul –analizatorul

– analizatorul

Enumeraţi care ar putea fi urmările pierderii simţului gustativ de către toţi oamenii. Notaţi şi cele mai bizare consecinţe! (brainstorming individual)

Fişă de lucru PERCEPŢIA

Interpretaţi textul de mai jos, după ce completaţi spaţiile libere:

„Cu toţii, fiecare în parte, credem că vedem lucrurile aşa cum sunt, că suntem obiectivi. Dar nu e cazul. Chiar deloc. Vedem lumea nu aşa cum es- te, ci aşa cum suntem noi sau chiar cum am fost condiţionaţi s-o vedem.

) (

mod diferit, fiecare privind prin unica lentilă a experienţei anterioare. Nu înseamnă că faptele nu există. În cadrul demonstraţiei doi indivizi, având condiţionări diferite, privesc împreună o a treia imagine. Amândoi privesc acum aceleaşi obiecte care sunt identice – linii negre şi spaţii albe – şi amândoi pot certifica aceste realităţi. Însă interpretarea acestora de către fiecare persoană rezultă din experienţele

(Stephen R. Covey, 1994)

oricât ar fi de sinceri şi de limpezi la minte oamenii percep lucrurile în

Caracterizaţi imaginea perceptivă:

a.

b.

c.

d.

e.

f.

Legile percepţiei (exemplificaţi):

Formele percepţiei (notaţi comentarii personale):

a. Percepţia spaţială a obiectelor

b. Percepţia timpului

c. Percepţia mişcării obiectelor

Completaţi:

Percepţia timpului presupune folosirea a trei sisteme de referinţă:

timpul fizic (cosmic). Exemplu: un copac este perceput diferit funcţie de anotimp – succesiunea anotimpurilor.

timp biologic. Exemplu:

timp socio-cultural. Exemplu:

Fişă de lucru PERCEPŢIA

1. Explicaţi de ce oamenii nu pot aprecia înălţimea obiectelor, la fel de

bine precum lungimea acestora.

2. Faptul că interiorul unui container pare mai voluminos privit din in-

terior decât din exterior este o iluzie perceptivă sau una optică? Argumentaţi

răspunsul.

3. Este duminică. Sunteţi plictisit. Nu aveţi teme pentru luni. Afară plo-

uă şi nu aveţi cum să ieşiţi la plimbare. Vă uitaţi în programul TV. Vă lumi- naţi la faţă. Se anunţă un film interesant cu actorul dumneavoastră preferat la ora 21. Vă uitaţi la ceas. E abia ora 12. Vă spuneţi în gând: „Ce mult mai este până atunci!” Explicaţi cum se realizează percepţia timpului în situaţia dată. Menţionaţi şi factorii care intervin.

4. Propuneţi voi un exerciţiu colegilor.

Fişă de lucru PERCEPŢIA

Citiţi textul cu atenţie şi completaţi spaţiile libere:

Constanţa perceptivă Constanţa perceptivă se referă la o serie de fenomene întâlnite doar în viaţa psihică a omului şi care nu sunt încă pe deplin elucidate. Termenul de constanţă se referă la o relativă stabilitate a percepţiei obiectelor cu care suntem familiarizaţi: deşi condiţiile în care percepem obiectele uzuale (dis- tanţa de la care le privim, unghiul în care suntem plasaţi faţă de ele sau lu- minozitatea ambianţei) se modifică, noi le percepem neschimbate. Această stabilitate se datorează în principal experienţei anterioare, dar şi mecanisme- lor de convergenţă a globilor oculari şi de modificare a curburii cristalinului. Există trei tipuri de constanţă perceptivă:

Constanţa mărimii constă în faptul că deşi mărimea imaginii unui obi- ect pe retină se modifică în funcţie de distanţa la care ne aflăm de acel obi- ect, noi îl percepem ca având dimensiunile pe care i le cunoaştem. Constanţa mărimii ne este utilă în vederea obiectelor la mare distanţă. Antropologul Colin Turnbull a realizat studii asupra pigmeilor de pe va- lea râului Congo, cunoscuţi ca „oameni ai pădurii”, deoarece îşi petrec în- treaga viaţă în pădure. Odată, a mers cu unul dintre ei, pe nume Kenge, în afara pădurii. Pentru Kenge, ieşirea în afara pădurii şi vederea unor întinderi vaste de câmpie era o experienţă cu totul nouă (pădurea în care crescuse el era atât de deasă, încât era greu să vezi mai departe de 90 de metri). Când undeva, departe, pe câmpie, a apărut o turmă de bivoli, pigmeul a crezut că sunt furnici, arătându-se jignit când Turnbull a susţinut în continu- are că sunt bivoli. Cu toate acestea, a observat el însuşi că, pe măsură ce se apropiau de „furnici”, ele deveneau din ce în ce mai mari, până când au de- venit, într-adevăr, o turmă de bivoli. Kenge a fost şocat, încurcat, chiar spe- riat. Percepţia lui era diferită de a celorlalţi deoarece, petrecându-şi întreaga viaţă în pădure, nu îşi antrenase vederea la distanţă (iar proiecţia pe retină a bivolilor aflaţi la acea distanţă era într-adevăr de mărimea unor furnici) şi nu avusese ocazia să înveţe că obiectele apar cu atât mai mici cu cât se află la mai mare distanţă. Mai târziu, când a văzut o barcă departe pe un lac, a crezut că este o bu- cată de lemn. Când s-a apropiat şi a văzut că are şi oameni în ea, a devenit foarte agitat, crezând că trebuie să fie ceva magic la mijloc şi şi-a exprimat dorinţa de a se întoarce acasă, în pădurea în care a crescut. Păţania lui Kenge:

• evidenţiază modul de funcţionare a constanţei

• arată cum ne ajută constanţa • subliniază necesitatea unei experienţe perceptive cât mai variate şi mai bogate. Constanţa formei Dacă ar fi să examinăm lumea doar pe baza imaginii proiectate pe reti- nă, obiectele familiare şi-ar schimba constant forma, în funcţie de unghiul din care le privim. Exemplu:

Imaginea pe retină a unei mese este fie un trapez, fie un paralelogram, fie un patrulater neregulat. Pentru ca imaginea pe retină a unei mese să fie dreptunghiulară (adică aşa cum o vedem noi de fapt) ar trebui să ne plasăm undeva deasupra mesei, chiar în centrul ei. Există şi o constanţă a culorilor: obiectele sunt percepute ca

Exemple:

Fişă de lucru REPREZENTAREA

Completaţi spaţiile libere:

Reprezentarea este

Caracterizarea imaginii în reprezentare:

1. mentală, secundară

2. intensitatea

3. în absenţa obiectului

Tipuri diverse de reprezentări (amintiţi-vă cel puţin patru criterii de cla- sificare):

Realizaţi corespondenţa între afirmaţiile de mai jos şi tipul de reprezen- tare implicat:

1. ne imagină m care pot fi consecinţ ele unui accident rutier

2. recunoa ş tem când interpret ă m gre ş it, ca tempo, o melodie

3. reprezentarea casei pe care vrem să ne-o construim

reprezentă ri auditive

Explicaţi rolul reprezentărilor în procesul de formare a noţiunilor! Ca sprijin folosiţi un dicţionar.

Fişă de lucru REPREZENTAREA

Citiţi cu atenţie versurile de mai jos şi arătaţi precizaţi la ce fel de ti- puri de reprezentări face apel poetul:

„Ieşi Zamfira-n mers isteţ Frumoasă ca un gând răzleţ Cu trupul nalt, cu părul creţ Cu pas uşor” (George Coşbuc, „Nunta Zamfirei”)

„Era în miezul zilelor de vară Şi soarele, din drumul lui de pară Îşi trimitea săgeţile aprinse Din brâul lui, din haina lui senină, Descopciate ţinte de lumină Cădeau sfărâmate-n pulbere de rază (Octavian Goga, „Clăcaşii”)

„Robit mereu de clipa care vine De ce vreau veşnic clipa cea de-acum Şi-aleg rodită s-o culeg cu mine Crin răsărit în pulbere de drum.” (Al. Philippide, „Invocaţie”)

„Gorunule din margine de codru, de ce mă-nvinge cu aripi noi atâta pace, când zac în umbra ta şi mă dezmierzi cu frunza-ţi jucăuşă(Lucian Blaga, „Gorunul”)

„Peste vârfuri trece luna Codru-şi bate frunza lin Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună(Mihai Eminescu, „Peste vârfuri”)

Fişa de lucru REPREZENTĂRILE

Citiţi cu atenţie versurile de mai jos! Precizaţi ce tip de reprezentări sunt evocate de poet. „Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate’n cer grămadă; Fulgii zbor, plutesc în aer, ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheaţă pe ai ţării umeri dalbi

Ziua ninge noaptea ninge, dimineaţa ninge iar! Cu o zale argintie se îmbracă mândra ţară; Soarele rotund şi palid, se prevede printre nori, Ca un vis de tinereţe, printre anii trecători

(Vasile Alecsandri, „Iarna”)

Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe, Răpind sania uşoară, care lasă urme albe Surugiul chiueşte; caii zboară ca doi smei Printr-o pulbere de raze, printr-un nour de scântei

Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare,

Se văd insule de codri, s’aud câni de vânătoare Iar în lumea prunduită cu mărunt mărgăritar Saltă-o veveriţă mică, pe o creangă de stejar.” (Vasile Alecsandri, „Sania”

Fişă de lucru:

MOTIVAŢIA

• Completaţi spaţiile libere

1. În psihologie a apărut ideea „optimului motivaţional”, adică a unei

intensităţi optime a motivaţiei care să permită obţinerea unor performanţe

înalte sau cel puţin a celor scontate. De optimum motivaţional putem vorbi în două situaţii.

a. când dificultatea sarcinii este percepută (apreciată)

b. când dificultatea sarcinii este percepută (apreciată) incorect de către

, fie cu

de către

şi atunci ne confruntăm fie cu subaprecierea dificultăţii ei.

spre

realizarea unor progrese şi autodepăşiri evidente.

• Răspundeţi la cele două întrebări de mai jos, enumerând cinci răspun-

suri la fiecare întrebare, şi precizaţi ce forme sau tipuri de motivaţie predo- mină.

