DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA

1

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT
PARTEA GENERALA
1. Notiune, obiect, izvoarele, elementul de extraneitate, metoda, domeniul.
2. Norma conflictuala in dreptul international privat: notiune, structura, clasificarea.
3. Retrimiterea dreptului international privat: notiune, domeniu, felurile retrimiterii,
argumente care pledeaza pentru admiterea sau respingerea retrimiterii. Retrimiretea in
dreptul roman.
4. Ordinea publica in dreptul international privat: notiune, caracter, efecte.
5. Fraudarea legii in dreptul international privat: notiune, domeniile in care se poate
intalnii fraudarea legii, sanctionarea fraudarii legii.
6. Conflictul de legi: in timp si spatiu, conflictul mobil de legi.
PARTEA SPECIALA
1. Regimul strainilor in dreptul international privat: notiune, principia, regimul strainilor in
Romania.
2. Regula locus regit actum: notiune. Regula lex rei sitae (legea situarii bunului)
3. Norma conflictuala aplicabila in diferite materii: regula lex loci contractus.
4. Legea aplicabila raporturilor drepturilor familiei:
- Incheierii casatoriei cu element de extraneitate
- Desfacerea casatoriei cu un element de extraneitate.
5. Recunoasterea hotararilor judecatoresti straine si executarea hotararilor judecatoresti
straine (exequatur).
Notiunea de drept international privat au fost exprimate criteria diferite cu privire la
denumirea acestei discipline si anume: s-a pornit de la negarea existentei de sine statatoare a
unei astfel de ramuri de drept ajungandu-se pana la invocarea a numeroase argumente care
pledeaza pentru autonomizarea sa.
Adeptii teoriei care neaga o astfel de existent apreciaza ca problemele care tin de aplicarea
legii strain ear trebuii rezolvate intr-un capitol distinct de celelalte ramuri de drept (
ex:raporturile cu element strain, dreptul familiei).
Adeptii teoriei sustinatoare invoca 2 mari argumente care pledeaza pentru existent de sine
statatoare a unei astfel de ramuri de drept.
Obiectul de regelemntare si metoda proprie
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
2

Denumirea de drept international se justifica data fiind prezenta a cel putin 2 sisteme de
drept diferite, iar denumirea de drept privat se justifica obiectul de drept international privat il
constituie raportul de drept privat in sensul larg al cuvantului cu element de extraneitate.
Obiectul il constituie raporturile de drept privat, in sens larg al cuvantului (raporturile de
drept civil, commercial, comertului international, procesual civil, muncii, familei, etc.)
Nu constituie obiect acele raporturi in cadrul carora nu este susceptibila aplicarea legii straine
( raporturi in care principiul teritorealitatii este aplicabil: drept penal international,
administrative international, financiar international ).
Metoda conflictualista inseamna faptul ca in solutionarea unui litigiu: se stabileste legea
aplicabila, norma materiala substantial de aplicat in statul respectiv.
A + B Conditiile de fond Legea RO
Legea GE
Conditiile de forma Legea RO
RO GE


RO
Metoda legii mediata sau necesara
Metoda proper-law care permite adaptarea flexibila
Metoda calificarii auntonome
Izvoarele se clasifica in : izvoare interne si international.
Contin atat norme conflictuale cat si norme material substantiale.
Izvoarele interne sunt: actele normative, uzantele international, practica judiciara si practica
arbitrala.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
3

Actele normative: acestea ocupa un loc important in economina dreptului international privat
si la randul ei se impart in 2 categorii: izvoarele specific si cele nespecifice.
In categoria izvoarele specific intalnim normele conflictuale sau material destinate sa
reglementeze raporturile juridice cu elemen strain.
Un loc important l-a ocupat L115/1992 cu privire la regelemntarea raporturilor de drept
international privat, a fost inlocuita de cele 2 coduri intrate in vigoare: codul civil si codul de
procedura civila, in ambele coduri vorbim de Cartea a7a extraneitate.
Sunt si acele norme prin care se reglementeaza raporturile precise de drept international
privat (ex; legea privind regimul stainilor in Romania).
Izvoarele nespecifice cuprind acele acte normative destinate in special reglementarii
raporturilor juridice specific altor ramuri de drept dar care contin si norme material respective
conflictuale de drept international privat.
In cazul acestor norme legiuitorul evidentiaza in mod direct raporturile juridice cu element
strain: Constitutia Romaniei ( cetatenie, romanii in strainatate, dreptul de proprietate private,
cetatenii straini si apatrizii ), codurile ordonantele de guvern si urgenta.
Uzantele comerciale intereseaza dreptul international privat numai in masura in care
completeaza si interpreteaza normele juridice de drept international privat.
Practica judiciara: importanta chiar daca nu este acceptata ca izvor de drept consta in acea ca
este folosita in interpretarea normelor de drept international privat si mai ales folosita in
acoperirea lacunelor existente in cuprinsul acestora.
Practica arbitrala: invocam practica Curtii de Arbitraj Comercial International careia privind
spre solutionare acele litigii aparute in relatiile de comert exterior, de cooperare economica si
tehnico-stiintifica avand rolul de a contribuii la cunoasterea acestor norme conflictuale
aplicabile.
Izvoarele internationale sunt: tratatul (in sens generic), cutuma internationala si uzuantele
comerciale cu unele particularitati.
Pentru Romania reprezinta toate acele tratate la care este parte (ex: Conventia privind
Procedura Civila de la Haga in 01/03/1954, Conventia privind Cetatenia Femeii Casatorite de la
New York).


DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
4

Raportul juridic cu element de extraneitate
Notiune. Raporturile de drept international privat sunt raporturile civile, de munca,
procedura civila si alte raporturi de drept privat cu element de extraneitate.
Reprezinta acea competenta a unui raport juridic care ia nastere, se modifica sau se stinge in
strainatate cu incidenta unei legi straine.
Desi este o competenta a unui astfel de raport juridic, elementul de extraneitate nu este unul
de structura a raportului juridic in sensul teoriei generale a dreptului care sa se adauge
celorlalte3, adica subiect, continut si obiect.
Intodeauna elementul de extraneitate este considerat in raport cu un anumit sistem de drept
al unei tari si nu in general.
Poate consta in urmatoarele:
a) partiile raportului juridic sau numai 1 din acestea prezinta o legatura cu o tara straina.
Pentru persoanele fizice punctul de legatura poate fi cetatenia, domiciliul sau resedinta
si in anumite sisteme de drept: religia confera unui raport caracterul de extraneitate.
Pentru persoanele juridice elementul de extraneitate poate fi dat de : sediu,
nationalitate, fond de comert, etc
b) obiectul raportului este situate intr-o tara straina in cazul in care bunul mobil sau imobil
se gaseste in strainatate sau desi se afla in tara este sub incidenta unei legi straine
putem vorbi despre existent unui element de extraneitate.
c) Locul procedurii faptului generator modificator sau extinctive al raportului juridic este in
strainatate locul incheierii actului juridic in strainatate, locul procedurii faptului cauzator
de prejudiciu, locul unde apare prejudiciu, locul decesului unei persoane sau locul
executarii unui act juridic in strainatate.
Caracterele raportului juridic cu element de extraneitate:
- Raportul juridic cu element de extraneitate se stabileste intre persoane juridice
si/sau persoane juridice.
- Raportul juridic cu element de extraneitate contine un alement de extraneitate
datorita caruia are legatura cu mai multe sisteme de drept
- Raportul juridic cu element de extraneitate care formeaza obiectul dreptului
international privat este un raport de drept civil in sens larg cuprinzand tot un
element strain.


DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
5

Domeniul dreptului international privat
1. Conflictul de legi : intalegem situatia in care un raport cu element de extraneitate este
susceptibil de aplicare a 2 sau mai multe legi apartinand unor sisteme de drept diferite,
sisteme cu care raportul prezinta legatura prin elementul de extraneitate, de regula
conflictul apare intre legea tarii careia ii apartine istanta sesizata cu solutionarea
litigiului ( lex fori) si legea straina cu care raportul are legatura prin elementul sau
international.
Cand aceste legi se gasesc in conflict, instant sesizata trebuie sa aleaga care dintre cele 2 legi
urmeaza a fi aplicata.
Exista situatii in care este mai greu de stabilit daca este vorba despre un conflict de legi,
aceste situatii sunt date de prezenta mai multor ordine juridice.
2. Conflictul de jurisdictie: a solutiona un conflict de jurisdictii inseamna a determina tara
ale carei instante sunt competente sa solutioneze litigiul privind un raport juridic cu
element de extraneitate.
In acest caz pot aparea urmatoarele probleme de natura procesuala:
a) Competenta jurisdictionala in dreptul international privat
b) Procedura aplicabila in cadrul unui raport juridic cu element strain
c) Efectele hotararilor judecatoresti date de catre instantele straine la care se
adauga efectele sentintelor arbitrare straine.
Normele care solutioneaza conflictele de jurisdictii sunt de drept material substantial si
apartin instantei sesizate, pe care de consecinta instant judecatoreasca isi determina
competenta de a solutiona litigiul de drept international privat dupa propria norma juridical,
procedura fiind supusa legii forului iar efectele hotararilor judecatoresti straine sa determine
efectele tot dupa norma juridica proprie.
3. Conditia juridica a strainului: in sensul de institutie juridica desemneaza totalitatea
normelor juridice prin care se determina drepturile si obligatiile pe care le poate avea un
strain in persoana fizica sau juridical.
Conditia fizica a strainului este determinate de legea statului in care acesta se gaseste sau cu
jurisdictia caruia are legatura.
Intre conditia juridical a strainului si conflictul de legi exista o legatura care consta in aceea ca
numai in masura in care se recunoaste strainului un anumit drept se poate pune problema
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
6

