Sunteți pe pagina 1din 3

Glicemia-Analiza zaharului din sange

Analize biochimice Sangele omului are o structura extrem de complexa, continand


numeroase substante organice (proteine, grasimi, glucoza, enzime, hormoni, vitamine)
si substante minerale (calciu, fosfor, sodiu, potasiu, etc). Analizele biochimice
cerceteaza compozitia chimica fie a sangelui total, fie numai a serului sau plasmei
sanguine. Analiza zaharurilor din sange Exista mai multe felui de zaharuri in organismul
omului: glucoza, fructoza, lactoza etc. Glucoza este cea mai importanta zaharida care
se gaseste in mod normal in organele si sangele omului si constituie combustibilul cel
mai pretios pentru obtinerea energiei necesare activitatii omului. Din arderea unui gram
de glucoza, de catre organism, rezulta 4 calorii. Glucoza in organism provine din
alimentele consumate de catre om. Cele mai bogate alimente in glucoza sunt dulciurile
(zaharul, produsele zaharoase, mierea), precum si alimentele care contin amidon (faina
de cereale si produsele cerealifere, cartofii etc.) care in organism se transforma prin
actiunea enzimelor hidrolitice in glucoza. Dar organismul poate fabrica zahar din orice
nutriment, chiar din proteine si grasimi prin procesul de gluconeogeneza. Pentru
aprecierea cantitatii de zahar din organism, in laborator se analizeaza zaharul din
sangele total ori din ser sau plasma. Valori normale ale glucozei din sange: 65-110 mg
la 100 ml sange. La persoanele de peste 40-50 ani, valorile medii ale glicemiei sunt mai
crescute decat la tineri, deoarece la ele si consumul de glucoza in organism este mai
redus. Scaderea sau cresterea glicemiei in afara acestor valori produce perturbari grave
organismului. Astfel, scaderea glicemiei prea mult sub valorile normale (hipoglicemie)
poate produce ca simptome slabiciune, tremuraturi, transpiratii si chiar pierderea
constientei (coma hipoglicemica). Acest lucru se intampla cand organismul este
subalimentat cu alimente ce contin glucoza (glucide) sau in caz de infometare (inanitie).
Eforturile fizice mari, mai ales pe munte, care consuma rezervele de glucide din ficat (in
special la bolnavii de ficat) pot predispune la hipoglicemie. Hipoglicemia se intalneste
mai rar in bolile unor glande endocrine care secreta hormoni insuficienti (hipofiza,
tiroida, suprarenale), precum si la bolavii de diabet care se trateaza cu doze prea mari
de insulina sau alte medicamente antidiabetice. Cresterea glicemiei (hiperglicemie) se
intalneste si la persoanele sanatoase daca analiza sangelui se face dupa un consum
crescut de dulciuri. De asemenea, persoanele care au avut un traumatism fizic sau
psihic (stres) sau care s-au tratat cu anumite medicamente, pot avea o glicemie
crescuta, fara a fi bolnavi de diabet. In aceste situatii glicemia revine la normal dupa ce
a disparut si cauza care i-a provocat cresterea. O glicemie marita se intalneste in bolile
glandelor endocrine care au rolul de a regla concentratia glucozei in sange. Astfel,
secretia in exces a hormonilor unor glande (hiopofiza, tiroida, suprarenalele) produce
hiperglicemie. Dar cea mai mare crestere a glicemiei se intalneste in diabetul zaharat
sau diabetul pancreatic. Pancreasul este o glanda mixta, cu secretie endocrina de
insulina si exocrina de enzime digestive ce se elimina in duoden. Insulina este un
hormon ce are rolul de a ajuta la consumul si la arderea glucozei din sange si celule. In
unele boli ale pancreasului acesta secreta mai putina insulina sau nu mai secreta deloc
si din aceasta cauza glucoza, in loc sa se consume, sa se arda, se acumuleaza in
sange, crescand glicemia. Astfel, glicemia poate ajunge la 200-300 mg% si chiar mai
mult, ceea ce duce la coma diabetica (coma hiperglicemica) mai ales la acele persoane
care nu stiu ca au diabet. De aceea, pentru depistarea persoanelor cu diabet se fac
urmatoarele analize in sange sau in urina: Analiza zaharului din sange (glicemia) nu
este obligatorie pentru persoanele tinere considerate sanatoase. Dar dupa 30-40 ani
varsta cand apare de obicei diabetul, este bine ca, cel putin odata pe an sa se dozeze
glicemia in special la unele categorii de persoane, cum sunt: - persoanele care au
parinti sau frati cu diabet - persoanele care sunt predispuse la obezitate - persoanele