2. Nivelul de aspiraţie reprezintă stimulul motivaţional care

de aspira ţ ie reprezint ă stimulul motiva ţ ional care 1. Când înv ăţ ,

1. Când învăţ, de ce învăţ?

2. Când nu învăţ, de ce nu învăţ?

Completaţi „piramida

trebuinţelor” făcută de psihologul american H. Maslow:

• Arătaţi ce precizări se pot face cu privire la trebuinţe:

– o trebuinţă este cu atât mai improbabilă cu cât este mai continuu sa-

tisfăcută (ceea ce înseamnă că trebuinţa care motivează comportamentul es- te cea nesatisfăcută);

– o trebuinţă nu apare ca motivaţie decât dacă cea anterioară ei a fost

, ceea ce sugerează existenţa unei ordini, a unei succesiuni în satisface- rea lor;

– apariţia unei trebuinţe noi, după satisfacerea alteia anterioare, nu se realizează

– cu cât o trebuinţă se află spre vârful piramidei, cu atât ea este mai

(acestea sunt mai puţin urgente, din punct de vedere subiectiv,

însă satisfacerea lor produce fericire, gândire pozitivă, optimism).

specific

• Precizaţi şi exemplificaţi sintagma „conflictul motivelor”!

• Cum motivaţi apariţia tendinţelor agresive la copiii străzii?

• Precizaţi care este rolul comenzii „trebuie”! în dezvoltarea unei per- sonalităţi tinere, a dumneavoastră.

• Individul uman face apel, conştient sau nu, la mai multe forme de a-şi

motiva acţiunile, pe parcursul vieţii. Formele motivaţiei se structurează ca şi

comportamentul omului, în perechi bipolare: comportamentul este fie bun, fie rău, după cum motivaţia este pozitivă sau negativă, intrinsecă sau ex- trinsecă, cognitivă sau afectivă Căutaţi câte două exemple pentru reliefarea acestor forme motivaţiona-

le!

• Stabiliţi o motivaţie extrinsecă şi apoi una intrinsecă pentru următoa- rele activităţi.

– citesc o carte

– joc tenis

– învăţ la limba română

– merg la activităţi sportive

– vizionez spectacole de teatru, muzică, film

– particip la olimpiadele şcolare, sesiuni de comunicări, concursuri

– merg cu clasa în excursii

– particip voluntar alături de reprezentanţi ai unor ONG-uri

– confecţionez o planşă, un material didactic

– învăţ la Psihologie pentru că

Fişă de lucru:

AFECTIVITATEA

• Citiţi cu atenţie următorul text şi interpretaţi-l!

„Stările afective sunt prezente în orice activitate umană, fiind strâns le- gate de procedeele cognitive şi motivaţie. Cu o formulă mai generală, am putea spune că afectivitatea reprezintă rezonanţa lumii în subiect şi vibra- ţia subiectului în lumea sa”.

• Citiţi cu atenţie:

Emoţiile sunt stări afective care traduc relaţia dintre persoană şi obiecte, situaţii, evenimente. Ele au caracter situaţional şi pot fi declanşate de eveni- mente reale sau imaginate. Ele au funcţii specifice şi orientează comporta- mentul în direcţii bine determinate. Robert Plutchik susţinea că de-a lungul evoluţiei speciei umane au fost păstrate doar acele emoţii care asigurau su- pravieţuirea speciei. El a descris opt tipuri de emoţii primare şi opt emoţii secundare, derivate din cele primare. Emoţiile primare şi funcţiile lor sunt prezentate în tabel.

Tabelul celor opt emoţii primare al lui Plutchik, (după Dworetzky, 1988)

Emoţia

Funcţia

Comportamente specifice

primară

Frica Apărare Comportamente orientate spre evitarea perico- lului: fugă, evitare sau orice modalitate de a se îndepărta de sursa pericolului.

Furia Distrugere Comportamente destinate să elimine o barieră în calea satisfacerii unei trebuinţe esenţiale: re- vendicări verbale, lovire, acte simbolice de dis- trugere – ameninţări, injurii etc.

Veselia

Integrare

Comportamente care presupun acceptarea unui stimul benefic din exterior: hrănirea, întâlnirea cu o persoană dragă sau afilierea la un grup. Acest tip de acţiuni „hrănesc” individul.

Dezgustul Respingere Comportamente destinate să elimine ceea ce es- te dureros, neplăcut: reacţii fiziologice – greţuri, vărsături – sau psihologice – dispreţ, sarcasm, ostilitate ca expresie a respingerii unei persoane sau a ideilor acesteia.

Acceptare

(receptivitate (reproducere) cu fiinţe de sex opus: curtarea, flirtul, actul se-

sexuală)

Comportamente destinate să ducă la contactul

Plăcere

xual

Tristeţea Reintegrare Comportamente asociate cu pierderea a ceva sau a cuiva ce a constituit pentru individ o sursă de sprijin; în general este vorba despre semnale ce reclamă revenirea persoanei sau obiectului sau atragerea unui substitut pentru acestea: plâns, semnale de stres, comportament infantil etc.

