Sunteți pe pagina 1din 5

TIPURI DE INFRACTORI

Investigarea personalitatii infractorului si conturarea unei tipologii, presupune cunoasterea


aspectelor generale si speciale ale acesteia (anatomice, fiziologice, psihologice, sociologice,
economice, culturale etc.), care implicit influenteaza sau determina comiterea infractiunii.
Infractorii reprezinta o categorie sociala aparte, cu o mare diversitate comportamentala. Fiecare
infractor este un caz particular, care se caracterizeaza printr-o seama de trasaturi fiziologice,
psihologice si atitudini sociale care nu se regasesc intocmai la toti infractorii. Din aceaszta cauza
propunerea unei tipologii a infractorilor este dificila. Prin tip, ca notiune generala, se intelege o
totalitate de trasaturi caracteristice, distinctive ale unui grup social. Aceste trasaturi distinctive ar
trebui sa ofere o imagine sintetica asupra infractorului.
Aspectele uridice ale infractiunilor nu se limiteaza numai la definirea, identificarea si e!plicarea
notiunii si structurii acestora, ci se e!tind si asupra gasirii unor criterii certe de clasificare, in
vederea depistarii caracteristicilor lor generale si specifice.
In criminologia contemporana ("ancea, #$$%) predomina inca tipologia lui &. 'eelig (#$()) si
tipologia lui *. Pinatel (#$)+).
.1. Infractorul agresiv sau violent
Infractorul agresiv este autorul unor fapte violente, brutale, cu consecinte individuale si sociale
deosebite (vatamare corporala, tentativa de omor, lovitura cauzatoare de moarte, omor). Acest
infractor se caracterizeaza prin agresivitate, emotivitate puternica, descarcari reactive, stari de
manie, ostilitate, autocontrol foarte scazut etc.
Agresivitatea fizica (mai ales la infractorii cu o constitutie atletica) se manifesta si prin folosirea
unor obiecte, cum ar fi cutit, topor, arma, baston etc., iar agresivitatea verbala prin insulta,
calomnie, amenintare, plangerea la autoritati etc. (cu predilectie la infractorii cu o constitutie
astenica).
Agresivitatea, ca trasatura specifica acestui tip de infractor, de cele mai multe ori este asociata cu
abuzul de alcool, ceea ce determina o crestere a tensiunii emotionale si o scadere a capacitatii de
autocontrol, favorizand trecerea la actul infractional agresiv.
.2. Infractorul achiitiv
Infractorul achizitiv se caracterizeaza prin tendinta de achizitionare, de luare, si insusire de bunuri
si valori in scop personal, in scop de castig, in scop de intretinere, de imbogatire etc.
Infractorul achizitiv comite o gama variata de infractiuni, furt, talharie, abuz de incredere,
inselaciune, tulburarea de posesie, fals si uz de fals, delapidare, evaziune fiscala, luarea de mita
etc. In functie de genul infractional, acest tip de infractor prezinta anumite particularitati
specifice.
.!. Infractorul caracterial
-aracterul vizeaza suprastructura socio-morala a personalitatii, calitatea de fiinta sociala a
omului. -aracterul apare ca nucleu al personalitatii, intrucat e!prima profilul psihomoral evaluat
dupa consistenta si stabilitate. Acesta reprezinta un subsistem relational-valoric si de autoregla,
e!primandu-se printr-un ansamblu de atitudini-valori. Infractorul caracterial prezinta unele
tulburari de ansamblu ale caracterului, unele deficiente in capacitatea de organizare si ierarhizare
a valorilor sociale. Acest tip de infractor se caracterizeaza prin, orgoliu, vanitate, trufie, ambitie,
individualism, dominatie, incredere e!cesiva in sine, suspiciune, instabilitate comportamentala,
inadaptare sociala, desconsiderarea celorlalti, lipsa emotiilor si a sentimentelor superioare etc.
&ste foarte revendicativ si deseori intra in conflict interrelational.
#
-ele mai frecvente infractiuni pe care le comite sunt, furtul, inselaciunea, abuzul de incredere,
distrugerea prin incendiere, omorul, violul etc.