conflictului de legi si tocmai datorita acestei legaturi studiul conditiei juridice a strainului se face
in cadrul dreptului international privat.
Norma conflictuala
Notiune. Este specifica dreptului international privat avand o structura proprie in masura sa
contribuie la solutionarea conflictului de legi.
Acesta nu reglementeaza propriu zis raportul juridic cu element de extraneitate, ea arata
legea competenta sa reglementeze nemijlocit un astfel de raport.
Cu ajutorul normei conflictuale se alege care anume dintre legislatiile aflate in conflict este
legea aplicabila.
Este prin urmare o norma de trimitere, de fixare avand caracter prealabil. Poate exista in
dreptul intern sau in cadrul unui tratat international.
Sructura include 2 elemente:
a) Continutul reprezinta acea parte a normei care cuprinde raporturile de drept la care se
refera (ex: incheierea casatoriei).
b) Legatura este acea parte a normei care indica legea competenta sa reglementeze
raportul de drept respective.
Aceasta poate fi o indicare directa cand se precizeaza legea carei tari este competenta sa
reglementeze un raport juridic sau poate fi o indicare indirecta cand cu ajutorul unei formule
generale se poate determina legea competenta.
Legatura normei conflictuale se materializeaza prin punctul sau elementul de legatura.
Clasificarea se face in functie de 2 criterii:
a) In functie de continutul lor se clasifica in norme conflictuale la persoane, bunuri,
mostenire, acte si fapte juridice, etc.
In acest fel normele conflictuale pot fi grupate pe categoriile de norme corespunzatoare
raporturilor cu element de extraneitate care pot forma obiectul dreptului international privat.
b) Dupa felul legaturii: norme conflictuale unilaterale si norme conflictuale cu actiune
dubla.
Primele determina numai cazurile in care legea romana ca lege locala este competenta in a se
aplica fara a arata si situatiile in care competenta apartine legii straine.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
7

A2a categorie sunt acelea care determina in acelas timp cazurile in care competenta este
legea locala respective legea straina.
Aplicarea legii in dreptul international privat si luarea in considerare a acestuia
In dreptul intern raporturile juridice sunt regelemntate de dreptul roman, problema care
apare este aceea a justei aplicari a acestui drept.
Raportul juridic cu element strain, ridica in egala masura o problema care trimite la
necesitatea aplicarii legii straine.
O lege straina nu se va aplica niciodata in Romania in temeiul propriei forte juridice, ci numai
pentru ca o norma juridical romana trimite la acea lege straina.
Legea straina se aplica in limitele si conditiile impuse de legea nationala.
Necesitatea aplicarii legii straine
Fiecare stat aplica intr-o anumita masura legea straina.
Exista insa deosebiri de la un sistem de drept la altul in ceea ce priveste masura in care se
aplica legea straina, adica unele state aplica in mai mare masura, altele intr-o mai mica masura.
Cert este fapul ca fiecare sistem de drept admite necesitatea aplicarii legii straine.
Acesta necessitate decurge pe de o parte din existent relatiilor economice intre diferite state
si pe de alta parte din interesul reciprocitatii pe care fiecare stat il are de a i se aplica propriile
legi si de catre alte sisteme de drept.
Legea straina nu se aplica in temeiul propriei autoritati, ci se aplica pentru ca asa prevad
normele conflictuale ale forului in care se gaseste instant de judecata.
Conditia reciprocitatii in aplicarea legi straine depinde de mosul in care este intaleasa
notiunea de reciprocitate si in raport de intalesul conferit se poate spune ca aceasta conditie a
reciporcitatii este sau nu si o conditie a aplicarii legii straine.
Luarea in considerare a legii straine
Exista situatii in care legea straina este numai luata in considerare adica nu se stabilesc
efectele juridice privind cauza potrivit prevederiilor acestora, intr-o astfel de situatie legea
straina constituie numai o conditie pentru aplicarea legii proprii sau se tine seama de aceasta
pentru a definii un raport juridic.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
8