Surpriză Orientare Reacţii comportamentale de a lua contact cu ce- va nou, nefamiliar: un zgomot puternic, un ani- mal nemaiîntâlnit, un teritoriu necunoscut etc. organismul trebuie să se orienteze rapid şi să se oprească din acţiune astfel încât organele de simţ să poată primi informaţii despre noul sti- mul.

Prevedere Explorare Comportamente destinat să pună organismul în contact cu aspecte multiple ale mediului: căuta- re, descoperire, adaptare, anticipare a eventuale- lor provocări din partea mediului etc.

Emoţiile secundare rezultă din combinarea celor primare două câte do- uă. Astfel:

• Emoţia de îndrăgostire rezultă din veselie şi acceptare;

Supunerea derivă din acceptare şi teamă;

Respectul este generat de teamă şi surpriză;

Dezamăgirea este dată de surpriză şi tristeţe;

Remuşcarea rezultă din dezgust şi tristeţe;

Dispreţul se naşte prin combinarea dezgustului şi a furiei;

Agresivitatea derivă din mânie şi prevedere;

Optimismul este generat de prevedere şi veselie.

Procesele afective superioare Sentimentele sunt trăiri afective:

intense de lungă durată relativ stabile care iau forma unor atitudini afective ce se păstrează uneori chiar toată viaţa care angajează întreaga personalitate.

Completaţi voi!

Sentimentele pot fi:

Alegeţi din lista (tabelul) de mai sus emoţiile primare şi secundare trăi- te de voi la şcoală în ultima perioadă (o săptămână) şi precizaţi în ce împre- jurări s-au produs ele.

Fişă de lucru: AFECTIVITATEA

Citiţi următoarele fragmente din opere literare şi precizaţi ce trăiri afec- tive sunt descrise:

„Eram însă atât de năuc, atât de desăvârşit mă predam durerii, încât nu mă gândeam la nimic precis, ci încercam numai să intuiesc, să simt, real, despărţirea mea de Maitreyi. Nu izbuteam; tresăream speriat de câte ori re- vedeam imaginea ei ultimă, trupul ei căzut în balcon, şi o alungam. Nu ştiam pe ce să-mi fixez gândul şi alegeam câteva scene mângâietoare pentru mine (coroniţa de iasomie, biblioteca, chandernagorul) pe care le contem-

şi îmi

plam liniştindu-mă, dar îndată filmul se desfăşura către final [

aminteam iarăşi tot atât de acut şi de sfâşietor despărţirea mea de Maitreyi, şi trebuia să închid ochii, să mă mişc în pat, să oftez adânc, ca să alung gân-

durile”.

(„Maitreyi” – Mircea Eliade)

„Să cer un semn, iubito, spre a nu te mai uita? Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta; Nu floarea vestejită din părul tău bălai, căci singura mea rugă-i: uitării să mă dai”. („Despărţire” – Mihai Eminescu)

]

„În van mai caut lumea-mi în obositul creier, Căci răguşit, tomnatic vrăjeşte trist un greier Pe inima-mi pustie zadarnic mâna-mi ţin Ea bate ca şi cariul încet într-un sicriu. Şi când gândesc la viaţa-mi, îmi pare că ea curge

Încet repovestită de o străină gură, Ca şi când n-ar fi viaţa-mi, ca şi când n-aş fi fost. Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de rost, De-mi ţin la el urechea şi râd de câte-ascult

Ca de dureri străine?

Parc-am murit de mult!” („Melancolie” – Mihai Eminescu)

„Am avut o noapte sălbatică. De cum am rămas singur, chinul, pe care oboseala îl adormise oarecum, mă năvăli iar, de data aceasta fără să-i mai pot întâmpina nici o rezistenţă. Zadarnic muşcam perna, zadarnic mă lo-

veam să nu ţip. Spunea-m întruna: Maitreyi, Maitreyi, Maitreyi

mai înţelegeam nimic din acest nume de fată, sunetele lui nu-mi mai evocau nimic şi rămâneam năuc, cu faţa între perne, fără să ştiu ce s-a întâmplat cu mine, ce s-a rupt înlăuntrul meu, ce se petrece. Gândurile îmi alergau de la un fapt la altul fără nici o legătură. Îmi era, numai, spaimă să mă gândesc la

nu

până

orice îmi putea evoca figura Maitreyi, în seara despărţirii. Ca să mă liniş- tesc, mă gândeam la moarte. Să mă înec în Gange şi să afle Sen cât de curat

o iubeam pe Maitreyi. [

]

Gândul morţii era singura alinare.”

(Maitreyi – Mircea Eliade)

„Iartă-mă! Tot eu, cea veche! Ochii? hai, ce mai pereche! Şi ce cap frumos răsare! Nu-i al meu? Al meu e oare? Dar al cui! Şi la ureche Uite-o floare (La oglindă – George Coşbuc)

Exemplu: cele mai cunoscute expresii emoţionale sunt:

– mimica (ansamblul modificărilor expresive la care participă elemen-

tele mobile ale feţei: deschiderea ochilor, direcţia privirii, poziţiile succesive

ale sprâncenelor, mişcările buzelor etc., prin intermediul cărora exteriorizăm bucuria, suferinţa, mâhnirea, descurajarea, indignarea, sfidarea, surpriza etc.)

