Manual Psihologie Clasa A X-A

Psihologie
Manual pentru clasa a X-a

Referenti:
Prof. dr. Aliss Andreescu,
..... inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului
Constanta
,
Prof. dr. Gheorghe Tarara,
Colegiul National "B. P. Ha~deu" Buz8u
Prof. gr. I. Laurenta Hacman,
inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului
Suceava
Toate drepturile asupra acestei edilii sunt rezervate Editurii Corvin, Deva.
Orice preluare, par(iala sau integrala, a textului sau a materialului grafic din aceasta lucrare se face
numai cu acordul scris al editurii.
Editura CORVIN
330065 Deva, Str. Gh. Baritiu, Nr. 9.
Tel.: 0254-234500, Fax: 0254-234588
www.corvin.ro
E-mail: corvin@mail.recep.ro
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
LUP~A, ELENA
Psihologie: manual pentru clasa a X-a
Elena Lup~a, Victor Bratu
Deva, Editura Corvin 2005
104p;30cm.
ISBN 973-622-187-3
I. Bratu, Victor
159.9(075.35)
Acest manual este proprietatea Ministerului Educatiei ~i Cercetarii.
Manualul este aprobat prin Ordinul nr. 3787 din 05.04.2005, In urma licitatiei
organizate de catre Ministerul Educatiei ~i Cercetarii ~i este realizat In conformitate cu
programa ~colara aprobata de Ministerul Educatiei ~i Cercetarii prin Ordinul nr.
4598/31.08.2004 ~i este distribuit gratuit elevilor.
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:
Numele elevului
Clasa
$coala
Anul Starea manualului*
Anul
care a primit ~colar
manualul
la primire
la returnare
1.
2. 3. 4.
* Starea manualului se va Inscrie folosind termenii: nou, bun, Ingrijit, nesatisfacator,
deteriorat.
Profesorii vor controla daca numele elevului este scris corect.
Elevii nu trebuie sa faca nici un fel de Insemnari pe manual.
Tiparit la GRAPHO-TIPEX Deva
2005
3
Xenofon
.. ~. 'h~:<~~~~~.~~11111b~~,
<V~~ ~~::.: :*:t~~~~%~~~\~;~=:~~:;~-~~,
:VfI11.. :~JX::..~=~..~~~.,~.f:.
CUPRINS
Introducere in psihologie
1. Psihicul ~i caracteristicile acestuia. Ipostazele psihi-
cului ~i relapile dintre ele. Baze metodologice 6
1.1 Definirea psihologiei
1.2 Principalele momente in evolutia psihologiei ca
~tiinta
1.3 Psi4(cul ~i caracteristicile sale
1.4 Ipostazele psihicului ~i relatiile dintre ele*
1.5 Metodele psihologiei *
Procese psi/lice cognitive senzoriale
2. Procese psihice cognitive senzoriale 12
3. Senzatia * 14
3.1 Definirea ~i caracterizarea senzatiilor
3.2 Calitatile senzatiilor
3.3 Principalele modalitiiti senzoriale
3.4 Legile sensibilitatii
4. Perceptia* 17
4.'1 Definirea ~i caracterizarea perceptiei
4.2 Legile generale ale perceptiei
4.3 Formele complexe ale perceptiei
4.4 Observatia ~i spiritul de observatie
4.5 Perceptii denaturate
5. Reprezentarea * 20
5.1 Definirea ~i caracterizarea reprezentarii
5.2 Clasificarea reprezentiirilor
5.3 Proprietiitile reprezentarilor
5.4 Rolulreprezentiirilor in cunoa~tere ~i activitate
Tipuri de itemi 1 23
Procese psihice cognitive superioare
6. Gandirea 26
6.1 Definirea ~i caracterizarea gfmdirii
6.2 Structura psihologici'i intema a gandirii
6.3 Gandirea ca proces de rezolvare a problemelor
6.4 Tipologia gandirii
7. Memoria 30
7.1 Definirea ~i caracterizarea memoriei
7.2 Procesele ~i formele memoriei
7.3 Calitiitile/indicatorii memoriei
7.4 Factorii care optimizeaza functionarea memoriei
7.5 Memorie ~i uitare
8. Imaginatia 34
8.1 Definirea ~i caracterizarea imaginatiei
8.2 Procedeele imaginatiei
8.3 Formele imaginatiei
Condipi generale ale activitafiipsihice umane
9. Lim baj ul : 40
9.1 Definirea ~i caracterizarea limbajului
9.2 Verigile functionale ale limbajului
9.3 Functiile limbajului
9.4 Raporturile dintre limbaj ~i alte procese psihice
9.5 Formele limbajului
10. Aten tia 43
10.1 Definirea ~i caracterizarea atentiei
10.2 Formele atentiei
10.3 Insu~irile ate~tiei ~i educarea lor
Activita{i $i procese psihice reglatorii
11. Motivatia 48
11.1 Definirea ~i caracterizarea motivatiei
11.2 Functiile motivatiei
11.3 Sistemul motivational: niveluri structurale.
11.4 Formele motivatiei
11.5 Optimumul motivational
12. Afectivitatea 51
12.1 Definirea ~i caracterizarea afectivitatii
12.2 Particularitiifile afectivitiitii
12.3 Clasificarea proceselor afective
12.4 Rolul proceselor afective
13. Activitatea voluntara 54
13.1 Definirea ~i caracterizarea activitiitii
13.2 Structura activitatii
13.3 Formele activitiitii
13.4 Definirea ~i caracterizarea vointei
13.5 Etapele actului voluntar
13.6 Calitiitile vointei
14. Deprinderile * * 57
14.1 Definirea ~i caracterizarea deprinderilor c-
14.2 Clasificarea deprinderilor
14.3 FOlmarea ~i interactiunea deprinderilor
Structura $i dezvoltarea personalitii(ii
15. Personalita tea 62
15.1 Personalitatea ca sistem
15.2 Modele de personalitate
16. Individ. Persoana. Personalitate* 65
16.1 Individ. Persoanii. Personalitate
16.2 Con~tiinta ca nuc!eu al personalitiitii
16.3 Diferente in manifestarea personalitiitii *
17. Temperamentul 67
17.1 Latura dinamico-energeticii a personalitiitii
17.2 Tipologii temperamentale
18. Apti tudinile 69
18.1 Latura instrumental-operationalii a personalitiitii
18.2 Clasificarea aptitudinilor
18.3 Inteligenta ca aptitudine generalii
19. Caracterul 73
19.1 Latura relational-valoricii a personalitiitii
19.2 Structura caracterului
19.3 Rolul caracterului in structura personalitiitii
20. Creativita tea 76
20.1 Conceptul de creativitate
20.2 Niveluri ~i stadii ale creativitiitii
21. Etape in dezvoItarea personalitatii * 78
21.1 Principiul dezvoltiirii in psihologie
21.2 Varstele mici (3-10/ 11ani)
21.3 Preadolescenta (10/11-14/15 ani)
21.4 Adolescenta (14/15-18/19 ani)
21.5 Tineretea (18/19-30 ani)
21.6 Maturitatea (30-55/60 ani)
21.7 Batranetea (55/60 ani )
Conduita psihosocialii
22. Imaginea de sine ~i percePtia ei sociala 86
22.1 Imaginea de sine
22.2 Statusul ~i rolul- indicatori ai
comportamentului social
23. Relatiile interpersonale 89
23.1 Specificul relati"ilor interpersonale
23.2 Tipuri de relatii interpersonale
23.3 Locul ~i rolul relatiilor interpersonale in
structura personalitatii
23.4 Grupul ~i psihologia de grup*
24. Comportamente pro ~i antisociale 92
24.1 Comportamente pro ~i antisociale
24.2 Normalitate ~i anormalitate socialii
25. Atitudinile sociale ~i formarea lor* 95
25.1 Atitudinile sociale
25.2 Formarea ~i modificarea atitudinilor sociale
25.3 Relatia valori, atitudini, comportamente
Invitatie la autocunoa~tere 100
Bibliografie selectiva 104
5
Introducere in psih.ologie
1. Psihicul ~i caracteristicile acestuia. Ipostazele psihicului ~i relatiile dintre
ele. Baze metodologice -
1.2 Principalele momente, in evolutia psipologiei ca ~tiinta
1.3 Psihicul ~i caracteristicile~sale
1.4 Ipostazele psihicului ~i relatii1e dintre ele*
1.5 Metodele psihologiei*
",;;:\;;~;i:;;;;;;;;i~ ki,~,\;::;":,5"
:;'r
~tRJl':@1GMili~ ~
6
Intrebiiri legate de natura inconjuratoare ~i despre sine,
raspunsurile fiind de natura naiv-mistica. 0 astfel de
conceptie este animismul care admite existenta mai
multor suflete: sufletul viata (care parase~te corpulln
timpul somnului ~i care dupa moartea omului cautii alt
corp), sufletul umbra (insote~te corpul in starea de
veghe), sufletul reflex al corpului (apare cand ne
privim in oglinda sau In alte obiecte) ~i sufletul nucleu
(comun omului ~i animalelor).
2. Etapa filosofica debuteaza odatii cu formarea prime lor
sisteme filosofice in antichitatea tarzie (sec. VI-V Le.n.)
~i se Incheie cu desprinderea psihologiei de filosofie
(1879). Cu toate cii cunoa~terea psihologica dobande~te
un caracter riguros sistematizat ~i argumentat, ea se
mentine la un nivel speculativ, formal, fiind lipsitii de un
suport faptic. Urmand exemplul filosofiei ~i psihologia
devine materialista (gandirea este 0 simplii secretie a
creierului pentru reprezentantii materialismului vulgar-
Buchner, Vogt ~i Molechott) sau idealista (psihicul este
un fenomen de naturii spiritualii).
3. Etapa ~tiintifica debuteaza In 1879 cand Wilhelm
Wundt, la Leipzig, infiinteazii primul laborator de
psihologie experimentala (In 1893 se Infiinteaza primul
laborator psihologic la Ia~i, in 1906 la Bucure~ti ~i in
1921IaCluj).
I.PSIHICUL 'I CARACTERISTICILE SA~E. IPOSTAZELE
PSIHICULUI 'I RELATIILE DINTRE ELE. BAZE METODOLOGICE
De~i preocuparile cu caracter psihologic sunt stravechi,
termenul de psihologie are 0 istorie relativ recenta, el fiind
utilizat pentru prima data de reformatorul german, Philipp
Schwarzerd, cunoscut sub numele de Melanchton (1497-
1560). Termenul devine uzuallncepand cu secolul al XVIII-lea,
odata cu scrierile psihologului Cristian Wolff.
Termenul de psihologie provine din cuvintele grece~ti
"psyche" care Inseamna suflet ~i "logos" care inseamna ~tiinta,
teorie, studiu, deci, etimologic, psihologia inseamna ,,~tiinta
despre suflet". Constantin Radulescu-Motru (elev allui W.
Wundt) i~i Incepea Cursul de psihologie cu definitia
etimologicii a psihologiei pe care 0 numea ~tiin{a despre via{a
sufleteascii care "urmare~te sa descrie in mod complet ~i exact
diferite forme ale vietii suflete~ti; In acela~i timp, ea ne da ~i
explicarea faptelor suflete~ti sub raportul succesiunii ~i al
coexistentei lor."
Psihologia este ,,~tiinta a vietii mentale, a fenomenelor ~i a
conditiilorsale". (w. James)
Psihologia este ~tiinta care studiaza faptele ~i procesele
psihice ~i comportamentale, precum ~ipersonalitatea.
Psihologiareprezintii ,,~tiinta conduitei". (P. Janet)
Din punct de vedere istoric, cunoa~terea psihologica
poate fi impiirtitii in trei mari etape sau perioade:
1. Etapa pre~tiintifica debuteazii in momentul in care
omul devine con~tient de sine ~i Incepe sii-~i puna
Psihologia este ~tiinta care studiaza fenomenele subiective ~i procesele psihice, activitatea umana considerata
in unitatea dintre latura interna ~i cea extern a ~i totodata sistemul personalitapi cu trasaturile, structurile ~i
particularitatile acesteia.
Wilhelm Maximilian WUNDT
(1832-1920)
Psiholog german, a creat primul laborator de psihologie
experimental a in 1879 Ja Leipzig. Mai intai medic, iar dupa
aceea fizioJog, este autoruJ a numeroase lucrari asupra
senzatiei ~iperceptiei.
Printre cele mai importante lucrari sunt de amintit Grundzuge
del' Physiologischen Psychologie (1873-1874) ~i
Volkerpsychologie (10 volume, 1904-1920).
1.2 Principalele momente in evolutia psihologiei ca ,tiinti
Evolutia psihologiei ~tiintifice cuprinde:
1. Psihologia c1asicii (1879 - sIar~itul primei jumatiiti a
sec. al XX-lea) este caracterizatii de existenta mai
multor ~coli de psihologie, precum:
a. Asociationismul (AI. Bain, H. Taine, W. Wundt etc.)
sustine primatul partii asupra intregului, astfel
viata psihicii este 0 simpla sumii de senzatii, iar pe
baza legilor asociatiei (coincidenta In timp ~i spatiu a
unor senzatii) se formeazii perceptiile, reprezentariJe
~i gandirea.
b. Gestaltismul (K. Koftka, W. Kohler, O. Dunker etc.)
provine din cuvantul german "Gestalt" (configuratie,
structurii) ~i sustine primatul intregului asupra
piirtii. Astfel, psihicul nu este un conglomerat de
procese In sine, ci un ansamblu organizat la niveluri
diferite de complexitate (la primul nivel este
perceptia, iar la un nivel superior este gandirea).
Caracterul organizat al psihicului este innascut,
structurile fiind date.
c. Introspectionismul (w. James, N. Ach, Th. Lipps
etc.) considerii cii obiectul psihologiei este
con~tiinta, inteleasa ca 0 lume interna, inchisa, rara
legiiturii cu lumea externii sau cu reactiile
. comportamentale, aceasta putand. fi investigatii
numai cu ajutorul metodei introspe~tiei.
d. Behaviorismul (J. Watson, Ed. Thornidke, B. F.
Skinner etc.) provine din cuvantul englez "behavior"
(comportament) "~i apare ca reactie la curentul
introspectionist. Fondatorul curentului, John
Watson, considerii con~tiinta 0 fictiune, 0 inventie
purii a filosofilor, sustinand ca singura reaJitate
psihologicii autenticii este comportamentul. Intre
stimul ~i raspuns existii 0 relatie univoca, directii, de
tipul S-R (actiunea stimulului determinand
neconditionat 0 anumita reactie), iar pentru cii S ~i R
sunt observabile ~i controlabile, cunoa~terea
psihologica devine obiectiva ~i ~tiintificii,
behaviorismul luand denumirea de psihologie
obiectivii. Aceastii orientare s-a impus in psihologia
americanii sub numele de neobehaviorism, teorie
care depii~e~te schema simplistii stimul-riispuns ~i
care valorifica noile fapte ale experientei ~i ale
cunoa~terii ~tiintifice.
e. Psihanaliza (S. Freud, C. Jung, A. Adler etc.) apare
ca reactie la psihologia introspectionsitii. Fondatorul
psihanalizei, Sigmund Freud, formuleaza ideea
caracterului dual antagonic al structurilor
psihice: con~tient-incon~tient. In centrul structurii
incon~tientului se afla instinctul erotico-sexual.
Obiectul de studiu al psihanalizei este incon~tientul.
Variantarevizuitaeste numita neopsihanaliza.
f. Psihologia actiunii ~i a conduitei (P. Janet, H.
Wallon,A. N. Leontiev etc.) reprezinta doua variante
ale principiului dependentei continuturilor
proceselor psihice interne de actiunile externe,
directe, ale omului cu realitatea concreta. Obiectul
psihologiei este extins de la studiul functiilor ~i pro-
ceselor psihice izolate la actiunile complexe orientate
1.3 Psihicul ,i caracteristicile sale
In definirea psihicului, psihologia contemporana
utilizeaza raportarea la:
lumea extern a - Psihicul poate fi definit ca reflectare
subiectiva, de natura ideala a obiectelor ~ifenomenelor
externe, a relatiilor dintre acestea ~i semnificatiile lor
pentru noi. EI reprezinta 0 modalitate particulara de
realizare ~i manifestare a informatiei la nivelul
organismelor animale careposeda sistemnervos.
substratul material - Psihicul este 0 functie a
sistemului nervos, a creierului ~i va depinde nemijlocit
de gradul dedezvoltare ~iorganizare a acestuia.
factorul timp pune inevidenta natura dinamic-evolutiva
apsihicului. Sepot delimitatrei etape esentiale:
1. etapa ascendenta (de la na~terepana la varsta de 20-
25 deani);
2. etapa optimului functional (25-65 deani);
3. etapa regresiva (dupa varsta de 65 deani).
starile de necesitate ~isarcinile de adaptare la mediu
ne arata ralul instrumental, reglator al psihicului ~ibaza
obiectiva aaparitiei lui inprocesul evolutiei biologice.
Psihicul este 0 modalitate prin care omul exista ca fiinta, in
acela~itimp, biologicii ~isociala, deci ca fiintiibiosociala, iar ca
fiinta bio-psiho-sociala, omul este personalitate. El ii asigura
omului adaptarea la conditiile mediului, prin conduite care
depind atat de schimbarile din mediu, cat ~ide conditiile interne
specifice individului respeetiv.
Prin psihicul sau, omul cunoa~te, actioneaza ~i se conduce
dupa valori ~i norme morale. El se manifesta prin procese
psihice (gandire, memorie, imaginatie etc.), prin stari psihice
(con~tientasau incon~tienta,buna sau proasta dispozitie ete.) ~i
prin insu~iri psihice (stari temperamentale, triisiituri de
caracter, nivel de creativitate etc.). La omul concret, psihicul
este chiar personalitatea sa, care seformeazii, se dezvolta ~ise
manifesta in societate prin intermediul relatiilor interpersonale.
Comportamentul este defmit, de ~coalabehaviorista, ca
multimea reactiilor de raspuns ale organismului animal ~iuman
la stimulii exteriori. Mecanismul reactiilor comportamentale
este reflex, implicand interactiunea dintre eentrii nervo~i
senzitivi (receptioneaza ~i prelucreaza actiunea stimulilor
externi) ~i cei motori (emit semnalele de comanda ~i
declan~areareactiei).
1. Dupa gradul de complexitate, exista comportamente:
a. simple care includ0 singurasecventa;
b. complexe. multifazice, care includ 0 serie de reactii,
operatii ~i actiuni articulate intr-o schema logidi
unitara.
2. Dupa nivelul de reprezentare (integrare) reflexa,
exista comportamente cu mecanism de tip reflex:
a. neconditionat;
b. conditionat.
3. Dupii prezenta sau absenta intentiei ~i a controlului
voluntar, exista comportamente:
spre scop(conduita).
2. Psihologia contemporana estedeterminata de revolutia
produsa, in plan metodologie, de teoria generala a
sistemelor ~i de cibernetica (pe baza principiului
complementaritatii, adica al intregirii reciproee a
diferitelor unghiuri de abordare a vietii psihiee) in 1947-
1948. Realitatea este abordata dintr-un punet de vedere
integrativ-sistematic ~i informational. Psihologia
contemporana este ~tiinta despre realitatea
psihocomportamentala, ca unitate contradictorie ~i
dinamica a laturii, subiective, interne (perceptii,
reprezentiiri, gandire etc.) ~i a laturii externe (reactii,
actiuni, activitati).
a. neintentionate-involuntare, care Sf:: declan~eaza ~i
se desIa~oaraautomat;
b. intentionate-voluntare, care sedeclan~eazape baza
unei deliberari.
4. Dupa starile de necesitate carora Ii se subordoneaza,
existiicomportamente:
a. de igiena corporala;
b. de descarcare-eliminare;
c. erotico-sexuale;
d. de orientare-investigare;
e. de cunoa~tere;
f. instrumental-rezolutive.
Comportamentul are ~i 0 mediere psihica interna:
imaginea senzoriala a stimulului, 0 componenta emotional-
afectiva, 0 stare de necesitate, 0 pregiitire ~i 0 planificare
instrumentala, un anumit reglaj involuntar sauvoluntar.
Termenul de personalitate provine din Iimba latina,
"persona" insemnand masca actorului, rolul acestuia,
personajul unei drame. Personalitatea este definitii pe baza
unor caracteristici care ne deosebesc de celelalte persoane ~i
carepersista intimp. Trei trasaturi contribuie la definirea ei:
1. particularizarea, respectiv fiecare om este unic, are
trasaturi, aptitudini, sentimente, un mod anume de a fi,
de agandi, de aactiona, de asimti;
2. durabilitatea, care se refera la constanta trasaturilor
care neparticularizeaza;
3. coerenta, respectiv faptul di ele constituie un sistem
functional.
Personalitatea nu este ceva cu care ne na~tem, eaci, la
na~tere, copiii mici seamana foarte mult intre ei. Pe masura ce
cresc, ei se diferentiaza prin dezvoltarea unor trasaturi
personale ca urmare a interactiunii dintre ereditate ~imediul in
care sedezvolta.
Dezvoltarea psihicului poate fi considerata ~i in ordine
filogeneticii, cea mai cunoscuta delimitare a etapelor
evolutiei de ansamblu a psihicului fiind datorata lui A. N.
Leontiev, caredistinge 4 faze:
1. Stadiul psihicului senzorial elementar, caracterizat
prin aceeaca animalul reactioneaziiin raport cu 0proprietate
din mediul ambiant, predominandreactiile inniiscute;
2. Stadiul psihicului perceptiv, la nivelul caruia se
poate vorbi de sesizarea caracteristicilor obiectelor in
integritatea lor ~inu doar aunor aspectes~zoriale izolate;
3. Stadiul intelectului, al gandirii senzorio-motorii,
care. se poate pune in evidentii la maimutele antropoide,
caracterizat prin numarul relativ redus de incerd'iri pentru
rezolvarea unci probleme, urmate de aparitia solutiei pc
nea~teptate,dintr-odata;
4. Stadiul psihicului con~tient, ultima treaptii a
evolutiei, specificiiomului.
1
1
~ 8
1.4 Ipostazele psihicului ~iirela,iile dintre ele*
Organismul uman poate fi considerat un sistem in cadrul care consta in con~tiinta clara a unui eu responsabil de
ciiruia rolul central il detine sistemul nervos central. actele sale).
Sistemele vii au capacitatea d~ autoprogramare prin intermediul In cadrul SPU se delimiteazii ~i subcon~tientul sau
activitiitilor desra~urate, achizitionand informatii, operatii ~i precon~tientul care cuprinde memoria potentiala ~i
functiuni specifice prin intermediul inviitiirii. ansamblul automatismelor (deprinderilor) ~i operatiilor de
Se observii cii intre psihic ~i comportamental exista 0 care individul uman dispune (care nu sunt con~tiente, dar care
stransa interdependenta, ele fiind reciproc convertibile. pot fi u~or trecute in sfera con~tiintei). In cazul memoriei
Astfel, compoi'tamentele sunt interiorizate ~i transformate potentiale este yorba despre cuno~tinte acumulate ca urmare a
in acte subiective, iar actele subiective sunt exteriorizate procesului de memorare, cuno~tinte care constituie sursa
prin intermediul conduitei. activitiitii con~tiente. Actele automatizate sunt deprinderi
Psihologul Paul Popescu-Neveanu considera cii sistemul (scrierea, desenatul, mersul, mancatul etc.) care se desra~oarii
psihic uman (SPU) este un ansamblu de functii ~i procese rarii control con~tient detaliat, in momentul respectiv, dar
psihice aflate in interactiune, organizate ierarhic $i care inainte de a fi automatizate s-au desra~urat sub controlul
contribuie la aparitia fenomenului de con~tiintii. con~tient. Deprinderile raman integrate modelului con~tient al
SPU mijloce~te interactiunile dintre individ ~i lume, ~i cu activitiitii ~i de fiecare data dind pe traiectoria obi~nuita a
propriul organism, ciici fiecare dintre noi ne simtim corpul, il desra~uriirii actiunii apar obstacole nepreviizute, intervine
exploram pentro a-I cunoa~te, intelegem cine suntem ~i cine imediat analiza con~tienta. Precon~tientul actioneaza ca un fel
putem deveni, interactioniim cu ceilalti, riispundem intr-un de ,Jiltru" care permite trecerea in sfera con~tiintei a
anumit moo situatiilor concrete de viata. Intre cunoa~terea informatiilor, tendintelor, operatiilor ~i a deprinderilor
propriului eu ~i cunoa~terea lumii trebuie sa existe un necesare ~i acceptabile pentru aceasta.
echilibru, ciici, in caz contrar, ne-am priibu~i in propria fiintii La polul opus con~tiintei se aflii incon~tientul sau
sau lumea ni s-ar parea iluzorie. Pe parcursul vietii, omul este psihismul bazal, orientat asupra propriei fiinte pe care 0
asaltat de 0 multitudine de informatii ~i de aceea, mecanismele exprima in tot ceea ce are ea caracteristic: tendinte instinctuale,
antiredundante, ratiunea ~i vointa il ajutii sii se adapteze pulsiuni sexuale, trebuinte, stiiri afective, vise, ganduri ~i
realitatii. dorinte ascunse etc. Psihologii considera ca toate procesele
Fenomenul de con~tiinta rezultii din interactiunea psihice au 0 parte care se desra~oara in sfera incon~tientului.
proceselor cognitive senzoriale, a proceselor cognitive ~i a La sfiir~itul secolului al XIX-lea Sigmund Freud (1856-
proceselor regJatorii. Wundt considera cii aceasta este 0 1939) a descoperit metoda de investigare a proceselor
sinteza creatoare, 0 integrare de procese psihice care prin incon~tiente pe care a numit-o "psihanaliza", descoperirea lui
ele insele nu sunt con~tiente, dar contribuie la con~tiinta. Freud fiind comparata cu cele ale lui Columb, Copernic etc. El
Memoria, care stocheazii informatiile, nu este ~i nu poate fi in considerii cii viata noastrii psihicii rezida in mi~carea con~tient-
ansamblul ei con~tienta, deoarece numai unele cuno~tinte ale incon~tient ~i totceea ce era atribuit intamplarii (lapsusul,
memoriei potentiale sunt reactualizate (con~tientizate) in uitarea de nume etc.), are 0 puternica motivatie incon~tienta.
functie de cerintele activitiitii. H. Bergson considerii cii Ele sunt, de fapt, compromisuri prin care incon~tientul se
memoria sta la baza con~tiintei. manifestii in planul con~tiintei.
Dupa cum aratii ~i etimologia termenului de con~tiinta Freud a demonstrat ca vise Ie din timpul somnului
(latina cum "cu" ~i scientia ,,~tiintii"), actul con~tient este reprezintii manifestari caracteristice ~i autonome, specifice
mijlocit de informatiile de care individul dispune cu ajutorul incon~tientului.
intelegerii. Gandirea are un rol esential in producerea Cercetiirile privind problematica incon~tientului au fost
con~tiintei, dar aceasta nu se reduce la gandire, deoarece la fel continuate de catre elevullui Freud, Alfred Adler, care admite
de important este ~i limbajul. Totodata, con~tiinta nu este notiunea de incon~tient dinamic, dar minimalizeaza rolul
posibilii rara starea de veghe ~i de atentie, ea fiind sustinutii de sexualitiitii ~ial complexului lui Oedip in geneza personalitiitii.
motive, de trairi afective, de vointa, de imaginatie. Trebuie subliniat faptul caintre con~tient ~i incon~tient
Con~tiinta ar putea fi interpretata ca un act de intelegere ~i de nu exista 0 ruptura, ci 0 stdinsa interactiune, chiar dacii nu
conceptualizare (Rubinstein), 0 coordonare de semnificatii toate informatiile dinincon~tient trec in sfera con~tiintei. R.
(Piaget) sau incheierea unui proces de cunoa~tere. Mucchielli considera incon~tientul 0 structura a personalitatii
Con~tiinta are 0 organizare de tip logic ~i rational, ea ce influenteazii con~tiinta, astfel incat nu putem separa
indeplinind un rol conducator, concretizat prin functiile de incon~tientul de con~tient, ele aflandu-se intr-o permanentii
cunoa~tere, de orientare spre scop, de autoreglaj voluntar, interactiune. Dacii Freud considera ca incon~tientul contine
creatoare ~i anticipativa. doar impulsurile negative, Paul Ricoeur subliniazii rolul
Psihologul Andrei Cosmovici considera cii existii doua pozitiv al incon~tientului in domeniul creatiei.
feluri de con~tiinta: una implicita, primitiva (caracteristicii Chiar dacii nici astiizi nu' sunt pe deplin cunoscute structura
animalelor superioare ~i care este doar 0 con~tiinta de ceva) ~i ~i mecanismele incon~tientului, este sigur cii intre con~tient ~i
alta reflexiva, con~tiinta de sine (specifidi numai omului ~i incon~tient existii 0 interactiune aflatii in evolutie permanentii.
Alfred ADLER
(1870-1937)
Medic ~i psiholog austriac, elev dizident al lui S. Freud,
admite pe urmele acestuia notiunea de incon~tient dinamic,
dar nu recunoa~te rolul sexualitiitii ~i al complexului lui
Oedip in geneza personalitiitii. Factorii determinanti trebuie
ciiutati mai curand in propria individualitate ~i in societate. I~i
impune teoriile sub numele depsihologie individuala.
Autor a numeroase lucriiri, cele mai importante sunt: Teoria $i
practica psihologiei individuale (1920), Cunoa$terea omului
(1927), PSihologia $colarului greu educabil (1930), Sensul
vie!ii (1933) etc.
1.5 Metodele psihologiei*
Norbert Sillamy define~te metoda drept mod de a
actiona, deoarece cunoa~terea psihologici nu poate
progresa in absenta utilizarii unor metode de
cercetare adecvate. Metodele au un caracter instrumental, de
interventie, de informare, interpretare ~i de actiune. Trebuie
subliniat faptul ca fiecare ~coaUi sau orientare psihologica i~i
are propria sa metodologie. In continuare vor fi prezentate,
foarte sintetic, principalele metode ce pot fi utilizate in
investigarea fenomenelor ~iproceselor psihice.
Metoda observatiei urmare~te latura stabila a
personalitatii (caracteristici precum: maltimea, lungimea
membrelor, forma ~i marimea capului etc.) ~i latura dinamica
a personalitatii (reactiile c.omportamentale actuale ale
individului in situatii concrete).
Condipi de realizare a activitatii observative sunt:
sa se desfa~oare in conformitate cu un scop ~i pe baza
unui plan dinainte stabilit;
sa fie aleasa situatia in care individul i~i dezvaluie cel
mai bine caracteristica studiata;
sa aiba caracter focalizat (sa nu fie avute in vedere alte
aspecte care nu constituie obiectul observatiei);
sa fie sistematica, structurata pe baza unor criterii
logice;
sa retina ~i sa inregistreze fidel ~i complet datele
obtinute.
Clasificarea diferitelor modalitati de realizare a
observatiei se poate realiza potrivit urmatoarelor criterii:
1. Dupa modul de desfa~urare, observatia poate fi:
directa (observatorul este prezent in spatiu1 de actiune al
subiectului, acesta con~tientizeaza prezenta
observatorului), indirecta (observatorul nu se afla in
spatiul de actiune al subiectului) ~i cu observator uitat
(observatorul se afla in perimetrul de actiune al
subiectului, dar el este familiar subiectului incat este
ignorat) ..
2. Dupa gradul de implicare a observatorului in
desfa~urarea evenimentelor, exista: observatie
pasiva (observatorul nu intervine in desta~urarea
evenimentelor) ~i observape activa.
3. Dupa incadrarea in timp, exista: observatie continua
(perioada mare de timp) ~i observape secvenpala.
4. Dupa obiectivul urmarit, exista: observape gIobala
(tabloul comportamental general) ~i observape parpala
(selectiva).
Cand este orientata spre noi in~ine, observatia devine
autoobservatie.
Metoda experimentului urmare~te provocarea
deliberata a fenomenelor. Este introdusa in 1879 de W.
Wundt ~i ea opereazii cu variabile: 1. independente - I - (se
afla sub controlul direct al cercetatorului fiind utilizate pentru
"provocarea fenomenului"); 2. dependente - R - (reactiile ~i
raspunsurile date de subiect la aqiunea variabilei
independente); 3. subiect - S - (pot fi identificate ~i controlate
obiectiv ~i riguros de cercetator: varsta, sex, nivel de instruire
etc.) ~i 4. intermediare - E - (tin de organizarea interna a
individului ~i se interpun intre actiunea variabilei independente
9
~i dependente, neputiind fi identificate ~i controlate
de catre cercetator).
Metoda convorbirii - este 0 discutie cu subiectul condusa
de cercetator.
Avantaje fata de observatie: favorizeaza capacitatea
subiectului de introspectie, de autoanaliza ~i diminueaza sau
inlatura tendinta subiectului de a contraface raspunsurile.
Exista diferite tehnici de convorbire (de exemplu, se pun
intrebari ~i se lasa persoana chestionata sa raspunda tara a se
interveni), dar intotdeauna conversatia are loc intr-un c1imat
adecvat, in care subiectul sa se poata exprima liber.
Metoda anchetei, care cunoa~te doua forme:
a. Ancheta pe bad de chestionare - contine intrebari
factuale sau de identificare, de cuno~tinte, de atitudini ~i
opinii, de motivatie. Chestionarele pot fi cu:
riispunsuri dihotomice, inchise (Da - Nu);
raspunsuri Iibere ~i raspunsuri la alegere in evantai
(5-7 raspunsuri la 0 intrebare).
b. Ancheta pe bad de interviu - presupune relatia de
comunicare psiholog-subiect. Acesta, dupa obiectivul
urmarit poate fi: interviu clinic (centrat pe persoana)
~i focalizat (centrat pe 0 tema-problema).
Metoda biografica urmare~te dobandirea de date ~i
informatii despre trecutul persoanei, pentru a reconstitui
istoria ei. Evenimentele urmarite sunt evenimente "cauza,
efect, mijloc ~i scop", iar informatiile pot fi obtinute direct
(discutii cu persoana) ~i indirect (discutii cu alte persoane).
Metoda analizei produselor activitatii, care utilizeaza
criteriile: numarul sau cantitatea total a de produse, distributia
~i frecventa in unitatea de timp considerata; originalitatea ~i
complexitatea, noutatea, valoarea ~i utilitatea etc., ea
permitand dezvaluirea structurii interne a aptitudinilor ~i
formularea de idei ~i legitati cu caracter ~tiintific general
pentru psihicul uman.
Testul psihologic este 0 proba etalonata ~i
standardizata printr-o aplicare experimentala anterioara,
pe un e~antion reprezentativ, care se aplicii in acelea~i
conditii la toti subiectii luati in studiu, iar rezuItatele se
interpreteaza in functie de acelea~i bareme. EI trebuie sa
respecte cerinte, precum: fidelitatea (sa masoare ceea ce i~i
propune) ~i valid ita tea (concordanta dintre rezultatele
obtinute de un subiect la un test ~i rezultatele pe care elle are
sau Ie vaavea in activitatea specifica).
Criteriile de clasificare, in cazul teste lor psihologice, sunt
numeroase, printre acestea:
1. Dupa modul de concretizare a raspunsurilor, exista:
teste de performanta~i teste de personalitate.
2. Dupa modul de aplicare, exisHi: teste individuale ~i
teste colective.
3. Dupa durata de parcurgere a testului, exista: teste cu
timp impus~i teste in timp Iiber (Ia alegere}
Metoda modelarii ~i simularii computerizate este
utilizata din deceniul 7 al sec. al XX-lea ~i presupune
conceperea de programe ca modele ale unor functii psihice ~i
punerea lor pe calculator. Astfel, devine posibila evidentierea
diferitelor caracteristici ~irelatii in interiorul sistemului psihic.
1
PRINCIPIILE INVESTIGATIEI PSIHOLOGICE
La fel cu toate celelalte ~tiinte ~i psihologia, potrivit intre lumea anorganica ~i cea organicii, a vietii, aceasta
obiectului sau de studiu, incearca elaborarea unor metode din urma presupunand 0 transformare permanenta, 0
de cercetare specifice. Conceperea acestora se subordoneaza succesiune de procese prin care se realizeaza schimburi
insa anumitor principii care guvemeaza intregul demers de materiale, informationale f;lienergetice intre organism ~i
tip psihologic. mediu. Functionarea unui astfel de principiu este de afirmat
1. Princip~ul determinismului, care are la baza cu atat mai mult in viata psihica, mai pregnanta in primii ani
postulatul ca to ate procesele f;lifenomenele au 0 determinare de viata, dupa care apare incetinirea, iar la final regresul.
obiectiva, necesara, supunandu-se astfel unor legi obiective Adesea, cunoaf;lterea structurilor proprii psihicului nu este
care pot fi puse in evidenta. Acceptarea acestui principiu nu posibila decat in masura in care se cunoaf;lte geneza lor.
inseamna negarea libertatii, a libertatii de optiune, ci se Potrivitlui J. Piaget, evolutia psihica este ghidata de doua
refed la faptul ca intotdeauna exista cauze specifice care procese fundamentale: procesul de asimilare (conditiile
determina 0 anumita reactie. Diferenta psihologiei in raport mediului sunt asimilate structurilor posedate) f;liprocesul de
cu alte discipline se leaga in primul rand de natura acomodare (modificarea structurilor posedate potrivit
cauzalitatii de tip psihic, intotdeauna cauzele psihice situatiilor noi). Functionarea acestor principii se realizeaza
fiind multiple ~i complexe, chiar daca la nivel conf;ltient corelat.
sunt evidente in numar mic. De asemenea, cauzalitatea 3. Principiul organizarii sistemice, care subliniaza
psihica se caracterizeaza prin finalitate, adica ceea ce se caracterul deosebit de complex al psihicului uman. Tipul de
intampla, se intampla, cel mai adesea, pentru realizarea unei sistem pe care 11 reprezinta psihicul este unul deschis, in
nevoi, scop, ideal, dorinte etc. Afirmarea existentei cadrul sau schimburile informationale fiind decisive.
cauzalWitii psihice nu respinge insa posibilitatea Totodata este un sistem dinamic, modificarile intervenite
intamplarii, legile psihologiei avand un caracter statistic determinand reorganizarea intregului. Mai mult, sistemul
(probabilistic). Chiar daca exista filosofi care neaga psihic este un sistem autoreglabil, in sensul unei evolutii
existenta unor legi in psihologie (1. P. Sartre), in general se spre 0 complexitate tot mai accentuata. Functionarea acestui
admite existenta unor regularitati in viata psihica, astfel principiu arata, de fapt, dependenta oricarei reactii de
incat s-au oferit diferite clasificari ale acestor legi, una ansamblul personalitatii, ignorarea acestui lucru,
dintre cele mai cunoscute fiind cea a lui M. Pradines, respectiv excesul de analiza conducand la aparitia unor
potrivit caruia exista: legi de functionare, legi de erori. Nu exista intr-un fel reactii izolate (acestea tin mai
compozitie (organizare, structura) f;lilegi de dezvoltare. curand de patologia psihicului), psihicul reactionand
2. Principiul dezvoltarii, care subliniaza diferenta intotdeauna unitar.
Aplicatie: Organizandu-va pe echipe de 4 elevi incercati sa subliniati diferenta dintre specificul psihologiei ca f;ltiinta~i alte
~tiinte. Prezentati rezultatele obtinute colegilor vo~tri ~iincercati sa realizati 0 sinteza a diferentelor constatate.
~LICATII
Ii
1. Timpde 0saptamana, observati comportamentul colegului vostru
de banca in diferite situatii. Notati observatiile in caietele voastre
~i,apoi, analizati-Ieimpreuna cu acesta.
2. Concepeti un chestionar princare sa aflati parerea celor care nuau
studiat psihologia despre aceasta ~tiinta,importanta pe care putea
sa 0 aiba pentru existenta umana etc. Analizati raspunsurile
primite impreuna cu colegii vo~triincerciindsapuneti in evidenta
eventualele prejudecati descoperite. Intocmiti, la nivelul clasei, 0
lista cu aceste prejudecati ~i pastrati toate materialele realizate,
Camplexul lui Oedip = presupune sentimente care decurg din
ata~amentul erotic al copilului fata de parintele de sex
opus.
Expresie = manifestare exterioara a gandirii sau a starilor
psihice.
Insight = intelegerea brusca de catre un animal a unei sifuatii
determinate (stadiul intelectului in ordinea filogenetica
a evolutiei psihicului).
Instinct = comportament spontan, innascut ~i variabil, comun
tuturor indivizilor unei specii ~i care este adaptat unui
scop care nu este con~tient subiectului.
Intui{ie =; intelegere imediata ~i irationala a realului
(corespondentul uman al insight-ului animal).
invii{are = dobandirea unui comportament nou ca urmare a unui
antrenament special.
Percep{ie = proces psihic prin care sunt organizate informatiile
obtinute prin intermediul organelor de simt astfel incat
intervine cuno~tinta realului.
propunandu-va sa Ie reluati dupa ce veti fi studiat, efectiv,
psihologia de-a lungul unui an ~colar.
3. In definirea psihicului, psihologia contemporana utilizeaza
raportarea ladiferite criterii.
a. Identificati criteriilede raportareutilizate.
b. Caracterizati psihicul in funqie de fiecare modalitate de
raportare a psihicului identificata.
4. Identificatiprincipalelemomentealeevolutieipsihologieica ~tiintii.
I;
Pregnan{ii = cali tate prin care 0 structura ni se impune spoiltan ~i
cu putere, cu evidenta.
Reac{ie = raspuns laun stimuh 'I
Reflex = fenomen nervos care consta intr-un raspuns determinat,"
nemijlocit ~i involuntar al organismului la 0 excitatie
particulara.
Sensibilitate = facultate de receptare a impresiilor venite de la ,
corp sau din lumea exterioara.
Sistem = orice ansamblu de elemente aflate intr-o interactiune
ordonata (non-intamplatoare) care duce la apritia unor
proprietati specifice, pe care nu Ie poseda partile
constitutive ale ansamblului.
Sanda) = ancheta vizand un e~antion de populatie reprezentativ
~i care are drept scop conturarea unei imagini despre
opiniapersoanelor investigate.
Stimul = fenomen susceptibil de a provoca 0reactie specifica din
partea unui organism.
Timp = durata marcata de succesiunea evenimentelor; este 0
constructie specific a omulai, care ii permite sa se
adapteze la modificarile mediului sau.
11
Procese psihice cognitive
sen zoria Ie
2. Procese psihice cognitive senzoriale
3. Senzatia *
,
3.1 Definirea ~i caracterizarea senzatiilor
3.2 Calitatile senzatiilor
, ,
3.3 Principalele modalitati senzoriale
3.4 Legile sensibilWitii '
" '
4. Perceptia *
4.1 Definirea ~i caracterizarea perceptiei
4.2 Legile generale alp perceptiei
4.4 Observatia ~i spiritul de observatie
4.5Perceptii denaturate
5.11eprezentarea*
5.1 Definirea ~i caracterizarea reprezentarii
5.2 Clasificarea reprezentarilor
5.3 Proprietatile reprezentarilor
5.4 Rolul reprezentarilor in cunoa~tere ~i activitate
Tipuri de itemi 1
"'"
....
.;
2. PROCESE PSIHICE COGNITIVE SENZORIALE
2
Psihologia ne ofera cuno~tinte fundamentale despre
sistemul psihic uman care se manifesta ~i prin intermediul
proceselor psihice. Fiecare proces psihic constituie un
subsistem de activitate informationalii specializatii, dotat
cu mecanisme de autoreglaj. Acest fapt nu trebuie sii ne ....
conduca la concluzia ca procesele psihice exista ~i actioneazii
izolat, separat unul de celiilalt, adica intai intra pe scenii
senzatiile, apoi perceptiile, gandirea ~.a.m.d., urmand ordinea
in care ele sunt expuse in manual. Tratarea separatii a proceselor
psihice este conditionata doar de motive didactice, pentru a
u~ura intelegerea acestora, insa, in realitate, ele se afla in
interactiune, functionand simultan, contribuind la aparitia
fenomenului de con~tiintii.
Caracterizarea genera Iii a proceselor psihice ar trebui sii
includa: continutul informational, functiile ~i structurile
operationale specifice prin intermediul carora procesul se
realizeaza ~i modalitiitile subiective ~i comportamentale
caracteristice, a~a cum este imaginea primara pentru perceptie
sau imagine a mental a pentru reprezentare etc.
Prin psihicul sau omul reu~e~te, de fapt, sa se dovedeascii 0
fiinta superioarii celorlalte fiinte. Psihicul uman se manifestii
prin procese ~i fenomene psihice (reprezentare, gandire,
memorie, imaginatie, motivatie etc.), prin stari psihice
(con~tienta sau incon~tiehta, buna sau proasta dispozitie etc.) ~i
prin insu~iri psihice (stiiri temperamentale, trasaturi de
caracter, nivel de creativitate etc.).
Procesele psihice pot fi grupate in trei mari categorii:
procese cognitive senzoriale (senzatia, perceptia ~i"
reprezentarea), procese cognitive superioare (gandirea,
memoria ~i imaginatia) ~i procese ~i activitiiti reglatorii
(motivatia, vointa, afectivitatea). Fenomenele psihice
(Iimbajul ~i atentia), spre deosebire de procesele psihice, nu
furnizeaza informatii specifice, ci Ie faciliteazii sau Ie
comunica.
Gustave Theodore FECHNER
(1801-1887)
Chiar daca existenta senzatiilor a fost contestatii, ele sunt
fenomene reale ale vietii psihice care sunt integrate in
procesele psihice mai complexe, printre care se numarii ~i
perceptia, deoarece senzatiile reflectii doar insu~iri separate
ale obiectelor ~i ale fenomenelor.
Perceptia constituie 0 forma superioara a cunoa~terii
senzoriale. Dad senzatia reproduce in subiectivitatea
individului insu~irile simple ale obiectelor, perceptia asigurii
con~tiinta unitiitii ~i int~gralitiitii obiectului, pentru ca in
realitate nu existii insu~iri separate, ci obiecte caracterizate prin
anumite insu~iri, obiecte care sunt reflectate cu ajutorul
perceptiei.
Perceptia integreaza ~i construie~te 0 imagine a
realitatii din fragmente de informatie senzoriala, a~a cum
un arheolog reconstituie un vas plecand de la cateva
fragmente, deci prin intermediul perceptiei putem
obtine mai multe inforniatii dedit prin intermediul
actului senzorial. S-a spus ca senzatia este un prim contact
al organismului cu stimulii, in timp ce perceptia este
procesul prin care ace~tistimuli sunt interpretati i
integrati cu alte informatii senzoriale, deoarece senzatia
realizcaza tratarca senzorialii a informatiilor,
Nevoia de adaptare a organismului uman, la solicitarile
externe ~i interne, a dus la aparitia unor forme de captare ~i
prelucrare a informatiilor care s-au pcrfectionat in
decursul filogenezei. In aceasta categorie se inscriu ~i
senzatiile, perceptiile ~i reprezentiirile, adicii procesele
cognitive senzoriale.
In diferite lucriiri de specialitate, se recunoa~te cii termenul
de "senzatie", aparent simplu, este ambiguu, datorita
multitudinilor de dispute in care a fost implicat. Astiizi, mai
utilizata este definitia operationala a~ senzatiilor care
define~te termenul drept evenimente psihice elementare
rezultand din tratarea informatiilor in sistemul nervos
central in urma stimularii unui organ de simt (Bonnet).
Senzatiile reprezintii imagini primare pentru ca reprezinta
rezultatul imediat al actiunii stimulilor asupra organelor de
simt. Imaginea primara dispune de proprietiiti precum:
intensitatea senzatiei, modalitatea sau calitatea (vorbim de
senzatii vizuale, auditive, chinestezice, olfactive etc.), durata ~i
tonalitatea afectivi'i.
Senzatiile au fost considerate "poarta" sau "izvorul"
cunoa~terii, subliniindu-se rolul lor pentru existenta ~i pentru
activitatea umana, deoarece ele asigura adaptarea organismului la
variatiile mediului inconjurator, orienteaza ~i controleazii benefic
conduitele actuale ale individului, sunt componente ale campului
de con~tiintii etc. Exista 0 mare diversitate de senzatii
clasificate dupa diferite criterii, insii cel mai utilizat criteriu este
organul de simt (senzatii vizuale, auditive, gustative, olfactive ~i
cutanate). Aceasta clasificare lasa, in afara clasificarii 0 gama
variatii de senzatii (organice, chinestezice etc.). in realizarea
sensibilitatii sunt implicate simultan 0 serie de Icgi (Iegea
intensitatii, legea adaptiirii, legea contrastului senzorial, legea
semnificatiei ~i legea interactiunii analizatorilor), psihologii
Weber ~i Fechner avand 0 contributie importanta in stabilirea
relatiei dintre intensitatea stimulului ~i intensitatea senzatiei.
Filosof ~i psiholog german, are un domeniu vast de
preocupari (medic, matematician, profesor de fizica ~i de
filosofie), este printre primii psihologi care introduc
masurarea in psihologie. Se intereseazii de psihofizica ~i are
contributii in psihologia senzatiei ~ia perceptiei.
Cea mai importanta lucrare a sa este Elemente de psihofizica
(1860).
independent de' semnificatiile lor, in timp ce perceptia
este direct legatii de semnificatia ~i de interpretarea
informatiilor senzoriale. Recent, s-a emis opinia potrivit
careia perceptia nu este un simplu mozaic de senzatii
elementare, ci procesul de interpretare a senzati ilor brute,
pe baza cuno~tintelor anteriQare.
Se vorbe~te despre existenta mai multor forme de
perceptie (perceptia spatiului, a timpului, a mi~ciirii etc.) care
se pot manifesta ca urmare a existentei unor mecanisme
intelectuale ale perceptiei (explorarea perceptiva, anticiparea
etc.) ~i a legilor specifice perceptiei (legea integralitatii-
structuralitatii, legea selectivitatii, legea constantei perceptive,
legea proiectivitatii ~i legea semnificatiei).
Sistemul cognitiv al individului uman a evoluat
continuu, perfectionandu-~i mecanismele care pot asigura
adaptarea in conditii nefavorabile, deoarece omul trebuie sa
perceapa nu numai ziua, ci ~i noaptea, in intuneric, nu numai
atunci cand capacitatile sale senzoriale sunt dezvoltate, ci ~i
atunci cand acestea sunt insuficient dezvoltate sau chiar lipsesc
(orbire, surzenie etc.). In categoria acestor mecanisme se
inscrie ~i"reprezentarea care trebuie sa contribuie la realizarea
sarcinilor sau la adaptarea organismului in conditiile in care
13
informatia nu este prezentii. Prin reprezentare, omul se
desprinde de "aici ~i acum", el putand sa opereze in plan
mintal cu obiecte in absenta acestora.
Pentru cii sunt prezente atat in starea de veghe, cat ~iin starea
de somn, reprezentiirilor Ii s-a acordat un rol central in viata
noastra psihica, rol care a fost contestat ~i de William
James, deoarece viata psihicii nu inseamnii numai reprezentiirile
noastre, ci ea implicii stiiri mai complexe in care intervin ~i
influente ale incon~tientului. Pe aceea~i pozitie se situa ~i
filosoful Jean-Paul Sartre care subIinia cii reprezentarile nu
ne aduc nimie nou in minte, in timp ce dad. privim un obiect
putem sa descoperim detalii, insu$iri care nu au fost observate
anterior.
Dad! sistemul senzorial ~i perceptiv opereaza cu
imagini primare, formate in pr:ezenta obiechllui, atunci cand
exista 0 interaqiune directii cu stimulul, sistemul
reprezentativ opereazii cu imagini secundare care se
formeazii in absenta interactiunii directe cu obiectul. Prin
natura lor, reprezentarile nu sunt simple copii ale ale
Jean-Paul SARTRE
(1905-1980)
perceptiilor din trecut, ci sunt rezuItatul unor prelucriiri $i
sistematiziiri ale insu$irilor senzoriale, fapt ce permite
ampIificarea unor insu$iri sau eliminarea, sau estomparea
altora. Dacii imaginea obtinuta prin reprezentare depinde
de vointa noastra (Ie putem evoca sau alunga cu u~urintii sau
cu mare greutate), perceptia nu poate fi modificatii or!cat de
muIt ne-am dori acest lucru.