In mod concret prin luarea in considerare a legii straine intalegem situatia in care legea
straina reprezinta o conditie pentru aplicarea legi.
1. Conditia dublei incriminari, in acest caz fapta trebuie incriminate atat de legea nationala
cat si de legea straina, judecatorul nu aplica legea penala straina ci el o ia in considerare
pe aceasta, ea fiind o conditie pentru a putea aplica propria lege penala.
Daca nu este indeplinita conditia dublei incriminari fapta nu poate fi pedepsita.
2. Definirea unui raport juridic strain, in cazul incheierii unei casatorii in strainatate de un
organ de stat competent daca nu s-a indeplinit cerinta prevazuta de legea straina, acea
casatorie nu se considera incheiata in mod valabil.
Daca instant romana trebuie sa aprecieze validitatea sau invaliditatea casatoriei, ea trebuie sa
ia in considerare legea straina cu privire la competenta incheierii casatoriei.
3. Posibilitatea executarii unei hotarari judecatoresti straine in tara noastra.
Executarea unei hotarari judecatoresti straine in tara noastra se poate face potrivit legii
romane.
Aceasta lege pune conditia ca si in tara respectiva sa se admita executarea hotararilor
judecatoresti straine.
Daca legea tarii straine nu admite, nici in Romania nu poate fi executata o lege straina.
Calificarea si conflictul calificarii
Calificarea: sediul principal al materiei il reprezinta in present Cartea a7a din Codul Civil
intitulata Dispozitii ale dreptului international privat, la art. 2558, alin.1 precizeaza astfel: cand
determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza sa fie data unei institutii de
drept sau unui raport juridic se ia in considerare calificarea juridical stabilita de legea romana.
In caz de retrimitere calificarea se face dupa legea straina care a retrimis la legea romana.
Natura mobiliara sau imobiliara a bunurilor se determina potrivit legii locului unde acestea se
afla sau dupa caz unde sunt situate.
Daca legea romana nu cunoaste o institutie juridical straina sau o cunoaste sub o alta
denumire ori cu un alt continut se poate lua in considerare calificarea juridical facuta de legea
straina. Cu toate acestea cand partile au determinate le insele intalesul notiunilor dintr-un act
juridic, calificarea acestor notiuni se face dupa vointa partilor.

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
9

Felurile calificarii
1. Calificarea primara este acea care determina legea competenta in sensul ca in functie de
felul in care se face o calificare depinde si legea competenta sa reglementeze raportul
juridic respectiv.
2. Calificarea secundara, aceasta nu influenteaza legea competenta sa reglementeze, un
astfel de raport juridic intervenind dupa ce s-a realizat calificarea primara.
Este o problema a legii interne competente sa reglementeze raportul juridic.
Legea dupa care se face calificarea
1. Calificarea dupa lex fori (legea instantei sesizate)
2. Calificarea dupa lex causae (legea straina)
3. Teoria calificarii autonome
4. Teoria calificari dupa proper-law
5. Calificarea dupa un singur criteriu nu este posibila
Retrimiterea in dreptul international privat
Notiune. Retrimiterea reprezinata procedeul juridic prin care legea straina desemnata ca
aplicabila normei conflictuale a forului refuza competenta ce i se ofera si atribuie la randul sau
prin normele conflictuale proprii acesta competenta legii unui alt stat.
Retrimiterea revine in cazul conflictului negativ de competenta.
In cazul retrimiteri legea straina trebuie intaleasa dupa cum urmeaza:
- Sa se considere ca trimiterea este facuta de o lege materiala a tarii respective fara a
se tine seama de normele sale conflictuale care eventual ar putea dispune
retrimiterea
- Trebuie sa se considere ca trimiterea este facuta de intregul sistem de drept strain,
deci inclusive la norma sa conflictuala
Felurile retrimiterii
1. Retrimitera de gradul I sau simpla care se intalneste atunci cand legea straina retrimite
la legea forului.
Daca retrimiterea este acceptata instanta competenta in solutionarea cauzei va aplica propria
lege materiala.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
10

2. Retrimiterea de gradul II sau complexa intervine in cazul in care legea straina retrimite la
legea unui stat tert nu la legea forului.
Argumentele invocate pentru admiterea retrimiterii:
- Legea straina trebuie intaleasa in sensul larg al cuvantului cuprinzand si normele
conflictuale.
- Legea trebuie aplicata numai atunci cand ea se declara competenta.
- Teoria instantei straine, adica instant forului ar trebui sa judece ca si in cazul in care
s-ar gasi intr-o tara straina la a carei lege face trimitere forma sa conflictuala
deoarece acest lucru s-a urmarit prin trimiterea la acea lege straina.
- Retrimiterea asigura executarea hotaririlor judecatorsti.
- Retrimiterea este un mijloc de coordonare a sistemelor de drept in prezenta daca
unul dintre acestea nu accepta retrimiterea.
Argumentele care se invoca impotriva retrimiterii:
- Regula generala este cea potrivit careia norma conflictuala aplicabila este cea a
forului.
- Retrimiterea duce la aparitia unui sir interrupt de noi trimiteri.
- Admiterea retrimiterii genereaza nesiguranta in privinta solutiei juridice.
- Pentru admiterea retrimiteri dar care pot fi invocate si impotriva retrimiterii
acesteia.
Retrimiterea in dreptul roman
Sediul materiei art. 2559 Cod Civil, alin. 1: legea straina cuprinde dispozitiile de drept material
inclusive normele conflictuale cu exceptia unor dispozitiicontrare. Daca legea straina retrimite
la dreptul roman sau la dreptul unui alt stat se aplica legea romana daca nu se prevede in mod
expres astfel. Prin exceptie de la prevederile alin. 1 art. 2559 legea straina nu cuprinde si
normele ei conflictuale in cazul in care partile au ales legea straina aplicabila in cazul legii
straine aplicabila formei actelor juridice si obligatiilor extracontractuale precum si in alte cazuri
speciale prevazute de Conventia Internationala de la care Romania este parte de drepturile UE
sau de lege.
Ordinea publica in dreptul international privat
Notiune. In dreptul international privat notiunea de ordine publica a aparut in sec. al19lea
avand ca punct de plecare ordinea publica din dreptul intern fara a se confunda cu aceasta.
In dreptul intern ordinea publica precizeaza caracterul imperative al unor norme juridice de la
care partile nu pot deroga de la actele lor spre deosebire de normele superlative.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
11