Dacă ar fi să dăm exemple concrete pentru a sublinia această expresie emoţională, ar trebui să ne referim la aproape toată literatura, mai exact la întreaga proză realizată până în momentul de faţă. În special, trebuie să

avem în vedere romanele de factură psihologică. În această privinţă, să nu uităm calităţile Hortensiei Papadat-Bengescu, cele ale lui Camil Petrescu şi nu numai. A descrie mimica personajelor create este o necesitate obligatorie, astfel încât cititorul să poată înţelege trăirile afective ale eroilor.

– pantomimica (ansamblul reacţiilor în care participă tot corpul: ţinuta,

mersul, gesturile; mersul sprinţar, săltăreţ trădează bucuria, buna dispoziţie,

pe când mersul încet, agale trădează tristeţe, supărare) În această privinţă să ne gândim de exemplu la personajul lui M. Preda Ilie Moromete şi mai ales să ne gândim cât de bine îşi descrie autorul perso- najele din punct de vedere psihologic. E destul să amintim de diferenţa ce există între cele două volume ale „Moromeţilor”. Dacă, în primul, Ilie Mo- romete are o ţinută dreaptă, demnă, fapt care subliniază autoritatea acestuia, în ultimul volum eroul lui Preda se plimbă prin sat cu un mers agale, cu un corp adus parcă, lucru care trădează greutăţile ce l-au acaparat în ultima vre- me.

Un alt exemplu poate fi luat din romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu:

„Când se isprăvi jocul miresei, Briceag începu o Someşană piperată, în care se amestecară bătrânii şi tinerii. Ion jucă iar cu Florica şi-n vălmăşagul

asurzitor se pomeniră curând aproape de uşă, unde era mai întuneric. Nu

deschisese gura nici unul din ei; fata chiar nu îndrăznea să-l privească în ochi; el însă fierbea şi-şi încleştase degetele în şoldurile ei pline, uitând de

tot de Ana, închipuindu-şi că Florica e mireasa lui răguşit, cu ochii înflăcăraţi:

Deodată apoi îi şopti

– Numai tu mi-eşti dragă în lume, Florică, auzi tu? Auzi?

O strânse năvalnic la piept, scrâşnind din dinţi, încât fata se înspăimân-

tă şi se uită ruşinată împrejur.

În aceeaşi clipă Ana tresări ca muşcată de viperă. Simţi că nădejdile ei

de fericire se risipesc şi că ea se prăvale iar furtunos în aceeaşi viaţă nenoro- cită. Se porni deodată pe un plâns amar, care să-i alunge presimţirile nemi- loase.”

(L. Rebreanu, „Ion”, în „Romane”, vol. I, Ed. Cartea Românească, 1986)

– modificările de natură vegetativă (amplificarea sau diminuarea rit-

mului respiraţiei, vasconstricţia, vasodilataţia, creşterea conductibilităţii

electrice a părului, hiper- sau hipotonusul muscular, modificarea compoziţi- ei chimice a sângelui sau hormonilor etc., soldate cu paloare, înroşire, tre- murături, lacrimi, transpiraţie, gol în stomac) Astfel de descrieri, sau poate observaţii ale autorului, se întâlnesc foarte des pe parcursul creaţiilor ce aparţin genului epic, indiferent de întinderea operelor. Mai ales le întâlnim la personajele feminine: fete care roşesc fie

datorită unor declaraţii de dragoste din partea celui iubit, fie datorită unor comentarii deplasate. Apoi, o simplă dovadă este apariţia frecventă a expre- siei: „simţi un gol în stomac”.

– schimbarea vocii (a intensităţii, a ritmului vorbirii, intonaţiei, tim-

brului vocii etc.; după intonaţie, un „da” poate semnifica mai mult decât un „nu”).

Fişă de lucru:

AFECTIVITATEA

• Vă amintiţi de ce aţi râs ultima dată? Dar când aţi plâns ultima oară,

care a fost cauza? Realizaţi liste cauzale pentru fiecare dintre stările afective propuse (râs / plâns)!

• Citiţi textul de mai jos:

Foarte mulţi oameni care vorbesc două limbi arată că unele idei şi stări afective pot fi mai bine transmise printr-o limbă decât cealaltă. Dar este oare adevărat că ideile, percepţiile şi exprimarea sentimentelor ne este modelată de către cuvintele limbii materne? Pentru a testa această ipoteză, s-a realizat un studiu în care comparau Dani, un popor de mici agricultori care trăiesc în Noua Guinee, cu persoane care vorbeau limba engleză. În limba Dani există doar doi termeni pentru culori. Mola pentru culori luminoase, calde, şi Mili pentru culori închise, reci. Dacă ipoteza lui Whorf ar fi fost adevărată atunci cei din cultura Dani ar fi trebuit să nu distingă culori pentru care nu aveau denumiri în limba lor. Cu toate acestea, s-a constatat că aceştia au realizat distincţii foarte fine de culori, deşi nu aveau cuvinte diferite pentru ele. Deci, percepţia culorilor nu a fost influenţată de limba vorbită (după Dwo- retzky, 1988). Experimentul nu elimină însă total ipoteza lui Whorf, deoare- ce este clară interdependenţa extrem de strânsă dintre gândire şi limbaj.

