Licenta Petre

Pe tric Lupu Cercetri ecofiziologice cu privire la organismele fitoplanctonice din lacurile de acumulare ale
bazinului hidrografic Arge

INTRODUCERE
Lacul de baraj
Acumularile intinse de apa din spatele unor baraje naturale sau artificiale
sau al altor constructii hidraulice, prin care se opreste cursul unor ape
curgatoare, poarta denumirea de lacuri de baraj.Situate mai ales in zone
montane, lacurile de baraj indeplinesc rolul de acumulare de ape utilizate pentru
producerea de energie, irigatii sau pentru alimentarea populatiei cu apa potabila.
Prin unele caracteristici, lacurile de baraj se aseamana cu lacurile naturale
situate in regiuni identice.otusi lacul de baraj constituie din punct de vedere
hidrologic o formatiune aparte datorita, pe de o parte variatiilor de nivel care pot
atinge uneori amplitudini de peste !" m , iar pe de alta parte e#istentei
permanente a unui fir de apa curgatoare prin mijlocul bazinului.
Alimentarea cu apa se face din raurile sau fluviile pe cursul carora s$a
construit barajul.Studiul hidrobiologic al lacului de baraj este necesar atat pentru
utilizarea cu ma#imum de randament a rezervoarelor lui economice cat si pentru
precizarea evolutiei lui ulterioare.
%lora si fauna lacului de baraj se aseamana atat cu aceea din raurile care
ii dau nastere, cat si cu cea dintr$un lac propriu$zis.&nele forme mai putin
torenticole din rauri gasesc in lacul de baraj conditii optime de dezvoltare.
Potamoplanctonul, de e#emplu, se va dezvolta mai bine decat in
rau.%auna se diversifica in raport cu fauna raurilor care alimenteaza lacul.'e
altfel, populatiile lacului de baraj isi au originea in raurile din amonte, in lacurile
si elesteele de care se leaga, in organismele introduse in lac de catre diversi
!
vectori naturali precum si in organismele introduse de catre om.Cea mai mare
parte a formelor se intalnesc, insa si in raurile din amonte.%lora este alcatuita din
plante superioare care ocupa anumite suprafete din zona de mal.(n regiunile
montane flora dura nu intalneste conditii pre favorabile.Aici adesea se fac
plantatii de conifere dar numai pe versanti.)ariatiile de nivel impiedica in multe
locuri instalarea florei dure.Aceasta ofera insa conditii pentru dezvoltarea faunei
epifite*celenterate, larve de insecte+.%ormele fitoplantonice, ca, ceanoficee
*-icroc.stis, Aphanizomenon+ / diatomee *-elosira+ si o serie de algee verzi se
immultesc in unele perioade ale anului in asa masura in cat produc 0inflorirea1
apei pe anumite suprafete.Se dezvolta bine si unele plante plutitoare/ acestea
joaca un important rol in imbogatirea lacului cu materie organica.%ormele
vegetale constituie principala sursa de hrana pentru zooplancton si alte
animale.(n lac poate intra si detrictus alohton adus de rau sau provenit din
vegetatia e#terioara din preajma lacului, care determina, cu timpul, o activitate
bacteriana intensa.
2
CAPITOLUL I
Activitatile de gospodarire a apelor in bazinul
idrogra!ic Arges
Caracteristicile generale
3azinul hidrografic Arges este situat in sudul 4omaniei si este delimitat la
nord de -untii %agaras si la sud de fluviul 'unarea.
3azinul hidrografic Arges se invecineaza la nord si vest cu bazinul
hidrografic 5lt, la vest cu bazinul hidrografic )edea si la est cu bazinul
hidrografic (alomita.
6ste situat intr$o regiune foarte bine populata *peste 7,7 milioane locuitori
in zonele urbane si rurale+ si dezvoltata *industrie, agricultura, paduri si resurse
naturale+ din tara.
3azinul Arges este unul dintre cele mai importante bazine hidrografice
din 4omania datorita potentialului foarte ridicat de producere a energiei si
alimentare cu apa *pentru industrie, irigatii, populatie, incluzand capitala $
3ucuresti care este situata in acest bazin+.
'e asemenea, acest bazin este unul dintre cele mai bine echipate bazine
hidrografice din tara avand un mare numar de lacuri de acumulare cu folosinte
comple#e *producerea de energie, atenuarea viiturilor, alimentari cu apa+, de
derivatii bazinale si interbazinale, de regularizari, de indiguiri, de prize de apa si
altele.
7
'in punctul de vedere al gospodaririi resurselor de apa, bazinul hidrografic
Arges se afla in subordinea 'irectiei de Apa Arges $ )edea a Administratiei
8ationale 0Apele 4omane1.
"#"# Relie!$ geologie$ cli%a#
3azinul hidrografic Arges este caracterizat printr$o mare diversitate de forme
de relief, de la campii *repezentand 9:; din suprafata bazinului+ la dealuri
*2<;+ si munti *<;+, dupa cum urmeaza,
$ Campii joase, pana la !"" m altitudine/ Campia 'unarii, Argesului si
'ambovitei situate in partea de sud a bazinului.
$ =ona de deal cu altitudini intre 9"" m si !2"" m/ Piemont >etic in
partea centrala a bazinului.
$ =ona de munte cu altitudini pana la 2?"" m/ -untii %agaras in partea de
nord, -untii Piatra Craiului in partea de nord est si -untii 3ucegi in partea de
vest a bazinului.
Utilizarea terenului si vegetatia
(n bazinul hidrografic Arges, utilizarea terenului nu este uniform
distribuita datorita diversitatii formelor de relief, cuverturii vegetale si
dezvoltarii economice.
(n prezent, suprafata bazinului este,
@2A; acoperita cu paduri,
@92; utilizata in agricultura, culturi cerealiere, legumicole, fructifere,
fanete si pasuni si cresterea animalelor si
@!!; ocupata de localitati si ape *rauri, lacuri si acumulari+.
(n concordanta cu formele de relief ale bazinului, se intalneste vegetatia de stepa
in zonele de campie si in general, padurile de foioase si conifere, si unori
combinatii, depinzand de altitudine acopera zonele de deal si munte.
Geologie
4ocile cristaline si calcaroase sunt predominante in masivul nordic al
:
-untilor %agaras, in timp ce in masivul sudic predomina micasisturile,
amfibolite si gresii.
5 mare diversitate de roci sedimentare *argila, calcar, nisip si pietris+ pot
fi intalnite in zonele de deal si campie ale bazinului *asa numitele 0depozite de
Candesti1 si 0depozite de %ratesti1+.
Clima
(n bazinul hidrografic Arges, clima este temperat$continentala, rece si
ploioasa in zonele de munte *cu pierderi mici prin evaporatie+, uscata si
calduroasa in zonele de campie *cu pierderi semnificative prin infiltratie si
evaporatie+.
Bidrografia $ resursele de apa $ reteaua hidrografica
"#&# 'ursele si resursele de apa
3azinul hidrografic Arges dispune de bogate resurse de apa, suficiente
pentru principalii utilizatori din zona, dar neuniform distribuite in timp si spatiu.
Principalele surse de apa din bazinul Arges sunt apele de suprafata, reprezentate
de rauri si lacuri de acumulare si apele subterane *freatice si de mare adancime+.
?
4esursele de apa teoretice totale din bazin sunt evaluate 29?9 milioane
m7 *din care !C9" milioane m7 provin din apele de suprafata si 9C9 milioane m7
din apele subterane+. Circa <?.?; din aceste resurse teoretice sunt utilizabile din
punct de vedere tehnic *22A! milioane m7 din care !9A! milioane m7 provin din
rauri, lacuri si lacuri de acumulare si 9"" milioane m7 din apele subterane+
*abel !+.
Tabel 1 Sursele si resursele de apa din bazinul hidrografic Arges
4esursele de
apa
4esursele de apa *milioane m7+
4esurse teoretice 4esurse utilizabile
Ape de
suprafata
!C9" !9A!
Ape subterane 9C9 9""
otal 29?9 22A!

8ivelul de utilizare a resurselor de apa in bazin este mare, circa 9""
m7Dlocuitor, an doar din apele de suprafata. Circa AA; din apele de suprafata
din bazin fac parte din categoria ($a de calitate, !?; din categoria a (($a, 9; din
categoria a ((($a si doar 2; sunt degradate *2"""+.
Reteaua hidrografica a raului Arges
4aul Arges este un important rau interior ce izvoraste din -untii %agaras
*avand doua izvoare, paraurile Capra si 3uda+, curge in directie sudica
intersectand o zona muntoasa, campii inalte si joase, si in final se varsa in fluviul
'unarea langa 5ltenita, la sud de 3ucuresti.
4aul Arges are lungimea de 7:" Em si suprafata totala a bazinului de
receptie este de !2,??" Em2. Principalii afluenti ai Argesului sunt )alsan, 4.
'oamnei, 4. argului si 'ambovita pe partea stanga a bazinului si 8eajlov pe
partea dreapta.
9
'ambovita strabate capitala 4omaniei printr$un canal construit in
perioada !C<A$!C<C.
4eteaua hidrografica a raului Arges cuprinde un mare numar de rauri, cu
o lungime totala de :?AC Em *?.<; din lungimea totala a raurilor interioare din
tara+, si este prezentata succint in abel 2.
Tabel 2 Principalele rauri din bazinul hidrografic Arges
4iu
Lungi
me *Em+
Suprafata
*Em2+
5bservatii
Arges 7:" !2??"
strabate
Pitestiul
)Flsan AC 7:<
4. 'oamnei !"A !<79
4. Frgului A2 !"C9
Carcinov :7 !<:
8eajlov !<9 7A2"
'Fmbovnic !!" 97C
Calnistea !!2 !A:<
>lavacioc !2" 9<2
Sabar !A: !7:9
'Fmbovita 2<9 2<2:
Strabate
-unicipiu
3ucuresti
'ensitatea retelei este ".79 EmDEm2 in medie si densitatea ma#ima peste
!.:" EmDEm2/ variand intre ".9A EmDEm2 in partea superioara, ".?! EmDEm2 in
partea centrala si ".7" EmDEm2 in partea inferioara a bazinului.
Panta raului variaza de la !"; in zonele muntoase, la !$".:; in zonele de
deal si pana la mai putin de ".!; in zonele de campie. (n prezent, o retea de 2<
Em de derivatii *tunele, galerii si canale deschise+ este in functiune in bazinul
Arges.
A
Principalele lacuri de acumulare cu folosinte multiple din bazinul Arges
sunt prezentate in abel 7.
Cel mai mare lac de acumulare din bazin este )idraru cu o capacitate de
:9? milioane m7 destinat producerii de energie electica, acumulare care a fost
inaugurata in anul !C9?.
-ai jos de barajul )idraru se afla noua acumulari de apa, construite de$a
lungul Argesului Superior, in special pentru producerea de energie electrica si
alimentarea cu apa *pentru industrie, irigatii, populatie+.
Alte acumulari mari din bazin sunt Pecineagu *9C milioane m7+ si )acaresti
*?:.! milioane m7+ pe raul 'ambovita si 4ausor *9" milioane m7+ pe 4aul
argului.
(n !CCA a fost inaugurata acumularea 5grezeni de pe Argesul (nferior
pentru alimentarea cu apa a 3ucurestiului in timp ce pentru atenuarea viiturilor a
fost construita inca din !C<A acumularea Lacul -orii pe raul 'ambovita.
Tabel ! Principalele acumulari de apa din bazinul hidrografic Arges
Acumulare 4au
Lac de acumulare 'am An
Capac
itate
*mil
m7+
Suprafat
a *ha+
Scop ip
(naltime
*m+
)idraru Arges :9? !""" P> A !99 !C9?
5esti Arges !.< :2 P> >, 6 2" !C9A
Cerbureni Arges !.9? 7? P> >, 6 !< !C9<
Curtea de
Arges
Arges !.! 29 P> >, 6 !C !CA"
=igoneni Arges !7.7 !9? GS,P> >, 6 2C !CA7
)Flcele Arges ?:.< 9:" GS,P>,%C,( >, 6 7? !CA?
3udeasa Arges ?:.C 9:7 GS,P>,%C,( >, 6 77 !CA<
3ascov Arges ?.! !:" GS,P>,( >, 6 2! !CA"
<
Prundu$
Pitesti
Arges :.? !:! GS,P>,%C,( >, 6 2" !CA!