In dreptul international privat ordinea publica impiedica aplicarea legii straine care este
normal competenta a se aplica potrivit normelor conflictuale.
Intre cele 2 notiuni exista 2 deosebiri:
- Fiecare dintre cele 2 ordini publice indeplineste o functie diferita, adica ordinea
publica din dreptul international precizeaza limitele domeniului lasat liberei initiative
a partilor in timp ce ordinea publica din dreptul international privat precizeaza
limitele aplicarii legi straine.
- Sfera de aplicare a celor 2 notiuni care este diferita in sensul ca nu toate normele de
ordine publica din dreptul intern sunt si norme de ordine publica in dreptul
international privat.
Domeniul invocarii ordinii publice
Pentru inlaturarea aplicarii legi straine normal competente intr-un anumit caz ordinea publica
poate fi invocata in toate materiile dreptului international privat.
Practica pune in evidenta faptul ca cel mai des ordinea publica a fost invocata in material
statutului personal si al relatiilor de familie.
Caracterele ordinii publice in dreptul international privat
1. Ordinea publica apare ca un corectiv (corectare) in aplicarea legi straine in sensul ca se
lasa judecatorului posibilitatea de a aprecia daca o lege contarvine intereselor statului
caruia-i apartine.
2. Ordinea publica este diferita in ce priveste continutul sau de la o tara la alta.
In unele state este permisa in anumite conditii stabilirea paternitatii in afara casatoriei in
timp ce din altele acest lucru nu este permis, daca este permis este mai restrictive deoarece o
astfel de actiune este considerate fiind contrara ordinii publice locale.
3. Ordinea publica este diferita in ceea ce priveste contiunutul sau chiar in acelas stat in
timp.
4. Ordinea publica este actuala.
Efectele invocarii ordinei publice
1. Invocarea ordinii publice in material crearii de drepturi. Astfel de efecte determina
neaparitia acelor raporturi juridice (ordinea publica are un efect negativ).
2. Invocarea ordinii publice in material drepturilor deja dobandite, efectele sunt mai
atenuante.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
12

Potrivit Codului Civil 2564, alin1, aplicarea legi straine se inlatura daca incalca ordinea
publica de drept international privat roman sau daca legea straina a devenit competenta
prin fraudarea legii romane.
In cazul inlaturarii aplicarii legi straine se aplica legea romana.
Aplicarea legii straine incalca ordinea publica de drept international privat roman in
masura in care ar conduce la un rezultat incompatibil cu principiile fundamentale de drept
roman ori ale drepturilor UE si cu drepturile fundamentale ale omului.
Fraudarea legii
Notiune. Se intalneste atat in dreptul intern cat si in dreptul international privat. Acesta
desemneaza operatiune prin intermediul careia partiile unui raport juridic intrebuinteaza
unele mijloace legale pentru a inlatura in acest fel aplicarea unor dispozitii care s-ar fi
aplicat daca nu ar fi intervenit fraudarea legii.
Nu este vorba despre o incalcare directa a legii ci una indirecta deoarece partile isi creaza
in mod voit conditiile pentru a se sustrage in acest fel de sub incidenta aplicarii unor
dispozitii mai putin favorabile lor si pentru a fi supuse unor dispozitii avantajoase.
Fraudarea legii rezulta prin urmare dintr-o conduita a partilor care urmaresc sa supuna
raportul lor juridic in mod artificial unei legi care nu le este aplicabila in mod normal.
Modurile in care se poate intervenii fraudarea legii
1. In privinta statutului personal prin schimbarea cetateniei sau a domiciliului in materia
divortului si a stabilirii filiatiei din afara casatoriei.
2. In privinta bunurilor mobile, caz in care partea interesata le poate deplasa in cuprinsul
teritoriului unui stat al carui legislatie este favorabila de pilda din punctul de vedere al
dobandirii proprietatii prin prescriptie.
3. In privinta formei exterioare a actelor, este situatia in care partea interesata pentru a
evita aplicarea unor dispozitii legale mai constrangatoare isi schimba locul de incheiere a
actului pentru a i se aplica o lege a altui stat care este mai avantajoasa.
4. In privinta succesiunii cand partea care doreste o cotitate disponibila mai mare decat ii
permite legea sa personala schimba cetatenia dobandind alta a unui stat a carei
legislatie ii permite o cantitate disponibila mai mare.
Conchidem prin a preciza faptul ca fraudarea legii din dreptul international privat nu se
confunda cu fraudarea legii din dreptul intern si aceasta este diferita de simulatie, ordinea
publica, abuzul de drept.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
13

