Sunteți pe pagina 1din 10

Prezint chestii generale despre rolul logicii,rationamentului si clarei exprimari.

Dupa incep cu exemple: daca iadul ii exoterm sau endoterm,posibil dialogul lui enstein cu proful, biata
nu moarte.
Conform unor posturi pe net, urmatoarea intrebare ar fi fost pusa la un examen de chimie la
Universitatea Liverpool. Raspunsul dat de unul dintre studenti a fost atat de "profund" incat
profesorul l-a impartasit colegilor sai pe Internet, iar astfel am ajuns sa avem si noi placerea de
a-l cunoaste.
Intrebare suplimentara: Este Iadul exoterm (emite caldura) sau endoterm
(absoarbe caldura)?
Pentru a-si demonstra opinia, cei mai multi studenti au folosit legea lui Boyle, care spune ca un
gaz se raceste atunci cand se extinde si se incalzeste atunci cand este comprimat, sau ceva
similar.
Insa unul dintre studenti a scris urmatoarele:
In primul rand, trebuie sa cunoastem cum se schimba masa Iadului in timp. Asadar, trebuie sa
cunoastem rata cu care sufletele ce intra in Iad comparativ cu rata celor care pleaca din Iad.
Cred ca putem sa presupunem cu destul de multa siguranta ca, odata ce un suflet ajunge in Iad,
nu mai iese niciodata. Prin urmare, nici un suflet nu iese din Iad. In ceea ce priveste rata celor
care intra, sa ne uitam la diferitele religii care exista astazi in lume. Cele mai multe dintre aceste
religii spun ca, daca nu esti un membru al lor, vei ajunge in Iad. Dat fiind ca existe mai mult de o
singura asemenea religie si cum oamenii nu sunt membrii mai multor religii simultan, putem sa
facem estimarea ca toate sufletele merg in Iad. Date fiind ratele nasterilor si deceselor, putem sa
spunem ca numarul sufletelor din Iad creste exponential. Acum trebuie sa ne uitam la volumul
Iadului. Din cauza ca legea lui Boyle spune ca, pentru ca temperatu ra in Iad sa ramana
constanta, volumul Iadului trebuie sa creasca proportional cu numarul sufletelor care intra.
Acest lucru arata ca sunt doua posibilitati:
1. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mica decat cea cu care intra sufletele in el, atunci
temperatura si presiunea in Iad vor creste atat de mult incat pana la urma se va declansa tot
Iadul pe pamant.
2. Daca Iadul se extinde cu o rata mai mare decat cea cu care intra sufletele in el, atunci
temperatura si presiunea vor scadea pana cand o sa inghete Iadul. Asadar, care din ele este?
Daca acceptam postulatul pe care mi l-a dat Sandra in primul an de facultate, "o sa fie o zi
friguroasa in Iad inainte sa ma culc cu tine", si tinand cont de faptul ca m-am culcat cu ea azi-
noapte, atunci ipoteza a doua trebuie sa fie cea corecta. Prin urmare, sunt sigur ca Iadul este
endoterm si ca a inghetat deja. Corolarul acestei teorii este ca, din moment ce Iadul a inghetat,
rezulta ca nu mai accepta nici un suflet si a disparut... ramanand numai Raiul, ceea ce, prin
urmare, dovedeste existenta unei fiinta divine - ceea ce explica de ce, noaptea trecuta, Sandra
striga "Dumnezeule!". Acest student e singurul care a luat 10.
Le propun sau cel putin le explic despre jocul mafia
Le spun ceva bancuri cu logica.

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filosofie
Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia
dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare:

- Esti crestin, nu-i asa, fiule?
- Da, dle, spune studentul
- Deci crezi in Dumnezeu?
- Cu siguranta
- Dumnezeu e bun?
- Desigur, Dumnezeu e bun.
- E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
- Da
- Tu esti bun sau rau?
- Biblia spune ca sunt rau.

Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca
exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?

- Da, dle. As incerca.
- Deci esti bun.
- N-as spune asta.
- Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea
daca am putea. - Dar Dumnezeu, nu

Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.

El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l
vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?

Studentul tace.

- Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp
studentului sa se relaxeze.
- Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
- Pai, da, spune studentul
- Satana e bun?

Studentul nu ezita la aceasta intrebare
- Nu
- De unde vine Satana?
Studentul ezita.
- De la Dumnezeu.

- Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
- Da, dle.
- Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
- Da

Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul.
Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci
Dumnezeu e rau.

Din nou, studentul nu raspunde.

- Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
Studentul se foieste jenat.
- Da
- Deci cine le-a creat?

Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns.
Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el
adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?

Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
- Da, dle profesor, cred.

Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si
observa lumea din jurul tau.
- L-ai vazut vreodata pe Isus?
- Nu, dle. Nu L-am vazut.
- Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
- Nu, dle, nu l-am auzit.
- L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta
senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
- Nu, dle, ma tem ca nu.
- Si totusi crezi in el?
- Da.

Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista.
Ce spui de asta, fiule?
- Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
- Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio
dovada, ci doar credinta.

Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.

- Dle profesor, exista caldura?
- Da
- Si exista frig?
- Da, fiule, exista si frig.
- Nu, dle, nu exista.
Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta.

Studentul incepe sa explice.

- Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata,
caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit frig. Putem ajunge pana la 458 de grade sub
zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig daca ar exista,
am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e
demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corps au material sa
aiba sau sa transmita energie. Zero absolut (-458 F) inseamna absenta totala a caldurii.

- Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem
masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e
opusul caldurii, dle, ci doar absenta ei.

Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.

- Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
- Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?

- Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta,
lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci
nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim
acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si
mai intunecat, nu-i asa?

Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.

- Ce vrei sa demonstrezi, tinere?

- Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea
concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.

De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
- Gresite?
-Poti explica in ce fel?

- Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un
Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce
putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea
si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri
ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e
opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au
evoluat din maimuta?

- Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
- Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un
semestru foarte bun, intr-adevar.

- Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra
ca el are loc, dvs. nu predate studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau
predicator?

Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.

- Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un
exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi
care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul
profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor
empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune cu tot respectul, dle ca nu
aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?

Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine,
dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu.
Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.
Acum, dle, exista raul?

Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de
umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in
lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.

La asta, studentul a replicat:
- Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si
intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a
creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este
ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina?

Profesorul s-a asezat.


Daca ai citit pana aici si zambesti cand ai terminat, trimite asta prietenilor si familiei, cu titlul
Dumnezeu vs. stiinta

PS: Studentul era Albert Einstein.




un banc cu adevarat simpatic si care nu cred ca mai are nevoie de comentarii
Doua calugarite au iesit de la manastire ca sa vanda prajituri. Una era sora Matematica
(M), si cealalta sora Logica (L).
M : Se apropie noaptea si suntem inca departe de manastire.
L: Sora, ti-ai dat seama ca ne urmareste un barbat de peste o jumatate de ora?
M : Da, ce o vrea de la noi?
L: Este logic. Vrea sa ne violeze.
M: Oh Doamne! Calculez ca daca continuam sa mergem in acest ritm, ne va ajunge in
15 minute. Ce putem face?
L: Unicul lucru logic pe care il putem face este sa mergem mai repede !!!
M : Nu cred sa functioneze asta !!!
L: Bineinteles ca nu, pentru ca si el a facut ultimul lucru logic pe care-l putea face, a
inceput si el sa mearga mai repede !!!
M : Si acum, ce vom face? O sa ne ajunga intr-un minut.
L : Unicul lucru logic pe care il putem face este sa ne separam, d-voastra o luati pe
acolo si eu pe aici; nu va putea sa ne urmareasca pe amandoua!
Atunci, barbatul s-a decis s-o urmareasca pe sora Logica. Sora Matematica a ajuns la
manastire preocupata de ceea ce i s-o fi intamplat sorei Logica, dar dupa un timp a
sosit si sora Logica teafara si nevatamata.
M : Sora Logica!!. Multumesc lui D-zeu ca ati ajuns cu bine. Povestiti-mi ce s-a
intamplat?.
L : S-a intamplat ceea ce era logic. Barbatul nu putea sa ne urmareasca pe amandoua,
asa ca a optat pentru mine.
M : Si, ce s-a intamplat dupa aceea?
L : Ceea ce era logic. Am inceput sa fug cat mai repede, si el dupa mine, la fel.
M : Si?
L : Din nou ceea ce era logic. M-a ajuns.
M : Dumnezeule, si d-voastra ce ati facut?
L: Am facut ceea ce era logic, mi-am ridicat fusta.
M : Dumnezeule, si omul ce a facut?
L : Si el a facut ceea ce era logic, si-a dat jos pantalonii
M : Oh, nu!. Ce s-a intamplat dupa aceea?
L : Pai nu este logic sora? O calugarita cu fusta ridicata fuge mult mai repede decat un
barbat cu pantalonii in vine.




Codul Deontologic al Astrologului din Romania


Cap.1 Rolul si obligatiile:


Art.1 Astrologul este o persoana fizica sau juridica autorizata, care isi cunoaste foarte
bine profesia dobandita prin studii.

Art.2 El are obligatia de a nu pricinui sub nici o forma si in nici un mod, vreun rau
persoanelor care se prezinta la el.

Art.3 Are obligatia de a-si pune in slujba individului si a comunitatii toate cunostintele
de specialitate.