>olesti Arges A<.? 9<" GS,P>,%C,( >, 6 72 !C<7
=avoiu
5rbului
Arges !9.! 2<" %C,( >, 6 2" !C<<
5grezeni Arges A.9 2:! GS,%C,( >, 6 !7 !CCA
-aracineni 'oamnei 7<.? 7<" P>,%C >, 6 2" !C<2
3aciu 'oamnei ".9< ?.< P> A 7: !C99
)Flsan )Flsan ".!< !.? P> A 2: !C99
Pecineagu 'Fmbovita 9C !<2 GS,P>,( 6 !"? !C<:
Lacul -orii 'Fmbovita !C.:! 2:9 %C,(,4 >, 6 !? !C<A
)acaresti 'Fmbovita ?:.! A7" GS,P>,%C,( -3, 6 29 !C<C
Satic
Speriata
'Fmbovita ".! !< P> >, 6 !C
4Fusor Frgului 9" !C" GS,P>,( 6 !2" !C<A
Scopul acumularii, A H atenuare viituri P6 H producere energie AA H
alimentare cu apa ( H irigatii P H piscicultura 4 H recreere
ip baraj , A H arc > H greutate P H pamant 4 H anrocamente 3- H baraj
mobil
3arajul )idraru era al 2A$lea baraj ca inaltime, din 6uropa si al !?$lea
baraj in arc in anul intrarii in e#ploatare *!C9?+. Constructia barajului a durat
cinci ani si jumatate. S$au forat :2 Em de galerii subterane, s$au e#cavat
!.A9<.""" metri cubi de roca, din care apro#imativ ! milion metri cubi in
subteran, s$au turnat C7".""" metri cubi de beton, din care :"".""" metri cubi in
subteran si s$au montat 9.7"" tone de echipamente electromecanice. 3arajul
)idraru a fost, la momentul inaugurarii, al cincilea in 6uropa si al noualea in
lume intre constructiile similare. 6ste un baraj din beton cu dubla curbura
realizat din 22 ploturi verticale, avand inaltimea de !99,9" metri si o lungime la
coronament de 7"A metri, si este traversat de noua galerii orizontale interioare.
Constructia se sprijina pe versantii muntilor Pleasa si )idraru. urbinele si
C
generatoarele electrice ale hidrocentralei asigura o productie de energie, intr$un
an hidrologic mediu, de :"" >GhDan.
"elimitarea administrativa si caracteristicile demografice
3azinul hidrografic Arges este situat in judetele Arges, 'ambovita,
eleorman, >iurgiu, (lfov si Calarasi.
5rasul 3ucuresti, capitala tarii cu o populatie de peste 2," milioane de
locuitori permanenti este de asemenea situat in partea inferioara a acestui bazin.
4egiunea este dens populata, in zona situandu$se orase importante precum,
Pitesti *!<9,""" locuitori+, Curtea de Arges *7?,"""+ si 5ltenita *2<,"""+.
(n bazin, e#ista cateva orase mici cum sunt Campulung, >aiesti sau itu si un
mare numar de localitati in zona rurala/ 9A; din populatie este reprezentata de
populatia urbana si 77; populatia rurala.
Precipitatiile medii anuale
!"
'istributia precipitatiilor in bazinul hidrografic Arges este puternic
influentata de relieful din regiune/ se inregistreaza valori ale precipitatiilor medii
anuale ce variaza intre :"" mmDan si !:"" mmDan dupa cum urmeaza,
@?"" H 9"" mmDan in zonele de campie,
@?"" H A"" mmDan in zona de Piemont, cu valori mai mari regiunea
dealurilor nordice si valori mai scazute in sud,
@9"" H C"" mmDan in zonele inalte de deal, si
@!""" H !:"" mmDan in zonele de munte *-untii %agaras+.
Cateva valori caracteristice ale precipitatiilor inregistrate in diferite sectiuni ale
bazinului hidrografic Arges sunt date in abel :.
Tabel # Precipitatiile medii anuale si precipitatiile inregistrate in anul
2$$2 in bazinul hidrografic Arges
Sectiune
Precipitatii medii
anuale *mm+
Precipitatiile
inregistrate in anul 2""2
*mm+
CFmpulung AC7 A7"
Curtea de Arges A?? 9<2
Pitesti 99C A7C
itu 9": 99<
3ucuresti H %ilaret 92< ?A2
5ltenita ?AC 97A
Temperatura medie anuala a aerului
(n baziul hidrografic Arges, temperatura medie anuala a aerului variaza
intre,
$ 2"C si :"C, in partea superioara care corespunde muntilor si intre <"C si
!7"C, in zona de piemont. (n zonele de campie joasa, temperatura medie lunara
variaza in general, intre
$7"C in (anuarie si 22$27"C in (ulie.
!!
Scurgerea medie anuala
Scurgerea medie anuala si debitul cu asigurarea C?; inregistrate in
sectiuni caracteristice pe raul Arges si pe principalii sai afluenti sunt prezentate
in abel ?.
Tabel % Caracteristicile scurgerii pentru raul Arges si afluenti
4au
Lungimea
totala*Em+
Sectiune
Lungime
*Em+
Suprafata
bazin*Em2
+
Scurgere
medie
anuala
*m7Ds+
'ebit cu
asig. C?;
*m7Ds+
Arges 7:"
Cateasca !:7 7:<" 22.: A.2
-alu Spart 277 7ACC :".< A.2
)Flsan AC
3radet 7A !27 2.7< ".:?
-alureni 92 27C 7.!< ".92
4. 'oamnei !"A
3ahna
4usului
:: 7?? 9.C !.9?
'armanesti <9 ?99 <.AA !.<
Ciumesti C" !A7" 2".: 2
4. Frgului A2
)oina !2 9? 2.:< ".:!
)oinesti 7" !?9 :.2C !.2A
Piscani 9C <:7 <.2< 2.9
8eajlov !<9
-oara din
>roapa
!"2 7AC ".< ".!C
)adu Lat !72 !2<: 7.CC ".??
Calugareni !99 77C2 <.<2 ".9?
Sabar !A: Poenari !!! <<7 2.7< ".29
'Fmbovita 2<9
Podu
'Fmbovitei
<9 29" :.99 ".9?
-alu cu %lori !!C 99< C.<: !."<
Lunguletu 2"2 !!"? !!.A !.7
(n bazinul hidrografic Arges, in general, scurgerea specifica medie are
valori,
@pana la :" lDs.Em2 H in partea superioara a bazinului *in -untii %agaras+, si
!2
@mai mici de ! lDs.Em2 H in partea inferioara *in Campia 4omana+.
Scurgerea ma#ima are loc primavara *lunile martie $ mai+ si cea minima iarna
*lunile decembrie $ februarie+.
&mpactul lucrarilor asupra mediului
'in punct de vedere hidrologic, impactul nu a fost resimtit mai deloc,
deoarece s$au blocat anumite sectoare ale raului dand nastere la bazine de
acumulare, folosite in general la producerea de energie electrica si la irigarea
unor zone agricole mai aride. Cum s$a aratat si mai sus, prin tabelele cu valori,
cel mai mare bazin de acumulare dupa raul Arges este )idraru cu o capacitate de
:9? mil. m7 de apa, acesta captand afluentii montani si raului. 'in punct de
vedere turistic, acest lac este folosit pentru agrement.
(nsa avem parte si de un impact negativ asupra mediului. Prin constructia
acestui lac de acumulare s$a renuntat la o buna parte din versanti, acestia fiind
dinamitati iar astfel s$a ajuns la un dezechilibru intre fauna si vegetatie. Pe de
alta parte insa acest sacrificiu a fost benefic avalului zonei. 'atorita albiilor largi
si populate, la cantitati mari de precipitatii si aluviuni s$ar fi ajuns la inundatii
puternice. (n ceea ce priveste sectorul de campie acest lucru inca mai este
posibil, indiguirile fiind putine la numar iar barajele sunt din ce in ce mai rare.
CAPITOLUL &
'tructura si !unctionarea biocenozelor reo!ile
=58A46A 6C5L5>(CI A 4J&4(L54
3iocenozele din cadrul biomului lotic sunt substanKial diferite Lntre ele.
)arietatea acestora este dat de regimul hidrologic, viteza de curgere, termica
apelor, suspensii, substanKe solvite, duritate, regim gazos, natura i proprietKile
fizico$chimice ale substratului.
!7
Mn limitele acestor ecosisteme, condiKiilor de viaK foarte diferite din
pelagial i mai ales din bental le corespunde o diferenKiere biocenotic la fel de
evident care se e#prim prin varietatea specific i indicii dezvoltrii
cantitative.
Mn ecosistemele curgtoare cu regim comple# i un bazin hidrografic
relativ mare, se disting, de regul, dou zone mari care se deosebesc esenKial
prin condiKiile de viaK e#istente, una cu ape mici i curent puternic *streams+ i
alta cu ape mai mult sau mai puKin adFnci, unde curentul este mai slab *ponds+.
Substratul care constituie albia primei zone este lipsit Ln general de mFl i
detritus mrunt, constFnd din roci dure, iar Ln a doua zon substratul bentonic
este moale i mobil *nisip, mFl+. Acestor zone le corespund dou tipuri de
comunitKi diferite, prima fiind populat cu precdere de hidrobionKi specializaKi,
sesili, fi#aKi de substratul dur i de ctre specii de peti *necton+ bune Lnottoare/
Ln a doua zon, puKin favorabil speciilor epibentonice, substratul este populat de
hidrobionKi endobentonici, iar Ln masa apei, pe lFng peti, se dezvolt
planctonul reprezentat prin productori, consumatori i reductori *6.
5dum, !CA!+.
'e$a lungul timpului, cursurile de ap au fost clasificate dup diferite
criterii, geografice *dup altitudine+, hidrologice *dup debit+, chimice *dup
unii anioni, cationi, pB, duritate, etc.+ i biologice *dup componenKa
biocenozelor care le populeaz+.
'ac primele trei moduri de clasificare sunt relativ simple, avFnd drept criteriu
un numr redus de elemente, clasificarea biologic este mult mai dificil
deoarece trebuie s aib Ln vedere un numr foarte mare de factori, inclusiv cei
fizico$chimici i geografici.
S$au fcut numeroase Lncercri de zonare a cursurilor de ap dup criterii
biologice. &nele au Kinut seama de rspFndirea unei singure grupe de organisme,
de e#emplu macrofitele *3utcher, !C77+ sau peti *Smolian, !C2"/ hienemann,
!C2?/ Carpenter, !C2A/ Buet, !C:9+, de gradul de troficitate *3rincE, !C:C+, iar
!:
altele au avut Ln vedere Lntreaga biocenoz acvatic *(llies, !C?7/ (llies i
3otoneanu, !C97+.
NinFnd seama de raportul numeric dintre diferitele specii de peti i de
formele de relief, hienemann *!C2?+ deosebete, zona pstrvului, zona
lipanului, zona mrenei i zona plticii.
Buet *!C:9+, aplicFnd Oregula pantei1 i KinFnd seama de intensitatea
curentului, principalul factor care influenKeaz viaKa apelor curgtoare, stabilete
urmtoarea zonare,
zona salmonicol superioar H panta ?P i lKimea albiei sub 2? m
*zona pstrvului+/
zona salmonicol medie H panta peste :P i lKimea albiei putFnd
atinge Ln mod e#cepKional !"" m *zona pstrvului+/
zona salmonicol inferioar H panta peste ! H !,?P i lKimea albiei
variabil *zona lipanului+/
zona ciprinicol superioar H panta sub !P i lKimea albiei
variabil *zona mrenei+/
zona ciprinicol inferioar H panta slab i lKimea albiei variabil
*zona abramidelor+/
zona estuarelor H Ln care se resimte influenKa apelor mrii *zona
abramidelor+.
ot Buet *!C:9+ este cel care distinge cinci grupe ecologice de peti,
caracteristice diverselor zone ale ecosistemelor curgtoare,
salmonide tipic reofile H lotice, care populeaz pFraiele i rFurile de
munte, zona rhitronului H pstrvul i lipanul/
ciprinide reofile H de ape repezi $ mreana, scobarul, clanul/
ciprinide LnsoKitoare ale acestora H >obio, )imba, Scardinius/
ciprinide de ape calme H din rFurile de cFmpie, potamon H crapul,
linul, pltica/
rpitorii LnsoKitori ai acestora H bibanul, tiuca, ghiborKul.
!?
C. S. Antonescu *!C97+ Lmparte un rFu Ln dou zone mari, fiecare cu mai multe
subzone, zona salmonidelor cu subzona pstrvului i subzona lipanului, i zona
ciprinidelor cu subzona mrenei i subzona crapului.
Q. (llies *!C9!+, Q. (llies i L. 3otoneanu *!C97+ propun o zonare ecologic
similar, dar mai riguroas a ecosistemelor curgtoare. 4emarcFnd e#istenKa
unor deosebiri evidente Lntre pFraie i rFuri ca ecosisteme, aceti autori propun
pentru desemnarea lor termenii de rhitron i potamon.
Cele dou categorii se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi,
4hitronul reprezint porKiunea unui curs de ap de la izvor pFn Ln zona
cu o amplitudine medie lunar a termicii de apro#imativ 2""C, Ln care viteza
curentului este mare, debitul relativ sczut, iar cantitatea de o#igen solvit este
ridicat. Substratul este constituit din bolovni, pietri i nisip, formarea i
depunerea mFlului avFnd loc numai Ln coturile ferite din calea curentului.
