Boala toxica (intoxicatia) constituie o suma a reactiilor specifice si

nespecifice ale organismului cu tulburarea functiilor normale ale acestuia sub

influenta toxicului.
Exista mai multe cai de patrundere a toxicului in organism, si anume:
Calea gastrointestinala (cea mai frecventa)
Patrunderea prin tegumente si mucoase (ocular, nazal, vaginal, rectal)
Calea respiratorie
Calea parenterala (subcutanata, intramusculara, intravenoasa)
SEMNE CLINICE
Examenul amanuntit, evaluarea oricaror semne prezente si o istorie
completa pot conduce la un diagnostic de otravire. Medicul veterinar trebuie sa
fie familiarizat cu semnele vitale ale speciilor pe cale le are in gria astfel incat
sa poata recunoaste imediat orice semne anormale. !emnele vitale sunt primele
date fizice pe care veterinarul le primeste. "recventa respiratorie, ritmul cardiac,
pulsul, temperatura corporala, timpul de reumplere al capilarelor, culoarea
mucuoaselor precum si orice des#idratare aparenta poate dezvalui indicii despre
starea unui animal. $aca animalul este intr%o stare critica, manoperele de
urgenta trebuie initiate inainte ca diagnosticul de otravire sa fie stabilit.
DIAGOSTICUL DE INTOXICATIE
"ara un istoric de expunere la un remediu bazat pe plante, diagnosticul de
intoxicatie este dificil. !emnele clinice sunt adesea nespecifice, iar animalul
poate avea semne cauzate de boli subiacente. &oma sau rezultatul lavaului
gastric ar trebuie examinate pentru depistarea eventualelor fragmente de plante.
$in pacate, in laborator confirmarea de expunere sau de intoxicatie este adesea
imposibila.
'
TRATAMENTUL INTOXICATIILOR
(ratamentul este indreptat spre intreprinderea procedurilor de
decontaminare corespunzatoare cum ar fi inducerea vomei si administrarea de
carbune activat. )lte tratamente pot fi simptomatice si de sustinere.

TOXICI DE UZ CASNIC
!ute de produse de uz casnic sunt disponibile in locuinte. $esi multe
dintre acestea nu sunt substante foarte toxice, produsele de curatare, cosmeticele
si produsele de ingriite personala sunt o sursa comuna de expunere pentru
animalele de companie.
Produsele de uz casnic sunt adesea amestecuri c#imice complexe de compusi
organici si anorganici. )tunci cand animalul a fost expus la un astfel de produs,
este important ca medicul veterinar sa obtina urmatoarele informatii: denumirea
comerciala a produsului, ingredientele acestuia (atat active cat si inerte) si
concentratiile lor, dilutia cu care animalul a intrat in contact, semnele clinice si
progresia lor in raport cu timpul de expunere, precum si orice tratament
administrat de catre proprietar inainte de a aunge la medic. )uta daca
proprietarul aduce recipientul original al produsului in cauza.
C#iar si dupa ce aceste informatii au fost obtinute este dificil pentru clinician sa
evalueze situatia deoarece toxicitatatea unor produse nu este intotdeauna
previzibila bazat pe ingredientele produsului.
SAPUNURI, DETERGENTI SI AGENTI DE CURATARE
!apunurile si detergentii sunt printre cele mai frecvent intalnite produse
de uz casnic. )cceasta clasa de compusi include sapunuri, sampoane, prafuri si
lic#ide pentru spalat vase, produse pentru rufe.
!*punurile +i detergen,ii sunt clasificate -n func,ie de structura lor
c#imica.
!*punurile adev*rate sunt s*ruri ale acizilor gra+i, de obicei prin reactii alcaline,
cu gr*simi +i uleiuri naturale sau cu acizi gra+i ob,inute de la animale sau din
surse vegetale. $etergen,ii sunt tensioactivi care con,in ingrediente anorganice,
cum ar fi fosfa,i, silica,i, sau carbona,i. $etergen,ii sunt -n continuare
clasificati ca tensioactivi neionici, anionici, sau cationici.
.
!apunurile sunt de obicei scazute in toxicitate orala. Cu toate acestea, unele
sapunuri cum ar fi cele de casa sau cele pentru rufe au un continut considerabil
de substante al/aline, prezentand astfel un pericol. !apunurile comerciale au un
grad mic de toxicitate, dar pot provoca varsaturi si diaree datorita iritatiei gastro%
intesinale. )ceste iritatii pot aparea si din cauza uleiurilor esentiale folosite
pentru a da parfum sapunurilor.
(ratamentul implica utilizarea de diluanti ca apa sau laptele. &arsaturile se pot
induce in cazul in care cantitatea ingerata depaseste .0g1 /g si sapunul este
nonalcalin, sau in cazul in care varsaturile spontane nu au avut loc la 20 min
dupa ingestie. $aca apar varsaturi si diaree excesive, trebuie administrat
tratament simptomatic si trebuie mentinut ec#ilibrul #idro% electrolitic.