Reprezentarile au fost denumite "statii intermediare"
care permit saltul de la senzorialla logic, deoarece in structura
lor intalnim caracteristici ale proceselol' cognitive
senzoriale, iar, pe de altii parte, intalnim caracteristici ale
proceselor cognitive superioare. Astfel, faptul cii
reprezentarea reproduce i'nsu$iri concrete ale obiectelor $i cii
imaginea are un caracter intuitiv, ne aratii cii ea face parte din
categoria proceselor cognitive senzoriale, iar faptul cii ea
reproduce insu$irile esen!iale ale obiectelor $i cii imaginea are
un caracter generalizat, apropie reprezentarea de procesele
cognitive superioare fara ca prin aceasta ea sa devina un
proces cognitiv superior ..
Filosof francez in opera ciiruia se imbinii preocupiirile
fenomenologice cu cele ale existentiaIismului, abordeazii
subiecte care intereseazii $i psihologia in miisura In care
problema fundamentalii adusii in discutie este aceea a
modurilor de a fi proprii naturii umane, in primul rand ca
fiintii con$tientii; ca fiin!ii ciireia ii este proprie devenirea.
Printre lucriirile sale importante, cu interes $i pentru
psihologie, se pot aminti Imaginatia (1936), Schita unei
teorii a emotiilor (1939), Fiinta.si neantul (1943) etc.
2
Procesele cognitive senzoriale
I
-
I
Senzatia
Percep!ia Reprezentarea
- procese cognitive de nivel senzorial;
- este primul proces cognitiv care apare - se constituie in baza senzatiilor;

- se
realizeazii
in urma perceperii
in ontogenezii;
repetate a obiectelor;
1- este 0 imagine primarii (presupune
- este 0 imagine priparii;
- este 0 imagine secundarii (nu presupune
. actiunea directii a stimuli lor asupra
aqiunea directii a stimulilor asupra
anillizatoril or);
analizatorilor);
- este
0 Imagmesimplii
(este
o - este 0
imagine complexii (este 0 - esteo imagine complexii;
modificare a sHirii or:.ganului de simn;
sintezii senzorialii);
- este
0 Imagmeseparatii
(fiecare - este 0 imagine unitarii (are un caracter - este 0 imagine unitarii;
analizator ne oferii -senzatii de un
obiectual,
oferind totalitatea
- anumitgen);
insu$irilorunui obiect);
- este 0 imagine bogatii i'nconti nut;
- este 0 imagine schematicii (reflecta
1- nu poatefi modificatii voluntar.
insu~irile caracteristice);
- nu poate fi modificatii voluntar.
- poate fi modificatii voluntar.
I
I I I
~PLlCATII
I.
1. Construiti un text de 10 randuri (l) in care sa corelati
sernnificatia -psihologica a urmatorilor termeni: perceptie,
reprezentare ipsihic.
2. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Definirea
identitatii inseamna cunoa~tere de sine, aceasta fiind un proces
permanent specific ~iadolescentei. Considerati camodul in care
simNi, reactionati in diferite situatii, capacitatea de reprezentare
influenteaza in sens pozitiv sau dimpotriva negativpersonalitatea
voastra? Argumentati raspunsul vostru.
3, Identificati un exemplu de comportament in care reprezentarile
v-auajutat saidentificati solutia optima.
Existentialism = curent filosofic contemporan al carui discurs se
opre~te predilect asupra existentei umane. Astfel, omul
insu~ieste acela care trebuie sa dea vietii sale un sens ~isa
devinainviata sa 0fiintarationala, adiciiomulnu estededit
ceea ceface el din sine etc.
Fenomenologie =curent filosofic contemporancare investigheazacu
recaderer~tia_dintre con~tiinta~i~me, subliniindrolul
::>..
constitutival con~tiinteipentru ceea cesemnificalumea.
Procese cognitive superioare = numite $iprocese cognitivede nivel
intelectual,este yorbadegandire, memorie~iimaginatie.
PSihoflZidl = disciplina care studiazii ~i incearca sa cuantifice
senzatiileprovocatedestimuli determinati.
Vointa = aptitudine de a-~i actualiza ~i realiza intentiile, ceea ce
presupune reflectie, deliberare, decizie $i executare a
actiunii.
-'--
-~
14
3.1 Definirea ,i caracterizarea senzatiilor
3. SENZATIA*
,
Senzatiile sunt procese psihice cognitive senzoriale
elementare de cunoa~tere a insu~irilor concrete,
luate separat, ale obiectelor ~i fenomenelor, cand
acestea stimuleaza receptorul unui singur
analiza tor sau organ de simt.
Aa cum rezuIta din definitie, senzatiile exprima doar
Insuiri separate ale obiectelor i, de aceea, vor fi integrate In
procesele perceptive. _.
In psihologie, problema senzatiilor a starnit vii controverse.
Astfel asociationismul absolutizeaza individualitatea senzatiei
i 0 pune la temelia intregii noastre vieti psihice, iar
gestaltismul neaga existenta individualizata a acesteia. In
realitate, insuirile nu exista In stare izolata, ci numai intr-un
context obiectual i nici nu exista Insuiri in sine, ci numai
Insuiri ale obiectelor care sunt reflectate prin intermediul
perceptiei.
Cea mai simpla i prima forma de comunicare
informationala a omului cu lumea exterioara i cu sine se
,realizeaza prin intermediul senzatiilor. Senzatiile, la un nivel
general, apar ca evenimente psihice elementare ce rezulta din
tratarea inforlltatiilor In sistemul nervos central In urma
stimularii organelor de simt de diferite surse fizice de energie.
C. Radulescu-Motru definea senzatiile sau simtiri/e
elementare "ca fiind ultimele diferentieri pe care Ie obtinem In
Infiitiarile intuitive ale contiintei, prin izolarea i
modificarea conditiilor lor de producere", deoarece contiinta
receptioneaza imagini despre obiecte i nu trairi elementare
pentru ca gusturile, culorile, impresiile noastre despre
temperatura etc. sunt proprietatile unor obiecte, ele neavand
existenta de sine statatoare, iar denumirile lor sunt rezultatul
procesului de abstractizare. Senzatiile sunt fenomene reale ale
vietii psihice, dar rareori omul Ie realizeaza separat. Ele
stau Insa la baza proceselor psihice mai complexe,
integrandu-se acestora.
3
I-
I
i
!
r '"
3.2 Calititile senzatiilor
Cele mai importante calitati ale senzatiilor sunt:

1. Modalitatea care exprima dependenta fiecarei senzatii de
actiunea unei anumite categorii de stimuli (lumino.i,
sonori, mecanici etc.) i de existenta unui aparat
specializat de realizare (vizual, gustativ, auditiv etc.,
vorbindu-se astfel despre senzatii vizuale, auditive,
gustative etc.).
2. Intensitatea care exprima gradul de pregnanta i
Incarcatura energetica a senzatiei. Ea este proportionala
cu intensitatea stimulului modal specific i depinde de
starea organismului i de nivelul actual al sensibilitatii
analizatorului.
3. Durata reflecta perioada de timp pe parcursul careia
actioneaza stimuluI. Totui senzatia nu apare imediat
dupa stimulare, ci cu 0 anumita intarziere (100- I50 miimi
de secunda) i nu dispare imediat ce a Incetat actiunea
stimulului, ci mai continua cateva miimi de secunda,
fenomenul fiind numit postefect sau imagine
consecutiva.
4. Tonalitatea afectiva este caracteristica senzatiilor de a fi
Insotite de trairi afective de placere, tensiune, depresie,
neplacere etc. Aceasta caracteristica depinde atat de
proprietatile obiective ale stimuli lor, cat i de experienta
personala In raport cu un stimul sau cu altul.
3.3 Principalele modalititi senzoriale
Oehiul reprezintii eel
mai important
organ de simt uman.
Dupa natura surselor care genereaza semnalele, senzatiile
se grupeaza In senzatii:
exteroceptive, care Ii au sursa In me diu I extern;
- proprioceptive, cu sursa la nivelul articulatiilor osteo-
musculare;
interoceptive, cu sursa In mediul intern.
Cele mai importante modalitati senzoriale sunt:
1. Senzatiile vizuale
sunt produse de
undele electro-
magnetice cuprin-
se Intre 400 i 700
nm (1 nm = 10'9m).
Culorile se
caracterizeaza
prin: luminozitate,
tonalitate croma-
tica (determinata
de lungimea de
unda care predo-
mina) i saturatie
(cu cat lungimile de unda reflectate sunt mai omogene, cu
atat culoarea este mai saturata, mai pura). Sensibilitatea
vizuala se manifesta sub forma sensibilitatii luminoase
i cromatice.
2. Senzatiile auditive sunt produse de vibratii ale
obiectelor. Undele sonore cu frecventa Intre 16-20000
cicli/secunda reprezinta stimulii pentru senzatiile
auditive, In care sunt reflectate urmatoarele
caracteristici ale undelor sonore:
amplitudinea care da intensitatea sunetului;
frecventa care da iniil(imea sunetului;
forma undei care da timbrul. Timbrul este
determinat de natura sursei sonore (voce
omeneasca, vioara etc.). Undele periodice produc
sunete numite note muzicale, iar cele neperiodice
produc zgomote.
Senzatiile auditive au un rol important In invatarea
vorbirii (auzul fonematic). Ele ne permit sa apreciem
distanta la care sunt situate, fata de noi, obiectele, in
micare, care emit sunete (efectul Doppler: cand
obiectul se apropie de noi, sunetele receptionate cresc in
inaltime i invers) ..
3. Senzatiile cutanate' (cutis, in limb a latina, inseamna
"piele") iau natere ca urmare a stimularii receptorilor
din piele i sunt de mai multe feluri:
senza(iile tactile sunt determinate de presiunea
obiectelor cu care intram in contact. Prin ele obtinem
informatii despre consistenta, duritatea, asperitatea
obiectelor. Cea mai ridicata sensibi/itate tacti/a se
afla pe suprafata limbii, pe buze $i pe varful
degetelor, iar cea mai scazuta sensibilitate se afla pe
frunte $ipe spate;
senza(iile term ice sunt determinate de diferenta de
temperatura dintre corp i obiectele cu care intram In
contact.
4. Senzatiile olfactive sunt determinate de natura chimica
a substantelor, stimulii lor fiind substantele volatile.
Sunt importante pentru ca regleaza apetitul i ne
15
avertizeaza asupra
prezentei sub-
stante lor periculoase,
avfmd 0 tonalitate
afectiva accentuata.
5. Senzatiile gustative
sunt determinate de
caracteristicile chi-
mice ale substantelor
solubile care patrund
in cavitatea bucala.
Exista patru gusturi I Analizatorul olfactiv
fundamentale: dulce, acru, sarat ~i amar, 0 mare
diversitate de gusturi luand na~tere din combinarea
acestora. In corelatie cu senzatiile olfactive, vizuale
3.4 Legile sensibiliti,ii
Realizarea sensibilitatii in calitate de proces psihic cognitiv
senzorial se subordoneaza mai multor legi, numite legi ale
sensibilitatii, astfel exista:
legea propor(ionalita(ii inverse, potrivit careia daca
sensibilitatea este ridicata, atunci intensitatea fizica a
stimulului, necesara pentru a determina 0 senzatie,
este mai mica ~i invers;
legea pragurilor absolute, la nivelul careia se face
diferenta intre pragul absolut inferior (intensitatea
minima dintr-un anum it stimul necesara pentru a
determina 0 senzatie specifica) ~i pragul absolut
superior (intensitatea maxima a unui stimul care mai
determina inca 0 senzatie specifica);
legea pragurilor diferen(iale a fost formulata de E.
H. Weber ~i G.T. Fechner, care au aratat ca pentru a
determina 0 cre~tere abia con~tientizabila in
intensitatea unei senzatii, este necesar sa adaugam 0
anumita "ratie" (cantitate) la intensitatea initialii a .
stimulului specific corespunzator (1/100 pentru
Nu orice stimul provoaca 0 senzatie. Daca este foarte
slab, el nu e sesizat, deoarece nu excita organul senzorial
corespunzat6r. Aceasta inseamna ca un receptor este cu atilt
mai sensibil cu cat reactioneaza la un stimul mai slab.
Studiind marimea minima cu care trebuie sa se modifice
intensitatea unui stimul pentru a determina 0 noua senzatie
specifica, fizicianul german G. Fechner a formulat 0 lege
care ilustreaza relatia existenta intre excitant ~isenzatie:
S=(KxlogE)+C,
unde S=senzatia, E =excitantul, iar K ~i Csunt constante.
Potrivit acestei relatii, senzatia cre~te mai incet decat
excitatia, nefiind propoqionala cu marimea stimulului, ci cu
logaritmul acestuia. Cercetarile experimentale efectuate au
aratat insa ca aceasta relatie nu este valabila dedit pentru
intensitati medii ale stimulului. Atunci cand stimulii sunt
slabi sau foarte puternici, nu mai exista propoqionalitatea
dintre senzatie ~i logar,itmul stimulului.
Raportul dintre
senzatie ~i excitant
S
~i termice, ele contribuie la reglarea apetitului,
avand tonalitate afectiva.
6. Senzatiile organice sau interne r,eflecta modificarile
care se produc in mediul intern al organismului (foame,
greata, sete, slabiciune etc.).
7. Senzatiile proprioceptiv-chinestezice ne informeaza
despre pozitia corpului ~i a membrelor in spatiu ~i
despre mi~carile pe care Ie efectuam, receptorii
analizatorului proprioceptiv-chinestezic se afla in
mu~chi, in tendoane ~i in ligamente.
8. Senzatiile de echilibru ne infOlmeaza despre pozitia
corpului in raport cu centrul de greutate, despre
mi~carile capului pe verticala, despre mi~carile de
rotatie. Receptorii se afla in labirintul nonauditiv
(vestibul ~icanale semicirculare).
sensibilitatea vizuala, 1/30 pentru cea tactila de
presiune ~i 1/10 pentru cea auditiva).
legea adaptar;; contribuie la modificarea
sensibilitatii in sens ascendent (sensibilitatea cre~te
atunci cand actioneaza frecvent un stimul de
intensitate mica) ~i descendent (sensibilitatea scade
atunci ciind actioneaza frecvent un stimul de
intensitate mare).
legea contrastulu; sellZor;al pune in evidenta nivelul
sensibilitatii atunci cand actioneaza doi stimuli
specifici in acela~i timp. Exista un contrast succes;v
~i un contrast s;multan (evident mai ales in cazul
culorilor; eel mai bun contrast este galben ~i negru).
legea semnijica(ie; exprima relatia existenta intre
nivelul sensibilitatii ~i proprietatile stimulilor in
raport cu starile de necesitate ~i cu scopul activitatii
desIa~urate. Astfel, daca exista 0 relatie de
concordanta, sensibilitatea fata de stimul cre~te, iar in
caz de neconcordanta (indiferenta), sensibilitatea
scade.
legea sinesteziei se bazeaza pe interactiunea
functionala a analizatorilor, evidentiind transferul de
la un analizator la altul (stimularea unui analizator
determina efecte senzoriale ale altui analizator chiar
daca. acesta nu a fost direct stimulat).
In realizarea unei senzatii sunt implicate toate legile
sensibilitatii.
"La inceput, viata oamenilor era dirijata, reglata
prin doi factori independenti de vointa lor: noaptea ~i '
ziua, obscuritatea ~i lumina. (... ) Noaptea aducea
pasivitate, calm, 0 relaxare generala a activitatii, a
metabolismului ~i a glandelor; ziua ii of ere a posibilitati
de actiune, cre~terea metabolismului ~i a secretiei
glandulare care il stimulau ~i ii diideauenergie. Culorile
asociate celor doua cadre sUnt albastrul inchis al cerului
noptii ~i galbenul viu alluminii zilei. Albastrul este deci
culoarea calmului, a pasivitatii, galbenul a sperantei ~i a
activitatii (oo.) Ro~ul reprezinta universal atacul ~i
izhanda, culoarea complementara - verdele - instinctiIl
de conservare." (Testul Luscher)
____ , I
3
r~- ------ ~ -------
1-
16
!WMECANISMELE NEUROFIZIOLOGICE ALE SENZATIILOR
3
Organul morfofiziologic de realizare a senza!iilor se
nume~te analizator (aproximativ echivalent cu termenul de
"organ de sim!"). Potrivit cercetarilor realizate, acesta este
alcatuit din urmatoarele verigi funclionale: receptor, cale
aferenta, componenta cerebrala ~i calea eferenta (conexiunea
inversa) .
Receptorul reprezinta segmentul periferic al analizatorului,
fiind a1catuit din numeroase celule senzoriale a caror
destina!ie este sa transforme ac!iunea stimuli lor (fizici sau
chimici) in semnale nervoase. Celulele receptoare (aprox. 400
mil.) sunt specializate pentru anumite forme de energie
(stimulii adecva!i sau specifici) fa!a de care manifesta 0 mare
sensibilitate. Aceasta specificitate a receptorilor este insa
prezenta numai la "intrare" (spre exterior), la "ie~ire" (spre
fibrele nervoase senzoriale) ei trimi!and semnale identice
pentru intreaga re!ea nervoasa. Din punctul de vedere al
particularitatilor functionale,. receptorii sunt determinati
genetic. Sub actiunea stimulului adecvat, in celula senzitiva ia
na~tere un potential electtic numit "potential receptor",
proportional cu intensitatea stimulului, asigurand oglindirea
fidela a parametrilor stimulului. Receptorii transforma practic
informatia continuta de stimulintr-o informa!ie semnificativa
pentru organism.
Calea aferentii, care reprezinta sectorul intermediar, alcatuit
din celule ~i fibre nervoase care transporta "influxul nervos"
spre centrii superiori. Acest traseu nu este continuu, ci
prezinta mai multe intreruperi sinaptice (Ia diferite etaje al.e
sistemului nervos central), de la unnivella altul avand loc 0
p"relucrare succesiva tot mai complexa a semnalelor nervoase
in a~a fel incat ele sunt filtrate tot mai sever. La nivelul
cortexului ajung numai semnalele cele mai infol111ative, cele
care necesita interventia celor mai complexe mecanisme
cerebrale, celelalte fiind prelucrate pe nivelurile inferioare (se
considera ca, de la toti receptorii, pleaca in medie 0 cantitate
de informatie de 100 mil. biti/secunda, cortexul fiind capabil
sa opereze cu 100 bi!i/secunda).
Zona centrala (componenta cerebrali'i). Functiile de
cunoa~tere (inclusiv cele senzoriale) sunt indeplinite de
bloCld cerebral de "percepere, prelucrare ~i stocare a
informatiei", care ocupa jumiitatea posterioara a scoartei
cerebrale. Caile senzitive apartinand analizatorilor
exteroceptivi (~i partial celor interoceptivi) se tel111ina in
zonele primare (de proiectie), in aceste zone constituindu-se
a~a-numitele "matrici interpretative" care decodeaza
infOimatia senzoriala sosita pe caile ascendente. Pe plan
subiectiv e~te yorba de "trairea" senza!iilor care reflecta
diferitele proprietati ale obiectelor ~i fenomenelor.
Calea eferenta. Analizatorul este un sistem complex cu
autoreglare. Receptorii sunt in permanen!a activi, sub
influenta semnalelor de comanda sosite de la nivelurile
superioare, inclusiv scoarta cerebrala, ei modificandu-~i
starea functionala in functie de necesitatile ~i interesele
organismului la un moment dat.
In concluzie, se poate afirma ca senza!iile nu sunt
imagini care oglindesc in mod pasiv actiunea stimuli lor din
lumea reala. Informatiile senzoriale, .precum toate celelalte
forme ale informa!iei psihice, sunt rezultatul interac!iunii.
(Adaptare dupa lntroducere in psihologia contemporana, I. Radu
(coord.), EdituraSincron, 1991)
Corput
oeniculat
""
superior
CoHenl
superior
Chiasmul
optic
Hipofiza
Ventricul
Nudeu
supracbiasmatic
"Chiasmul
optic
5. Identificati exemple prin care sa ilustrati legea interaqiunii
analizatorilor.
6. Timpde 0 saptamiina, verificati legea adaptarii senzoriale Incazul
senzatiilor vizuale (adaptarea de la lumina la Intuneric sau
adaptarea de la Intuneric la lumina). Notati, In caietele voastre,
concluziile obtinute. Prelungiti studiul vostru mai mult timp ~i,
apoi, comparati concluziile obtinute.
esenta, In sensul unei probleme, al unui fenomen etc.).
Lege = categorie care exprimii raporturi esentiale, necesare,
generale, relativ stabile ~irepetabile.
Luminozitate =Insu~irea unui corpde a fi luminos; stralucire.
Sensibilitate =facultate de apercepe impresiile venite de lacorp sau
din lumea exterioara.
'11 __ .,., ..-",_ __ -
I
An~iTzalo-;'=organ de simt; termenul este introdus de Pavlov pentro
a desemna organele de simt periferice, caile nervoase ~i
terminatia lor Inscoarracerebralii.
lntensitate =stare a ceea ce este intens; gradde tiirie, deforra.
lntuitiv=referitor laintuitie (patrundere nemijlocita, directa In
4. PERCEPTIA*
,
4.1 Definirea ,i caracterizarea perceptiei
Comparativ cu senzatiile, pereeptia constituie un nivel
calitativ superior de prelucrare ~i de integrare a informatiei
despre lumea externa ~i despre propriul nostru eu. Ca ~i
senzatiile, perceptiile sunt 0 reflectare a obiectelor ~i a
fenomenelor care actioneaza nemijlocit asupra organelor
noastre de simt. Perceptiile se deosebesc insa de senzatii prin
faptul ca ele nu of era 0 reflectare a insu~irilor izolate ale
1.----------------------
obiectelor ~i fenomenelor cu care venim in contact (miros,
temperatura, euloare etc.), ci reflecta aceste obiecte in
totalitatea lor. Astfel, chiar daea senzatiile stau la baza
perceptiei, in mod obi~nuit nu auzim sunete izolate, nu vedem
culori separate de obiecte etc., ci auzim soneria ceasului,
vedem obiecte care au diferite culori etc., adica percepem
obiecte ~i fenomene in totalitatea lor.
4
Perceptia este procesul psihic cognitiv senzorial prin care cunoa~tem obiectul, in totalitatea insu~irilor
concrete, cand acesta actioneaza asupra organelor de simt.
Perceptia ar putea fi interpretata ca:
- proees eognitiv in masura in care sunt integrate
informatiile primite prin intermediul simturilor despre
lumea extern a ~i despre noi in~ine.lrnaginea pereeptiva
este bogata in continut, adica include atat insu~irile
importante, cat ~i pe cele neimportante, de detaliu ale
obiectelor ~i fenomenelor;
- produs al procesului psihic concretizat in imaginea care
se formeaza sub actiunea nemijlocita a stimulilor asupra
simturilor. Perceptia se desta~oara "aici ~i acurn", adica
intr-un anumit spatiu ~i timp, atunci cand exista
interactiune directa intre stimuli ~i organele de simt.
Ca ~i senzatia, perceptia a fost subiect de disputa intre
asociationism ~i gestaltism:
- Asocia(ionismul (Al. Baine, H. Ebbinghaus, W. Wundt
etc.) afirma primatul parpi asupra intregului, iar in
explicarea naturii ~i organizarii psihicului uman recurge
la principiul descompunerii-recompunerii. Viata psihica
este 0 simpla suma a unoI' elemente indivizibile -
senzatiile. Pornind de la ele, sub actiunea legilor
asociatiei (prin asemanare, contrast etc.), se formeaza
perceptiile, reprezentarile ~i gandirea. Prin urmare, intre
senzatii ~iperceptii, intre perceptie ~i gandire exista doar
deosebiri de ordin cantitativ ~inu de ordin calitativ.
- Gestaltisnru/ (K. Kofika, O. Dunker etc.) afirma
primatul intregului asupra partii, intregul fiind ceva
mai mult decat suma partilor, el posedand calitati proprii,
ireductibile la parti/elemente. Psihicul nu este un
conglomerat de proeese in sine, ci un ansamblu organizat
la niveluri diferite de complexitate. Primul nivel este cel
al perceptiei, iar un nivel superior fiind eel al gandirii.
Caraeterul organizat al psihieului este considerat
innascut, predeterminat, structurile fiind date.
in realitate, perceptia nu este posibila tara senzatii ~i nici
nu este 0 simpla suma de senzatii, deoarece perceptiaeste un
nivel superior de reflectare a realitatii, iar in imaginea perceptiva
apar ~i insu~iri care nu apartin partilor (structura). Perceptia este
influentata de distanta fata de stimul (dad distanta este
optima, atunci perceptia este clara ~i precisa), de experienta
anterioarii, de specifieul aetivitiitilor desfii~urate, de nivelul
de dezvoltare al Iimbajului etc. Durata perceptiei este
corespunzatoare actiunii stimulului (daca se prelunge~te dupa
incheierea actiunii stimulului, atunci apar halucinatiile).
Realizarea procesului perceptiv, ca act de sesizare a
realitatii concrete, presupune, precum orice proces, 0 durata
temporala, a~aincat pot fi puse in evidenta mai multe faze:
- orientarea spre stimul (directionarea privirii spre
stimul);
- detectia stimu!u!ui (reactia "Aha!" ilustreaza momentul
deseoperirii stimulului);
- discriminarea stimu!u!ui (presupune extragerea unei
cantitati suficiente de informatie despre stimul care sa
permita diferentierea obiectului de alte obiecte de fond,
astfel indit el sa devina 0 dominanta in campul senzorial
al eon~tiintei);
- identificarea obiectu!ui presupune parcurgerea a doua
etape: identifiearea eategoriala (informatii minime
despre insu~iri esentiale ale obiectului) ~i identificarea
individualii (adaugarea, la datele initiale, a unor
informatii despre particularitatile, detaliile obiectului
- care pot fi surprinse "aici ~i acum");
- interpretarea obiectului rezulta din legatura perceptiei
cu activitatea ~i cu comportamentul, faza in care se
stabilesc legaturi pragmatice intre imaginea perceptiva
~i starile interne de necesitate ale subiectului.
Exemplu: Sunteti in sala de clasa in timpul unei ore. Atentia
va este concentrata asupra lectiei in curs de desta~urare. La
un moment dat u:;;ase deschide brusc. Se declan~eaza in ace 1
moment reflexul de orientare determinat de aparitia in
campul perceptiv a unui stimul nou, capul fiind directionat
spre locul de unde a aparut stimulul. Deseoperirea
stirnulului, in ambianta, constituie a doua faza a real1zarii
procesului perceptiv, in cadrul sau reu~indu-se incheierea
procesului de localizare a stimulului. Intr-o a treia faza, a
discrirninarii, obiectul sursa a stimuli lor este delimitat in
raport cu celelalte obiecte din camp (persoana care a deschis
u:;;a clasei). Informatiile obtinute pana inprezent sunt
prelucrate, cantitativ ~i calitativ, eea de a patra faza
finalizandu-se in momentul identificarii obiectului (spre
exemplu, persoana care a deschis u:;;aeste directorul ~colii).
Acest moment coincide cu definitivarea imaginii
perceptive. Ulterior obiectul este interpretat, subiectiv :;;i
obiectiv (se actualizeaza alte informatii detinute despre
obiectul perceptiei, legate in exemplul nostru de eventuale
contacte directe cu persoana directorului, dar, de asemenea,
de semnificatia functiei pe care 0 detine).
Edward L. THORNDIKE
(1874-1949)
Psiholog american ale carui cercetari s-au .axat pe
inteligenta animalelor, dar, de asemenea pe problemele
invatarii la om (lucrarile sale au - influentat pregnant
pedagogia americana).
Printre cele mai importante lucrari ale sale pot fi
amintite: Animal Inteligence. Experimental stadies (1911),
Educational Psychology (1913-1914), Human Learning
(1931), Psychology of Wants (1935), Interest and Attitudes
(1935) etc.
4.2 Legile generale ale perceptiei
Precum senzatiile ~i perceptiile presupun, in realizarea
lor, actiunea mai multor legi: "
1. Legea integralitiipi-structuralitapi exprima caracterul
de sistemierarhicorganizat al imaginiiperceptive, astfel,
noi, percepem obiectul ca intreg sau ca un ansamblu
4 I organizat ~i nu ca 0 suma de elemente sau insu~iri.Spre
, exemplu:'dadi un obiect cunoscut este vazut numai
partial, subiectul se comporta, fata de el, ca ~icum I-arfi
vazut inintregime.
2. Legea selectivitapi ne arata ca perceptia noastra este
orientata spre un anumit obiect, selectat,dintr-un camp
perceptiv mai vast. Analizatorii sunt supu~iactiunii unei
multitudini de stimuli ~i pentru ca posibilitiitile de
receptare ~i de prelucrare a informatiilor de ciitre creier
sunt limitate, apare necesitatea selectarii stimulilor, ceea
ce ne intereseaziidevine obiectul central al perceppei,
ceilalti stimulitrecandinplansecundar,devenindfondul
1. Perceptia spatiului. Spatiul este infinit ~i nu poate fi
perceput in totalitate. Noi percepem doar insu~irile
spatiale ale obiectelor: forma, marime, pozitie relativa,
dimensiuni, distante, relief etc. cu ajutorul viizului,
chinesteziei, tactului ~i al auzului. Vederea obiectelor
tridimensional este numitii perspectiva sau perceptie
spatiala. Perceptia adancimii se realizeazii cu ajutorul
indicatorilor monoculari (informatia despre adfmcime
provine de laun singur ochi) ~ibinoculari.
Cei mai importanti indicatori monoculari aJ
adancimii sunt: marimea relativa (dupii 23 m,
obiectele par mai mici), interpozitia (obiectele mai
depiirtate sunt "acoperite", in campul nostru vizual, de
cele mai apropiate) ~i perspectiva liniara (liniile
paralele care se depiirteaziide noi par sa se apropie). Cei
mai importanti indica tori binocutari sunt:
disparitatea retiniana (datoritii distantei dintre cei doi
ochi de aproximativ 7 cm, imaginea unui obiect este
diferitii atunci cand 11privim cu ochiul drept ~icu ochiul
stang; la nivel cortical se realizeazii sinteza celor douii
imagini, unul dintre ochi avand rol conduciitor) ~i
perceppei (formarea imaginilor duble). Spre exemplu,
interesul pentru 0 persoana, determina, ca in garii, intr-o
multime de persoane necunoscute, persoana a~teptatasa
fie distinsacu c1aritate.
3. Legea constantei perceptive exprimiirezistentaimaginii
perceptive la modificarea contextului in care este
prezentat obiectul (eu ajutorul experientei anterioare se
. produce0 corectarea denaturarilorobiectului,astfel incat
acesta, intre anumitelimite,apare ca invariant),vorbindu-
sedespreconstanta marimii, a culorilor, formelor etc.
4. Legea proiectivitatii sau a obiectualitapi este 0 lege
caracteristicii numai perceptiei, care face ca imaginea
internasafiepermanentraportatiila obiectulperceput.
5. Legea semnificatiei determina ca tot ceea ce are
, importantiipentruomsiiintrein campulsiiuperceptiv.
In desfii~urarea procesului perceptiv, aceste legi
functioneazaininteractiune.
convergenta oculara (globii oculari se pot orienta in
unghiuri diferite atunci cand un obiect se apropie sau se
departeaza).
2. Perceptia timpului. Timpul este infinit ~i nu poate fi
perceput ca atare. Noi putem sa percepem numai
caracteristicile temporale ale elementelor:
con tin u i ta te- d i s con ti n ui tate, s ucc es iune,
simultaneitate ~i durata. Perceptia timpului presupune
memoria care face posibila axa trecut-prezent-viitor.
Sistemul de referintii pentru timp poate fi: fizic,
cosmic, sistemul biologic, sistemul socio-cultural.
3. Perceptia mi~carii. Este posibilii datorita separiirii
obiectului de fondul perceptiei, constantei marimii
obiectului, datoritii persistentei imaginii retiniene ~i a
mi~carilor capului sau ale globilor oculari.
4. Perceptia interpersonala (intercunoa~terea). Are ca
obiect insu~irile manifeste ale persoanei, triisiiturile
situational-relevante ~i conduitele relationale. Se
spune cii are 0 perceptie interpersonalii mai buna cel
care identificii trasaturile neaparente ale persoanei.
4.4 Observatia ,i spiritul de observatie
Perceptia se integreaza in schema de reglare a oriciirei
activitiiti desfii~urate in plan extern, implicand limbajul,
gandirea, vointa, atentia, motivatia etc., perceptia ridicandu-se
de la stadiul unei simple imegistrari ~i prelucrari a stimulilor
aleatori, la stadiul unei activitiiticomplexe, orientate spre scop,
adiciiea devineobservape. "
Obsenatia se derule~ziiin timp, avand un scop precis ~i
fiind dirijatii din interior prin comenzi verbale. Limbajul
4.5 Perceptii denaturate
De~i perceptiile se produc in conditiile aqiunii directe a
stimuli lor asupra organelor de simt, deci reflect a in mod
adecvat realitatea, in anumite conditii apar" denaturari.
Acestea pot avea cauze multiple, putandu-se face insii
diferenta intre erori "normale" de perceptie ~i erori ce tin de
patologia perceptiei.
Astfel, in eazul erorilor numite "normale" se utilizeazii,
in limbaj psihologic, termenul deiluzie, aceasta reprezentand
o reflectare denaturata a obiectelor datorita efectelor de
camp, legate in special de supraestimarea sau subestimarea
unor elemente sau proprietati. Iluziile perceptiv.e apar in sfera
tuturor modalitatilor perceptive, cele mai, cunoscute fiind
iluziile optico-geometrice (spre exemplu, faptul cii 0
suprafata stralucitoare pare mai mare decat una intunecata).
dirijeazii desfii~urareafazicii a observatiei, fixeaza rezultatele
partiale ~i globale ale acesteia, permitand generalizarea
schemelor logice aleactivitiitiiperceptive. Observatiaconstituie
ometodiide investigareaproceselor ~ia fenomenelorpsihice.
I. Spiritul de observatie este aptitudinea de a sesiza
rapid ceea ce este relevant, de~i nu apare in mod
foarte evident.
o categorie aparte a perceptiilor denaturate 0 constituie
cele ce se leaga de patologia perceptiei (s-ar putea vorbi ~i de
o categorie intermediarii, anume perceptiile denaturate
datorate unor deficiente senzoriale). Oricare ar fi tulburarile
care apar, toate se leagii, intr-un fel sau altul, de 0 alterare a
sentimentului realita!ii. Spre exemplu, in schizofrenie
deta!?areade real este deosebit de putemicii, ajungandu-se
fie la un amestec al senzatiilor !?ial reprezentiirilor celui
afectat, fie la halucinatii, atunci cand bolnavul "vede" lucruri
pe care nimeni altcineva nu Iemai vede.
Toate aceste posibilitati de e!?ecill realizarea proeesului
perceptiv dovedesc incii 0 datii caracterul procesual,
complexitatea !?i importanta sa in ansamblul vietii psihice
umane.
19
W1ILUZIILE OPTICO-GEOMETRICE
cele doua linii orizontale par inegale, de~i sunt egale.
La fel, in figura din dreapta, datorita orientarii
4
liniilor terminale,'linia de sus pare mai lunga decat cea de
jos, aceasta iluzie datorandu-se faptului ca linia orizontala
de sus face parte dintr-un ansamblu care delimiteaza 0
suprafata mai mare deciit linia paralela de jos, aceasta
inglobata fiind intr-.o suprafata mai mica.
Aceste explicatii sunt insa doar unele dintre cele
admise.
o alta posibiHi explicatie, care functioneaza in raport cu
anumite iluzii, este cea a lui J. Piaget, care se bazeaza pe
ceea ce nume~te "efectul centrarii" (ceea ce se afla in centrul
atentiei tinde sa fie supradimensionat).
De asemenea, in alte cazuri, este yorba de tendinta de
echilibrare a imaginii sau pur ~i simplu de experient~. In
cazul figurii alaturate s-a constatat ca latura de sus este
vazuta ca fiind mai lunga decat cea de jos
de catre copii, in timp ce adultii,
familiarizati cu figura patratului, vad
aceste laturi ca egale.
Cert este ca interpretarile nu sunt
yonsensuale, existand chiar iluzii optico-
geometrice in cazul carora nu s-a putut
~ gasi 0 explicatie, a~a cum este cazul
. dreptelor perpendiculare alaturate, care
par inegale. Se poate, astfel, sustine ca
domeniul iluziilor optico-geometrice este
un domeniu inca deschis investigatiilor.
) (
( )
000
00
o
Unele desene geometrice pot provoca perceptii

eronate, care nu corespund realitatii masurabile.
Contributiile cele mai importante au fost aduse de ~coala
gestaltista, fiind de amintit, in primul rand, iluzia lui
Titchner: doua cercuri mici, egale, par inegale daca sunt
integrate in figuri diferite.
Cauza pentru care se na~te aceasta iluzie se refera la faptul ca
intregul influenteaza partea. Iluzia lui Titchner este insa doar
una dintre multele posibile. De exemplu, in figura din stanga
W1FIGURILE DUBLE
Figurile duble sunt contextulin care caracterul selectiv al
perceptiei poate fi pus in evidenta cu u~urinta. Aceste figuri
sunt construite astfel incat sa se pastreze un grad de
ambiguitate accentuat intre fondul ~i obiectul perceptiei.
Actiunea unuia sau mai multora dintre factorii care determina
selectivitatea perceptiva (contrastul cromatic, motivatia
subiectului, variatia intensitatii stimulilor etc.) se percepe cu
c1aritate unul dintre elemente, celelalte constituind fondul
percePtiei. Astfel, in prima dintre figurile alaturate, care este
in realitate 0 figurii tripla, se pot observa, rand pe rand, 0
tanarii, 0 Mtrana ~i un barbat. In cealalta imagine este yorba,
pe de 0 parte de Don Quijote calare cu 0 moara in fundal, dar
pe de alta parte doar de capullui Don Quijote.
Aplicatie: Incercati sa explicati figurile dubie, de mai sus, utilizand cele Invatate despre perceptie.
~PLICATII
1.------
1. Precizati fazele procesului perceptiv, in ordinea fireasca a
desfa~urariilor.
2. Caracterizati, dintre fazele percePtiei, discriminarea stimulului ~i
identificareaobiectului, exemplificandu-le corespunzator.
3. In aproximativ jumatate de pagina, comparati perceptia cu
senzatia, evidentiindcaracteristicile perceptiei.
4. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi ~i,apoi, precizati
cum sunt valorificate iluziile perceptive in cinematografie ~i in
arta.
Binocular =care serefera laambii ochi, care se realizeaza cuambii
ochi.
IDenaturare= deformare, alterare, falsificare.
Figura =forma care sedeta~eazadintr-un ansamblu.
Halucinarie =tulburare psihica rezidand inperceperea unui obiect
sau fenomen lara ca acesta sa fie prezent.
5. Impreuna cu colegii vo~tri urmariti in comun 0 activitate (spre
exemplu un fragment dintr-un spectacol sau dintr-un meci de
fotbal) de lungime relativ scurtii(10 minute).lncercati sa descrieti
(Inscris, dad este posibil),dupa aceea, activitateaurmiirimcat mai
precis posibil. Comparati descrierileobtinute ~ipuneti in evidenta
diferenteleexistente. Identificaticauzeleacestor diferenteutilizilnd
notiuneade"spirit deobservatie".
6. Descrieti perceptia caproces ~iimagineprimara ~icomplexa.
7. Comparati senzatiile ~ipercePtiile in baza unui exemplu concret,
precizand patru asemanari ~ipatrudiferente.
Patologie = provine din grecescul phatos "boala" ~i logos
"studiu"; parte a medicinii care se ocupa cu studiul
simptomelor ~i al cauzelor bolilor ~i care cuprinde mai
multe diviziuni.
Pr.agmatic = (gr. pragma, "actiune") care prive~te actiunea,
utilitatea; care judeca in functie de utilitate nemijlocitii,
in dauna obiectivitatii.
m
5. REPREZENTAREA *.
5.1 Definirea ,i caracterizarea reprezentirii
r
Reprezentarea este procesul psihic cognitiv senzorial de retlectare mijlocita, selectiva ~i schematica a
proprietatilor concrete mai mult sau mai putin semnificative ale obiectelor ~i ale fenomenelor date in
exoerienta oerceotiva anterioara a subiectului.
5
Reprezentarife obi~nuite sunt familiare tuturor: oncme
poate evoca imaginea mamei, a invati'itoarei, a casei parinte~ti,
phiar atunci cfmd se afla la sute de kIn distanta. Ele apar frecvent
in mintea noastra in starea de veghe, dar ~i in starea de somn ~i,
de aceea, multa vreme Ii s-a atribuit un rol central in viata
psihici'i.
Calitatea reprezentarilor este influentata decalitatea
perceptiei (acuratete, precizie, completitudine), contextul in
care a avut loc receptarea obiectului dat (legatura cu motivatia,
cu trairile afective, cu activitatea), frecventa contactelor
perceptive cu obiectul ~i durata care se scurge intre momentul
perceperii obiectului ~i reactualizarea imaginii secundare.
In plan ontogenetic, mecanismele reprezentarii se
formeaza ~i se consolideaza mai Hirziu decat cele ale perceptiei
(prima forma este schema obiectului permanent la ~8-10 luni).
DezvoWindu-se pe baza perceptiei, reprezentarea nu este
continuarea, in linie dreapta, a acesteia, ci este un nivel
superior al activitiitii cognitive. Reprezentarea este primul pas
pe drumul desprinderii actului de cunoa~tere de concretul
imediat ~i orientarea lui spre abstract ~i general, pregatind eel
de-al doilea salt al activitatii de cunoa~tere, saltul din planul
imagisticului in planul constructi vitatii conceptuale,. salt pe care
il va realiza gfmdirea. Datorita acestor caracteristici ale sale se
vorbe~te insa ~i despre 0 natura contradictorie a
reprezentarilor (mai precis este yorba de origine, extensie,
funqionalitate, locul ~i rolul lor in succesiunea proceselor
cunoa~terii umane). Imaginile mentale oferite de reprezentare,
dincolo de toate discutiile pe care cercetarea acestui proces
psihic le-a provocat, se dovedesc a avea 0 relevanta de'~sebita
pentru existenta umana.
5.2 Clasificarea reprezentirDor
Clasificarea reprezentarilor poate fi realizata potrivit mai
multor criterii, printre care se pot aminti:
1. Jean Piaget considera ca dupa prezenta elementului
de noutate, exista reprezentari:
a. reproductive, bazate pe perceptii anterioare; se
realizeaza cu ajutorul memoriei;
b. anticipative, se refera la mi~cari sau schimbari care nu
au fost inca percepute; sunt rezultatul operatiilor
gandirii ~iprocedeelor imaginatiei.
In masura in care reprezentarea se constituie P baza
perceptiei, compararea lor permite evidentierea mai multor
asemaniiri ~i deosebiri. Astfel, in ceea ceprive~te
asemanarile dintre ele, se poate preciza ca:
- sunt procese de cunoa~tere;
- sunt fenomene intuitive, imagini concrete ale unor
obiecte sau fenomene;
- determina efecte fiziologice (atat perceptia, cat 1?i
imaginea unei lamai declaneaza salivatia);
- sunt legate de mi~care (perceperea mi1?ci'irii 1?i daca ne
imaginam un object perceput anterior in stanga
noastra, ochii vor efectua 0deplasare spre stanga);
- au un inteles,.oanumita semnificape, dar exista 1?i
deosebiri (reprezentarea acoperii, de regula, un sens mai
bogat);
of era informatii despre obiecte 1?i fenomene
(perceptia of era un volum mai mare de informatii,
imaginea perceptiva fiind mai clara fata de
reprezentare).
De asemenea, exista ~iurmatoarele deosebiri:
- perceptia se produce in prezenta obiectului, iar
reprezentarea se produce in absenta obiectului;
- perceptia reflecta clar, precis, obiectul, iar
reprezentarea nu este 0 reproducere fidela a
datelor perceptive, constituind 0 prelucrare a lor (In
evolutia ei se produce abstractizarea);
imaginea perceptiva este bogata in continut (cuprinde
insu1?irile esentiale ~i neesentiale ale obiectului), iar
reprezentarea este schematica (cuprinde numai
insu~irile considerate importante).
2. In funqie de predominarea unei modalitati
senzoriale, exista reprezentari: vizuale, auditive,
gustative, motorii. Medicu] psihiatru Jean Marin
Charcot (1825-1893) identifica trei tipuri de subiecti
frecvent intaInite: tipu] vizual (care vede pagina ci'irtii
despre care vorbe~te), tipul auditiv (care daci'i se refera
la lectia predata de profesor, aude expresii]e utilizate de
catre acesta) ~itipul verbo-motor (care prefera, pentru a
memora sau retine un text, sa citeasca cu glas tare).
Jean Marin CHARCOT
(1825-1893) -
Neurolog francez, a descris simptomatologia majoritatii
marilor maladii organice ale sistemului nervos, avand
numero~i discipoli printre care este de amintit S. F~eud. Se
ocupa in principal de nevroza ~i isterie, in raport cu aceasta
din unna fiind printre primii care utilizeaza hipnoza ~i
sugestia in tratarea ei.
Reprezentiiri picturale
Este yorba de un tabel cu numerele de
telefon ale mai multorpersoane.
Andru Vasile are nr. de telefon234 485.
DomeanuDaniel ate nr. de telefon 278 776.
Malic Stefana are nr. detelefon 245 678.
Staicu Larisa ate nr. de telefon 265976.
Reprezentiiri lingvistice
"Acesta este un ceas. "
3. Dupa gradul de generalitate, exista reprezentari:
a. individuale, care reflecta imaginea unor obiecte,
fiinte etc. deosebit de semnificative pentru 0
anum ita persoana;
b. generale, care reflecta ~i caracteristici comune mai
multor obiecte cu ajutorul sintezei ~i operatiilor de
clasificare. Continutul lor este format din insuiri
semnificative, caracteristice, m timp ce continutul
notiunilor este format din insu~iri esentiale ~i necesare.
4. Dupa gradul de abstraetizarc, exista reprezentari:
a. cu grad moderat de abstractizare, caracterizate
prin familiaritate, figurativitate, discursivitate
5.3 Proprieta,i1e reprezentarilor
Reprezentarile au mai mul~e proprietati comune care,
indiferent de tipullor, Ie face sa constituie 0 clasa distincta de
prod use psihice:
1. Figuratiyitatea. Potrivit definitiei de mai sus,
reprezentarile redau ceea ce este tipic pentru un obiect,
caracteristicile care tree dincolo de exemplarele particulare
dintr-o anumita clasa de obiecte. Imaginea obtinuta prin
reprezentare este semnificativa pentru ceea ce obiectele au in
comun. Schematizarea ~i generalizarea prin care se ajunge la
reprezentare nu tree insa dincolo de configuratiile concrete,
de posibilitatea identificarii obiectuale.
2. Operatiyitatea. J. Piaget define~te reprezentarea ca 0
"reconstructie operatorie" care nu se poate realiza dedit in
prezenta operatiilor intelectuale ~i a limbajului extern.
Caracterul operational decurge din reconstituirea obiectelor
la nivelul trasaturilor definitorii, ceea ce permite
indepartarea de schema structural a a obiectului. Acest
caracter permite, spre exemplu, redarea simultana a
succesivului (ne put em reprezenta in 2-3 minute derulari care
in realizarea lor dureaza mult mai mult timp) sau
transformarea simultanului intr-o succesiune (un arhitect
poate avea in minte proiectul unei cladiri,pe care 11 va
21
perceptuala etc.;
b. cu grad inalt de abstractizare, caracterizate poo
nefamiliaritate, grad malt de abstractizare, discursivitate
verbala, detaliere pOOmijloace verbale etc.
5. Din perspectiva e\'olutiei ontogenetice, exista
reprezentari:
a. primare, bazate pe codul perceptiv ~i intalnite
dominant panii la varsta de 3 ani;
b. conceptuale, care au la baza un cod conceptual ~i
apar intre 3 ~i 10 ani;
c. formale, care au la baza codul formal ~i apar in
perioada adolescentei.
transpune dupa aceea, succesiv, pe hartie, dupa cum
constructorul va incerca realizarea succesivii a proiectului
conceput de arhitect).
3. Panoramizarea. Reprezentarea permite imbinarea in
imaginea mintalii rezultatii in urma procesului a unor
dimensiuni ale obiectelor care nu pot fi percepute la propriu
decat succesiv (spre exemplu, un cub nu poate fi perceput
decat ca avand trei fete, in timp ce la nivelul reprezentiirii se
pot reda toate fatetele sale).
4. Integra rea. La nivelul reprezentiirii se realizeazii 0
reunire a dimensiunii sensibile cu cea intelectuala, astfel
incat se poate aprecia ca "fieciirei figuri Ii corespunde un sens
~i fiecarui sens 0 figura" (Mielu Zlate).
5. Autonomia. Deja la nivelul reprezentiirii se poate
pune in evidentii capacitatea de desprindere de purtatorullor
concret pentru a circula In mediul social al acestuia. In
virtutea acestei capacitii!i reprezentiirile pot deveni
constrangatoare .pentru comportamentul individului, ele
fiind receptate ca venind din lumea exterioara.
6. Caraeterul social. Reprezentarile exprima
intotdeauna un fond cultural comun, a~a Incat se pot pune In
evidentii la nivelullor componente sociale.
5
5.4 Rolul reprezentarilor in cunoa,tere ,i activitate
Rolul detinut de reprezentiiri In cunoa~tere este deosebit
in masura In' care se poate afirma cii majoritatea
meeanismelor psihice au ea punet de plecare, ea punet de
sprijin sau chiar ca material concret reprezentarile.
Sistematizand, se poate aprecia cii reprezentiirile detin In
cadrul cunoa~terii ~i actiunii umane urmatoarele functii:
1. Permit "progresul" perceptiei, realizarea acesteia de
o manierii completii ~i adecvatii;
2. Constituie "materia prima" pentru gandire ~i
operatiile sale, pentru imaginatie ~i procedeele
acesteia;
3. Reprezinta un punet de pleeare in evolutia gandirii,
in miisura in care imaginea, schematizand datele
perceptiei, u~ureazii operatiile gandirii, In special
abstractizarea, constituind un intermediar intre
cunoa~terea senzorialii ~i concepte. Astfel, sub
actiunea operatiilor gandirii, imaginea-reprezentare
se transformii in concept figural, in care se retin doar
insu~irile esentiale ale formei ~i configuratiei
obiectelor. Prototipul acestui gen de concepte cu baza
direct in reptezentare 11constituie figurile geometrice,
la care triisiiturile definitorii sunt forma ~i raporturile
. dintre elementele comp6nente. In rezolvarea
problemelor de fizicii, mecanicii sau de geometrie,
reprezentarea care insote~te rationamentul devine
esentialii atat pentm decodificarea figuralii a
formulariloi verbale - construirea figurii -, cat ~i
pentru identificarea solutiei corecte;
4. Permit eoncretizarea gandirii verbal-abstraete;
5. Constituie una dintre sursele de informatie
importante pentru subiectul uman concret;
6. Sunt instrumente de planificare ~i reglare a
eonduitei umane, prin integrarea in diferite tipuri de
activitii!i (de joc, de inviitare, de rezolvare de
probleme, de munca, de creatie);
7. Pot detine 0 funetie eathartica, adicii de detensionare
nervoasii, chiar ~ipentru 0 perioadii scurtii de timp;
8. Reprezentarile definese eeea ee este realitatea
pentru subiect (omul nu reactioneazii la realitate a~a
cum este ea, ci a~a cum ii este prezentatii, respectiv a~a
cum 0 anticipa ~i 0 a~teapta, fiind yorba, aici, in
primul rand, nu de reprezentiirile individuale, ci de
cele sociale);
9. Permit orientarea noastra in spatiu, la nivel mintal
putandu-se vorbi despre "hiirti psihologice" care ne
permit orientarea intr-un anumit spatiu (in ora~ul natal,
spre exemplu, unde diferitele locatii nu au 0 aceea~i
incarciiturii "simbolicii", diferitele zone nu sunt la fel
de bine conturate etc.) .