PopulaKiile din structura biocenozelor sunt formate din hidrobionKi
specializaKi, sesili, fi#aKi de substratul dur *biotecton i zoobentos+. 8ectonul
este reprezentat prin specii de peti buni Lnottori. Speciile care intr Ln structura
biocenozelor sunt mai mult sau mai puKin psichrostenoterme, reobionte i
polio#ifile, cu adaptri morfo$fiziologice i de comportament la viaKa Ln curentul
puternic.
Potamonul constituie porKiunea din aval care succede rhitronul, unde
temperaturile medii lunare al apei depesc 2""C Ln zonele temperate. )iteza
curentului este relativ redus, mai ales la fundul apei, iar caracterul turbulent al
acestuia mai slab. Se pot Lnregistra deficite majore de o#igen. Substratul const,
de regul, din nisip i mFl, apele putFnd transporta Ln aval i aluviuni mai
grosiere.
!9
PopulaKiile potamonului constau din hidrobionKi euritermi sau
termostenotermi i reotoleranKi, substratul fiind populat de organisme
endobentonice, iar Ln masa apei se dezvolt potamoplanctonul.
Mn limitele celor dou tipuri de ecosisteme, Q. (llies distinge trei zone
succesive, epirhitron, metarhitron i hiporhitron, respectiv epipotamon,
metapotamon i hipopotamon.
Structura biocenozelor Ln zona de rhitron
Aa cum artam anterior, zona montan H rhitronul H este populat cu
specii psichrostenoterme *criofile+, strict reobionte, puternic polio#ifile, cu
adaptri morfo$fiziologice i de comportament la viaKa Ln curentul puternic,
majoritatea fiind rheotactice, avFnd tendinKa de a se deplasa contra curentului,
compensFnd astfel puterea de splare a apei Ln micare. 'e obicei, prefer ca
substrat pe cel pietros, singurul pe care se pot fi#a bine. 'eci aceste organisme
sunt lito$rheotactice.
Adapt(ri ale organis%elor la via)a *n curent
Curentul apei reprezint factorul esenKial al selecKiei, evoluKiei
organismelor i al stabilirii compoziKiei biocenozelor Ln rhitron.
Mn 6uropa nu e#ist nici o fanerogam e#clusiv de ap curgtoare, numai
4anunculus fluitans are optimul de dezvoltare Ln acest fel de ape. Acest fenomen
are drept cauz faptul c LnmulKirea prin seminKe este aproape imposibil.
SeminKele se produc, dar fie nu gsesc puncte de fi#are, fie sunt acoperite de
sedimente.
MnmulKirea se face aproape e#clusiv pe cale vegetativ, din lstari, bucKi
de plante aduse din amonte, unde, mai mult ca sigur, au fost aduse prin inundaKii
din apele stttoare Lnvecinate, deci plantele din apele curgtoare Li au originea
Ln cele stttoare.
!A
Mn vegetaKia rFurilor lipsesc plantele anuale. oamna, organele vegetative
dispar, dar plantele supravieKuiesc prin rizomi sau stoloni din care se vor forma
noi plante Ln primvar.
Plantele care triesc Ln curent sufer o serie de modificri morfologice.
Astfel, are loc lungirea peKiolului frunzelor, comparativ cu aceleai plante din
mediu stagnant. Curentul apei e#ercit o acKiune inhibitoare asupra creterii
plantelor. Astfel, s$a observat la nufrul galben *8uphar luteus+ c e#emplarele
e#puse curentului au limbul mai mic i peKiolul mai scurt decFt cele din partea
opus, dimensiunile celor dou prKi ale frunzelor crescFnd progresiv pe msur
ce se diminueaz acKiunea direct a curentului asupra lor.
&n e#emplu interesant, devenit clasic, al adaptrii plantelor Ln apele
repede$curgtoare, Ll constituie dou familii, Podostemonaceae din America,
Africa i Asia, i B.drostach.ceae, mai mic, din Africa sudic i -adagascar.
Astfel, la aceste plante rdcinile se prezint fie ca nite fire subKiri ce se lipesc
de orice neregularitate a substratului, fie sunt lKite, conKin clorofil i stau lipite
intim, ca nite cruste, de stFncile din ap sau plutesc ca nite benzi.
CFnd rdcinile au i funcKie asimilatoare, lipsesc frunzele sau sunt foarte
reduse. 8ormal, frunzele sunt mari, late, consistente, cu nervura median dur.
Lipsesc stomatele, iar vasele sunt mult regresate/ incluziile silicioase mresc
rezistenKa acestora/ nu au spaKii intercelulare.
Pentru plantele superioare din apele curgtoare, problema cea mai mare o
constituie gsirea unui loc de fi#are Ln acest mediu aflat Ln permanent micare.
6#ist unele suprafeKe splate de un curent e#trem de slab/ este vorba despre
suprafeKele prin care obiectele din rFu vin Ln contact cu apa curgtoare unde
intervin forKele de adeziune care frFneaz puternic viteza apei. Mn aceste locuri se
fi#eaz multe alge cu taluri crustoase, fi#area fiind favorizat de faptul c, la
acestea, elementele reproductoare au dimensiuni e#trem de mici, permiKFndu$le
astfel s se fi#eze Ln acea pelicul despre care aminteam anterior.
!<
Alte alge, cum ar fi diatomeele, cloroficeele, cianoficeele, se fi#eaz cu
ajutorul unui mucilagiu al pereKilor celulari, lipind astfel organismele de
substrat. Ca principiu general, cu cFt acKiunea mecanic a apei este mai
puternic, cu atFt suprafaKa prin care planta vine Ln contact cu substratul este mai
mare.
-odificrile adaptative cele mai spectaculoase la ofer animalele care
triesc Ln zonele de rhitron.
Problema cea mai mare a organismelor animale o reprezint forKa
curentului, care tinde s le antreneze Ln aval sau s le striveasc. Pentru a rezista
Ln aceste condiKii, animalele prezint o serie de adaptri care le permit s se
fi#eze solid de substrat.
%ormele libere prezint o turtire pronunKat o corpului, curentul alunecFnd
uor peste ele. Aceast adaptare devine evident atunci cFnd comparm larvele
unor genuri Lnrudite din apele curgtoare i stttoare.
&n e#emplu Ll ofer larvele genului 6cd.onurus *5rd. 6phemeroptera+
care triesc Ln pFraiele de munte *fig.((.?.a+, avFnd corpul foarte lKit i turtit,
comparativ cu specii ale genului CloRon sau 3aRtis, din acelai ordin, din apele
stagnante *fig. ((.?.b+, cu corpul rotunjit i cu picioarele mult mai lungi.
Aceast turtire o corpului se LntFlnete la grupe de animale foarte diferite, cum
ar fi la turbelariatele tricladide *Crenobia alpina+, larvele plecopterului Perla sp.
*fig. ((.9.a+ sau la gastropodul Anc.lus sp..
AderenKa la substrat a crescut foarte mult i prin aplatizarea apendicilor
*larvele efemeropterelor 6cd.onurus, 6peorus+, oferind astfel mai multe puncte
de sprijin. Mn plus, la organismele torenticole picioarele se inser lateral, Ln
prelungirea planului orizontal al corpului, i nu ventral. Atunci cFnd se tFrsc pe
substrat, aceste larve mic primul i ultimul picior de pe o latur a corpului,
simultan cu piciorul al (($lea de pe partea opus, astfel LncFt corpul este tras
Lnainte fr a fi ridicat de pe suport.
!C

a. b.
%ig. ((. ?. Larve de efemeroptere,
a H 6cd.onurus torrentis *ape curgtoare+ *sursa BL&>+/
b $ 3aRtis scambus *ape stttoare+ *sursa 5GL &mSeltanal.tiE >mbB+
Ltuii *>ammarus sp.+ prezint o pronunKat turtire lateral a corpului
*fig. ((.9.b+ care, Lmpreun cu deplasarea Ln sens lateral, le permite acestora s se
foloseasc la ma#im de orice neregularitate a substratului Lmpotriva curentului.
Paralel cu aceste modificri ale formei corpului, se observ o regresare a
organelor care favorizeaz Lnotul Ln apele stagnante, aproape toate speciile
reofile fiind lipsite de periori sau prelungiri ce servesc la Lnot i care ar permite
curentului s le antreneze Ln aval.
a.
2"
b.
%ig. ((. 9. urtirea corpului la organismele torenticole,
a H Protonemura sp. *dorso H ventral+ *foto original+/
b $ >ammarus sp. *lateral+ *dup B. Chaumeton, !C<9+
Ca o regul general, Ln aceste condiKii, organismele trebuie s adere la
substrat printr$o suprafaK cFt mai mare, s fie Ln permanenK Ln contact cu
suportul prin cFt mai multe puncte de sprijin i s aib o LnlKime cFt mai mic,
permiKFnd curentului de ap s alunece peste ele, opunFnd o rezistenK cFt mai
mic.
La toate aceste adaptri se adaug prezenKa unor organe de fi#are bine
dezvoltate. 6ste cazul clasic al larvei Liponeura care prezint pe partea ventral
a corpului ase ventuze puternice *fig. ((.A+.
Aceste organisme triesc pe faKa superioar a pietrelor, aezate Ln btaia
uvoiului, alturi de larvele genului Simulium care au e#tremitatea posterioar
mult Lngroat, prevzut cu o coroan de cFrlige. 5 a doua coroan de cFrlige
se afl pe primul segment toracic, ambele servind la fi#are *fig. ((.<+.
Alte organisme au picioarele prevzute cu gheare puternice, ancorFndu$se
astfel Ln ptura de muchi sau de alge *hidracarienii+.
2!
%ig. ((. A. Liponeura sp. H larv vzut ventral *dup Crosse., !CC"+
Adaptri interesante la viaKa aspr Ln curentul puternic prezint unele
chironomide i majoritatea trichopterelor care construiesc csuKe solide, grele,
prin aglutinarea de mici pietricele i boabe de nisip crora le adaug uneori cFte
o piatr mare pentru a le Lngreuna *fig. ((.C+.
22
%ig. ((. <. Simulium sp. H larv fi#at de substrat *dup Crosse., !CC"+
Aceste csuKe sunt ancorate de substrat prin firioare secretate de larve *la
trichoptere+ sau printr$un mucus cleios. Larvele unor trichoptere din genurile
>oRra, Silo, Litha# au csuKele turtit i prevzute cu dou prelungiri laterale, ca
nite aripioare, mrindu$le astfel suprafaKa de aderare la substrat i, mai mult,
fcFndu$le mai grele.
Alte adaptri ale organismelor torenticole se refer la modificrile morfo$
fiziologice i de comportament. Astfel, acestea nu se deplaseaz Ln cutarea
hranei, ci ateapt s fie adus de curent *fig.((.!"+. Mn general, organismele din
praiele reci consum o cantitate mult mai mic de hran, temperaturile sczute
micorFndu$le asimilaKia i dezvoltarea. Perioadele de inaniKie pot fi foarte lungi,
aa cum s$a dovedit e#perimental la larvele trichopterului Apatania care, dup
patru luni Ln care nu au fost hrnite, continuau s se dezvolte normal.
27
%ig. ((. C. 'iferite csuKe de trichoptere
Spre deosebire de formele Lnrudite din apele stagnante care, la intervale
regulate ies la suprafaK pentru a respira aer atmosferic, organismele reofile
folosesc pentru respiraKie numai o#igenul solvit din ap, schimburile respiratorii
fcFndu$se la nivelul branhiilor sau pe toat suprafaKa corpului.
2:
%ig. ((. !". Adaptarea modului de hrnire al organismelor bentonice din zona de
rhitron *sgeKile indic circuitul apei+
a. trichopter cu fileu Ln form de tub fi#at pe faKa inferioar a pietrelor/ b.
trichopter hrnindu$se cu resturi de materiale care se prind Ln fileul$captur/ c.
Chironomid adpostit Lntr$un tub ateptFnd hrana antrenat de curent/ d.
Culicid Lntr$o porKiune de mal Lnierbat unde se depun sedimente/ e. Chironomid
Lntr$un tub Ln form de OQ1, ideal pentru depozitarea hranei/ f. 6femeropter Lntr$
un adpost Ln form de O&1/ g. richopter adpostit Lntr$o capcan H pFlnie/ h.
Adpost larvar i aparat de filtrare de trichopter/ i. Larv de trichopter Ln poziKie
de filtrare/ j. Larve de simuliid Ln btaia curentului, folosind aparatul cefalic de
filtrare i antrenare a hranei/ E. Larv de trichopter Lntr$un adpost cu braKe
ramificate, Ln regiuni cu sedimente fine/ l. 6femeropter filtrFnd cu ajutorul
setelor de la picioarele anterioare *Allen, !CC?, dup Gallace i -erritt, !C<"+
2?
emperaturile joase tot timpul anului i aproape constante au determinat
modificri i Ln ceea ce privete ciclul de viaK. Bibernarea dispare, iar
dezvoltarea larvelor nu mai este legat de anotimpuri, LntFlnind Ln acelai timp,
larve, adulKi i ou.
