PARAZITOLOGIE

Dr. Geta Hilma

Medic primar laborator, dr. st. medicale
PARAZITOLOGIA
Parazitologia, este o ramur a tiinei
biologice care se ocup, att cu studiul
morfo-funcional al paraziilor , ct i a
relaiilor dintre ei i gazdele lor, n scopul
cunoaterii acestor interaciuni, elaborrii
metodelor i procedeelor de prevenire i
tratare a parazitozelor.
CLASIFICARE
PROTOZOARE:
1.FLAGELATE
TRICHOMONAS VAGINALIS
GIARDIA
2. SPOROZOARE
TOXOPLASMA GONDI
PNEUMOCISTIS CARINII
PLASMODIUM
HELMINTI
1.CESTODE (HELMINTI)
TAENIA SAGINATA
TAENIA SOLIUM
ECHINOCOCCUS GRANULOSUS
2. NEMATODE (HELMINTI)
ENTEROBIUS VERMICULARIS
ASCARIS LUMBRICOIDES
TRICHINELLA SPIRALIS
PROTOZOARELE
Sunt organisme eucariote, care fac parte din
regnul animal, in care fiecare unitate celulara
indeplineste toate functiile necesare vietii.
Au dimensiuni intre 20-100, pot avea forma
sferica sau ovoidala, si contin nucleu,
citoplasama si membrana protoplasmatica.
Se nutresc prin endocitoza sau pritr-un orificiu
numit citostom, obtinand subsatntele nutritive de
la organismul gazda prin difuzarea substantelor
difuzate in citoplasma. Acestea se folosesc ca
sursa de energie si pentru sinteza celulara.
Respiratia se face prin difuziune: oxigenul
difuzeaza in interiorul celulei iar dioxidul de
carbon rezultat din activitatea celulara este
expulzat prin exocitoza.
PROTOZOARELE
Inmultirea se face atat asexuat( diviziune
simpla schiziparitate)prin diviziune longitudinala
rezultand doua celule fiice, cat si sexuat
(aporogonica) intre doi gameti , se formeaza
zigotul, care se transforma in sporochist din care
se elibereaza sporozoitii.
Inchistarea
Este o forma inactiva produsa cand apare deficit
de hrana, acumulare excesiva de produse
catabolice, sau schimbarea importanta in
concentratia ionilor de hidrogen. Este o forma de
rezistenta a parazitului atat in afara organismului
gazda cat si o forma de reproducere cand
conditiile o permit.

PROTOZOARELE
Ciclul de viata
Poate fi -simplu, la unele protozoare,
constand intr-un stadiu trofic intr-o
singura gazda, in care inmultirea se face
binar( trichomonas vaginalis)
- complex - prin trecere in forma
chistica ( Entaoeba histolytica)
-Prin trecerea prin
doua gazde ex insecte care transporta
parazitul de la o gazda la alta ( malaria)
oferind si conditii de multiplicare a
parazitului.

FLAGELATE
FLAGELATE

TRICHOMONAS VAGINALIS
GIARDIA INTESTINALIS
TRICHOMONAS VAGINALIS
Reprezentanti :

Tr. vaginalis cu patogenitate certa

Tr. tenax (bucalis)

Tr. intestinalis sunt comensale

TRICHOMONAS VAGINALIS
Morfologie
Flageli

Blefaroplast

Trofozoitul
este piriform Polul ventral este bombat ;.

- polul posterior alungit
are 15 30 m
are nucleu vegetativ cu 5 cromozomi
blefaroplast= complex chinetosomal (originea pt cei 4-5
flageli ventrali)
membrana ondulata marginita de un flagel recurent
Granule siderofile
axostil piesa rigida care strabate corpul si se
prelungeste spre posterior
TRICHOMONAS VAGINALIS
Localizare
pe mucoasa genitala a ambelor sexe
Recoltare
secretie vaginala la femeie (perioada optima
cateva zile pre si post menstrual)
urina la barbat, secretie uretrala, lichid prostatic,
lichid spermatic)
Clinic
Femeia -prezinta vulvo- vaginita cu leucoree
spumoasa,verzuie,prurit vaginal,dispareunie(act
sexual dureros)
Barbatul prezinta o infectie asimptomatica cu o
secretie uretrala minima dimineata si arsuri la
mictiune

TRICHOMONAS VAGINALIS
Diagnostic
Preparatul nativ, intre lama si lamela, evidentiaza
parazitii mobili si forma caracteristica ca o para.
Coloratia Giemsa evidentiaza forma parazitului
cat si detalii structurale:nucleul si flagelii.
Proprietati de cultura
Se poate cultiva pe medii speciale, selective:
mediul Loeffler,in scopul controlului eficientei
tratamentului.
Tratament
Se face cu derivati imidazolici
per os: Metronidazol(Flagil)
Tinidazol (Fasigin)
Local:ovule cu derivati imidazolici intravaginal
Este o boala venerica si se vor trata ambi
parteneri sexuali pentru a impiedica reinfectia.