Cu titlu general se poate aprecia ca reprezentarile servesc
ca instrumente de adaptare la realitate, eficiente pentru
existenta concretii in miisura in care la nivelul lor se
decanteazii ~i sedimenteaza totodatii achizitiile de nivel
senzorial, pregatind trecerea la cunoa~terea logicii.
lI}REPREZENTARILESOCIALE
5
"Conceptul de reprezentare sociala Unul dintre cele mai importante procese implicate in constituirea
desemneaza 0 forma de cunoa~tere specifica, reprezentarilor este obiectificarea, respectiv procesul prin care individul sau
o ,,~tiinW' a simfului comun, ale carei grupurile transforma conceptele, notiunile abstracte in imagini familiare.
continuturi vizeaza procese generative ~i "A obiectifica inseamna a descoperi calitatea iconica a unei idei sau fiinte
functionale socialmente determinate. In sens imprecise, a reproduce un concept printr-o imagine. A compara deja inseamna a
mai larg, desemneaza 0 forrha de cunoa~tere depicta, a umple de substanta ceea ce este gol in mod natural. Trebuie numai sa-I
sociala. ~eprezentarile sociale sunt comparam pe Dumnezeu cu un tata ~i ceea ce era invizibil devine vizibil
modalitati de a gandi practic orientate spre instantaneu in mintile noastre, ca 0 persoana careia i se poate raspunde ca atare.
comunicare, intelegere ~i stapanire a Un uria~ stoc de cuvinte referitoare la obiecte specifice se afla in circulatie in
mediului social, material ~i ideal. (... ) fiecare societate, iar noi ne aflam sub 0 presiune constanta a nevoii de a oferi
Determinarea sociala a continuturilor sau echivalentullor in imagini concrete. Din moment ce ne asumam faptul ca aceste
proceselor reprezentarilor se refera la cuvinte nu se refera la "nimic", suntem obligati sa Ie legam de ceva, sa Ie gasim
condiliile ~i contextele in care acestea se echivalente non-verbale" (Serge Moscovici, "Fenomenul reprezentarilor
formeaza, la comuniciirile prin care circula ~i sociale", in A. Neculau (coord.), Psihologia sociala a campului social.
la functiile pe care Ie au in interactiunile Reprezentarile socia Ie, Polirom, Ia~i, 1997, p.4 7).
sociale" (Jodelet, D., "Representation
sociales", in S. Moscovici (ed.), Psychologie Aplicatie: Identificali reprezentari rezultate dintr-un astfel de proces de
sociale, PUF, Paris, p. 361-362). obiectificare ~i analizali modul formarii lor.
Reprezentarea sociala nu apare
instantaneu, ci in 'urma unor procese, a unor
productii sociale. Ea are 0 geneza ~i astfel 0
duratii de viata. Structura sa nu este una
definitiva, ci supusii transformarilor ~i cunos-
cand 0 evolutie.
Cum se ajunge la modificarea unel
reprezentari sociale? Este yorba de
posibilitatea ca 0 populatie, un grup sa se
confrunte cu elemente noi care se leagii de 0
reprezentare sociaHideja existenta. Poate fi
yorba de idei, norme, convingeri, practici
sociale straine de viala comunitalii in cauza.
Progresiv se ajunge la integrarea acestor
elemente noi, ceea ce semnifica simultan 0
modificare a reprezentarii existente.
Procesul modificarii reprezentarilor
sociale a fost schematizat de C. Guimelli
astfel:
I. aparilia evenimentului cu impact asupra grupului;
2. aparilia unor modificari ale circumstantelor exterioare datorita
evenimentului;
3. aparitia unor practici noi in comunitate ~i cre~terea frecventei acestor
practici;
4. noile practici genereaza scheme care Ieprescriu;
5. reorganizarea campului reprezentationalin conformitate cu noile practici;
6. aparitia unui concept nou in urma fuzionarii tuturor elementelor ~i
acceptarea sa.
Modificarea in aceasta maniera a reprezentarilor sociale este un proces
normal. Lumea contemporana a pus in practica ~i alte modalitati de modificare a
reprezentarilor sociale, respectiv cele care se bazeaza in mare masura pe
manipularea indivizilor. Astfel, atunci cand unei persoane i se repeta intreaga
viata sau 0 mare parte din ea, anumite imagini, interpretari, categorii de gandire,
ea i~i va insu~i aceste modele ~i va respinge cu hotarare orice contravine
acestora. Individul este practic "prizonierul" contextului in care traie~te,
ignorand alte posibilitati.
Aplicatie: Identificali, in comunitatea voastra, un proces de modificare a unei
reprezentari sociale.
~PLICATII
1. Pleciind de la cele trei tipuride subiecti, existente In functie de
predominarea unei modalitati senzoriale (cJasificarea lui Jean
Marin Charcot), identificati daca apaqineti tipului vizual, auditiv
sauverbo-motor. Argumentati raspunsu1voshu.
2. Descrieti reprezentarea caproces ~iimagineminta1asecundara.
3. Stabiliti ~idetaliati relatiile functionale dintreprocesele cognitive
senzoriale: senzatii, perceptii, reprezentari.
4. Comentati din punct de vedere psihologic urmatorul text: ,,(...)
daca imaginea [mentala] ar constitui 0 simpla pre1ungire a
perceptiei, ar trebui saintervina imediat dupa na~tere.ln realitate,
(...) ea se manifesta de-abia 0 data cu aparitia functiei semiotice"
(1.Piaget, B. Inhelder,Psihologia copilului, EDP, 1969,p. 58-59).
5.. Argumentati, intr-un text de aproximativ 0 jumatate de pagina,
faptu1careprezentarea are 0 dubla natura.
l!J~~\!lJ
Activitate =ansamblu de acte ale unei fiintevii ce sta labaza tuturor
comportamentelor.
Catharsis =purificare, eliberare de0tensiune emotionala.
Fiziologie =provine din cuvintele grece~tiphysis"naturii" ~i logos
"studiu"; ~tiintii care studiaza legile de functionare ale
organismului.
6. Realizati 0 analiza
comparativa Intre
reprezentarile
pictura1e ~i ce1e
Iingvistice.
7. Comentati din
punct de vedere
psiho1ogic
urmatorul text:
"Reprezentarea
socia1a este un
efoft de stapiinire
~i Inte1egerea rea1u1ui(oo.). Nici giindire obiectiva ~tiintificaa
realitatii, nici reflectarea afectiva a stimulilor inconjuratori; 0
refacere, 0 reconstructie a realitatii, prinprisma modelului minta1
a1 individului" (A. Neculau, "Reprezentari1e socia1e", in
Psihologia nr. 1, 1993,p. 3).
Funcfie == ansamblu de' operatii strict dependente unele de
altele ce permit realizar.ea unui anumit proces sau
conduite ..
Imaginafie = proces prin care producem noul in baza combinarii
expenentei anterioare.
Rafionament = operatie a giindirii care consta dintr-o inlantuire
logicade raporturi ce conduce la0concluzie.
2'3
TIPURI DE ITEMI I
Evaluarea cuno~tintelor dobandite, a aptitudinilor dezvoltate
sau a competentelor formate, constituie 0 parte importanta a
activitatii ~colare. Obtinerea unor rezultate bune presupune, pe
langa eforturile de invatare, exersare ~i aplicare, cunoa~terea
tipurilor de itemi prin care evaluarea se poate realiza,
cunoa~terea tehnicilor de redactare a raspunsurilor permitand
obtinerea intr-adevar a rezultatelor a~teptate.
In acest sens, credem ca este utila tratarea ~i mai ales
exemplificarea tipurilor de itemi sub care se poate realiza
evaluarea la disciplina psihologie, atat in ceea ce prive~te
evaluarea curenta, pe durata parcurgerii acestei discipline, cat ~i
in cazul examenului de bacalaureat sau al concursurilor ~colare
precum olimpiadele. lata de ce este necesar sa cunoa~tem
diferitele tipuri de itemi.
Item sau subiect reprezinta acea componenta a unei probe (instrument de evaluare proiectat, administrat ~i
corectat de obicei de profesor) in alcatuirea careia se poate face diferenta intre 0 intrebare, pusa intr-un
anumit format ~ila care sea~teapta un anumit raspuns.
Cel mai uzual criteriu de clasificare a itemilor se refera la
gradul de obiectivitate al acestora. Se face astfel diferenta
intre urmatoarele categorii de itemi:
1. Itemi obiectivi, care pot fi:
- itemi cu alegere duala: solicita raspunsuri de tip
DA/NU, adevarat/fals, acord/dezacord etc.
- itemi de tip pereche: solicita stabilirea de
corespondente/asociatii intre elemente a~ezate pe doua
coloane. Corespondenta se face in baza unui anumit
criteriu sau cerinte enuntate anticipat continutului
propriu-zis al itemului.
- itemi cu alegere multipla: solicita alegerea unui singur
raspuns corect/altemativa care se dovede~te optima in
raport cu enuntul dintr-o lista de solutii/altemative (de~i
se intalne~te rar, este posibil ca raspunsul solicitat sa fie el
insu~i multiplu, in acest caz specificandu-se acest lucru).
2. Hemi semiobiectiv~ care pot fi:
- itemi cu raspuns scurt: intrebari directe care solicita un
raspuns predefinit de tipul: expresie, cuvant, numar,
Itemi obiectivi
simboletc.
- itemi de completare: enunt incomplet care solicita
completarea cu anumite cuvinte adecvate contextului
dat;
- intrebari structurate: sunt compuse din mai multe
subintrebiiri legate printr-un element comun. Cup rind un
material/stimulin raport cu care se formuleaza anumite
subintrebari, se of era date suplimentare, dupa care
urmeaza alta serie de subintrebiiri.
3. Hemi subiectivi, care pot fi:
- rezolvarea de probleme: reprezinta activitati noi,
diferite de activitatile de invatare curente, menite sa
rezolve 0 problema prin utilizarea unor operatii mentale
complexe (analiza, sinteza, evaluare, transfer etc.);
- itemi detip eseu structurat/semistructurat: reprezinta
raspunsuri mai ample care sunt dirijate, orientate ~i
ordonate cu ajutorul unor cerinte, indicii, sugestii etc.
- itemi de tip eseu Iiber: nu impun cerinte de structura ~i
abordare, urmarindu-se creativitatea ~i originalitatea.
.mrm;r." :j[nm~': solicita raspunsuri de tip DA/NU, adevarat/fals, acord/dezacord etc.
Transcrieti numarul subiectului ~i
raspundeti prin DA sau NU:
1. Reprezentarea reda toate insu~irile unui
obiect, in timp ce perceptia semnalizeaza
doar insu~irile caracteristice.
2. In ontogeneza perceptia aparemai tarziu
decat reprezentarea.
3. Relatia pusa in evidenta de Weber ~i Fechner
se respecta numai la valorile mari ale
excitantilor.
4. Prin continutullor reprezentarile se apropie
de gandire, iar prin modul de producere se
aseamana cu perceptiile.
5. Senzatiile gustative au 0 tonalitate afectiva
pozitiva sau negativa.
6. Durata perceptiei nu corespunde duratei
actiunii stimulului, prezentei acestuia.
7. Senzatiile sunt imagini primare.,deoarece
reflecta doar insu~iri separate.
8. Obiectul perceptiei este reprezentat de ace I
aspect allumii exterioare care este selectat &
subiect in conformitate cu specificul
activitatii ...
NU
NU
NU
NU
DA
NU
NU
DA
_ raspunsul este negativ, deoarece perceptia este cea care reda
totalitatea Insu~irilor unui obiect, in timp ce reprezentarea ne
of era insu~iri caracteristice, esentiale;
in masura in care ontogeneza se refera la evolutia proprie
unei persoane de-a lungul existentei sale, raspunsul este
negativ, deoarece reprezentarea presupune in constituirea sa
perceptia, a~aincat nu 0poate preceda;
- relatia pusa in evidenta de Weber ~i Fechner, care se refera la
corelatia existenta intre intensitatea stimulului ~i
sensibilitate (pragul diferential) se respecta la valorile medii
ale stimulului;
- reprezentarile au 0 dubla natura: intuitiv-figurativa,
presupunand in formarea lorperceptiile, respectiv intelectiv-
operational a, constituindu-se prin intermediul unor operatii
mentale care permit punerea in evidenta a trasaturilor
caracteristice;
- tonalitatea afectiva este una dintre caracteristicile
senzatiilor, anume de a fi insotite de 0 traire afectiva, precum
placut/neplacut;
- perceptia se define~te ca un proces psihic cognitiv de ordin
senzorial care se constituie sub actiunea directa a stimuli lor
asupra analizatorilor; realizarea perceptiei ~i dupa incetarea
actiunii stimulului determina aparitia halueinatiilor;
- caracterul de imagini primare sau secundare este dat de
actiunea directa sau indirecta a stimuli lor asupra
analizatorilor;
- selectarea aduce in prim-plan anumiti stimuli, in timp ce
ceilaHi raman in fundal, constituind fondul perceptiei, a~a
incat denumirea de "obiect al perceptiei" nu poate reveni
decat stimulilor selectati.
Realizarea corecta a
corelatiilor presupune
cunoa~terea continutului
legilor perceptiei ~i
derivarea unor anumite
concluzii din acestea.
b:5)
c:3),4)
d: 2),7)
e:l)
tot ceea ce are semnificatie pentro om se impune in campul sau ia: 6)
perceptiv;
explica 0 seriede fenomeneposibile doar inviata psihica a omului;
fenomenul in cauza este dependent de 0 serie de factori precum:
interesul pentro obiect, conturarea speciala a unor elemente,
contrastul cromaticetc.;
pune in evidentacaracteristica omului de a fi 0 fiintaactivain relatiile
culumea;
potrivit ei, imagineaperceptiva este orgitnizataierarhic;
se refera la faptul ca insu~irile obiectului alcatuiesc 0 imagine
unitara;
7) in cazul sau este yorba de constanta marimii, constanta formei ~i
constanta culorii obiectelor.
, : solicita stabilirea de corespondenle/asocialii intre elemente a~ezate pe doua coloane. Corespondenla
~-se f~ba.~lllllJ1ia!ll}mit.9riteriu saucerinle enuntate anticip~ conl!!!.l!tului p!:Qpriu-zis al itemului.
1. In coloana A de mai jos sunt enumerate legile percepliei, iar in coloana B enunluri
adevarate referitoare la aces tea. Corelali de maniera corespunzatoare cele doua
coloane.
A.
a)
B.
legea 'integralitalii I)
perceptive
b) legea structuralitalii 2)
perceptive 3)
c) legea selectivitalii
perceptive 4)
d) legea constanlei
perceptive 5)
legea semnificatiei 6) e)
Realizarea corecta a
corelatiilor presupune
cunoa~terea specificului
proceselor psihice
cognitive de nivel
senzorial.
a: Z),4),
6)
b: 3),7)
c: 1),5)
- raspunsul poate fi identificat in baza definitiei date senzatiei
ca proces psihic; varianta c) se poate indeparta ca
reprezentand raspunsul contradictoriu celui corect; in masura
in care la nivelul senzatiei avem de-a face cu reflectare
separata, imaginea senzoriala nu poate fi obiectuala, iar de
aici este evident ca nu pOfltefi vorba despre un context;
- potrivit legii adaptarii, actiunea repetata a UilUi stimul
determina cre~terea sensibilitatii fata de acel stimul, ceea ce
contrazice intr-o anumita masura formularea legii pragurilor
senzoriale potrivit careia exista 0 dependenta masurabilii
(constanta pe un anumit interval) intre intensitatea fizica a
stim.ulului ~i intensitatea senzatiei;
a
d
B.
I) presupune in formarea sa, ca 0 conditie cu caracter de lege, functia
reglatoare a cuvantului;
2) reflecta doar insu~iri separate, concrete ale obiectelor ~i
fenomenelor;
3) imaginea sa este bogata in continut, cuprinzand atat insu~iri
semnificative, cat ~ide detaliu;
4) una dintre legile sale se refera la modificarea sensibilitatii
analizatorilor sub actiunearepetata a stimulilor;
5) prin dubla sa natura, face trecerea la procesele psihice cognitive
superioare;
6) imaginea sa se caracterizeaza prin intensitate, calitate, durata ~i
tonalitate afectiva asociata;
7) una din legile sale exprima faptul ca insu~irile obiectului sunt
semnalate nu separat, ci in interrelatii complexe, alci'ituind0 imagine
unitara.
senzalia
perceptia
reprezentarea
~: solicWi alegerea unui singur raspuns corect/altemativa- care se dovede~te optima in raport cu
enuntul dintr-o lista de solulii/illtemative (de~i se intaJne~te rar, este posibil ca raspunsul solicitat sa fie el ihSu~i multiplu, in'
acest caz.s_pecificandu-sea~st lU~}J!).
2. In coloana A de mai jos sunt enumerate procesele cognitive senzoriale, iar in coloana B
enunturi adevarate referitoare la acestea. Corelati de maniera corespunzatoare cele doua
coloane.
A.
a)
b)
c)
2. Legea adaptarii contrazice legea pragurilor
senzoriale, deqarece:
a) semnificatia unui stimul nu are relevanta in
privinta sensibilitatii fata de el
b) semnificatia unui stimul determina
sensibilitatea fata deel
c) se produce un fenomen de interactiune a
analizatorilor
d) actiunea repetata a unor stimuli determina
modificarea sensibilitatii fata de ei
Transcrieti numarul subiectului ~i precizati
litera care indica dispunsul corect:
1. Imaginea senzoriala este:
a) 0 imagineprimara
b) 0 imagine obiectuala
c) 0imagine secundara
d) contextuala
3. Legea care poate fi pusa in evidenta atilt la
senzatii, cat ~i la perceptii este legea:
a) semnificatiei
b) contrastului perceptiv
c) interactiunii analizatorilor
d) constantei perceptive
4. Nu reprezinta 0insu~ire a senzatiilor:
a) intensitatea b) expresivitatea
c) durata d) tonalitateaafectiva
a
b
- atlt senzatia, cat ~i perceptia sunt sub influenta legii
semnificatiei -care da seama de caracterul de fiinta activa al
omului; legile precizate la punctele b) ~i ~i d) actioneaza doar
la nivelul perceptiei, fiind yorba de caracterul obiectual al
imaginii perceptive, in timp ce legea interacliunii
analiza tori lor nu poate face referire decat la nivelul strict
senzorial al psihicului nostru.
- in masura in care senzatiile exprima doar insu~iri separate,
ele se of era con~tiintei noastre sub modul integrarii in
imagini perceptive, a~a incat nu se poate vorbi despre
expresivitatea imaginilor senzoriale.
25
Procese psihice cognitive
superloare
6. Gandirea
6.1 Definirea ~i caracterizarea ga~dirii
6.2 Structura psihologidiintema it gand,irii
6.3 Gandirea ca proces de rezolvJre a ~roblemelor
6.4 Tipologia7g~ndirii
7. Memoria
7.1 Definirea ~i taracferizarea memoriei
" ~
7.2 Procesele "i fonnele memoriei
'!, i
7.3 Calitat.i.le/ind~at.oril me~oriei." ..
7.4 Factorn. ca~e ?p~mlZ~aza functlOnarea memtel
7.5 Memone ~l mtare
8. Imaginatia
8.1 Definirea ~i caracterizarea im~ginatiei
8.2 Procedee1e imaginatiei
Tipuri de itemi 2
iiyW'".::r/i"";;'lt, . "i!r-";:/~:, iil@j]}1l,
......
/YJiI'
-'.-,':':::::::::::.:-:-:.:
. ~,-:~,<"
IW.. b b '~ ....
:-IJ '" ~ ..::::'';;:::.
" ,~
tu
~;':"-'
~%i'" ~
Ir.j; ... ~L.~_ .. I!. .'J .
.4 ~
'I'.. :V
Gandirea ete procesul psihic de reflectare mijlocita ~i generalizat-abstracta-, sub forma notiunilor,
judecatilor ~i rationamentelor - a insu~irilor comune, esentiale ~i necesare ale obiectelor ~i a relatiilor legice,
cauzale dintre ele.
cunoa~tere de la particular, accidental la general, esential,
necesar, de la simpla constatare a obiectului la interpretarea ~i
explicarea lui legic-cauzalii.
Psiholog american, influentat deJ. Piaget~i L. Thurstone, a
creat teoria inteligentelor multiple (inteligenta lingvisticii,
logico-matematicii, muzicalii, spatialii, naturalism, chinestezicii,
interpersonalii ~i intrapersonalii), cea mai importantii
contributie a sa in domeniu. Prin aceasta, in pofida a ceea ce
se vehicula panii in acel moment in psihologie, va demonstra
reu~ita umanii in contexte ~i situatii radical diferite, de care
teoriile c1asice ale inteligentei reu~eau cu greu sii dea seama.
Printre scrierile sale pot fi amintite: The Arts and Human
Development (1973), Frames of Mind: The Theory of Multiple
Intelligence (1983), The Unschooled Mind: How etc.
dezvoltare proprie, care impreunii se imbinii, dand 0 matrice a
inteligentelor unei persoane. Toate aceste inteligente trebuie
dezvoltate pentru a imbogiiti personalitatea. Conceptia sa se
nume~te teoria inteligentelor multiple. Gardner considerii cii
pozitia lui teoreticii nu contrazice pozitia lui Piaget, ea
reprezentand 0 diversificare a acesteia ~i nu 0 teorie opusii.
Spre deosebire de perceptie, care este strict legatii de
prezent, de "aici ~i acum", gandirea se organizeazii ca un
sistem multifazic, intinzandu-se pe to ate cele trei
coordonate temporale: prezent, trecut ~i viitor. Ea realizeazii
o permanentii corelare intre diversele momente ~i stiiri ale
obiectului: folose~te informatii despre trecutul obiectului
pentru a explica prezentul lui; integreazii informatii despre
trecutul ~iprezentul obiectului pentru a prevedea evolutia lui in
viitor.
Gandirea ocupa un rol central in sistemul psihic uman.
Atributul centralitiitii este conferit gandirii nu numai de
faptul cii se bazeazii pe celelalte functii ~i disponibilitiiti ale
subiectului (trecand succesiv de la fenomen la esentii, de la
particular la general, de la intuitiv-concret la formal-abstract ~i
invers), ci ~i de faptul cii ea actioneazii ca un adeviirat
mecanism de comandii, de control asupra celorlalte procese
psihice, modelandu-le in concordantii cu anumite criterii logice
obiective, adicii Ie conferii dimensiunea rationalitiitii.
Howard GARDNER
. (1943-)
Gandirea este nivelul cel mai inalt de prelucrare ~i
integrare a informatiei despre lumea extemii ~i despre noi
in~ine. Prin ea se realizeazii saltul calitativ al activitiitii de
I
Caracterul mijlocit al gandirii constii in aceea cii ea nu
opereazii direct asupra realitiitii, ci asupra informatiei fumizate
de perceptii ~i de reprezentiiri. Desfii~urarea ei presupune
totdeauna fie 0 informatie care se extrage, in prezent, in cadrul
contactului senzorial cu obiectul, fie 0 informatie extrasii din
tezaurul memoriei.
Caracterul general-abstract al gandirii rezultii din aceea
cii ea se desfii~oarii permanent in directia evidentierii insu~irilor
generale ~i esentiale ale obiectelor ~i fenomenelor ~i a
subordoniirii unor modele ideale generale (notiuni, principii,
legi).
Gandirea este capacitatea de a rezolva probleme. In
aceastii acceptiune, gandirea se apropie de inteligentii.
Analizand inteligenta, psihologul elvetian, Jean Piaget, a
incercat sii determine caracterul inniiscut sau, dimpotrivii,
dobandit, in timp, al acesteia. Piaget a desfii~urat cercetiiri in
domeniul psihologiei copilului, fiicand observatii asupra
dezvoltiirii intelectuale, conc1uzionand cii inteligenta se
dezvoltii treptat, stadial, in anumite conditii de interactiuve
cu lumea obiectelor ~i a persoanelor apropiate. EI a teoretizat
dezvoltarea stadiahi a inteligentei.
In anii '90, psihologul am'erican, Howard Gardner,
dezvoltii 0 nouii teorie despre inteligentii: noi nu avem 0
singurii inteligentii, ci mai muUe, diferite intre ele, cu
6. GiNDIREA
&.1Definirea ,i caracterizarea gindirii
r
I
I
&.2 Structura psihologici interni a gindirii
Dintretoate procesele psihice particulare, gandirea are cea
mai inchegatii ~i mai coerentii schemii de organizare structural-
functionalii, schemii care a putut fi obiectivatii ~i formalizatii in
cadrullogicii. Astfel, din punet de vederestructural, gandirea
poate fi definitii, pe rand, ca:
- sistem de notiuni, de judeciiti sau de raponamente
(tatura de continut);
- sistem de operapi (tatura relationalii);
- sistem de prod use (Iatura operatorie a procesului).
Psihologul american, J. P. Guilford, a propus un model
larg acceptat al structurii gandirii, format din trei componente:
- operatii (5): evaluare, gandire convergentii, gandire
divergentii, memorie ~i cognitie sau cunoa~tere;
continuturi (4): comportamental, semantic, simboljc ~i
figural;
- produse (6): unitiiti, c1ase, relatii, sisteme, transformiiri
~i implicatii.
Rezultii 0 structurii multifactoriala a gandirii alciituitii
din 5 x 4 x 6 =120 de paterne (ministructuri), definite simultan
pe baza a trei criterii: operatii, continuturi ~iproduse ..
UnitOji
toI Clase
Ul
:s Relatii
o Sisteme
..,
Q. Transtormari
Implicatii
Modelul structural al gandirii
propus de J. P. Guilford
27
Pomind de la modelul de mai sus, Guilford a pus in
evidenta patru trasaturi principale ale procesului global al
gandirii:
1. flexibilitatea (modificarea prompta a unghiului de
abordare a unei probleme, a unui obiect);
2. fluid ita tea sau cursivitatea (densitatea ideilor, a
opiniilor, solutiilor in unitatea de timp; este opusa
vascozitatii gandirii);
3. originalitatea (gradul de noutate ~i ineditul produselor ~i
al strategiilor);
4. elaborarea (gradul de completitudine ~i de elaborare a
produselor gandirii).
Gandirea ca sistem de notiuni, de judecati ~i
rationamente (Iatura de continut)
Unitatea informationala d,ebaza a gandirii este notiunea
Ea este un construct mintal care include insu~iri ~i proprietati
comune esentiale ~i necesare ale obiectelor ~i ale fenomenelor.
Spre deosebire de perceptie ~i de reprezentare, care exprima 0
relatie deasemanare cu obiectuJ reflectat, notiunea propriu-
zisa, nefiind imagine, nu se aseamana cu obiectu!. Fiind un
integrator categorial, notiunea este totdeauna generala,
situandu-se la grade diferite de generalitate (spre exemplu: A =
privighetoare, B = pasare, C = animal, D = fiinta). Prin factura
ei, notiunea se situeaza la un anumit nivel de abstractizare.
Fiecare concept apare ca un loc de intalnire intre diverse
dimensiuni conceptuale, fiind trait subiectiv, ca 0
semnificatie ce se refera la 0 clasa de fapte ale existentei.
1. Dupa modul in care satisfac criteriile esentialitatii ~i
ale necesitati~ notiunile pot fi:
a. empirice, caracterizate prin aceea ca sunt limitate,
saradicioase in continut, rigide sau labile, dar
putemic individualizate din punct de vedere cognitiv,
actional ~i afectiv, inscrise intr-o logicii naturalii,
inductiva, dar neimplinitii sub aspect deductiv;
b. ~tiintifice, care cuprind insu~irile esentiale ale
obiectelor ~i ale fenomenelor, reflectand legitatile
realitatii, permitand intrarea in posesia definitiilor.
2. Dupa natura insu~irilor pe care Ie reflectii, notiunile
pot fi:
a. concrete, mai apropiate de concret, dar niciodata
reductibile la concretul singular, deoarece notiunile
se situeazii la un anumit grad de abstractizare;
b. abstracte, care pierd orice legatura cu imaginile,
ramanand in minte numai idee a, desprinsa de orice
conexiune intuitiva, deoarece se situeaza la niveluri
mai inalte de abstractizare.
Judecata este 0 structura informationala mai complexa,
care reflectii obiectul in relatie cu alte obiecte.
Rationamentul este 0 operatie a gandirii ~i 0 structura
discursiva ~i ierarhizata, in care gandirea pome~te de la anumite
date Gudecati, propozitii, premise) ~i ajunge la obtinerea altora
noi (concluzii).
Gandirea ca sistem de operatii (Iatura relationala)
Componenta operatorie a gandirii consta dintr-un
ansamblu de acpuni ~i procedee mintale de transformare a
informatiei ~i a.notiunilor in vederea obtinerii unor cuno~tinte
noi sau a rezolvarii de probleme. Se pot distinge doua tipuri de
operatii: .
a. fundamentale (formeaza scheletul de baza al gandirii);
b. instrumentale (la care gandirea recurge in anumite
situatii concrete).
Operatiile fundamentale sunt:
1. analiza, este 0 operatie de descompunere, in minte, a
unui obiect in elementele sale componente ~i de apreciere
a semnificatiei fieciirui element in cadrul intregului;
2. sintezll, ce consta in reconstituirea, in mj.nte, a unui obiect,
intreg, din elementele sau insu~irile sale;date izolat;
3. comparatia, care presupune evidentierea pe plan mintal
a asemanarilor ~i a deosebirilor esentiale ale obiectelor
~i ale fenomenelorpe baza unui criteriu;
4. abstractizarea, este 0 operatie de selectie ce constii in
relevarea ~i retinerea unor insu~iri sau relatii ~i
eliminarea sau lasarea "in afara" a altora, considerate
neesentiale ~i accidentale;
5. generalizarea, este 0 operatie de sinteza superioara care
presupune extinderea rezultatului sintezei-notiune,
principiu, lege-asupra tuturor cazurilor particulare care
poseda proprietatile date;
6. concretizarea (individualizarea~ este 0 operatie de
aplicare a notiunilor, principiilor ~i a legilor generale in
analiza, in interpretarea ~i explicarea realului, in r "'
diversitatea laturilor ~i formelor sale particulare. ~ 6
Operatiile instrumentale se realizeaza in doua forme: L_ ~_.
1. algoritmica, respectiv 0 succesiune strict determinata a
secventelor a ciirei respectare conduce, in mod necesar,
la ob!inerea rezultatului preconizat. Exemplu: opera!iile
de calcul matematic;
2. euristicll, in cazul ciireia se are de-a face cu
desIa~urarea "arborescenta", in evantai, a cautarilor ~i a
transformarilor. Din fiecare punct/pas se desprind mai
multe cai posibile, subiectul trebuind de fiecare data sa
efectueze 0 analiza comparativa a aces tor variante ~i pe
baza unor criterii cu caracter general sa aleaga pe cea
mai convenabilii. Euristica se refera la regulile mentale
("scurtaturi mentale") care pot conduce la 0 solu!ie. Se
poate vorbi despre 0 euristicii a:
reprezentativitatii, unde tendin!a este de a
presupune ca, daca ceva se aseamana cu un element al
unei alte categorii, atunci el face parte din categoria
respectiva, indiferent de datele statistice existente;
- disponibilitatii, unde tendin!a este de a presupune cii
un eveniment sau lucru este cu atat mai frecvent cu
cat 11 putem evoca mai u~or din memorie.
Pentru 0 un! 9 puncte
trebuie sa renunjam 10
rutina desenului dot
Gandirea ca sistem de produse
(Iatura operatorie a procesului)
A ntelegerea este functia esentiala a gandirii care
determina gradul de con~tientizare de ciitre om a lumii in care
traie~te. Ea este nucleul tare al activitatii de cunoa~tere in
plan individual, de ea depinzand eficien!a desIa~urarii
ulterioare a celorlalte faze - interpretarea, explicarea ~i
teoretizarea. Realizarea ei se baze.~za pe combinarea
informatiilor acumulate pentru a dezviilul'semnifica!ia datelor
noi. Se poate realiza: spontan, dintr-o data ~i treptat, in timp
sau discursiv.
In!elegand diferite obiecte, fapte ~i fenomene, stabilim acel
vast sistem organizat de legiituri care contribuie la formarea
memoriei semantice, la formarea de re!ele semantice, la
sistemul ierarhizat al nopunilor care inlesnesc intelegerea de
noi situatii ~i solution area de probleme complexe.
~em-
&.3 Gindirea ca proces de rezolvare a problemelor
Punerea problemei
5. reluarea demersului rezolutiv daca rezultatele nu sunt
cele a~teptate.
4. verificarea, care presupune compararea rezultatului
obtinut cu starea finala, solicitata de problema;
Formarea asociatiilor
3. testarea ipotezelor, respectiv executarea efectiva a
operatiilor pe care Ie solicita problema in vederea
"reducerii distantei" dintre starea initiala ~i cea finala;
Intelegerea problemei
Problema se define~te prin trei elemente:
- starea initiala sau punctul de plecare;
- scopul problemei sau starea finala;
- actiunile sau operatiile care ne conduc de la starea
initiala spre cea finala.
1. Dupa cunoa~terea elementelor ce 0 alcatuiesc,
pfoblemele pot fi:
a. bine definite;
b.slab definite.
A gandi inseamna a raspunde la intrebarile: "ce, cum,
pentru ce?", a opera adecvat cu notiunile, principiile, legile, dar,
mai ales, a rezolva probleme. Problema este obstacol de ordin
informational-cognitiv pe care gandirea 11 intalne~te pe
traiectoria sa, de la 0 situatie initiala (A) catre cea finala (B). 0
problema apare atunci cand 0 persoana i~i propune sa
realizeze un scop sau sa reaqioneze intr-o situatie, atunci cand
apare un obstacol ~i nu exista un nispuns deja pregatit.
2. Dupa operatiile prin care se pot rezolva problemele,
acestea pot fi:
a. probleme de rearanjare a elementelor (dupa un
anumit criteriu);
b. probleme de structurare a elementelor (trebuie
identificata relatia dintre elementele problemei ~i
construita 0 noua structura sau un element nou);
c. probleme de transformare (prin interventii
succesive asupra starii initiale se ajunge la starea
finala, solicitatii).
Din observarea modului in care oamenii rezolva
problemele, psihologii au construit mai multe modele
rezolutive. Un astfel de model contine urmatoarele etape:
1. reformularea sau simplificarea problemei, care este 0
etapa foarte importanta, deoarece de specificarea starii
initiale ~i a celei finale, depinde ca solutia pe care 0 yom
gasi sa coincida cu cea a~teptata;
Trierea asociatiilor
Formularea ipotezei
Verificarea ipotezei
Formularea ~i
verificarea unei noi
ipoteze
I
2. avansarea ipotezelor cu privire la modul de rezolvare,
unde se utilizeaza strategii algoritmice daca problema
este simpla sau familiara, iar dacii problema este noua
sau complexii, se vor utiliza strategii euristice, bazate
pe metoda de incercare-eroare;
Rezolvarea problemei
Etapele procesului rezolutiv
&.4Tipologia gindirii
Gfmdirea ca proces se realizeaza intr-o multitudine de
forme, putandu-se face urmatoarele diferente:
1. Pe baza raportului analitic-sintetic, se delimiteaza
tipul de gandire:
a. analitic, caracterizat prin predominarea functionalii a
analizei, prin centrarea pe detalii, pe disocieri
succesive, operand in profunzimea lucrurilar;
b. sintetic, caracterizat prin predominarea functionalii a
sintezei ~i prin concentrarea pe ansamblu, pe sistem,
pe intreg, cu subestimarea detaliilor, surprinzand
generalul ~iuniversalul din lucruri.
2. Pe bazaraportului dintre concret (intuitiv) ~i abstract
(formal), se delimiteazii tipul de gandire:
a. intuitiv-concret, unde predomina capacitatea de
operare in sfera sarcinilor ~i a situatiilor concrete,
intuitive, bazandu-se, permanent, pe imagini sau
scheme figurale - perceptii, reprezentari;
b. abstract-formal, unde predomina capacitatea de a
opera in sfera' constructiilor teoretice pure, a
structurilor logico-simbolice, desprinse de arice
suport intuitiv, imagistic.
3. In functie detipul de gandire dominant, se delimiteaza
tipul de gandire:
a. divergent, ce lasa libera imaginatia, intuitia sa
multiplice ipotezele ~i solutiile, fiind yorba de
creativitate;
b. convergent, ce urmeaza 0 linie deja trasata,
recurgand la solutii model incarcate de logica.
Apartenenta la un tip sau altul este conditionata atat
genetic, cat ~i educational, prin specificul sarcinilor cu care
subiectul a fost obi~nuit inca din copilarie pana la maturitate.
29
..
WTENDINTE DEZADAPTATIVE ALE GANDIRII
Complexitatea gfmdirii pune numeroase probleme in negativ, dezavantajos pentru persoana in cauza.
ceea ce prive~te realizarea sa efectiva. Tendinfele 3. Saltulla concluzii - Se refera la situatiile in Gare, de~i nu
dezadaptative ale gandirii, numite ~i distorsiuni cognitive, au dispunem de suficiente informatii pentru a lua 0 decizie
ca punct de plecare experiente negative din copilarie, dar ~i corecta, adecvaHi situatiei cu care ne confruntam, ajungem la
experiente ulterioare, precum preluarea modelelor de 0 concluzie negativa care reduce, in general, nivelul de
interpretare a realitatii ale parintilor ~i altor persoane aspiratie.
semnificative (profesori, rude). Judecatile realizate de catre 4. Deformarea selectiva - Se realizeaza mai ales in sensul
parinti, rude, prieteni, profesori etc. asupra celorlalte 'unei supraevaluari a propriilor gre~eli, simultan cu
persoane, asupra situatiilor de viata sau a societatii, devenind, subevaluarea aspectelor pozitive ale comportamentului
astfel, tipare de interpretare a propriei persoane, a realitatii propriu. Aceasta modalitate distorsionata de a evalua propriul
prezente sau viitoare. comportament ~i propriile actiuni conduce la 0 stima de sine
Printre erorile de gandire care apar cu cea mai mare scazuta, la lipsa increderiiln sine. II 6
frecventa se pot enumera: 5. Utilizarea lui "trebuie" - Unii parinti impun copiilor lor
1. Suprageneralizarea - Pe baza unui eveniment izolat standarde deosebit de ridicate, nerealiste in raport cu
(singular) se trece la 0 evaluare echivalenta in raport cu orice posibilitatile lor, ceea ce conduce la descurajare, neincredere
situatie asemanatoare. La nivelullimbajului este yorba de in sine ~i in ceilalti. "Trebuie sa fii cel mai bun", "Trebuie sa
utilizarea unor cuvinte precum: "intotdeauna", "niciodata", reu~e~ti" ~i alte formulari de acest gen determina fie
"de fiecare data", "totul", simplificand modul de abordare incercarea copilului de a face orice pentru a reu~i, fie 0
pana la a crea premisele unei conservari ~i perpetuari a unor descurajare totala ce determina un e~ec sau un dezinteres
comportamente negative sau a unor interpretari eronate. Prin generalizat.
utilizarea unor astfel de aprecieri sunt anulate in realitate 6. Personalizarea - Se refera la resimtirea unui sentiment de
~ansele de schimbare (a spune unei persoane ca niciodatii nu culpabilitate pentru 0 situatie care nu tine in ansamblul sau de
face nimic cum trebuie poate face ca acea persoana sa-~i propria noastra persoana, chiar daca doar intr-o foarte mica
piarda increderea in fortele proprii, aparand predispozitia masura.
spre e~ec). Sunt acestea doar cateva dintre deformarile cognitive ce
2. Gandirea in "alb ~i negru" - Este yorba de a utiliza, pentru pot fi puse in, evidenta, respectiv cele mai des intalnite. Ce se
autoevaluare, evaluarea altora sau a unor situatii, a unor poate face? In primul rand, a con~tientiza ca gandurile nu
categorii extreme. Lipsa de nuante ~i extremismul ne imping reprezinta decat interpretari ale realitatii, a~a incat este
fie spre a conchide ca ceea ce nu a reu~it pe masura necesar ca de fiecare data sa fie luate in calcul aspectele
a~teptarilor noastre este un e~ec deplin. Aceasta gandire a lui specifice ale situatiei, lucrurile sa fie gandite nuantat, evitate
"ori ..., ori ..." distorsioneaza realitatea in care ne plasam sau generalizarile rara temei, gandirea in "alb ~inegru" ~imai ales
cu care ne confruntam, cel mai adesea insa intr-un sens suprageneralizarile etc.
Aplicatie: Incercati sa puneti in evidenta prezenta unor astfel de deformari cognitive in comportamentul ~i atitudinile colegilor
vo~tri. Prezentati-le concluziile la care ati ajuns ~i incercati sa identificati, in mod concret, cum pot fi remediate acele
deformari.
~PLICATII
I.
1. Comparati sinteza cu generalizarea, ca modalitati de operare a
gandirii.
2. Comentati din punct de vedere psihologic mmatorul text:
"Intelege'rea este un rezultat, partial sau final, al unui proces de
gandire. Ea consta In stabilirea unei relatii importante Intre ceva
necunoscut ~i ceva dinainte cunoscut" (A. Cosmovici,
Psihologie generalii, Polirom, 1996, p. 196).
3. Procesul de rezolvare de probleme reprezinta domeniul
performantial de lucru al gandirii:
a. Mentionati ce anume include domeniul rezolvarii de
probleme;
b. Numiti categoriile de probleme dupa operatiile prin care
acestea pot fi rezolvate;
c'. Descrieti succint etapele procesului rezolutiv.
4. Incercati sa concepeti posibilitatea ~i modul de existenta a
fiintei umane In absenta gandirii.
11f'ili i1'i'fiTiTiI
C~ 'd - l' l'
onvergent = ceea ce se III reapta spre ace a~l punct, spre ace a~l
scop.
lDiscursiv =procedeu de cunoa~tere care I~irealizeaza scopul printr-o
serie de etape sau de operatii intermediare.
!Divergent =ceea ce se indeparteaza, se rasfira dintr-un punct comun
in directii diferite.
IEmpatie = rezon~nta, comunicare afectiva cu se~enul; in general,
forma de intuire a realitatii prin identificare afec~iva;
IJTl9tezii= oresuounere fOOIIJJlat.ii. PS: baza unar faote cunoscute_cu
5. Argumentati, In aproximativ 0 pagina, faptul ca gandirea este
definitorie pentm fiinta umana.
6. Conceptul este un produs specific gandirii. Incerca\i sa faceti
diferenta Intre concepte ~tiintifice ~i concepte empirice,
specificand caracteristicile acestora.
7. Care credeti ca este impOlianta caracterului reversibil ~1
anticipativ al timpului psihic, caracterdatorat gandirii?
8. Pomind de la specificul gandirii, argumentati centralitatea
acesteia In sistemul psihic uman.
9. Construi\i un text de 10 randuri (1) in care sa corelati
semnificatia psihologica a urmatorilor termeni: algoritm,
strategie euristicii ~i fnfelegere.
10. Utilizand In calitate de criteriu gradul de dificultate a sarcinii de
lucru, mcercati sa ana1izatidouii modalitiiti de realizare a mtelegerii.
pnvire la esenta, cauza, Iegea sau mecanismunntern al
aeelui fenomen ....
Multifazic = realizarea simultana, in paralel, a mai multor etape
distincte din derularea unui proces.
Reversibil =care se poate produce intr-un sens, dar ~i in sens invers,
respectiv trecandu-se prin acelea~i stari pana in momentul
initial.
Vdscozitate =proprietatea tluidelor de a opune rezistentii ill curgere
datorita frecarii interioare, cand straturile lor adiacente se
mi~ca unele fata de altele. II
7. MEMORIA
7.1 Definirea ,i caracterizarea memoriei
Memoria este procesul psihic cognitiv superior care asigura intiparirea, stocarea ~i reactualizarea
informatiilor, a experientei sub forma de amintiri.
7
Memoria este functia generala, gratie careia omul
inmagazineaz-a, conserva, apoi actualizeaza sau utilizeaza
informatiile pe care le-a intalnit in cursul experientei anterioare.
Memoria este imaginea mintala conservata a faptelor
trecute.
Din definitiile de mai sus putem sa identificam triisiiturile
memoriei. Astfel, memoria este 0 capacitate psihiea absolut
necesara, tarii care viata psihica a omului ar fi, practic,
.imposibila. Caracterul necesar al memoriei decurge din faptul
cii ea este implicata in eomportamentul complex al vietii
omului: cunoa~tere ~i invatare, intelegere ~i rezolvare de
probleme, creativitate. Memoria refleeta "treeutul ea treeut",
readuce trecutul in prezent tinand seama de actualele conditii
modificate ale prezentului. Totodata, memoria este implicata in
prezent, ea participand la desta~urarea curentii a activitiitii
noastre psihice.
Continutul memoriei este divers, cuprinzand imagini,
trairi afective, cuvinte, idei, inferente, mi~cari ~i deprinderi.
Memoria se aflii in interactiune ~i interdependenta cu
toate celelalte fenomene psihice. Ea permite desta~urarea
proceselor psihice, contribuie la constituirea ~i perfectionarea
proceselor cognitive ~i reglatorii, precum ~i la formarea ~i
dezvoltarea insu~irilor personalitatii. Este implicata in toate
formele de invatare ~i asigura identitatea Eu-lui. Gratie
me~oriei, fiinta noastra psihica, Eu-l, dobande~te continuitatea
identitiitii in timp. Farii dimensiunea mnezicii am trai numai
prezentul clipei, am fi pu~i in permanenta in fata unor situatii
noi, pentru care nu am avea solutii de rezolvare. De fapt,
intreaga materie, nu numai cea vie, este dotata cu proprietatea
inr~gistrarii, fixarii ~i pastrarii urmelor influentelor exteme
(exemplu: urmele lasate de 0 moneda pe 0bucata de ceara).
Prin valoarea sa adaptativa, prin rolul ei in realizarea
echilibrului dintre organism ~i mediu, memoria este
consideratii "piatra unghiulara a vietii psihice" (I. M.
Seeenov). Un celebru filosof, Henri Bergson, considera, de
asemenea, cii memoriei ii revine un rol deosebit de important in
producerea fenomenului de con~tiintii.
Memoria se earacterizeaza p!in cateva trasaturi
esentiale:
1. este aetiva, in sensul ca dispune de operatori proprii
pentru prelucrari, evaluiiri ~i reorganiziiri logice, astfel
incat cele memo rate suportii modificari importante;
2. este seleetiva, respectiv omul retine ~i reactualizeaza
numai 0 parte a informatiilor in functie de motivatia
avutii, de interesele celui care memoreazii, de varsta, de
gradul de cultura etc.;
3. este inteligibila, deoarece presupune intelegerea
informatiilor memorate, organizarea materialului
memorat dupa criterii de semnificatie;
4. este situaponala sau eontextuala, anume inregistrarea ~i
reactualizarea informatiilor se realizeaza prin raportarea
~iincadrarea in anumite coordonate de spatiu ~itimp;
5. este mijlocita, respectiv fixarea, pastrarea ~i
reactualizarea informatiilor se realizeazii prin utilizarea
unor procedee mnemotehnice speciale: repetitii,
sublinieri, asocierea cu elemente din fondul experientei
anterioare etc.;
6. este organizata logic ~i sistemie, intre informatiile
memorate stabilindu-se legiituri de semnificatie, de
asemanare - contrast, de subordonare - incluziune.
Memoria este un proces psihic activ, seleetiv, inteligibil,
cu un caracter situational sau contextual, mijlocit ~i
organizat logic ~i sistemic, triisiituri esentiale care 0 integreaza
in structura proceselor ~iactivitatilor specifice omului.
Ivan Mihailovici SECENOV
(1829-1905)
Medic rus, fondator al primei ~coli ruse~ti de fiziologie, dupa
studii in laboratoarele lui Johannes Muller, Emil DuBois-
Reymond, Helmholtz (Berlin) etc. Se preocupa de numeroase
probleme ce privesc mai ales aspectele fiziologice ale
functioniirii psihicului.
Dintre lucrarile sale se pot aminti: Materialy dlya
budushchey jiziologii alkogolnogo opyanenia (1860), 0
zhivatnom elektrichestve (1862), Fiziologia sistemului
nervos (1866), Komu i kak razrabatyvat psikhologiyu (1873)
etc.
7.2 Procesele ,i formele memoriei
Memoria, proces psihic complex, presupune 0 anumita
desfa~urare in timp, incepand eu intiparirea, eontinuand eu
pastrarea ~i avand ca seop reactualizarea informatiilor
Procesele memoriei sunt:
Memorarea (fixarea, engramarea) este primul proces al
memoriei ~i consta in intiparirea informatiilor in mod activ,
selectiv ~i inteligibil. Este faza in care informatia se traduce intr-un
cod (imagine, sunet, propozitie), astfelincat sa poatii piitrunde
in sistemul memoriei. De calitatea memorarii depind celelalte
procese ale memoriei.
Formele memoriirii:
1. Dupii prezenta intentiei, a scopului, a efortului
voluntar, memorarea poate fi:
a. voluntara: este subordonata intentiei, scopului ~i
controlului deliberat, desta~urandu-se, in toate fazele,
sub egida lui "trebuie" (sa memorez, pastrez,
reactualizez) sau "vreau" (sii memorez, piistrez,
reactualizez). Ea are un caracter multimediat,
beneficiind de rolul reglator al limbajului verbal, de
utilizarea unor procedee speciale de facilitare, astfel
incat devine mai productiva decat cea involuntara.
b. involuntara: se caracterizeaza prin aceea ca
inregistrarea, piistrarea ~i reactualizarea informatiilor se
realizeaza tara ca noi sa intentioniim ~i sa ne propunem
in mod special acest lucru. Chiar daca, din punct de
vedere structural, este mai putin organizatii ~i
sistematizatii, eajoacii un rol important in achizitionarea
.unei bune piiqi din experienta de viatii.
2. Dupa prezenta sau absenta gandirii, memo rare a
poatefi:
a. meeanica, efectuatii in lipsa intelegerii, ducand la 0
invatare formalii; nu este persistenta in timp, dar e
necesara in ontogeneza timpurie sau cand materialul
nuaresens;
b.logica, bazata pe intelegerea sensurilor ~1 a
semnificatiilor materialului de memorat; este
preponderent voluntara, economica, mai productiva
dedit cea mecanica ~i absolut necesara in procesul
invatarii cognitive.
intelegerea sensului a ceea ce avem de
memorat
Descoperirea ideilor esenpale
Memorarea materialului generalizat
Etapele memorarii logice
Nu exista forme de memorare necesare, utile ~i altele
nenecesare, inutile, fiecare dintre ele fiind la fel de necesare ~i
utile, in functie de conditiile concrete. Nu exista forme de
memorare productive ~i altele neproductive, ci forme de
memorare inegal productive. Intre formele memoriei nu exista
o ruptura, ci 0 stransa interactiune (de exemplu, memorarea
mecanica constituie' punctul de plecare pentru memorarea
logicii).
Pastrarea informatiilor corespunde activitatii de
stocare a informatiilor memorate. Trainicia pastrarii este
dependenta de particularitatile materialului de memorat, de
conditiile in care a fost achizitionat, precum ~i de trasaturile
psihofiziologice alesubiectului.
Dupa forma in care materialul memorat se stocheaza,
exista pastrare a informatiilor in forma exacta ~i pastrare a
informatiilorintr-o forma modificata.
Dupa durata pastrarii, memoria este:
1. senzoriala (vizuala, auditiva, tactila etc.), care face
posibila perceptia. Memoria senzoriala este numitii ~i
memorie de foarte scurta durata (0-5secunde),ea fiind,
de fapt, stocajul senzorial, intrucat excitatiaprovocatiiin
organele senzoriale, pana a ajunge in centrii din cortex,
parcurge 0 serie de "statii" intermediare, inmmpinand
rezistente, ceeace facecastimulareasa aiba0 ineJ1ie, deci
sa dureze pana la 0,25-0,5 dintr-o secunda (aceasta
persistenta face posibila distingerea unar excitanti care
apar untimp, foartescurt,incampulperceptiv).