3iocenozele zonei de rhitron
Ponderea diferitelor grupe de nevertebrate din alctuirea
biocenozelor, din punct de vedere al modului de nutriKie, cuprinde,
Ln proporKie de ??; detritivori *consumatori ai biodermei de pe pietre+.
'in aceast categorie fac parte, Ln principal, specii de amfipode i efemeroptere/
filtratori ai materialului organic fin Ln suspensie H circa 7"; *specii de
rotiferi, ostracode, etc.+/
prdtori H carnivori circa !?; *Lndeosebi specii de odonate i plecoptere+
*3rezeanu, Simon$>ruiK, 2""2+.
Principala biocenoz din acest sector este cea bentonic. otodat, pe
pietrele de pe fundul rFurilor se formeaz o pelicul alctuit din alge i bacterii
*perifitonul sau bioderma+ care constituie principala surs de hran a
nevertebratelor, consumatori de ordinul (.
5 caracteristic important a zonei montane a rFului o reprezint marea
biodiversitate a acesteia. Cercetrile efectuate asupra unui numr mare de rFuri
din Kar au pus Ln evidenK peste 2"" specii de alge i circa !?" specii de
nevertebrate *3rezeanu, Simon$>ruiK, 2""2+.
'ei redus cantitativ i calitativ, planctonul din zona de munte este
reprezentat prin specii de diatomee din genurile Ceratoneis, %ragillaria, Calonis,
8avicula, cianoficee din genurile -erismopedia, Anabaena, dinoflagelate H
Peridium H clorofice din genurile Scenedesmus, Pediastrum, etraedron.
'ominante sunt diatomeele care, Ln zonele temperate i nordice reprezint peste
jumtate din speciile fitoplanctonice.
3acterioplanctonul este relativ bine reprezentat Ln aceast zon,
caracterizFndu$se printr$o densitate numeric ce poate varia de la unitKi, la sute
29
sau chiar mii celule D ml ap. 'in cauza temperaturilor sczute din acest sector,
comunitKile bacteriene sunt de tip criofil, avFnd zona temperaturii de dezvoltare
cuprins Lntre H? i 2""C, optimul fiind Lntre !" i 2""C. 6fectivul numeric
sufer variaKii sezoniere Lnsemnate, fiind de regul ma#im Ln perioadele de
viituri i minim Lntre acestea.
'in punct de vedere al tipului de nutriKie, predomin grupele de bacterii
oligotrofe *oligocarbofile+ care supravieKuiesc i se dezvolt Ln medii cu
concentraKii sczute de substanKe organice *? H !" ml CDl+.
'in aceast categorie fac parte unele specii ale genurilor Pseudomonas,
Aeromonas, %lavobacterium, -icrococcus, Cor.nebacterium i bacterii
prostecate *Caulobacter+ ce formeaz pedunculi i trichoame cu ajutorul crora
se pot fi#a de substrat *3rezeanu, Simon$>ruiK, 2""2+.
3entosul reprezint principala biocenoz din acest sector. Mn alctuire sa
intr, dup cum am mai artat, specii psichrostenoterme sau criofile, strict
reobionte, puternic polio#ifile, lito$ i fitoreofile, rheotactice, cu adaptri mai
mult sau mai puKin evidente la viaKa Ln curent.
Productorii Ln astfel de ecosisteme sunt reprezentaKi prin micro$ i
macrofitele biotectonului. 3iomasa principal a biotectonului sau biodermei o
formeaz hidrobionKii sesili, Ln mare parte microscopici. 'intre acetia, speciile
tipice acestei zone sunt ,
o diatomee H C.mbella affinis, C. helvetica, C. naviculiformis,
C. ventricosa, >amphonema acuminatum, >. olivaceum,
-elosira varians, 8avicula cr.ptocephala, 8itzschia
dissipata, S.nedra ulna/
o cianoficee H Phormidium retzii, 5scillatoria formosa/
o cloroficee H 'raparnalia plumosa, Stigeoclonium
flageliferum *-. 5lteanu, !CA"+
Mn bioderm, alturi de aceste specii caracteristice, se LntFlnesc organisme
aparKinFnd unor grupe sistematice de vegetale i animale foarte diferite, cum ar
2A
fi, rodoficee *3atrachospermum+, flagelat *B.drurus+, ciliate *)orticella+,
muchi *%ontinalis antip.retica+, rotiferi *-elicerta, Laciniaria+, diferite specii
de oligochete, gastropode i insecte. PrezenKa biotectonului este condiKionat Ln
apele de mic adFncime ale rhitronului de substratul tare, viteza curentului, un
regim favorabil de o#igen i de lumin.
=oobentosul pFraielor i rFurilor repezi de munte prezint o biodiversitate
ridicat, Ln alctuirea sa intrFnd specii aparKinFnd unor ta#oni foarte diferiKi, Lns
majoritatea este alctuit din larve de insecte. 'intre speciile tipice pentru
bentosul din rhitron amintim,
planarii H Crenobia *Planaria+ alpina' "ugesia gonocephala(
oligocete H )ais communis' ) elinguis' ) pardalis' ) bretscheri'
*nch+traeus albidus(
gastropode H Anc+lus fluviatilis' Ph+sa fontinalis(
ostracode H ,+odromus olivaceus' ,eteroc+pris fratensis(
a%!ipode H Rhivulogammarus pule-(
idracarieni H ,+drobates calliger' , fluviatilis' Sperochon clupeifer'
Torrenticola anomala(
cole%bole H &sostamurus palustris' & chaefferi' ,+pogastrura armata(
e!e%eroptere H *cd+onurum fluminum' * dispar' * helveticus' *
subalpinus' .a/tis alpinus' . lutheri' Rhithrogena semicolorata' etc
plecoptere $ Perla burmeisteriana' Perla bipunctata' P marginata'
Chloroperla tripunctata' &soperla gramatica' Protonemura intricata'
)emurella picteti' 0euctra fusca(
tricoptere H Rh+acophila nubila' ,+drops+che pellucidula(
si%uliide H *usimulium sureum' Gnum saccatum(
cirono%ide H Cricotopus algarum, C. biformis, Ablables.a lentiginosa, A.
tetrastica/
2<
Cercetrile Lntreprins de L. 3otoneanu *!C97+ asupra rFurilor montane
din CarpaKi au permis stabilirea unei succesiuni mai mult sau mai puKin evidente
a trei biotopi populaKi de specii caracteristice de tichoptere,
porKiunile Ln care cursul este relativ lent, substratul din nisip i
pietre rotunjite, relativ uniform i complet acoperit de ape puKin
adFnci, populate de Sericostoma timidum i specii de
Chaetopteriginae/
sectoare moderat torenticole, puKin adFnci, fr vFrtejuri, cu fundul
nisipos i pietre mari neregulate, populate de Silo piceus,
Potamophalla# loctuosum, 3rach.centrus montanum, B.drops.che
pellucidula/
Ln porKiuni cu caracter torenticol, unde curentul este puternic,
formFnd vFrtejuri Lntre blocuri i pietre, sunt comune specii de
trichoptere aparKinFnd genurilor 4h.acoph.la, 'rusus, etc.
'tructura biocenozelor *n zona de pota%on
Sectorul colinar, dar i de es al rFurilor *zona de potamon+ grupeaz
populaKii cu afinitKi ambivalente, specifice apelor curgtoare, dar i cu
particularitKi biologice i de comportament caracteristice vieKii Ln ecosistemele
lacustre.
Sectoarele mediu i inferior ale rFului se Lncadreaz, din punct de vedere
ecologic, Ln categoria potamonului. Mn partea inferioar se constituie clar
biocenoze planctonice, fito$ i zooplanctonic, alctuite din populaKii ce se
formeaz Ln aceast zon, fiind specifice acestui sector. 6ste adevrat c Ln zona
colinar se LntFlnesc i specii caracteristice rhitronului, dar i aici, Ln porKiunile
unde curentul apei este mai mic, Ln ochiurile de ap mai adFnci, se vor constitui
populaKii planctonice tipice.
2C
Mn condiKii naturale, rFurile nepoluate din 4omFnia, Ln zonele lor de es, se
caracterizeaz printr$o mare biodiversitate/ flora i fauna cuprind un numr mare
de specii.
Algele fitoplanctonice alctuiesc o cenoz Ln care au fost identificate
peste !?" specii *-. 5lteanu, !CA"+. Caracteristic este faptul c, nefiind supuse
eutrofizrii, raportul cantitativ dintre specii este echilibrat. 8u au loc procese de
Lnflorire Ln care un numr restrFns de specii s se LnmulKeasc Ln mas. 'esigur,
Ln condiKiile hidrologice i fizico$chimice specifice acestui sector, unele grupe,
cum ar fi diatomeele, cloroficeele i flagelatele, au o pondere mai mare atFt
calitativ, cFt i cantitativ *densitKi numerice i de biomas+. 'iversitatea
fitoplanctonului poate ajunge i chiar depi !?".""" e#emplare D litru.
'intre speciile caracteristice sectorului inferior al rFurilor, trebuie
amintite,
diato%ee H Asterionella formosa' 1ragillaria crotonensis' "iatoma
elongatum(
alge albastre H Aphanizomenon flos2a3uae' 4icroc+stis viridis'
Gloetrichia natans(
alge verzi H Pediastrum duple-' Scenedesmus 3uadricauda' S
acuminatus' Pandorina morum' *udorina elegans' 5olvo- aureus
Mn general, Ln zonele de es predomin algele coloniale, filamentoase sau sferice,
de talie mare. 'iatomeele, predominante din punct de vedere numeric, nu
depesc :" H ?";. Crete mult importanKa cianobacteriilor care uneori pot
provoc Lnfloriri. 3iomasa global din aceste zone depete, ca valoare, de zeci
sau sute de ori *uneori de zeci de mii de ori+ biomasele din zonele montane.
Mn ceea ce privete zooplanctonul, limita curentului la care o ap curgtoare
poate prezenta elemente zooplanctonice proprii *adic o ciclomorfoz complet
Ln biotopul menKionat+ este de ! mDs. 6ste adevrat c, spre deosebire de apele
stagnante, ce reprezint ecosisteme mai mult sau mai puKin izolate, apele
7"
curgtoare aparKinFnd aceluiai sistem hidrografic se afl Ln legtur Lntre ele,
comunicFnd permanent sau periodic cu apele stagnante aflate Ln zona inundabil
a acestora.
'ensitatea zooplanctonului, Ln aceste zone, poate depi !"" e#emplare D litru.
'intre speciile caracteristice acestor zone, trebuie menKionate,
roti!ere H *uchlanis defle-a' * dilatata' Colurella adriatica'
Anuraeopsis fissa' 0ecane lunaris' .rachionus cal+ciflorus' 6eratella
cochlearis' 1ilinia longiseta(
copepode H *uc+clops serrulatus' Acanthoc+clops vernalis' A viridis'
4+croc+clops minutus(
cladocere H Ch+dorus sp., "aphnia sp., Ceriodaphnia sp., .osmina sp.,
0eptodora sp.
Mn distribuKia vertical a potamoplanctonului se remarc adesea o tendinK
de scdere a efectivelor sale Ln orizontul superficial de ap. Mn acelai timp,
aceast distribuKie difer de la zi la noapte, mai ales cea a zooplancterilor, ca
rezultat al migraKiei lor cu caracter circadian.
Mn rFuri, similar altor ecosisteme acvatice, populaKiile planctonice relev o
dinamic sezonier. Astfel, cantitatea de plancton Lnregistreaz valori minime
iarna i Ln timpul viiturilor de primvar, prin diluarea apelor de rFu de ctre
cele de viitur srace sau chiar lipsite de hidrobionKi. 6fectivele numerice
sporesc evident ctre lunile de var, dar pot suferi variaKii Lnsemnate Ln raport cu
oscilaKiile de nivel ale apei.
Mn perioadele de etiaj Ln rFuri *nivele medii minime+, apele din albia
major, bogate Ln plancton, se scurg Ln cea minor, sporind cantitatea acestuia.
'up dezvoltarea ma#im estival, efectivele populaKiilor planctonice din rFuri
se diminueaz spre toamn cFnd multe specii trec Ln stadii latente *spori, ou
durabile, chiti+.
7!
4aportul dintre producKie i biomasa potamoplanctonului *PD3+ descrete,
de regul, de la izvor spre vrsare, fiind cu atFt mai ridicat cu cFt debitul apei
este mai sczut *3. 'ussart, !C99+.