• Găsiţi un singur cuvânt prin care să acoperiţi încărcătura emoţională a

peliculei Titanic; specificaţi apoi expresivitatea comportamentului persona- jelor: ce se citea pe chipurile lor.

– Din perspectiva relaţiilor afective ce s-au format între voi în clasă (simpatie, antipatie, marginalizare, toleranţă, conflict), daţi exemple de cel puţin trei colegi cu care vă aflaţi în astfel de relaţie. De ce credeţi că s-au format astfel de relaţii?

– Formaţi trei propoziţii cu cuvintele simpatie, empatie, antipatie. Defi- niţi termenii!

– Compuneţi o declaraţie de dragoste sau căutaţi în literatură (Exemplu:

din scrisorile Veronicăi Micle către Eminescu).

Fişă de lucru:

TIPURI TEMPERAMENTALE

• Citiţi următoarele tipuri temperamentale şi stabiliţi ce tip tempera- mental vi se potriveşte:

1. AMORFII

– lipsiţi de energie

– toleranţi datorită indiferenţei

– concilianţi

– fără spirit întreprinzător

– adeseori manifestă o încăpăţânare pasivă, foarte tenace

– neglijenţi

– înclinaţi spre lene

– puţin comunicativi şi reflexivi

– indiferenţi la trecut şi viitor

– lipsiţi de punctualitate

– adesea aptitudini pentru muzică (execuţie) şi teatru Valoarea dominantă: PLĂCEREA (ex. La Fontaine)

2. APATICII

– sunt închişi, plini de secrete orientaţi către propriul eu

– sumbri, taciturni

– tenace în duşmăniile lor

– râd rar

– nu cunosc explozia, vivacitatea

– conservatori, robi ai obiceiurilor

– nu le place să aibă prieteni

– nu au spirit întreprinzător, inerţi

– iubesc lumea interioară şi singurătate

Deşi viaţa socială îi lasă indiferenţi, sunt totuşi oameni oneşti, onorabili.

Valoarea dominantă: LINIŞTEA

3. NERVOŞII

– dispoziţie variabilă

– simt nevoia de emoţie, vagabondaj afectiv

– putere de seducţie

– inconstanţi în afecţiunea lor

– impulsivi, violenţi, acţionează adesea în contradicţie cu principiile enunţate

– vor să uimească şi să atragă asupra lor atenţia

– recurg uşor la minciună sau ficţiunea poetică

– gust pentru bizar, oribil, macabru, în general pentru tot ceea ce es-

te negativ

– muncesc aritmic şi numai în domeniul care le place

– inconstanţi în afecţiunile lor, uşor de sedus şi de consolat Valoarea dominantă: DISTRACŢIA, DIVERTISMENTUL (ex. Baude- laire, Ed. Poe)

4. SENTIMENTALII

– emotivitate specializată, deoarece anumite categorii de evenimen- te, chiar grave îi lasă indiferenţi

– ambiţioşi, însă rămân în faza inspiraţiei

– orientaţi spre lumea interioară (introvertiţi)

– meditativi, timizi, nemulţumiţi

– vulnerabili, scrupuloşi

– indiferenţi, faţă de evenimentele externe

– nesociabili, preferă singurătatea, ocolesc oamenii

– individualişti

– introversiunea îi conduce spre analiza permanentă a eului propriu, proiectarea spre trecut

– sentimentul naturii puternic dezvoltat

– melancolia este starea lor normală, însoţită de resemnare

– dragoste exagerată pentru animale Valoarea dominantă: INTIMITATEA (ex. J.J. Rousseau, M. Eminescu)

5. FLEGMATICII

– oameni ai deprinderilor, respectând legile, principiile

– activitatea lor se reduce la dobândirea strictului necesar fără agita- ţie

– perseverenţi, adesea până la tenacitate

– punctuali, obiectivi, ponderaţi

– impasibili

– egoişti

– respect pentru semenii lor şi obiceiurile acestora cu condiţia ca aceştia să nu vină în conflict cu ei

– sunt oameni cu tabieturi

– simţul umorului dezvoltat

– zeflemitori

– iubesc sistemele abstracte

– examinează faptele şi reflectează asupra lor, nu se pasionează ră- mân calmi şi caută să degajeze elementele cu sânge rece. Valoarea dominantă: LEGEA (ex. Im. Kant, G. Washington)

6.

COLERICII

– generoşi, cordiali, plini de viaţă

– optimişti

– vulnerabili

– activitate intensă, variată, multiplă

– deosebit de irascibili

– simt permanent nevoia de acţiune, iniţiativă, noutate

– aptitudine oratorică

– deseori revoluţionari

– antrenează şi pe alţii în acţiune

– întregul lor comportament este dominat de extraversiune, sociabilitate, de a se răspândi (deseori fără măsură şi fără gust)

Valoarea dominantă: ACŢIUNEA (ex. V. Hugo, Mirabeau)

7. SANGVINICII

– extravertiţi

– buni observatori

– au spirit practic

– politicoşi, spirituali, ironici, sceptici

– aptitudini de conducător, iniţiativă şi mare supleţe în spirit

– indiferenţi, nu se implică afectiv, de aceea sunt greu de tulburat

– optimişti

– activitatea lor permite să domine situaţia, iar înfrângerea dificultă- ţilor care le apar constituie pentru ei un amuzament