2. de scurta durata care asigura stocarea informatiei
pentru un timp scurt (15-20 secunde). D. Nornam
considera ca ea dureaza de la 1-2 secunde la 8-10
minute. emoria de scurta durata este limitata $i in
ceea ce prive~te volumul, G. Miller demonstrand
existenta unei limite a memorarii de 72 elemente
(litere sau figuri simple); daca elementele sunt grupate,
putem retine 7 asemenea grupari, dar fiecare nu poate
avea mai mult de 51 elemente. Cu tot acest volum
redus, ea are 0 importanta deosebita, deoarece din
memoria de scurta durata cuno~tintele trec in memoria
de lunga durata, daca se repeta de catre subiect, daca au
incarcatura emotionala sau dacii au un inteles care se
asociaza notiunilor dinainte consolidate.' Intrucat ne
ajuta saoperamcu informatiilecurente, atat timp cat este
necesar, ea se mai nume~te ~i memorie de lucru sau
memo.rieoperaponala.
3. de lunga durata care pastreaza informatiile un timp
indelungat, uneori toata viata, asigurand continuitatea
trecut-prezent-viitor. Continutul ei, bine organizat,
poate fi reactivat in functie denecesitatile subiectului, de
situatiile deosebite etc. Se presupune ca ea are 0
capacitatenelimitata ~ifixeaza tot ceni seintampla.
In cadrul memoriei de lunga durata, se pot distinge:
a. memoria episodica, ce cuprinde evenimente traite
personal de subiect, localizabile in timp ~ispatiu;
b. memoria semantici, a1catuita din idei, concepte,
operatii, scheme, deprinderi, atitudini, convingeri,
asigurand0 conservaretrainica a cuno~tintelor.
Memoria de lunga durata pune in evidenta
diferentele individuale in manifestarea memoriei
(sub aspectul intiparirii ~i reactualizarii ~i sub aspectul
organului de simt de care este legata in mod special),
acestea fiind determinate de predispozitii innascute ale
unor organe de simt, de experienta de viata a fiecaruia,
dar ~i de particularitatile de personalitate; Ea constituie
premisa esentiala a con~tiintei continuitatii existentei
noastre intimp.
Dupa modalitatea informaponala preferentiala,
distingem:
1. memoria perceptiva: material concret fumizat de
memoria vizuala, memoria auditiva etc.;
2. memoria verbaHi: material abstract sub forma de
concepte, simboluri, inferente (argumente) etc.;
3. memoria procedurali: actiuni sau reguli de actiuni;
4. memoria afectivii: material fumizat de emotii,
sentimente, pasiuni.
Forme ale memoriei
Reactualizarea informapilor presupune folosirea ~i
valorificarea informatiilor memorate ~ipastrate.
Se realizeaza prin recunoa~tere (in p-!ezfmta obiectului;
presupune indeosebi procese de perceptie) ~iprin reproducere
(in absenta obiectului; presupune confruntarea ~i compararea
mintaUi a modelelor in vederea extragerii celui optim) cu
ajutorul limbajului. Recunoa~terea ~i reproducerea se
realizeaza, atat voluntar, cat ~iinvoluntar, eronat sau fidel,
prompt sau lent.
Toate procesele memoriei - deci ~i reactualizarea - sunt
active, selective ~iproduc modifican ale informatiilor.
7
cOJ:).servatecorect 0 lunga perioada de timp;
5. Fidelitatea reactualizarii - corectitudinea ~i precizia cu
care informatiile sunt redate, corespondenta calitativa
dintre materialul memorat ~i materialul reprodus (partial
sau total);
6. Promptitudinea reactuaUzirii - realizarea rapida,
prompta a recunoa~terii ~i reactualizarii informatiei
necesare intr-o activitate.
Aceste calitati ale memoriei pot fi identificate, educate ~i
pot contribui la optimizarea memoriei.
cele nestructurate; materialele omogene, cu
elemente similare se retin mai greu decat cele
neomogene;
g. locul pc care if ocupi materialul in cadrul
activititii - materialul care reprezinta scopul
activitatii este retinut mai U1,>or decat cele care fac
parte din mijloacele de realizare a acesteia;
h. pozipa materialului in structura seriei - inceputul
1,>i srar1,>itul unei serii se retin mai bine decat mij locul.
o mare importanta are 1,>i ambianta in care se desIa~oara
activitatea 1,>icare favorizeaza sau nu imbunatatirea
performantelor memoriei: temperatura, lumina, mobilierul,
eliminarea factorilor perturbatori etc.
Pentru a optimiza propria memorie, pe langa cunoa1,>terea
~i valorificarea factorilor subiectivi ~i obiectivi, este bine sa
utilizam ~i procedee mnemotehnice speciale: procedeul
asociatiilor intre cifre, nume ~i semnificatia unor date
personale; construirea unor noi cuvinte cu cele date; inlocuirea
unor numere cu cuvinte sau cu propozitii; stabilirea unor puncte
de reper; fixarea cu c1aritate a scopului memoriirii ~i crearea
unor atitudini durabile etc.; sa organizam ~i sa sistematizam
corect informatia ce urmeaza sa fie memorata (corelatii cu
informatiile anterioare, se identifica ideile principale, se
grupeaza informatiile in unitati cu sens ~i se alcatuie~te un plan
coerent 1,>i unitar); motivapa, cre~terea interesului pentru
informapile memo rate, repetitia ~i stabilirea intelesului
materialului de memorat etc.
32
7.3 Caliti,Ue/indicatorii memoriei
CalWitile cele mai importante ale memoriei sunt:
1. Volumul memoriei - cantitatea de material pe care 11
putem memora, pastra ~ireactualiza;
2. Mobilitatea memoriei - capacitatea de a acumula noi
cuno~tinte, de a Ie corela cu altele, de a Iereorganiza, de a
Ie modifica pe cele existente;
3. Rapidltatea fixiirii - u~urinta memorarii, realizarea
rapida a intiparirii, cu economie de timp-efort ~i de
repetitii;
4. Triinicia pistririi - informatiile engramate sunt
Optimizarea memoriei poate fi conditionata de 0 serie de
factori, precum:
1. Factori subiectivi, precum: gradul de implicare a
subiectului, interesele, trebuintele, aspiratiile,
atitudinile, scopul activitatii :viitoare, saniitatea, stresul,
oboseala etc.;
2. Factori obiectivi, precum:
a. natura materialului (concret-intuitiv sau verbal-
simbolic) presupune ca memorarea trebuie sa inceapa
cu materialul cel mai accesibil ~i treptat sa se extinda
~i asupra materialului mai dificil (verbal-abstract);
b. gradul de organizare ~i de sistematizare a
materialului - cu cat acesta este mai ridicat, cu atat va
contribui mai mult la perfectionarea schemelor logice
interne ale memoriei (pentru a memora un material
trebuie sa incercam sa-l reformulam astfel lncat~sa
devina cat mai inteligibil);
c. volumul materialului - daca volumul informatiilor
este mare, cu atat efortul necesar pentru memo rare va
fi mai mare, de aceea trebuie sa imbinam memorarea
secventiala cu cea globala;
d. gradul de noutate a materialului - cu cat un material
este mai familiar cu atat el se retine cu un efort mai
mlc;
e. modul de prezentare - simultan sau secvential;
f. organizarea ~i omogenitatea materialului
materialele organizate logic se retin mai u~or decat
7
. 7.4 Factorii care optimizeazi functionarea memoriei
r , t
7.5 Memorie ,i uitare
Atunci cand nu putem reproduce sau recunoa~te un text sau
o situatie, vorbim despre fenomenul uitarii. Intre memorare ~i
uitare existi relapi dinamice, fiecare acponand asupra
celeilalte. Uitarea este un fenomen psihic natural1,>i necesar,
deoarece are menirea de a evita supraincarcarea "depozitului"
memoriei 1,>i de a asigura echilibrarea sistemului cognitiv al
individului:. Daca uitam informatiile neesentiale, devalorizate,
detaliile, atunci putem spune ca uitarea are un rol pozitiv pentru
activitatea umana. Din pacate, uitiim 1,>i informatii esentiale,
utile, necesare, caz in care uitarea devine un factor
perturbator al activitatii umane, uitarea avand caracter
selectiv.
Diferite teorii psihologice au propus explicatii diferite
pentru fenomenul uitarii, care trebuie considerat 1,>ica un
fenomen pozitiv, atunci cand prin uitare se echilibreaza psihicul
persoanei, dar 1,>i negativ atunci cand se uita informatiile de care
este nevoie.
Teoria uilirii motivate i~i are originea in conceptia lui
Sigmund Freud referitoare la faptul ca oamenii uita
informatiile asociate cu evenimentele neplacute, suparatoare,
dureroase, penibile. Psihanali~tii sustin ca la baza uitarii stau
mecanismele refularii.
Tooria ~tergerii urmelor sustine ca anumite cuno~tinte se
deterioreaza ~i dispar din memorie ca urmare a trecerii timpului 1,>i
a neutiliziirii informapilor. Astfel, asociaponi~tii explica uitarea
prin 1,>tergereaurmelor asoclatIve, iar behaviori~tii sustin ca
uitarea este urmarea inactivarii mecanismelor neurofiziologice
puse In joc de lnvatare datoritii lipsei de exercipu (Ed. L.
Thorndike).
Tooria interferentei explica uitarea prin efectele negative pe
care Ie au cuno~tintele lnvatate unele asupra altora: interferenta
retIroactiva (cand informatia nou achizitionatii are influentii
negativa asupra celei Jnvatate anterior) ~i interferenta proactiva
(dind informapa anterior lnvatatii 0 influenteaza negativ pe cea
noua). G. A. McGeoch explica uitarea prin concurenta reactiilor
asemanatoare, fapt care impiedica procesul reproducerii. Pentru
adeppi reflexelor conditionate, baza fiziologica a uitiirii constii In
diferitele forme ale inhibipei.
Ca fenomen normal, uitarea se manifesta in mai multe
forme:
1. uitarea totali cand cele memofate anterior sunt trecute
complet sub pragul de activare;
2. uitarea parpalli In care se trec sub pragul de activare
anumite date, denumiri etc.;
3. uitarea situationali (lapsusuri, blocaje temporare).
Cauzele uilirii sunt numeroase: nesolicitarea indelungata
a informatiilor, insuficienta consoli dare in etapa memorarii,
starile emotionale negative, experientele penibile, impresiile
negative care tind sa fie uitate mai repede decat cele placute,
lipsa de interes, de efort voluntar adecvat, starea de oboseala,
33
intervine oboseala);
c. repetitia este mai eficienta atunci cand lectura se
combina cu incercari de reproducere;
d. repetipa poate fi organizata diCerit prin reluarea
materialului in intregime (metoda repetarii globale sau
prin fragmentarea materialului in functie de volumul de
memorat).
Curba uitarii unor silabe fara sens
(dupa H. Ebbinghaus)
7
144 ore 48 24 1 9
"" %
],100
""
...
~ 80
S
~ 60
""
""
"Cl
-= 40
......,
.5
=
~ 20
o
...
~
consumul de droguri ~i de alcool, particularitatile de varsta etc.
Uitarea se produce instantaneu (se inregistreaza in
~ocurile traumatice ~i psihice) sau treptat (se desTa~oara pe
fondul functionarii normale a creierului i are 0 anumita
dinamica). Psihologul german, H. Ebbinghaus, utilizand ca
material experimental serii de silabe Tara sens, a reuit sa
stabileasca 0 curbii a uitarii, devenita clasica, potrivit careia in
primele 20 de ore se poate pierde 60-70% din volumul
materialului memorat anterior, dupa care ritmul uitarii se
reduce, curb a stabilizandu-se la valoarea 15-20% din materialul
initial. Cercetarile ulterioare au demonstrat ca in cazul
materialului cu sens, ratele de uitare sunt mai mici, chiar
dacii dinamica lor se pastreaza, in mare masura.
Uitarea poate fi combiituta prin repetitii care trebuie sa
respecte urmatoarele cerinte:
a. numarul de repetitii trebuie sa fie optim (un numar
prea mare duce la suprainvatare ~i la aparitia
fenomenului de saturatie, iar un numar prea mic de
repetitii duce la subinvatare i la iluzia invatarii);
b. e~alonarea repetitiei este mai eficienta dedit repetitia
comasata (intervalul optim este de cateva zeci de
minute - intre 5-20 minute, fie de 1-2 zile, deoarece
Herman EBBINGHAUS
(1'850-1909)
Psiholog german, cunoscut indeosebi pentru cercetarile sale
de psihologie experimental a privind conditiile invatarii i
ale memorarii. In celebra sa lucrare Uber das Gedachtnis
(Despre memorie), aparuta in 1885, propune i utilizeaza
consecvent in studiul experimental al memoriei silabele Tara
sens constituite dintr-o vocal a incadrata intre doua
consoane, estimate ca fiind simple i cuantificabile.
Fundamenteaza practic metodele de investigare a
memoriei, contributiile sale fiind reluate, adesea, in teoriile
contemporane ale invatarii.
~PLICATII
,
1. De ce se considera ca in absen!a memoriei via!a umana ~ivia!a in
general sunt imposibile?
2. Realiza!i un comentariu din punct de vedere psihologic pentru
urmatorul text: "Astfel, de~i evenimentul a trecut, infomla!ia
despre caracteristicile ~i identitatea lui se conserva; faptul cii lui i
se aplica un numar de cod temporal ne permite ca atunci cand il
reactualizam sa ne rapOliamla el ca la ceva deja petrecut ~i sa-I
plasam la locul corespunzator, inapoi pe scara timpului" (Mihai
Golu, Principii de psihologie cibernetica, 1975,p. 211).
3. Analiza!i influen!agandirii asupraimagina!iei ~imemoriei.
4. Descrie!i, succint, procesele memoriei din a caror succesiune
rezulta continuitatea ei.
5. Argumenta!i, in aproximativ IS randuri (I), ideea conform
careia formelememorarii seaflain stransa interactiune.
6. Pomind de la afirma!ia lui I. M. Secenov potrivit careia:
"memoria este 0 conditie fundamentala a vie!ii psihice",
eviden!iati, in aproximativ jumatate de pagina, caracteristicile
esen!iale ale memoriei, rela!iile memoriei cu alte procese ~i
capacita!ipsihice ~irolul memoriei invia!anoastra.
7. Timpde 5minute citi!i dintr-o carte. Inchide!i cartea ~inota!i toate
cuvintele pe care vi Ie amintiti. Verifica!i corectitudinea lor $i,
apoi, comparati numarul cuvintelor re!inute cu numarul
cuvintelor citite. Argumentati daca, in cazul vostru, se confirma
teza potrivit careiaretinemnumai 10%din ceea ce citim.
8. Timp de 5 minute asculta!i ceea ce un coleg va citqte ~i, apoi,
nota!i toate cuvintele, expresiile pe care vi Ie aminti!i. Verificati
corectitudinea lor $i compara!i numarul de cuvinte citite cu
numalUlde cuvinte retinute. Argumentati daca, incazul vostru, se
confirma teza potrivit careia re!inem numai 20% din ceea ce
auzim.
9. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. FOlmulatieel putin
5sfaturi care sacontribuie lacombaterea uitarii.
10. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Formula!i cel
putin 5sfaturi care sa contribuiela 0 memorare eficienta.
11. Realiza!i un eseu, de aproximativ 0 pagina, cu titlul ,,Memorie:ji
uitare".
.J~.iOO;1I!iJ
Interferenfa = intalnire, incruci~area doua sau m.aimulte fenomene,
intampliiri etc.; suprapunere a doua sau mai multe unde
coerente, avfmddrept rezultat intarireasau slabirealor,pana
laanularealor.
Mnezic =referitorlamemorie.
Pedagogie= ~tiintacare se ocupacu sfudiulmetodelor de educatie ~i
instruirea oamenilor.
Refulare = mecanismpsihologic incon~tientde aparare a Eului prin
care sentimentele,amintirile~iimpulsurilenepHicutesauin
dezacord Cll persoana socialii sufit mentinute in afara
campului con~tiintei. c I
Sistem = ansamblu de elemente (materiale sauideale) care sunt in
interdependentii,alciituindunintregorganizat.
Trecut = care nu mai este actual, ansamblul faptelor, actelor,
proceselor etc. din timpul cares-a scurs.
Semantic, -a = care se ref6ra la sensurile cuvintelor; ramura a
lingvisticii care se ocupii cu studiereasensurilor cuvintelor
~ia evolutieiacetor sensuri.
Vo/untar =care seface con~tient,inurmaunei decizii.
34
8. IMAGINATIA
,
8.1 Definirea ,i caracterizarea imagina~ie~
Imaginapa este procesul cognitiv superior de elaborare a unor idei sau proiecte noi pe baza selectarii,
combinarii ~irecombinarii experientei anterioare.
Perceptiile ~i memoria sunt procese de reflectare a
obiectelor ~i'afenomenelor a~a cum exista ele in realitate.
Omul, ins a, poate sa-~i reprezinte lucruri pe care nu le-a vazut
niciodata, numai pe baza descrierii Iacute de alte persoane.
Astfel, ascultand expunerile profesorilor, elevii i~i reprezinta
fenomene, fiinte, intamplari pe care nu Ie-au perceput ~i nu
Ie-au trait niciodata sau locuri indepartate pe care nu Ie-au
vazut niciodata. Mai mult, omul este capabil sa creeze imagini
noi care nu reproduc obiecte, fenomene existente in realitate,
acest lucru fiind valabil pentru toate domeniile cunoa~terii.
Aceste imagini, reprezentari sau idei nu apar din nimic, ele se
bazeaza pe experienta anterioara, pe euno~tintele
anterioare, pe deprinderile deja formate, pe aptitudinile ~i
talentele pe care copilul ~i le-a dezvoltat in procesul
activitatii de joc ~i de invatare, in copilarie, iar mai tarziu in
cadrul activitatilor productive desIa~urate, fapt ce ilustreaza
legatura imaginatiei cu memoria, cu activitatile desIa~urate
~i cu intreaga personalitate. Dacii memoria are caracter
reproductiv ~i este cu atat mai valoroasa cu cat reda mai fidel
informatiile memorate, imaginatia este cu atat mai valoroasa
cu cat rezultatele sale depa~esc experienta subiectului sau a
societatii, insa imaginatia nu poate exista in absenta
memonel.
In procesul imaginativ, gandirea are un rol important.
Activitatea imaginativa se realizeaza prin intermediul analizei
~i sintezei, a abstractizarilor ~i a generaliziirilor etc., acestea
fiind operatii fundamentale ale gandirii, imaginatia devenind
creatoare mai ales atunci dind utilizeaza euristica. Dacii
gdndirea permite surprinderea a ceea ce .este esential, necesar ~i
general in realitate sau ceea ce este logic posibil, imaginatia
exploreaza necunoscutul, posibilul, viitorul. Gandirea ~i
inteligenta coordoneaza productia imaginativii, iar imaginatia,
la randul ei, participa activ, la identificarea modalitiitilor de
rezolvare a problemelor. Daca nu ar exista imaginatie,
BARUCH SPINOZA
(1632-1677)
8.2 Procedeele imagina~iei
Prin procedeu imaginativ intelegem 0 modalitate de
operare mintala bazata pe 0 in~iruire de compuneri ~i
reeompuneri, de operapi de analiza ~i sinteza care conduc la
rezultate diferite din punct de vedere ealitativ ~ieantitativ.
Sinteza se produce in moduri diferite numite ~iprocedee ale
imaginatiei. Cele mai utilizate procedee imaginative sunt:
Aglutinarea se produce atunci cand se creeaza 0 noua
structurii prin combinarea unor elemente sau paqi apaqinand
unor obiecte diferite (exemple: sfinxul, centaurul,
radiocasetofonul etc.).
Amplifiearea ~i diminuarea constau in modificarea
dimensiunilor unei structuri existente (exemple: personajele
Fliimanzilii, Setilii etc. din povestirile lui Creangii, liliputanii
din povestirile lui Swift etc.).
Multipliearea ~i omisiunea constau in modificarea
numarului de elemente ale unei structuri (exemple: Coloana
Infinitului, balaurul cu ~apte capete, ciclopul, automobilul cu
activitatea de cunoa~tere sau de rezolvare a problemelor ar
inainta pas cu pas, neexistand 0 orientare precisa.
Imaginatia nu ar fi posibila in absenta limbajului,
deoarece el permite evocarea selectiva a ideilor ~i a
reprezentiirilor. Prin intermediul limbajului, gandirea poate
stimula evocarea ideilor ~i a reprezentarilor, precum ~i punerea
lor in relatii complexe. Emotiile ~i atitudinile afective, precum
~i motivele sunt conditii activatoare (sau inhibatoare) ale
imaginatiei.
Imaginatia joacii un rol important in activitatea umana,
fiind inclusa ca 0 veriga a creativitatii. Psihologul Andrei
Cosmovici considera ea imaginatia ~i ereativitatea presupun
trei insu~iri:
a. fluiditatea (posibilitatea de a ne imagina in timp scurt un
numarmare de imagini, de situatii etc.);
b. plasticitatea (u~urinta de a schimba modul de abordare a
unei probleme, atunci cand un procedeu nu p'oate fi
aplicat);
e. originalitatea (raritatea statisticii a unui riispuns) este
expresia noutatii.
Imaginatia are un rol important in procesul de
adaptare, deoarece campul cunoa~terii umane se large~te
foarte mult, omul deta~andu-se de "aici ~i acum" pentru a
explora posibilul, realizandu-se unitatea intre treeut,
prezent ~i viitor. Imaginatia nu este un proces psihic innascut,
ci ea apare ~i se dezvolta la copil in procesul activitiitii de joc ~i
de invatare ~i sub influenta sistematica a adultului, odatii cu
dezvoltarea reprezentiirilor, a limbajului, a gandirii etc.
Chiar daca primele discutii, au aparut in antichitate ~i au
continuat pana astiizi, imaginatia a fost considerata atat "regina
funetiilor psihice" (Baudelaire), cat ~i "nebuna easei"
(Spinoza) ~ipoate ca cel mai bine a surprins statutul imaginatiei
Meyerson care 0 considera "regina ~i eenu~areasa
psihologiei" .
Filosof olandez, care a sustinut rolul gandirii in cunoa~tere,
minimizand rolul imaginatiei ~i al cunoa~terii senzoriale;
Principala sa opera este Etica, terminata in 1675 ~i publicata
postum.
doua u~i etc.).
Adaptarea este utiliziitii mai ales in arta ~itehnica ~i consta in
aplicarea unei idei, element, principiu functional in situatii noi.
Tipizarea presupune extragerea trasiiturilor tipice,
caracteristice unui grup de persoane, trasiituri care sunt
individualizate intr-un personaj: tipul "la~ului", "lingu~itorului",
tipul "omului de prisos" (Oblomov), tipul "avarului" (Hagi-
Tudose) etc.
Analogia consta in compararea a doua serii de obiecte sau
fenomene care au in comun anumite insu~iri, iar unul dintre
obiecte are, in plus, 0 insu~ire ~i pe baza rationamentului prin
analogie, se considera ca ~i celalalt obiect are acea insu~ire
(exemplu: Ch. Darwin a conceput selectia naturalii
asemanand-o cu selectia artificiala practicata de seeole in
agriculturii).
Empatia este "transpunerea imaginativa a cuiva in
gandirea, simtirea ~i actiunea altcuiva" . (R. F. Dymond).
Diversitatea ~i multitudinea problemelor cu care se
confrunta omulin decursul evolutiei au dus la specializarea
f0lTI!elor imaginatiei.
In functie de mecanismele interne prin care se
realizeaza, imaginatia se structureaza la nivelul oniric (se
concretizeaza in vise), la nivelul reveriei (vi sui dium) ~i la
nivelul intentional (se concretizeaza sub forma imaginatiei
reproductive, imaginatiei creatoare ~i a visului de
perspectiva).
In funqie de prezenta intentionalitatii in actele
imaginative, exista imaginatie involuntara (vis ~i reverie)
~i imaginatie voluntara (imaginatie reproductiva, creatoare
~i vis de perspectiva).
In functie de gradul de activism al persoanelor, in actul
imaginativ, exista forme imaginative pasive (vis ~i reverie)
~i forme imaginative active (imaginatie reproductiva,
creatoare ~i vis de perspectiva).
In functie de domeniul in care se manifesta, exista
imaginatie in domeniul istoriei, psihologiei, literaturii etc.
Visul din timpul somnului este definit de Norbert
Sillamy drept suita de imagini ~i de fenomene psihice care
survin in timpul somnului. Visul dureaza de la 10 la 15
minute, la inceputul ~i la sfiir~itul noptii ~i constituie circa un
sfert din timpul somnului nostru. Experimental, s-a
demonstrat ca visele coincid cu mi~carile oculare rapide ~i ca
toti oamenii viseaza, daruitarea intervine foarte rapid (dupa 8
minute de la incetarea mi~carilor oculare, numai 5-10%
dintre subiecti i~i amintesc ce au visat).
Intampla~ile din vis constituie 0 aventura la care
participam intens afectiv, aventura pe care 0 consideram
reala sau ireala, absurda (romanele lui F. Kafka). In vis nu
sunt respeetate prineipiile giindirii logiee (pot sa fiu
simultan in doua locuri, pot visa un ciiine care se dovede~te a
fi du~manul meu, X), visul producandu-se in sfera
incon~tientului. Se considera ca visul are caracter simbolic,
semnificatia putand sa fie individuala (In vis, du~manul
poate sa fie simbolizat printr-un ciiine sau printr-un ~arpe)
sau general a (c. Jung a identificat in miturile unor popoare
diferite simboluri pe care le-a numit "arhetipuri").
in legatura cu interpretarea viselor s-au conturat trei
pozitii: unii considera ca visul eonstituie 0 modalitate de
eomunieare eu divinitatea, altii considera ca visul este
rezultatul unei inhibitii mai profunde a sferei motrieitalii
fata de eea senzorio-motorie, iar ultimii sustin ca vi sui poate
avea diferite semnificatii, el fiind rezultatul unei intregi
stari de spirit a eelui care doarme. Astfel, S. Freud sustine ca
visul este, in esenta, realizarea unei dorinte, aceasta idee se
regase~te in textele tibetane, budiste ~i in scrierile Parintilor
Bisericii. El sustine ca visul este singura modalitate care ne
permite sa ne exprimam, intr-o forma deghizata, idei ~i
senti mente inacceptabile. Visul devine "paznicul somnului",
deoarece ne protejeaza de excitatiile ~i de tensiunile prea
puternice. Spre deosebire de Freud, A. Adler respinge
aceasta functie a visului, subliniind rolullui in organizarea
conduitei viitoare.
Reveria este definita de Norbert Sillamy drept stare de
deta~are fata de realitate, intermediara intre gandirea in
starea de veghe ~i vis. Popular, ea este numita vis are cu ochii
dcschi~i, caz in care individul se lasa antrenat intr-un flux de
imagini ~i de idei care merg in directia dorintelor ~i a
a~tepHirilor, sustragandu-se gandirii logice. De~i are efecte
relaxante, reveria prelungita este daunatoare personalitatii,
deoarece reprezinta 0 satisfacere fictiva a trebuintelor ~i se
poate pierde contactul cu rea Iitate a (consumul de alcool ~i de
droguri subrriineaza controlul voluntar al conduitei).
35
Imagina!ia nu are ca specific 0 reproducere a realitatii, ci de a
adauga ceva nou acesteia. Personalitatea subiectului este
puternic implicata, iar produsele sale' sunt cu atat mai
valoroase cu cat sunt mai diferite de ceea ce exista deja, deci
cu cat sunt mai originale.
Imaginatia reproductiva presupune obtinerea unor
imagini noi care au corespondent in experienta
anterioara (exemple: reconstituirea modului in care
oamenii traiau in comuna primitiva, reconstituirea modului
in care se produce ploaia, citirea unui roman ~i reprezentarea
personajelor etc.). Ea nu se confunda cu memoria implicata in
cazul amintirilor care sunt rezultatul proceselor perceptive,
deoarece imaginatia se desprinde de concret.
Imaginatia creatoare presupune elaborarea de
reprezentari ~i de idei noi pe baza combinarii ~i
recombinarii experientei anterioare, idei care nu au
corespondent in experienta anterioara. lntre imaginatia
reproductiva i eea ereatoare nu exista 0gran ita rigida. De
exemplu, traducerea unei poezii dintr-o limbii straina
presupune numeroase momente de creatie (traducerea depa~e~te,
uneori, originalul), dupa cum in orice act de creatie este
necesar sa reproducem idei, imagini sau reprezentari etc.
dinainte cunoscute. Imaginatia creatoare este eeamai valoroasa
forma a imaginafiei care sta la baza creatiei autentice. La
nivel superior, ea este specifica numai unui numar redus de
oameni (talent, geniu), insa se considera ca, intr-o masura
mai mare sau mai mica loti oamenii sunt ereativi. Produsul
obtinut depa~e~te experienta individului ~i a societatii.
In scrisoarea sa catre Fet, Lev Tolstoi i~i caracterizeaza
astfel munca sa creativa: ,;Este ingrozitor de greu sa-ti
inchipui ceea ce se poate intampla cu toti oamenii care vor
apare in aceasta lucrare atat de vasta, sa-!i imaginezi milioane
de combinari posibile, pentru a alege din ele abia
1/1.000.000. Ma ocup cu acesta ... ". Se ~tie ca Toistoi dupa ce
i~i fixa planul lucrarii, i~i aduna foarte mult material scris
care era supus imediat prelucrarii. Manuscrisul era plin cu
insemnari ~i adaugiri, fraze intregi erau inlocuite. Transcrisa
a doua oara lucrarea avea aceea~i soarta, unele capitole fiind
transcrise de 10 ori, deoarece Tolstoi spunea ca aurul se
obtine numai printr-o cernere ~i spalare staruitoare. Acest
exemplu ne determina sa spun em ca activitatea creatoare
presupune perseverenta, putand fi id~tificate trei faze:
pregatirea, crearea operei ~i desavar~irea ei.
Visul de perspectiva presupune proiectarea mintala a
drumului propriu de dezvoltare conform
disponibilitatilor personale ~i cerintelor societatii. 0
astfel de proiectare poate avea functii de motivare
importante, mai ales in ceea ce prive~te aqiunile de
auto form are ~i autoeducare.
8
36
-,
!WJvISUL DIN TIMPUL SOMNULUI
8
Visul din timpul somnului trebuie deosebit de imaginile
hipnagogice (care apar in timpul adormirii) sau de
imaginile hipnopompice (care apar la inceputul trezirii din
somn). Imaginile din timpul visului se succed Intr-o stransa
legi:itura, constituind 0 experienta la care participam afectiv,
intens ~i pe care 0 consideram reala, fie ca avem calitatea de
spectatori ~u de actori (in unele cazuri sunt traite simultan
ambele roluri). Acest caracter de realitate este trait chiar
atunci cand lumea unde se desta~oara apare ulterior ca
ireala, neverosimila, absurda sau halucinatorie. Totul
devine intr-un fel posibil, ajungandu-se pana la
nerespectarea principiilor gandirii (spre exemplu acela al
identitatii, existand posibilitatea ca uneori sa fim in miezul
actiunii, dar simultan spectatori ai acelei actiuni, sau ca un
animal care apare in vis sa fie, de fapt, 0 persoana
cunoscuta ... ).
In cadrul viselor predomina imaginile vizuale
(aproximatlv 90%), dar numai 20% sunt colorate. Imaginile
auditive sunt prezente in 60% din cazuri, rar aparand cele caracter adesea premonitoriu al acestuia) etc.
tactile, termice sau olfactive. Visele apar in timpul somnului Simbolurile prezente in cadrul viselor au primit ~i
paradoxal ~i dureaza aproximativ 20-25% din timpul total alte explicatii decat cea freudiana. Potrivit psihologilor
al somnului. De~i exista persoane care spun ca nu viseaza cognitivi~ti, simbolismul constituie nu 0 modalitate de
niciodata, de fapt, nu-~i amintesc visele, acestea fiind mascare a pulsiunior, ci modalitatea de exprimare a
indispensabile unei existente normale. Visele pregnante, pe complexitatii trairilor afective, care nu pot fi transpuse
care ni Ie putem aminti, dureaza intre 3 ~i 60 minute, in notional. Sentimentele se transforma, se incorporeaza in
medie 20 minute, derulandu-se mai incet sau mai repede evenimente ~i in imagini simbolice, existand astfel
decatevenimentelereale. posibilitatea ca anumite aspecte ale personalitatii noastre,
Continutul visului poate fi influentat de factori inaccesibile in ordinea gandirii, sa se poata manifesta.
precum: excitanti externi, nu insa foarte puternici (spre Analiza viselor serve~te in oricare situatie la 0 mai
exemplu, in cadrul unuiexperiment s-a apropiat de fruntea buna cunoa~tere a personalitatii in cauza, dar aceasta doar in
unei persoane care dormea un fier incins, la trezire aceasta masura in care nu se ramane la simplismul existentei unui
povestind ca 0 banda de hoti i-au patruns in casa, dar au fost cod al imaginilor care trebuie interpretate de fiecare data
prin~i de politie, iar aceasta i-a obligat sa restituie banii identic (in sensul unei carti precum Cheia viselor).
punandu-i pe ciirbuni incin.$i), senzatii interne (foame, sete, Cele mai evidente manifestari ale starii de vis sunt
nearisirea camerei etc.), dereglari functionale interne mi~carile oculare rapide. Apar insa ~i mi~cari ale mainilor,
(acestea, anuntand survenirea unui aspect patologic, pot fi modificari ale ritmului respirator, ale batailor inimii, ale
acoperite de stimulii externi din timpul zilei, putandu-se expresiei faciale, cateodata se pronunta cuvinte ~i chiar
insa ajunge la a visa imbolnavirea, "lucru care devine propozitii sau se produc mi~cari ale corpului. In cazul
manifest dupa cateva zile), impresii din perioada imediat, somnambulismului persoana, in cauza, poate ajunge chiar
premergi:itoare (adesea continuam a invata, in somn, ceea ce sa se ridice, sa mearga sau sa savar~easca anumite actiuni,
am studiat in timpul zilei sau reu~im identificarea unei tara sa-~i aminteasca ceva dupa aceea (nu este totu~i clar
solutii la 0 problema care ne-a preocupat), informatii uitate daca persoana viseaza sau se afla intr-o stare de trezie
sau ignorate in timpul zilei (pornind de la interventia patologica). Visul, ca forma a imaginatiei, ramane un
acestora in timpul visului se ajunge la afirmarea unui domeniu deschis cunoa~terii ~tiintifice.
Aplicape: Incercati sa analizati unul dintre vise Ie n;cente pe care vi-l reamintiti. In acest scop, in primul rand, notati tot ceea ce va
amintiti. Puneti in evidenta eventualele corelatii intre ceea ce ati visat ~i evenimentele traite in starea de veghe, utiliziind cele
invatate despre imaginatie ~ivis. Discutati cu un coleg interpretarea la care ati ajuns ~iincercati sa solutiQnati eventualele observatii
formulate de acesta. Considerati ca prin acest demers ati dobandit cuno~tinte noi despre propria voastra persoana? De ce?
ele sa nu contina mai mult de 7 cuvinte. Comparati rezultatul eu
eel obtinut decolegul debanca.
4. Analizati urmatoarele produse ale imaginatiei: Pantera Roz,
caricatura, miniatura, creionul cu gumii, Dege{ica, identificand
procedeul prin care a fost obtinut, definind acest procedeu ~i
oferind alte trei exemplepentru fieeareprocedeu.
1. Comparat1imaginatia cumemoria ~ieu gandirea.
2. Comparati reprezentarea eu notiunea ~i eu imaginea tipiea
(rezultat al tipizarii).
3. Pleeand de la urmatoarele cuvinte: "casa", "piidure", "lac",
construiti, cu ajlltorullor, cat mai multe propozitii cu conditia ca
~PLICATII
II _
Arhetip =termenpreluat deC. G. lung de laSfiintulAugustinpentrua
desemnaimaginilearhaicecare constituieun fondcomunal
mtregii umanitiiti.
Creativitate = dispozitie de a crea care exista in starepotentiala la
orice individ~ilatoate varstele.
Mit =formaa culturiispiritualespecifieasocietiitiiprimitive,incluziind
___ ~o reprezentar~ generalizatii a realitlitii ~Lo_mcercare_de
---- -.
explicarea ei, dar deosebindu-seatiltdesimbolulreligiossau
artistic,cat ~ideteoria~tiintifidisaufilosofidi.
Fantasmii =produs al imaginatiei,inrudit cuvisul ~ireveria, princare
subi(lctiineadaptati lumii in care traiesc creeaza 0 "lume
paralela" in care problemele eu care se confrunta sunt
rezolvate.
Incon:;tient = ansamblu de procese care aetioneazaasupra eonduitei,
dar careseapiieQ_n~tiimei.
37
TIPURI DE ITEMI 2
Itemi semiobiectivi
: intrebari directe sau enunturi care solicitii un riispuns predefinit de tipul: expresie, cuvant, numiir,
swlLoJ.-etG....
- ----
Precizap raspunsul adecvat la urmatoarele
Intrebari:
1. Precizati cinci dintre operatiile fundamentale
ale gandirii.
2. Enumerati formele memonel constltmte in
functie de prezenta/implicarea gandirii.
analiza, sinteza, comparatia, -
abstractizarea, generalizarea
etc.
mecanica, logica
riispunsul corect poate numi oricare cinci
operatii;
3.
4.
5.
Precizati douii dintre s:;aracteristicile
memoriei prin care aceasta se dovede~te
specific umanii.
Precizati trei deosebiri existente intre
perceptie ~i reprezentare.
Enumerati tipurile de reprezentiiri diferentiate
in functie de evolutia ontogeneticii.
inteligibila, mediata
imagine primarii/imagine
secundara, imagine bogata
In continut/imagine
schematic a, reflectare fidela
a realitatii/nu este 0
reflectare fidela a realitapi
primare, conceptuale,
formale
- aceste douii caracteristici revin memoriei
umane, spre diferentii de cea animaHi, in
miisura in care presupune intelegerea
celor memorate (decodificare semanticii)
~i nu are un caracter nemijlocit (astfel
incat sii se limiteze la recunoa~tere), ci
presupune mijlocirea limbajului - nu
sunt singurele caracteristici strict umane;
- primele douii deosebiri se pot pune in
evidentii pomind chiar de la definitia
acestor procese psihice, cea de a treia
deosebire decurge din existenta
operatiilor de prelucrare a informatiilor
ce se pot pune in evidentii in cazul
reprezentiirii.
6. Care este sursa stimulilor care determinii
senzatiile interoceptive?
mediul intern
I [It':l!illr.!I''-~~tr~: eIl~ti~~ompletc~resolicitii completarea Cll anumite cuvinte adecvate contextului dat.
- ----- -- ----
2. Activitatea perceptivii intentionatii, orientatii
spre un scop, poartii numele de
Transcrieti numarul subiectului ~i precizati
termenulltermenii care lipsesc:
1. Adaptarea analizatorilor se referii la
modificarea sub
actiunea repetatii a unor stimuli.
senzoriale
informapei
Spiritul de
observape
observape
Receptorul-
este yorba de actiunea legii adaptiirii analizatorilor sub
sensibilitapi actiunea repetatii a unor stimuli in sensul unei sensibilitiiti de
obicei mai accentuate la actiunea acestora (capacitatea de
discriminare se accentueaza);
- enuntul reprezintii chiar definitia observatiei;
enuntul face referire la una dintre verigile functionale ale
analizatorului sensibil, respectiv veriga aflatii sub actiunea
directii a stimuli lor, ceea ce semnificii receptarea actiunii
acestora;
- enuntul face referire chiar la definitia spiritului de observatie
ca 0 activitate perceptivii de nivel superior pe de 0 parte
(observatie), perfectionatii panii la a deveni capacitate ce nu
mai pretinde un consum energetic ~i 0 derulare temporalii
man;
Perceppile - este yorba de acele perceptii la nivelul ciirora realitatea nu
denaturate mai este reflectatii adecvat, inregistrandu-se diferente care
pot fi datorate mai multor cauze: aceasta inseamnii 0
denaturare a realitiitii;
- perceptia in cali tate de proces psihic se constituie sub
actiunea directii a stimulilor asupra analizatorilor, ceea ce
face din ea un proces psihic de nivel senzorial, pe de altii
parte fiind un proces cognitiv, altfel spus 0 modalitate de
dobiindire ~iprelucrarea informatiei;
Reprezentarea- in miisura in care la nivelul reprezentiirii sunt reflectate
triisiituri semnificative, caracteristice obiectelor ~i
fenomenelor, aceasta inseamnii existenta unor operatii de
comparare, selectare ~i organizare a informatiei detinute pe
nivel perceptiv, ceea ce poate conduce la modificari in
schema structuralii a obiectului.
........................ are 0 mai mare libertate
fatii de schema structuralii a obiectului
perceput.
...................... sunt perceptii care
deformeazii unele aspecte ale realitiitii.
Perceptia se dovede~te a fi 0 formii superioarii
a cunoa~terii ~i un
proces complex de extragere ~i prelucrare a
..................... este componenta care
transformii energia excitantilor exteriori in
influx nervos.
..................... se define~te drept
aptitudine de a sesiza cu u~urintii, rapiditate ~i
precizie, ceea ce este slab, ascuns, nerelevant,
dar semnificativ pentru scopurile omului.
6.
4.
5.
7.
3.
a. Imaginatia, defiiiita ca procesul cognitiv superior de elaborare - tratarea su-
a unor idei sau proiecte noi pe baza selectiirii, combiniirii ~i biectelor nu in-
recombiniirii experientei anterioare, detine un rol deosebit de cearca epuiza-
important in desIa~urarea activitatii intelectuale. Astfel, dac~ rea lor, ci sem-
gimdirea permite surprinderea a ceea ce este esential, necesar nalarea doar a
~i general in realitate sau ceea ce este logic posibil, imaginalia e 1e men tel 0 r
exploreazii necunoscutul, posibilul, viitorul. Gfmdirea ~i (i d e i lor) de
inteligenta coordoneazii productia imaginativa, iar imaginatia, bazii.
la randul ei, participa activ, la identificarea modalitiitilor de'
rezolvare a problemelor. Daca nu ar exista imaginatie,1
activitatea de cunoa~tere sau de rezolvare a problemelor ar
inainta pas cu pas, neexistand 0 orientare precisii. In bazd
imaginatiei se pot formula ipoteze, se poate vorbi de,
planificarea activitiitii sau de previziuni asupra a ceea ce
urmeaza sa se intample.
b. Formele imaginatiei voluntare sunt: imaginalia reproductivii,
imaginalia creatoare ~ivisul de perspectivii.
c. lmaginalia reproductivii este forma imaginatiei voluntare,
accesibila cotidian, ea presupunand obtinerea unor imagini noi
care nu au corespondent direct in experienta anterioarii triiitii de,
subiect (spre exemplu, reconstituirea unui peisaj pe care nu Ii
am perceput in mod direct). Ea nu se confunda cu memoriaJ
implicatii in cazul amintirilor, acesta fiind rezultatul proceselo~
perceptive, deoarece imaginatia se desprinde de concret.
d. Imaginalia nu este posibilii in absenla limbajului, deoarece el
permite evocarea selectivii a ideilor ~i a reprezentiirilor.
Mecanismele limbajului, ca instrumente deosebit de relevant~
pentru actvitatea mintalii, sunt implicate de imaginatie in toatd
formele sale de manifestare: Tot limbajul este cel care permite
gandirii stimularea evocarii ideilor ~i a rep:r:ezentarilor, precum
~i punerea lor in relatii complexe. Mai mult, se poate aprecia c~
dezvoltarea imaginaliei este, intr-o anumitii miisurii,
dependenta de nivelullimbajului.
: sunt compuse din mai multe subintrebiiri legate printr-un element comun. Cuprind un
material/stimul in raport cu care se formuleazii anumite subintrebiiri, se oferii date suplimentare, dupii care urmeazii altii
serie de subintrebiiri.
1. lmaginatia, ca proces de adaptare activii
~i creativii a omului, joacii un rol
deosebit de important ~i in cadrul
activitiitii intelectuale.
a. Explicati importanta imaginatiei
pentru activitatea intelectuala;
b. Precizati formele imaginatiei
voluntare;
c. Descrieti una dintre formele
imaginatiei voluntare;
d. Analizati succint legiitura existentii
intre imaginatie ~i limbaj.
2. Psihicul uman dispune de capacitatea
de a evoca realitiiti ce nu mai sunt
prezente, adicii dispune de capacitatea
de reprezentare.
a. Definiti reprezentarea ca proces
cognitiv senzorial;
b. Mentionati elementele definitorii ale
imaginii propriireprezentarii;
c. Motivati de ce se considerii ca
'reprezentarea face trecerea la
procesele cognitive superioare.
a. Reprezentarea este procesul psihic cognitiv senzorial de
reflectare mijlocita selectiva ~i schematica a proprietiililor
concrete mai mult sau mai pulin semnificative ale obiectelor ~i
ale fenomenelor date in ~xperienta perceptivii anterioarii i
subiectului.
b. In miisura in care reprezentarea nu se constituie sub actiunea!
directa a stimuli lor, ci in baza percepliilor anterioare, imagine~
mentala are un caracter secundar. Dezvoltandu-se pe baz
percepliei, reprezentarea nu este continuarea, in linie dreapta, a
acesteia, ci este un nivel superior al activitalii cognitive,
imaginea caracteristicii fiind schematicii, la' nivelul siiu
relinandu-se triisiiturile esenliale, caracteristice. Nu sJ
caracterizeaza atunci prin bogalie precum imaginea
perceptiva, simultan fiind yorba ~i de caracterul sau relatiV
fidel in raport cu realitatea perceputii.
c. Reprezentarea este primul pas pe drumul desprinderii actului
de cunoa~tere de concretul imediat ~i orientarea lui spre
abstract ~i general, pregiitind eel de-al doilea salt al activitiitii
de cunoa~tere, saltul din planul imagisticului in planu!
constructivitiilii conceptuale, salt pe care il va realiza gandirea.,
Datoritii acestor caracteristici ale sale se vorbe~te despre 0
dublii natura a reprezentiirilor: intuitiv- figurativii (sunt procesJ
psihice de nivel senzorial)~i operalional-intelectiv~
(constituirea reprezentiirilor presupune deja operatii precum
analiza, sinteza, abstractizarea etc.). Dupa cum sublinia J.
Piaget, reprezentiirile sunt deja ,,reconstruclii operatorii".
39
Conditii generale ale
activitiiJii psihice umane
9. Limbajul
9.1 Definirea ~i caracterizarea limbajului
9.2 Verigile function~ ale limbajului
9.3 Functiile limbajului
9.4 Raporturile dintre limbaj ~i alte procese psihice
9.5 Formele limbajului
10. Atentia ~
,
10.1 Definirea ~i caracterizarea-aJ:eJ.1tiei
10.3 Insu~irile ate~tiei ~i educarea lor
Tipuri de itemi 3
4~
1\;(
):.;' +
~
~
'~
II
P' '<~'~~~',..~%f*"
.-
%W
I
.. x;~;~;~~~:U."." .-.J
riii .... ' '"'' 't'L1lIIIllIi1iilii
r%~
'I~ i _
I'," "
..
'.,. ';~~.; 'i ~
~ ;.;~.i [.: ..'I"'.'~'I~.,;.'i
II )~7 ~
<::'Ift1 !t1 ;;~i,' .~.~ .;
ry,l ,~" ...
m. '''''1'; '. :, g L n~~ ~~.
I
40
9. LIMBAJUL
9.1 Definirea ,i caracterizarea Iimbajului,
In Iimbajul comun, uneori, termenii de comunicare, limbii
~i limbaj nu sunt precis determinati.
Comunicarea este procesul de transmitere a informatiilor.
Cea mai simpUi schema de comunicare, intre doua persoane,
cuprinde urm.~toarele elemente:
a. emitatorul- eel care produce ~itransmite mesajul;
b. receptorul sau destinatarul - cel care receptioneaza
mesajul;
c. canalul de comunicare - veriga care mijloce~te
ajungerea mesajului de la emitator la destinatar: aerul,
apaetc.;
d. semnalul - entitate fizica prin care se obiectiveaza
mesajul: sunete, semne grafice, lumini etc.;
e. codul- un sistem de semne prin care se semnifica ceva,
adica se receptioneaza sau se transmite un mesaj
infonnational.
Comunicarea poate fi analizata in functie de trei
indicatori:
promptitudine - rapiditatea emiterii sau a transmiterii
mesajului;
fidelitate - corectitudinea transmisiei mesajului;
completitudine - raportul dintre volumul informatiei
emise ~i volumul informatiei receptionate.
Comunicarea poate fi apreciata ~i in functie de modul in
care se realizeaza cele trei laturi ale informatiei ~i anume:
a.latura cantitativa (statistico-matematica) este
conditionata de numarul evenimentelor ~i de frec':,enta
lorin aparitie;
b.latura semantica (de continut) exprima legatura dintre
mesaj ~i obiectul despre care se informeaza;
c. latura pragmatica (utilitara) exprima legatura
mesajului cu starile de necesitate ale destinatarului.
Limba este suportul ~i instrumentul comunicarii. Ea
este un sistem de semne ~i reguIi logico-gramaticale
elaborat social-istoric, care serve~te ca instrument de
codificare ~i transmitere a informatiei in procesul real al
comunicarii. Forma de baza, naturala'~i concreta a limbajului
este vorbirea (Iimbajul oral).
Mecanismele vorbirii includ trei categorii de
componente:
energetice - aparatul respirator ~i sistemul muscular
aferent acestuia;
fonatoare - corzile vocale fixate in laringe;
de rezonanta - mu~chiul limbii, buzele, in general,
cavitatea bucala ~i nazala.
Acestor elemente Ii se adauga ~i auzul fonematic care
asigura insu~irea limbii (prin imitatie) ~i realizeaza contro\ul ~i
coordonarea pronuntarii cuvintelor. Toate aceste elemente
reprezinHi doar compartimentul executiv ~i receptiv,
periferic al vorbirii, mult mai importante (dar mai putin
cunoscute) fiind neuromecanismele centrale (centrii cerebrali
din juiul scizurii lui Sylvius prin care vorbirea ~i scrierea se
proiecteaza, declan~eaza ~i se regleaza). Aici se regasesc ~i
mecanismele de elaborare a gandirii.
Limbajul este activitatea (sau funelia) de utilizare a limbii sau a altui sistem de semne-simbol in raporturile
eu ceilalli oameni.
Norbert SILLAMY
Define~te limbajul ca funetie de exprimare ~i comunicare a
gandirii prin utilizarea de semne care au aceea~i valoare
pentru toti indivizii din cadrul unei specii, in limitele unei arii
determinate. Dintr-un astfel de context decurge concluzia ca
~i animalele au propriile mijloace de comunicare, problema
constituind-o, in acest caz, ceea ce ele exprima ~i comunica.
9.2 Verigile func'ionale ale Iimbajului
In reaIizarea sa, ca activitate, limbajul presupune mai
multe verigi functionale:
Veriga de receptie include: receptarea-asimilarea
structurilor obiective ale limbii; receptarea ~i intelegerea
limbajului oral sau scris; stabilirea legaturilor dintre
continutul mesajului cu motivele ~i cu activitatile
desIa~urate.
9.3 Func,iile Iimbajului
Limbajul indepline~te urmatoarele functii:
1. de comunicare - consta in asigurarea transmiterii
informatiei de la 0 persoana la alta;
2. de cunoa~tere - se refera la directionarea ~i fixarea
activitatii de cunoa~tere; faciliteaza ~i mediaza
operatiile de abstractizare ~i generaIizare; permite
explorarea ~i investigarea realitatii, imbogatirea ~i
clarificarea cuno~tintelor;
3. simbolicii de reprezentare - de substituire a unor
obiecte, fen omene, relatii prin formule verbale sau alte
semne;
4. expresiva sau afectiva - faciliteaza exteriorizarea ~i
transmiterea ideilor sau trairilor subiective complexe
Veriga de executie include: elaborarea ~i stocarea
schemelor mi~carilor articulatorii corespunziitoare sunetelor
verbale ~i scrierii Iiterelor ~i operatiile de selectare ~i de
actualizare a schemelor articulatorii ~i grafice.