'atele referitoare la componenKa biocenozelor bentonice din zona colinar
i de es a rFurilor, pun Ln evidenK prezenKa unui numr mare de specii de
nevertebrate. 'ac Ln sectorul montan organismele bentonice alctuiesc
biocenoze e#clusiv litofile datorit faciesului alctuit predominant din pietre, Ln
sectorul inferior al rFurilor, datorit variaKiei naturii faciesului bental care poate
fi nisipos, mFlos sau pietros, biocenozele din acest sector sunt de tip psamofil,
pelofil sau litofil.
3iocenozele de tip psamofil se afl pe zone Lntinse de nisip unde viteza
curentului variaz Lntre ",2? i ",<" mDs. Pe lFng productorii primari
reprezentaKi de alge psamofile i plante mari, submerse i emerse spre maluri,
e#ist zoobentosul ale crui speciile caracteristice i dominante sunt,
ga%aride H "i7erogammarus fluviatilis' Chaetogammarus ma8or'
Potamogammarus saesi(
coro!iide H Corophium curvispinum' C robustum(
gastropode H Theodo-us danubialis' Ph+ssa acuta' Radi- ovata(
bivalve H Unio pictorum' Sphaericum reviculum(
oligocete H Propappus vol7i' Potamodrilus stephensoni
e!e%eroptere H Palingenia longicauda' .a/tis bimaculatus' . tena-'
Ca/nis moesta' C macrura' Pol+mitarcis virgo(
tricoptere H )eureclipsis bimaculata' ,+drops+che gutata(
cirono%ide H Procladius scuze' Cricotopus biformis' *u7efferiella
longipea' 9rthocladius sa-icola.
Biocenozele peloreofile se instaleaz pe fundul fluviilor unde viteza apei
este mai mic de ",2? mDs. 'e obicei, aceast biocenoz se afl Ln zona
72
inferioar a fluviilor i este dominat de oligochete, alturi de alte grupe de
nevertebrate. 'intre speciile caracteristice acestui tip de biocenoz amintim,
gastropode H 5iviparus viviparus' 5 danubialis' 0+mnaea stagnalis'
Anc+lus fluviatilis(
bivalve H Unio crassus' U pictorum' Anodonta piscinalis/
oligocete H Paranais litoralis' P frici' P simple-' Uncinais uncinata'
St+laria lacustris' )ais communis' ) elingius' ) pardales' Tubife-
tubife-(
policete H ,+pania invalida' ,+paniola 7o:aleis7ii/
coro!iide H Coroph+um curvispinum' C crassicorne' C robustum(
cirono%ide H Chironomus plumosus' C reductus' C thumi'
Cr+ptochironomus defectus' 0imnochironomus nervosus.
Biocenozele litofile sunt prezente atunci cFnd, de regul, viteza curentului
este cuprins Lntre ",: i ",C mDs. 'intre nevertebrate dominante sunt gamaridele
i gastropodele avFnd ca specii caracteristice,
ga%aride H "i7erogammarus haemobaphes' " fluviatilis' " villosus'
Gammarus pule-' G locusta(
gastropode H Theodo-us danubialis' Th fluviatilis' Th transversalis'
5alvata cristata' Ph+sa acuta' Anc+lus fluviatilis(
bivalve H "reissena pol+morpha
ipic pentru zona potamonului este i co%unitatea bacterian(. Aici se
LntFlnesc populaKii bacteriene abundente i variate, formate Ln primul rFnd din
germeni cromogeni tipici pentru mediul acvatic, coci de Sarcina lutea' S
aurantiaca i bacili precum Serratia marcescens' 1lavobacterium aurantiacum'
Pseudomonas fluorescens, cFt i din diferiKi germeni din sol proveniKi din
splarea acestuia *'oina (onic, !CC:+.
'ensitatea numeric bacterian poate suferi variaKii sezoniere Lnsemnate, fiind
de regul ma#im Ln perioada viiturilor datorit aportului de substrat nutritiv
alohton asociat cu microorganisme. 4Furile, ca ecosisteme deschise, pot fi
77
contaminate accidental sau periodic cu diferite microorganisme patogene. Mn
general, Ln condiKii naturale, microorganismele patogene sunt dezavantajate din
cauza unor factori compleci cum ar fi, diluKie mare, temperaturi nefavorabile
dezvoltrii, relaKii de antagonism dintre acestea i microorganismele autohtone,
prezenKa consumatorilor, acKiunea bactericid a luminii solare, etc. Ca urmare a
acestor factori, apele rFurilor sufer un proces de autopurificare, Ln general fiind
lipsite de germeni patogeni.
6cosistemele acvatice, indiferent de tipul i dimensiunile lor, cuprind doi
mari biotopi, masa apei sau pelagialul i substratul sau bentalul. Aceti biotopi
sau domenii de viaK sunt populaKi de pelagos, respectiv bentos.
Pelagosul reprezint ansamblul de populaKii i comunitKi care Li duc
viaKa Ln masa apei sau pelagial, iar cele a cror viaK este dependent de
substratul bentonic constituie bentosul.
-asa apei sau pelagialul ecosistemelor acvatice este populat de biocenoze
cu o structur mai mult sau mai puKin comple#, a cror e#istenK nu pare
dependent de substratul bentonic. 'intre comunitKile i gruprile de
hidrobionKi pelagici fac parte, planctonul, neustonul, pleustonul i nectonul.
Mn alctuirea biocenozelor acvatice regsim grupele tipice de organisme,
din punct de vedere trofic H productori, consumatori i descompuntori.
%iecare membru al biocenozei consum anumite substanKe i elimin
altele, utilizate, la rFndul lor, de alte organisme din cadrul acelei biocenozei. Mn
acest fel, consumul reciproc se regleaz Ln mod automat. 5rice cretere Lntr$o
anumit direcKie determin o dezvoltare corespunztoare a altor membrii din
biocenoz. (nvers, orice scdere determin un regres Ln direcKia opus. 'in
LnlnKuirea speciilor ce compun biocenozele lacurilor, Ln perfect concordanK i
interdependenK, rezult echilibrul biologic.
Mn cadrul ecosistemului lotic, toate categoriile trofice sunt implicate Ln
circuitul materie care se desfoar astfel, elementele primare solvite sunt
asimilate de plante i transformate Ln materie vegetal *compui organici cum ar
7:
fi hidraKi de carbon, albumine, grsimi+. Plantele, resturile acestora, precum i
fitoplanctonul sunt consumate de animale, fiind transformate Ln substanK
animal. 5rice organism mort, plant sau animal se descompune, resturile
depunFndu$se pe fundul apei unde sunt transformate Ln elementele iniKiale de
bacterii *procesul de mineralizare+.
&#"# Planctonul
Planctonul reprezint biocenoza pelagic din orizonturile luminate,
trofogene, fiind alctuit din productori primari, microfite H fitoplancton H
consumatori H zooplancton H i reductori H bacterioplancton, care triesc Ln
masa apei fr a veni Ln contact direct cu substratul, cu e#cepKia unor perioade
din ciclul lor de viaK.
ermenul a fost introdus de Bensen *!<<A+, Lntr$o alt accepKie care ar
corespunde Ln prezent mai curFnd celui de seston, adic totalitatea particulelor Ln
suspensie din masa apelor naturale susceptibile de a fi recoltate de organismele
filtratoare *Q. -. PTrUs i L. 'TvUze, !C97+. Componentele vii sau biosestonul
constituie planctonul, detritusul organic triptonul, iar Lmpreun cu suspensiile
minerale abiosestonul. ermenul de seston a fost introdus de 4. VolESitz Ln
sensul de material inert Ln suspensie Ln apa ecosistemelor.
Mn funcKie de durata prezenKi hidrobionKilor planctonici Ln masa apei se
disting dou forme, holoplanctonice H permanente, al cror ciclu de viaK se
desfoar Ln Lntregime Ln masa apei, cu e#cepKia unor stadii latente, i
meroplanctonice H temporare, cu specii al cror ciclu vital se desfoar, pentru
o perioad limitat, pe substratul bentonic, restul fiind planctonic.
'up dimensiunile hidrobionKilor, se delimiteaz cFteva categorii
planctonice,
&ltraplancton H cu dimensiuni de regul sub ? W *bacterii+/
7?
8anoplancton H cu dimensiuni Lntre ? H 9" W *alge unicelulare i
protozoare de talie mic+/
-icroplancton $ cu dimensiuni Lntre 9"W i ! mm *alge microfite
coloniale, infuzori, rotiferi, crustacee mrunte+/
-ezoplancton $ cu dimensiuni Lntre ! i !" mm *formele cele mai mari de
fitoplancton i cea mai mare parte din zooplancton+/
-acroplancton $ cu dimensiuni Lntre ! i !" cm *polichete pelagice, unele
meduze, molute, chetognate+/
-egaloplancton $ cu dimensiuni peste !m, *unele sifonofore, molute,
chetognate+.
Primele patru categorii sunt proprii atFt pelagialului marin, cFt i celui
dulcicol/ ultimele dou categorii aparKinFnd e#clusiv domeniului marin,
considerFndu$se c absenKa plancterilor de talie relativ mare Ln ecosistemele
acvatice continentales$ar datora densitKii mai mici a apelor dulci i salmastre Ln
comparaKie cu cele marine. Mn stabilirea acestor deosebiri biotice semnificative,
evident c intervin i alKi factori cum ar fi, capacitatea de control osmotic de a
suporta o variabilitate, Ln general, mai ridicat a mediului continental, viaKa
relativ mai scurt a acestor ecosisteme comparativ cu a celor marine, etc.
*>eoffre., Amoros, !CC9, dup PTrUs i 'TvUze, !C97+.
)iaKa Ln pelagial, care reprezint un mediu esenKial diferit prin
proprietKile i condiKiile pe care le ofer comparativ cu substratul, a dus la
elaborarea unor adaptri ale hidrobionKilor care$l populeaz, asigurFndu$le
flotaKia i deplasarea Ln masa apei cu un consum energetic cFt mai redus.
%lotaKia sau plutirea activ a hidrobionKilor poate fi considerat ca o
scufundare Ln masa apei cu o vitez minim i preLntFmpinarea acesteia prin
diverse mijloace fizice, morfofiziologice, biochimice i comportamentale.
%lotabilitatea prezint o importanK fiziologic vital pentru fitoplancton,
deoarece microfitele din masa apei trebuie s se menKin Ln orizonturile
luminoase, eufotice, pentru realizarea fotosintezei.
79
%lotaKia *f+ poate fi e#primat prin relaKia lui ). 5sSald *>eoffre.,
Amoros, !CC9+,
%X>rD*) # Sp+, Ln care,
>r H reprezinK greutatea restant, adic diferenKa dintre greutatea
organismului i cea a apei dislocuite de acesta/
) H vFscozitatea apei/
Sp H rezistenKa formei de cdere, adic frecarea acesteia cu apa Lntimpul
micrii, aa numita suprafaK portant.
'in relaKia de mai sus, se poate desprinde faptul c flotaKia este
condiKionat atFt de greutatea hidrobionKilor pelagici, cFt i de vFscozitatea apei
i suprafaKa lor portant.
'iminuarea greutKii restante relev o dinamic corelat cu densitatea i
vFscozitatea apei, dependente de regimul termic, salinitatea i presiunea
acesteia. Capacitatea de flotabilitate a hidrobionKilor pelagici scade o dat cu
creterea temperaturii i crete corelativ cu creterea salinitKii i presiunii. Mn
concordanK cu aceste condiKii variabile Ln timp i spaKiu, organismele pelagice
realizeaz o reglare a dinamicii greutKii lor specifice, astfel LncFt greutatea
restanK s fie minim i flotabilitatea ma#im. Adaptrile planctonului la plutire
urmeaz dou direcKii, prin diminuarea greutKii restante i prin sporirea
suprafeKei portante, direcKii utilizate fie concurent, fie simultan pentru a realliza
flotaKie.
-icorarea greutKii restante se realizeaz prin adaptri morfofiziologice,
cele mai des LntFlnite fiind,
$ prezenKa unor Lnveliuri subKiri cum ar fi frustulele slab silicificate la
diatomeele pelagice, comparativ cu cele bentonice/
$ reducerea, pFn la dispariKie, a formaKiunilor scheletice/
$ acumularea unor produKi grai ca substanKe de rezev, Ln loc de amidon
care are o greutate specific mai mare, caz LntFlnit la diatomee, cloroficee,
cianoficee i peridinee/
7A
$ prezenKa Ln citoplasm a unor incluzii gazoase, cavitKi aerifere i alte
formaKiuni cu rol de flotori *>eoffre., Amoros, !CC9, dup PTrUs i 'TvUze,
!C97+/
$ Lnlturarea din protoplasm *alge+ i Kesuturi *zooplancton+ a produilor
grei de metabolism *-g2Y, Ca2Y, So:2$+ i acumularea unor ioni mult mai uori
*>eoffre., Amoros, !CC9, dup Vanstantinov, !CA2+.