TRICHOMONAS VAGINALIS


TRICHOMONAS VAGINALIS
GENUL GIARDIA
Reprezentanti
Patogeni Giardia lamblia , Giardia
intestinalis
Morfologie
Se prezinta sub 2 aspecte :
Trofozoit = forma de inmultire
Chist = forma de rezistenta

GENUL GIARDIA
Trofozoitul
Polul anterior rotunjit
Polul posterior ascutit
Fata dorsala este convexa (aspect de
jumatate de para)
Au 2 nuclei ovali simetrici anterior
Poseda 8 flageli
Are miscari rapide
Dimensiuni 20m lungime / 2m grosime

GENUL GIARDIA
Chistul

Ovalar
2-4 nuclei situati la un pol
Fascicul de flageli dispusi sinuos de la un
capat la celalalt al chistului

GENUL GIARDIA
Ciclu evolutiv
Trofozoitii se inmultesc prin diviziune binara longitudinala
Dupa cateva diviziuni se transforma in forma chistica
Inchistarea are loc in colon ; chisturile se elimina prin
fecale
Transmiterea se face prin alimente si maini murdare
Clinic
Giardioza
La copii
Boala diareica acuta
Semne neurotoxice , alergice
Evolutie spre steatoree si malabsorbtie
La adulti
Boala este asimptomatica frecvent , dar poate evolua cu
simptomatologie biliara, sindrom astenic, sindrom alergic,
etc.
GENUL GIARDIA
Diagnosticul microscopic
Materii fecale + 1 picatura sol Lugol evidentierea
parazitului
in infectii acute se deceleaza trofozoitul
cronice se deceleaza chisturi
La purtatori sanatosi se deceleaza chisturi
Examenul lichidului duodenal
Se face in caz de examen coproparazitologic negativ
evidentiaza formele vegetative din lichidul obtinut prin
sondaj duodenal
Diagnostic indirect
Contraimunelectroforeza (CIE) - evidentierea AG in
materiile fecale
ELISA evidentiaza Ac din ser sau Ag din materii fecale .
Eozinofilie 5-10%
GENUL GIARDIA
Tratament
Mepacrin (100mg x 3/zi 5 zile)
Atebrin 400mg doza unica
Metronidazol ~ Flagyl (1g / zi in 3 prize)
Profilaxie
Igiena individuala
GENUL GIARDIA
Ciclu biologic

SPOROZOARE
SPOROZOARE

PNEUMOCYSTIS CARINI
TOXOPLASAMA GONDI
PLASMODIUM MALARIAE
GENUL PNEUMOCYSTIS
Reprezentanti
Pneumocystis carinii agent etiologic al
pneumoniei intertitiale cu plasmocite
Clinic , boala se manifesta prin : tuse , cianoza ,
expectoratie mucoasa .
Morfologie
Se prezinta sub 3 forme
Trofozoit membrana fina , 1 nucleu excentric
Prechist 1-4 nuclei inconjurati de masa
mucoida
Chist perete gros , contine 8 trofozoiti
Paraziteaza alveolele pulmonare , dandu-le un
aspect de fagure de miere
GENUL PNEUMOCYSTIS
Morfopatologie

Peretii interalveolari se ingroasa datorita
infiltrarii lor cu leucocite si plasmocite

Exitusul se produce prin atelectazia
pulmonara provocata de masa parazitara

Mortalitatea variaza intre 50 100%

GENUL PNEUMOCYSTIS
Diagnostic
Direct
Evidentierea parazitului din secretii bronsice
(coloratie Giemsa)
Indirect , Serologic
Imunofluorescenta indirecta deceleaza numai 1/3
din infectii
ELISA
Tratament
Biseptol 4 tb / zi timp de 14 zile
Epidemiologie
Survine in epidemii pe organisme
imunodeficiente (copii) in caz de infectie cu HIV /
SIDA , malnutritie , prematuritate , cancer
PNEUMOCYSTIS CARINI
GENUL PLASMODIUM

Reprezentanti: 4 specii paraziteaza
omul si sunt agentii etiologici ai malariei
Plasmodium vivax
plasmodium ovale
plasmodium malariae
plasmodium falciparum
la noi malaria este eradicata. Exista cazuri
de import.
GENUL PLASMODIUM
CICLU BIOLOGIC:
Stadiu intrinsec are loc in organismul
omului care este gazda intermediara
unde are loc reproducerea asexuata

stadiu extrinsec are loc in tantarul
anofel femel care este gazda definitiva
unde are loc reproducerea sexuata
GENUL PLASMODIUM
Stadiul intrinsec
Ciclul exoeritrocitar, tisular la nivelul
ficatului:
Sporozoitii inoculati de tantarul anofel in
sangele omului, in 60 minute ajung in
celulele parenchimului hepatic. In ficat au
loc diviziuni repetate si ajung la stadiul de
Merozoiti (reinfecteaza celula hepatica)
Merozoitii ajung in circulatie atasandu-se
de hematii
GENUL PLASMODIUM
Ciclul eritrocitar
In eritrocite, merozoitul se vacuolizeaza
trofozoit tanar ce consuma Hb
Trofozoitul acumulare de material celular
Schizont
Schizont diviziune merozoit eritrocitar
(eliberat in sange dupa ruperea hematiei)
GENUL PLASMODIUM
Stadiul extrinsec
Are loc in stomacul tantarului Anofel
Sporozoitii reprezinta forma infectanta si
sunt continuti in glandele salivare ale
tantarului de unde sunt inoculati la om
GENUL PLASMODIUM
Plasmodium ovale