Conditiile in care poate exista fraudarea legii. Trebuie indeplinite cumulative:
1. Actul de vointa al partilor.
2. Utilizarea unor mijloace licite si nu ilicite.
3. Intentia frauduloasa a paratiilor.
4. Obtinerea unui rezultat ilicit.
Sanctionarea fraudarii legii
Unii autori considera ca fraudarea legii nu trebuie sanctionata, pentru ca daca s-ar sanctiona
s-ar ajunge la nesiguranta operatiilor juridice.
Alti autori admit sanctionarea legii in material actelor si pentru contracte, in celalalte materii
acestia nu sunt de acord cu sanctionarea fraudarii legii.
Cei mai multi insa sustin sanctionarea fraudarii legii justificarea fiind diferita si in cazul lor.
Fraudarea legii trebuie sanctionata pentru ca si in dreptul international privat trebuie sa-si
gaseasca aplicarea principiului potrivit careia un alt cu scop ilicit nu trebuie sa produca nici un
efect.
Sanctionarea fraudarii legii consta nu in nulitatea actului ci in impozibilitatea acestuia in tara
a carei lege il sanctioneaza.
Sanctionarea fraudarii legii in dreptul international privat trebuie sa functioneze deoarece
constituie un caz de aplicare a ordinii publice.
PARTEA SPECIALA
Codurile (civil si de procedura civila)
Ambele reglementeaza raporturile cu element de extraneitate in Cartea a7a.
Codul civil art. 2557 si Codul de procedura civila art. 1050 este motivul pentru care de
exemplu art.2557,alin.1 precizeaza faptul ca prezenta Carte (a7a) cuprinde norme pentru
determinarea legii aplicabile unui raport de drept international privat.
In cadrul celui de-al 3-lea aliniat al art.2557 intalnim precizari potrivit carora: dispozitiile
prezentei Carti sunt aplicabile in masura in care Conventiile international la care Romania este
parte dreptului UE sau dispozitiile din legile speciale nu stabilesc o alta regelementare.
Prevede si Cartea a7a art. 1050 din CPC

DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
14

Persoana fizica in dreptul international privat
Starea si capacitatea acesteia sunt carmuite de legea sa nationala daca prin dispozitii
speciale nu se prevede altfel. Deasemenea inceputul si incetarea personalitatii sunt
determinate de legea nationala a fiecarei persoane.
Declarearea mortii, stabilirea decesului si a datei prezumate a mortii precum si prezumtia
potrivit careia cel disparut este in viata sunt carmuite de ultima lege nationala a persoanei
disparute.
In cazul in care aceasta lege nu poate fi identificata se aplica legea romana.
Schimbarea legii nationale a persoanei fizice nu aduce atingere majoratului dobandit potrivit
legii aplicabile la momentul dobandirii.
In ce priveste numele persoanei fizice acesta este carmuit de legea sa nationala. Cu toate
acestea stabilirea numele copilului la nastere este carmuita la alegere fie de legea statului a
carei cetatenie comuna o au atat parintii cat si copilul, fie de legea statului unde copilul s-a
nascut si locuieste de la nastere.
Ocrotirea impotriva actelor de incalcare a dreptului la nume savarsite in Romania este
asigurata potrivit legii romane.
Legea nationala a persoanei fizice se aplica si in privinta existentei si continutului drepturilor
inerente fintei umane.
Un loc important in economia raporturilor cu element de extraneitate il ocupa pe de o parte
legea aplicabila ocrotirii majorului pe de alta parte legea aplicabila ocrotirii tertilor.
A) Legea aplicabila ocrotirii majorului
Masura de ocrotire a persoanei cu capacitate deplina de exercitiu sunt supuse legii statului
unde aceasta isi are resedinta obisnuita la data instituirii tutelei sau la data luarii unei alte
masuri de ocrotire (este vorba despre resedinta obisnuita definita potrivit art. 2570 CC).
In mod exceptional in masura in care se aprecieaza ca este necesar pentru ocrotirea
persoanei fizice autoritatea competenta poate sa aplice sau sa ia in considerare legea altui stat
cu care situatia juridical prezinta cele mai stranse legaturi.
In egala masura legea statului unde persoana fizica isi are resedinta obisnuita guverneaza si
existent, intinderea, modificarea si stingerea puterii de reprezentare incredintate de persoana
cu capacitate deplina de exercitiu pentru situatia in care nu se poate ingriji de interesale sale.
Aceasta poate insa allege una dintre urmatoarele legi: legea nationala, legea unei resedinte
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
15