.". Infractorul se#ual
Acest infractor se caracterizeaza prin, impulsivitate, brutalitate, violenta, indiferenta afectiva,
autocontrol scazut, impuls se!ual puternic, devieri ale instinctului se!ual, perversitate, afectarea
simtului moral, sadism sau masochism etc.
.a acest tip de infractor se produce o regresie comportamentala, evidentiata prin dezinhibitia unor
modalitati primare in satisfacerea unor impulsuri imediate. Persistenta impulsurilor se!uale si
imposibilitatea depasirii lor, pot determina comportamente delictuale. Infractiunile comise sunt
cele cu tematica se!uala, viol, incest, pedofilie sau chiar omor.
.a sadic satisfacerea impulsului se!ual, are loc numai daca il face pe partenerul sau se!ual sa
sufere fizic (batut, chinuit, torturat etc.) si moral (sfidat, batocorit, umilit etc.). /neori, isi poate
consuma actul se!ual numai prin omorarea partenerului, cand acesta se afla in agonie. In schimb,
masochistul isi satisface impulsul se!ual numai daca el insusi este chinuit, torturat (biciuit, ranit,
insangerat etc.) sau, la instigarea lui, un altul aplica unui tert aceeasi procedura.
0recerea la act nu poate fi blocata sau amanata, deoarece infractorul se!ual nu are un sistem etic
interiorizat. &l nu anticipeaza consecintele si nici nu atribuie faptelor sale o semnificatie negativa.
Actul infractional se desfasoara in conditiile dictate de impulsul se!ual puternic, la sfarsitul caruia
infractorul se simte 1eliberat2 organic si psihic.
.$. Infractorul ocaional
Infractorul ocazional comite o fapta penala datorita unor incitatii e!terioare, a unor ocazii
speciale. 'e pune problema daca la acest tip de infractor, factorii e!terni sunt decisivi ( ocazia il
face pe individ infractor) sau factorii interni, personali (ocazia descopera infractorul din individ).
3aoritatea criminologilor si a psihologilor criminalisti sustin ca factorii e!terni sunt
predominanti, dar e!ista si o contributie a factorilor interni. Astfel, sunt situatii, impreurari
e!ceptionale care pot determina la infractiune si pe o persoana care, in alte impreurari nu ar
comite o asemenea fapta. " caracteristica a infractorului ocazional este faptul ca el nu
recidiveaza.
Infractorul ocazional se caracterizeaza prin, sugestibilitate, sensibilitate, impresionabilitate,
autocontrol psihocomportamental scazut, luarea rapida a deciziilor etc.
In functie de conte!tul situational si genul infractiunilor, acest tip de infractor este de mai multe
feluri, a). infractorul ocazional comun care, sub presiunea unor trebuinte imediate si prezenta
unor circumstante defavorabile, comite furturi din magazine, incalca ordinea publica sau, pentru
obtinerea unor beneficii ilegale, savarseste activitati frauduloase4 b). infractorul care savarseste
fapte penale sub presiunea unor stari emotive puternice (manie, furie, ura, ignire etc.), pe care nu
le poate stapani4 c). infractorul care sub influenta unor conditii personale critice si defavorabile
(situatie materiala precara, criza financiara momentana etc.), poate comite o infractiune4 d).
infractorul care comite un delict din imprudenta, din neprevedere (automobilistul care incalca
regulile de circulatie).
.%. Infractorul &rofesional
Infractorul profesional sau de 1cariera2 este format si socializat in directia comiterii infractiunii.
/nica lui sursa de e!istenta o constituie infractiunea. 5efuzul muncii cinstite si legale apare ca o
trasatura esentiala a acestui tip de infractor. "biectul principal al activitatilor sale infractionale il
constituie castigurile financiare, neimplicandu-se in infractiuni cu violenta, in afara de cazul in
care violenta este 1specialitatea2 sa (talharia). De obicei debuteaza in calitate de copil delincvent,
provenind dintr-un mediu social disfunctional.