Stadii de evolutie Plasmodii
GENUL PLASMODIUM
CLINIC MALARIA
Accese febrile ritmice (se repeta la 24 72 ore
interval, in functie de durata schizogoniei)
Anemie progresiva
Hepatosplenomegalie
Tromboze (prin aglomerarea hematiilor
parazitate)
Plasmodium falciparum da boala cea mai
grava letala
Insuficienta pluriorganica
GENUL PLASMODIUM
DIAGNOSTIC
Parazitologic
Evidentierea parazitului in sange (Picatura
groasa colorata Giemsa)
Frotiu sanguin colorat M G Giemsa
identificare specie
Serologic
Util doar in zone endemice
GENUL PLASMODIUM
TRATAMENT
Clorochin (1,5g timp de 3 zile) + Primachim
Chinina (in caz de rezistenta la Primachim)
pentru Plasmodium falciparum plurirezistent la
antibiotice.
PROFILAXIE
Supravegherea sursei de infectie
Tratamentul bolnavilor si al purtatorilor
Control sanitar de granita
Distrugerea vectorilor
GENUL PLASMODIUM

TOXOPLASMA

Reprezentanti : TOXOPLASMA GONDI
Clinic : Produce :
- Toxoplasmoza congenitala (avorturi ,
feti malformati)
- Infectii oculare (congenital,
dobandita)
- Afectari ganglionare
- Encefalita
Este patogen oportunist

TOXOPLASMA
Ciclu evolutiv : Cu 2 gazde
- gazda definitiva = pisica
- gazda intermediara =
mamifere , accidental omul
Etapa endogena
multiplicarea in intestinul gazdei
definitive
zigotul eliminat prin fecalele animalelor

TOXOPLASMA
Etapa proliferativa (se desfasoara in
gazda intermediara)
trofozoitul poate trece
transplacentar
omul se contamineaza prin
consumul carnii de mamifere ce
contine chisti

TOXOPLASMA
Morfologie
forma de mandarina (felie), semilunara
cu axa mare de 6 si cea mica de 3
cu : perete celular, nucleu, set de
penetrare la un capat
se divide in celula gazda, distrugand-o
apoi
preparatul se face din sectiuni de organe
sau amprente de organe colorate May
Grunwald Giemsa

TOXOPLASMA
Toxoplasma gondi
TOXOPLASMA
Diagnostic serologic
RFC
Imunofluorescenta (testul
Remington deceleaza IgM la om)
Testul de liza Sabin - Feldman
ELISA determinarea Ac IgG si Ac
IgM

TOXOPLASMA
Tratament
Indicat in formele grave
Pirimetamina + Sulfadiazina
Clindamicina + Sulfadiazina
Biseptol
Rovamicina
Azitromicina

TOXOPLASMA
Profilaxie

Prelucrarea termica corespunzatoare a
carnii

Evitarea contactului cu pisicile


TOXOPLASMA
Ciclul biologic
NEMATODE
NEMATODE (HELMINTI)

ENTEROBIUS VERMICULARIS

ASCARIS LUMBRICOIDES

TRICHINELLA SPIRALIS

GENUL TRICHINELLA

Reprezentanti : TRICHINELLA SPIRALIS
Zoonoza (Omul consuma accidental
carnea infestata)


Clinic:
- febra
- manifestari gastrointestinale
- mialgii
-edemul fetei , fenomene alergice

TRICHINELLA SPIRALIS
Localizare : - In primul stadiu localizarea
e intestinala


- Ulterior larvele se inchisteaza in
muschi (muschii limbii , diafragm ,
muschii striati)

TRICHINELLA SPIRALIS
Morfologie parazit :
- Adultul are 1,5 - 2m
- = extremitatea posterioara e
dreapta si prezinta 2 apendice conice
- = subtire anterior , rotunjita
posterior
- larvele = foarte subtiri , rasucite in
spirala , in chisturi .
- Chisturile = ovalare , localizate in
muschii striati

TRICHINELLA SPIRALIS
Larva chistul
TRICHINELLA SPIRALIS
Ciclu biologic : - Ingerarea de carne infestata
cu chisturi se soldeaza cu eliberarea larvelor in
intestin
- Din peretele intestinal acestea trec
in circulatia generala si se vor opri in muschi,
unde se inchisteaza.
- Carnea infestata, consumata de o
noua gazda reface ciclul biologic.
Epidemiologie : - Sobolanii infesteaza porcul
domestic
- Carnea porcului e consumata de
om

TRICHINELLA SPIRALIS
Diagnostic morfologic
1. Examen coproparazitologic : In
urma administrarii unui antihelmintic
purgativ
2. Cercetarea microscopica a larvelor
inchistate intr-un fragment recoltat prin
biopsie musculara
- metoda are dezavantajul ca
este pozitiva intr-un stadiu tardiv al bolii
(dupa ziua a21a)

TRICHINELLA SPIRALIS
Diagnostic serologic
RFC = rezultate foarte bune
Reactia de precipitare = pozitiva din ziua
a3-a de boala
IDR = se pozitiveaza la 2 saptamani de la
imbolnavire si persista cca 7 ani
Tablou sanguin = leucocite 10.000 -
20.000 / mm
3
, Hipereozinofilie 20 - 80 %
- caracteristic

TRICHINELLA SPIRALIS
Ciclu biologic
Oxiurul si ascarisul
Nemathelminti

Sunt viermi cilindrici care prezinta tub
digestiv complet prevazut cu orificiu bucal
si anal. Au sexe diferite: masculin si
feminin
ENTEROBIUS VERMICULARIS

Oxiurus vermicularis
MORFOLOGIE
Oxiurul este un nematod mic, alb galbui
Femela 8 13mm / 0,3 0,5mm,
extremitatea posterioara subtire si
ascutita
Masculul 3 5mm lungime, extremitatea
posterioara curbata anterior


