O scrisoare pierdut

de I. L. Caragiale
Reprezentat pe scen n 1884, comedia O scrisoare pierdut este a treia dintre cele patru scrise
de autor, fiind o capodoper a genului dramatic. Piesa este o comedie de moravuri n care sunt
satirizate aspecte ale societii contemporane autorului, fiind inspirat de farsa electoral din anul 1883.
Comedia este specia genului dramatic n versuri sau n proz, care provoac rsul prin
surprinderea moravurilor sociale, a unor tipuri umane sau a unor situaii neateptate, avnd un final fericit
i, deseori, un rol moralizator. Conflictul comic presupune contrastul dintre aparen i esen.
Personajele comediei sunt inferioare n privina nsuirilor morale, a capacitilor intelectuale sau a
statutului social.
Ca specie a genului dramatic, comedia este destinat reprezentrii scenice, dovad fiind lista
cu Persoanele de la nceputul piesei i didascaliile, singurele intervenii directe ale autorului n pies.
Piesa este structurat n patru acte alctuite din scene, fiind construit su! forma sc"im!ului de replici
ntre persona#e. Principalul mod de e$punere este dialogul, prin care persona#ele i dezvui inteniile,
sentimentele, opiniile. Prin dialog se prezint evoluia aciunii dramatice, se definesc relaiile dintre
persona#e i se realizeaz caracterizarea direct sau indirect.
Titlul pune n eviden contrastul comic dintre esen i aparen. Pretinsa lupt pentru putere
politic se realizeaz, de fapt, prin lupta de culise, av%nd ca instrument al anta#ului politic o scrisoare
pierdut, prete$t dramatic al comediei. &rticolul ne"otr%t o indic at%t !analitatea nt%mplrii, c%t i
repeta!ilitatea ei.
Tema comediei o constituie satirizarea moravurilor clasei politice , prin intermediul careia
Caragiale realizeaza ta!loul unei intregi societati mediocre si corupte.
Subiectul este reprezentat de incurcaturile politice pe care le provoaca pierderea unei scrisori de
dragoste compromitatoare trimisa de prefectul 'tefan (ipatescu lui )oe (ra"anac"e, sotia prietenului sau.
Cazuta in mainile adversarului lor, *ae Catavencu, scrisoarea devine o!iect de santa#.
+iind destinat reprezentrii scenice, creaia dramatic impune anumite limite n ceea ce privete
amploarea timpului i a spaiului de desfurare a aciunii. ,ntreaga aciune se desfoar ncapitala
unui jude de munte, la sf%ritul secolului al -.-/lea, n perioada campaniei electorale, ntr/un interval de
trei zile.
Conflictul principal se construieste intre reprezentantii celor doua partide politice0 pe de o parte
*ae Catavencu, mem!rul cel mai important al opozitiei,pe de alta )a"aria (ra"anac"e,'tefan (ipatescu
si apropiatii lor, +arfuridi, 1ranzovenescu,Pristanda. Cateva tensiuni secundare aparute datorita
sentimentului de teama care ii cuprinde pe +arfuridi si 1ranzovenescu in legatura cu o posi!ila tradare a
prefectului alimenteaza si amplifica principalul conflict.
Piesa , comple$a in compozitia ei, suprapune elementele unei comedii de caracter si de moravuri
peste cele ale unei comedii de intriga. Echilibrul constructiei poate fi urmarit la nivelul fiecarui act,
conflictul avand in toate o constructie simetrica0 o crestere treptata, un punct de clima$, si o solutie care,
in cazul primelor 3 acte se dovedeste doar aparenta, desc"izand astfel din nou conflictul. (oate actele se
inc"eie ,semnificativ, cu o scena care evidentiaza dezordinea sim!olica a lumii imaginate. +inalul primului
act are in prim/plan lesinul lui )oe care incearca sa a!ata atentia de la situatia de dezordine morala
create prin dezvaluirea adulterului. Cel de/al doilea se sfarseste prin strigatul de lupta contra guvernului a
amantilor care isi simt situatia periclitata, iar al treilea este finalizat cu transformarea adunarii electorale
intr/o !ataie in toata regula. Compromisul final in care toti fostii rivali se saruta in numele relativitatii
tuturor principiilor reprezinta sfarsitul ultimului act.