6
In cadrul acestei specialitati infractionale se intalnesc doua categorii, a). infractorul profesional
pasiv, care nu desfasoara o activitate sociala utila, castigandu-si e!istenta din savarsirea unor
infractiuni, din practicarea unor activitati parazitare (cersetoria, vagabondaul, prostitutia, ocurile
de noroc etc.).
Infractorul profesional pasiv se caracterizeaza prin, nivel scazut atat al inteligentei, cat si a
pregatirii scolare, capacitate redusa de rezolvare a dificultatilor zilnice, structura caracteriala
labila, sugestibilitate, tendinta de supunere, motivatie scazuta, autocontrol comportamental
oscilant etc. b). infractorul profesional activ, dinamic si organizat, isi castiga e!istenta din
infractiuni mai comple!e (furt din buzunare, fals si uz de fals, pro!enetism etc.).
Infractorul profesional activ isi formeaza deprinderi si abilitati tehnice de inalt specialist, este
capabil sa-si planifice activitatile, sa-si aleaga victimele si sa-si indeplineasca planul de comitere
a infractiunii in asa fel incat sa evite depistarea ei. &l planifica actiunea infractionala mult mai
amplu decat o face infractorul obisnuit. De cele mai multe ori comite infractiuni actionand in mod
organizat si in banda (furturi prin spargere din locuinte, magazine, hoteluri, banci, case de bani,
furturi de autovehicule, contrabanda, escrocherii etc.). 'e caracterizeaza printr-un nivel de
inteligenta mediu sau chiar ridicat, este insensibil, indiferent afectiv, lipsit de simpatie si
compasiune, este impulsiv, egocentric, tupeist, pervers, razbunator, are un autocontrol general
scazut, manifesta intoleranta la frustrare si nu poate realiza afectul asteptarii etc.
In general, infractorul profesional este pregatit pentru arest si udecata, fiind mereu in e!pectativa
unei pedepse privative de libertate, considerand aceasta ca facand parte din viata sa. In
penitenciar, intrand in contact cu alti infractori, are posibilitatea de a invata noi metode de
comitere a infractiunilor, participand la un adevarat schimb de e!perienta, profesorii lui fiind
infractorii profesionisti mai in varsta. -a rezultat al infractiunii, el isi pastreaza o parte din bani
pentru cheltuieli de udecata si pentru perioada post-detentie.
.a infractorul profesional afectul atinge o forma pasionala pronuntata, iar actiunea este profund
diriata de ratiune. Infractorul se deosebeste de ceilalti oameni, nu printr-o functionare deosebita a
proceselor sale psihice, ci prin faptul ca actiunile lui au un continut antisocial. Aptitudinile lui
specifice, elaborate in urma unei practici indelungate, care il situeaza in unele privinte deasupra
omului normal, obisnuit, nu-i determina actiunea infractionala fara un mediu favorabil,
reprezentat de conditiile socio-economice.
.'. Infractorul reci(ivist
Infractorul recidivist comite infractiunea in mod repetat, din obisnuinta. Dupa comiterea
unei infractiuni, fiind descoperit si pedepsit, comite din nou alte infractiuni. Acesta se
caracterizeaza prin, imaturitate intelectuala, impulsivitate, agresivitate, egocentrism, scepticism,
tendinta de opozitie, indiferena afectiva etc.
Infractorii recidivisti au tendinta de a percepe realitatea intr-un mod neobisnuit si
deformat, avand impresia ca nimeni nu le ofera autor si ca in viata totul se petrece conform
legilor 1baftei2 sau 7ghinionului7. Acestora le este caracteristica prezenta unor manifestari de
indecizie si incertitudine interioara, dificultate de autoreprezentare, tendinta de a-si ascunde
propria personalitate.
'uccesul obtinut de infractor la prima infractiune, actioneaza drept stimul pentru alte
situatii infractionale asemanatoare. Accepta greu dezaprobarea, cata vreme aprobarea il
stimuleaza pozitiv. /n indiciu deosebit de relevant al periculozitatii persoanei infractorului il
constituie atitudinea sa din trecut fata de e!igentele legii penale. De aceea, individualizind
pedeapsa, instanta nu poate face abstractie de lipsa sau de e!istenta unor antecedente penale, chiar
daca a intervenit amnistia, gratierea sau chiar reabilitarea.