ENTEROBIUS VERMICULARIS

Oua larve
ENTEROBIUS VERMICULARIS
Ouale au forma ovalara, asimetrica, cu o
latura plana si una convexa.
Masoara 50 - 55 / 30 - 32.
Sunt transparente, au invelis subtire,
dublu.
In interior au un nucleu griniform, care
are un corp ovoid si o prelungire ca o
coada


ENTEROBIUS VERMICULARIS
CICLUL DE VIATA
Parazitii traiesc in cecum , se hranesc cu
continut intestinal
Femela migreaza in regiunea anala, unde
depune toate ouale odata in pliurile
mucoasei anale
Migrarea se face de obicei seara, fiind
insotita de prurit anal
In ouale depuse embrionul se transforma
in larva, in 4 ore larva devenind invaziva

ENTEROBIUS VERMICULARIS
Autoinfectia
Persoana infectata poate vehicula ouale
din regiunea perianala in cavitatea bucala
prin degete sau obiecte.
Din ouale inghitite se elibereaza in
duoden larve care migreaza in jejun unde
se dezvolta si devin adulte


ENTEROBIUS VERMICULARIS
MANIFESTARI CLINICE
Prurit intens la nivelul mucoasei anale si
perianale
Pot mima o apendicita
La copii, tulburari neuropsihice datorita
insomniei provocata de pruritul nocturn
intens


ENTEROBIUS VERMICULARIS
DIAGNOSTIC
Evidentierea parazitului adult
Femela poate fi vazuta in regiunea
perianala sau in scaunele diareice
Evidentierea oualor
Prin examen coproparazitologic in 10
15% din cazuri
Amprenta anala cea mai eficienta
metoda

ENTEROBIUS VERMICULARIS
TRATAMENT
Mebendazol (Vermox) doza unica de
100mg care se repeta dupa 2 saptamani
Piperazina 50mg / kg corp / zi timp de 5
7 zile consecutiv
Albendazol( Zentel) 400 mg in doza unica.

ENTEROBIUS VERMICULARIS
EPIDEMIOLOGIE
Enterobioza este o parazitoza contagioasa
cu raspandire in special in colectivitatile
de copii si in familiile numeroase
Rezervorul de infectie este numai omul
infectat
Parazitul se manipuleaza prin maini
murdare, alimente si obiecte contaminate
sau prin lenjeria de corp si de pat.


ENTEROBIUS VERMICULARIS
PROFILAXIE
Respectarea stricta a regulilor de
igiena
Spalarea mainilor
Taierea unghiilor
Investigarea si tratarea intregii
familii.

ASCARIS LUMBICOIDES

Sinonime: Ascaris suum , limbric
Boala: Ascaridioza
MORFOLOGIE:
Ascaris lumbricoides este cel mai mare
nematod care paraziteaza intestinl uman
Este alungit, cilindric, cu extremitatile
conice, extremitatea anterioara fiind mai
atenuata.

ASCARIS LUMBICOIDS

Sexele sunt separate, deosebindu-se cu
usurinta
Femela este mai mare, masoara intre 20-25 cm
lungime, 5-7 mm grosime si are ambele extremitati
drepte
Masculul este mai mic, masoara intre 10-17 cm / 2-
4 mm si extremitatea posterioara se curbeaza
ventral
Ca si alte nematode, ascarizii au un aparat
digestiv complet. Orificiul bucal situat la
extremitatea anterioara este prevazut cu trei
buze cu margini dintate, iar orificiul anal este
situat subterminal, ventral.

ASCARIS LUMBICOIDS

Oul fecundat, in momentul depunerii este
sferic sau usor ovalar, masurand 65-75 /
30-50 si are urmatoarea structura:
La exterior are un invelis albuminos,
mamelonat = membrana protectoare auxiliara
Sub el se un strat incolor, relativ gros, neted,
apoi o membrana interna subtire,
impermeabila.
Aceste membrane adapostesc in interiorul
celula ou, rotunda, care nu umple complet oul,
lasand un spatiu liber la extremitati.

ASCARIS LUMBICOIDS

In lipsa masculului, femela depune oua
nefertile, care sunt mai alungite, (88-93
/ 38-40 ), iar in interior contin o masa
dezorganizata de granule ce umplu
complet oul.
Atat ouale fertile cat si cele nefertile au o
culoare galben brun atunci cand sunt
evacuate din organismul gazdei odata cu
mateiile fecale. Ouale fertile sunt
eliminate in stadiu unicelular.

ASCARIS LUMBICOIDS

Ouale de A. lumbricoides rezista la
temperaturi scazute, desicatie si
putrefactie, ramanand viabile pe sol mai
mult de un an.
La temperaturi intre 22 23
o
C in ou se
dezvolta o larva infectanta in decurs de 3-
4 saptamani, in conditii de umiditate si
umbra.


ASCARIS LUMBICOIDS

Larve ou
ASCARIS LUMBICOIDS

La nivelul duodenului, din ouale ingerate
iese larva printr-un opercul imperceptibil,
si in scurt timp patrunde in mucoasa
intestinala, incepand migrarea
extraintestinala prin vasele limfatice si
sanguine.
Patrunse in circulatia porta, larvele ajung
in ficat unde raman 4 zile.

ASCARIS LUMBICOIDS

Prin venele hepatice ajung in cordul drept,
trec in arterele pulmonare pe care le
parasesc, ramanand in tesutul pulmonar 6-10
zile.
Strabat peretele alveolar, patrund in alveole
de unde se angajeaza in bronhii, trahee si
faringe putand fi eliminate odata cu sputa
prin tuse sau pot fi inghitite.
Larvele inghitite ajung in intestin sufera
cateva naparliri se transforma in adulti
dupa 60-65 zile de la infectie.