obisnuite anterioare, legea statului unde sunt situate bunurile in ceea ce priveste masurile de
ocrotire cu privire la bunuri.
Se refera la faptul ca masurile ce se iau cu privire la persoana ocrotita ori bunurile sale sunt
supuse legii statului ale carei autoritati indruma si supravegheaza exercitarea ocrotirii de catre
cei in drept.
B) Legea aplicabila ocrotirii tertilor
Persoana care potrivit legii nationale este lipsita de capacitate sau are capacitate de exercitiu
restransa nu poate sa opuna aceasta cauza de nevaliditate celui care de buna credinta fiind la
momentul incheierii actului si conform legii locului unde actul a fost incheiat a considerato ca
fiind deplin capabila.
Aceasta regula nu se aplica actelor juridice referitoare la familie, mostenire si la drepturile
reale asupra imobilelor situate in alt stat decat cel al locului incheierii actului.
Totodata lipsa capacitatii de reprezentat stabilita potrivit legii aplicabile ocrotirii persoanei
fizice nu poate fi opusa terului care s-a increzut in aceasta calitate potrivit legii locului unde
actul a gost intocmit daca actul a fost incheiat intre prezenti si pe teritoriul aceluias stat.
Sediul materiei il reprezinta CC art.2572-2579
Persoana juridica in dreptul international privat
Nationalitatea persoanei juridice , art. 2571, persoana juridica are nationalitatea statului pe al
carui teritoriu si-a stabilit sediul potrivit actului constitutive.
In cazul in care exista mai multe sedii in mai multe state determinant pentru a identifica
nationalitatea persoanei juridice este sediul real, adica prin sediul real intalegem locul unde se
afla centru principal de conducere si de gestiune a activitatii statutare chiar daca hotararile
organului respective sunt adoptate potrivit directivelor transmise de actionari sau asociati din
alte state.
Cu toate acestea daca dreptul strain astfel determinat retrimite la dreptul statului in
conformitate cu care a fost constituita persoana juridical este aplicabil dreptului acestui stat.
Legea aplicabila statutului organic
Statutul organic al persoanei juridice este carmuit de legea sa nationala, statutul organic al
sucursalei infintat de catre persoana juridical intr-o alta tara este supus legii nationale a
acestuia, statutul organic al filialei este supus legii statului pe al carui teritoriu si-a stabilit
propriul sediu independent de legea aplicabila persoanei juridice care a infintato.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
16

Domeniul de aplicare a legii nationale
Legea statutului organic al persoanei juridice carmuieste in deosebi urmatoarele:
- Capacitatea acesteia
- Modul de dobandire si de pierdere a caliutatii de asociat.
- Carmuieste dreptul si obligatiile care decurg din calitatea de asociat.
- Modul de alegere, competentele si functionarea organelor de conducere ale
persoanei juridice.
- Reprezentarea persoanei juridice prin intermediul organelor proprii.
- Raspunderea persoanei juridice si a organelor acesteia fata de terti.
- Modificarea actelor constitutive.
- Dizolvarea si lichidarea persoanei juridice.
Recunoasterea persoanei juridice straine ( cu scop lucrativ si fara scop lucrativ)
1. Persoanele juridice straine cu scop lucrative valabil constituite in statul al carui
nationalitate o au, sunt recunoscute ale prim drept in Romania.
2. Persoanele juridice straine fara scop lucrativ pot fi recunoscute in Romania pe baza
aprobarii prealabile a guvernului prin hotararea judecatoreasca sub conditia
reciprocitatii daca sunt valabil constituite in statul al carui nationalitate o au, iar
scopurile statutare pe care le urmaresc nu contravin ordinii sociale si economice din
Romania.
Hotararea de recunoastere se publica in Monitorul Oficial al Romaniei si intr-un ziar central
fiind supusa apelului in termen de 60 de zile de la data ultimei publicari.
Apelul poate fi exercitat de catre orice persoana interesata pentru neindeplinirea oricaruia
dintre conditiile prevazute de legislatia in vigoare.
Efectele recunoasterii persoanei juridice straine
O persoana juridical straina care este recunoscuta beneficiaza de toate drepturile care decurg
din legea statului ei organic inafara de cele pe care statul care face recunoasterea le refuza prin
dispozitiile sale legale.
O persoana juridical straina recunoscuta in Romania isi desfasoara activitatea pe teritoriul
tarii in conditiile stabilite de legea romana referitoare la exercitarea activitatiilor economice,
sociale, culturale sau de alta natura.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
17