+
.). Infractorul i(eologic
Infractorul ideologic sau politic, nu se confunda cu infractorul de drept comun. Infractorul
ideologic este persoana care, avand anumite idei si convingeri politice, economice, stiintifice sau
religioase, comite, datorita acestor idei, fapte care aduc atingere legilor penale e!istente intr-un
anumit stat, motiv pentru care este considerat adversar si implicit este sanctionat. De regula,
infractorul ideologic este un militant pentru reforme si schimbari sociale, economice, stiintifice
etc. &l nu este determinat in faptele sale de scopuri personale, ci de dorinta de a face bine altora,
de a inlatura suferinte sau nedreptati. Istoria a demonstrat ca multi militanti politici, considerati la
un moment dat ca infractori, si pedepsiti pentru aceasta, ulterior ideile lor au triumfat, iar acestia
au fost considerati eroi. 8u se considera infractori politici, persoanele care comit acte de terorism.
.*. Infractorul (e+il ,intal
'tatistica a demonstrat ca procentul debililor mintali in populatia penala este ridicat, ceea ce
presupune e!istenta unui tip special de infractor si anume infractorul debil mintal. Infractiunile
comise de acesta sunt in functie de gradul debilitatii sale (usoara, medie, grava).
Infractorul debil mintal are o gandire infantila, concreta. Predomina doar achizitia de cunostinte,
fara a putea prelucra si elabora solutii proprii in diferite situatii. Atentia si memoria functioneaza
limitat, iar autocontrolul este foarte scazut &ste credul, sugestibil, instabil emotiv, egocentric, iar
empatia lipseste cu desavarsire. -onstiinta de sine este slab dezvoltata, nu isi da seama de limitele
restranse ale propriei udecati. Apreciaza realitatea dupa nivelul sau de intelegere. Ii lipseste
capacitatea de prevedere si implicit consecintele faptelor sale. .a deficientele mintale se adauga si
carentele caracteriale, ceea ce il face si mai mult un inadaptat social. Insuficienta capacitatii
mintale genereaza un comportament infractional cu atat mai periculos, cu cat defectivitatea sa este
mai accentuata. Infractorul debil mintal este lipsit de posibilitatile de adaptare adecvata, supla, la
situatiile nou intervenite in ambianta.
.1-. Infractorul alienat
-riminologia si psihologia udiciara moderna abordeaza studiul personalitatii infractorului
alienat in procesul depersonalizarii sale, studiind multilateral cauzele si conditiile ce se manifesta
in circumstantele atat de ordin obiectiv, cat si subiectiv. "rice cercetare a comportamentului
anormal se orienteaza intr-un sens etiologic, precizand rolul factorilor bio-psiho-socio-culturali,
structura personalitatii individului, capacitatile sale intelectual-afective si motivationale, modul
cum ele contribuie la realizarea conduitei deviant-aberante.
Infractorul alienat se caracterizeaza printr-o dizarmonie structurala a personalitatii, care afecteaza
functiile cognitive, afective, motivationale, volitive si terminand cu actiunile, activitatea si
conduita sociala. Acesta are o gandire haotica, stapanita de idei fi!e, de tendinte si actiuni straine
de realitatea in care traieste. &ste stapanit de frica sau manie pronuntata, de emotii si stari afective
puternice, e!plozive, necontrolate.
'ub raport social, acesta pierde legatura cu familia, prietenii, profesia, aungand la un pronuntat
proces de instrainare si insingurare. Infractorul alienat comite fapte brutale, crude, fara motiv,
atacand prin surprindere, pe neasteptate, din 1senin2 (omor deosebit de grav, distrugere prin
incendiere etc.),. Infractorul alienat nu are control de sine si nici constiinta starii sale, ceea ce il
face iresponsabil si implicit nu raspunde penal ("ancea, #$$%).
In functie de boala de care sufera, infractorul alienat se poate clasifica in, infractorul schizofrenic,
paranoic, maniaco-depresiv, epileptic, alcoolic sau to!icoman, traumatizat fizic sau psihic, senil.