ASCARIS LUMBICOIDS

Ciclu evolutiv
ASCARIS LUMBICOIDS

MANIFESTARILE CLINICE variaza in functie de
stadiul si intensitatea infectiei si de natura reactiei
gazdei. In timpul fazei de migrare simptomele si
semnele abdominale sunt neansemnate.
Ascaridoza pulmonara variaza de la tuse usoara
pana la pneumonie cu dispnee, tuse, durere
retrosternala, febra moderata.
Ascaridoza intestinala are manifesteri conditionate
de incarcarea parazitara. Manifestarile digestive:
anorexie, dureri abdominale, vomismente, diaree sau
constipatie.
Complicatiile ascaridozei sunt datorate
dimensiunilor mari si tendintelor de agregare si
migratorii ale parazitilor.

ASCARIS LUMBICOIDS

DIAGNOSTIC
Parazitul adult
Eliminat prin anus, exceptional prin
cavitatea bucala
Poate fi descoperit in intestinul subtire in
timpul unei interventii chirurgicale sau cu
prilejul unui examen radiologic
ASCARIS LUMBICOIDS

Larvele pot fi gasite in
Sputa sau sug gastric in zilele 8-16 de la
infectare
Ocazional in materialul biopsic din ficat sau
plaman
Ouale
Apar in fecale dupa 60-70 zile dupa expunerea
la infectie
Se evidentiaza prin examen coproparazitologic
Eozinofilia poate fi ridicata 30-50% in faza
migratorie a parazitului, dupa 60 zile nu
depaseste 10%

ASCARIS LUMBICOIDS

TRATAMENT
Se administreaza
Levamisol in doza unica 150mg la adulti
si 50mg/kg corp la copii
Mebendazol 200mg doua prize zilnice
timp de 3 zile
Albendazol 400mg in doza unica

ASCARIS LUMBICOIDS

EPIDEMIOLOGIE
Una din cele mai raspandite infectii
parazitare (aproape 25% din populatia
umana)
Omul se infecteaza prin alimente (fructe,
legume, zarzavaturi) sau prin apa
infestata cu ouale de ascaris

ASCARIS LUMBICOIDS

PROFILAXIE
Igiena alimentatiei si cea individuala
Spalarea fructelor, zarzavaturilor,
mainilor.


CESTODE ( HELMINTI)

TAENIA SAGINATA

TAENIA SOLIUM

ECHINOCOCCUS GRANULOSUS

Cestodele

Cestodele
Sunt plathelminti lungi si segmentati
fiecare segment avand o organizare
genitala hermafodita.
Morfologie
Adultul prezinta un scolex echipat cu
organite de fixare( ventuze, fante,
carlige), un gat , care este regiunea de
crestere si proliferare si o strobila
compusa dintr-un lant de segmente
numite proglote.

cestode
Lungimea variaza intre 3m si 10 m iar
numarul segmentelor intre 3 si 4000.
Proglotele iau nastere din regiunea
posterioara a gatului si se dezvolta
progresiv: segmentele anterioare sunt
imature se transforma in proglote mature,
cu organe sexuale complet formate, apoi
in proglote gravide cu uter destins plin cu
oua. Proglotele variaza ca numar, marime
si forma, in functie de specie si de
stadiul de dezvoltare. Pot fi patrate, lungi
sau late.


Ecinococcus granulosus

Ecinococcus granulosus

Sinonime:Tenia Echinococcus

Boala: hidatidoza, boala hidatica,
echinococoza.



Ecinococcus granulosus

Morfologie: cel mai mic cestod de
importanta medicala:2,5-9mm
Are scolex ,gat si 3 proglote.
Ouale se elimina prin materiile fecale.
Gazda definitiva poate adaposti cateva mii
de paraziti adulti care traiesc de la 6 luni
la 2 ani.
Oul ovoid de 34-40 are o membrana cu
striatii radiare care inconjoara embrionul
hexacant.

Ecinococcus granulosus
Ciclul evolutiv:
Oul eliminat de gazda definitiva caine,
lup, vulpe
este ingerat de gazda intermediara:
oaie, capra, porc unde se elibereaza
embrionul care va patrunde prin mucoasa
intestinala in venele mezenterice,vasele
limfatice si poate ajunge in ficat, cord,
plaman, in circulatia generala in splina,
rinichi, creer, oase, orbita.

Ecinococcus granulosus

In organele in care ajunge se tranforma
intr-o vezicula uniloculara denumita chist
hidatic.
Omul se infecteaza accidental pe cale
digestive prin maini murdare sau alimente
contaminate cu ouale parazitului.Embrionii
eliberati in lumenul intestinal strabat
mucoasa intestinala si intra in circulatia
generala de unde ajung in diferite organe
unde se transforma in chist hidatic.


Ecinococcus granulosus
Chisutl hidatic
Prezinta o cuticula groasa tapetata in
interior cu o membrane proligera iar la
exterior cu o membrane adventiciala.
Contine un lichid hidatic si scolexi in nr. de
10-50. Membrana proligera este portiunea
fertila care formeaza vezicule proligere
fiecare vezicula continand intre 10 si 120
scolexi. Un chist hidatic poate contine
cateva milioane de scolexi.