$ hidratarea tisular i celular obKinFndu$se astfel o apropiere a densitKii
i greutKii corpului de cea apei, ajungFndu$se pFn la CC; ap, surplusul de
greutate al hidrobionKilor faK de cea a apei dislocuite fiind aproape nul,
asigurFnd astfel o flotabilitate delimitat.
Sporirea suprafeKei portante a hidrobionKilor pelagici, Ln general, i a gelor
fitoplanctonici, Ln special, reprezint un proces adaptativ realizat fie prin
reducerea taliei sau modificarea formei corpului, fie prin adaptri de ordin
comportamental. SuprafaKa portant joac un rol deosebit Ln viaKa productorilor
primari pelagici, ducFnd, Ln acelai timp, la creterea suprafeKei de absorbKie a
srurilor nutritive solvite care sunt prezente Ln diluKii slabe Ln mediul acvatic
comparativ cu alte medii cum ar fi solul.
'imensiunile corpului majoritKii plancterilor, dar, mai ales ale
microfitelor, sunt foarte mici, cei mai mulKi aparKinFnd nano$ i
microplanctonului. Simpla micorare a taliei, fr modificarea formei corpului,
are ca efect creterea relativ a suprafeKei portante.
-odificarea formei corpului pentru sporirea suprafeKei portante se
realizeaz prin, aplatizare, ramificare, dezvoltarea prelungirilor i apendicilor,
modificri LntFlnite la diferite grupe de organisme, Ln diferite stadii ale ciclului
de viaK.
Astfel de modificri adaptative sunt LntFlnite la Coscinodiscus sp.
*fig.((.!a.+ i Planctoniella sp. dintre diatomee, la Leptodiscus sp. i
Craspedotella sp. dintre flagelate la care aplatizarea corpului a dus la creterea
suprafeKei portante, iar la %ragilaria sp. *diatomee+, Pediastrum sp. i
7<
Staurastrum sp.*cloroficee+ indivizii sunt asociaKi Ln colonii lamelare, efectul
fiind acelai, de plutire *fig ((.!b$d+.
Aceeai modalitate de cretere a suprafeKei portante prin asociere Ln
colonii este LntFlnit i la alte specii de alge, Lns coloniile au forme diferite,
catenar H liniare la -elosira sp. *fig. ((.!e+ i =ignema sp., spirale la Anabaena
sp. *fig. ((.!g+ i Ln zig$zag la abellaria sp. *fig.((.!f+.
5scilaKiile termice sezoniere ale apelor, care determin modificarea
densitKii i vFscozitKii, se coreleaz cu fenomenul de ciclomorfoz sau
polimorfism sezonier, fenomen LntFlnit la diverse grupe de organisme
planctonice, clasic fiind e#emplul cladocerului 'aphnia sp.
Astfel, Ln perioada cald se observ creterea suprafeKei portante a
plancterilor fie prin modificarea formei corpului, fie prin dezvoltarea unor
prelungiri, urmat de reducerea acesteia o dat cu rcirea apelor.
1ig && 1 4odific;ri adaptative ale organismelor fitoplanctonice pentru
cre<terea suprafe=ii portante>
aplatizarea corpului *a. Coscinodiscus sp.+/ colonii lamelare *b. %ragilaria
sp., c. Pediastrum sp., d. Staurastrum sp.+/ colonii catenar$lineare *e. -elosira
sp.+/ colonii Ln zig$zag *f. abellaria sp.+/ colonii spirale *g. Anabaena sp.+
7C
-igraKia planctonului. 'eplasarea activ a hidrobionKilor pelagici Ln masa
apei este dependent de mijloacele lor de locomoKie. 'e regul, acestea sunt cu
atFt mai performante cu cFt greutatea lor restant este mai mare i, deci,
capacitatea de flotaKie mai sczut. -ajoritatea zooplancterilor se deplaseaz
activ Ln masa apei, similar formelor nectonice, LntrucFt greutatea corpului
acestora o depete pe cea a apei dezlocuite. -igraKiile orizontale sunt
caracteristice mai cu seam organismelor nectonice, pe cFnd cele pe vertical
sunt des LntFlnite Ln cazul planctonului.
-igraKiile verticale Ln masa apei prezint cel mai adesea un caracter ciclic,
fiind condiKionate de variaKiile periodice circadiene sau sezoniere ale
luminozitKii, temperaturii, regimului gazos al apei i altor factori abiotici i
biotici, dar i de factori interni.
-igraKiile verticale circadiene ale planctonului sunt condiKionate Ln primul
rFnd de lumin, iar cele sezoniere de temperatur, dar i de ciclicitatea
reproducerii i de necesitKi trofice.
)arietatea specific a planctonului din ecosistemele curgtoare crete, Ln
general de la izvor spre vrsare. 'e regul, cursul superior este lipsit, Ln cea mai
mare parte, de plancton. PrezenKa Ln aceste zone a planctonului, e#ceptFnd
microorganismele, se e#plic fie prin aportul su alohton din apele cu caracter
stagnant ale albiei majore, fie prin mobilizarea celulelor din perifiton sau
provine din lacurile de acumulare prezente de$a lungul cursului de ap, fiind
adesea temporar. %ormarea fito$ i zooplanctonului de rFu are loc pe msura
scderii vitezei curentului i turbiditKii apei, condiKii proprii cursului mijlociu i
inferior al acestora.
Mn rFurile mici, Ln zona cursului superior, cu vitez mare a apei, blKile cu
macrofitele adiacente reprezint sursa primar de organisme planctonice, orice
individ din care plutete Ln masa apei reprezentFnd simpl materie vie Ln tranzit
*SSanson i 3achmann, !CA9+.
:"
6ste evident c Ln apele cu vitez mic de curgere, Ln ochiurile de ap
linitit, Ln zona cursului mijlociu i inferior, precum i Ln albiile rFurilor cu
adFncime considerabil, domolirea vitezei de curgere ofer condiKii propice de
dezvoltare i reproducere pentru un plancton adevrat. Mn aceste condiKii, atFt
fitoplanctonul, cFt i zooplanctonul este Lntotdeauna prezent, dezvoltFnd
populaKii semnificative i formFnd ceea ce se numete Opotamoplancton1. 'e
aici reiese c planctonul se dezvolt Ln apele curgtoare Ln condiKii care se
apropie de cele ale apelor stagnante, fapt pentru care lista de specii LntFlnite Ln
cele dou medii este aproape identic. PrezenKa lacurilor i blKilor adiacente,
precum i salbele de lacuri de acumulare de pe cursurile de ap, asigur o surs
important pentru prezenKa i menKinerea planctonului Ln ecosistemele lotice.
%itoplanctonul apelor curgtoare cuprinde organisme mici autotrofe
suspendate Ln coloana de ap i transportate de curent, fiind reprezentate de alge,
protiste i cianobacterii.
%actorii limitanKi ai dezvoltrii fitoplanctonului H lumina, temperatura i
srurile minerale, esenKiali pentru dezvoltarea algelor.
(nfluenKa luminii i temperaturii asupra fitoplanctonului H (ntensitate
fotosintezei este determinat de natura i intensitatea energiei solare, dar i de
variaKiile temperaturii, cei doi factori acKionFnd sinergic.
6ficienKa fotosintetic ma#im Ln utilizarea luminii de ctre fitoplancton
este mic, de regul sub !; din radiaKia incident de la suprafaKa apei. 'atorit
capacitKii de reglare a cantitKii de pigmenKilor asimilatori, fotosinteza poate
avea loc i Ln condiKii de luminozitate atenuat. 6ste suficient !"; din energia
luminoas ma#im pentru a declana i susKine fotosinteza.
'ei pare un parado#, valorile ma#ime ale liminozitKii Lmpiedic
fotosinteza la numeroase alge, prin distrugerea cloroplastelor, efectul fiind
reversibil dac acKiunea solar intens este de scurt durat.
Mn acest sens, distribuKia pe vertical a fotosintezei descrie o curb Ln care
ma#ima acestui proces se situeaz nu la suprafaKa apei, atunci cFnd intensitatea
:!
luminii este foarte mare, ci la adFncimi variabile, Lntre ! H :m, mai ales Ln
rFurile mari, Ln zona cursului mijlociu i inferior unde, de altfel, fitoplanctonu
este biocenoza caracteristic. %otoinhibiKia datorat luminii e#cesive are loc
numai Ln partea superficial a coloanei de ap.
Algele pot realiza fotosinteza numai Ln condiKii de lumin. 'istribuKia pe
vertical a fitoplanctonului este corelat direct cu energia solar disponibil,
fiind limitat, Ln general, la straturile de la suprafaK. (ntensitatea procesului
descrete e#ponenKial o dat cu adFncimea. 'ac transparenKa apei este ridicat,
algele se pot dezvolta atFt Ln stratul mijlociu al coloanei de ap, cFt i Ln stratul
superficial profund.
Mn cazul rFurilor cu adFncime mic, i transparenK total, lumina ptrunde
pFn la fun ducFnd la dezvoltarea organismelor Ln toat masa apei, inclusiv Ln
bentos.
emperatura apei poate constitui un factor stimulativ, inhibitor sau letal
pentru populaKiile de alge, influenKFnd direct rata metabolismului acestora.
%iecare specie are o temperatur optim de dezvoltare i un domeniu de
toleranK. &nele alge prefer temperaturi mai sczute *diatomeeele+, altele
temperaturi ridicate *cianobacteriile+.
4olul elementelor minerale esenKiale H Srurile minerale sunt necesare
algelor pentru sinteza materiei organice. Principalele resurse chimice
considerate ca factori de control ai fitoplanctonului sunt carbonul anorganic i
elementele minerale nutritive H azotul, fosforul i siliciul. PrezenKa sau absenKa
acestora poate favoriza sau frFna dezvoltarea algelor, chimismul apelor avFnd un
rol determinant Ln determinarea compoziKiei fitoplanctonului. 'iatomeele au
nevoie de fier i siliciu, iar cloroficeele depind, Ln primul rFnd, de azot i fosfor.
ParticularitKile evoluKiei sezoniere a fitoplanctonului H 'in combinarea
celor trei factori esenKiali pentru dezvoltarea algelor, lumina, temperatura i
cantitatea de sruri minerale, rezult dinamica sezonier a densitKii populaKiilor.
:2
'in cauza temperaturilor foarte sczute i a luminii slabe, iarna se
Lnregistreaz cantitKi minime de fitoplancton i o slab stratificare Ln distribuKia
sa pe vertical. (ntensitatea fotosintezei este minim, ceea ce face ca substanKele
minerale s se acumuleze Ln masa apei.
Primvara, cFnd condiKiile de temperatur i lumin devin mai favorabile,
Ln masa apei se dezvolt diatomeele, urmate de cloroficee.
)ara va avea loc regresul acestor grupe, mai ales Ln lacurile eutrofe cu
Lncrctur mare de azot i fosfor i carenKe de siliciu. Aceste condiKii sunt Lns
favorabile proliferrii cloroficeelor care se dezvolt cel mai bine Ln acest
anotimp. 'ac concentraKia nutrienKilor cu azot scade, cianoficeele devin
dominante, datorit capacitKii lor de a fi#a azotul.
Spre toamn, cloroficeele i cianoficeele vor disprea Ln cea mai mare
parte. Mn acest anotimp se constat, de obicei, o a doua dezvoltare a diatomeelor,
Lns de amploare mai mic comparativ cu primvara.
Controlul producKiei primare de ctre fitoplanctonofagi i descompuntori
H un factor care influenKeaz dinamica fitoplanctonului, atFt din punct de vedere
cantitativ, cFt i calitativ, este modul Ln care este folosit ca hran de
consumatorii de ordinul ( *fitoplanctonofagi H rotiferi, cladocere, copepode,
larve i adulKi de peti+. Controlul se manifest direct prin ingerarea selectiv a
anumitor specii de alge, schimbFnd astfel raportul dintre diferitele grupe
fitoplanctonice, i indirect, prin produii de e#creKie care reprezint o cale de
reintroducere Ln mediu a substanKelor organice care sunt descompuse ulterior de
bacterii pFn la nivel de elemente minerale care reintr Ln circuitul materiei.
=ooplanctonul H spre deosebire de fitoplancton care este limitat Ln
distribuKia pe vertical de ptrunderea luminii, zooplanctonul este rspFndit i Ln
orizonturile afotice, Ln profunzime. &nele grupe realizeaz o migraKii atFt
orizontale, cFt i verticale determinate de cutarea hranei, de reacKia faK de
lumin sau de un anumit stadiu de dezvoltare *meroplancton+. 'in punct de
vedere trofic, zooplanctonul cuprinde consumatori primari i secundari. Pentru
:7
prima categorie hrana este reprezentat de fitoplancton, detritus i bacterii, iar
pentru cea de a (($a zooplancterii mai mici.
Mn timp ce Ln apele din regiunile de cFmpie predomin cladocerele, Ln
apele reci oligotrofe, de altitudine, frecvente sunt copepodele i rotiferii.