PRODUSE COROZIVE
3n numar mare de produse de uz casnic sunt capabile sa provoace leziuni
corozive. )cest tip de substante se clasifica in baze si acizi in functie de p4%ul
lor. Contactul cu acizi tari provoaca imediat durere intensa, astfel ca maoritatea
animalelor se alarmeaza si nu ingera cantitati semnificative. !ubstantele alcaline
se gasesc in produse de curatare, produse pentru vasul de toaleta, etc. )ceste
produse contin de regula permanganat de potasiu, carbonat de potasiu sau de
sodium, #idroxid de potasiu, si produc necroze care tind sa fie si mai
patrunzatoare decat cele produse de substante acide. Pot aparea arsuri la nivel
esofagian, iar gradul acestora depinde de p4%ul substantei. Cele mai multe
cazuri de leziuni esofagiene severe si stricturi secundare rezultate s%au produs de
la contactul cu substante cu p4 mai mare de '0.
!olutia concentrata de amoniac ingerata de o pisica a provocat obliterarea
peretelui esofagian, convulsii, si moarte in 5 min.
&ascozitatea crescuta a bazelor poate contribui la penetrarea mai rapida si mai
profunda a mucoasei esofagiene. 6n general arsurile mucoaselor, membranelor
au un aspect laptos, alb sau gri, apoi insa capata un aspect negricios si pot
deveni ridate datorita formarii de escare. )nimalul poate deveni deprimat, poate
manifesta dureri, gafait, apare incapacitatea de a ing#iti. Mai pot aparea
#ematemeza, dureri abdominale, polidipsie, edem epiglotic si posibil soc.
(ratamentul consta in diluarea rapida cu lapte sau apa. 6ncercarile de a
neutraliza arderile c#imice sunt contraindicate deoarece reactiile izoterme care
vor avea loc vor conduce la cresterea temperaturii locale si la aparitia de arsuri.
$in pacate actiunea coroziva este atat de rapida incat dilutia este uneori un
beneficiu mic. $ilutia excesiva poate duce la voma astfel ca se va mari timpul
de contact esofagian. )stfel, dilutia trebuie sa fie efectuata corespunzator.
2
7avaul gastric este contraindicat iar carbunele este ineficient. $upa
administrarea unui solvent este indicate administrarea de fluide i.v.
!teroizii sunt recomandati pentru a reduce stricturi de la nivelul arsurii alcaline.
)cestia trebuie administrati in primele 89 de ore si trebuie insotiti de tratament
antibiotic profilactic.
PERICOLELE ASOCIATE CU UTLIZAREA DE PRODUSE
NATURALE PE BAZA DE PLANTE
Aloe
:elul mucilaginous din frunzele parenc#imatose de )loe spp. Este folosit
ca emolient si pentru vindecarea plagilor. :elul nu este destinat pentru uz intern.
3zul extern al gelului pe pielea intacta este considerat sigur si nu este asociat cu
reactii adverse. Planta contine o cantitate mare de aloe%emodin (glicozida) si
antrac#inone, produsi care provoaca iritatii gastro% intestinale, efect purgativ si
crampe grave.
Digitalis
$igitalis spp. con,ine mai multe glicozide cardiace,
inclusiv digitoxina, gitoxin, care in#iba )(P%aza de activitate. (oate partile
plantei sunt toxice.
Clinic, semnele de intoxicatie includ tulburari gastro% intestinale, ameteli,
slabiciune, tremor muscular, mioza si aritmii cardiace potential letale.
6ntoxicatiile cu digitalis sunt unele dintre putinele intoxicatii cu plante pentru
care exista antidote specific. )nticorpii digoxinici spcifici sunt eficienti in
tratarea intoxicatiilor acute.
Vascul
&ascul este recomandat ca un paleativ pentru tumorile maligne. Contine
proteine cu toxicitate similara cu cea a abrinului si ricinului. )cestea produc
#ipertensiune arteriala, bradicardie, si cresc motilitatea uterina si gastro%
intestinala.
$econtaminarea si tratamentul simptomatic ar trebui instituit in urma ingestiei.
8
RODENTICIDE ANTICOAGULANTE
Pesticidele sunt implicate in multe expuneri si decese ale animalelor mai
mult decat alte categorii de toxici. (ermenul include rodenticide, pesticide,
insecticide, erbicide, fungicide, +i al,i compu+i.
(oxicozele comune cu rodenticide implica rodenticide anticoagulante, stricnina,
bromet#alin si fosfura de zinc. )cest capitol este dedicat toxicozelor cu
rodenticide anticoagulante.