– cunoaşterea legilor le permite aplicarea lor în mod inteligent

Valoarea dominantă: SUCCESUL SOCIAL (Montesquieu, Talleyrand)

8. PASIONALII

– deosebiţi de ambiţioşi, dornici de succese, fiind permanent în ten- siune

– activitatea centrată pe un scop

– au puterea de muncă ceea ce conduce la realizarea scopului pro- pus

– dominatori

– apţi în mod natural pentru a comanda

– îşi stăpânesc violenţa sentimentelor

– sociabili, serviabili

– ambiţioşi (dacă ambiţia este prea exagerată îşi pot crea duşmani)

– iau în serios valori cum sunt familia, patria Valoarea dominantă: OPERA DE REALIZAT (ex. Napoleon, Michel- angelo)

Fişă de lucru:

Particularităţile structu- rale ale caracterului

Ierarhizarea atitudinilor (după G. Allport)

unitatea caracterului

expresivitatea caracterului

originalitatea caracterului

bogăţia caracterului

statornicia caracterului

plasticitatea caracterului

tăria de caracter

1-2 trăsături cardinale

10-15 trăsături principale

sute şi mii de trăsături secundare şi de fond

Fişă de lucru

1. Reţineţi principiile brainstorming-ului:

a. Daţi frâu liber imaginaţiei!

b. Nu criticaţi ideile altora!

c. Produceţi o cantitate cât mai mare de idei!

d. Preluaţi ideile celorlalţi şi amplificaţi-le!

2. Răspundeţi la următoarele întrebări:

• Rândul I: Care sunt dimensiunile afirmării identităţii?

• Rândul II: Argumentează că eşti adolescent!

• Rândul III:

• Rândul IV: Examinaţi cu ochi critic efortul propriu de afirmare a identităţii. Cum vă afirmaţi identitatea?

3. Completaţi spaţiile libere:

socialului (re-

, reunind

Ce voi fi peste câţiva ani? Care este idealul meu?

Identitatea psihosocială este rezultatul prezentat de grupuri, instituţii, colectivităţi) cu reprezentarea de sine şi de alţii.

4. În definirea conceptului de identitate, spune psihologul Marisa Za-

valloni, trebuie să luăm în considerare patru dimensiuni:

a.

conştiinţa unei identităţi individuale;

b.

stabilirea caracterului personal, coerenţa în comportare;

c.

d.

Fişă de lucru

Interpretaţi textul:

„Ulise este pentru mine prototipul omului, nu numai modern, dar şi al omului legat de viitor, pentru că este tipul călătorului hăituit. Călătoria sa este o călătorie spre centru, spre Ithaca, cu alte cuvinte, spre sine însuşi. El era un bun navigator, dar destinul – mai bine zis încercările iniţiatice din ca- re trebuie să iasă biruitor – îl constrânge mereu să-şi amâne întoarcerea aca- să. Cred că mitul lui Ulise este foarte important pentru noi. Fiecare dintre noi va avea ceva din Ulise, ca şi el, căutându-ne, sperând să ajungem, şi apoi, fără îndoială, regăsind patria, căminul, ne regăsim pe noi înşine. Dar, ca şi în Labirint, în orice peregrinare există riscul de a te pierde. Dacă reu- şeşti să ieşi din Labirint, să-ţi regăseşti căminul, atunci devii o altă fiinţă.” Mircea Eliade, „Încercarea labirintului”

Fişă de lucru

REPREZENTĂRILE

• Citiţi cu atenţie versurile de mai jos şi arătaţi la ce tipuri de reprezen- tări face apel poetul::

„Frumoasă eşti

Ca marmura de albă-i a ta faţă. Îmi vine să alerg la tine-ndată Ş-astfel cum dormi să te cuprind în braţă.” (Mihai Eminescu – Dormi)

o prea frumoasă fată.

„Potop, cad stele albe de cristal Şi ninge-n noaptea plină de păcate; La vatră-n para ce abia mai bate –, Azi, a murit chiar visul meu final.

Şi ninge-n miezul nopţii glacial Şi tu iar termuri, suflet singuratic, Pe vatră-n para slabă, în jeratic –, Încet, cad lacrimi roze, de cristal. (George Bacovia – Singur)

„Frumoasa, ţi-s ochii atât de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adâncii, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste şesuri, acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea.

(Lucian Blaga – Izvorul nopţii)

Fişă de lucru

Comentează pe baza cunoştinţelor tale de psihologie următoarele afir-

maţii:

 

1.

