Sunteți pe pagina 1din 6

Institutii si sisteme de guvernare in Uniunea Europeana Curs 2 25.10.

2012

ECOFIN Consiliul de ministri pe probleme de economie si finante
Guvernanta =/= Guvern
Neoinstitutionalism istoric
Teoria sistemului de guvernare multinivel. Principalii actori si retele. Reconsiderarea rolului statului
national
Comunitatea europeana se caracterizeaza printr-o forma unica, revolutionara, de guvernanta, care
necesita utilizarea unor concepte noi. In 1993 Gary Marks a lansat conceptul de guvernanta multinivel.
Liesbet Hooghe si Edgar Grande cei mai cunoscuti specialisti, au contributiile cele mai notabile.
Acest concept releva problemele esentiale pentru guvernanta comunitara:
a) Legitimitatea democratica a procesului politic comunitar
b) Distribuirea puterii si capacitatea de rezolvare a problemelor de catre factorii de decizie
comunitari
Alte concepte inrudite cu cel al guvernantei multinivel sunt cel al guvernantei tip retea cu diverse forme
(nuante). Arhitectura institutionala si procesul de elaborare al politicilor in UE sunt caracterizate de 2
dimensiuni:
a) Dimensiunea politica unde avem autoritati comunitare, nationale (guvernele si parlamentele) si
subnationale (regionale si locale)
b) Dimensiunea sociala care inseamna nu numai autoritati publice, dar si actori privati sau grupuri
de interese si ONG-urile
Cei mai importanti actori sunt cei comunitari si guvernamentali/nationali.
Neoinstitutionalismul a pus accentul pe rolul institutiilor in procesul de elaborare si implementare a
politicilor si paradigmele sale se aplica foarte bine studiului institutiilor europene si procesului de
integrare european. In explicarea sistemului de duvernare sau guvernantei comunitare si-au adus
contributia, in afara de neoinstitutionalism, si interguvernamentalismul liberal si teza fuziunii.
Sistemul de guvernare comunitar are un inalt grad de diferentiere si intregrare atat vertical, cat si
orizontal. Puterea politica este distribuita peste diverse niveluri teritoriale si peste diverse sfere
functionale de luare a deciziei, fiind constituita dintr-un mare numar de actori, juridic independenti si
functional interdependenti.
Chris Ansell considera ca guvernanta multinivel este focalizata pe interpatrunderea unor retele
suprapuse care actioneaza simultan in sfere functionale multiple si la scari geografice multiple.
Sistemul multinivel exista si in cadrul unor federatii din afara UE. In UE exista un tip specific de sistem
multinivel cu 3 caracteristici principale si Gary Marks, Liesbet Hooghe si Edgar Grande au definit acele 3
caracteristici. Comisia Europeana a definit guvernanta europeana drept un set de principii si instrumente
pentru procesul de luare a deciziei pe fondul existentei unor straturi multiple de actori si decidenti in
cadrul UE.
Exista mai multe doctrine (teorii) consacrate care s-au ocupat de analiza procesului integrarii europene:
a) Federalismul
b) Neofunctionalismul si supranationalismul
c) Interguvernamentalismul - liberal
d) Neoinstitutionalism rational
e) Constructivism
Federalismul este o doctrina care pledeaza mai mult pentru unificarea politica a Europei. Victor Hugo
este marele sustinator al statelor unite ale Europei.
Neofunctionalismul mentori pe Robert Schumann si Jean Monnet.
O singura teorie sau doctrina nu poate explica in mod satisfacator sistemul de guvernare comunitar.
Cele 3 trasaturi ale guvernantei multinivel:
a) Arhitectura institutionala neierarhizata; actorii si domeniile nu sunt ierarhizate ca in cadrul
relatiilor sau organismelor interguvernamentale traditionale. Institutiile supranationale nu sunt
superioare ierarhic statelor membre. Interdependenta intre UE, statele membre si regiunile din
cadrul lor reprezinta o cuplare stransa, de ordin institutional, intre institutiile supranationale si
cele nationale, care are la baza 2 principii structurale esentiale ale dreptului comunitar:
- Principiul cooperarii intre UE si statele membre
- Principiul repartizarii competentelor (subsidiaritatea)

b) Caracterul neierarhic al procesului de luare a deciziilor proces care se bazeaza pe negocieri
intre actorii principali si pe principiul consensului si votului nemajoritar
c) Dispersia dinamica a autoritatii competentele de luare a deciziei sunt impartite intre actori
situati la diverse niveluri teritoriale. Guvernanta multinivel are un caracter dinamic si nu este o
structura stabila, ci una variabila in timp. Exista o puternica concurenta pentru competente si
de-abia tratatul de la Lisabona a facut o delimitare precisa a competentelor intre nivelul
comunitar si cel national.