Fuziunea unor persoane juridice de nationalitate diferita poate fi realizata daca sunt
indeplinite in mod cumulative conditiile prevazute de legile nationale aplicabile statutului
organic.
Norma conflictuala aplicabila in material raporturilor de familie
Casatoria ocupa un loc important.
Incheierea casatoriei o reprezinta legea aplicabila promisiunii de casatorie.
Conditiile de fond cerute pentru incheierea promisiunii de casatorie sa fie determinate de
legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti la data incheierii promisiunii.
Efectele promisiunii de casatorie precum si consecintele incalcarii acestora sunt guvernate de
una dintre urmatoarele legi in ordinea urmatoare:
1. Legea resedintei obisnuite comune a viitorilor soti la data promisiunii de
casatorie.
2. Legea nationala comuna a viitorilor soti cand acestia nu au resedinta obisnuita in
acelas stat.
3. Legea romana in lipsa legii nationale comune.
Legea aplicabila conditiilor de fond ale casatoriei spune ca in ce priveste conditiile de fond
cerute pentru incheierea casatoriei sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre
viitorii soti la momentul celebrarii casatoriei.
Daca una dintre legile straine astfel determinate prevede un inpediment la casatorie care
potrivit dreptului roman este incompatibil cu libertatea de a incheia o casatorie, acel
impediment va fi inlaturat ca inaplicabil in cazul in care unii dintre viitorii soti este cetatean
roman si casatoria se incheie pe teritoriul Romaniei.
Conditiile de forma
Forma incheierii casatoriei este supusa legii statului pe teritoriul careia se celebreaza.
Casatoria care se incheie in fata agentului diplomatic al Romaniei in statul in care acesta este
acreditat este supusa formalitatiilor prevazute de legea romana.
Utilitatea casatoriei
Legea care carmuieste cerintele legale pentru incheierea casatoriei se aplica si efectelor
acestor nulitati.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
18

Nulitatea unei casatorii incheiate in strainatate cu incalcarea conditiilor de forma poate fi
admisa in Romania numai daca sanctiunea nulitatii este prevazuta si de legea romana.
Sediul materiei: Conventia matrimoniala, CC art. 590-594
Desfacerea casatoriei
Alegerea legii aplicabile divortului
Sotii pot alege de comun acord una dintre urmatoarele legi aplicabile divortului:
1. Legea statului pe teritoriul caruia sotii au resedinta obisnuita comuna la data conventiei
de alegere a legii aplicabile.
2. Legea statului pe teritoriul caruia sotii au avut ultima resedinta obisnuita comuna in
cazul in care cel putin 1 dintre ei mai locuieste acolo la data Conventiei de alegere a legii
aplicabile.
3. Legea statului al carui cetatean este unul dintre soti.
4. Legea statului pe teritoriul caruia sotii au locuit cel putin 3ani si se poate aplica si legea
romana.
Data Conventiei de alegere a legii aplicabile intalegem ca aceasta Conventie de alegere a
legii aplicabile divortului se poate incheia sau aplica cel tarziu pana la data sesizarii autoritatii
competente sa solicite divortul, cu toate acestea instanta judecatoreasca poate sa ia act de
acordul sotiilor pana la primul termen de judecata la care partile au fost legal citate.
Conventia de alegere trebuie incheiata in scris, semnata si datata de catre soti.
Recunoasterea divortului prin renuntare unilaterala
Art. 2601 CC actul intocmit in strainatate prin care se constata vointa unilaterala a
barbatului de a desface casatoria fara ca legea straina aplicabila sa recunoasca femeii un drept
egal, nu poate fi recunoscut in Romania cu exceptia situatiei cand sunt indeplinite in mod
cumulative urmatoarele 3 conditii:
1. Actul a fost intocmit cu respectarea tuturor conditiilor de fond si de forma prevazuta de
legea straina aplicabila.
2. Femeia a acceptat in mod liber si neechivoc aceasta modalitate de desfacere a
casatoriei.
3. Nu exista nici un alt motiv de refuz al recunoasterii pe teritoriul Romaniei a hotararii
prin care s-a incuvintat desfacerea casatoriei in aceasta modalitate.
Problema separatiei de corp, legea care carmuieste divortul se aplica in mod corespunzator
separatiei de corp.
DREPT INTERNATIONAL PRIVAT ANUL VI ARDELEAN IULIA
19