Art.4 Are indatorirea de a se instrui permanent pentru cresterea si dezvoltarea
capacitatilor sale, pentru cunoasterea noutatilor si a tehnicilor avansate, in domeniul
sau.

Art.5 Are obligatia confidentialitatii, pastrarea secretului profesional fiind obligatorie in
orice situatie. El poate fi absolvit de aceasta in cazuri penale sau daca cel consultat ii
da dezlegare de la aceasta obligatie.

Art.6 Are indatorirea de a evita sa induca celui consultat teama de viitor, de persoane
sau de situatii si, de asemenea, are indatorirea de a nu crea o situatie de dependenta a
acestuia fata de el.

Art.7 El nu-si obliga clientii la plati suplimentare, limitandu-se la plata legala a
serviciilor sale.

Art.8 Astrologul isi cunoaste limitele profesionale in asemenea masura, incat poate
sa-si evalueze corect capacitatile, iar in cazul in care crede ca nu poate sa acorde
consultatia, sa-l indrepte pe acesta catre un alt coleg.

Art.9 Isi alege acele metode, tehnici si procedee de lucru care sa-i faciliteteze
ascultarea, chestionarea, evaluarea corecta a cazurilor si luarea deciziilor potrivite. In
toata acestea se aplica principiul propriei autonomii.

Art.10 Va dovedi respect fata de cel consultat, delimitand viata personala de cea
profesionala.


Cap.2 Relatiile cu cei consultati:


Art.11 Astrologul nu foloseste in scopuri personale, informatiile sau datele celor pe
care-i consulta sau altele despre care ia cunostinta in cursul consultatiei.

Art.12 Dovedeste responsabilitate in relatiile cu cei consultati. Nu le propune altceva
decat ceea ce acestia pot accepta, in concordata cu sistemul lor de valori, cu
mentalitatea si credinta lor.

Art.13 - Asigura o ambianta placuta, o atmosfera calma si un mediu empatic in cadrul
consultatiilor. Concentrarea pe subiect si corectitudinea metodelor trebuie sa fie la nivel
maxim de exigenta profesionala.

Art.14 In relatia cu subiectii nu face discriminari directe sau subantelese vis-a-vis de:
religie, etnie, nationalitate, sex, aparteneta sau stare social economica.

Art.15 Tactul, diplomatia si profesionalismul guverneaza toate activitatile sale.
Informatiile pe care le transmite sunt clare, limpezi si usor de asimilat.

Art.16 Foloseste un limbaj coerent, nelasand loc pentru confuzii.

Art.17 Astrologul este liber sa refuze cazurile neconcludente.

Art.18 Consultatia are caracter de transparenta prin factori favorizanti : atentie, reactii
de confirmare, intrebari dezinhibatoare, cum si prin evitarea factorilor perturbatori: ton
ridicat, persiflare, lipsa de intelegere s.a.m.d.

Art.19 Astrologul aplica o schema precisa a consultatiei :
- cunoasterea preliminara a subiectilor si a problemelor lor;
- stabilirea unei legaturi de natura biunivoca intre el si cel consultat;
- informarea celui in cauza asupra duratei si numarului sedintelor de consultatie
necesare.


Cap.3 Relatiile cu colegii:


Art.20 Astrologul sustine si respecta autonomia colegilor de breasla.
Autonomia nu exclude colaborarea.

Art.21 - Pe astrolog, trebuie sa-l caracterizeze respectul si solidaritatea fata de colegii
sai.

Art.22 Nu isi denigreaza colegii: nici in mod public, nici in fata celor consultati.

Art.23 Va evita eventualele polemici care pot afecta imaginea astrologului, respectiv
astrologia.


Cap.4 Conduita in societate:


Art.24 In toate activitatile publice astrologul isi respecta demnitatea profesionala.

Art.25 In activitatile didactice, formatoare, dezvolta si stimuleaza interesul cursantilor
si publicului pentru metodele si tehnicile astrologiei.

Art.26 Conduita sa profesionala si morala trebuie sa fie demna. Coopereaza cu
organismele de profil si cu mass-media.

Art.27 Astrologul isi face o publicitate explicita si decenta.

Art.28 Promoveaza noutatile in domeniu.


Cap.5 Relatiile cu Biserica si Statul:


Art.29 Astrologul respecta legile Statului Roman. Are bune relatii cu organismele
administratiei locale si centrale.

Art.30 Respecta Biserica Ortodoxa Romana si, in acelasi timp, respecta apartenenta
subiectilor la alte culte, dupa cum si traditiile si obiceiurile lor.

Art.31 Aderand la Codul Deontologic al Astrologului din Romania, acesta isi face o
datorie de onoare din a-l respecta intru totul.



Cod autentificat la data de 11.05.2005, in temeiul art.8, litera b din Legea nr.
36/1995.