Principalii actori si retele
Sistemul de guvernare multinivel are o retea teritoriala sau verticala si o retea functionala sau
orizontala.
Reteaua verticala (teritoriala) - avem la cel mai inalt nivel institutiile europene (comunitare):
Consiliul European, Consiliul de ministri, Comisia Europeana, Parlamentul European, Curtea Europeana
de Justitie (Curtea de justitie a UE de la Luxemburg)
Cele 3 centre Bruxelles, Strasbourg si Luxemburg
Institutii consultative Comitetul economic si social reprezinta partenerii sociali si comitetul regiunilor
care reprezinta regiunile.
Agentii specializate + Banca Europeana de Investitii
Institutiile nationale guverne si parlamente
Institutii subnationale autoritati regionale si locale (primariile)

Reteaua functionala
Actorii publici - guvernamentali si neguvernamentali Actorii privati (grupurile de interese)
Institutii comunitare Patronate, sindicate, fermieri, femei
Autotitati nationale consumatori, ONG-uri, alti actori
Autoritati regionale
Autoritati locale
1. Comunitati de politici
2. Retele pe subiect
3. Parteneriate
4. Comitologie
Actorii privati sau grupurile de interese, stabilirea nivelului comunitar de decizie si transferul de
competente si resurse dinspre nivelul national spre nivelul comunitar a implulsionat formarea grupurilor
de interese la nivel european (Eurogrupurile). Eurogrupurile cuprind, de regula, in proportie de peste
2/3 federatii de grupuri si numai 1/3 persoane fizice si juridice. Principalele organizatii la nivel european
sunt:
COPA comitetul organizatiilor agricole
ETUC confederatia sindicatelor europene
UNICE Uniunea confederatiilor industriale si patronale europene
BEUC Biroul european al uniunii consumatorilor
Formarea grupurilor de interese la nivel european s-a bazat pe organizatiile nationale existente,
implicand un sistem de puteri atributii, si resurse de la nivel national la nivel comunitar.
Eurogrupurile s-au bazat pe taxele participantilor, pe contributiile voluntare si pe sprijinul financiar al
Comisiei Europene.
Exista practica ca reprezentata eurogrupului sa fie finantata de una din organizatiile membre, de aici
personalul redus al acestora si controlul strict al organizatiilor membre.
Exista puternice organizatii sectoriale cum ar fi producatorii chimici, producatorii de medicamente,
producatorii de ciment, producatorii de automobile.
In domeniul stiintei si tehnologiei exista un mare numar de eurogrupuri de interese strict specializate.
Eurogrupurile sunt numeroase, dar destul de slabe, pentru ca grupurile si asociatiile nationale
actioneaza direct la nivel comunitar prin reprezentate deschise la Bruxelles si prin contacte directe cu
institutiile supranationale. Mai ales firmele transnationale fac un lobby direct catre institutiile
comunitare. Exemplu: distribuitorii de gaz si electricitate din Romania s-au plans la Bruxelles ca Romania
nu liberalizeaza preturile la gaz si electricitate.