'ezvoltarea grupelor de consumatori planctonici este corelat cu cea a
grupelor de microfite acvatice care le servesc ca hran. Creterea densitKii
numerice a zoplancterilor consumatori primari coincide sau succede proliferrii
Ln mas a diferitelor specii din fitoplancton.4otiferii sunt corelaKi cu diatomeele,
dezvoltarea lor fiind timpurie, Ln primvar, iar cladocerele dup apariKia
cloroficeelor si cianoficeelor, mai tFrziu, spre var.
=ooplanctonul Lnregistreaz densitatea i abundenKa ma#im Ln lunile de
var, dup care scad progresiv spre toamn. Mn anotimpul cald se constat
distribuKia grupat, neuniform a zooplancterilor i o stratificare vertical a
acestora. 6fectivele numerice cele mai mari corespund orizonturilor superioare
ale apei, Ln corelaKie cu distribuKia vertical a fitoplanctonului.
Pe lFng dinamica sezonier, e#ist i o migraKie circadian,
caracteristic, cu precdere speciilor zooplanctonice din cursul mijlociu i
inferior, acolo unde adFncimea apei permite acest lucru i unde trurbiditatea este
ridicat. Mn timpul nopKii populeaz orizonturile superficiale, deplasFndu$se ziua
Ln straturile profunde, unde temperatura apei este mai sczut.
'eci, factorii limitanKi ai dezvoltrii zooplanctonului sunt calitatea i
cantitatea hranei, precum i temperatura.
::
Capitolul +
Productivitatea biologic a bazinelor acvatice
3azele fiziologice ale trofologiei
6cosistemul constituie punctul de plecare Ln cercetarea i Lnterpretarea
datelor cu privire la productivitatea bazinelor. 'ac la Lnceputurile sale
hidrobiologia era dominat de concepKia morfo$sistematic i ecologo$faunistica,
astzi studiul ei are la baz mai ales schimbul de substanKe i de energie Ln
cadrul ecosistemului acvatic.
Abordarea pe baze energetice a problemei productivitatii biologice a
bazinelor acvatice incumba cunoasterea vitezei de circulatie a substantelor ce
intra in constitutia organismelor vii, a cantitatii de energie inclusa in substantele
organice nou formate, cat si a specificului calitativ al modificarilor materiei si
energiei.oate aceste studii se fac cu scopul utilizarii in anumite
sectoare*piscicol, industrial, igienic si alimentar+ a apei diverselor bazine.
8ecesitatile tot mai mari ale populatiei Pamantului in proteine, apa
industriala si potabila, au necesitat e#tinderea studiilor in domeniul apelor
marine si oceanice.
+#"# ,ateria organica si trans!or%arile ei in bazinele
acvatice
-ateria organica din bazinele acvatice se afla sub forma de organisme vii
si sub forma de materie organica moarta, in diverse stari de dezagregare, sau sub
forma de cadavre.Cea mai mare parte provine din surse intrinseci, adica este
rezultatul activitatii sintetizatoare si transformatoare a organismelor care
populeaza respectivul bazin.5 parte, de altfel destul de neinsemnata, din materia
organica provine din afara bazinului, constituind ceea ce se numeste substanta
organica alohtona.
:?
-ateria organica este produsul principal care asigura dezvoltarea lumii
vii/ ea sta la baza circuitului biologic al bazinelor acvatice.'in totalul
substantelor ce formeaza 0piramida alimentara1 a bazinelor acvatice, cele
organice reprezinta peste ?" ;.Pe baze de calcul s$a determinat care este
contributia substantei organice la asigurarea circuitului materiei in anumite
formatiuni distincte.Pentru circuitul biologic al materiei in bazinele acvatice,
important este nu atat masa totala de energie biologica ci, mai ales, raportul
dintre materia organica vie si cea organica lipsita de viata la un anumit moment
in bazin.
-ateria organica moarta reprezinta substratul pe care isi desfasoara
activitatea bacteriile la toate nivelele bazinului.'ar nu intreaga substanta
organica poate fi remineralizata.ca urmare, o anumita cantitate se acumuleaza in
depozitele si sedimentele de fund , unde, de asemenea, sufera un proces de
transformare sub actiunea altor bacterii, mai ales anaerobe, localizate aici.
+#&# Nutritia autotro!elor
-ediul acvatic este o solutie eterogena de substante minerale si
organice.5rganismele care populeaza acest mediu viu in contact cu substantele
dizolvatesi cu celelalte organisme.'in mediu, organismele isi iau si energia
necesara constructiei de materie organica.(n raport de energia utilizata,
organismele autotrofe se impart in chimiosintetizante, adica acele organisme
care folosesc energia obtinuta prin reactii chimice, si fotosintetizate, care
utilizeaza energia luminoasa patrunsa in apa.
Chimiosinteza este un proces mai putin evoluat de sinteza
organica.Cercetari relativ recente au scos in evidenta faptul ca un proces
chimiosintetizant pur si simplu nu e#ista.-ajoritatea chimiosintetizantelor sunt
si heterotrofe in acelas timp.Sulfobacteriile, considerate ca fiind prin e#celenta
chimiotrofe, degradeaza substantele organice pentru sintetizarea compusilor
organici proprii.Cercetarile au evidentiat faptul ca C"; din carbonul asimilat de
acestea are provenienta organica si nu minerala.
:9
%otosinteza constituie principalul proces prin care organismele vegetale
verzi H in e#clusivitate $, datorita pigmentilor asimilatori, leaga la nivelul celular
energia e#traterestra cu materia minerala e#istenta in apa, preluand C5
2
si
eliberand 5
2
.(n urma procesului rezulta glucoza, care apoi poate fi convertita in
alti compusi organici de structura sau cu rol energetic.
Pentru nutritia prin fotosinteza, plantele trebuie sa gaseasca in mediu C5
2
si substante minerale.
Nutritia eterotro!elor
Prin heterotrofe se inteleg organismele care nu isi pot sintetiza compusii
organici necesari metebolismului pornind de la compusi minerali simpli si
energia din mediu,ci utilizeaza pentru nutritie substante organice gata formate,
pe care le transforma prin lantul proceselor de digestie si apoi de resinteza in
compusi organici specifici.(n aceasta categorie se incadreaza animalele acvatice
care se nutresc cu alte organisme, plante si animale.Aceasta mai poarta si
numele de 0consumatori1.Consumatorii in raport de locul pe care il ocupa in
lantul proceselor trofice, pot fi de diferite ordine, si anume, de ordinul (, cand se
hranesc cu plante/ de ordinul ((, cele care consuma alte animale ce se haranesc
cu plante/ de ordinul ((( etc.
(n raport cu diversitatea organismelor care constituie hrana animalelor,
acestea pot fi,
$ organisme eurifage H consuma vietuitoare diferite ca specii/
$ organisme stenofage H consuma doar cateva specii de organisme/
$ organisme monofage H se hranesc cu organisme apartinand unei
singure specii animale sau vegetale.
'upa apartenenta hranei la o anumita asociatie,animalele pot fi,
$ planctonofage si sestonofage H se hranesc cu plancton si seston/
$ bentonofage H folosesc ca hrana plante sau animale bentonice/
$ detritifage H consuma detritus organic.
:A
8utritia prin osmoza este posibila mai ales la organismele care poseda
organe active *de e#emplu, branhii+ de schimb cu mediul.
+#+# Productia pri%ara a bazinelor acvatice
8otiunea de productie primara se traduce prin productia de materie
organica a organismelor autotrofe.Acestea au facultatea de a sintetiza substante
organice p seama energiei solare sau chimice si a sarurilor minerale din mediu.
Productia primara implica cu necesitate inteventia a cel putin doi factori ,
in afara de organismele care o efectueaza , si anume,
$ factorul energetic /
$ factorul material, sarurile nutritive* bioelementele+.
%actorii esentiale se subdivid , la randul lor, in factori esentiali principali
si secundari.
%actorii principali includ lumina, sarurile minerale nutritive* macro$,
micro$ si oligoelementele+, substante ectocrine.
Lumina este absolut necesara pentru activitatea de fotosinteza a
autotrofelor, care poseda pigmenti asimilari de diferite tipuri.Activitatea de
fotosinteza este diminuata concomitent cu reducerea luminii incidente.4adiatiile
prea puternice stanjenesc, de asemenea , desfasurarea normala a fotosintezei.
Algele planctonice utilizeaza cu ma#imum de randament energia
luminoasa in toate momentele de luminozitate,deoarece acestea isi pot orienta
cloroplastele in functie de intensitatea luminii incidente.S$a determinat , de
altfel, pentru fiecare grupare e organisme fotosintetizante o intensitate optimala
la care are loc o productie ma#ima de glucoza.6a e#plica variatiile sezoniere ale
productiei primare, in raport de latitudine.
Curba de eficacitate a fotosintezei variaza si in functie de pigmentul
fotosensibil.Clorofila prezinta ma#imul de activitate la lungimile de unda
cuprinse intre :7?" H 9A?" A, pe cand ficoeritrina are ma#imul in banda de ?9""
:<
A si minimul la :<?"Z.Absortia selectiva a radiatiilor patrunse in apa , precum si
modificarea diurna si sezoniera a cantitatii de lumina incidenta , influenteaza in
larga masura productia primara chiar in zona eufotica a apelor.
Sarurile minerale si gazele dizolvate sunt necesare procesului de
productie primara sau sintezelor ulterioare pentru constructia corpului
fotosintetizantelor.3io#idul de carbon, alaturi de apa, saruri minerale si lumina,
constituie unul din factorii initiali ai productiei umane.
3io#idul de carbon, in prezenta luminii si in cantitati oricat de mici, este
utilizat in fotosinteza. Concentratiile mari in C5
2
nu antreneaza o crestere
proportionala a fotosintezei. 'e la concentratia de ?mgDl cresterea concentratiei
gazului nu amplifica fotosinteza, iar la concentratii mai mari de 2"mgDl curba
fotosintezei descreste datorita to#icitatii crescute a gazului. (n apale marine si
continentale, C5
2
este prezent in cantitati suficiente pentru satisfacerea
necesitatilor fotosintetizantelor. (n regiunile polare si in conditii de reducere a
rezervei alcaline se poate produce un deficit in C5
2
atunci cand factorul lumina
este de un nivel corespunzator unei fotosinteze ma#ime. Cum in atmosfera gazul
este prezent, iar solubilitatea sa in apa este apropiata de !, rezulta ca C5
2
nu
devine in concentratie normala, un factor limitant al productiei primare. (n
conditii de poluare, cresterea la ma#imum a C5
2
din apa poate determina o
reducere a fotosintezei, atunci cand atmosfera este, de asemenea incarcata cu
C5
2
. Situatie asemanatoare a fost evidentiate si in marile inchise bogate in
material vegetal cu insolatie puternica. (n aceste cazuri limitarea fotosintezei
poate fi datorita scaderii la ma#imum a C5
2
liber din apa.
Azotul necesar sintezei de proteine este utilizat mai ales sub forma de
azotati. &nele cianoficee sunt capabile sa fi#eze azotul liber, molecular
Chlorella asimileaza de asemenea, unii aminoacizi liberi *arginina, citruluina,
ornitina+, precum si ureea. Prezenta compusilor cu azot sub forma de amoniac,
nitriti si nitrati, se datoreaza bacteriilor. %itoplanctonul utilizeaza acesti compusi
insa are preferinte fata de nitrati. %osforul joaca un rol tot atat de important ca si
:C
azotul in productia primara a bazinelor. 6ste utilizat mai ales sub forma de
fosfati. >ruparile fosforice ale moleculelor organice joaca rolul unor transportori
de enegie. (n asociere cu riboza si cu adenina, acidul fosforic contribuie la
formarea compusilor macroergici, adenozintrifosfatului, adenozindifosfatului si
a compusilor sai secundari. &nele alge sunt capabile sa retina din mediu si sa
utilizeze compusi organici cu fosfor, acidul fosfogliceric si fitina
*inozitohe#ofosfat de magneziu+.
Siliciul este important Dmai ales pentru diatomee si unele silicoflagelate.
Se admite ca pentru cresterea si dezvoltarea normala a diatomeelor sunt necesare
7" H :"mg Si la m
7
de apa. (n conditii de crestere e#agerata a siliciului in mediu
unele forme planctonice isi inceteaza dezvoltarea. Siliciu nu constintuie, totusi
un factor limitant atat de energic cum este de e#emplu fosforul.
%ierul, manganul, cuprul si cobaltul, chiar in cantitati mici, nu devin
factori limitativi, necesarul acestor elemente fiind intodeauna asigurat in mediu.
Adaosul de fier in culturile de alge accentueaza, insa dezvoltarea acestora in
lipsa manganului s$a constatat e#perimental ca fotosinteza nu se desfasoara
normal. Conostintele privind rolul acestor oligoelemente sunt destul de sumare.