Veriga conexiunii inverse include: circuitul intre veriga
de executie ~i cea de receptie, corectarea erorilor de pronuntie
sau de scriere.
prin intonatie, ritmul vorbirii, pauze, accente, mimica,
pantomimica, gestic a etc.;
5. persuasiva sau de convingere - de inductie la 0 alta
persoana a unor idei ~i stari emotionale;
6. de reglare sau de determinare - de conducere a
conduitei altei persoane sau a propriului
comportament;
7. ludica sau de joc - presupune asociatii verbale de efect,
ritrnica, ciocniri de sensuri etc., mergand pana la
construetia artistica;
8. dialecticii sau de formulare ~i rezolvare a
contradictiilor sau a conflictelor problematice -
prezentarea de argumente pro ~i contra unei teze, in cadrul
unei dezbateri colective; este calea principala prin care
tezapoate fi elucidatii);
9. de detensionare nervoasa, catharticii - se realizeaza
41
prin modalitati specifice care tin cont de tipurile de
personalitate implicate.
9.4 Raporturile dintre Iimbaj ,i alte procese psihice
Limbajul se afla in stransa interdependenta cu
celelalte fenomene ~i procese psihice, dar, in special, cu
gandirea, cu procesele intelectuale ~i cu cele motorii.
Astfel, intelegerea cuvintelor contureaza c1ar
imaginea perceptiva ~i antreneaza memoria semanticii,
reprezentarile ~i gandirea, iar perceptiile ~i reprezenHirile,
prin verbalizare, dobandesc semnificatie. FormuHirile
verbale sunt garantia memoriei de lunga durata. Vorbirea ~i
scrisul presupun deprinderi motorii complexe, dar ~i 0
conduita atenta ~i volunfara. In combinatorica
imaginativa, cuvintele apar ca "vehiculatoare" de imagini ce
vor fi supuse unor combinatii (imaginative). Noul, rezultatul
onstructiei mentale, se realizeaza pe baza elementelor deja
existente cu ajutorul limbajului. Totodata, verbalizarea
permite definirea motivelor ~i departajarea dintre motive
~i scopuri. Insa~i vointa apare ca proces de autoreglaj
erbal.
Limbajul are un rol important in formarea
andirii ~i in procesul de socializare, ~i anume, in evolutia
sa de la limbajul egocentric la limbajul socializat, ceea ce
oate conduce la eliminarea elementelor afective,
.5 Formele Iimbajului
Limbajul extern se realizeaza in doua variante:
a. Limbajul oral este modul natural ~i primordial de
:ealizare a limbajului verbal. In ontogeneza, el este primul
:are se constituie ~i va sta la baza limbajului scris. Comunicarea
mala se desra~oara totdeauna in situatii concrete ~i beneficiaza
de un ansamblu de mijloace de expresivitate (gestic a, mimica,
tonatie, timbrul vocii, accentul, alegereacuvintelor ~i modul
"e frazare etc.). Maniera de a vorbi reflecta intregul profil al
. rsonalitatii, de la componenta intelectuala la cea caracterial-
ti tudinala.
In functie de modul in care este structurata reteaua de
omunicare, limbajul oral imbraca forma:
1. monologului in care subiectul vorbitor are rol numai de
emitator. El consta in ad res area unei persoane catre
un auditoriu, motiv pentru care monologul trebuie sa
fie atent elaborat in functie de particularitatile
auditoriului, de regulile gramaticale ~i logice, sa fie
fluent ~i modulat in latura lui expresiva pentru a u~ura
intelegerea ~i 90nvingerea auditoriului. Monologul
trebuie sa se adreseze mintii, dar ~i inimii, incitand atat
latura intelectuala, cat ~ipe cea emotionala, feed-back-ul
realizandu-se numai prin priviri, mimica, prin
manifestarea atentiei sau a nerabdarii.
Monologul oral absolut (in absenta oricarei persoane)
constituie 0 raritate ~i depa~e~te normalul. Se poate
vorbi insa de un mono log interior care poarta
caracteristicile unei conversatii cu sine insu~i.
2. dialogului in care rolurile de emitator ~i de receptor
se schimbii succesiv. Fiind fata in fata, forma ~i
continutul acestei comunicari se pot modifica ~i pe
parcurs, in raport cu planul initial, in functie de reactia
interlocutorului cu care suntem intr-un permanent feed-
back. In cazul dialogului, se pot distinge doua forme ale
limbajului ~i anume:
limbajul situativ - care poate fi inteles numai daca te
afli in situatia la care se refera interlocutorul. E
intalnit in cazul copiilor mai mici de 6-7 ani, ei
inchipuindu-~i ca ceilalti "vad" ca ~i ei persoanele ~i
imprejurarile vizate;
- limbajul contextual- este accesibil rara a se recurge
personalizate, individuale. Astfel, la inceput, cuvintele nu
spun nimic copilului, sunt simple sonoritiiti. Asociindu-Ie
mereu cu acelea~i obiecte sau fiinte, ele directioneaza atentia
~i inlesnesc operatiile gfmdirii: analiza, sinteza, comparatia.
Treptat, fiecare termen devine un punct de fixare a
semnificatiilor. Semnificatiile unui cuvant sunt in functie de
experienta individului, ele sunt corelate cu cele ale societiitii,
vocabularul condensand experienta milenara a societatii. Cu
cat un cuvant se afla in relatie cu cat mai multe fapte, notiuni,
imagini, cu atat ii este mai bogat intelesul. Limbajul obligii la
rationalizarea ~i socializarea gandirii, caci pentru a ne face
intele~i trebuie sa eliminam ceea ce este prea individual,
personal, afectiv, exprimarea trebuind sa fie clara ~i precisa
(un cuvant permite 0 precizie pe care imaginatia nu 0 poat~ .
furniza). Progresul inviitiirii limbajului se realizeaza 9
concomitent cu progresul gandirii, ciici comunicand! ~
incercand sa elucidam altora 0 notiune, ne precizam noua
in~ine intelesurile, eliminiim neclaritatile.
La nivelul sistemului psihic uman, Iimbajul
indepline~te un rol deosebit de important, el fiind un fel de ax al
sistemului psihic care face posibil fenomenul de con~tiinta .
la date percepute, intrucat propozitiile ~i denumirile
sunt suficiente pentru imaginarea corecta a situatiilor
~i a evenimentelor avute in vedere.
b. Limbajul scris apare ~i se dezvolta, in ontogenezii, mai
tarziu decat cel oral ~i aceasta numai printr-un proces
organizat de invatare. Este mult mai pretentios din punct de
vedere al regulilor comuniciirii optime, elaborarea lui
realizandu-se, relativ, lent. Cu toate acestea, se constata ca
nivelurile individuale de elaborare ~i functionare a limbajului
scris sunt diferite de cele ale limbajului oral (procentul celor
care ajung sa stapaneasca un limbaj scris superior dezvoltat este
inferior celor care poseda un limbaj oral bine elaborat). Fiind
destinat unui receptor absent in momentul dat sau a unuia
necunoscut, limbajul scris trebuie sa fie: corect alcatuit
structural-logic, explicit, complet ~i accesibil.
Limbajul scris permite 0 reflectare mai fidela a
gandirii, a capacitatilor intelectuale, deoarece presupune 0
elaborare mai atenta (introducerea unor teste verbale in
apre~ierea inteligentei).
In caracterele scrisului (grafologia =studiu al scrisului) se
exprima trasaturi importante de personalitate.
Cand se exprima in forma citirii cu voce tare, limbajul scris
trece in limbajul oral.
Limbajul intern este rezultatul integrarii ~i consolidarii
schemelor verigii efectorii a limbajului extern. Initial, limbajul
verbal se realizeaza in plan extern (vorbire cu voce tare), iar
treptat, scheme Ie articulatorii se consolideaza, pana la
automatizare, putandu-se activa rara a se mai pune in functiune
mi~carile fonatorii. Baza articulatorie la nivelul coardelor
vocale se mentine, prin "pronuntarea in minte" a unui cuvant,
are loc 0 vibratie adecvata a coardelor vocale.
In 1932 s~auputut inregistra de catre E. Jacobson prezenta
curentilor de actiune in mu~chii aparatului fonator (in limbii ~i
buze) in timpul cititului sau al socotitului in gand. Ritmul
curentilor s-a dovedit a fi acela~i ca ~i in timpu1cititului sau
soeotitului eu glas tare.
Dinamica formiirii ~i eonsolidarii limbajului intern 0
urmeaza pe cea a formarii ~i eonsolidarii sehemelor operatorii
ale gandirii, ambele atingand nivelul optim la srar~itul varstei
de 14-16ani.
A2
I ~~
I
I? ~
'! Limbajul intern devine suportul principal al activitatii coordonare a limbajului oral ~i a scrierii. Posedand
i II mintale, beneficiind de comprimare, concizie ~i viteza mare autonomie functionala, el devine principalul instrument de
IJI de realizare (de sute de ori mai mare decaf cea a vorbirii). Pe comunicare cu noi in~ine. EI este prezent ~i in activitatea
I i masura eonstituirii sale, limbajul intern indeplinete funcpi de oniricii, reprezentand suportul de eodifieare i strueturare a
, anticipare, proiectare, conducere dinlauntru ~i de eontinutului viselor.
,
bJd]EVOL!lTIA LIMBAJULUI IN ONTOGENEZA TIMPURIE
.--
Varsta Etapa Caracteristici
2-3luni ganguritul se emit sunete izolate ea raspuns la unele situatii;
61uni lalatiunea se emit isunt repetate silabe preeum ma, la, pa, ba etc.;
8-91uni debutul intelegerii se executa ordine simple, ceea ce semnifiea debutul intelegerii limbajului;
~ lO-12luni primele cuvinte se emit, eu deformari fonetiee, cuvinte precum: mama, papa, apa etc.; I l81uni euvantul-propozitie sunt folosite diferite cuvinte eu inteles de propozitie (completate prin gesturi sau intonatie);
2 ani propozitii incomplete sunt construite propozitii rudimentare, formate din cateva cuvinte, rara respectarea regu-
lilor gramaticale;
3 ani propozitii complete se realizeaza 0 comunicare coerenta, inteligibila;
9 4 ani perfectionarea limbajul oral este perfeetionat, dei este prezenta deformarea unor sunete sau a balbaielii
limbajului extern (aces tea sunt considerate "deficiente'normale" la aeeasta varsta);
5-6 ani limbajul intern apare limbajul asonor, cu sine ipentru sine, in urma interiorizarii limbajului oral;
I
6-7 ani debutul invatarii se invata progresiv citirea mesajelor scrise i se dobandesc deprinderi de scriere.
serisului i cititului
Cercetarile actuale in privinta limbajului insista pe 0 Cuvinte
conceptie interactionista in dobandirea aeestuia. Ideea
1:1 centrali a acestei c~nceptii este aceea de disponibilitate, ceejl 2500
~f ee inseamna ea maturizarea biologiea a copilului, mai ales la
:1 nivel cerebral, 11 face disponibil pentru anumite achizitii 2000
lingvistice i indisponibil pentru altele. Spre exemplu, nivelul Ri t mu Ide
de maturizare atins de copilul de 1 an 11face disponibil pentru dobandire a 1500
repetarea imitativa a unor cuvinte izolate, dar este inca limbajului in
insuficient dezvoltat pentru dobandirea propozitiilor i primii 6 ani 1000
construirea de fraze. Totodata, dad disponibilitatile nu sunt de viata -
I I fructificate la timp, acestea se diminueaza (acest lueru s-a 500
demonstrat prin cazurile de "copii-lup", care nu au mai putut
dobandi limbajul peste 0 anumita varsta). 100 I I I
. Disponibilitatile biologice nu sunt singurul factor de 1 2 :3 4 ~ (; ani
. eonditionare in privinta dobandirii limbajului. Cercetarile conservare sunt net superioare eelor care nu au reuit inca
efectuate de J. Piaget i de cei care i-au continuat lucrarile au acest lucru. Dependenta structurilor lingvistice de cele
aratat ca dezvoltarea structurilor lingvistice are ca premisa cognitive este mult mai evidenta in ordine sintactica decat
necesara i structurile senzorio-motorii. Este yorba in general lexicala.
de strueturi cognitive care faciliteaza dobandirea structurilor Toate acestea sustin teza generala ca in sistemul multiplelor
lingvistice. Spre exemplu, experimentele au aratat ca interactiuni dintre structurile cognitive i cele lingvistice,
performantele obtinute de copiii care au dobandit notiunea de primele sunt dominante, iar cele din urma recesive.
Aplicatie: Incercati sa observati un copil intre 2 i 6 ani i sa puneti in evidenta nivelul de dobandire a structurilor lingvistice.
; ~PLICATII .
1. Formati grupe de 4 elevi sau luerati pe perechi ~i, apoi, analizati revelatii diferite ~i mult mai vaste dedit eele pe care Iedatoreaza
interdependenta dintre limbaj ~igandire. experientei sale eu luerurile" (Henri Wallon, De la act la gandire,
Editura Stiintifiea, 1964).
2. Comentati urmatorul fragment de text: "Copilul se apropie de '
limba materna ea de un lueru legat intimde relatiile stabilite intre 3. Analizati rolullimbajului inproeesele cognitive senzoriale.
el ~i eei din jurul sau, imbinat tot atat de strans eu nevoile ~i
dorintele sale; mai apoi, limba devine 0 sursa de informatie ~ide 4. Argumentati eain absenta limbajului viata umana ar fi imposibila.
ii!ii.UTel" - ~ - Li~gvisticii - ~tiintacaresu;diaziilimb;;ilegileeidedezvolta;e. 1/
ConYiiinlii = cuno~tere imediatape care fiecare dintre noi 0 are Mimicii = ansamblul modificiirilor expresive la care participa'i
despre existenta sa, despre actele sale ~i despre lumea elementelemobileale fetei. I
exterioarii. Ontogenezii = provine din grecescul on, ontos "fiintii, existenta" ~i
Dia/ectiea = in filosofia antica desemna arta de a discuta in logos "studiu"; ~tiintacare studiaza dezvoltareaindividuala
contradictoriupentrua ajunge laadeviir. a organismeior vegetale~i animale de lainceputul ~ipana la
Fonator = despreun organ(sauaparat) careproduce sunete. s~itul existentei lor.
Lexie=' totalitateacuvintelordintr-o limba. Verigii = element de legaturii.
10. ATENTIA
,
10.1 Definirea ,i caracterizarea atentiei
Asupra omului actioneaza 0 multitudine de stimuli, insa
omul nu-i reflecta pe toti in aceea~i masura, deoarece unele
obiecte sunt reflectate clar, precis, altele vag, partial, iar alte
obiecte trecneobservate.
Daca revenim la legea selectivitiitii perceptive, ne
reamintim ca ceea ce ne intereseazii devine obiectul central al
perceptiei, ceilalti stimuli treciind pe plan secundar ~i devin
fondul perceptiei. Cand incercati sa va reamintiti legea
select~vitatii perceptive, va concentrati activitatea psihica
numai asupra acestor informatii care trebuie extrase din fondul
memoriei potentiale, acest fenomen fiind denumit cu termenul
deatentie.
Atentia este fenomenul psihic de orientare selectiva ~i de concentrare a energiei psihonervoase, in vederea
desfa~urarii optime a activitatilor psihice.
Atentia se refera la concentrarea ~i focalizarea efortului
mental ce genereaza selectivitf-tea reflectarii, bazata pe
:eflexul de orientare declan~at spontan, la inceput, dar apoi
dirijat voluntar, prinintermediul cuvantului. Concentrarea
entiei se manifesta printr-o orientare inai stabila a activitatii
sihice, printr-o cre~tere a activitatii psihice in raport cu
obiectul aflat in "campul atentiei" care este reflectat clar ~i
precIs.
in plan subiectiv, atentiaeste resimtita ca 0 stare de
cordare ce se observa din manifestarile, din indicii
comportamentali: fixarea privirii asupra persoanei sau asupra
obiectului vizat, imobilitatea sau tacerea, scaderea frecventei
~espiratiiloretc.
Fenomenul acesta nu are un continut informational
eeific~iniei un produs propriu, fapt pentru care atentia este
inclusa intre functiile vointei, intre operatiile inteligentei ~i
hiar printre functiile generale ale con~tiintei. Atentia se
~odelul fiziologic al atentiei
Premisa neurofiziologicii generala a atentiei este starea
deveghe care este asigurata prin influenta activatoare primara
difuza exercitata de sistemul reticulat asupra scoartei
cerebrale. Sistemul reticulat actioneaza de la nivelul
trunchiului cerebral ~i diencefalului, avand functii de
activare, filtrare ~i facilitare a proceselor psihofiziologice
corticale care stau la baza unor mecanisme ale proceselor
psihice. Sistemul reticulat se compune din doua structuri
morfofunctionale unitare:
1. Sistemul reticulat activator ascendent, localizat in
trunchiul cerebral, bulb, protuberanta ~i mezencefal. Din
punct de vedere psihologic, formatiunea reticulata
mezencefalica detine rolul principal in declan~area ~i
mentinerea atentiei.
2. Sistemul reticulat difuz de proiectie din diencefal, cu un
efect de scurta durata, echivalenta cu stimularea senzoriala.
Detineunrol important in comutarea ~imobilitatea atentiei.
Impulsurile nervoase ajung la cortexpe doua trasee:
1.Tra~espeeific, cu rol in.activareadifuza ascoartei
,
Clasificarea formelor atentiei se poate realiza potrivit mai
multor criterii, dintre care cele mai importantesunt:
I. Dupa mec!lnismul ~i dezvoltarea sa, atentia prezinta
urmatoareleforme:
- Atentia involuntara este neintentionata, spontana,
declan~atade stimuli externi (intensitatea deosebita
a unui stimul, noutatea lui, mobilitatea stimulului,
aparitia sau disparitia sa brusca, contrastul dintre
stimuli, mi~carea stimulilor etc.) ~i de stimuli
interni (interesul pentru activitate, actualizarea unor
motive ~i trairi afective etc.). Ea reprezinta un reflex
de orientare, nefiind provocata de orice modificare a
mediului, deoarece orientarea atentit(i spre anumiti
stimuli depinde ~i de dispozitia fiecarei persoane.
De$i este importanta ~iare avantajul ca nu genereaza
obos.ealii, atentia involuntara este cu totul
desfii~oarii in mai multe etape: orientarea neselectivii -
a!jteptare, atitudine pregiititoare, atentie jocalizatii.
Perfectionarea mecanismelor atentiei face ca aceasta sa se
instaleze u~or, sa fie eficienta, iar toate acestea pot fi
considerate ca "aptitudine de a fi atent". Atentia se poate
~xterioriza in mimicii, in mi~ciiriin raport de obiectul atentiei.
Intre stiirile reale de atentie ~istiirile de neatentie, psihologii
considera ca exista stari aparente ale lor, fapt ce determina
neconcordanta intre forma extema a atentiei $i starea ei reala..
Daca se vorbe~te despre neatentia unei persoane, nu inseamna 10
ca aceasta este total neatenta, ci doar ciipersoana nu este atenta
la obiectul impus de 0 anumita situatie. Astfel, daca profesorul
ii spune unui elev ca este neatent, acest lucru seintampla numai
pentru simplul fapt ca elevul i$i orienteaza atentia in alta
directie decat cea solicitata de catre profesor, neputand sa
rezolve sarcinile solicitate. De aici, decurge rolul important pe
careiljoaca atentiain cadrul activitiitilordes!a~urate.
- -- --------- ----------
cerebrale din zona de proiectie corticala a analizatorilor,
traseu comun oriciirei modalitiiti senzoriale.
2. Traseul specific, care consta in caile neuronale aferente
proprii fiecarui analizator. Acestea ajung direct la cortex,
ocolind sistemul reticulat. Orice stimulare senzorialii are insii
ca efect atat transmiterea unui influx nervos specific
(senzorial), cat ~i a unui impuls nespecific spre formatiunea
reticulatii.
Sistem limbic
Sistemul reticulat
(schema sistemului
activator)
insuficienta pentru des!a$urarea optima a unei
activitiiti.
- Atentia voluntarii este forma superioara a atentiei
care este declan$atii intentionat, se realizeazii cu
efort voluntar $i este autoreglata con$tient. Ea este
superioarii atentiei involuntare, prin mecanismele
sale de producere ~i prin efectele ei in activitatea
omului. Un rol important, in declan$area ei, revine
mecanismelor verbale prin care ;;e ia decizia de a fi
atent, se stimuleaza $i sefocalizeaza atentia.
Atentia voluntara este favorizata de respectarea
unor conditii:
1. stabilirea cat mai clara a scopului ~i interesul
pentru respectiva activitate;
2. evidentierea semnificatiei activitiitii ~i a
consecintelor pozitive ale indeplinirii ei $i a
consecintelor negative ale nerealizarii ei;
3. analiza prealabila a planului activitatii pentru
stabilirea etapelor ~i a momentelor mai dificile,
care reclama 0 atentie deosebita;
F t' I f W 4. gradul de antre-
. '? unc,la w s~ ec Iva a nament al subiec-
a ten tIel seamana cu un tul' t .
' eli, fi Ul pen ru sarcma
prolector -..!!IJat Ie asupra d -"" t~
I ... fi I . eSla~ura a;
umll externe, Ie asupra ce el 5 I . .. rea Izarea unor
mterne; conul lummos are 0 d't" b' t 1 w w con 1 11 am len a e
dlafragma care marete sau ~ 'b'l d 1
A ~ A I ... lavora lee ucru;
mgusteaza campu atentiel ~l 6 It'd 1
A d . ~ w a emarea penoa e or
este mconJurat eo pnma zona d t"t t 1 w e ac IVI a e cu ce e
de penumbra, penfena d d'h~'
tOO d d w e 0 I na,
con lintel, I e 0 a oua zona, 7 l' . d' .
A ' ~ w , e Immarea sau Iml-
mtunecata, necoh~tJenta' f t '1
(C G J ) nuarea ac on or
.. ung . perturbatori etc.
Dupa felul in care se fixeaza, atentia voluntara poate
fi: contemplatie, preocupare, ateptare,
incordare.
Dupa obiectele la care se refera, atentia voluntara
poate fi senzoriala (se refera la obiecte sau insu~iri
care intra in sfera de actiune a simturilor) sau
intelectuala(se refera la idei, amintiri).
Oricat ar fi de bine organizata, atentia voluntara
prelungita 0 perioada prea mare de timp, duce
inevitabilla obosealii, deoarece se realizeaza cu un
consum mare de energie psihonervoasa. De aceea,
trebuie rationalizat timpul de lucru, iar dupa
momente de intens efort intelectual trebuie sa
urmeze,obligatoriu pauza, odihna, sornnul etc.
Atentia postvoluntarii reprezinta un nivel superior
de manifestare a atentiei care rezuWi din utilizarea
repetata a atentiei voluntare care se transforma in
deprinderea de a fi atent, deoarece exersarea mai
indelungata intr-un anumit domeniu de activitate
duce la automatizare, la reducerea treptata a efortului
pentru concentrare ~i stabilitate.
Atentia se mentine la nivel optim prin autoreglaj intern, ea
trecand din stadiul de atentie voluntara la cel de atentie
postvoluntara (forma cea mai eficienta a atentei). In activitatile
pe care Ie desla~uram, trebuie sa tindem sa ajungem la 0
atenpe postvoluntarii. "
II. Dupa directia principala de orientare a atenp.ei
exista:
Atentia extern a: obiectul atentiei este exterior noua
(unnarirea evenimentelor exterioare, a expunerii
lacute de catre profesor, a obiectelor din mediul
inconjurator, admirarea colegilor sau chiar a
mi~carilor, a gesturilor noastre etc.);
Atentia intern a: obiectul este interior (0
amintire, 0 idee, analizarea propriilor sentimente,
actiuni, raurirea, in plan mintal, a planului de
actiune etc.).
La randul lor, aceste forme ale atentiei pot fi
involuntare, voluntare ~i postvoluntare. Atenp.a
interna i cea extern a sunt complementare; ele nu
pot fi disociate, doar, intr-un moment sau altul,
domina una sau alta. Se vorbe~te chiar despre
existenta unor tipuri umane: distratul ~iconcentratul.
Napoleon BONAPARTE
(1769-1821)
presupune deplasarea ~i
reorientarea intentionata
a atentiei de la un' obiect
la altul in functie de
cerintele activitatii ~i de
intervale1e de timp cerute
de desla~urarea ei (pentru
un pilot de supersonic,
mobilitatea atentiei
trebuie sa fie de 1/6 di~tJ-o
secunda). Mobilitatea
atentiei se realizeaza in
intervale de timp care
variaza de la 0 persoana la
alta: subiectii la care
aceste intervale sunt mai
mici au 0 atentie mobila
ceilalti au ~ atenti~
rigida. '
Distributivitatea
atentiei presupune' Se spune ca Napoleon
desIa~urarea concomitenta putea sa efectueze ~apte
a mai multor activitati, cu activitati deodata. Chiar daca
conditia ca unele dintre este greu de verificat acest lucru,
ele sa aiM componente acest. fapt nu este imposibil
automatizate. Aceasta datonta automatizarii unor
calitate este ceruta mai activitati, astfel incat ele se pot
ale s de act i v ita tile desla~ura laTa control con~tient
complexe. permanent. In 1887, psihologul
Calitatile atentiei se francez Polant a demonstrat ca
pot forma ~i perfe'ctiona po~te s~ citeasca 0 poezie ~i sa
prin antrenament, prin scne, s!mul~an, alta poezie sau
exercitii. Sunt unele putea sa recIte versuri ~i sa scrie
profesii care cer dezvoltarea inmultiri complicate.
deose~it~ a. unor insu~iri, iar lipsa lor constituie 0
contramdlcatle.
10.3 insu,irile atentiei ,i educarea lor
insu~irile atentieisunt fonnate in ontogeneza, spontan sau
dirijat, fiind considerate la nivelul personalitatii aptitudini. Ele
sunt dependente de insu~iri ale sistemului nervos, de varsta, de
antrenamentul ~i interesele subiectului etc. insu~irile acesteia se
dobandesc prin utilizarea atentiei timp indelungat. Odata
dobandite, ele pot facilita desla~urarea atentiei atat de necesara
in adaptarea la ambianta ~i in desla~urarea cu succes a unei
activitati. Cunoa~terea lor este necesara in procesul de educatie,
in orientarea ~i selectia profesionala sau in, imbunatatirea
rezultatelor activitatii personale.
Volumul atentiei este cantitatea de elemente care pot fi
cuprinse simultan, cu ace]a~i grad de claritate, in campul
atentiei. Poate fi favorizat de organizarea in structuri cu sens a
elementelor, interesul, antrenamentul special, experienta
profesionala, . trasaturile de caracter ale subiectului etc.,
considerandu-se ca volumul mediu al atentiei este de 5-7
elemente.
Concentrarea ateiltiei presupune delimitarea intre 0
dominant a, un focar de excitatie intensa ~i zonele apropiate
inhibate. Presupune fix area asupra unui obiect, a unei sarcini
~i neglijarea, inhibarea celorlalte. Ea depinde de importanta ~i
de interesul pentru activitatea desla~urata, de structurarea
optima a activitatii, de antrenamentul special la factori
perturbatori etc. Opusul ei este distragerea atentiei de la
obiectul sau activitatea semnificativa la un moment dat.
Stabilitatea aten,iei presupune mentinerea neintrerupta
a orienHirii atentiei asupra aceluia~i obiect sau activitati timp
indelungat, ~tiut fiind faptul ca prin natura circuitelor
nervoase, in fiecare minut pot sa intervina trei scurte blocaje
ale atentiei (daca stimulul este simplu sau neinteresant, aceste
blocaje apar la 8-10 secunde). Opusul ei este instabilitatea,
frecventa la pre~colari ~i la ~colarii mici, la persoanele obosite
sau bolnave. Este conditionata de complexitatea stimufului,
de natura sarcinii, de motivatia pentru activitatea desla~urata
etc.
Mobilitatea atentiei (flexibilitatea, comutativitatea)
40
~PATOLOGIAATENTIEI
.
Atentia, precum oricare alt proces sau fenomen psihic, afective (sunt fenomene de autohipnoza). Spre deosebire del
cunoa~te situatii care nu mai tin de domeniul normalului, ci de extaz, a carui durata este deosebit de scurta (din punct de vederel
acela al patologicului. Totu~i, la limita normalului pot fi exterior, misticul traind aparenta unei durate temporale mulv
amintiti disipa{ii (persoane incapabile de 0 atentie mai mai mari), starile de concentrare obtinute prin tehnicile yoga
indelungata: copiii mici ~i unii adulti, persoane afective ~i pot fi prelungite mai multe ore, vorbindu-se chiar de zile sau de;
uestapanite, care nu se pot concentra asupra situatiilor ce nu Ii 0 "moarte aparenta". Se pare ca 0 concentrare puternica a:
intereseaza) ~i distra{ii (persoane foarte preocupate de 0 atentiei asupra unei portiuni a corpului sau a activitatii unui'
problema, dar din aceasta cauza neatente la ceea ce se organ poate determina efecte fiziologice (spre exemplu, In
intampla Injurullor). cazul anumitor isterici care se considera Iisus Cristos, Ie apar
In ceea ce prive~te cazurile strict patologice, este de pe palme pete ro~ii, ca urme ale cuielorrastignirii).
amintit in primul rand hipertrofia atentiei, care cunoa~te Starile patologice pot fi Insotite ~i de fenomenul contrar
numeroase manifestari. Fenomenul apare In ipohondrie hipertrofiei atentiei, respectiv atrofia atentiei. Maniacul, in
teama exagerata ~i obsesiva fata de boli) care conduce la 0 accesele de excitatie, de surescitare extrema, manifesta 0
continua concentrare a atentiei asupra inimii, stomacului etc., mare agitatie, 0 succesiune haotica de cuvinte ~i silabe,
la supraevaluarea unor senzatii altfel minore. Un alt caz tipic gesturi, emotii, In absenta oricarei concentrari a con~tiintei.
pentru hipertrofie sunt ideile fIXe (spre exemplu unele Poate fi yorba, de asemenea, de 0 epuizare a aten{iei, de
persoane simt mereu nevoia sa numere orice sau sa imposibilitatea de fix are in cazurile de oboseala extrema sau
urmareasca statornic un anumit fenomeri, un tip de obiect etc. la Inceputul somnului, In starea de betie etc. Neputinta de
identificand semnificatii In aparitia sau absenta celor ce II concentrare este regasita ~i In cazurile de infirmitate
preocupa), la fel cum ~i anumite emo{ii pot deveni obsesive congenitala: imbecilii (persoanele cu un intelect care nu il
'anxietatea, frica de spatii deschise sau inchise etc.). ldeile depa~e~te pe cel al copiilor de 5-6 ani) ~i idio{ii (persoane QL
.5xe, ?bsesiile ~u ~?ar desigu~ la oricine, ci la, persoane cu car.enu s~pot auto~ervi ~i nu pot vorbi) reu~esc cu foarte mare 10 ;
anumlte constItutn nevropatIce care se plang aproape rantate sa fie atentl. - .
permanent de dureri de cap, nevralgii, insomnii etc. Lasand de 0 parte forme Ie extreme ale patologiei atentiei,
De~i nu sunt valorizate negativ, ci mai curand (cel putin in se poate sustine ca atentia in calitate de manifestare a
anumite contexte) pozitiv, stari de hipertrofie a atentiei se con~tiintei se realizeaza fluctuant, diferit de la 0 persoana la
regasesc ~i in extaz sau tehnicile de yoga. Extazul este 0 stare alta, a~a incat este dificil de precizat situatiile in care intervin
Tiiita de marii mistici ~i consta intr-p contemplare profunda, alterari ale sale. Atentia este un aspect formal suprapus
insotita de suspendarea sensibilitatii ~i functiilor motrice, 0 unor con{inuturi variate, respectiv fixarea pe un singur
ctivitate intelectuala extrema, concentrata pe 0 singura idee. obiect, fenomen sau idee, tara Insa sa poata fi yorba de un
Sranta Tereza, unul dintre cei mai mari mistici din toate monoideism absolut, ci doar de un monoideism relativ,
rimpurile, a precizat urmatoarele etape pentru a ajunge la existand 0 oscilatie a gandirii Injurul acelui obiect.
e.xtaz (este yorba de cazul sau particular, in general fiecare Lipsa atentiei este traita de altfel de fiecare dintre noi,
mistic afirmandu-~i 0 cale proprie): 1) rugaciunea cu voce tare; desigur nu de 0 maniera patologica. Este yorba de starea de
1) rugaciunea in gand; 3) trecerea de la nivelul discursului 'la somn (unde intervine ~i lipsa de con~tiinta), prezenta la toate
acela al intuitiei; 4) aparitia brusca a unei inalte stari de animalele superioare, ca stare de inactivitate, concomitenta
ontemplare a adevarului; 5) trairea Inca instabila a extazului; cu 0 rupere a contactului cu realitatea. Continua desigur
6) stabilizarea extazului: corpul devine rece, cuvantul ~i activitatea organelor interne ~i chiar In creier continua sa
respiratia sunt suspendate, ochii se Inchid, simturile ~i existe zone active prin care se mai pastreaza un contact cu
facultatile psihice par a ramane In afara, tara Insa sa se piarda realitatea de 0 intensitate foarte slaM, care au Insa rolul de a
con~tiinta, survenind In cele din urma, In mod violent pentru determina trezirea atunci cand conditiile exterioare 0 impun.
5inta fin ita a misticului, contopirea cu divinitatea. Chiar mai mult, aceste puncte de veghe pot avea un caracter
lnterpretarea din punct de vedere strict psihQlogic a acestui tip selectiv (spre exemplu, 0 mama obosita va adormi chiar in
de traire permite sa se vorbeasca de un monoideism absolut conditii care nu sunt prielnice unei astfel de situatii - zgomot
ontopit cu 0 traire afectiva foarte intensa. puternic -, dar se va trezi cu rapiditate atunci cand copilul sau
Stari similare sunt obtinute prin tehnicile yoga, tara Insa Incepe sa scanceasca), ceea ce ar putea prelungi discutia
a imobilitatea psihica ~i chiarvitala sa fie insotite de trairi asupra atentiei dincolo de stricta stare de veghe.
",plicatie: Realizati un eseu prin care saprezentati una dintre formelepatologice ale atentiei.
iI' ~,' , ,
PLICATII
2. Argumentati, in aproximativ 0jumatate de pagina, de ce atentia
voluntara este considerata esentiala pentru desfii~urarea
activitatii.
3. Atentia este foarte importanta pentru vanatorii indieni ~i, de
aceea, sunt foarte raspandite jocurile de acest fel: doi sau mai
multi concurenti observa concomitent, iutr-un interval foarte
scurt, un obiect oarecare ~i, apoi, povestesc unui arbitru ce au
viizut,cautandsa enumerecat mai multe amanunte. Formati grope
de cate 5 elevi ~iincercati sapuneti inpractica acestjoc.
!!m!Ji
Aptiiudine = dispozipe innascutii ~i dobanditii de a efectua diferite
sarcini.
Atrofie= (In context) reducerea volumului sau intensitatii in mod
anormal.
Comutativitate = proprietate a unei relatii sau operatii de a fi
independentade ordinea elementelorpecare Iecontine.
Hipertrofie = marimeavolumului sauintensitiitiiInmod anormal.
Diencefal = segmental creierului situat .Intretrunchiulcerebral ~i
substanta alba a encefalului (parte a sistemului nervos'
central).
Sistem talamic =; formatiune anatomidi nervoasa cenu~i care
constifuie 0 parte a encefalului ~i care este situata la baz~
creierului, avand rol principal in integrarea excitapilor
senzitiveijisenzorialecare merglascoartacerebrala.
TIPURI DE ITEMI 3
Itemi subiectivi
Senzatia ~iperceptia fac parte din categoria proceselor psihice cognitive de nivel
senzorial, diferentierea acestei categorii in raport cu celelalte categorii de procese
psihice realizandu-se In functie de conlinutul informaponal, functiile ~i structurile
operationale specifice ~imodalitiitile subiective ~i comportamente caracteristice.
Astfel, continutul informational este de nivel senzorial In cazul celor douii
procese, respectiv este determinat de actiunea directii a stimulilor asupra
analizatorilor, dar In timp ce imaginea senzorialii nu este purtiitoare de semnificalii,
la nivelul imaginii perceptive, construite In baza interpretiirii ~i integriirii date10r
senzoriale, avem de-a face cu structuri semnificative corelate cuno~tintelor
'detinute anterior. Functiile informaponale ale celor douii procese sunt atunci
'diferite: senzatia reprezintii doar 0 redare separatii a Insu~irilor concrete ale
obiectelor ~i fenomenelor, chiar dacii ele constituie legiitura infonnationalii cea mai
simplii a omului cu realitatea, indispensabilii tuturor raporturilor mai complexe;
iperceptia, in schimb, are un caracter obiectual, redand obiectele In totalitatea
Insu~irilor, unitar ~i integral ~i astfel constituind fundamentul lumii propriu-zis
I
umane.
Functiile informationale diferite presupun structuri operationale distincte. Luand
In discutie In primul rand senzatiile este evident cii la nivelul analizatorului
(ansamblul structural-operational specific) se realizeazii operapi de decodificare,
selectare, asociere etc., nefiind yorba de 0 receptare simplu pasivii a realitiitii.
Perceppa reprezintii la randul siiu un proces complex de extragere ~i prelucrare a
informatiei de nivel senzorial potrivit unor "matrici perceptive".
Diferenta dintre cele douii procese psihice este ~i mai evidentii la nivelul
modalitiitilor subiective ~i comportamentale specifice (perceptia se subordoneazii
In constituirea sa unor legi~ distincte, constituie punctul de plecare al
comportamentelor specific umane etc.), de~i existii ~i puncte comune precum
imposibilitatea modificiirii voluntare, caracterul adaptativ sau caracterul reglator In
raport cu comportamentul uman, este drept mai accentuat In cazul perceptiei.
Interactiunea cu alte procese ~i fenomene psihice permite punerea In evidenlii
atat a unor asemiiniiri, cat ~i a unor diferente. Senzatia este astfel doar procesul cu
ajutorul ciiruia stimulii sunt detectati ~i codap, a~a Incat interactiunea cu alte
procese ~i fenomene psihice este slaM, privind 1n primul rand integrarea ~i
prelucrarea lor perceptivii. Se pot insii integra de asemenea unor aptitudini
complexe (spre exemplu auzul muzical), sunt componente ale campului de
,con~tiintii etc. In cazul perceptiei interactiunea este mult mai accentuatii, privind
mai ales limbajul ~i activitatea, dar, de asemenea, reprezentarea, gandirea,
afectivitatea etc.
Rolul senzatiilor In cadrul sistemului psihic uman este In primul rand unul bazal,
de legiiturii informationalii elementarii. De asemenea, senzatiile informeaza despre
variatiile care se produc In circumstantele mediului inconjuriitor, asigura adaptarea
la acestea, orienteazii conduitele actuale ale individului etc. Mult mai evident este
rolul perceptiilor, fundamental fiind yorba de informare a individului asupra
existentei ~i caracteristicilor obiectelor, de ghidare ~i orientare a
comportamentelor, de componenta de bazii a activitiipi mentale con~tiente etc.
reprezintii 0 activitate menita siiIezolve 0 cerinta, 0 sarcina prin utilizarea unor operatii mentale
1LcomI1lexe(analiza, sinteza, evaluare, transfer etc. ).
1. Comparati senzatia
cu perceptia folosind
drept cnrerii cei trei
pa~ametri de definire
a proceselor psihice,
interactiunile cu alte
fenomene psihice,
rolul in sistemul
psihic uman.
- este yorba, In
fiecare caz de a
confirma aceste
produse in
cali tate de
produse ale
imaginatiei,
aratand prin ce
procedeu ~i cum
au fost generate;
rezolvarea
subiectului nu
este completii,
oferindu-se
doar 0 ilustrare
a modului in
care trebuie
procedat.
lmaginatia se define~te ca procesul psihic cognitiv de nivel superior prin care, In
baza combinarii ~i prelucriirii experientei anterioare, sunt generate produse noi. 0
analiza oricat de superficiaIa a produselor enumerate arata ca ele sunt rezultatul
unui astfel de proces, respectiv In urma utiliziirii unor procedee specifice, In masura
In care prin procedeu al imaginatiei se desemneaza 0 modalitate de operare mintalii
bazatii pe 0 In~iruire de compuneri ~i recompuneri, de operatii de analizii ~i sintezii
care conduc la rezultate diferite din punct de vedere calitativ ~icantitativ.
Creionul cu gumii, spre exemplu, este evident rezultatul apliciirii procedeului
numit aglutinare, care consta In crearea unei noi structuri prin combinarea unor
elemente sau parti apatpnand unor obiecte diferite (exemple: sfinxul, centaurul,
radiocasetofonul etc.). In cazul acestui produs a fost yorba de combinarea unui _
creion cu 0 guma, existente ca obiecte de sine statiitoare. Aglutinarea nu este Insa
decat operatia principaUi, fiindca simultan s-ar putea vorbi ~i de procedeul
adaptarii, fiecare dintre aceste doua obiecte trebuind adaptat Intr-o anumita masura
pentru a putea functiona ca un alt obiect. Exemplele precizate sunt obtinute tot in
baza aglutiniirii: sfinxul (partea inferioara a unui leu combinatii cu un bust uman),
centaurul (partea inferioara a unui cal combinata cu un bust uman) ~i
radiocasetofonul (combinarea unui radio ~i a unui casetofon).
(Tratarea subiectului trebuie sa continue ell eelelalte produse.)
2. Analizati urma-
toarele produse ale
imaginatiei: cari-
catura, miniatura,
creionu/ cu gumii,
Degefica, iden-
tificand procedeul
prin care a fost
obtinut, definind
acest procedeu ~i
oferind alte trei
exemple in fiecare
caz.
47
Activitiiti iprocese psihice
reglatorii
11. Motivatia
1l.1 Definirea ~i caracterizarea motivatiei

11.2 Functiile niotivatiei
, ,
11.3 Sistemul motivational: niveluri structurale
,
, ,
12. Afectivitatea
12.1 Dehni~ea,~i caracterizarea ~fectivitatii
12.2 Partlculad'tatile afectivitatiL. '
h .~ ' , ~,~,";: "',..,.
12.3 Clasificarea;proceselor afective' ",,-.
12.4 Rolttl proceselor afective
13. Activitatea voluntara
13.1 DefiAirea ~i ~aracterizarea activitatii
" '
13.3 Formele'activitatii
13.4 Definirea ~1ca:ra~tefizarea~-Vointei
-..
13.6 Calitatile vointei
, ,
4. Deprinderile**
14.1 Definirea ~i caracterizarea geprind~rilor
14.2 Clasificarea deprinderilor < '
,14.3 .Formarea ~i interactiunea deprinderilor
'puri de itemi 4
~""'/(2.;.i_Mti_'lt~"'WIR'"
.X;'.;;i"'''''''',.';>1F;W2''t;,;t~'> ..
r~~FU%:m~'~~::- __ -~_.3?~-.-:mt(-~?r .... _'~.:<~-.-.. -~'> :::mL..~vl
IfJ""~'- '. _ -. ~-1'l
~h ?j'~r~~~~~~ t:
,1*.,.11'1. _[ld5~... ,~
~ ~I""" I!! ;'-1 ~~I!I'~. &l .... I~ '., ~., I '. 1/:.
~ ,0.:"< ,;.
:1. ;.. ~~~_,.< .(', .
ill
..",
II. MDTIVATIA
,
11.1 Definirea ,i caracterizarea motivatiei
Motivatia este totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute, fie ca sunt dobandite,
con~tientizate sau necon~tientizate, simple trebuinte f"'ziologicesau idealuri abstracte.
,
Grice aJjvitate a organismului uman este orientatii spre
satisfacereCl; necesitiitilor acestuia pentru mentinerea vietii.
Cercetiirile au ariitat dependenta comportamentului atiit de
modificiirile interne, ciit $i de stimulii externi care actioneazii
asupra noastrii, motivatia constituind elementul care pune in
mi$care organismul, ea fiind eauza interna a eomportamentului.
Pozitia de pe care trebuie interpretatii natura $i locul motivatiei
in sistemul psihic uman este cea a interactiunii circulare
subiect-mediu.
PUline dintre formele motivaliei, relativ simple, s-au
format fn decursul filogenezei, fUnd fnnascute, in timp ce
numeroase forme complexe ale motivaliei se formeaza pe
parcursul vielii fiind dependente de particularitiitile mediului,
dar $i de specificul stiirilor de necesitate interne deja existente
(impulsuri, valente, tendinte, intentii etc.).
11.2 Functiile motivatiei
Motivatia indepIine$te numeroase functii, cele mal

importante fiind:
a. funetia de selectare, aetivare ~i de semnalizare a unor
dezechilibre fiziologice sau psihologice;
. b. funetia de orientare/directionare a acpunii pentru
satisfacerea stiirii de necesitate $i pentru realizarea
Influenta factorilor externi va fi prelucratii $i modelatii de
organizarea internii a subiectului care posedii 0 selectivitate
bine structuratii. Pe miisura dezvoltiirii psihice $i a liirgirii
comuniciirii, a interactiunii cu mediul socio-cultural, se vor
diferenlia ~i structuraforme noi ale motivaliei (motive, dorinte,
interese, convingeri etc.), legate, pe de 0 parte, de asigurarea $i
de afirmarea statutului propriului Eu in lume, iar pe de aHii
parte, de continutul activitiitilor $i al valorilor sociale in care
individul trebuie sii se integreze ca membru al unei colectivitiiti.
Motivatia este un rutru al influentelor externe, 0
parghie a autoreglarii individului, forta motriee a intregii
dezvoltari psihice umane. Nu este suficient sii stabilim numai
scopul actiunii pentru a obtine 0 anumitii performantii, deoarece
dacii lipse$te stimularea $i sustinerea energeticii (motivatia),
atunci actiunea nu va fi dusii la indeplinire.
scopului actiunii;
e. funetia de sustinere/potentare (energizantii) a actiunii
pe durata satisfacerii trebuintei.
Prin autoreglarea conduitei se imprimii conduitei un
caracter activ $i selectiv. Eficienta reglatorie a motivatiei este
dependentii atiit de energizare ciit $i de directionare.
11.3 Sistemul motivational: niveluri structurale
Componentele sistemului motiyational sunt variate $i

se cIasifidi, in special, potrivit criteriului care se referii la
gradul de structurare, in:
a. Stari motiva(ionale simple, slab organizate care
cuprindpulsiunile, tendinlele, impulsurile etc.
b. Trebuintele sunt forme relativ complexe, bine
organizate $i puternic integrate, ce pot fi: primare,
innaseute (biologice $i functionale - foame, sete,
trebuinte sexual e) $i secundare, dobandite (trebuinte
materiale, spirihlale $i de comunicare).
Trebuintele sunt componente care semnalizeazii 0 stare
de dezechilibru fiziologic sau psihologic. A. Maslow a
realizat 0 cIasificare a trebuintelor, respectiind 0 anumitii
ierarhie, numitii "piramida trebuintelor". La baza
piramidei a pus trebuintele inferioare intiilnite $i la
animale. De satisfacerea lor depind cele superioare,
specifice numai omului.
c. Interesele sunt forme bine structurate, dar mai putin
stabile $i consolidate deciit trebuintele, Ele asigurii 0
legiiturii selectivii $i activii cu un obiect sau cu un
domeniu de activitate. Dacii 0 persoanii incepe mai
muIte activitati, dar nu finalizeazii corespunziitor nici
una, inseamna' ca ea nu $i-a cristalizat inca interesele. In
structura psihicii a intereselor intrii elemente cognitive,
afective $i volitive. Interesele pot fi: personale ~i
generale, pozitive ~i negative, dar cea mai cunoscuta
clasificare este cea dupa domeniul de activitate.
d. Aspiratiile reprezinta un ansamblu de tendinte care iI
propulseaza pe om catre un ideal (N. SiIIamy).
e. Idealurilei$i au originea in sistemul de valori personale
sau ale grupului, prefiguriind, in functie de conditiile
prezente, scopul final al aqiunii, scopul aviind valoare
proiectivii centratii pe devenirea uIterioarii a propriei
personalitati sau a grupului.
f. Co.vi.gerile sunt idei cu caracter subiectiv, adiinc
implantate in structura personalitatii $i care
Trebuinte cognitive
/ Trebuinte de stima de sint\.
Trebuinte de iubire
~i'de apartenenta la grup
Trebuinte de securitate
Trebuinte fiziologice
Piramida trebuintelor
Din aceasta piramida se desprind cateva concIuzii:
a) 0 trebuinta este cu atat mai improbabilii cu cat este
mai continuu satislacuta;
b) exista 0anumita ordine in satisfacerea trebuintelor;
c) cu cat 0 trebuinta se afla mai aproape de viirful
piramidei cu atat ea este mai specific umana (ultimele 3
trebuinte se numesc trebuinte de cre$tere, deoarece
exprima dorinta omului de a fi apreciat, de a $ti);
d) efectul perturbator al nesatisfacerii unei trebuinte
este cu atat mai mare cu cat trebuinta se afla la baza
piramidei (primele 4 trebuinte sunt numite trebuinte de
deficienti, deoarece apar in urma unei deficit) etc.
impulsioneaza spre actiune. Ele sunt idei-forta, dar $i
idei-valoare care interactioneaza cu trebuintele, cu
dorintele, pasiunile, sentimentele, cu interesele etc., de
fapt, ell intreaga personalitate. lntensitatea convingerilor
poate fi foartemare, ele actionand impotriva instinctului
de autoconservare (Giordano Bruno a preferat sa moara,
decat sa renunte la convingerile sale).
g. Co.teptJa despre lume ~i viall este ansamblul ideilor,
teoriilor despre om, natura ~i despre soeietate care se
1 1
49
formeaza sub incidenta conditiilor de viata, a culturii, a
educatiei etc. Ea are rol de strategie a orientarii
comportamentului, reunind cognitivul cu valoricul.
h. Motivele sunt considerate, de catre N. SilIamy,
ansamblu de factori dinamici care determina conduita
unui individ. Motivul este mobilul care declan~eazii,
sustine energetic ~i orienteazii actiunea pe intreaga
duratii a desfii~uriirii ei. Spre deosebire de trebuinte
care nu declan~eaza, totdeauna, actiunea, motivul
determina adoptarea unor comportamente de
satisfacere. Motivele pot fi: individuale ~i generale,
,
Formele motivatiei existii in cupluri:
1. Motivatie pozitiva/negativa:
Motivatia pozitivii: produsa de stimulari premiale, se
soldeaza cu efecte benefice ~i contribuie la mentinerea ~i
consolidarea statutului socio-profesional.
Motivatia negativii: produsa de folosirea unor stimuli
aversivi (cearta, bataie, pedeapsa etc.), are efecte
negative asupra subiectului uman ~i asupra activitatilor
desIa~urate.
2. Motivatie intrinsecatextrinsecii:
Motivatia intrinseca: sursa se af1a in subiectul uman,
in interesele ~i in trebuintele lui personale.
Motivatia extrinseca: sursa se afla in afara subiectului,
fiindu-i sugerata sau impusa de alta persoana.
Din punct de vedere al eficientei reglatorii, motivatia
intrinseca este incomparabil superioara celei extrinseci.
3. Motivatia cognitivii/afectiva:
pozitive ~i negative, majore ~i minore, intrinseci ~i
extrinseci, altruiste ~i egoiste etc., insa trebuie subliniat
faptul ca un motiv nu actioneaza niciodata singur, ci el
interactioneazacu altemotive. ~ seexplica comportamentul
nostru: un stimul ne determina sa actionam, iar altul ne
determina sa nu incepem actiunea ~i, de aceea,
interaqiunea motivelor ~i lupta dintre ele determina
alegerea unui motiv ~i inhibarea sau amanarea celorlalte.