Ecinococcus granulosus

Patogenie
Chistul hidatic se poate dezvolta in
organismul uman in doua situatii:
prin ingerarea embrioforilor eliminati de
caine = hidatidoza primara. Localizarea se
poate face 60-70% in ficat, 20- 30% in
plaman, 10% in muschi, cord, creier,
rinichi, oase, orbita. Cel mai frecvent se
localizeaza intr-un singur organ.


Ecinococcus granulosus


prin ruperea unui chist hidatic primar si
eliberarea protoscolexilor.
Fiecare protoscolex formeaza un nou chist
hidatic=hidatidoza secundara care poate fi
localizata sau sistemica.

Ecinococcus granulosus

Manifestari clinice
Chistul hidatic hepatic sau pulmonar este
bine tolerat si evolueaza asimptomatic
multi ani. In general simptomele sunt cele
date de compresia tesuturilor prin tumora
chistica dezvoltata si sunt caracteristice
organului in care se dezvolta chistul.
Aceste simptome sunt insotite de durere,
urticarie, crize de prurit repetate.


Ecinococcus granulosus

Diagnostic
Examenul clinic este completat de
investigatii paraclinice :ex radiografic,
ecografie, tomografia computerizata,
rezonanta magnetica.
Diagnosticul de laborator se impune
pentru a face diagnosticul difential cu
tumorile.Metodele care se folosesc sunt:
reactia de hemaglutinare indirecta ,
reactia de imunofluorescenta, ELISA.

Tratament

Tratamenutl chirurgical este tratamentul
care se practica cel mai fracvent.
Tratamentul medicamentos se face atunci
cand abordarea chirurgicala nu este
practicabila sau postoperator pentru
prevenirea recidivelor, si consta in
administrarea de : Mebendazol(Vermox)
sau Albendazol(Zentel).
Ecinococcus granulosus


Ecinococcus granulosus


Tenia echinococcus
Imagine a unui chist hidatic operat

Tenia solium

Tenia solium
Boala: tenioza
Morfologie

Scolex globulos cu diametru de 1 mm,
prezinta 4 ventuze rotunde cu o
proeminenta la mijloc, numita rostrum pe
care se fixeaza carlige chitinoase.
Gatul genereaza proglotele


Tenia solium
Strobila este alcatuita din 900 de
proglote diferite; cele tinere sunt mai late,
cele adulte patrate, cele de la coada sunt
mai lungi( 6-12 mm)
Aparatul reproducator se gaseste in
diferite stadii de dezvoltare:
nedezvoltate in proglotele tinere
bine reprezentate in proglotele adulte,
atrofiate in proglotele batrane, care sunt
depozitanele oualor.

Tenia solium
Proglotele batrane se desprind spontan
din stobila in grupuri de cate 3-5 si sunt
eliminate impreuna cu materiile fecale.
Evolutia
Oul se dezvolta in uter. Contine un
embrion prevazut cu 6 carlige= Embrion
hexacant, care impreuna cu invelisul se
numesc Embriofor.
Are forma sferica, de 40-42 , prezinta un
invelis striat, gros, care-i confera
rezistenta.
Tenia solium
In gazda intermediara care este porcul
sub actiunea sucurilor gastrice se dizolva
membrana striata,
se elibereaza embrionul hexacant care
strabate peretele intestinal,
patrunde in vasele limfatice si sanguine,
fiind dus la muschi unde poate parasi
capilarul
Tenia solium
Aici carligele se pierd, embrionul se
transforma intr-o larva numita cisticerc.
Acesta in 10 saptamani se dezvolta
complet putand infecta omul.
In organismul porcului poate invada toate
tesuturile, avand cu predilectie tinate ca ;
muschii limbii, diafragmul, cordul, ficat si
creer unde pot supravietui pana la 5 ani.


Tenia solium
Cand omul consuma carne de porc
infestata, scolexul se elibereaza si se
fixeaza pe mucoasa intestinala. Incepe
dezvoltarea aproximativ 7 cm pe zi, in
doua luni ajungand la maturitate cand se
elimina 3-5 proglote pe zi pline cu oua.
Ouale ajung pe sol unde pot supravietui
cateva luni. Omul se poate infesta si cu
oua si atunci face cisticercoza.
Tenia solium
Manifestari clinice

Asimptomatic, cel mult un discomfort
abdominal, apetit capricios, insomnie,
astenie, tulburari dispeptice.
La copii pot apare fenomene neurologice,
tulburari de comportament, tulburari de
memorie, stari de neliniste, agitatie,
insomnii.


Tenia solium
Diagnostic

In primele doua luni cand inca nu se
elimina proglote apare leucocitoza cu
eozinofilie moderata pana la 13%. Dupa
aceea bolnavul poate observa proglote in
scaun. Diagnosticul se face prin examen
parazitologic al proglotelor sau al
scolexului, eliminat in urma
tratamentului.

Tenia solium
Evidentierea oualor se face prin examen
coproparazitologic mai ales prin metode
de concentrare ( Kato- Miura) dar el nu
diferentiaza speciile.
Oul este reprezentat dintr-o parte
centrala, numit embriofor, inconjurat de o
masa vitelina. Embrioforul este rotund,
oval, are 30-40 diametru, culoare brun
inchis, invelis gros striat radiar. In interior
se observa embrionul hexacant.

Tenia solium
Tratament

Niclosamid doza unica de 2g ( patru
comprimate pt. Adult), 1 g pt copii,
inainte de masa. Dupa 3 ore strobila se
elimina. Eficacitatea tratamentului care
este de 95%, se urmareste prin examene
coproparazitologice efectuate saptamanal
incepand cu a doua luna dupa tratament.