Reconsiderarea statului national in contextul integrarii europene
Rolul statelor nationale s-a modificat substantial sub influenta integrarii regionale, a globalizarii, a
evolutiei managementului economic (activitati regulatorii) si a impunerii noului management public
(perfectionarea activitatilor administrative). Putem distinge 2 fenomene majore:
a) Transferul de prerogative ale suveranitatii de la nivel national la nivel supranational (integrarea
pozitiva) care implica agregarea si transformarea intereselor nationale ale statelor membre.
Agregarea se face prin adoptarea de reglementari comunitare. Transformarea se face prin
armonizarea si convergenta intereselor nationale cu interesul comunitar.
b) Reforma unor politici comune din ultimii 20 de ani care a consacrat aplicarea principiului
subsidiaritatii si un anumit grad de descentralizare a deciziei.
Pentru a analiza nivelul statului in cadrul guvernantei multinivel s-au folosit unele abordari:
1. Abordarea relational-strategica nu considera statul un subiect politic unitar, ci mai degraba o
relatie sociala complexa. Statul ar fi un ansamblu de institutii, organizatii, forte sociale si
activitati organizate in scopul adoptarii unor hotarari colective obligatorii pentru o anumita
colectivitate sau comunitate politica. Este evidentiata interdependenta materiala a aparatului de
stat si a practicilor statului cu alte aranjamente sau sisteme institutionale si practici sociale.
Legat de aceasta abordare a fost introdus conceptul de selectivitate strategica. Este vorba de
impactul pe care-l are statul asupra abilitatii diferitelor forte politice de a-si promova interesele
si strategiile. Statul trebuie examinat in raporturile sale cu alte sisteme institutionale si
functionale. Puterea statului trebuie analizata nu numai in termenii structurii sale de baza,
arhitecturii institutionale si formelor organizatorice specifice, ci din punct de vedere al
capacitatilor sale strategice. Guvernanta este vazuta ca un fenomen care implica mai mult
chestiuni de coordonare strategica. Ea se refera la mecanisme si strategii de coordonare
adoptate in contextul unor interdependente reciproce complexe intre actori, organizatii si
sisteme functionale autonome. Guvernanta cuprinde o gama larga de mecanisme si strategii,
incluzand piete, retele, aliante, parteneriate, carteluri, asociatii, state.

2. Abordarea centrata pe stat pleaca de la statul national suveran si examineaza UE in 2 moduri:

a) In conditiile supranationalismului in ascensiune, statele nationale trebuie sa-si promoveze
propriile interese; ca atare, prevaleaza relatiile interguvenramentale si nu se intrevede o
noua forma interstatala. Aceasta caracteristica este specifica interguvernamentalismului.
Andrew Moravcsik
Constatarea transalatarii formei traditionale a statului de la nivel national la nivel
supranational care ar culmina cu o forma statala supranationala: Pinder, Taylor si Weiler.
Printre interguvernamentalisti, statele nationale raman actorii cheie ai spatiului politic european. Ele nu
abandoneaza suveranitatile si au un mandat constitutional consistent in contrast cu puterile limitate ale
UE. Prin unirea suveranitatilor, se promoveaza interesele comune. Dezvoltarea guvernantei multinivel ar
reprezenta, in opinia supranationalistilor, calea catre realizarea statului supranational si care ar putea sa
imbrace si o forma federala. In schimb, interguvernamentalistii considera ca guvernanta multinivel
evolueaza sub cupola guvernantelor nationale. Un superstat (un stat supranational european) ar
insemna o armata europeana, o politie europeana, o politica europeana externa si de securitate, o
constitutie europeana explicita, un sistem monetar european, un sistem fiscal si financiar european, un
mare buget centralizat. Federalistii sustin ca UE are aceste trasaturi, interguvernamentalistii sustin ca
lipsesc. UE are o politica externa si de securitate comuna (PESC) Ashton (inalt reprezentat pentru PESC
aka ministru de externe); are o uniune monetara bazata pe o moneda unica Euro; Din 27 de state, doar
17 sunt in zona Euro (bulgarii, polonezii, letonii, ungurii, cehii, lituanienii, romanii nu sunt); UE are o
piata unica in care se misca liber marfurile, serviciile, capitalul, chiar si persoanele.
b) Abordarea centrata pe guvernanta pune accentul pe tendinta de destatalizare a politicilor.
Bob Jessop sociolog britanic neomarxist.



A identificat 3 tendinte (fenomene) caracteristice evolutiei statelor nationale comunitare:
1. Deznationalizarea statalitatii teritoriale prin transferarea politicilor de decizie si
reglementare catre nivelul supranational si dezcentralizarea autoritatii in favoarea
nivelurilor teritoriale subordonate
2. Destatalizarea sistemului politic care implica translatia de la guvern la guvernanta; rolul
central al aparatului de stat se atenueaza in favoarea parteneriatului intre organizatii
guvernamentale, alte organizatii publice si organizatii neguvernamentale. Se remarca
rolul sporit al guvernelor in metaguvernanta, care inseamna proliferarea formelor de
coordonare si a diferitelor forme de autoorganizare.
3. Internationalizarea regimurilor politice factori si procese extrateritoriale si
transanationale au impact asupra actiunii statelor. Politicile interne sunt influentate
sensibil de regimurile internationale consolidate, dar mai ales de institutii si firme
transnationale