Prevenirea conflictelor se poate realiza prin ordonarea in
timp a satisfacerii motivelor. In situatii complexe, motivele
se sustin unele pe altele, contribuind lailltarirea motivatiei.
Motivatia cognitivii: i~i are originea in activitatea
exploratorie, in nevoia de a ~ti, de a cunoa~te; forma ei
tipica este curiozitatea pentru nou. Se nume~te cognitiva
pentru ca aqioneaza din launtrul proceselor cognitive.
Motivapa afectivii: este determinata de nevoia omului
de a obtine aprobarea altora, de a se simti bine in
compama unar persoane.
Formele motivatiei sunt inegal productive. Fara indoiala
motivatia pozitiva este mai productiva decat cea negativa,
motivatia intrinseca este mai productiva decat cea extrinseca ~i
motivatia cognitiva este superioara celei afective. Daca se iau in, J
considerare ~i alti factori, precum: varsta, temperamentul;
particularitatile concrete de actiune etc., se constata ca raportul'G
intre tipurile de motivatie mai sus mentionate, se schimba, de'
exemplu, la varsta mica motivatia extrinseca este mai
productiva decat cea intrinseca (este dependenta de anumite
structuri de personalitate care nu s-au format inca).
Boxa lui Skinner:
bee electric (l), depozit pentru hrana (2),
canal de glisaj (3), cutia pentru
hrana ~i maneta (4)
Una dintre teoriile care explica comportamentul este teoria reflexelor
condition ate initiatii de Pavlov (ori de clHe ori se aprinde un bec, caillele este
"silit" sa saliveze, ceea ce echivala cu obtinerea unor reactii diferite prin
manevrarea corecta a stimuJilor). T. Bogdan apTciaza ca~i laom lucmrile stau
ap-roape la fel, deoarece furtul~ la hotii de buzunare, se bazeaza pe formarea
unor reflexe conditionate. Dare daca Ii s-ar aplica, hotilor de buzunare, atunci
cand intind mana sa fure, un ~oc dureros, nu s-ar obtine 0 noua conditionare a
comportamentului? Orice invat are ~i dezvat, orice conditionare are ~i
deconditionare, deoarece se asociaza un stimul pozitiv cn unul negativ, in mod
repetat, pana individul de dezobi~nuie~te de un anumit comportament. La
fumatori ~i la a1coolici sau persoanelor care se drogheaza, odata cu inhalarea
nicotinei, alcoQlului saudrogurilor, se poate administra ~i 0 substanta care va
provbca greata. Criminalilor deosebit de violenti, aflati in inchisoare Ii se .. ----
pmiecteaza filme despre omucideri ~i injeqii extrem de dureroase.
Burrhus Frederic Skinner, in 1935, desGopera cum se pot obtine reflexe
condition ate pe 0 alta cale decat cea descrisa de Pavlov. Prin incercare ~i
eroare se poate ajunge la rezultatul sGontat, performanta asociata cu un
stimul premial va duce la conservarea comportamentului care a contribuit la
obtinerea unei satisfactii, fiind yorba despre un reflex operational. Acest reflex operational a fost utilizat intr-o colonie de
delincventi minori din Washinghton, disciplina coercitiva fiind inlocuita cu conditionari operationale: respectarea
regulamentului contribuia la obtinerea unei camere individuale cu televizor, excursii etc. Aceasta metoda s-a dovedit mai utila
decat cea prin constrangere exterioara (motivatie extrinseca), dovedind cajocul recompenselor ~i al sanctiunilorpoate sa conduca
la rezultatul dorit.
Motivatia trebuie pusa in slujba obtinerii unor performante
inalte. Relatia dintre intensitatea motivatiei ~i nivelul
performantei depinde de complexitatea sarcinii pe care
subiectul 0 are de indeplinit.
Eficienta activitatii mai depinde ~i de relatia dintre
intensitatea motivatiei ~i gradul de dificultate al sarcinii.
Intre motivatie ~i g'radul de dificultate trebuie realizata 0
asemenea adecvare incat sa se ajunga la optimumul
motivational: intensitatea optima a motivflliei care sa
permita obtinerea unor performante inalte.
De optimum motivational se poate vorbi in doua situatii:
1. cand djjicultatea sarcinii este corect apreciata ~l
subiectul adopt a motivatia corespunzatoare;
2. cand dificultatea sarcinii este incorect apreciata de
subiect, existand doua situatii:
a. subaprecierea dificultiipi sarcinii, caz in care
subiectul este submotivat ~i va a2ftona in conditiile
unui deficit de energie, ceea ce va duce la
nerealizarea sarcinii;
b. supraaprecierea dificultapi sarcinii, caz in care
subiectul este supramotivat ~i va actiona in conditiile
unui surplus de energie care l-ar putea stresa sau
chiar dezorganiza, care s-ar putea consuma inainte
de inceperea activitatii, ajungandu-se la e~ec.-
50
Stimulul motivational care impinge spre
realizarea unor progrese !ji autodepa!jiri evidente
poarta denumirea de nivel de aspiratie.
Nivelul de aspiratie trebuie raportat la posibilitatile ~i
aptitudinile subiectului. Pentru a .avea un efect pozitiv este
bine ca nivelul de aspiratie sa fie stabilit cu putin peste
posibilitatile d~ moment ale subiectului, dar trebuie sa se
Tina cont de aptitudinile ~i interesele acestuia ~i de cerintele
societatii.
Nivelul de aspiratie, ca rezultatul pe care individul
dore~te sa-I obtina, nu trebuie confundat cu nivelul de
expectanta, respectiv rezultatul pe care individul estimeaza ca
il va obtine pornind de la 0 apreciere realista.
lntensitatea motivatiei
Corelatia
existenta intre
intensitatea
motivatiei ~i
performantele
obtinute in
cazul sarcinilor
simple ~i
complexe
[[J}rEMATICILE EXISTENTEI
3. Tendinta spre afirmare socialii - ambitia, dorinta de a
depa~i pe altii, de a-i conduce etc.
4. Activarea existentei - nevoia de varietate, fuga de
plictiseala ~i monotonie, dorinta de a ciilatori, de a participa la
spectacole, de aventura etc.
5. Tematica creativii ori a realiziirii de sine - nevoia de
a fi competent, de a cunoa~te, de a-~i realiza aptitudinile, de a
crea etc.
6. Tematica normativii - tendinta supunerii la normele
~i regulile sociale.
1 1
Multitudinea structurilor motivationale prezente la fiinta
umana a determinat numeroase incerciiri de a grupa eel putin
pe cele principale in cateva directii fundamentale. Una dintre
aceste incercari este cea a lui H. Thomae, care descrie ~ase
domenii numite tematici ale existentei:
1. Tematica reglativii - domeniul trebuintelor vitale
(hrana, apa, caldura, alte nevoi de ordin material), tematica
erotica, preocuparea pentru propria securitate etc.
2. Tematica integriirii sociale - cuprinde nevoia de
societate, de comunicare, de colaborare, tendinta de a-i ajuta
pe cei in dificultate etc.
Aplicatie: Comparati piramida trebuinfelor lui Maslow cu aeeste tematici ale existentei.
WCONFLICTUL
Motivele pot avea orientari diferite, fiecare vizand cand motive Ie care actioneaza sunt pozitive, dar au orientari
realizarea unei alte activitati. In masura in care aceste diferite. Subiectul trebuie sa aleaga intre alternative, alegerea
activitati se ordoneaza in timp, satisracandu-se succesiv, nu privind, de obicei, ceea ce este mai apropiat in timp ~i spatiu.
se instaleaza 0 stare tensionala. Atunci cand nu este insa 3. Conflicte de apropiere-evitare, cele mai frecvente,
posibila ordonarea, apare conflictul, trait la nivelul care corespund situatiilor in care motivele au intensitati
subiectului ca 0 stare tensionala foarte intensa, care i~i pune aproape egale, dar sunt de orientare diferita.
amprenta asupra conduitei noastre. Desigur, conflictele nu presupun numai aspecte negative
Cea mai buna sistematizare a conflictelor este datorata (sciiderea impliciirii in activitate, diminueaza increderea in
lui Kurt Lewin, care a descris trei tipuri de conflicte posibile: sine, induce dificultati in luarea deciziilor, conduce la dileme
1. Contlictele de evitare-evitare care apar atunci cand morale, polarizeaza pozitiile ~i duce la formarea de coalitii
actioneaza motive negative cu tendinte opuse. De obicei, etc.), ci poate fi yorba ~i de efecte pozitive: cre~terea
"rezolvarea" se face prin evitarea conflictului, respectiv prin motivatiei pentru schimbare, cre~terea capacitatii de adaptare
ceeacesenume~te"ie~iredincamp". la realitate, cre~terea gradului de coeziune intr-un grup,
2. Conflictele de apropiere-apropiere se realizeaza atunci dezvoltarea creativitatii etc.
Aplicatie: Incercati sa exemplificati categoriile de conflicte prezentate mai sus.
~PLlCATII
1. Intr-o masura mai mare sau mai mica toti oamenii sunt
"prizonierii" mentalitatilor, ai prejudecatilor. F~rmati grope de 4
elevi sau lucrati pe perechi pentru a determina care sunt cauzele
existentei acestora.
2. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi pentru a determina
legaturile existenteintre motivatie ~ivointa.
3. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi pentru a identifica
cel putin 5 motive pentru care nu invatati la psihologie, iar apoi
incadrati-le intipurile (formele) motivationale studiate.
4. Trebuintelefiziologice~i de securitatesunt comune omului ~i ani-
malelor,diferentafiindlegatiidemaduldesatisfacere. Elabora~untext,
de aproximativ0 paginii,princaresasubliniatiaceastiidiferentii
=0. ,.==_. =
_.':iR~i!~ . condlfitii;stare de excitatie (foame, sete, trebuinta sexuala) ,
~ 'Aspiratie =niizuintii,dorintiidea realiza ceva, dea atingeun obiectiv. careorienteaza.organismul catre un anuIhit obiect datorita:~.
Impulsuri = trebuinte aflate in stare deexcitabilitate accentuatii, caruiatehsiuneasereduce.
'. expresiva. - Reflex = pr9du_sm mod 'spont, independent de vointa; r~acfie,
'Intentii=impliciiriproiectiveale subiectuluiin actiune. adecvatii~i constanta a organismului animal sau uman la 0
Prolectiv = (in cont.ext)care este motiv,atde un scop, obiecfiv care modificarea mediului externsauintern.
anticipeazaceeace urmeaza sas.erealizeze. - Tendinte ""forte directionatemai mul!saumai putinprecis._ .
g; 'pulJ.i!:tlJ:i.:::Jonr:; !?t9!ggi<::e.J!!9Q1.!~tlente care determina 0Jlnumita Valente==.orientiiriafectivepreanumiterezultateo=.. -----1f
~~:!"''''''-~~ . .....-" ~'llIlr-'- __ -~ ~';!"~ -~~-_=---<'1.~"'$l!!!IlII~..E!:.
12. AFECTIVITATEA
12.1 Definirea ,i caracterizarea afectivitatii
Perceptiile, reprezentarile ~i gandirea reprezinta procese
psihice de cunoa~tere a realitatii obiective, insa omul nu
realizeaza 0 Jnregistrare indiferenta a realitatilor lumii
exterioare. Astfel, unele evenimente ne bucura, altele ne
intristeaza, unele fapte ne produc entuziasm, in timp ce, altele
ne indigneaza etc., in functie de interactiunea dintre factorii
interni (cunoscuti sub denumirea de motivatie) ~i realitatea
obiectiva care are ca rezultat procesele afective.
Afectivitatea reflecta raportul de discordanta sau concordanta dintre starile interne ale subiectului (factori
motivationali) ~i(actorii externi sub forma unor trairi specifice.
Definitia precizeaza legatura existenta intre afectivitate ~i
motivatie, subliniind rolul energizant, de orientare ~i de
directionare a actiunii. Daca satisfacerea trebuintelor genereaza
bucurie, placere, entuziasm etc" nesatifacerea lor genereaza
tristete, neplacere, deprimare etc. In cadrul proceselor afective
pe prim-plan se afla valoarea ~i semnificapa pe care 0 are
obiectul pentru subiect. Relatia dintre subiect ~i obiect este mai
importanta decat obiectul in sine, deoarece in functie de gradul ~i
i2.2 Particularitatile afectivititii
Psihologul . Vasile Pavelcu a identificat urmatoarele

insu~iri ale proceselor afective:
1. procesele afective au valoare motivationala, deoarece
trebuinta ~i starea afectiva pot indeplini rolul de cauza ~i
de efect (procesele afective sunt motive active, iar
motive Ie sunt cristalizari ale proceselor afective);
2. procesele afective sunt subiective, adica apartin unui
subiect ~iil exprima in ceea ce are el definitoriu;
3. procesele afective se manifesta cu 0 anumita forta,
intensitate (se poate vorbi ~i despre un optimum afectiv)
~i au 0anumita durata;
4. polaritatea proceselor afective, care exprima tendinta
acestora de a gravita fie in jurol polului pozitiv, fie in
jurul polului negativ, in functie de satisfacerea
trebuintelor (bucurie-tristete, placere-neplacere,
dragoste-ura etc.);
5. mobilitatea proceselor afective, care exprima fie
trecerea de la 0 traire afectiva la alta (exemplu: trecerea -
de la 0 emotie la un sentiment), fie trecerea de la 0 faza la
alta in cadrul aceluia~i proces afectiv (exemplu:
trecerea de la stadiul primar care exprima 0 traire
durata satisfacerii trebuintelor unul ~i acela~i obiect poate sa
genereze trairi afective variate unor persoane diferite sau chiar
mai mult, acela~i obiect poate sa genereze trairi afective diferite
aceleia~i persoane, evident, in momente de timp diferite.
Procesele afective se afla in interactiune nu numai cu
motivatia, ci cu toate celelalte procese ~i functiuni psihice, ele
fiind prezente atat in domeniul incon~tientului, cat ~i al
con~tientului.
nespecifica de incertitudine bazata pe deficitul de
informatie, la stadiul secundar care presupune 0
traire specifica bazata pe relevanta informatiei). Daca
o persoana trece cu rapiditate de la 0 traire afectiva la alta
insearnna ca ea nu este maturizata din punct de vedere
afectiv sau poate sa fie yorba despre patologia
proceselor afective.
Acestor insu~iri ale proceselor afective Ii se pot adauga
altele, precum ambivalenta (insu~irea de a include doua ripuri
de trairi diferite in raport cu acela~i obiect) ~i expresivitatea
proceselor afective.
Expresivitatea proceselor afective se poate manifesta prin:
a. mimica (modificarile expresive la care participa
elementele mobile ale fetei);
b. pantomimica (ansamblul reaqiilor la care participa
intreg organismul: tinuta, mersul etc.);
c. modificarile de natura organica (amplificarea sau
scaderea. ritmului cardiac, scaderea sau cre~terea
tonusului muscular etc. exprimata prin paloare, inro~ire,
nod in gat, gol in stomac, transpiratie, tremurat etc.);
d. schimbarea vocii.
12
Vasile PAVELCU
(1900-1991)
Psiholog roman cu contributii in domeniul psihologiei
afectivitatii ~i structurii personalitatii.
Dintre lucrarile sale pot fi amintite: Caracterele afectivitiifii
(1938), Din viata sentimentelor (1969), Invitatie la
cunoa$terea de sine (1970), Cunoa$terea de sine ~i
cunoa$terea personalitiitii (1982) etc.
12.3 Clasificarea proceselor afective
Caracterizarile ~i denumirile diferitelor feluri de trairi
afective sunt extrem de variate, deoarece "in domeniul
afectivitatii, a~a cum scria Vasile Pavelcu, in 1937, aproape
fiecare autor intrebuinteaza 0 terminologie proprie". Mai tarziu,
acela~i lucru il afirma alti psihologi (G. Debus, A. Cosmovici).
Astfel, Debus nume~te trairile afective drept "sentimente", Fr.
Littmann Ie denume~te "emopi", iar V. Pavelcu ~i P. P.
Neveanu Ie numesc "afecte" etc.
Psihologul Mihai Golu utilizand, in clasificare,
intensitatea, durata, gradul de con$tientizare, nivelul de
elaborare a triiirilor afective, obtine urmatoarele categorii:
1. Procelele i trairile afective primare sunt innascute,
au caracter involuntar, spontan, fiind conditionate din
punct de vedere biologic. Ele cuprind:
a. tonul emotional se refera la reactiile emotion ale care
insotesc orice act de cunoa~tere (exemplu: simtim un
miros ~i imediat ne apare 0 traire ~ecifica - ne place
sau nu ne place);
b. trairile de natura organicii determinate de
functionarea buna sau defectuoasa a organelor
interne, generiind stari de confort sau disconfort
fiziologic (exemple: in cardiopatii predomina alarma
afectiva, in bolile gastro-intestinale apar stari de
mohoreala, in bolile pulmonare predomina starea de
"."""-=-=~~,,,=d
- 52
iritare etc.);
c. starile de afect sunt triiiri impulsive, violente, de
scurtii duratii care pot sciipa de sub controlul
contientului, cu aparitie bruscii i desIaurare
tumultoasii (exemple: furia, groaza, rasul exploziv
etc.) ..
2. Procesele ~i starile afective complexe sunt, de regulii,
doband'tte, se caracterizeazii printr-un grad mare de
contientizare.
Procesele afective complexe cuprind:
a. emotiile situationale curente sunt triiiri afective de
scurtii duratii, intense, cu desIaurare calmii sau
tumultoasii, fiind determinate de insuirile singulare
ale obiectelor, avand 0 orientare bine determinatii
(spre un obiect sau spre 0 anumitii persoanii). Existii 0
mare varietate de emotii, psihologul american R.
Plutchik considerand cii existii opt emotii de baza
(teama, sUl;priza, tristetea, dezgustul, furia,
anticiparea, acceptul i bucuria), celelalte emotii
rezultand din combinarea acestora;
b. emotiile integrate principalelor forme de activitate
(emotiile superioare) presupun evaluiiri, acordiiri de
semnificatii valorice activitatilor desIaurate;
c. dispozitiile sunt triiiri afective generalizate, difuze,
relativ stabile ~i cu intensitati moderate. Ele pot fi
determinate de 0 intamplare importantii, alteori
situatiile care Ie determina nu sunt sesizabile de cel
care Ie triiie~te, fapt care nu inseamnii cii dispozitiile
respective nu au 0 cauza bine determinata. Atat buna
cat ~iproasta dispozitie se pot manifesta pe 0 perioadii
mai scurtii sau mai lungii de timp, transformandu-se
in trasiituri de caracter.
3. Procesele ~i starile afectivc superioare se raporteazii
Cele opt emotii de baza ~i derivatele lor dupa R. Plutchik
nu la nivel de obiect sau de activitate, ci la nivel de
personalitate. Ele cuprind:
a. sentimentele, care sunt triiiri afective complexe, de
lungii duratii, stabile ~i cu intensitate moderata.
Psihologul Andrei Cosmovici considera cii sentimentele
sunt ample structuri de tendinte ~i aspiratii, relativ
stabile, care orienteazii, organizeazii, declan~eazii ~i
regleazii conduita.
Gama sentimentelor umane este foarte variatii i sunt
denumite utilizandu-se acelea~i denumiri ca in cazul
senzatiilor, insa sentimentele nu trebuie
confundate cu emotiile, chiar daca sentimentele se
nasc din emotii. Sentimentele "imnt emotii repetate,
care rezista la factori perturbatori. Psihologul Vasile
Paveleu considerii cii fonnarea sentimentelor
urmeaza 0 anumitii procesualitate: faza de
cristalizare, faza de maturizare (faza cea mai
inaltii) ~i faza decristalizare, de dezorganizare a
sentimentului prin satietate ~i uzurii, asociata cu
deceptii, pesimism etc.
Ca generalizari ale emotiilor, sentimentele pot fi:
- sentimentele intelectuale (sentimentul de
curiozitate, de mirare ~i uimire, sentimentul
indoielii etc.) apar in procesul cunoa~terii realitiitii
i sunt un factor energizator al acesteia;
- sentimentele morale (sentimentul de prietenie,
patriotismul, sentimentul datoriei etc.) reflectii
atitudinea pozitiva -sau negativa fatii de actiunile
proprii ~i ale celorlalte persoane;
- sentimentele estetice (admiratia, extazul etc.)
apar pe baza perceperii frumosului, fie cii este
yorba de artii, de natura sau de actiunile omului.
Psihologul A. S. Makarenko a subliniat faptul cii
educatia estetica a copilului nu trebuie sa se
realizeze numai sub aspectul evaluarii operelor de
artii, deoarece exista ~i 0 esteticii a vietii cotidiene,
a muncii ~i a disciplinei, a aspectului exterior, a
conduitei etc.
b. pasiunile, care sunt tdiiri afective foarte intense,
stabile, de lungii durata care antreneaza
intreaga personalitate. Omul pasionat intr-un
domeniu i~i mobilizeazii to ate energiile ~i
demonstreaza 0 neobinuitii tenacitate in
desfii~urarea lor, fiind considerate, de unii
psihologi, anomalii ale afectivitiitii. Din punct de
vedere valoric, pasiunile pot fi pozitive, nobile,
constructive (sportul, lectura, creatia artisticii etc.)
~i negative, oarbe, vicii care conduc la
comportamente bizare. Viciile pot fi grupate in trei
centre de interes: Eul (pasiuni posesive:
cupiditatea, avaritia, fanatismul), Altul (gelozia,
ambitia) ~i Lumea (pasiunea pentru jocurile de
noroc).
12.4 Holul proceselor afective
Rolul proceselor afective este controversat, deoarece
unii psihologi consider a ca emotiile prin intensitatea,
desfa~urarea lor tumultoasa, prin starea de agitatie difuzii,
dezorganizeazii conduita (P. Janet), in timp ce alti psihologi
sustin cii emotiile, prin mobilizarea energiei psihonervoase,
organizeazii conduita (W. B. Cannon). Psihologul Vasile
Paveleu considerii cii emotiile dezorganizeazii conduita, in
timp ce sentimentele 0 organizeazii. in realitate, procesele
afective indeplinesc ambele roluri, dar in conditii diferite: ele
dezorganizeazii conduita atunci cand intensitatea triiirilor
este mare, dnd situatia este nouii, iar organismul nu ~i-a
elaborat inca riispunsuri comportamentale adecvate ~i ele
organizeazii conduita dacii organismul ~i-a elaborat
riispunsuri comportamentale pentru anumite situatii, dacii
intensitatea triiirilor este me die etc. Se poate observa cii
procesele afective constituie latura energetid a proceselor
psihice ~i a comportamentului uman, ele fiind surse
suplimentare de energie, care potenteazii activitatea.
Maturitatea afectiva indicii prezenta controlului de sine,
pre cum ~i insuirea modalitiitilor adaptative la situatiile cu care
ne confruntiim, deoarece emotivitatea este_ 0 triisiiturii de
personalitate, ea avand un rol determinant in stabilirea tipului
de temperament dupii modelul franco-olandez.
Comportamentul afectiv perceput de altii, devine un
instrument al cunoa~terii interpersonale. "Cheia intelegerii
altora, spunea V. Paveleu, se aflii in propriile noastre vibratii
afective", subliniindastfel rolul triiirilor afective in
cunoa~terea interpersonalii.
53
WJnEZVOLTAREA AFECTIVIT AlII
12
Caracteristici
Reactii afective vagi, confuze, fluctuante;
la 2 luni apare plaeerea, la 4-5 luni frica,
determinata de prezenta unor persoane
necunoscute, la 3-61uni rasul, iar injur de
8 luni bueuria.
Viata afectiva ineepe sa se organizeze,
orientandu-se spre persoane ~i obiecte ~i
se invata expresiile emotionale speeifiee
grupului. La 18 luni se manifesta
gelozia. In jurul varstei de 2 ani starile
afective cunosc fluctuatii mai mari, se
manifesta agresivitate determinata de
faza de opozitie fata de adult, aeeasta
inlocuita progresiv de trairi afective
pozitive (determinate de trebuinta de a fi
iubit, de a coopera cu adultul).
In aceasta etapa de varsta viata afectiva se
diversifica, se nuanteaza, iar prin joc se
dezvolta capacitatea de simulare a unor
trairi afective. La 3 ani apare sentimentul
de vinovatie, la 4 ani eel de maudrie, iar in
jurul varstei de 6 ani se pune problema
prestigiului ~i a ru~inii. Chiar daca viata
afectiva ramaue in ansamblu instabila,
din acest moment se dezvolta capacitati
de control voluntar al emotiilor.
Incep sa apara procesele afective
superioare: curiozitate inteleetuaHi,
sentimentul datoriei, admiratia etc.
0-1 an
1-3 ani
3-6/7 ani
6/7-10/11 ani
IEtapa ontogenetica Unul dintre primii factori ai dezvoltarii afectivitiitii este
existenta unor obstacole in realizarea tendintelor ce apar
spontan in primii ani de viata. Gruparea lor in structuri din ce in
ce mai complexe, pana la nivelul sentimentelor ~i pasiunilor,
presupune stan tensionale. Atunci cand nu apare nici 0 bariera,
nici 0 frustrare, tendintele se consuma imediat in actiuni al
caror ecou ramane redus (este cazul mai ales al familiilor cu un
singur copil, caruia ii sunt satisIacute toate dorintele).
Evolutia afectivitatii este determinata ~i de imitarea
atitudinilor sau emottilor celor din jur, Copilul imita cu
u~urinta pe adulti, nu numai in ceea ce prive~te expresiile
verbale, ci ~i in privinta gesturilor, atitudinilor, emotiilor pe
care cei cu care se intalne~te, in diferite contexte, Ietraiesc.
Un alt fenomen ce conduce progresiv la constituirea ~i
extinderea trairilor afective este transferul, fie sub forma
transferului prin contiguitate (0 stare afectiva durabilii
provocata de un anumit obiect sau fiinta care se asociaza curent
cu alte obiecte sau fiinte va determina progresiv ca starea
afectiva sa se rasfranga ~i asupra celorlalte obiecte sau fiinfe),
fie sub cea a transferului prin asemanare (faptul ca un obiect
sau 0 persoana determina 0 stare afectiva, spre exemplu un
sentiment, aceasta stare afectiva se va rasfrange ~i asupra
altora, asemanatoare).
Un fenomen de lunga durata, care nu se poate dovedi
experimental, dar care explica formarea sentimentelor
complexe, este combinarea afectiva. Atunci cand uneia ~i
aceleia~i imagini i se asociaza, in mod repetat, diferite stari
afective, ele tind sa se combine, determinand realizarea unei
sinteze afective (completa, atunci caud nu se mai pot
I recunoa~te afectele din care provine, respectiv incompleta,
dnd acestea sunt recognoscibile - cazul geloziei, in care se
recunosc iubirea ~iura).
Toate fenomenele amintite se realizeaza insa in functie de 10/11-14 ani Se continua dezvoltarea sentimentelor
experienta socialii a persoanei in cauza, contextul social superioare: responsabilitatea, patriotismul
favorizand sau dimpotriva constiturea ~i dezvoltarea etc. Se dezvolta totodata trairi afective eu
afectivitatii. Simultan se pune problema con~tientizarii intensitate mare, apare teama de
trairilor afective, astfel meat sa devina posibila interventia infrangere ~i la mijlocul inervalului
vointei, progresiv ajungandu-se la 0 stabilitate a vietti dispretul. Toate acestea, plus nevoia de a
afective ~i la predominanta unor sentimente superioare, fi afectuos cu altii, semnifidi 0nuantare ~i
Realizarea acestor doua conditii semnificii atingerea inceputul unei stabilizari a vietii afe~tive.
maturitatti afective. Aceasta nu survine insa automat, pe 14 18' S t - t I lIt
__ "_ , , _ ., d . - am e accen ueaza con ro u vo un ar,
masura ce mamtam m varsta, eXIstan persoane care nu atmg , It fi' d b d I'
niciodata maturitatea afectiva, sl.m~ an I.m vor a e. 0 cou:p 1c~re a,
P 'b'l' ""d - tutur t v1etn afect1ve, Apare cnza de 1dentItate,
OSl 11tatea punem m eV1 enta a or aces or d ' ... b'
~ __ . ~ .. 1;' I' ar ~1pnma 1UIre.
lenomene arata ca ~1alectIv1tatea, a le ca aproape mtreaga I--------+---'~----
personalitate, are un caracter dobandit, evolutia cunoscuta de-a peste 18 ani Viat~ afec~iva se perfecti~neaza ~i ~r~-
lungul ontogenezei fiind deosebit de intensa. greslV se aJunge la 0 matunzare afectIva.
Aplicatie: Realizati un dosar tematic prin care sa ilustrati una dintre etapele ontogenetice de dezvoltare a afectivitatii.
~
4. Realizati un dosar tematic prin care sa ilustrati unul dintre
procesele afective.
3. Construiti un text de aproximativ 10randuri prin care sa ilustrati
semnificatia psihologica ~i corelatiile existente intre urmatorii
termeni: afecte, expresivitate ~iconduitii,
disparandperceptialumiiexterioare.
Fanatism = zel excesivpentru 0religie; a~ament exageratrata de 0
convingere, idee, insopt de totala intoleranta fata de
adversari.
Pliicere = emope legata de 0 senzatie agreabila sau de satisfacerea
unei tendinte. Pliicereadepinde de starea subiectului ~i ca
atare este instabila, disparand odatiiell rezolvareatensiunii
generatede trebuinta,
.,
I
-- - ---
rii~~;;:;"' w .::iIl.'::4u::d.." ~
Carenfii afectivii = lipsa sau insuficienta a afectiunii. Trebuintele
afective ale omului sunt la fel de importante ca oricare alte
trebuinte vitale, nesatisfacerea lor putfuJd conduce la
perturbatii grave alepersonalitiipi.
Cupiditate =lacomiemare deca~tig,de avere.
Extaz = stare inefabila in care subiectul pare cufundat in incantare,
admi[atie, funcpile ~getative sunt mult incetinite ~i
~LICATII
1. Comentati din punct de vedere psihologic urmiitorul text:
"Emotia este .a 0 apa care se revarsa brusc rupand digul;
pasiunea e un torent care curge mereu sapandu-~i albia tot mai
adanc" (Imm. Kant),
2. Analizati comparativ gandirea ~i afectivitatea subliniind
diferentele ~iasemanarile dintreacestea.
54
~~-
13. ACTIVITATEA VOLUNTARA
13.1 Definirea ,i caracterizarea activita,ii
nu percepem de dragul de a percepe ~i nici nu gandim de
dragul de a gandi. Omul-personalitate se subsumeazii
formulei "a exista pentru a actiona, pentru a
desfii~ura 0 anumita activitate", in timp ce animalul
"actioneazii pentru a trai". Prin urmare, subiectul
uman nu existii ca atare decatin ~i prin activitate.
Pentru psiholog, activitatea apare in doua ipostaze,
aflate in interdependenta:
1. in ipostaza de baza genetica obiectiva a functiilor ~i
proceselor psihice particulare (de la perceptie la vointa);
2. in iposta~ de exteriorizare ~i de obiectivare a
functiilor ~i capacitatilor psihice. Procesele ~i functiile
psihice se proiecteaza ~i se integreaza in activitate, caci
Activitatea, in sens general, este un raport selectiv intre subiect ~i un anumit complex de sarcini cu conpnut
obiectiv, cu grade diferite de complexitate, dificultate, in cadrul caruia subiectul i~i utilizeazi fortele psihice ~i
fizice pentru realizarea unui anumit scop.
Activitatea realizeaza 0 integrare ierarhica a tuturor
functiilor, proceselor ~i trasaturilor psihice ale personalitatii.
In diferite forme ~i variante de activitate, ponderea ~i modul
de combinare, a functiilor ~i capacitatilor psihice difera
foarte mult. In acela~i timp, modul de desfa~urare ~i
performanta activitatii depind de gradul de elaborare a
proceselor psihice particulare (perceptie, memorie, gandire,
imaginatie, vointii etc.) ~i de trasaturile globale de
personalitate (echilibrul emotional, atitudinea fata de sarcini,
extraversia, introversia, spiritul de riispundere etc.). Acest fapt
determinii utilizarea de teste psihologice analitice de
,
perceptie, de gandire, imaginatie etc. ~i a unor teste sintetice,
de evaluare a triisiiturilor de personalitate, in orientarea ~i
selectia profesionalii. Mai mult, fieciirei profesii ii este
specificii 0 anumitii psihograma (un anumit mod de
combinare ~i de integrare.a componentelor psihice). Intrucat,
se constatii cii ~i activitatea este dependenta de procesele ~i de
functiile psihice particulare, putem afirma cii relatia dintre
activitate ~i organizarea psihicii a individului se prezintii sub
forma unui circuit, in cadrul ciiruia nu se manifestii 0
conditionare univocii, ci una reciproca. latii de ce se poate
spune cii rolul activitiitii in viata noastrii este enorm.
inviitiimantului obligatoriu ~i a inviitiimiintului liceal,
postliceal ~i universitar. Motivapa inviitiirii poate sii
fie intrinseca sau extrinseca. Dupa continut poate
fi: invatare perceptiva (sisteme de forme, semne ~i
simboluri), conceptual a (notiuni ~i cuno~tinte utile),
operationala (formarea ~i dezvoltarea sistemului de
operatii, de metode ~i procedee de cunoa~tere ~i de
actiune) ~i sociala (reguli ~i norme de comportare in
societate ).
Inviitarea presupuiie formarea ~i dezvoltarea
simultana a laturii informative ~i a celei formativ-
aplicative. Ea nu se reduce la memorie, de~i
presupune participarea memoriei aliituri de perceptie,
giindire, imaginatie, atentie, motivatie, afectivitate,
2. blocul extern de execupe, care presupune selectarea ~i
activarea actiunilor, realizandu-se conexiunea inversii
de la blocul de executie la cel de comandii. Acesta este
compus din: mi~ciiri (cele mai simple elemente
constitutive; pot fi: musculare ~i ideale, ambele fiind
mediate ~i coordonate verbal), operatii ~i actiuni
(actiunile indud mi~ciiri ~i operatii). Actiunile se
subsumeaza activitatii ~i se orienteazii spre un scop,
presupun folosirea unui mijloc, insii nu dispun de un
motiv propriu. Veriga executivii este susceptibilii de
automatiziiri, ajungandu-se la deprinderi. Blocul
conexiunii inverse este format din operatori logici de
analizii comparativii a rezultatului obtinut in functie de
ceea ce s-a propus (validare sau corectie).
Psiholog american cu preocupiiri mai ales pentru
comportament. Spre deosebire de I. P. Pavlov nu explicii
comportamentul prin conditiile sale prealabile, ci prin
satisfactia obtinutii in urma adaptiirii la mediu. Experientele
sale desIa~urate pe animale au fost extinse la om, in domeniul
inviitiirii.
Dintre lucriirile sale pot fi amintite: Science and Human
Behavior (1953), The Technology of Teaching (1968), Beyond
Freedom and Dignity (1971) etc.
B. F. SKINNER
(1904-1990)
Din punct de vedere psihologic, in structura activitatii
intra:
- Motivul (trebuintii, interes, aspiratie, ideal), care
raspunde la intrebarea: de ce?
- Scopul (respectiv, satisfacerea motivului), care
riispunde la intrebarea: ce? (ce se urmiire~te?)
- Mijlocul (cuno~tinte, deprinderi, unelte exteme etc.),
care raspunde la intrebarea: cum?
Din punct de vedere operaponal (cibernetic), structura
activitapi presupune corelarea ~i conexiunea inversa dintre:
1. blocul de comandii intern, unde se realizeazii analiza
~i evaluarea sarcinii, procesele de elaborare a planului,
de analizii ~i de alegere a mijloacelor, de elaborare
anticipatii a scopului;
13.3 Formele activitatii
,
Modalitiitile de realizare a activitiitii ca raport selectiv intre
un subiect ~i un complex de sarcini sunt foarte diverse:
1. Dupa planul de desfa~urare ~i dupa natura
produsului, existii: activitate predominant spirituala
(intelectualii) ~i activit ate predominant materiala
(fizicii).
2. Dupa locul ocupat in viata subiectuhd, existii:
activitate principaHi (de bazii) ~i activitate secundara
(subordonatti).
3. Dupa natura ~i evolutia ontogenetica, exista:
a. Jocul este, ontogenetic, prima activitate ~i este
dominantii in copiliirie. El are 0 motivape intrinseca
~i rol formativ.
b. Invatarea (~colarii) este dominantii pe durata
-
vointa, atitudinea fata de activitateetc.
c. Munca este dominanta in viata adultului activ (in
medie intre 20 ~i 65-70 de ani). Ea are caraeter
normativ, iar forma specifica de structurare este
profesia (ocupatia). Dupa natura componentelor
domjnante, munca poate fi: intelectuaHi ~ifizicii, iar
dupa caracterul produsului, munca poate fi:
reproductiv-executivii ~inovator-creatoare.
4. Dupii gradul de con~tientizare a componentelor,
exista activitate in totalitate con~tientii (ia forma
vointei) ~i activitate cu componente automatizate
(deprinderile).
13.4 Definirea ,i caracterizarea voin,ei
Vointa reprezinta procesul psihic complex, prin intermediul caruia omul i~i mobilizeaza ~i-~icanalizeaza
fortele ~icapacitatile flZice~ispirituale in vederea invingerii obstacolelor care apar pe traiectoria activitatii.
J. Piaget considerii vointa un reglaj al reglajelor,
subliniind faptul ca ea se rasfrfmgeasupra proceselor cognitive
$iafective.
Vointapoate fi apreciata in corelatie cu stadiul de dezvoltare
aindividului. L. Vagotski considerii cii,in evolutia sa, copilul
invatii comenzile verbale ale adultului, pe care, ulterior, Ie
interiorizeazii, ajungand sa-~i dea comenzi singur. Adultii
eonstituie, pentru copii, modele de comportament ~i chiar
modele de vointii.
Vointa poate fi inteleasa ca: modalitate de coordonare a
ctivitiitii in general (vointa actiunii ~i vointa abtinerii,
rabdarii, arenuntarii), ea proces superior de autoreglaj (detip
con~tient ~i mediat verbal) ~i ca aptitudine de a actiona in
vederearealizarii unui scopcon~tientpropus.
Din punet de vedere psihologic, obstacolul nu se
identifica cu nici un obiect sau fenomen al realitatii ~i nici cu
rezistenta interna resimtita de individ in desfii~urarea unei
Vointa, in calitate de proces psihic, se realizeazii de-a
lungul mai multor etape:
1. Articularea motivaponalii, prefigurarea intentiei sau
impulsul exprima 0 tensiune interioara care tinde sa se
exteriorizeze ~i sa activeze veriga motorie. Impulsul
poate fi interior sau exterior ~i atunci dnd intensitatea
lui depa~e~teun anumit prag, are loc con~tientizarealui
care devine punctul de plecare al actiunii voluntare.
Con~tientizareaimpulsului ~iraportarea lui la un anumit
obiect sunt urmate de formularea scopului ~i
directionarea actiunii in vederea realizarii lui (starea de
"vrere" - "vreau X").
2. Analiza ~i lupta motivelor. Motivele odata elaborate
intra in raporturi de concordanta sau de opozitie, ceea ce
impune aprecierea avantajelor ~i a dezavantajelor
alegerii unuia sau a altuia.
3. Luarea hotararii, realizata in urma deliberarii, face
posibila elaborarea planului de actiune. Ea presupune
alegerea unui motiv ~i respingerea sau amanarea
celorlalte, stabilindu-se, eventual, ordinea realizarii lor.
13.&Calititile vointei
, ,
Cele mai importante calitiip alevointei sunt:
1. Perseverenta consta in mentinerea timp indelungat a
efortului in directia realizarii scopului la nivelul de
perfectiune impus de subiectul insu~i ~i a~teptat de cei
din jur. Ea presupune realizarea efortului voluntar pe 0
perioada indelungata de timp, chiar ~i in conditiile in
care, aparent, n-ar fi posibila continuarea actiunii.
Opusul ei este inciipiitanarea (insu~ire negativa) care
presupune urmarirea unui scop chiar ~i atunci cand este
clar ca imprejurarile nu ofera nici 0 ~ansade reu~ita(este
rezultatullipsei de flexibilitate in gandire ~i actiune, al
prejudecatilor sau al unor carente educationale).
2. Fermitatea ~itiiria vointei este capacitatea de a suporta .
dificultatile, opiniile contrare, severitatea criticii etc.,
pentru ...,a-timentine hotararea luata. Opusul ei este
activitati, ci reprezintii 0 confruntare intre posibilitiiple
omului ~iconditiile obiective ale activitiitii.
Natura obstacolului poate fi diferita: exterioarii,
materiala sau internii (de natura fiziologica, psihologica). in
evaluarea obstacolului poate sa se produca: subaprecierea
obstacolului (e~ec), supraaprecierea obstacolului (e~ec) sau
reflectarea adecvatii a acestuia. In depa~ireaobstacolului,
omul i~imobilizeaza efortul voluntar. Efortul voluntar nu este
innascut, fiind dependent de modul de apreciere a obstacolului
~i de nivelul de dezvoltare a limbajului. El consta dintr-o
mobilizare a resurselor fizice, intelectuale, emotionale, prin
intermediul mecanismelor verbale.
Limbajul are rol reglator in declan~area, organizarea ~i
desfii~urareaactiunilor mintale saumotorii. Astfel, vointa poate
sa transforme imperativele externe in comenzi interne
(autocomenzi), constituindu-se ca mecanism psihic de
autoreglare, de autoguvernare ~ide dirijare a conduitei
Acum apare intentia de a actiona care include: motivul
ales, scopul urmarit, mijloacele adecvate de realizare a
scopului, planul desfii~urarii actiunii ~i posibile
consecinte aleacesteia.
4. indepli~irea planului sau faza executiei este formata
din operapi concrete (prin care situatia initiala este
supusa unor transformari, in plan mintal sau exterior,
pentru realizarea scopului stabilit) ~i, uneori, operatii
automatizate care vor fi integrate controlului con~tient.
Executia are caracter secvential, ea constand din
succesiuni de operatii. Pe parcursul executiei pot sa
apara obstacole ~i actiunea sa e~ueze, scopul nefiind
realizat.
5. Faza de evaluare ~i de verificare a rezultatelor
partiale ~i transformarea lor in informatie inversii,
pentru comanda ~i efectuarea operatiilor viitoare. Daca
rezultatele nu sunt cele scontate, atunci sunt ~anse ca
actiunea sa fie repetata. Rezultatul final, prin conexiune
inversa, asigura inregistrarea programului (schemei)
actiunii pentruutilizarea ulterioara.
sliibiciunea vointei (insu~ire negativa) care inseamna
imposibilitatea de a realiza efortul voluntar cerut, chiar
daca cel in cauza este con~tient de importanta acestui
fapt pentru el saupentru cei dinjur.
3. Independenta ~i initiativa exprima gradul de
autodeterminare ~i originalitatea liniei proprii de
conduita. Opusul ei este sugestibilitatea (insu~ire
negativa) care consta in adoptarea necritica a
influentelor exterioare.
4. Au.tocontrolulpresupune con~tientizarea, aprecierea ~i
adecvarea permanenta a tendintelor, motivelor ~i
proceselor intelectuale, precum ~ia actiunilor concrete
anumitor exigente, principii, idealuri morale, politice,
sociale etc.
5. Promptitudinea deciziei consta in rapiditatea cu care
13
omul delibereaza. Opusul ei este nehotiirarea sau
tergiversarea (insu~ire negativa) care se manifesta ca
oscilatii indelungate ~i nejustificate intre motive,
scopuri, mijloace etc. cu amanarea deciziei.
Calitiple vointei, integrate in structuri mai complexe,
devin trasiituri de caracter . Dezvoltarea vointei contribuie la
56
dezvoltarea personalitatii, deoarece pe masura ce obstacolele
sunt depa~ite, ele i~i pierd sau se diminueaza caracterul de
obstacol.
Dupa tipul de activitate ~i de efort exersate, vointa se
specializeaza fiind mai dezvoltata intr-un domeniu decat in
altul.
PORTUL DINTRE ACTIVITATEA VOLUNTARA ~I ACTIVITATEA INVOLUNTARA
13
"Omul in general este con~tient de obiectivele pe care Ie voluntaqiriisul sau plansul (...)
urmare~te, de procedeele, de actiunile prin care aceste Actiunile voluntare ale omului i~i pot pierde prin
obiective pot fi atinse. Datoritii acestui fapt, caracterul voluntar, exercitiu caracterul lor volimtar propriu-zis. Actiunile de
con~tient, devine 0 trasatura specifica, esentiala a omului. acest fel se pot numi actiuni postvoluntare. Astfel,
In afara de actiunile voluntare, la om se manifesta insa ~i deprinderile, operatiile automatizate pot sa se desIa~oare
diferite procese, mi~cari sau actiuni care nu au caracter chiar sub un control sumar al con~tiintei. Actiunile
voluntar. (...) Amintim cateva dintre acestea: clipitul, automatizate se pot insa subordona reglarii voluntare in orice
stranl1tul, tu~itul, retragerea bratului sau a piciorului la un . moment, daca apar anumite dificultati in calea realizarii lor.
stimul dureros, intoarcerea capului catre un stimul nea~teptat, Aceste actiuni se incadreaza de obicei in intregul unei
oftatul, riisul. Caracter involuntar pregnant au mai cu seama activitati sau actiuni planificate ~i organizate in mod
unele procese vegetative, cum ar fi salivarea, functionarea con~tient. Astfel scrierea unei scrisori unui prieten reprezinta
inimii, respiratia, transpiratia etc. 0 actiune voluntara, dar efectuarea unor litere in cursul
Unele manifestari de conduita apar la copil sub forma scrierii se desIa~oara automat. (...)
unor actiuni involuntare, cum ar fi sugerea, inghititul, Intre actiunile voluntare ~i cele involuntare exista relatii
mi~carile impulsive ale membrelor ~i ale trunchiului etc., dar multiple. (...) Un criteriu acceptat in general pentru
mai tarziu acestea se subordoneaza reglarii voluntare. Alte distingerea actiunilor voluntare de cele involuntare consta in
procese sau manifestari devin reglabile prin vointa numai reglarea prin sistemul verbal a actiunii. Daca 0 actiune poate
partial. Astfel, de exemplu, putem sa ne reglam voluntar, in fi reglata prin cuvant, prin autocomanda, ea poate fi supusa
anumite limite, respiratia. Putem tu~i ~i intentionat, dar in caz reglarii prin vointa noastra."
ca ne chinuie 0 tuse grava nu mai putem rezista ~i tu~im in (Beniamin Zorgo, Ce este vain/a?, Editura ~tiintifica, Bucure~ti,
cursul unei conferinte. De asemenea, putem influenta 1969,p.97-100)
Aplicatie: Analizati raporturile existente intre activitatea voluntara ~icea involuntara pe parcursul unei ore de curs.
~PLlCATII
1. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Identificati
calitatile vointei in cazul personajului Vitoria Lipan din romanul
"Baltagul" allui Mihail Sadoveanu sau in cazul altui personaj
(literar sau istoric).
2. Identificati asemanarile ~i deosebirile dintre fazele procesului
rezolutiv ~ifazele actului voluntar.
3. Analizati rolul proceselor afectiv-motivationale in desla~urarea
actelor voluntare.
4. Considerand, ca punct de plecare, ideea potrivit careia reglarea
voluntara a activitatii se face in conditiile stransei legaturi cu
celelalte procese psihice, descrieti relatiavointei cu acestea.
5. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentie
urmatoarele proverbe ~i,apoi, precizati ce calitati ale vointei sunt
implicate. Argumentati raspunsul vostru.
a) Laborimprobus omnia'vincit(Munca indaIjita invinge
orice).
b) Buturuga mica rastoarna carul mare.
c) 0cusatura latimp scute~te0 suta.
d) Cine nuvrea candpoate, atunci candvrea, nupoate.
e) Picatura mica gaure~tepiatra tare.
6. Formati grope de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentie
urmatoarele situatii concrete ~i,apoi, stabiliti daca este yorba sau
Abulie = deficienta a vointei, !ipsa de vointa. Abulicul este
incapabil sa ia 0 decizie sau sa realizeze un proiect, iar
'ineficienta lui, de care este con~tient, Ii spore~te starea de
indispozitie..
Deprindere = dispozitie relativ stabila generat~ de un exercitiu
prelungit. Pe langa repetare, pentru formarea unei
del'rinderi,_este.cnecesaf--c.~p_ersQaIl.a,_ill_c.auza,_sa_atinga~i
nu despremanifestarea vointei, argumentandraspunsul vostru:
a) Un elev aflat in situatie de corigenta, lipse~temult de la
~coala, lara motiv, iar atunci cand este prezent la ore nu a invatat
mmlc.
b) 0persoana, care ~i-apierdut picioarele intr-un accident,
lucreaz~in gospodarie ~ii~iintretine cei 5copii.
c) Intrucat a fost mu~cat de caine in copilarie, unui adult ii
este frica de caini.
8. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Determinati
!egaturileexistenteintre motivatie ~igandire.
9. In aproximativ jumatate de pagina, comentati afirmatia lui
Secenov potrivit ciireia : "Vointa nu este un agent obscur, care
comanda numai mi~carile. El este latura activa a ratiunii ~i a
simtului moral ... "
10. Formati grope sau lucrati pe perechi. Cititi cu atentie urmiitoarea
fabula atribuita filosofului -Jean Buridan (cca. 1300-1358) ~i,
apoi, discutati posibilitatea ca actul deciziei, al alegerii, sa nu
intervina inorice activitate:
Buridanaveaun magar. Inaintede a pleca de acasa, Buridani-apus
ill iesle, atilt ill dreapta, cat ~i ill stanga stanoagelor, 0 cantitate
suficientiideran. Cumillsaranuldinamandouagramezileeralafel,
magarulnus-apututhotiiridincaresam1lnance~iamurit defoame.
nivelul de maturizare necesar.
lntrinsec =care constituie sau manifestapartea propne ~iesentiala a
unui lucru, fenomen, proces etc.; launtric.
RegIa} =modde realizare a reglarii.
Veleitate = vointa deficitara, slaba; este corespunzatoare dorintei.
Veleitarul dore~te sa realizeze lucruri nemaipomenite, se
entuziasmeaza foarte u~or, intreprinde unele actiuni in
acest sens, dar IlU le finalizl:aza,
57
14. DEPRINDERILE**
14.1 Definirea ,i caracterizarea deprinderilor
o analiza cat de superficiala a componentelor activitatii
noastre va arata ca nu toate componentele acesteia sunt
con$tiente, ex(stand 0 multitudine de reactii, gesturi sau
activiti'i!i care par a se desIa$ura de la sine (cititul, scrisul,
mersul, conducerea automobilului etc.) Evident, nici nu am
putea desIa$ura simultan mai multe activitati dad unele dintre
ele nu ar fi automatizate, dad multe dintre cele ce Ie facem nu
ar dobandi calitatea de deprinderi.
Deprinderile reprezinta componente automatizate ale activitatii, elaborate con~tient, consolidate prin
exercipu ~idesfi~urate fara un control con~tient permanent.
In raport cu definitia pe care am precizat-o, definitorie
pentru 0 deprindere se dovede$te automatizarea numita
secundara, anume faptul de a fi fost initial 0 actiune con$tienta
care s-a transformat progresiv, prin exercitiu $i consolidare,
dobandind stabilitate, precizie $i viteza. Termenul de
deprindere indica astfel gradul de fixare, de stapanire a unei
actiuni sau operatii, altfel spus caracteristica psihologica a
activiHitii $i nu 0 formatiune distincta de aceasta. Daca in faza
initiala, aceea a constituirii deprinderii, controlul con$tiintei se
aplici:ituturor detaliilor actiunii, progresiv atentia se deplaseaza
de la detalii la ansamblul actiunii, Iara a se disocia de vointa.
Deprinderile sunt declan$ate con$tient, iar dupa aceea au un
U$or control con$tient (sunt subcon~tiente), fiind actiuni
stvoluntare.