Tenia solium
Este important sa se dea un laxativ la o
ora dupa tratament pentru eliminare
rapida care sa scada riscul eliberarii
oualor in intestin care pot duce la
cisticercoza.
Tenia solium
Profilaxie

Evitarea eliberarii oualor in mediu si a
ingerarii carnii parazitate. In mediu rural
folosirea corecta a latrinelor pentru a nu
polua mediul cu dejecte umane.
Controlul sanitar vererinar al carnii in
abatoare si inactivarea carnii parazitate.

Tenia solium
Profilaxia personala:
se va evita consumul de carne
insuficient preparata termic.
Cisticercii sunt distrusi la o
temperatura de 75-80
0
C timp de 15
min, sau daca se tin 10 zile la minus
10 grade.

Tenia solium
Cisticercoza este boala provocata de
prezenta in organismul uman a formei
larvare a unei tenii, care de cele mai
multe ori este Tenia solium.
Modalitati de infectare
Fecal-oral; prin maini murdare
(autoinfectare).
Prin consum de fructe si legume
nespalate care au fost stropite cu ape
poluate cu fecale umane.

Tenia solium
Autoinfectare prin eliberarea oualor din
proglote sub actiunea sucurilor gastrice (
intra in torentul circulator si vor fi
localizate in ochi, creer, musculatura). In
60 de zile larva se transforma in cisticerc
cu dimensiuni de 5-30 de mm.
Simptomatologia este data de numarul de
larve care care paraziteaza organul.
Diagnosticul se face prin metode
radiologice, imunologice

Tenia saginata

Tenia saginata
Boala Tenioza
Morfologie
Este mai mare decat tenia solium, are 4-
10m, 1000-2000 de proglote.Scolexul
este piriform, nu poseda rostru si nici
carlige. Proglotele se diferentiaza de cele
de tenia solium, prin structura si forma
mai lunga; au 16-20 mm lungime si 5-7
mm latime.

Tenia saginata

Oul este galben brun de 30-40 si
nu se poate deosebi de cel de tenia
solium.
Proglotele se detaseaza separat
eliminandu-se activ intre scaune.
Ouale nu traiesc mai mult de 14 zile
fara umiditate. Pe pasuni pot ramane
viabile pana la 2-3 luni.

Tenia saginata

Ciclul biologic ca la tenia solium dar
in cisticercii se dezvolta in bovine.
Omul este gazda definitiva. Ouale
sunt ingerate de bovine in intestinul
carora embrioforul paraseste oul,
rupand membrana prin actine
mecanica
Tenia saginata

Strabate peretele intestinal intra in
circulatie, si ajunge in tesutul
muscular unde se transforma intr-o
vezicula care se invagineaza devine
Cisticercus bovis forma larvara de
tenie. Poate trai 1-3 ani in
muschi.Ajuns in mucoasa jejunala a
omului se dezvolta si devine adult in
8-10 saptamani.

Tenia solium
Manifestari clinice

Dureri abdominale, greata, apetit
capricios, insomnie iritabilitate.


Tenia solium
Diagnostic

Greu in primele 3 luni inainte de
producerea proglotelor si aparitia
oualor.
Ex. Serologic are valoare scazuta,
eozinofilie moderata.


Tenia saginata

Ex radiologic poate evidentia un deficit de
umplere cu aspect de panglica.
Anamneza pune in evidenta consumul de
carne nepreparata termic.
Diagnostic de certitudine consta in
evidentierea proglotelor mature si a
oualor
Dg dif de tenia solium se face dupa
proglotele batrane numarand ramurile
laterale ale uterului.

Tenia saginata

Ciclul biologic
tenia

tenia

Examenul coproparazitologic
EXAMENUL COPROPARAZITOLOGIC
Parazitii cu localizare intestinala sau biliara pot fi
identificati prin examinarea
materialului fecal, a aspiratului duodenal sau
sigmoidian. Elementele parazitare sunt de
obicei uniform raspandite in masa fecala datorita
motilitatii colonului, care asigura o amestecare a
continutului.
Formele vegetative pot fi gasite eventual in
portiunea terminala a bolului fecal mai curand
decat in cea initiala, care este mai veche.
Deoarece eliminarea diferitelor stadii parazitare
nu este continua, cel putin in infectiile cronice, se
recomanda recoltari si examinari repetate: de
exemplu, 3 probe, la intervale de 24-48 de ore.
Uneori numarul probelor examinate trebuie sa fie
mai mare.
Examenul coproparazitologic
Recoltarea
Recoltarea se face in recipiente speciale, bine
inchise.
In general, aceste recipiente sunt prevazute cu
mici dispozitive care usureaza operatia.
Recoltarea se face din mai multe puncte ale
bolului fecal, in special din portiunile mai putin
consistente, din cele mucoase sau eventual cu
sange.
!Se recomanda ca materiile fecale sa nu fie
amestecate cu urina.
Urina poate inactiva si distruge formele
vegetative ale unor paraziti.
Examenul coproparazitologic
Uneori, medicul poate recomanda administrarea
unui purgativ usor. De exemplu, astfel poate fi
mai usor pusa in evidenta o eventuala infectie cu
Entamoeba histolytica.
Proba recoltata trebuie supusa examinarii in cel
mai scurt timp posibil (aproximativ 30 de
minute), mai ales cand scaunul este diareic si
deci, se presupune existenta unor forme
vegetative ce au o durata de supravietuire
scurta.
Scaunele formate sau cele consistente pot fi
examinate dupa intervale de timp mai mari,
deoarece se presupune ca vor contine forme
chistice, oua sau fragmente de paraziti sau
paraziti intregi (helminti).
In cazul in care examinarea nu se poate face
imediat, se recomanda fixarea materialului fecal.
Examenul coproparazitologic
Fixarea
Fixarea are rolul de a prezerva forma si structura
elementelor parazitare pentru a fi mai usor
recunoscute, dar si de a realiza o inactivare a lor
si a celorlalte forme biologice posibil patogene.
Principalii agenti fixatori (dupa Garcia 1995 si
CDC-Diagnostic Procedures):