Cainii sunt intoxicati mai des decat pisicile sau alte animale domestice.
;odenticidele anticoagulante actioneaza prin i#ibarea <reciclarii= vitaminei >'
producant astfel coagulopatii. )nimalele cu o coagulopatie produsa de
rodenticide anticoagulante pot sangera spontan. 7ocalizarea sangerarii, volumul
si felul #emoragiei determina semne clinice observabile. Cele mai des intalnite
semne clinice in aceste intoxicatii sunt anorexia, slabire, tuse, epistaxis sau
dispnee. Mai pot fi observate #ematoame venoase sau intramusculare,
#ematurie, convulsii, #emoragii articulare. 7a necropsie, cel mai des se gasesc
#emoragii pulmonare, toracice si abdominale.
)nomaliile in testele comune de laborator pot include anemie regenerativa sau
nonregenerativa, #ipoproteinemie, trombocitopenie, cre+teri u+oare -n activitatea
fosfatazei alcaline, si cel mai improtant, cresterea timpului de coagulare. $esi
toate aceste anomalii nu sunt intotdeauna prezente la pacientul in cauza, timpii
crescuti de coagulare dovedesc expunerea la toxici in toate cazurile. Expunerea
poate fi confirmata prin analize serice (de preferat), plasma, sau #epatice (post%
mortem) pentru anticoagulanti specifici.
?ptiunile de tratament includ transfuzii de sange sau plasma, &itamina >'
per os sau s.c, oxigen, antibiotice, toracocenteza, pracenteza abdominala,
odi#na, si atentie la aportul caloric dupa cum indica starea animalului.
Prognosticul este rezervat spre favorabil in functie de severitatea intoxicatiei si
de localizarea #emoragiei.
Toicoci!etica
Plasma, fiacatul, laptele si fatul sunt tesuturile de interes, insa
rodenticidele se pot fixa si la nivelul altor tesuturi. Concentratiile plasmatice
maxime de rodenticide anticoagulante apar de la cateva minute pana la cateva
ore de la expunerea orala. Eliminarea plasmatica de inumatatire a @arfarinei la
caine este de aprox. '8 ore. 6n consecinta, serul sau plasma sunt indicate pentru
analiza anticoagulantilor la animalele vii. "icatul este tesutul de electie pentru
analize la animalele moarte deoarece la acest nivel se gasesc cele mai mari
5
cocentratii de rodenticide anticoagulante. Au au fost raportate studii concrete
privind trecerea toxicului in lapte la caini si pisici.
Meca!isu"ul #e toicitate
Evenimentul toxic clinic relevant in intoxicatii cu rodenticide
anticoagulante este coagulopatia. Coagulopatia apare deoarece se reduc formele
activate ale factorilor de coagulare 66, &66, 6B si B. ;educerea formelor acestor
factori se produce datorita cantitatii insuficiente de &itamina >' la locul de
modificare a acestor factori de coagulare. &itamina >' este necesara pentru
sinteza formelor factorilor de coagulare 66, &66, 6B si B care sunt activi in
formarea fibrinei. Pentru a putea contribui la formarea fibrinei, acesti factori
trebuie sa poata face legaturile de calciu. Pentru a lega calciul, pe fiecare factor
de coagulare, in mai multe locatii trebuie sa fie grupari de acid dicarboxilic.
!inteza initiala a fiecarui factor de coagulare necesita o singura grupare de acid
pe locatii. &itamina >' este necesara pentru adugarea celei de%a doua grupari de
acid. &itamina >' este oxidata in &itamina >'% epoxid in timpul procesului de
adaugare a celei de%a doua grupari de acid carboxilic. 6n mod normal, &itamina
>'% epoxid este redusa inapoi la &itamina >' de una sau mai multe enzime.
)ceasta reducere este uneori numita Creciclaraea &itaminei >'<. )ctivitatea de
reducere a enzimelor este in#ibata de moleculele de rodenticide anticoagulante
care conduc la scaderea cantitatii de &itamina >' si cresterea concentratiei de
&itamina >'% epoxid in #epatocit si plasma.
Ma!i$esta%i cli!ice
6n urma epuizarii de factori de coagulare, animalele practic pot sangera
din orice loc. 4emoragiile precum epistaxisul, #emoptizia sau #ematomul se
coreleaza cu coagulopatiile produse de rodenticidetele anticoagulante insa nu
sunt intoteauna modul de prezentare. $ispneea, letargia, slabirea sau anorexia
pot fi singurele semne observate in multe cazuri de toxicoza cu rodenticide. )lte
semne observate mai putin frecvent includ tuse, paloare, voma, melena,
#ematurie, sc#iopatura, parezie sau paralizie, ec#imoze, sangerari gingivale,
colaps acut, convulsii, obstructii acute ale cailor respiratorii superioare, distensie
abdominala si durere. Pot aparea vanatai extinse la nivelul pielii in functie de
cum a fost manipulat animalul in momentul in care coagulpatia aparuse dea.