Desigur, in masura in care deprinderile sunt componente
ale activitatii umane, iar aceasta se dezvolta de-a lungul vietii,
urmeaza d $i deprinderile sunt dobandite de-a lungul vietii,
fiind prezente doar la acei indivizi care Ie-au invatat. Prin
repetare $i exersare se automatizeaza, dobandind stabilitate $i
permitand desIa~urarea corecta, sigura ~i rapida a activitatii,
cu un consum redus de energie psihonervoasa $i fizica.
Absenta deprinderilor face imposibila desfa~urarea
activitatilor complexe, dar ~i 0 consolidare gre~ita poate
genera dificultati, corectarea lor fiind foarte greoaie.
Complexitatea existentei umane presupune 0 multime de
activitati automatizate, 0 multime de deprinderi care sa
elibereze atentia (care are un volum limitat) pentru acele actiuni
care nu se pot automatiza. Determinarea tipului $i gradului de
automatizare a deprinderilor are astfel relevanta pentru
cunoa$terea unei personalitati, pentru competentele pe care
aceasta Ie are sau Iepoate dobandi.
4.2 Clasificarea deprinderilor
Diversitatea activitatii umane implica ~i 0 mare diversitate
a deprinderilor, clasificarea acestora putandu-se realiza in
functie de mai multe criterii, dintre care cele mai relevante sunt:
1. Dupa complexitate se face diferenta in~re:
-- deprinderi simple (trasarea liniilor, ovalelor,
bastona~elor de catre copilul care invata sa scrie);
- deprinderi complexe (scrierea literelor, silabelor, iar
dupa aceea a cuvintelor).
2. Dupa procesele psihice automatizate implicate
preponderent se disting:
~ deprinderi senzorio-perceptive (orientarea privirii
in a~a fel incat imaginea sa cada pe zona centrala a
retinei);
- deprinderi verbale (descifrarea cuvintelor rostite
este u~urata de forrnarea unor deprinderi de auz
verbal);
deprinderi de gandire (construirea rationamentelor
potrivit anumitor algoritmi);
deprinderi motorii (ex. mersul pe bicicleta).
3. Dupa tipul de activitati in care se incadreaza se pot
pune in evidenta:
deprinderi de joc (a sari coarda, ajuca carti);
- deprinderi de invatare (a scrie, a citi, a calcula, a lua
notite);
deprinderi de
mundi (a cro~eta,
a zidi, a dactilo-
grafia) etc.
Acestea sunt doar
cateva dintre criteriile
ce pot fi utilizate pentru
clasificarea de-
prinderilor. Este insa de
subliniat faptul ca
deprinderile nu sunt
niciodata "pure", ceea
ce se are in vedere fiind
intotdeauna dominante.
Spre exemplu cititul
este simultan 0
deprindere senzorio-
perceptiva ~i de
gandire, iar scrisul 0
deprindere motorie, de
gandire $i senzorio-
perceptiva.
Pentru ca deprinderile sa se
formeze este necesar ca
organismul sa atinga nivelul de
maturizare necesar fixarii lor.
1'4
4.3 Formarea ,i interac,iunea deprinderilor
Toate deprinderile sunt dobandite de-a lungul
existentei noastre~ ceea ce presupune un proces de form are a
lor, proces care poate fi mai lung sau mai scurt, in primul rfmd
in funqie de complexitatea deprinderii ce urmeaza sa se
formeze. Realizarea acestui proces de formare a deprinderilor
presupune mai multe conditii:
1. conditii externe:
o instruire verbalii care sa vizeze conditiile de
realizare, mi~carile ce trebuie Iacute etc.;
- demonstrarea actiunii;
realizarea de exercifii pentru formarea ~l
automatizarea mi$carilor;
controlul $i autocontrolul executiei, semnaliindu-se
erorile;
- piistrarea metodelor, caracterul activ $i calitatea
acestora etc.
2. conditii interne:
int~resul celui care invata pentru activitatea
exersata;
existenta unor triiiri afective care insotesc procesul
de formare a deprinderilor; ."".
prezenta unor caliiiiti fnniiscute pentru tipul de
activitate dat (de ex. varsta);
- prezenta altor deprinderi asemanatoare etc.
Formarea unei deprinderi este un proces complex care se
desfii$oara in mai multe etape, impliciind intreaga
personalitate:
1. Familiarizarea cu actiunea: este etapa in care se
...
realizeaza instruirea verbala ~i demonstrarea realizarii
actiunii, subiectul dobandind informatiile necesare
despre actiune.
2. inviifare~ analiticii: in aceasta etapa actiunea este
se'gmentata ~i fiecare componenta este exersata separat.
Sunt implicate aici atentia, vointa ~i gandirea, mai ales
pentru corectarea numeroaselor gre~eli.
3. OrganizaTea ~i sistematizarea: elementele anterior
exersate sunt integrate progresiv intr-un ansamblu.
4. Automatizarea: prin exersarea repetata a actiunii in
ansamblul sau, erorile sunt eliminate, operatiile sunt
prescurtate, atentia necesara diminuandu-se progresiv.
5. Perfectionarea: presupune executarea actiunii in
conditii diverse, treptat fiind atinse niveluri superioare
de precizie, viteza, corectitudine etc.
Odata, formate, deprinderile nu raman izolate, ci se
integreaza diferitelor activitati ~i interactioneaza unele cu
altele. Deprinderile se sustin unele pe altele in actiunile pe
care Ie realizam, 'dar la fel de bine existenta unor probleme cu 0
anum ita deprindere se rasfrange ~i asupra celorlalte.
Analiza interactiunilor existente intre deprinderi permite
punerea in evidenta a douii fenomene:
transferul, care reprezinta relatia pozitivii intre 0
deprindere deja formatii $i una in curs de formare, in
sensul ca aceasta din urmii beneficiazii de asemaniirile
existente ~i integreazii elementele comune.
interferenfa, care reprezintiifenomenul de influentii
negativii intre douii deprinderi, in sensul cii
deprinderea anterior formatii perturbii formarea noii
deprinderi. Influenta se poate manifesta fie retroactiv
(de la deprinderi mai noi, dar mai bine consolidate spre
'DEPRINDERI EFICIENTE DE STUDIU
deprinderi mai vechi, dar mai putin consolidate), fie
proactiv (vechile deprinderi stanjenesc formarea unor
noi deprinderi).
La nivelul sistemului psihic uman se_pot pune in evidentii
interactiuni ale deprinderilor ~i cu alte componente psihice:
- Priceperile: apar in urma interactiunilor dintre
deprinderile ~i cuno~tintele detinute, fiind prezente in
toate domeniile. Este mai flexibilii decat simpla
deprindere, a~a incat este posibilii aplicarea sa in
conditii foarte variate.
- Obi~nuinfele: sunt componente automatizate ale
activitiitii, rezultate din interactiunea deprinderilor cu
trebuintele. Aceastii corelare face ca obi~nuintele, spre
diferenta de deprinderi, sii se autodec1an~eze ~i
autoenergizeze, sa se desfii~oare cu regularitate,
nerealizarea lor determinand triiiri afective negative.
De asemenea, prezenta unei structuri motivationale
face ca obi~nuinfele sii se imparta in pozitive (salutul,
plimbarea de dimineata, spiilatul pe maini etc.) ~i
negative (fumatul, consumul de alcool etc.), spre
diferentii de deprinderile care sunt neutre din punct de
vedere moral. Existenta deprinderilor permite atentiei
sii fie distributivii.
Sectiunea rezumatului sau a sintezei, acestea
permitiind sistematizarea materialului.
Lumea contemporana devine pe zi ce trece tot mai
complexii, volumul d,e informatie ce trebuie vehiculat tot
mai mare, iar deciziile ce trebuie adoptate tot mai
responsabile. Intr-un astfel de context a avea capacitatea de
a asimila informatia necesarii ~i a 0 putea utiliza in
contextele adecvate constituie atuuri ce permit obtinerea
unei eficiente superioare in actiunile noastre. Iar aceste
probleme nu se pun doar la nivelul vietii adulte, ci la orice
varsta. Fixarea ca deprinderi a unor modalitiiti de studiu
eficiente nu poate reprezenta atunci decat 0 ~ansii in plus.
Cum se poate proceda?
1. Notifele. Banala activitate a luarii de notite se poate
dovedi deosebit de relevantii in activitiitile noastre, mai ales
atunci cand contextele in care ne aflam presupun
vehicularea unui volum mare de informatie. In primul rand
sunt a alternativii relevantii a studiuiui sistematic,
indeplinind, de asemenea, mai multe functii:
- nu reu~im sa retinem tot ceea ce se prezintii intr-o ora
de curs sau intr-o discutie, a~a indit stocarea
exterioara informatiilor ne permite sa facem oriciind
apella ele pentru a Ie revizui sau utiliza in diferite
scopun;
- luarea de natite permite 0 memorare mai facila a
informatiilor" fixarea mai temeinica ~i in cele din
urma reactuaJizarea mai rapidii ~imai fidel a a lor;
- structurarea materialului se poate realiza in timpul
receptiirii acestuia (in timpul orelor).
Desigur, ideal ar fi sa putem nota tot ceea ce ni se spune
sau ne intereseazii, simultan sa reu~im 0 sistematizare
completa a materialului ~i chiar 0 rezumare a sa. De cele mai
multe ori nu exista insa 0 astfel de posibilitate, ceea ce
inseamnii cii in functie de modul in care ne luiim notitele
SectiuneaI
in aceastii sectiune a
paginii, cea mai mare, sunt
notate ideile a~a cum sunt
receptate in timpul cursului sau
in cadrul contextului in care
luiim notite.
Sectiunea III '
Secfiunea II
Aceasta
sectiune este
cea a CUVlll-
telor cheie,
puse in
evidentii ulte-
rior. Se pot
face de ase-
menea co-
mentarii sau
completiiri
etc.
59
yom reui?i dupa aceea sa Ie utilizam cu mai mult sau mai putin unor astfel de criterii are un caracter motivator, ceea ce
succes. Prelucrarea notitelor la acest nivel se poate realiza permite accentuarea eficientei obtinute.
ulteriorin masura in care ele sunt luate astfel incflt sa permita 5. Deprinderi de gandire criticii. Intelegerea nu este
acest lucru. S-au propus astfel foarte multe modalitati de intr-un fel decat inceputul invatarii, iar nu sfiiri?itul sau. A
luare a notiti::lor, unul dintre cele mai utilizate fiind modelul gandi critic presupune a lua idei, a Ie examina implicatiile, a Ie
T de luare a noti(elor, prezentatin pagina anterioara. expune unui scepticism constructiv, a Ie pune in balanta cu
2. Evidentierea. Dupa cum s-a dovedit in cadrul celor alte puncte de vedere, a construi argumente, a adopta decizii
invatate despre perceptie, formarea imaginilor perceptive etc. Mai mult, este yorba de posibilitatea de a aborda, pomind
este favorizata, printre alti factori, i?ide ceea ce se numei?te de la cele oferite in cadrul lectiilor, in manu ale sau alte
contrast. Astfel, cu textul se poate intra in interactiune i?iprin materiale educationale, informatii noi in mod independent.
sublinierea (evidentierea) ideilor importante, reducandu-se La un nivel inferior, prin gandire critica putem intelege i?i
materialul ce trebuie retinut i?i reactualizat. Rezulta 0 numai capacitatea i?i disponibilitatea de a nu ramane la 0
structura care pe langa posibilitatea retinerii cu mult mai receptare pasiva i?ila 0 reproducere la fel de pasiva a ideilor,
multa acuratete reprezinta i?i0 .,ancora" de care ulterior pot fi respectiv capacitatea i?idisponibilitatea de a interoga textele,
legate alte informatii relevante. Pentru ca sublinierea sa informatiile pe care Ie invatam. Putem sa ne punem in primul
permita insa atingerea intr-adevar a unei eficiente superioare rand intrebiiri de genul:
este necesar sa fie respectate cateva reguli: - Care este semnificatia acestor idei?
- decizia asupra caror idei sa fie subliniate se ia dupa - Pot sa construiesc exemple pentru ilustrarea lor?
parcurgerea in intregime a textului (paragrafului); - Am mai intalnit idei ase~anatoare? Ce idei?
- nu trebuie subliniata 0 cantitate foarte mare de text, in - Pot aplica cunoi?tintele? In ce context?
acest caz rezultatul nefiind relevant; - Ce consecinte detenilina aceste idei in raport cu ceea ce
- se utilizeaza semne sau culori diferite pentru sublinierea i?tiamanterior? etc.
diferitelorelemente ale textului. 6. Managementul timpuJui de studiu. Pentru a ajunge
3. intelegerea. Mai precis este yorba de verificarea sa avem intr-adevar eficienta in procesul invatarii aceasta
permanenta a gradului de intelegere a textului. Aceasta se trebuie sa aibii un caracter sistematic, iar un astfel de caracter
poate realiza de mai multe maniere, in functie de obii?nuintele presupune 0 utilizare eficienta a intervale lor de timp pe care
de invatare ale fiecaruia sau de natura textului: formularea de Ie-am identificat ca permitandu-ne a obtine cea mai mare
intrebiiri, clarificarea ideilor care pun probleme de eficien!a.
intelegere, rezumarea textului, realizarea de predictii in text Stabilirea independenta a scopurilor de invatare,
etc. planificarea timpului de studiu, eliminarea factorilor de
4. Monitorizarea invatarii. Invatarea este 0 activitate di~tr~gere, a?optarea.u~or str~teg.ii pot~i~i~e de yrelucrare i?iII 14
complexa care pe masura ce este exersata permite aSlmIlare a mformatlel, 0 atItudme cntIca fata de ceea ce
constituirea unor deprinderi de monitorizare a invatarii, invatam i?i, de ce nu, autorecompensarea ne vor permite sa
altfel spus contribuie la identificarea unor criterii personale a realizam ceea ce ne intereseaza: asimilarea rapida, temeinica
caror realizare semnifica incheierea procesului. Identificarea i?icritica a ceea ce trebuie sa invatam.
Aplicape: Analizati-va propriul proces de invatare prin prisma acestor deprinderi. In ce masura aveti astfel de deprinderi? Ce ar
trebui sa faceti pentru a Ie forma, in masura in care nu sunt prezente, sau cum Ie puteti perfectiona?
~PLICATn
1. Analizati urmatorul fragment de text: "Deprinderile ocupa ill
sistemul psihic uman un loc masiv, dar detin 0 pozitie
subordonata" (P.Popescu-Neveanu).
2. Analizati interactiunea deprinderilor cuprocesele cognitive.
3. Analizati locul ~irolul deprinderilor in structuraactivitatii.
4. Elaborati continutul etapelor necesare formarii unei deprinderi
(spre exemplu, unanumitjoc).
5. in structura personalitatii majoritiitii dintre noi exista ~i
obi~nuinte negative. Identificati in propria voastra conduita 0
astfel de obi~nuinta ~i incercati sa puneti in evidenta fazele
Automat =ceea ce se face, se executa aparent de la sine sau, eel putin
tara un control con~tientexplicit;
Condi{ie = fapt, imprejurare de care depinde aparipa unui fenomen
sau care influenleaza desfii~urarea unui fenomen;
imprejuriirileillcare serealizeaziiun fenomen;
lnterac{iune = forma de legaturii a obiectelor, a fenomenelor etc.,
manifestata printr-o condiponare sau 'acpune cauzalii
reciproca;
Maturizare '= serie de transforman care permit atingerea de catre un
parcurse ininstalarea sa. Identificati, de asemenea, factorii care au
facilitat aceasta instalare.
6. Realizati 0 analiza comparativa intre deprinderi, pe de 0 parte,
obi~nuinle~ipriceperi, pede alta parte.
7. Analizali interacliuneadeprinderilor cuprocesele reglatorii.
8. Analizati interacliuniledeprinderilor cu fenomenele psihice.
9. Scrieli un cuvant folosind mana cu care obi~nuili sa faceti acest
lucru. Dupa ce ati inregistrat timpul, realizati acela~i lucru cu
cealalta mana, inregistrand, de asemenea, timpul. Explicati
diferenlele aparute.
organism a maturitiipi, respectiv momentul in care se
epuizeazii potenlialul de cre~tere; se utilizeaza ~i in sensul
de maturizarepsihologica, respectivprocesul de constituire
progresiviiapersonalitiipiadulte;
Perfec{ionare =imbunatiilirecalitativa;
Prediclie = anticipare,estimare a ceeaceurmeaziisaseilltample;
Proactiv = ceea ce acponeazii, se apliciiasupra a ceva ce urmeazii sa
serealizeze;
Retroactiv =ceea ceacponeazii,se apliciiasupraa ceva ce s-arealizat,
s-a format illtrecut.
60
TIPURI DE ITEMI 4
Itemi subiectivi
: reprezinta raspunsuri mai ample care sunt dirijate, orientate ~i ordonate cu
ajutorul unor cerillt~, indicii, sugestiietc.
1. Caracterizati
atentia volun~ra
~i atentia post-
voluntarii, evi-
dentiind interac-
tiunile dintre
aces tea.
2. Pornind de la
caracterizarea
succinta a lim-
bajului, precizati
legatura acestuia
cu gandirea.
Atentia se refera la concentrarea ~i focalizarea efortului mental ce genereaza
selectivitatea reflectiirii, bazatii pe reflexul de orientare declan~at spontan, la inceput, dar
apoi dirijat voluntar, prin intermediul cuvantului. Ea se define~te ca fenomenul psihic de
orientare selectiva ~ide concentrare a energiei psihonervoase, in vederea desra~uriirii optime
a a~tivitatilor psihice.
In plan subiectiv, atentia este resimtitii ca 0 stare de incordare ce se observa din
manifestarile, din indicii comportamentali: fixarea privirii asupra persoanei sau asupra
obiectului vizat, imobilitatea sau tacerea, scaderea frecventei respiratiilor etc.
Fenomenul acesta nu are un continut informational spe~ific ~inici un produs propriu, fapt
pentru care atentia este inclusa intre functiile vointei, intre operatiile inteligentei ~i chiar
printre functiile generale ale con~tiintei. Atentia se des~oara in mai multe etape: orientarea
neselectiva - a~teptare, atitudine pregiititoare, atentie focalizatii.
Clasificarea formelor atentiei se poate realiza potrivit mai multor criterii, dintre care cel
mai important se refera la mecanismul ~i dezvoltarea sa. Se disting astfel 0 atentie
involuntara (neintentionatii, spontana, declan~ata de stimuli extemi ~i de stimuli intemi), 0
atentie voluntara ~i 0atentie postvoluntara.
Atentia voluntara este forma superioara a atentiei, decl~atii intentionat, care se realizeaza
cu efort voluntar ~i este autoreglatii con~tient. Ea este superioarii atentiei involuntare prin
mecanismele sale de producere ~i prin efectele ei in activitatea omului. Un rol important, in
decla~area ei, revine mecanismelor verbale prin care se ia decizia de a fi atent, se stimuleaza
~i se focalizeaza atentia. In masura in care presupune efort voluntar, ea este lirnitatii in timp
(pana in momentul aparitiei oboselii), fiind facilitata de factori precum: stabilirea cu claritate
a scopului, a semnificatiei actiunii, crearea unei ambiante favorabile activitiitii, structurarea
buna a activitiitii ~i delimitarea etapelor care cer 0atentie mai mare etc.
Atentia postvoluntara reprezinta un nivel superior de manifestare a atentiei care rezultii
din utilizarea repetatii a atentiei voluntare care se transforma in deprinderea de a fi atent,
deoarece exersarea mai indelungatii intr-un anumit domeniu de activitate duce la
automatizare, la reducerea treptata a efortului pentru concentrare ~istabilitate.
Atentia voluntara stii prin urmare la baza atentiei postvoluntare (aceasta rezultii din
automati~area atentiei voluntare), rara sa fie yorba insa de 0 trecere integrala la aceastii
forma. In realitate, in desra~urarea diferitelor activitiiti, cele doua forme sunt
complementare.
Limbajul este definit ca activitatea de comunicare interumana prin intermediullimbii ~ia
altor sisteme de semne ~i simboluri. Comunicarea este procesul de transmitere a
informatiilor, limba fiind suportul ~i instrumentul comunicarii. Ea este un sistem de semne
~i reguli logico-gramaticaleelaborat social-istoric, care serve~te cainstrument de codificare
~i transmitere a informatiei in procesul real al comunicarii. Forma de baza, naturala ~i
concretii a limbajului este vorbirea (limbajul oral), de~i la fel de bine se poate vorbi de un
limbaj non-verbal.
Limbajul, in contextul existentei umane, indepline~te functii specifice precum: de,
comunicare, de cunoa~tere, simbolica de reprezentare, expresiva sau afectiva , persuasiva
sau de convingere, de reglare sau de determinare, ludicii sau de joc, dialecticii sau de
formulare ~i rezolvare a contradictiilor sau a conflictelor problematice, de detensionare
nervoasii, pragmatica etc.
Limbajul se afla in stransii interdependentii cu celelalte fenomene ~iprocese psihice, dar,
in special, eu gandirea, cu procesele intelectuale ~i cu cele motorii. Astfel, intelegerea
cuvintelor contureaza clar imaginea perceptiva ~i antreneaza memoria semantica,
reprezentiirile ~i gandirea, iar perceptiile ~i reprezentarile, prin verbalizare, dobandesc
seffinificatie. Limbajul are un rol important in formarea gandirii ~i in procesul de
socializare, ~i anume, in evolutia sa de la limbajul egocentric la limbajul socializat, ceea ce
poate conduce la eliminarea elementelor afective, personalizate, individuale. Astfel, l~
inceput, cuvintele nu spun nimic copilului, sunt simple sonoritati. Asociindu-Ie mereu cu
acele~i obiecte sau fiinte, ele directioneazii atentia ~i inlesnesc operatiile gandirii: analiza,
sinteza, comparatia. Treptat, fiecare termen devine un punct de fixare a semnificatiilor.
Semnificatiile unui cuvant sunt in functie de experienta individului, ele sunt corelate cu
-cele ale societatii, vocabularul condensand experienta milenara a societiitii. Limbajul
obliga la rationalizarea ~i socializarea gandirii, ciici pentru a ne face intele~i trebuie sa
eliminam ceea ce este prea individual, personal, afectiv, exprimarea trebuindsa fie clara ~i
precisa (un cuvant permite 0 precizie pe care imaginatia nu 0 poate fumiza). Progresul
invatiirii limbajului se realizeaza concornitent cu progresul gandirii, caci comunicand,
incercand sa elucidam altora 0 notiune, ne precizam noua i~ine intelesurile, eliminam
neclaritatile. Se poate astfel aprecia ca intre limbaj ~i gandire exista un raport de unitate ~i
interconditionaie.
- este yorba de
un eseu seml-
structurat,
cerintele care
determina
structurarea
raspunsului
lasand totu~i
suficiente
grade de
libertate care,
in masura in
care se uzeaza
de ele, vor
permite eva-
luarea nu nu-
mal a cuno~-
tintelor deti-
nute, ci ~i a ca-
pacitatii de a
utiliza in-
formatia de tip
psihologic in
contexte rela-
tivnoi;
- potrivit for-
mularii, este
yorba, de ase-
menea, de un
eseu seml-
structurat.
Structura ~i dezvoltarea
personalita!ii
15. Personalitatea .
15.1 Personalitatea ca slslem
16. Individ. Persoana. Personalitate*
16.1 Individ. Persoana. Personalitate
16.2 Con~tiinta ca nucleu al personalitatii
16.3 Diferente in manifestarea personalitatii *
17. Te~p~raDlentul
1,,7.1Latura- dinamico-energetica a personalitatii
18. Aptitudinile
18.1 Latura instrumental-operationala a personalitatii
18.3 Inteligerita ca aptitudine generalii
19. Caracterul
19.1 Latura relational-valorica a personalitatii
19.3 Rolul caracter,ului in structura personalitatii
20. Creativitatea
20.1 Conceptul de -crea1iy!!ate
20.2 Niveluri ~i stadii ale creativitatii
21. Etape in dezvoltarea petsonalitatii*
21.1 Principiul dezvoltarii in psihologie
21.2 Varstele mici (3-10/11ani)
21.3 Preadolescenta (10/11-14/15 ani)
. 21.4 Adolescenta (14/15-18/19 ani)
21.5 Tineretea (18/19-30 ani)
21.6 Maturitatea (30-55/6() ani)
21.7 Batranetea (55/60 w... )
Tipuri de iteDli 5 --
..
~
-
15. PERSONALITATEA
15.1 Personalitatea ca sistem
mediului-In care traie~te.
In calitate de obiect de studiu psihologic, personalitatea
trebuie pusa in legatura cu ansamblul sistemului psihic
uman, tara insa sa se identifice cu acesta. Astfel, in timp ce
sistemul psihic uman da seama de toate manifestarile
psihocomportamentale, inclusiv cele cu caracter accidental sau
trecator, personalitatea, in cali tate de element stabil al
conduitei, poate fi abordata printr-un set de factori (numiti de
G. Kelly "constructe personale") ce au ca trasaturi definitorii:
caracterul integrator, sintetic in raport cu celelalte
procese ~i functii psihice;
caracterul stabil, relevat de manifestarea constanta in
conduita; .
caracterul sistemic, in sensul ca implica fiinta umana
concreta in ansamblul sau ~i nu numai intr-un anumit
raport concret;
caracterul adaptativ, in sensul ca ace~ti factori nu sunt
absolut rigizi, ci sub actiunea constanta a anumitor
factori pot cunoa~te restructurari;
caracterul definitoriu, in sensul ca permit evaluarea
globala a unei fiinte umane concrete.
o analiza a limbajului comun va arata insa destul de
repede ca termenul de personalitate nu este singurul termen
utilizat pentru a desemna fiinta umana in integralitatea ei. Sunt
astfel utilizati in acela~i scop ~i termeni precum: individ,
individualitate ~i persoanii. Desigur, din punctul de vedere al
psihologiei ca ~tiinta, este necesara delimitarea precisa a
semnificatiilor aces tor termeni. In acest sens se pot face
urmatoarele diferentieri:
termenul de "individ" desemneaza 0 fiinta vegetal a sau
animala considerata ca unitate distincta a speciei din
care face parte, deci individ este orice organism,
inclusiv omul;
termenul de "individualitate" desemneaza ansamblul
particularitatilor proprii unui individ care il deosebesc
de ceilalti indivizi.
termenul de "persoana", cu 0 bogata istorie in ordinea
gandirii occidentale, desemneaza numai natura umana
in ceea ce are aceasta specific ~i nu include aspecte
concrete legate de varsta, ocupatie etc., termenul fiind
utilizat mai cu seama intr-o ordine statistica ("Cate
persoane lipsesc astazi de la ~coala?").
Date fiind aceste limitari ale termenilor care in limbajul
comun sunt utilizati ca echivalenti cu cel de personalitate,
psihologia in calitate de ~tiinta il utilizeaza pe acesta, existand
numeroase definitii ale termenului de personalitate.
Personalitatea reprezinta sistemul insu~irilor stabile ~i specifice unei fiinte umane concrete care i~i pun
amprenta decisiv asupra manifestarilor psihocomportamentale ale acesteia.
15
Se poate constata de altfel cu destul de mare u~urinta ca
de~i exista numeroase asemanari intre indivizii umani, ceea ce ii
face sa apartina acelea~i specii, fiecare dintre noi are un mod
propriu de a actiona, de a reaction a, de a se raporta la ceilalti etc.
Este evident, de asemenea, ca modul particular in care fiecare se
insereaza in spatiul social nu tine doar de un anumit proces sau
fenomen psihic, ci de intreaga fiinta a celui in cauza, avand ca
atare un caracter sintetic. Un astfel de caracter arata simultan
ca ceea ce se poate numi personalitate nu este un alt proces sau
fen omen psihic sau rezultatul insumarii tuturor acestora, ci tine
de function area ca intreg a fiintei umane. Simultan trebuie
atunci sa se vorbeasca de un caracter stabil dar, de asemenea';
flexibil al personalitatii, in masura in care se pastreaza 0 anume
constanta a reactiilor, rara ca aceasta sa impiedice fiinta umana
sa se adapteze la modificarile din mediu.
Aceste caracteristici ale fiintei umane considerata ca
lintreg in manifestarile sale comp;rtamentale ne permit sa
,I iafirmam un caracter sistemic al personalitatii, respectiv
1.1 . personalitatea reprezinta un sistem bio-psiho-socio-
cultural:
dimensiunea biologicii este relativa la potentialul uman
nativ, la ereditatea fiecarei fiinte umane;
dimensiunea socio-culturala. este un produs al
procesului de socializare, respectiv interventia mediului
socio-cultural asupra potentialului ereditar disponibil;
dimensiunea psihologica se constituie in zona de
intersectie a nativului cu dobanditul, pe masura
constituirii sale, personalitatea dobiindind autonomie ~i
capacitate de autoevolutie.
Personalitatea se identifica astfel cu subiectul uman
concret considerat in trasaturile sale definitorii, anume ca
subiect al actiunii. cunoasterii si valorizarii orooriei fiinte si a
r
Definitii ale personalitatii:
"Personalitatea reprezintii imbinarea non-repetitivii a
insu~irilor psihice care caracterizeazii mai pregnant ~i cu un mai
mare grad de stabilitate omul concret ~i modalitiitile sale de
conduitii" (AI.Ro~ca(red.), Psihologiageneralii, Editura Didacticii
~iPedagogicii, 1976,p. 466).
"Personalitatea este organizareadinamicii in cadrul
individului a acelor sisteme psihofizice care determinii gandirea ~i
comportamentul siiu caracteristic" (G. W. Allport, Structura #
dezvoltarea personalitiipi, Bucure~ti, Editura Didacticii ~i
Pedagogicii, 1981,p. 40).
"Personalitatea este in esentii elementul stabil al conduitei
unei persoane, modul siiuobi~nuit de a fi, ceea ce 0 diferentiazii de
altele" (N. Sillamy, Dictionnaire de psychologie, Paris, Larousse,
1%5;p.216).
S.L. Rubinstein aratii cii "Fiecare persoanii este un subiect
in sensul "Eu-ului", dar notiunea de persoanii, in contextul
psihologiei, nu poate fi redusii la notiunea de subiect in acest sens
specific, ingust", deoarece continutul psihic al persoanei nu este
epuizat de motivele activitiitii con~tiente, el incluzand ~itendintele
involuntare. Trebuie subliniat faptul cii eul este doar nueleul
personalitatii, Constantin Riidulescu-Motru sesizand foarte bine
distinctia dintre eu ~i persoanii/personalitate: "Personalitatea se
cristalizeazii in jurul Eului, dar in structura sa in afarii de Eu se
cuprind ~i alte elemente suflete~ti.Eul este liciirireade fulgere care
dezvaluie incotro merge anticiparea sufletului. Personalitatea este
ma~inariasolida care mijloce~terealizarea anticipatiei. Eul traie~te
in clipita actualitiitii, personalitatea in durata trecutului. Unul este
momentul, celalalt vectorul fortei".
"
Studiul personalitatii umane, data fiind eomplexitatea
aeesteia, se dovede~te una dintre temele ce poate fi abordata sub
o multitudine de aspeete, a~a inciit, in urma eereetarilor
intreprinse, au fost construite mai multe modele ale sale:
1. Modelul psibanalitic: constituie cel mai vechi dintre
modele Ie personalitatii, fiind datorat parintelui psihanalizei,
anume Sigmund Freud. Acesta, avfmd 0 bogata experienta
clinica, a constatat ca psihicul uman are 0 organizare
nivelara, respectiv incon~tient, precon~tient ~i con~tient.
lncon~tientul reprezinta nivelul eel mai profund al
psihicului nostru, cel care nu ne este accesibil direct, sediu al
instinctelor sexuale, al agresivitatii, al dorintelor ~i actelor
refulate ete. Precon~tientul este sediul in primul rand al
deprinderilor, dar ~i al informatiilor care de~i nu sunt
con~tiente la un moment dat, pot fi aetualizate in functie de
necesitatile subiectului uman concret (actioneaza de
asemenea ca 0 instanta de "cenzura",perrnitand accesulin
con~tiinta doar a acelor produse ale incon~tientului care sunt
acceptabiJe pentru aceasta). Con~tientul, suprafata
psihicului nostru, este constituit dintr-un flux continuu de
informatii ~i trairi emotionale, detinand un rol important in
COl.~delll
I
}'
I
Id I
(Siner
modul specific de a fi al fiintei umane. Acestui model care
distinge trei niveluri ale psihicului uman, Freud ii va suprapune
mai tarziu diferentierea a trei instante ale psihismului uman
(Sine, Eu, Supraeu), fiecare avand un rol specific.
2. Modelul trisiturilor: 0 cercetare a existentei umane
concrete pune in evidenta ca in pofida situatiilor diverse in
care individul uman concret este implicat, existii 0 anumitii
constanta a actelor, actiunilor, reactiilor etc. acestuia, astfel
inciit se poate vorbi de un caracter unitar. In acest context,
constantele observate pot fi interpretate ca trasaturi psihice,
personalitatea impunandu-se ca 0 "constelatie de triisiituri"
(P. Guilford). Prin urmare, intr-o astfel de perspectiva
observationala, trasaturile psihice puse in evidenta se
dovedesc a da seama de particularitatile sau insu~irile
relativ stabile ale unei persoane (coreet, sincer, emotiv
etc.), avand un caracter descriptiv ~i 0 valoare explicativii.
Gruparea lor la anumite niveluri de generalitate permite
schitarea unor tipuri psihologice, una dintre cele mai
cunoscute teorii a tipurilor fiind cea constitution ala.
Din punct de vedere strict psihologic, 0 importanta mai
mare 0 are teoria lui G. Allport, potrivit caruia la fiecare
individ pot fi puse in evidenta 1-2 trasaturi cardinale
(dominante ~i determinante in raport cu celelalte), 10-15
trasaturi principale (caracteristice) ~i 0 multitudine
indeterminata de trasaturi secundare.
3. Modelul factorial: psihologia este 0 ~tiintii in cadrul ciireia
aspectele de ordin calitativ se imbina cu cele de ordin cantitativ.
Dacii'in cazul modelului triisiiturilor aspectele calitative sunt
dominante, adoptarea unui punct de vedere predominant
cantitativ, cel putin la baza, va porni de la luarea in ca1cul a
rezultatelor obtinute la teste, notiiri etc. Un demers de acest gen
va reduce diversitatea manifestiirilor psihocomportamentale la J
anumiti factori comuni, specifici. Cel mai cunoscut model 15
factorial, rezultat in urma apliciirii metodei statistice nurnite I
analizii factorialii, este cel apaqiniind psihologului american
Raymond B. Cattell. Acesta a identificat 16 factori ai
personalitiitii care, corelati, permit furnizarea unui profil al
personalitiitii fiecarui om. Pentru evaluarea acestor factori el a
elaborat un test de evaluare in cadrul ciiruia fiecare factor este
evaluatprintr-unnumiirde 10-13 itemi.
Atletie
'--"'"
Astenic
Psiholog american contemporan, deosebit de prolific (peste
400 de carti ~i 500 de articole), studiaza cu precadere
personalitatea (infiinteaza la Universitatea din Illinois, dupa
cel de-al doilea riizboi mondial, un laborator dedicat
cercetarii acesteia), dar, de asemenea, aptitudinile ~i in
special inteligenta. Printre lucdirile sale importante se pot
aminti Personality: A systematic, theoretical, and factual
study (1950), Abilities: Their structure, growth. and action
(1971), The inheritance of personality and ability: Research
methods and findings (1982), Intelligence: Its structure,
-growth. and action (1987) etc.
Picnic
Raymond B. CATTELL
(n.1905)
4. Modelul constitutional: tipologia constitutionala
pleaca de la anumite paralelisme descoperite in
cadrul experientei psihice intre constitutia corporalii
a unei persoane ~i manifestarile de ordin psihic. Cea
mai cunoscuta tipologie constitutionalii este cea a lui
E. Kretschmer, care diferentiaza trei tipuri: picnic
(siluetii de statura mijlocie, exces ponderal, fata
plinii, miiini ~i picioare scurte etc.), astenic (corpul
alungit ~i slab, greutate inferioarii celei normale,
sistem osteo-muscular firav etc.) ~i atletic (bine
proportionat fizic, cu toracele ~i musculatura bine
dezvoltate) ...
WiTESTUL DE PERSONALITATE 16PF
..
Din multitudinea de insu~iri prin care poate fi circumscrisa personalitate~, Raymond B. Cattell a selectat 16 factori stabili
~i semnificativi, capabili sa explice comportamentul indivizilor. Ace~ti factori, numi!i factori de origine sau intemi, au fost
corela!i cu mai multi factori de suprafa!a sau extemi. Factorii de suprafa!a au fost dispu~i la extremele unei scale cu 11niveluri pe
I care se men!ioneaza gradul de dezvoltare a fiecarei insu~iri. Consemnarea rezultatelor ob!inute prin aplicarea testului (numit 16PF) schi!eaza un profil de personaJitate foarte util atat din punct de vedere psihologic, cat ~ipentru orientarea profesionala.
'" Fi~ade consemnare a rezultatelor in urma aplicarii testului 16PF
.' Factorul Note Note Notescazute Etalonin 11c1ase Noteridicate
brute standard
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Rezervat,deta~at,critic,rece Deschis,cald,cooperant,
A (schizotimic) abordabil(ciclotimic)
I Putininteligent,giindire Inteligentavie,giindire
B concreta abstractii
! StabilitateemotionaHi scazuta Stabilitateemotionala
C (cuEo'slab) putemica,calm(E~putemic)
Modest,respectuos, Caracterputemic,agresiv,
E conciliant,supus/docil autoritar,inciipatiinat
Moderat,prudent,taciturn, Impulsiv,entuziast,voios,
F putincomunicativ jovial
i Indiferent, oportun Con~tiincios, perseverent,
G (slabiciunea supraeului) serios(supraeuputemic)
Timid,timorat,suspicios, Aventuros, intreprinziitor,
(_ H banuitor sociabil,spontan
Putemic~irealist,calculat, Tandru,sensibil,dependent
I satisIacutdesine afectiv
I Increzator, cooperant Neincrezator, suspicios,
I L biinuitor, incapatiinat
I, Practic,con~tiincios, Imaginativ, boem,libertin,
'M ceremonial visator
Direct,naiv,sentimental, ... Fin,perspicace,lucid,
N natural cunoscatoral societatii
I Calm,increziitorin sine, Anxios,depresiv,sentiment
o senin,optimist decu]pabilitate
Conservator, stabil,respect Inovator,liberal,spiritcritic,
,', Q] pentrutraditie radicalism
,1" l' 5 Dependent degrup,fidel Suficientsie~i,independent,
L Q2 grupului resursepersonate
Necontrolat, impulsiv, Controlat,prudent,vanitos,
Q3 instinctiv, neglijent demn
Destins,calm,lini~tit, Tensionat, frustrat,surmenat
Q4 non~alant
'""
, Aplicatie: Utiliza!i fi~a de consemnare a rezultatelor prezentata mai sus pentru a va autoevalua propria personalitate.
Discutati cucolegii vo~trijuste!ea autoaprecierii pe care ati realizat-o.
~PLlCATII
, 1. Elaboraii un text de 10 rfmduri( 1 rand) in care sa utilizaii in sens 3. Analizaii conduita unuia dintre colegii vo~tri~iincercaii sapuneii
I psihologic urmatorii termeni: personalitate, trasaturi de in evidenia trei trasaturi care credeli ca i~ipun, mai mult sau mai
pe:sonalitate, sistem. pulin, amprentaasupra intregii sale conduite.
2. Concepeii un afi~ publicitar al earui obiect sa fie propria 4. Concepeii un chestionar prin care sii incercaii sa aflaii
personalitate. Expuneii afi~eleobiinute ~iincercaii sa decideii pe semnificaiiile acordate termenului de personalitate de catre
de 0 parte care dintre afi~e reu~e~tesa promoveze cel mai bine colegii vo~tri care nu au studiat inca psihologia. Discutaii
personalitatea in cauza, iar pe de aha parte care dintre ele denota conc1uziile desprinse in cadrul clasei, subliniind mai ales
- ceamai buna cunoa~terede sine. diferenlele inrap0l1cu semnificaliastrict psihologica.
,.~.- . ;' '. marcante avfmd tendinta de a se reproduce; 2. Psihismul I
. flftNll.IIII.I, uman are trei instanie: Sinele (totalitat6a impulsurilor"
- Psihana/izji = metoda de tratament al tulburiirilor psihice care se primare, supuse principiului pliicerii),Sitpraeul (totalitatea
bazeaza pe investigaiia psihologica de adancime. interdictiilor morale interiorizate) ~i Eul (functia sa este-
Fondatorul ei, Sigmund Freud, observiind efectele unor aceea de a rezolva conflictele intre impulsii ~i realitatea I . evenimente traumatice, aparent uitate, a stabilit 0 legaturii exteriQarii, sau dintreSine ~icon~tiintamonilii);3. DaciiEul
intre acestea ~isimptomelernanifestate, conchizandasupra nu reu~e~te0 adaptaresatisIaciitoarea sUbiectu.lui lamediul' IJ existentei incon~tientului.Marile principii ale teoriei sale, sau sau siiii asigure satisfacerea trebuintelor, apar tulburiiri 1
I' dealtfel continuuremaniatii,sunt: J. Oriceconduitiitinde sii ale conduitei precum: regresiune, nevroza, tulburiiri 1
I suprime excitatiile nepliicute (principiul placerii), dar ~ psihosomatice, delicventii etc: Progresiv psihanaliza a,
lUIPeaexterioarii impune anumite conditii, de care trcbuie devcnit mai mult decat 0 terapeuticii, anume 0 ~tiinta
sii se tina seama (principiul realitii~i), experientele explicativiia comportamentuluiuman.. 1
." . -,- .. ".
65 ..)
B. INDIVID. PERSOANA. PERSONALITATE*
&.1Individ. Petsoani. Personalitate
S-a putut observa in capitolul precedent, la un nivel
general, care este semnificatia acestor termeni. Revenind
asupra acelor semnificatii, a fost amintit in primul rand cel de
divid, subliniindu-se in cawl acestuia ca este yorba despre
caracterul indivizibil, unitar al unei entitiifi, rara ca acest
tennen-sa aiba 0 utilizare strict umana. Spre deosebire de lumea
anorganica, viata presupune 0 transformare permanenta, 0
succesiune de procese prin care se realizeaza schimburi
~ateriale ~i informationale intre 0 anumita fiinta vie, oricare ar
fi aceea, ~i exterioritatea sa. Pentru ca aceste schimburi sa se
realizeze ~i pentru a se putea vorbi despre 0 fiinta vie este
necesar sa existe 0 organizare, o'functionare sub modalitatea
unui organism. Evident, din aceasta perspectiva, omul se na~te
ca organism (entitate biologica), ins~i aceasta calitate
impunand integrarea nivelului fizic ~i chimic. Din aceasta
perspectiva insa nimic nu deta~eaza omul de oricare alta fiinta
vie, 0 aceea~i situatie fiind de afirmat in cawl reprezentantilor
oricarei specii.
In masura in care oricare organism este un individ, un
reprezentant al unei spec ii, iar, dupa aceea, prin prisma modului
particular in care sehimburile se realizeaza la nivelul fiecarui
individ, evolutia temporala, existenta oriciirui individ este
distincta, specifica potrivit cu conditiile particulare de
micromediu ~i evenimente traite. Aceasta inseamna, eu alte
cuvinte, ca oricare individ are 0 anurnitaindividualitate data de
evolutia sa specifica in cali tate de organism. Oricare organism
nu este atunei doar 0 "copie", un exemplar al unui anumit tip, ci
are un caracter unic. Aceasta unicitate a vietii intr-un sens
restrans, la nivelul individului particular, revine, de asemenea,
nu nurnai fiintei umane, ci fiecarei vietiiti in masura in care
evenimentele existentei sale sunt distincte. Organismele, ca
sisteme deschise, realizeaza in permanenta schimburi
substantiale ~i energetice cu mediul exterior, existenta fiind 0
continua reechilibrare. Se asigura astfel, pe de 0 parte,
conservarea structurii generale a corpului, a structurii sale
morfo-functionale, iar pe de alta parte, reinnoirea continua a
elementelor constitutive organismului. Se mentine astfel
caracterul de individ al acelei fiinte vii, aceasta mentinere
realizandu-se insa variat in functie de particularitatile morfo-
functionale. Cu alte cuvinte, individul se mentine ca individ.
datoritii individualitatii sale.
Toate acestea nu sunt insa decat necesare, dar nu ~i
suficiente. Pe liinga schimburile en~rgetice ~i substantiale,
asigurarea existentei organismului in raporturile sale complexe
~i extrem de variate cu mediul presupune ~i schimburi
informationale. Reglarea functionarii organismului in raport cu
cerintele mediului extern, dar ~i in ceea ce prive~te subsistemele
sale, nu se poate realiza rara un schimb permanent de
informatie. Este yorba atunci de un alt nivel al existentei, care la
o complexitate superioara poarta numele de psibic. Caracterul
de unicitate al oricarei fiinte vii, in lurnea animala, este asigurat
de acest nivel, celelalte niveluri integrate sub forma unui
organism fiind reglate in functie de aspectele informationale.
De altfel, ca rewltat al specializarii ~i diferentierii, in filogeneza
s-au constituit subsisteme distincte pentru realizarea
schimbului de sub stante ~i energie, pe de 0 parte, iar pe de alta
parte pentru operarea cu informatia (in primul rand sistemul
nervos). Acesta din urma a dobandit progresiv sarcina integrarii
~i reglarii tuturor functiilor organismului, iar prin aceasta
sarcina asigurarii unitatii ~iunicitatii fiintelor vii in cauza.
Complexitatea acestei dimensiuni informationale a
organismelor vii este insa de 0 diversitate extrema. Pornind de
la cele mai simple organisme ~i urcand pe scara complexitatii,
ceea ce constituie diferenta fundamentala intre diferitele
niveluri de dezvoltare se refera chiar la capacitatile de operare
informationala. Evident, aceasta complexitate este extrema in
cawl fiin,tei umane, pentru desemnarea acesteia utilizandu-se
termenul de persoana. Termenul de persoana desemneaza
numai natura umana ~i intrucat numai oamenii sunt persoane,
termenul de persoana implicii ideea potrivit careia omul
indepline~te anumite roluri ~i statusuri sociale. Mai mult,
pentru a sublinia diferenta fundamentala existenta intre natura
umana ~i oricare alta fiinta vie, chiar avand un psihic dezvoltat,
comparativ cu nivelurile inferioare, natura umana este gandita
ca personalitate. In cazul omului, personalitatea este cea care
permite mentinerea unitatii ~i unieitatii individuale de 0
maniera radical diferita de cea a oriciirei alte fiinte vii.
Nici chiar in cazul gemenilor, de~i exterioritatea poate determina,
eel putin la nivelul simtu1ui comun, 0 asemenea aparenta, nu poate
fi vorba despre 0 identitate care sa nu lase loc unui indiyid. unei
individualirati ~i unei personalitiiti distincte.
16
..II
1&.2Con,tiinta ea nueleu al personalititii
Nu yom reveni in eadrul acestui capitol asupra celor
precizate in raport cu personalitatea in capitolul anterior.
De asemenea, de 0 anumita maniera (prin teoria freudiana)
s-a pus deja ~i problema con~tiintei. Corelarea acestor
doua problematic! se poate realiza ins a chiar de 0 maniera
mai tran~anta, adesea afirmandu-se ca specificul
psibicului uman este aparitia con~tiintei. Aici trebuie
insa realizata 0 diferenta, respectiv aceea intre 0 con~tiinta
primitiva, implicita ~i nediferentiata (prezenta de altfel
~i la animalele superioare), ~i con~tiinta reflexiva
(con~tiinta de sine), abia aceasta specific umana.
Oprindu-ne in primul rand la nivelul con~tiintei
implicite, aceasta este doar con~tiintiide ceva (diferit de
propria mea existenta), 0 separare insa oarecum confuza a mea
de alte fiinte sau obiecte. Este yorba de prezenta.noastra intr-o
realitate distincta de noi, prezenta, unde ni se of era totalitatea
evenimentelor la care ~i noi participam.
In cazul naturii umane aceasta con~tiinta implicita
este integrata unei forme superioare, anume con~tiinta
reflexiva. Ea nu este insa prezenta la copilul mic,
presupunand dezvoltarea con.$tiinfei de sine, con~tiintei
unui eu care actioneaza intentionat, responsabilintr-un sens
sau altul, simultan eu dezvoltarea gandirii abstracte. La
acest nivel nu mai este yorba de a trai simpla separare in
raport cu toate celelalte, ci, de asemenea, a ~ti ca aces tea sunt
d;st;ncte de mine pentru mine, eel care Ie consider.
Formarea efectiva a con~tiintei de sin'e'este preeedata de
formarea treptata a unei scheme corporale ~i a unei imagini a
propriului corp (con~tiinta propriului corp). Spre exemplu,
copilul mic ajunge sa se recunoasca in oglinda in jurul varstei de
2 ani, atunci cand incepe sa foloseasca pronurnele "eu", da~, de
asemenea, "al meu", "al tau", rara sa se mai refere la propria
persoana ca la alteineva). Aceasta inseamna simultan ca
recunoa~terea de sine este conditionata de cunoa~terea unor
persoane dinjur, in raport cu acestea ajungandu-se la propria
identificare, la propria delimitare de sine in raport cu toate
celelalte, avand de ~tire de aceasHi diferenta. Incepand cu
acest moment se deschide "calea" care ne conduce la a realiza
toate caracteristicile recunoscute naturii umane, integrate
acestea sub titlul de personalitate. Dadi a fi intr-adevar
con~tient presupune 0 trecere din planul actiunii in planul
verbal-logic, prin urmare 0 restructurare, efectuarea de
operatii, stabilirea de noi legaturi, to ate a~.estea presupun
planul notional, a~a incat se poate vorbi de con~tiinta reflexiva
doar pe masura ce acest plan se constituie. Formarea
con~tiintei te sine este un proces care se incheie in jurul
varstei de 14-15 ani, moment in care se declan~eaza ultima
etapa in constituirea personalitatii ca aspect integrator a tot
ceea ce este 0 anumita persoanii umanii, respectiv un individ
avand 0 individualitate unicii specific umanii.
1&.3 Diferen,e in manifestarea personaliti,ii*
ea seformeazape parcursul vietii, eafiindunica ~ioriginala".
4. Formati grupe de 4 elevi sau lucrati pe perechi. Alegeti personaje
din istorie sau literatura ~i, apoi, identificati asemiinarile ~i
deosebirile dintre ele.
5. Formati grupe de4 elevi sau lucrati peperechi. Redactati 0 Iistacu
posibili factori care determina diferentele Intre oameni.
Argumentati raspunsurile voastre.
corespunziitori dintr-o emisferii cerebralii) este mai putemic
sau dominant in raport cu celiilalt. Faptul cel mai cunoscut este
cel al mainilor la care dominanta, de regula, este mana dreaptii.
Cre~terea, maturizarea ~i dezvoltarea fiintei umane sunt
elemente stadiale ale formarii personalitatii, in fiecare etapii de
varstii existand aspecte specifice care 0 diferentiaza de celelalte
varste, aceste aspecte manifestandu-se diferit ~i la nivel de
personalitate (diferentele de personalitate implicate de vars!ii
vor fi studiate mai amiinuntit in cadrul capitolului urmator). In
dezvoltarea personalitiitii, I~i manifestii influenta trei categorii
de potente ereditare de natura anatomofiziologicii ~i anume:
particularitatile analizatorilor, particularitatile sistemului
nervos central ~i instinctele.
De-a lungul vie!ii omului au loc diverse schimbiiri fizice,
psihice, sociale ~i culturale. Aceste transformiiri cunosc atat 0
curbii ascendentii, cat ~i 0 curbii descendentii. Viteza de schimbare _
la cele doua extreme ale curbei este foarte mare, ea cre~teInprimii
ani de via!ii ~i manifesta 0 involutie in ultimii ani de viatii.
Structura acestor schimbiiri este foarte inegalii pentru diferite
caracteristici, procese ~i insu~iri psihice. Astfel, in copilarie
dezvoltarea inteligentei ~i a cuno~tin!elor influenteazii
dezvoltarea personalitiitii, in pubertate ~iadolescen!ii dezvoltarea
personalitiitii influen!eazii dezvoltarea inteligen!ei, iar in fazele
de involutie (in specialla perioada de biitranete), destructurarea
intelectualii influenteaza destructurarea afectiva care la randul ei
influen!eazii structurile de personalitate.