care observa ca de la un timp au o pofta prea mare de mancare si care mananca mai
mult ca de obicei - persoanele care au o sete nepotolita si beau cantitati mari de apa,
peste 3-4 litri chiar si in sezonul rece - persoanele care urineaza cantitati prea mari de
urina, peste 2-3 litri in 24 de ore. In prezenta acestor simptome cronice trebuie consultat
un medic care va indica si efectuarea unei glicemii. De mentionat ca persoanele care isi
analizeaza glicemia trebuie sa vina nemancate la laborator, sa anunte daca urmeaza un
tratament antidiabetic si sa intrerupa timp de 24 de ore orice tratament cu hormoni, care
pot modifica rezultatele de laborator. Hiperglicemia provocata se face la unele persoane
pentru a preciza daca glicemei crescuta se datoreaza diabetului zaharat sau altor
cauze. In acest scop, i se da bolnavului glucoza fie pe gura, fie injectata intravenos si la
intervale de cate 30 de minute se recolteaza mai multe probe de sange pentru dozarea
glicemiei. In mod normal dupa consumul de glucoza, zaharul din sange creste si la
oamenii sanatosi, dar nu mult si revine la normal dupa 2 ore. Dar la persoanele
diabetice glicemia creste foarte mult, caci zaharul din sange nu se consuma si revenirea
la normal, la valorile initiale se face mai tarziu de 2 ore. Persoanele care isi fac
hiperglicemie provocata nu vor tine un regim strict, de infometare, in speranta ca
analiza le va iesi normala. Din contra, datorita perturbarii produsa de foame, analiza
poate sa fie chiar mai anormala ducand astfel la concluzii gresite privind gravitatea
diabetului. De aceea, se recomanda ca in zilele dinaintea efectuarii analizei aceste
persoane sa manance normal, dar in dimineata in care se executa analiza sa vina la
laborator nemancate. De asemena, tratamentul cu medicamente antidiabetice inainte
efectuarii analizei, poate induce medicul in eroare. Analiza zaharului in urina (glicozuria)
in mod normal urina nu contine glucoza. Dar cand glicemia a depasit 150-200 mg%
atunci glucoza trece din sange prin rinichi si se varsa in urina de unde se poate analiza.
Pentru dozarea glicozuriei se va strange urina din 24 de ore. In afara de modificarile
valorilor glucozei, in diabet sunt perturbate si alte componente ale sangelui. Astfel ca si
in cazul subnutritiei, pentru a face fata cheltuielilor de energie organismul recurge la
rezervele de grasime, pe care le mobilizeaza din depozite si le trece in sange spre a le
utiliza in locul glucozei. De aceea, sangele diabeticilor este gras, laptos si analiza arata
valori crescute ale grasimilor totale si ale colesterolului sanguin. Dar acest efort al
organismului de a suplini prin grasimi lipsa glucozei este sortit esecului caci grasimile
nu se ard pentru a da energia necesara decat in prezenta zaharului, a glucozei. Se
spune ca grasimile ard in flacara produsa de glucoza drept urmare grasimile sunt arse
incomplet rezultand substante toxice pentru organism (corpi cetonici, acetona).
Prezenta acestor substante in sangele si urina unei persoane arata aproape sigur ca
este vorba de un diabet grav, nedescoperit sau netratat corect. Intoxicatia organismului
cu acetona si alte substante cetonice poate duce la coma diabetica. De notat ca
acetona din sange creste asa de mult incat se elimina pe cale respiratorie, astfel ca
aerul expirat de un bolnav de diabet in aceasta faza sau de un bolnav in coma diabetica
miroase a acetona sau a mere coapte. In aceasta situatie analiza corpilor cetonici din
sange si urina are o mare importanta pentru diagnosticul de diabet. In diabetul grav,
pentru a face rost de glucoza organismul mobilizeaza nu numai grasimile ci si proteinele
corpului. Din aceasta cauza, cu toate ca manaca mult diabeticul slabeste, caci isi
consuma propriile lui proteine (diabetul cu slabire). Drept urmare, cresc si deseurile
proteinice din sange: acidul uric, ureea, creatinina. Datorita iritatiei cronice a rinichiului
de catre glucoza crescuta ce ajunge la acel nivel, se produce alterarea filtrului renal,
care lasa sa treaca albumina din sange in urina (albuminurie). Masurarea volumului de
urina din 24 de ore care este foarte mare ca si determinarea densitatii urinei care
datorita glucozei creste foarte mult sunt analize complementare foarte utile pentru
diagnosticul de diabet si usor de executat chiar si la domiciliu.