Examenul coproparazitologic
Agentul fixator Avantaje Dezavantaje
Formol 5%
(tamponat sau netamponat)
- usor de preparat
- perioada lunga de folosire
- bun fixator mai ales al concentratelor
parazitare
- nu interfera cu diversele kituri de
diagnostic ce utilizeaza anticorpi monoclonali
si nici cu coloratiile acid-fast
dezavantaje
- nu conserva bine formele vegetative
- nu conserva bine morfologia parazitilor mai ales
atunci cand se urmareste obtinerea unor preparate
microscopice fixate si colorate
- influenteaza rezultatele obtinute prin PCR
Examenul coproparazitologic
Merthiolat - Iod - Formol
- in cazul preparatelor umede se obtine
-concomitent o fixare si o colorare a parazitilor
- este usor de preparat
- are o perioada lunga de folosire
- nu contine mercur
dezavantaje
- pe preparatele permanente morfologia parazitilor
nu este la fel de bine pastrata in comparatie
cu PVA sau Schaudinn
- iodul poate influenta unele coloratii sau reactii de
fluorescenta
Examenul coproparazitologic
Sodiu acetat +Acid acetic +Formol (SAF)
- este un fixator cu actiune buna asupra concentratelor
- este utilizat ca fixator al unor preparate colorate
- nu interfera cu diversele kituri de diagnostic ce utilizeaza
anticorpi monoclonali
si nici cu coloratiile acid-fast
- fixarea este compatibila cu tehnicile de diagnostic
serologic
- este utilizat in fixarea preparatelor obtinute din scaunul
fecal proaspat sau
pentru formele gasite mai ales la suprafata mucoasei
intestinale
este un excelent conservant atat ale formelor vegetative
cat si al chistilor

Examenul coproparazitologic
dezavantaje
- micsoreaza capacitatea de aderare a organismelor
pe lama (se poate adauga un amestec de albumina si glicerina)
- in cazul in care, fixarea este urmata de coloratia trichrom,
morfologia parazitilor apare mai putin bine pastrata; acest
inconvenient poate fi inlaturat
cand fixarea este urmata de o coloratie cu hematoxilina ferica
- nu se recomanda utilizarea in procedeele de
concentrare
- contine saruri de mercur
- asigura o aderenta scazuta in conditiile in care
parazitii se afla inglobati intr-o faza lichida sau
mucoasa
- nu asigura o buna conservare a morfologiei hemintilor,
a oualor, a larvelor, a coccidiilor si a microsporidiilor

Examenul coproparazitologic
PVA
Schaudinn +
Polivinylalcool
- conserva foarte bine formele vegetative
si chistice pentru coloratii permanente
- asigura o buna aderenta de lama
- poate fi utilizat in procedeele de concentrare
(totusi formalina este mai buna)
- are durata lunga de utilizare

dezavantaje
- contine derivati de mercur
- este dificil de preparat in laborator
- nu poate fi utilizat atunci cand se folosesc kituri
de diagnostic cu anticorpi monoclonali sau coloratii
de tip acid-fast
Examenul coproparazitologic
PVA
Modificat (Cooper, zinc
bases)
- poate fi utilizat in prepararea amprentelor
si al frotiurilor colorate
- poate fi utilizat in tehnicile de concentrare
- nu contine compusi pe baza de mercur.
dezavantaje
- morfologia protozoarelor este mai putin bine
conservata
- conservarea este mai buna cu PVA pe baza de
sulfat de zinc
- vizualizarea organismelor necesita o oarecare
experienta

Evidentierea parazitilor din sange
prin efectuarea frotiului sanguin
si a picaturii groase, aceasta din urma
fiind o metoda de concentrare a
numarului de paraziti.
Prin acest test se identifica si specia
parazitului, lucru foarte important pentru
stabilirea corecta a tratamentului.
Diagnosticul de specie este precizat de
laborator pe baza morfologiei hematiei
parazitate (marime, forma, granulatii) cat
si a morfologiei parazitului (inel, amiba,
rozeta, gametocit).

Examenul parazitologic
Specimen recoltat - sange capilar,
obtinut prin inteparea pulpei degetului;
se recolteaza sange pentru efectuarea a
doua frotiuri subtiri si
doua picaturi groase (obtinute din cate
trei picaturi, puse sub forma de triunghi,
una langa alta).

Picatura groasa
Picatura groasa
- cu un colt al unei lame de microscop se
defibrineaza cele trei picaturi dispuse una
langa alta in triunghi) pana se obtine un
strat uniform de aproximativ 1 cm
diametru; dupa uscare la temperatura
camerei se va hemoliza cu apa distilata
sau apa de robinet si apoi se va colora
Giemsa;
Pentru picaturile mai vechi este necesara
o acidifiere usoara a apei cu cateva
picaturi de acid acetic glacial 5%.


frotiul
frotiurile subtiri:

dupa intindere se vor usca prin agitare
rapida a lamei si apoi se vor colora
Giemsa.



O zi frumoasa