?cazional, diagnosticul de otravire cu rodenticide anticoagulante se poate stabili
dupa ce s%au facut interventii c#irurgicale pe pacient si a aparut #emoragie la
nivelul liniei de incizie.
D
TRATAMENT
(ratamentul variaza in functie de momentul inca care pacientul expus se
prezinta la medic si de prezenta sau absenta semnelor de coagulopatie.
Procedurile traditionale de decontaminare prin inducerea de varsaturi si
administrarea de carbune activ se fac la pacientii care vin in decurs de cateva ore
de la expunere. $ilema pe care maoritatea clinicienilor o au este daca sa
administreze sau nu &itamna >'. )ceasta decizie ar trebui sa fie luata bazat pe
estimarea dozei la care animalul a fost expus, succesul procedurii de
decontaminare, si intervalul de timp dintre momentul expunerii si cel al
prezentarii in cabinet. )tunci cand nu se incepe terapia cu &itamina >', timpul
de coagulare trebuie monitorizat la .8 ore, 2D si ED ore de la expunere.
(ratamentul aditional nu este ustificat in cazul in care expunerea nu a fost
prelungita. 6n cazul in care expunerea a fost prelungita, tratamentul cu &itamina
>' si transfuzia de plasma este ustificata.
(ratamentul primar are ca scop ca pacientul #emoragic sa inlocuiasca prin
transfuzie factorii de coagulare si &itamina >' pentru a mentine spriinul
cardiovascular adecvat.
"actorii de coagulare pot fi inlocuiti imediat cu una sau mai multe
transufuzii de plasma sau sange integral. )legerea fluidului pentru transfuzie se
face in functie de gradul de anemie instalat. Plasma trebuie administrata in doza
de D%'0 ml1/g sau sange integral '.%.0 ml1/g in functie de factorii de coagulare
sau celulele rosii indicate.
&itamina >' este de preferat sa fie administrata per os sau s.c. Mai poate
fi administrata i.v. sau i.m insa fiecare dintre aceste variante are dezavantae
sale. "actorii care depind de pacient stabilesc calea de administrare.
Calea de administrare i.v. nu este recomandata din motive de siguranta.
Potentialul de anafilaxie este intotdeauna prezent in administrarea &itaminei >'
i.v.
!imilar, calea de administrare i.m. nu este recomandata tot din motive de
siguranta, din cauza #emoragiilor intrmusculare care pot aparea.
)nimalele cu #ipovolemie severa pot avea vascularizatie slaba la nivelul
tesuturilor periferice, fapt care reduce absorbtia &itaminei >' din locurile in
care a fost administrata s.c
)dministrarea pe cale bucala trebuie reconsiderata daca se stie ca animalul are
probleme de malabsorbite a grasimilor, ca vomita sau ca i s%a administrat
carbune activ. Cu toate acestea, cele mai recomandate cai de administrare a
&itaminei >' sunt orala si s.c. Biodisponibiliatea &itaminei >' este crescuta de
8%5 ori atunci cand este administrata cu conserve. )limentatia stimuleaza
disponibilitatea de saruri biliare necesare pentru absorbtia &itaminei >'.
F
$oza zilnica recomandata este de 0..5% ..5 mg1/g la animalele intoxicate cu
@arfarina.
Efectele adverse ale administrarii corecte de &itamina >' inca nu sunt
cunoscute.
(ratamentul cu &itamina >' trebuie mentinute pana cand toxicul nu mai exista
in organism deoarece &itamina >' nu afecteaza metabolismul.
$urata tratamentului depinde de doza si cinetica rodenticidului. Coagularea
anormala poate dura pana la F zile la expunerea la @arfarina. $e cele mai multe
ori dozele de expunere si anticoagulantul specific nu sunt cunoscute, astfel,
clinicienii aleg sa evalueze periodic pacientul. )stfel abordate, animalele sunt
tratate F pana la '0 zile, apoi se efectueaza teste la 2D si 89 ore de la incetarea
tratamentului cu &itamina >'. Gn cazul -n care timpul de coagulare este
prelungit, tratamentul este continuat pentru -nc* o s*pt*mHn*.
Gn cazul -n care timpul de coagulare este normal, ar trebui s* fie verificat din nou
la D0 % F. ore dup* -ntreruperea tratamentului de &itamina >'. Gn cazul -n care
timpul de coagulare r*mHne normal la 2% 8 zile dup* -ntreruperea tratamentului
cu vitamina >', rodenticidul pot fi eliminate -n mod adecvat +i tratamentul poate
fi -ntrerupt.

9