Constructia coerenta in #urul scrisorii asigura unitatea de actiune, tipica pentru comedia clasica.
Printre toate persona#ele propriu/zise , scrisoarea devine un suprapersona#. &ceasta e anuntata din prima
scena , inainte ca spectatorul sa stie despre ce este vor!a. 2fectul ei este potentat de scrisoarea despre
morala a fiului lui (ra"anac"e, de !iletele lui Catavencu catre )oe si sotul acesteia si de scrisoarea lui
3andanac"e. &cest o!iect capata o 4personalitate5 aparte in raport cu fiecare dintre persona#e. &stfel ea
reprezinta pentru Catavencu un 4document5 sau 4o interesanta scrisoare sentimentala5 , pentru sotul
incornorat 4plastografie5, iar pentru amantul care isi ascunde ingri#orarea , 4!iletul5 sau 4scrisoarea5.
*umai pentru Cetateanul turmentat e un o!iect indiferent , asa cum o arata articolul ne"otarat 4o
scrisoare5.
Relatia dintre personaje se !azeaza pe o mediocritate cautata si pe am!itiile lor. Relatia dintre
)oe si (ipatescu nu e o infocata poveste de amor, ci,dimpotiva surprinde prin lipsa oricarei pasiuni , prin
sentimentul conforta!il si mediocru sedimentat de/a lungul celor 8 ani de duplicitate comoda. *ici relatia
dintre (ipatescu si (ra"anac"e nu e lipsita de o anumita am!iguitate, nefiind niciodata foarte clar daca
sotul ignora sau prefera sa ignore adevarul. Cat despre candidatii Catavencu si +arfuridi, desi par cei mai
am!itiosi in a/si atinge interesul , se resemneaza cu destula usurinta la final.
Personajul cel mai aparte al comediei, Cetateanul turmentat, cel care gaseste de doua ori, din
greseala si fara sa/. pese, scrisoarea pe care toti o cauta cu indar#ire pare un reprezentant al 6azardului
care tine loc de destin. 2l este sim!olul acestei lumi dezordonate, lipsite de legi coerente, pe dos. 'tatutul
lui, de 4turmentat5 sugereaza tocmai lipsa reperelor, confuzia, plutirea in deriva.
+inalul comediei incununeaza ideea compromisului moral.
Comicul de situatie este evidentiat prin intermediul unor structure tipice comediei si anume
repetitia, coincidenta, triung"iul adulter, dezvaluirea sau confruntarea.
Comicul de nume este folosit de Caragiale cu discretie si rafinament. &gamemnon, numele
cele!rului erou grec, devine ridicol in diminutivul &gamita, pronuntat !at#ocoritor 7agamita. Prenumele
)a"aria , sugerand ramolismentul, za"ariseala, este intensificat de numele (ra"anac"e, derivat de la
4tra"ana5 si anume aluat moale.
Comicul de limbaj este o importanta sursa de e$presivitate a te$tului , dar si un mi#loc de
caracterizare a persona#elor. .ncultura, mediocritatea intelectuala si c"iar incoerenta acestora sunt redate
prin stalcirea cuvintelor 4!ampir5, 4famelie5 ,etimologiile populare 4renumeratie5 si sensurile derivate
4capitalist5. Constructiile o$imoronice 4curat murdar5, sau nonsensurile evidentiaza a!surditatea acestei
lumi.
Persona#ele se incadreaza si ele unor tipuri comice. (ra"anac"e este naivul incornorat, )oe este
sotia adultera, (ipatescu, #unele prim, +arfuridi e prostul fudul, iar Pristanda reprezinta omul slugarnic.
Catavencu il ilustreaza pe politicianul demagog ,lipsit de orice ideal politic , care isi urmareste e$clusiv
propriul interes.
Prin aceste mi#loace, piesa provoaca rasul, dar , in acelasi timp, atrage atentia cititorilor, asupra
4comediei umane5. 8umea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr/o galerie de arivisti, care actioneza
dupa principiul 4'copul scuza mi#loacele5, urmarind mentinerea sau do!andirea unor functii politice sau a
unui statut social nemeritat.