Algele au prioritatea de a stoca unele dintre acestea si de a le utiliza atunci cand
elementul respectiv lipseste din mediu.
Productia secundara a bazinelor acvatice
-ateria organica produsa in bazinele acvatice de catre
producatorii primari este preluata si metabolizata total sau partial de
catre producatorii secundari. Producatorii secundari in sens larg sunt
toate organismele heterotrofe, dar in semns mai rastrans acestia
reprezinta populatia .
?"
Productivitatea formatiunilor limice. %actorii care actioneaza
asupra productivitatii biologice a lacurilor sunt mai bine cunoscuti.
Cele trei categorii de formatiuni si anume, eutrofoa, oligotrofa si
distrofa * rotunda care nu trebuie sa fie obligatoriu si formatiuni de
lac, balta, mlastina +. 4eflecta si locul lor in productivitatea biologica
generala a acestor categorii. Calculul productivitatii bazinelor
stagnante se coreleaza cu asa numitul coeficient al malului, prin care
se intelege raportul dintre lungimea malului si suprafata bazinului.
3azinele care au o linie de mal mai sinuasa, ofera si conditii optime
pentru o productivitate crescuta.
?!
Capitolul :
Cercetari personale
:.! -odul de lucru
:.!.!. Procedee de colectare a fitoplanctonului
Planctonul se colecteaza impreuna cu o serie de particule inerte care
constitue triptonul formand impreuna sestonul, componenta vie a sestonului este
denumita si bioseston, iar cea lipsita de viata abiseston. 'upa marimea
elementelor ce intra in componenta planctonului in functie de care se
diferentiaza si modalitatile de colectare si prelucrare a probelor acestora se
sintetizeaza in mai multe categorii. Pentru simplificare se pot admite doua
categorii principale, plancton marunt, alcatuit din elemente cu dimensiuni pana
la !""W si planctonul grosier alcatuit din elemente ce depasesc acesta
dimensiune si putand atinge cativa mm.
Procedee de colectare a planctonului
Planctonul respectiv sestonul se colecteaza sa fie direct luand probe din
masa apei in borcane de sticla sau material plastic ori cu ajurorul unor
dispozitive speciale *batometre+, fie prin trecerea unui volum din perspectiva
printr$un fileu planctonic. Primul procedeu este indicat in cazul apelor continand
plancton bogat ca si cel al unui plancton foarte marunt, a carui componenta nu ar
putea sa retina integral planctonul. Cel de al doilea procedeu se recomanda in
cazul apelor prezentat planctonul relativ sarac, filtrarea prin fileu constituind si o
concentrare a lui. (n acest din urma caz o proba planctonica se colecteaza prin
scoaterea unui volum de apa intr$un recipient cu capacitate mare *galeata,
canistra cu deschidere larga+, si ulterior filtrarea lui prin fileul planctonic.
Aceasta ultima operatie se poate efectua la malul apei sau in barca, fileul fiind
introdus partial in apa pentru a evita presiuni mari pe sita si pe organismele
retinute in ea. Pentru probele de plancton cantitative se preia sau se filtreaza un
volum de apa anumit, stabilit in functie de densitatea data a planctonului.
?2
Aceasta se poate aprecia pe observari facute pe loc a unor probe orientative. (n
scopul respectiv se umple cu apa investigata un borcan de sticla incolora cu
volum de 2"" H ?""ml. Se observa proba cu ochiul liber sau mai indicat, prin
intermediul unei lupe cu maner frontal. Cu cat se prezinta transparenta mai
redusa respectiv o coloratie mai intensa datorita densitatii mari a organismelor
planctonice cu atat volumul probelor ce urmeaza sa fie prelevate va fi fi#at mai
mic. )olumul de apa din care se analizeaza probele planctonice poate varia intre
",?l si !""l obisnuit fiind de ",? si !," in general volumul respectiv este mai
mare in cazul apelor curgatoare si mai mic in cel al probelor statatoare.
Colectarea probelor planctonice calitative nu necesita calcularea volumilui de
apa din care provin, dar este recomandabil ca ele sa rezulte din insumarea mai
multor probe de apa prelevate din diverse puncte circumscrise in statia
respectiva. %iltrarea prin fileul planctonic se poate face si direct prin
introducerea lui in apa si deplasarea pe o anumita distanta in cazul apelor
stataoare si mentinerea in punct fi# un anumit interval de timp in cazul apelor
curgatoare . Probele de suprafata se colecteaza de la !" H !?cm sub oglinda apei
pe parcursul inferior ale cursurilor de apa acolo unde adancimea depaseste !m
este utila si colectarea unor probe planctonice de profunzime.
Conservarea probelor
Studierea probelor planctonice este recomandabil a se efectua intr$un
interval de timp cat mai redus de la colectarea lor, cateva ore pana la !" H !2 ore
in decursul caruia se pastreaza la temperatura scazuta *cateva grade celsius+ in
situatia studierii unei ape inflorite se recomanda e#aminarea probelor in
ma#imum 9 ore de la colectarea in rastimpul dat. 6le de asemenea mentinandu$
se la rece. 'aca nu pot fi indeplinite conditiile de lucru mentionate este
preferabil fi#area probelor. Acesta se face cu aldehida formica :"; *formol+.
6le se adauga in proba colectata intr$o cantitate corespunzatoare unei
concentratii finale de 2 H 7 ;. Pentru studiul fitoplanctonului este mai indicata
fi#area cu o solutie lugol, formata din !"g (, 2" Vi , 2" ml apa distilata si 2"g
?7
acid acetic glacial, care se adauga cu cateva zile inainte de utilizare. Solutia se
pastreaza in sticle picuratoare de culoare inchisa.
Pregatirea probelor pentru analiza in laborator, se efectueaza de catre
biolog si nu necesita supervizare. Probele fitoplanctonice atat cele recoltate din
rauri,cat si cele recoltate din lacuri pot fi analizate direct la microscop,fara
concentrare sau diluare, cand intr$o camera de numarare se intalnesc cateva
e#emplare *circa !"+ intr$un camp microscopic.
'iluarea probelor se efectueaza atunci cand organismele sunt prea dese
pentru a fi numarate in mod precis,acoperindu$se unele pe altele in camera de
numarare. (n vederea diluarii, proba este amestecata cu un volum de apa, de care
se va tine seama la calcularea numarului de organisme in unitatea de volum de
apa *rau, lac+ din care provin.
(n cazul probelor care contin plancton sarac se face concentrarea probelor
pana la 2" ml, volum care se masoara e#act,se analizeaza si se introduce in
formula de calcul.
La analizele , in care se urmareste aprecierea cantitativa volumetrica sau
gravimetrica a fitoplanctonului concentrarea se face prin filtrarea probelor prin
sifonare folosind un tub de cauciuc prevazut la unul din capete cu o panza
serigrafica cu dimensiunea porilor de A microni.
:.!.2. 8umararea organismelor
Probele planctonice concentrate prin intermediul uneia sau alteie dintre
metodele aratate pot fi numrate cu ajutorul unei celule sau lame de numarare, Ln
principiu un astfel de dispozitiv este Ln aa fel alcatuit Lncat s menKin Ln
cFmpul microscopului pentru observare un volum de ap cunoscut din care se
numar diferitele organisme cunKinute. Pentru numararea organismelor
fitoplanctonice dispozitivul cel mai frecvent folosit este lama pentru masurarea
globulelor din sange de tip 3[rEer$[rE. Aceasta lama prezinta o retea de
patratele ce insumeaza o suprafata de Cmm
2
, inaltimea fiind de ",!mm. Pe
reteaua lamei se pun cu ajutorul unei pipete o picatura din proba planctinica de
?:
analizat, dupa uniformizarea ei prin agitare, e#cesul de lichid care acopera
reteau se colecteaza in santurile laterale proiectate in grosimea lamei.
Plimbandu$se lama in campul microscopic intr$o anumita ordine de e#emplu de
la stanga la dreapta si de sus in jos se numara organismele observate. Pentru
precizia corespunzatoare a rezultatelor * eroare cca !";+ est indicat a se numara
organismele de pe intreaga retea. rebuie avut in vedere ca la numararea
organismelor din fiecare patrat se tine seama de toate organismele din fiecare
patrat, se tine seama de taoate organismele din interiorul lui si de cele care vin in
contact cu doua linii ale perimetrului sau de e#emplu cea superioara si cea din
dreapta ne luandu$se in consideratie cele de pe latura inferioara si din stanga.
Pentru calcularea numarului de organisme pe unitatea de volum de apa analizata
* m e#D!ml+
??
%recventa generala
Calificativa
%recventa
relativa
6#emplare izolate
%oarte rare
4are
'estul de frecvente
%recvente
%oarte frecvente
'ezvoltare in masa
2"
:"
:" H ?""
?"" H A""
A"" H !"""
!""" H 2"""
2"""
!
2
7
:
?
9
A
:.!.7 Calcularea densitatii si a biomasei fitoplanctonice
Cantitativ, pe langa estimarea densitatii , in cazul lacurilor se poate
determina si biomasa fitoplanctonului. Pentru e#primarea gravimetrica a
biomasei in studiul troficitatii lacurilor,se utilizeza volumul organismelor
masurate sau apreciate din literatura de specialitate, iar densitatea organismelor
este egala cu unitatea.
Pentru calcularea biomasei densitatea totala e#primata in numar
organismeDml se inmulteste cu volumele medii ale diferitelor specii
fitoplanctonice prezente in literatura de specialitate, e#primate in W7, si se fac
transformarile de unitati de masura necesare pentru a raporta rezultatul la litru.
Pentru toate lacurile de acumulare si naturale din 4omania se diferentiaza
urmatoarele categorii trofice cu valori de incadrare,
$ultraoligotrof$ biomasa fitoplanctonului este foarte scazuta, transparenta este
foarte mare, sunt sarace in substante organice sunt foarte bine o#igenate in toata
masa apei.
?9
$oligotrof$ au o productivitate biologica slaba datorita saraciei de substante
nutritive*a sarurilor de azot si fosfor+, transparenta este foarte mare, numarul
speciilor este mare,acestea fiind reprezentate de un numar redus de indivizi, sunt
bine o#igenate in toata masa apei.
$mezotrof$este o situatie de mijloc intre oligotrof si eutrof in care procesele de
imbatranire au atins o faza mai putin inaintata.
$ eutrof$ sunt bogate in substante nutritive ,apare fenomenul de 0inflorire1a
apei*eutrofizare+,varietatea specifica este redusa,dar fiecare specie este
reprezentata de un numar mare de indivizi, biomasa este crescuta.%enomenele de
eutrofizare sunt mai frecvente in lacurile naturale si cele de acumulare si mult
mai rare in apele curgatoare.(n cazul apelor inflorite ,probele sunt diluate,se
amesteca proba cu un volum cunoscut de apa de care se va tine seama la
calcularea numarului de organisme in unitate de volum de apa din care provin.
$hipertrof$ fenomenul de eutrofizare este foarte puternic varietatea specifica este
redusa,dar fiecare specie este reprezentata de un numar mare de indivizi, au o
foarte mare productivitate biologica.
3iomasa fitoplanctonica este o masura indirecta a productivitatii, poate furniza
date utile pentru evaluarea stadiului trofic al lacurilor.
)alorile pentru biomasa fitoplanctonica sunt,
Stadiul trofic 3iomasa ma#ima a fitoplanctonului
in zona fotica*mgDdm7+
&ltraoligotrof "$!
5ligotrof !$7
-ezotrof 7$?
6utrof ?$!"
Bipertrof peste !"
?A
(n cazul lacurilor celor cinci stari ecologice le corespund cinci grade de trofie,
>radul de trofie Starea ecologica
&ltraoligotrof %oarte buna
5ligotrof 3una
-ezotrof -oderata
6utrof Slaba
Bipertrof Proasta
oate determinarile si calculele in vederea stabilirii valorilor densitatiilor
si biomaselor fitoplanctonului se vor efectua de catre biolog.
:.2. 4ezultate si interpretari
Scopul cercetarilor consta in studierea fitoplanctonului din lacurile de
acumulare ale bazinului hidrografic Arges.
5biectivele cercetarii
sistematizarea datelor din literatura de specialitate cu privire la
caracterul bazinului hidrografic Arges.
sistematizarea datelor din literatura de specialitate cu privire la
productia primara a bazinelor acvatice
determinarea speciilor fitoplanctonice a densitatii si biomasei pe
lacurile de acumulare ale bazinului hidrografic Arges
A(C( AAS6=( >4A%(C6L6
Sunt ramase pe sticE , am incercat sa$ti spun dar nu am avut cum
Sa ma suni cand vezi mesajul\
?<

Licenta Petre

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Licenta Petre

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pe tric Lupu Cercetri ecofiziologice cu privire la organismele fitoplanctonice din lacurile de acumulare ale

bazinului hidrografic Arge

S-ar putea să vă placă și