.a acestia se mai adauga o alta categorie, si anume infractorul alienat datorita unor cauze
9
organice, imbolnaviri grave care afecteaza in special, sistemul nervos central (3argineanu, #$$$).
:ua; (#$%<) incadreaza infractorii in patru categorii, a).28esocializat2 (subsocializat). Acesta
reprezinta un grup problematic pentru societate. 'unt cei care arata ca nu vor sa se schimbe si au
cea mai pesimista prognoza de a se adapta. b).2'ocializat2 (socializatul agresiv). Acestia
manifesta o buna relationare fata de partenerul din relatia infractionala (furt, plasare de droguri
etc.). Predomina, in general, in mediile urbane aglomerate. c).2Deficit de atentie2. Persoanele ale
caror comportamente sunt susceptibile de a fi influentate de mediu, aungand la delincventa in
functie de circumstante. &ste vorba de o influenta la nivelul patternului cognitiv si la nivelul
trasaturilor de personalitate. d).2An!ietate-retragere2. :ua; considera an!ietatea ca fiind o
motivatie a comportamentului infractional.
Clasificare (elictelor se poate face in functie de obiectul acestora (=anciu, #$$6), mai e!act dupa
valorile sociale lezate, distingandu-se, delicte contra patrimoniului (public sau privat), contra
persoanei, autoritatii, contra bunelor moravuri, delicte economice, delicte contra sigurantei
institutiilor de stat etc.
" alta clasificare a delictelor se realizeaza in functie de elementele constitutive ale acestora,
a..(u&a latura su+iectiva (delicte cu intentie sau din culpa, delicte cu mobil si fara mobil etc.)4
+..(u&a latura o+iectiva (delicte comise prin actiune, delicte comise prin inactiune, delicte de
rezultat, delicte de pericol etc.)4 c).dupa numarul de subiecti (delicte cu un singur participant,
delicte cu mai multi participanti, in grup etc.).
In functie de intensitatea delictelor, de gravitatea preudiciilor, de modalitatile si miloacele de
savarsire, acestea pot fi,
> delicte simple (usoare), fara urmari sociale deosebite (furtul necalificat, calomnia, insulta,
cersetoria etc.)4
> delicte calificate, cu urmari negative mai pronuntate, savarsite cu anumite miloace si in anumite
modalitati (furtul calificat)4
> delicte grave care pun in pericol viata si sanatatea indivizilor, securitatea institutiilor si a statului
(asasinatul deosebit de grav, genocidul, pirateria aeriana sau navala, traficul de droguri etc.).
Fenomenul delincvent include dimensiuni si aspecte diferite in functie de savarsirea,
descoperirea, inregistrarea si udecarea delictelor, dupa cum urmeaza (=anciu, #$$6),
#).Delincventa (criminalitatea) reala, denumita si cifra neagra a criminalitatii. &a cuprinde
totalitatea actelor si faptelor antisociale cu caracter penal savarsite in realitate, indiferent daca ele
au fost descoperite si inregistrate de institutiile penale. -riminalitatea reprezinta adevarata
dimensine a ilicitului penal, insa estimarea ei este aproape imposibila, datorita impedimentelor de
natura tehnico-criminalistice, operationale si statistice4
6).Delincventa (criminalitatea) descoperita, care cuprinde faptele savarsite in realitate si care au
fost depistate si identificate de catre serviciile specializate. De regula, cifra delincventei
descoperite este inferioara celei reale, deoarece nu toate delictele sunt descoperite si nu toti
delincventii sunt identificati4 unele delicte nu sunt reclamate, altele, nu sunt inregistrate, altele
sunt retractate chiar de catre victima etc.4
+).Delincventa (criminalitatea) udecata, reprezinta acea parte din delincventa descoperita si
inregistrata de unitatile de politie care este udecata si sanctionata de instantele penale. ?olumul
ei este mult diminuat, intrucat nu toate delictele descoperite aung sa fie udecate. Astfel unele
delicte sunt gratiate si amnistiate, altele nu mai sunt sanctionate datorita implinirii termenelor
legate de prescriptie, decesul delincvntului etc.
(