„Reprezentarea e mai degrabă desen executat în interior, de fiecare

dată când subiectul o evocă, decât fotografie ivită de-a gata dintr-un adânc

misterios (memorie, subconştient)” (Vasile Preda, Explorarea vizuală)

2. „A înţelege pentru a-l perfecţiona, aceasta este adevărata menire a

psihologiei” (Rubinstein, 1962, p. 352)

3. „Adevărata menire a psihologiei este de a contribui la asigurarea

unei existenţe omeneşti, a unei conştiinţe demne, a unui «suflet» înaripat de idealurile nobile şi îndrăzneţe, însoţit de capacitatea de a le traduce în fapt” (Zlate, 1988, p. 321)

4. „Psihologia este un instrument practic al îndreptării, al redresării şi

înălţării omului” (V. Pavelcu, 1982, p. 306)

5. „A fi conştient înseamnă a te adapta suplu la nevoile solicitării. Con-

ştiinţa nu apare decât atunci când adaptarea individului uman nu se mai face automat, când se prezintă oricare dificultate care obligă pe individ să ţină seama de împrejurările subiective şi obiective printr-un proces special care este caracterizat tocmai printr-o erupţie a conştiinţei.” (Claparède, 1920)

A fi conştient

înseamnă a-ţi putea povesti experienţa, limbajul fiind deci o calitate structu-

Conştiin-

rală a conştiinţei, o calitate prin care aceasta accede la umanitate

ţa este un ansamblu de reacţiuni ale individului la propriile lui acţiuni.”

(Pierre Janet, 1928)

7. „Ar fi mai nimerit să interpretăm conştiinţa ca o activitate de înţele-

gere, pentru că rolul ei este de a avea înţelesuri, de a integra un fenomen în- tr-un sistem de relaţii, de a realiza scindări, diferenţieri, opoziţii înlăuntrul conţinuturilor, la început omogene, pentru a ajunge în final, la noi sinteze”

6. „A fi conştient înseamnă a te putea autosupraveghea

(Vasile Pavelcu)

• Interpretaţi următoarele texte:

„Umanitatea însăşi este o demnitate, aşadar omul nu poate fi folosit de către nici un om (nici de către altul, nici chiar de către el însuşi) doar ca mij- loc, ci întotdeauna numai ca scop, şi în aceasta constă demnitatea sa (perso- nalitatea), prin care el se ridică deasupra tuturor celorlalte fiinţe ale lumii ca- re nu sunt oameni, dar pe care totuşi le poate întrebuinţa; prin urmare, el se ridică deasupra tuturor lucrurilor” (Kant)

„A spune că omul este un amestec de putere şi slăbiciune, de lumină şi de orbire, de micime şi de grandoare nu înseamnă a-i face proces, ci a-l de- fini” (Denis Diderot – 1713-1784) „Pentru a se împlini, omul trebuie să creeze” (Antoine de Saint Exupery) „N-am să ajung pe culme Se poate foarte bine Dar am să urc cât am să pot Prin mine!” (L. Blaga) „Omul îşi poate lua cunoştinţele numai de la om. Aşa cum bazinul se umple cu apă, focul se aprinde cu foc, iar sufletul se modelează datorită su- fletului altui om.” (R. Tagore)

Fişă de lucru

• Ce concluzii credeţi că pot fi trase din faptul că principiul sociabilită- ţii nu e cuprins în natura umană?

• Ce înţelegeţi prin afirmaţia lui Rousseau că raţiunea, prin dezvoltarea ei treptată, a reuşit să înăbuşe natura?

• Arătaţi care este semnificaţia filozofică a următoarelor texte:

a) „Natura umană, care trebuie presupusă, nu este o natură deja fă-

Ea

este un ansamblu de posibilităţi care nu se actualizează decât în contact cu socialul.” (M. Dufrenne)

b) „Esenţa umană nu este o abstracţie inerentă individului izolat. În realitatea ei, ea este ansamblul relaţiilor sociale.” (K. Marx)

• Cum am putea şti cum sunt oamenii „dincolo de ce au făcut ei înşişi”? Argumentaţi-vă răspunsul.

• Cum aţi putea răspunde la întrebarea: Ne naştem oameni sau devenim oameni?

cută şi pe care prezenţa sociabilului ar putea să o modifice

• Arătaţi semnificaţia filozofică a următoarelor texte:

a) „Omul este măsura tuturor lucrurilor, a celor care există, precum există, şi a celor care nu există, precum nu există.” (Protagoras)

b) „Omul este lup faţă de om.” (Th. Hobbes)

• Viaţa noastră pare şi este de neconceput fără tehnică, fără maşini. Le

privim ca pe mijloace evident necesare vieţii, devenite între timp complet indispensabile. Maşinile sunt sclavii noştri neînsufleţiţi. Dar oare aşa stau lucrurile întotdeauna? Încercaţi să comentaţi textul următor:

„Omul va fi pentru maşini ceea ce sunt astăzi câinele şi calul pentru om. El va continua să trăiască, bineînţeles va cunoaşte în plus îmbunătăţiri

şi probabil viaţa sa va fi mai agreabilă decât este astăzi, domesticită sub tri-

umfala putere a maşinilor. [

pe zi ce trece, zilnic suntem mai tributari lor, există din ce în ce mai mulţi

Rezultatul final nu este decât o

Dar, în ferocitatea lor, maşinile câştigă teren

]

oameni destinaţi să le servească, sclavi. [ problemă de timp.” (S. Butler)

]

• Citiţi următorul text din Antigona de Sofocle:

„Multe minuni sunt pe lume, dar nici una ca inima omului minunată, el, omul, care pluteşte dincolo de marca înz