Fiirii indoiala, diferen!ele, manifestate la nivelul
personalitiitii, determinii manifestarea noastrii unicii, originalii.
In absenta unei veritabile
cunoa~teri de sine procesul de
definire a identitiitii va
cunoa~te diferite distorsiuni
care nu vor permite reali-
zarea tuturor posibilitiitilor
proprii. Diferente de acest gen
in manifestarea personalitiitii
constituie una dintre
posibilitiitile de ilustrare a
acestui aspect al personalitiitii
noastre.
I. Constru1tl un text de 10 randuri ( 1 rand) In care sa corelati
semnificatia psihologica a urmatorilor termeni: personalitate,
con~tiin!a, individualitate.
2. Cautarea propriei identitati are adesea 0 doza "dorita" de
originalitate. Cautarea acesteia duce uneori la ceea ce senume~te
"criza de originalitate". Incercati sa puneti in evidenta
manifestari tipiceale unei persoane aflateIntr-oastfel decriza.
3. Comentati urmatoarea afirmatie: "Personalitatea nu este data, ci
16
Triisiitura de personalitate, in sine, nu poate fi miisuratii direct,
astfel s-a recurs la evaluarea comportamentului persoanei
ajungandu-se sii se identifice personalitatea cu modelul de
comportament. Mielu Zlate (1987) atrage atentia cii modul de
caracterizare a personalitiitji doar prin triisiituri de personalitate
(sistemic) este insuficient, deoarece se pierde din vedere chiar
personalitatea, importante fiind nu atat insu~irile, ci modul
particular de integrare ~iutilizare comportamentalii a acestora.
Din punct de vedere functional, personalitatea nu mai este
un sistem, ci un mod de autoconstruire, construire in functie de
experientele de viatii, dar ~i in funqie de zestrea ereditarii ~i de
conditiile de mediu. Este de mentionat faptul cii mentalitiitile,
nivelul cultural - economic reprezintii atributele de formare a
personalitiitii individului. G.A. - Kelly, autorul teoriei
constructe/or, considera ca interpretiim, anticipiim ~i aqioniim in
functie de aceste constructe-idei, conceptii-convingeri, atitudini-
mentalitiiti. Personalitatea reprezintii un set unic de constructii cu
care interpretiim lumea, astfel fiecare om i~i construie~te 0
imagine despre sine potrivit acestor constructe. Constructele de
personalitate nu sunt doar un sistem inchis de caracterizare, de
evaluare a personalitiitii, ci ele se formeazii prin interactiune cu.
societatea.
Intrucat, in lectiile viitoare yom prezenta diferentele existente
intre cele trei laturi ale personalitati (temperament, aptitudini ~i
caracter), tema se va aborda dintr-o perspectivii diferitii, in care se
va incerca sii se val orifice informatii multiple dobandite prin
studiul psihologiei, dar ~ial altor discipline.
Cei mai multi dintre cergetiitori admit ipoteza potrivit ciireia
tliferentele individuale de comportament tin de diferentele
determinate genetic in organizarea creierului. Cercetiirile au
11---- . ~onfirmat normalitatea dualitatii cerebrale, astfel emisfera
I., stanga este specializatii in analizii, prelucrare secventiaUi ~i
integrare categorialii a informatiei, in realizarea activitiitii
verbal semantice, in timp' ce emisfera dreapta opereazii prin
sintezii ~i globalizare, prelucreazii informatia despre relatiile
spatiale ~i realizeazii 0 activitate intuitivii de construire a
im~ginii. In conditii de normalitate, activitatea celor douii
emisfere este complementara, interactiva, unitara.
S-a constatat, la organele de simt perechi, cii unul dintre
componente (ochi, narii, ureche etc. ~i, deci, centrii corticali
~PLlCATIl
h __
~,- \!.
Construct = imagine standard cu care se interpreteazii lumea;
concept introdus de G.A. Kelly.
Rol social =reprezintiiconduitaateptatiide la0persoaniia1cfu'eistatut
il cun~em (elev,profesor,directoretc.).
Schema corpora/a = experientiipecarefiecare0aredesprepropriulsau
corp, in ~ sau in stareimobiIa,intr-unanumit echihbru
spatia-temporal~i in relatiile sale cu lumea,inconjuratoare.
Constituirea schemei corporale, integrnrea in campul
co~intei a corpului sau este experienta fundamentalii
datoritiicareiafiecarepersoaniise diferentiaziide semenulei
~iarein_permanentii sentimentuldea fi ea~i.
Statut social = situatia unci persoane intr-un grup social, incluzlind
drepturile~ indatoririlepersoanei(statusdeelev,decopiletc.).
67
7. TEMPERAMENTUL
7.1 Latura dinamico-energetici a personaliti,i
-
Observarea manifesfuilor psihocomportamentale proprii
sau, mai evident,aleceIordinjurul nostru, neperrnitecu destulde
mareu~urintasaponstatamdiferen!einceea ceprive~tecantitatea
de energie de care se da dovada. Exista oameni agitati,
nerabdatori,care fac totul in graba sau dimpotriva,persoane care
se dovedesc retrase, lini~tite, calme. Aceste aspecte proprii
modului de a fi uman, diferite de la 0 persoana la alta, au atras
aten!ia inca din cele mai vechi timpuri, punandu-se problema
onstructieiunortipologii caresapermitaexplicareadiferen!elor,
dar simultan a asemiinarilorexistente. Este yorba de ceea ce se
nume~tetemperament, un termen care provine din limba latina
(verbultemperare, cu sensul dea amesteca).
Exemplele precizate mai sus ne permit sa afirmam cu
u~urin!a ca temperamentul constituie. cea mai expresivii
tura a personalitafii noastre, insu~irile temperamentale
punandu-~i amprenta asupra tuturor manifestarilor noastre
psihocomportamentale.lnsu~irile temperamentale se manifesta
pregnant in conduita inca de la na~tere~iraman constante de-a
lungul intregii vie!i, ceea ce inseamna ca temperamentul are
caracter innascut. Nu ne putem modifica sau forma
!emperamentul, dar sta in posibilitatea noastra de a ne controla
acele manifestari care nu ne sunt pe plac. Caracterul innascut al
temperamentului arata insa oricum ca nu se poate vorbi de 0
valorizare a insu~irilor temperamentale, deci de evaluarea
lorprin prisma unor distinctii precum cele debine-rau,
dezirabil-indezirabil.
"Firea omului", dad este sa luiimin discu!ie expresia pe
care limba romana 0 de!ine pentru a desemna la nivelul
limbajului comun ceea ce din punct de vedere psihologic se
numei?tetemperament, se dovede~te astfel de a fi de mare
importan!apentru cunoa~tereapersonalita!ii unui subiect uman,
in baza acestei cunoai?terifiind posibilii precizarea modului in
care persoana in cauzii ac!ioneazii.Temperamentul se refera, in
acest context, la aspectele Connale ale conduitei umane,
aspecte care se concretizeazii, a~acumyom vedea, prin prisma
celodalte laturi ale personalita!ii, anume cea instrumental-
operationala (aptitudinile) ~i cea relational-valorica
(caracterul).
Datoritii caracterului innascut al insu~irilor
temperamentale, temperamentul suportii, intr-un fel sau altul,
influen!a dezvoltiirii progresive a personalitii!ii, a~a incat el
reprezinta cea mai general a ~i constanta caracteristica a
subiectului uman. Reprezentand un aspect formal al
personalitii!ii,el nu determina aptitudinile sau caracterul,
a~a incM in cadrul oricarui tip temperamental sunt posibili
subiec!i umani atat talenta!i cat ~icu capacitii!ireduse din punct
de vedere intelectual, caractere bune i?icaractere rele etc. Cu
toate acestea, cunoa~terea sa are relevanta mai ales in
orienta rea vocationala, deoarece poate favoriza sau
dimpotriviiformarea anumitor capacitii!i.
I
~
Temperamentul se poate defini drept latura dinamico-energetiea a personalitapi, eu earaeter innaseut, eare
struetureaza din punet de vedere formal eonduita umana.
Incerciirile de clasificare a temperamentelor au fost
foarte numeroase, prima dintre ele fiind de plasat in secolul
V Le.n., anume cea a doctorului Hipocrat din Kos, care in
baza inregistrarii faptelor de conduita a ajuns la concluzia ca
acestea sunt determinate de patru "umori'~ prezente in
organism (sangele, limfa, bila neagra ~i bila galbena).
Tipurile temperamentale diferen!iate de Hipocrat, chiar daca
fundamentele teoriei sale nu mai au astiizi nici un fel de
relevan!a, au rezistat de-a lungul timpului, clasificarile
uzuale delimitand in continuare, eel mai adesea, patru tipuri
temperamentale: coleric, sangvinie, flegmatic ~i
melaneolie.
Progresiv, pe baza prime lor delimitiiri realizate de
medicul grec, au fost realizate noi cercetari i observa!ii, care
au permis schi!area portretelor proprii celor patru tipuri
temperamentale:
17 ":1.
--,
I
Sangvinicul
Melancolicul
emotiv ~i sensibil, are dificultiiti
de adaptare; ca~citate de lucru
redusa, dar obtine un randament
progresiv; inclinat spre reverie ~i
interiorizare; putemic afectat de
insuccese, compenseaza
insuccesele prin inchiderea in
sine; capabil de activitiiti de
migaliietc.
VIOl, vesel, bine dispus, trece
totu~i rapid de la 0 traire afectiva
la alta; se adapteaza rapid, reu~ind
siise stiipaneascarelativ u~or,ceea
ce ii permite stabilirea rapidii de
rela!ii sociale; abundentii a
expresiei verbale ~i fire
comunicativa; ia u~or decizii,
sim!ind nevoia variatiei situa!iilor
etc.
Repr~zentareaclasica atipurilor temperamentale.
calm, imperturbabil, chiar lent;
echilibru emotional, fiind pu!in
reactiv din acest punct de vedere,
dar cu senti mente durabile;
caracterizat de riibdare ~i
toleranta; se adapteaza mai greu ~i
trece cu 0 oarecare dificultate de la
o activitate la alta; meticulos,
inclinat sprerutiniietc.
reac!ii emo!ionale putemice ~i
reactivitate motorie accentuatii;
impulsiv ~i uneori chiar violent,
agresiv; face risipii de energie,
reu~indinsiisii-~idovedeasciirapid
capacitii!ile; inconstant in relatiile
cu ceilal!i; vorbire inegala,
inclinatiespre exagerare etc.
Colericul
IF1egmaIiC~
r
Desigur, de-a lungul timpului, mai ales dupa constituirea
psihologiei ca ~tiinta, teoriile temperamentale s-au diversificat,
printre cele mai importante dovedindu-se:
1. Teoria lui t. P. Pavlov: pe baza studiilor de laborator s-a
stabilit existenla unei corespondenle intre tipurile de
activitate nervoasa superioara i tipurile temperamentale.
Tipul de activitate nervoasa superioara (determinat ereditar)
este dat de t':riracteristicile celulei nervoase de baza, care se
refera la forta sau energia inmagazinata in aceasta,
echilibrul intre cele doua procese nervoase de baza
(excitatia $i inhibipa) $i mobilitatea proceselor nervoase
superioare. Pe baza acestor caracteristici au fost delimitate
urmatoarele tipuri temperamentale:
tipul puternic, neechilibrat, excitabillcolericul;
tipul puternic, echilibrat, mobil/sangvinicul;
tipul puternic, echilibrat, lent/flegmaticul;
tipul slab/melancolicul.
2. Teoria lui C. G. Jung: pomind de la bogata sa experienta
clinica, a constat ca unii oameni sunt orientati preponderent
spre lumea extema, alti oameni sunt orientati preponderent
spre lumea interioara. Pe baza acestor constatari a precizat
diferenta Intre extraversiune (caracteristica persoanelor
deschise, cu multi prieteni, orientate spre activitati practice)
~i introversiune (caracteristicii persoanelor cu 0 fire
Inchisa, retrase, lini~tite, distante ~i rezervate fata de semenii
lor, stapane pe sine).
3. Teoria lui H. Eysenck a reluat teoria lui C. G. Jung, dar a
adaugat diferentei extraversiune/introversiune, In baza unui
bogat material clinic, diferenta dintre persoanele stabile din
punct de vedere emotional ~i cele in stabile. Pe baza acestor
diferente, Eysenck a construit urmatoarele tipuri
temperamentale:
extravertul instabil/colericul;
- extravertul stabillsangvinicul;
- introvertul stabillflegmaticul;
- intl;"overtul instabillmelancolicul.
4. Teoria lbi G. Heymans ~i E. D. Wiersma: este 0 teorie mai
nuantata decat precedentele, tipologia temperamentala fiind
delimitata In functie de trei parametri:
- emotivitatea: se refera la reactiile de ordin afectiv, unele
persoane putand fi caracterizate ca emotive, in timp ce
altele non-emotive;
- activismul: unele persoane sunt mult mai predispuse
spre acpune in raport cu altele, fiind stimulate de
eventualele obstacole, in timp ce celelalte renunta cu
u~urinta sau acuza dificultatile "insurmontabile";
- ecoul: se refera la "amprenta'" mai profunda sau
dimpotriva pe care evenimentele vietii 0 lasa asupra vietii
noastre, diferenta referindu-se la persoane caracterizate
de primaritate (preocupare pentru prezent,
superficialitate, optimism, ceea ce denota un ecou slab al
evenimentelor) ~i persoanele caracterizate de
secundaritate (persoanele la care evenimentele au un
~cou putemic, influentiind accentuat prezentul ~iviitorul).
In baza acestor parametri se pot diferentia opt tipuri
temperamentale:
Pasionatii
Colericii Sentimentalii Nervo~ii
emotivitate
emotivitate emotivitate
emotivitate
activism
activism non-activism
non-activism
secundaritate
primaritate
secundari tate primaritate
Flegmaticii
Sangvinicii Apaticii
Amorfii
non-emotivi
non-emotivi non-emotivi non-emotivi
activism
activism non-activism non-activism
secundaritate
primaritate
secundaritate
primaritate
Carl Gustav JUNG
(1875-1961)
Psiholog ~i psihiatru elvelian, cu studii de medicina, a fost timp de
cinci ani discipolullui S. Freud, despartindu-se dupa aceea de acesta
~ifondandpropria ~coalade "psihologie analitica".
Cea mai importanta idee pe care C. G. lung 0 dezvoltii in vasta sa
opera este aceea a incon~tientului colectiv, baza a imaginatiei,
comun tuturor oamenilor ~icare semanifesta in mituri, religii, creatie
culturala in general. Pentru a intemeia aceasta idee a intreprins 0
foarte vasta cercetare a religiilor (inclusiv cele orientale sau
primitive), a diverselor mitologii, a alchimiei, a unor opere culturale
fundamentale etc. Printre lucriirile sale importante se pot aminti:
Tipuri psihologice (1921), Relafiile intre eu ~i incon~tient (1928),
Psihologie ~ireligie (1940), Psihologie ~i alchimie (1944) etc.
~PLlCATlI
:1:
1. Analizati locul temperamentului in sistemul de personalitate,
evidentiind ~irolul acestuiain relatiile interumane.
2. Realizati 0 analiza comparativa a celor patru tipuri
temperamentale.
3. Incercati sa creati profilul eelor opt tipuri temperamentale
diferentiate inteoria lui G. Heymans ~iE. D. Wiersma.
Forma = organizarein care fiecare element nu existiidedit prin rolul
sauin constructie.0 melodie, spreexemplu, este 0formape
care 0 recunoa~temcmar transpusa intr-un alt ton. Practic
nu mai este yorba de acelea~i note, dar recuno~terea este
asiguratiide relapa care subzistiiintre piirp. Forma este un
dat imediat al con~tiinteicare rezultiidin tendinta spontana
a elementelorde a sestructura. Descompunereaformelorin
.elementelecomponen!enu nedezvaluienaturalor, fiind
4. Credeti ca sepoate stabili 0 corelatie intre tipul de temperament ~i
profesia practicata de fiecare persoana? Argumentati-va
raspunsul!.
5. Villi oameni considera ca nu pot fi altfel decat sunt, adesea
justificarea lor privind temperamentul pe care 11 au. Construiti 0
argumentareprin care sa aratati cain pofida caracterului mnascut,
temperamentul nu ne impiedica sa devenim altceva daca dorim.
pierdutiistructura~ilegileproprii.
Primaritate =subiectul "primar" este expansiv, vesel, dar se supiira
u~or, iube~te schimbarea ~i poate sa para superficial.
Primaritatea coreleaza intr-o mare masura cu
extraversiunea.
Secundaritate =subiectul "secundar" este metodic, ata~t traditiilor,
fidel prieteillior sai, suferind 0 influenlii durabila a
evenimentelor din trecut mergand pana la mascarea
experientelor prezente.
69
18. APTITUDINILE
18.1 Laturainstrumental-opera,ionali a personaliti,ii
Observarea activiHitii oamenilor permite constatarea cii in
timp ce unii oameni obtin cu u~urintii succese intr-unul sau mai
multe domenii, ~Jtii depun eforturi mult mai mari pentru acelea~i
rezultate sau chiar nu reu~esc obtinerea acelorrezultate.
Gradul de reu~i tiiin activi tiitile desfii~urate este datorat ~iunor
insu~iri depersonalitate grupate sub numele de aptitudini (de
la latinescul "aptus", potrivit). Observiim, astfel, cii
oamenii se deosebesc ~i prin aptitudinile lor.
Aptitpdinea este 0 insu~ire sau un complex de insu~iri psihice ~i fizice care determina performante in
activitate.
Aptitudinile reprezintii astfel latura instrumental-
operationala a personalitatii, existenta lor fiind demonstratii
de reu~ita in activitate.
Termenul are insii doua acceptiuni distincte:
intr-un sens larg, reprezintii insu~iri prezente la toti
indivizii, dar dezvoltate diferit;
intr-un sens restrans, desemneaza doar gradele inalte
de dezvoltare a insu~irilor, ceea ce permite obtinerea
, unor rezultate mai bune dedit majoritatea populatiei.
Intr-un context psihologic termenul este utilizat cu
deosebire in cea de a doua accep!iune, tot in acest context fiind
necesarii diferentierea sa de termenul de capacitate. In acest
sens, se poate considera ca:
aptitudinea se situeaza numai la nivelul potentialitatii,
ca premisii a dezvoltiirii ulterioare, in timp ce
capacitatea reprezinta aptitudinea activata, consolidata
prin exercitiu ~iimbogatitii cu cuno~tinte adecvate;
nu orice insu~ire reprezinta 0 aptitudine, ci numai cele
care contribuie la realizarea peste medie a unei
activitiiti;
oridit ar fi de dezvoltatii, 0 aptitudine nu poate asigura
singurii succesul intr-o activitate;
gradul inalt de dezvoltare a aptitudinilor, precum ~i
combinarea lor origin alii in miisurii sa asigure crearea de
valori noi ~i originale, constituie un nivel superior de
dezvoltare cunoscut sub numele detalcnt;
o activitate creatoare de insemnatate istorica pentru
viata societiitii, pentru progresul cunoa~terii ~i care are 0
dezvoltare peste medie a coeficientului de inteligenta,
reprezintii geniul.
Originea ~i formarea aptitudinilor au fost explicate diferit,
putandu-se delimita urmiitoarele teorii:
1. Teoria ereditarista: Ie considerii insu~iri inniiscute,
determinate genetic;
2. Teoria ambicntalistii: considerii cii determinante
pentru constituirea aptitudinii sunt mediul ~i educatia;
3. Tcoria dublei determiniiri (aflatii astiizi in uz):
considera ca fiecare individ se na~te cu un potential
biologic care nu se valorificii decat intr-un mediu ~i cu 0
educatie adecvatii.
---- =1
I
=~-= ;:::--=~:===--= ~-.:::~-. == ~_... --~~~-
Dezvoltarea aptitudinilor ~i transformarea lor'in
capacitati nu'se face intamp)iitor,.ciin vederea dezvoltarii a ceea ce
se .nume~te id.entitate vdc.apoDalii. Proce.sukde."dez\(pltare a
-id~lltitatjivocati9nale'lncepe cu 0 perioada (3-10 afli) afantezieiin
planul aspiratiHoryocationale{,joaca de-a... "), Progresivirlteresele .
capiilor se diferentiaza, urm~ridn perioada a tatonarilor (11-17- ani),"
- dezvoltandu-se'comportamen{ulexplorator. D~cislvii~este'pet'ioada
rtlalismului (18-25 ani), caracterizata prin cristalij;area identjfatii"
vocati-onale~~i-o vi:ciune de ansamblu asupFa-cfaGtorilor ...care
in~enleaza alegerea traseuhri educaJional ~i.profesional,_ce,e~"ce.
conduce laadoptareaunor gecizii mult mai pragmatice. '. +
Preclzare.a. idelltitatii vocationale nU'e'steiIideperrdentlide 18
Gellalfi factori ai personalif~tii, un rol iIl1pOUilnt filml delimit de .
ilpaginea ue sine a individuU!i,madul In care~i~iapreciaza'pn?piia
. persoana.
"" "'" -
Clasificarea aptitudinilor se realizeaza in general dupa
gradul de complexitate:
1. aptitudini simple: sunt cele care opereaza omogen,
influentand un singur aspect al activitatii (proprietati
ale simturilor: auzul muzical, fine tea simtului gustativ
..., ale perceptiei ~i reprezentarii: perceptia spatiala ... ,
ale memoriei: fidelitatea memoriei ... , concentrarea
atentiei etc.);
2. aptitudini complexe: sisteme organizate ~i ierarhizate
de aptitudini simple. Potrivit gradului de generalitate,
acestea se impart in:
a. aptitudini speciale: cele care asigura eficienta
activitiitii intr-un anumit domeniu (aptitudini
muzicale, aptitudini tehnice, aptitudini plastice,
aptitudini pedagogice, aptitudini sportive etc.)
Exemple de aptitudilli speciale:
Aptitudinea muzicaHi
componenta senzoriala Capacitatea dea discrimina inaltimea, intensitatea ~idurata sunetelor muzicale.
componenta mnezica
Intiparirea ~i reproducerea fideHia sunetelor.
componentasintetica
Realizarea~ipercepereacombinafiilor muzicale,melodiilor~istructurilor ritmice.
componenta motrica
Permite realizarea sunetului auzit prin voce sau cu ajutorul instrumentelor.
componenta ideativa
Asocierea dintre configuratiile de sunete muzicale ~i continutul de idei.
Aptitudinea pedagogic a
Capacitatea de a face accesibil continutul invatarii, comunicativitate ~i capacitate de relationare, spirit de
-
observatie ~iatentie distributiva, tact pedagogic.
b. aptitudini generale: cele care se dovedesc util<:;
in to ate domeniile de activitate (spiritul de
observatie, capacitatea de invatare, anumite
calitii!i ale memoriei, inteligenta etc.).
oposibila taxonomiea aptitudinilor este cea fntocmita de E. A. Fleishman:
Aptitudinea
Descriere
'."...
Illtelegere verbala
a intelege mesajul verbal scris sau oral; a inregistra in mod corect descrierea unui eveniment;
Exprimare verbala
a utiliza in chip reu~it limbajul oral sau scris pentru a comuni<;;acelorlalti ideilinformatii;
Fluenta ideilor
a produce un numiir de idei pe 0 temii datii; conteaza in primul rand numarul ideilor;
Origillalitate
a propune raspunsuri/solutii neuzuale intr-o tema sau situatie data; a improviza solutii in sitliatii
in care procedurile standard nu sunt operante;
Memorie bUlla
a retine informa!ia nouii, dintr-o activitate, rarii efort;
Sellsibilitatea .fa/Jrobleme
a detecta problemele In situatii curente sau inedite a recunoaste problema ca irttreg si elementele sale
70
.,
Aptitudinea
Descriere
.
Ra!ionament deductiv
a aplica reguli/propozitii generale la cazuri particulare; a proceda de la principii stabilite la reguli
logice; Ra!ionament inductiv
a aproxima 0 regula sau un concept care subsumeaza 0 situatie;
Ordonarea informa(iei
a aeza informatia in cea mai buna succesiune; corelarea adecvata a regulilor sau procedurilor
cunoscute la 0 situatie data; Flexibilitatea mclasificare
abilitatea de a gasi moduri de grupare sau categorii alternative pentru un set de obiecte, persoane,
idei; Orienta rea spa!iala
a dobandi rapid 0 idee clara asupra spatiului in care te af1i;
Vizualizarea
a anticipa inratiarea lucrurilor potrivit unei modificari sau transformari;
Rapiditatea de cuprindere
timpul necesar pentru organizarea sau combinarea intr-o configuratie cu sens a unul numar mare de
elemente, lara 0 idee prealabila despre aceasta; Flexibilitatea cuprinderii
a gasi un element ascuns intr-o multime de obiecte, a desprinde 0 trasatura particulara dintr-un
manunchi de insusiri. rara ca viteza sa fie importanta' A ten tie selectiva
a indeplini 0 sarcinii/activitate in conditiile orezentei unor factori distractivi sau monotoniei;
Viteza perceptiva
rapiditatea cu care insuiri ale unor obiecte sau persoane sunt comparate cu insuiri ale altor
persoane sau lucruri; Dozarea timpului
a utiliza adecvat informatia orovenind de la surse diferite'
Forta statica
volumul fortei exercitate asupra unui obiect greu; efort static;
Forta exploziva
capacitatea de investire a energiei in acte musculare exolozive;
For!a dinamica
a utiliza mainile i trunchiul pentru a mica pe un anumit interval temporal i spatial greutatea
comului' Rezistenta fizica
a mentine eforul fizic oe 0 durata mare de timp;
Flexibilitatea cornorala
a executa miscari flexionare continue sau reoetate cu 0 anum ita raoiditate:
Timn de reactie
viteza cu care este dat un rasnuns la un stimul'
Timp de reac!ie la alegere
a alege rapid raspunsul corect intr-o situatie precis a cand doua sau mai multe raspunsuri sunt
nosibile'
-
ilJexteritatea def!etelor
a utiliza degetele in mod indemanatic si coordonat.
lfJexteritatea manuala
a utiliza indemanatic mainile.
18.3lnteligenta ca aptitudine generali
18
Daca in limbajul comun inteligenta este sinonima cu
gandirea, in sens psihologic ea presupune 0 organizare
superioara a mai multor procese psihice: gandire, memorie,
perceptie, imaginatie, performante la nivelul limbajului i
atentiei etc.
Delimitarea sa ca factor aptitudinal general are la baza
cercetarile realizate de C. Spearman, care a semnalat
existenfa unuifactor G (general) care participii la realizarea
tuturor formelor de activitate, aliituri de numero~i factori S
(specific) ,
Termenul de inteligenta este utilizat intr-o dubla acceptie:
de proces de adaptare prin asimilare ~i prelucrare a
informafiilor;
de aptitudine constfmd in structuri operafionale care
prin calitiifile lor asigurii eficienfa conduitei,
Considerarea unitara a inteligentei a fost contestata intr-
o anum ita masura de teoria lui Louis Thurstone, care
considera ca factorul Gse poate diviza in mai multe "abilitati
primare":
comprehensiunea verballi: abilitatea de a intelege
cuvintele;
tluenta verbala: abilitatea de a verbaliza rapid, de a
rezolva anagrame, a ritma cuvinte;
factorul numeric: a socoti rapid, a lucra cu numere;
factorul spatial: abilitatea de a vizualiza relatii intre
formele spatiale i de a recunoate aceeai forma
prezentatii in pozitii diferite;
factorul memorie: abilitatea de a numi verbal stimulii,
de a gasi perechi cuvintelor etc,;
factorul perceptie: abilitatea de a sesiza rapid
detaliile, de a observa asemanari i deosebiri intre
imaginile obiectelor;
factorul rationament: abilitatea de a gasi regula
genera Iii in exemplele prezentate, de a determina
modulin care este construitii 0 serie de numere dupa ce
s-a prezentat 0 secventa din ea.
Inteligenta reprezinta un sistem de insu~iri stabile proprii subiectuJui individua~ care la om se manifesta in calitatea
activitapi intelectuale centrata pc gandire.
Louis Leon THURSTONE
(1887-1955)
Psiholog american, este cunoscut mai ales pentru cercetarile
sale privind aptitudinile i pentru teoria multifacforiala a
inteligentei, pe care 0 opune teoriei celor doi factori a lui C.
E. Spearman. _
Printre cele mai importante lucriiri ale sale se pot aminti The
Measurement of Attitude (1929), A factorial Study of
Perception (1944), Multiple Factor Analysis (1947) etc.
71
VM
IQ=-xlOO
VC
~(unde "YM" reprezintii varsta mintala stabilitii in functie de numarul
de probe rezolvate in cadrul unui test de inteligentii, iar "YC" viirsta
cronologica a subiectului).
Diferentele interindividuale reprezinta un dat cotidian,
atragand atentia mai ales precocitatea, ~are dovede~te in primul
rand existenta unor predispozitii native. In acest sens sunt celebre
exemple precum Mozart (care a compus un menuet la 5 ani) ~i
Goethe (care la 8 ani scria lucrari literare cu 0 maturitate de adult).
Calculul ulterior al coeficientilor de inteligenta a condus la estimari
potrivit carora Goethe ar fi avut un coeficient de inteligenta de 200,
iar Mozart de 165.
Modul efectiv in care se determina celebrul IQ este redat
de urmatoarea formula:
r
18.
normal
supenor
exceptional
supradotat
80-100
100-120
120-140
peste 140
Distributia IQ
intr-o populatie
Stad;ulopera(iilor formale (11-17 ani): in aceasta etapa
se dobande~te capacitatea de a lucra cu concepte
abstracte ~i sa realizeze operatii cu operatii (combinari,
permutari, aranjamente). Gandirea devine deductiva,
subiectul putand opera nu numai asupra realului, ci ~i
asupra posibilului. Se mai nume~te ~i stadiul
propozitional, deoarece acum subiectul poate opera cu
enunturi verbale abstracte, devenind capabil de discurs
argumentativ.
2. Teoria psihometrica: psihometria se refera la
conceperea de probe care sa permita masurarea obiectiva a unor
calitati psihologice, teoria psihometrica a inteligentei fiind una
dintre cele mai vechi in domeniu. Initiatorii acestei teorii sunt
C. Spearman ~iL. Thurstone.
In acest context (dar nu numat in legatura cu teoriile
amintite) se poate pune problema masurarii inteligentei,
existand numeroase teste care vizeaza astfel de aspecte. Primul
test (1905) a fost elaborat de Alfred Binet ~iTheophile Simon,
in 1915 L. M. Terman imbunatatind proba initiala ~i
. propunand faimosul concept IQ. Acesta exprima raportul
existent intre varsta mintala ~i varsta cronologica, in baza sa
delimitandu-se din punctul de vedere al inteligentei urmatoarele
grupe de indi vizi:
0-25 idiot
25-50 imbecil
50-70 debil mintal
70-80 intelect de limiti'i
Fiind yorba despre un termen ~i 0 aptitudine mult discutate
in epoca contemporana, asupra inteligentei au fost formulate
mai multeteorii:
1. Teoria genetidi: creatorul acestei teorii a inteligentei
este J. Piaget, care pome~te de la ideea ca inteligenfa este 0
relafie adaptativii intre om iji realitatea inconjuriitoare.
Adaptarea, in acest context, este 0 echilibrare intre asimilare
(integrarea noilor informatii cu cele vechi) ~i acomodare
(restructurare a modelelor de cunoa~tere sub influenta noilor
informatii). Conduita inteligentii rezultii asifel din echilibrul
dintre acomodare iji asimilare.
Cercetarile intreprinse de J. Piaget I-au condus la
formularea stadiilor dezvoltarii inteligentei:
Inteligenta senzorio-motorie (0-2 ani) care incepe cu
stadiul exersiirii reflexelor (0-1 luna), in cadrul ciiruia
sunt exersate schemele' senzorio-motorii simple
(reflexe neconditionate), innascute, copilul
descoperind treptat relatiile dintre ceea ce p,ercepe ~i
propriile actiuni (in primul rfmd motorii). In cadrul
primului an de viata invata sa puna in legatura ceea ce
fac oamenii sau obiectele din jur, sa reactioneze la
schimbarile mediului sau cum sa-l controleze. Una
dintre cele mai importante achizitii este permanenfa
obiectelor (61uni-2 ani), anume ca obiectele continua sa
existe chiar dacii nu Ie mai vede.
Stadiul preoperational (2-7 ani) in cadrul ciiruia
achizitiile cele mai importante sunt deprinderea
mersului ~i limbajului, a functiei simbolic-
reprezentative in general. Acestea permit interiorizarea
actiunilor, tara insa a exista posibilitatea reversibilitatii
lor. La finalul stadiului apare conceptul de numar.
Caracteristicile cele mai importante ale stadiului sunt:
- aparitia unui tip de gandire cauzala, nu insa in sensul
unui rationament logic, prin care incearca sa-~i
explice ceea ce se petrece injurullor;
amestecul realului cu imaginarul ~i imposibilitatea
de a trece dincolo de aparente;
egocentrismul, in sensul ca nu pot vedea lucrurile
dedit din punctullor de vedere.
- Stadiul operatiilor concrete (7-11 ani): in aceasta
etapa, copiii incep sa aplice reguli logice operatiilor de
transformare a informatiilor pentru a rezolva problemele
cu care se confrunta. Achizitii importante: clasificarea,
categorizarea ~i conservarea proprietatilor fizice ale
obiectelor. Inteligenta copilului este inductiv-logica ~i
concreta, fiind necesare corespondente concrete in
realitate. Se dobande~te capacitatea reversibilitatii
actiunilor interiorizate, la sfar~itul stadiului
constituindu-se mecanismele de coordonare logicii ~i
matematica.
Jean PIAGET
(1896-1980)
Psiholog elvetian, cu preocupari pentru ~tiintele naturii, dar ~i
de logica sau filosofie, care a fondat 0 noua disciplina
~tiintifica, epistemologia genetica, scopul sau fiind. de a
demonstra cunoa~terea in mod evolutiv.
Pomind de la observatiile realizate asupra propriilor copii,
dupa aceea asupra elevilor din ~colile primare, in jocurile ~i
activitatile desta~urate de ace~tia, a dezvoltat 0 adevarata
~coala de psihologie care sa confirme ipoteza potrivit careia
dezvoltarea gandirii ~i a limbajului, a personalitatii in general,
nu are loc in mod continuu, ci trece prin stadii definite,
progresiv cu trecerea de la un stadiu la aiml relizandu-se
integrarea stadiului precedent.
Opera sa este foarte vasta, printre lucrarile importante fiind de
amintit: Limbajul iji gandirea la copil (1923), Reprezentarea
lumii la copil (1926), Naijterea inteligentei (1936),
lntroducere in epistemologia geneticii (1950), Posibilul iji
necesarul (1981) etc., multe dintre aceste lucrari fiind traduse
~iin limba romana.
Inteligenta,logico-matematica: Prevalenta ei determina analiza
cauzelor ;;i a efectelor, intelegerea relatiilor dintre
actiuni, obiecte ~i idei. Abilitatea de a calcula, cuantifica,
evalua propozitii ;;iefectua operatii logice complexe sunt
caracteristici care ies in evidenta in cazul acestei
inteligente impreuna cu abilitati de gandire deductiva ;;i
inductiva ~i capacitati critice ;;i creative de rezolvare a
problemelor.
Inteligenta muzicala: Persoanele cu aceasta inteligenta gandesc
in sunet, ritmuri, melodii ;;i rime. Sunt sensibili la
tonalitatea, intensitatea, inaltimea "~itimbrul sunetului;
recunosc, creeaza ;;i reproduc muzica folosind un
instrument sau vocea.
Inteligenta spatiala: Inseamna de a gandi in imagml ;;i a
percepe cu acuratete lumea vizuala. Abilitatea de a gandi
in trei dimensiuni, de a transforma perceptiile ~i a recrea
aspecte ale experientei vizuale cu ajutorul imaginatiei
sunt caracteristici ale acestei inteligente.
Inteligenta naturalista: Persoanele la care este dominant acest
tip de inteligenta au capacitatea de a recunoa;;te ~i
clasifica indivizi ;;i specii. Interactioneaza eficient cu
creaturi vii ~ipot disceme cu u;;urinta fenomene legate de
viata ~ide fortele naturii.
Inteligenta chinestezica: Dominanta acestei inteligente aduce
dupa sine gfmdirea in mi;;cari ~i folosirea corpului in
moduri sugestive ;;i complexe. Ea implica simtul
timpului ;;i al coordonarii mi;;carilor corpului ;;i ale
mainilor in manipularea obiectelor.
Inteligenta interpersonalii: Inseamna a intelege celelalte
persoane, a avea empatie, a recunoa;;te diferentele dintre
oameni ~i a aprecia modullor de gandire, fiind sensibili
la motive Ie, intentiile ;;i la starile lor. Ea implica 0
interaqiune eficienta cu una sau mai multe persoane din
familie sau din societate.
Inteligenta intrapersonalii: Determina 0 gandire ;;i intelegere
de sine, a fi con;;tient de punctele tale tari ;;i slabe, a
planifica eficient atingerea obiectivelor personale,
monitorizarea ;;i controlul eficient al gandurilor ;;i
emotiilor, abilitatea de a se monitoriza in relatiile cu
altii.
18
_ 72
... ~
!WTEORIA INTELIGENTELOR MULTIPLE
Gandindu-ne la cei pe care ii consideram inteligenti in
mod curent (ramanand in cadrul mediului ~colar), yom
constata ca este yorba in primul rand de cei care exceleaza la
disciplinele de studiu considerate fundament ale in ~coalii,
precum matematica ~i limba ~i literatura romana. Oricat de
mult ar excele ceilalti elevi sau chiar aceia~i la alte discipline,
exista intotdeauna 0 anumita rezerva in privinta inteligentei
lor, fiind apreciati mai curand ca talentati. In realitate, daca
este sa luam in calcul ultimele evolutii in psihologie,
performanta, indiferent de disciplina, este aceea~i.
Teoria care demonstreaza caracterul multiplu al
inteligentei umane are ca autor pe Howard Gardner,
profesor de teoria cUJ;oa~terii, educatie ~i psihologie la
Universitatea Harvard. In elaborarea teoriei sale, Gardner a
pomit de la constatarea ca pe de 0 parte unii copii cu
coeficient ridicat de inteligenta nu au rezultate bune la ~coala,
iar pe de alta parte ca persoane care au avut rezultate
remarcabile de-a lungul vietii, au avut dificultati la ~coala.ln
acest context, definitia pe care 0 propune inteligentei este
caracterizata de flexibilitate: "mod de a rezolva probleme ~i
de a dezvolta prod use considerate ca valori de cel putin 0
culturii". Detaliind definitia sa, se poate observa cu u~urinta
cii nu se poate aduce in discutie un eventual caracter univoc al
inteligentei, in masura in care problemele pot fi din cele mai
diverse, dupa cum rezolvarea lor poate cunoa~te 0
multitudine de posibilitati. Aceasta inseamna simultan 0
valorizare a domeni ului sau a campului de manifestare.
Studiind modul in care oamenii rezolva probJemele,
Gardner a identificat opt tipuri de inteligenta diferentiate in
baza a zece criterii, dintre care cele mai relevante se refera la
existenta unui sistem propriu de simboluri (cuvinte, numere),
mantfestarea abiliti'i{ii respective de fa primele semne ale
existentei oamenilor pe Pamant, cunoa~terea partii creierului
unde este localizata inteligenta respectiva etc.
Inteligcnta Iingvistica: Cei ce poseda acest tip de inteligenta ca
dominat gandesc cu predilectie in cuvinte ;;ifolosesc cu
u~urinta limba pentru a exprima ;;i/sau in!elege realitati
complexe. Sunt persoane care invata repede limba
materna ;;i limbile straine, citesc cu placere, foJosesc
metafore etc.
Aplicatic: Incercati sa va apreciati pe 0 scala de la I la 10 propria inteligenta potrivit tipurilor amintite mai sus. Argumentati
evaluarea realizata Sieventual comparati -0 cu 0 evaluare Iacuta de unul dintre colegii vostri.
~PLlCATII
I. '
1. Analizati interaqiunile dintre aptitudini ;;i celelalte procese
psihice.
2. Definiti aptitudinile;;i analizati raportul dintre Innascut;;i Invatat
Incazullor.
3. Analizati clasificarea aptitudinilor.
4. Comentati dinpunct devederepsihologic urmatorul text:
,,Inteligentapoatefi blocatiisaupoatefi activatii intr-unsens sau
[e)llei
IAsirililare = conduita activa ce opune acomodarii la mediu
modificarea acestuia. Din punct de vedere fiziologic,
asimilarea este procesul prin care fiintele vii transforma
elementele extrase din mediu, integrandu-le propriei lor
substante. Comparativ se poate vorbi de 0 asimilare din
punct de vederepsihologic.
Stadiu =perioada de dezvoltare. Dezvoltarea intelectuala ~iafectiva
a fiintei umane nu se face in mod uniform, dupa un model
linear, ci trece prin anumite stadii care implica, fiecare
dintre_ele,JI!!j)rogressioTeorgl!!:!i~an~_a ansamblului.
altul (...) ~i injimctie defactorii motiva{ionalipu~i i'nac{iune i'n
condi{iiledate" (AI.Ro;;ca).
5. Rugati profesorul de psihologie sau contactati un consilier
vocational pentru a va aplica un test care sa permita evaluarea
tipurilor de inteligenta. Comparati rezultatele obtinute cu propria
voastrii evaluare. Analizati, dupa aceea, rezultatele"obtinute cu
propriile voastre aspiratii privind studiile universitareSicariera ce
va urmaacestora. Ce concluzii desprindeti?
Talent = aptitudine naturala sau dobiindita de a face qn -lucru,
depinzand de capacitatile individuale, de motivatiile
subiectului Sidemediul social, fiindexpresia interactiunii
acestor conditii.
Voca{ie= Inclinatiepe~tru 0 activitateprofesional~ sat!.artistica lao
persoanii care poseda aptitudinile necesare. In general, 0
persoana se _lmplilJesteatunci ciind iSi poate satisface
vocatia. Rolul consilierului vocational este de a face
distinctie Intre vocatiile veritabile, oazate pe aptitudini
reale, Si proiectele himerice ale unor adolescenti rau
adap..tati larealitate.
19.CARACTERUL
19.1 Latura relational-valorici a personalititii
Caracterul este totalitatea insu~irilor psihice esenpale ~i stabile care se exprima in valorile promovate ~i prin atitudinile
(comportamentul) omului in raport cu diferite domenii ale vietH sociale~i in raport cu sine.
Etimologic termenul de caracter provine din limba
greaca (semnificfmd tipar, semn,pecete) ~i desemneaza ceea
ce este caracterrstic pentru un om, modul propriu al acestuia
de a se comporta in relatiile cu altii. Intr-un sens larg termenul
de caracter este sinonim cu cel de personalitate, desemnand
portretul psiho-moral ce cuprinde conceptia despre lume ~i
viata, convingerile, credintele, aspiratiile, idealurile unei
persoane, continutul ~i calitatea actiunilor, stilul sau de
activitate.
Prin specificul sau, caracterul se dovede~te a fi
expresia intregului sistem al personalitatii, una dintre laturile
majore ale acestuia, anume latura relaponal-valoricii
In masura in care caracterul i~i pune amprenta asupra
intregii personalitati, este necesara delimitarea specificului
sau in raport cu celelalte laturi ale personalitatii:
a. Caracter-temperament:
in timp ce temperamentul este neutru din punct de
vedere socio-moral, nefiind influentat de con~tiinta ~i
deciziile acesteia, caracterul sau trasaturile de
caracter pot ~i sunt valorizate, receptate ca pozitive
sau negative;
spre deosebire de trasaturile temperamentale,
innascute, trasaturile de caracter sunt dobandite
de-a lungul vietii sub influenta modelelor socio-
culturale de comportament ~i a valorilor pe care Ie
cultiva ~i Ie impune societatea;
caracterul este 0 instanta de control ~i verificare,
respectiv chiar ~i in cazul temperamente!or cu un nive!
energetic redus exista posibilitatea ca prin interventia
con~tiintei acest lucru sa fie compensat (de exemplu,
nu se poate justifica lipsa de performanta a unui
melancolic datorita temperamentului sau, deoarece
printr-o mai buna planificare a timpului ~i prin vointa
acest lucru poate fi depa~it);
temperamentul i~i pune amprenta asupra modului in
care trasaturile de caracter se manifesta in
comportament.
b. Caracter- aptitudini:
in timp ce aptitudinea este un sistem operational
eficient care se investe~te in activitate ~i care se
evalueaza dupa rezultatele obtinute, caracterul se
refer a la atitudinea fata de diferite laturi ale
realitatii, inclusiv activitatea proprie;
intre aptitudini ~i trasaturile de caracter pot exista
relatii discordante sau concord ante, discordanta
(de obicei prezenta unor trasaturi de caracter
negative) conducand la franarea posibilitatilor de
dezvoltare.
"Marturisirea aceasta va parea oricui ~i oricand surprinziitoare. In
mintea tuturor s-a intiparit atat de viu imaginea uimitor de delicata,
blanda, sensibila ~i modesta a "doctorului Cehov", incat ni se pare
straniu sa ni-I inehipuim brutal, violent, "cu 0 purtare urata". Or, se
~tie ea Cehov nu arunea vorbele in vant: 0 data ee a marturisit el insu~i
cii a~a a fost, trebuie sa-I credem. ~i aeeasta eu atilt mai mult, eu cat
~tim ea brutalitatea, violenta erau trasaturi specifiee neamului Cehov.
Este neindoielnie ea felul de a fi al lui Cehov era rezultatul unui
neobosit efort de autoedueare, obtinut printr-o lupta diirza dusa eu
sine insu~i ineadin primii ani ai vietii;"
(Probleme de psihologia personalitclfii (Culegere de articole sub redaqia
lui E.l.lgnatiev), Editura Didactica ~iPedagogica, Bucure~tj, 1963, p.57)
Atitudinea reprezinti modalitatea de raportare la 0 clasi generalii de obiecte sau
fenomene ~i prin care persoana se orienteazi subiectiv ~ise autoregleaza preferenpal.
Trisiturile de caracter reprezinti pozitii ale subiectului fati de cele din jur, un mod
de a se raporta la evenimentele existentei sale in lume.
Aceste modalitati de raportare se numesc atitudini:
Portretul psiho-moral al unei persoane poate fi conturat prin precizarea diferitelor
trasaturi de caracter.
Nu orice trasatura de caracter reprezinta 0 atitudine, ci este necesar ca trasatura in
cauza sa fie definitorie, esentiala, durabila (sa determine un mod constant de manifestare a
individului), asociata cu 0 vaioare morala ~i exprimata cu 0 anumita intensitate ..
Atitudinea se dovede~te a fi 0 construcpe psihicii sintetici, ce cuprinde elemente
cognitive, afectiv-motivaponale ~i volitive (are la baza notiuni, reprezentari, judecati
morale,este sustinuta energetic ~i este directionata de aspiratii, idealuri, stari afective ~i
convingeri). Pot fi delimitate astfel in cadrul atitudinii trei segmente principale: un segment
decizional, un segment direcponal ~iun segment executiv.
In functie de preponderenta unora sau altora dintre elemente, se poate vorbi de
atitudini determinate cognitiv, afectiv sau volitiv, dar, in oricare dintre situatii,
atitudinea se manifestii in comportament prin intermediul acpunilor voluntare
Structura caracterului poate fi studiata prin analizasistemului de atitudini, acestea
dupa domeniul care conditioneaza formarea lor ~i domeniul in care se manifesta fiind:
Aprobare
sau
dezaprobare
sociala
Interpretare
Evaluare
Oppune
..,
Schema-bloc a formarii
unei atitudini
Evenimentele care determina
formarea atitudinilor
><11
'"
-
4>
~
.5
4>
=
=
.~
4>
=
Q
Se ~tie di scriitorul rus Anton Pavlovici Cehov (1860-1904) era

modest, echilibrat, delicat, bland, cinstit ~i corect insa, yom observa
citind textul urmator, ca aceste insu~iri sunt rodul autoeducatiei in
functie de anumite valori, putandu-se vorbi despre un om care
transforma un "caracterurat" in unul "frumos":
,,1ntr-una din scrisorile catre sotia sa, O. L.}(nipper-Cehova, Anton
Pavlovici face aceasta marturisire pretioasa: "Imi scrii ca ma invidiezi
pentru caracterul meu. Trebuie sa-ti spun ca din fire am un caracter
brutal, sunt violent ~.a.m.d. Dar m-am obi~nuit sa ma stapiinesc,
deoarece nu e frumos ca un om cumsecade sa-~i dea drumul naravului.
In trecut Iaceam ni~te nazbiitii, sa te minunezi nu altceva!"
Citind aeeasta scrisoare, biograful lui A.P. Cehov serie:
19
- Atitudini fata de ceilalti oameni : este yorba de gradul
de deschidere fata de cei din jur, exprimandu-se prin
gradul de pretuire, respect, stima, dragoste fata de
ceilalti, fata de om in general. La un pol pozitiv pot fi
amintite atitudini precum: omenia, altruismul,
recunoa~terea valorii celorlalti, loialitatea, omenia etc.,
iar la un pot,negativ intoleranta, invidia, egoismul etc.
- Atitudini fata de sine: se refera la faptul ca rara 0
cunoa~tere de sine nu ne putem compara cu ceilalti ~i nu
ne putem cultiva propria individualitate, dar ca este
necesara pastrarea unui echilibru in modalitatile
afirmarii de sine. La un pol pozitiv pot fi enumerate
atitudini precum: increderea in fortele proprii,
modestia, demnitatea, iar la cel negativ,
desconsiderareade sine, orgoliul, autoumilireaetc.
- Atitudini fata de munca, fata de activitate : se refera
la intelegerea de catre individ a necesitatii de a
desra~ura 0 activitate utila, de a-~i pune in valoare
aptitudinile. Spiritul de initiativa, sarguinta, hamicia
etc. se plaseaza la un pol pozitiv, in timp ce lenea,
indolenta, nepasarea etc. sunt situate la un pol negativ.
Trasaturi caracteriale negative
Minciuna: acopera 0 gama larga de comportamente, pomind
de la 0 optiune non-conformista intre realitate ~i fictiune, pana
la abaterea deliberata ~i con~tienta de la valorile dezirabile.
Daca pana la varsta de 6-7 ani, lumea copilului este 0 lume in
care realul ~i imaginarul nu sunt clar delimitate, iar in aceasta
masura trebuie sa se faca 0 diferenta intre ceea ce este fabulatie
~i ceea ce este minciuna, dupa aceasta varsta utilizarea
minciunii se datoreaza unor cauze precum: frica de pedeapsa,
interdictia unor activitati, dorinta de a ie~i in relief, 0 suferinta
afectiva, 0 dizarmonie a personalitatii etc.
Capriciul: reprezinta un defect al vointei ~i caracterului
Deoarece ierarhizarea atitudinilor ~i trasaturilor intr-un
sistem este principal a particularitate a sistemului caracterial, 0
buna definire a portretului caracterial presupune precizarea
unor caracteristici precum:
- unitatea caracterului: se refera la a nu modi fica, in mod
esential, conduita din motive de circumstante;
expresivitatea caracterului: se refera la nota specifica
pe care i-0 imprima trasaturile dominante;
originalitatea caracterului: se refera la coerenta
launtrica ce rezulta din modul unic de armonizare a
- Alte clase de atitudini: atitudini culturale, atitudini
fata de, familie, atitudini fata de natura, atitudini
privind societatea in ansamblul ei etc.
Pentru a schita intr-adevar portretul psihb-moral al unei
persoane este necesar sa fie luate in calcul. ~i trasaturi
voluntare de caracter (acestea nu pot fi pozitive sau negative
~i de aceea nu reprezinta atitudini) precum: fermitatea,
perseverenta, stapanirea de sine, curajul, barbatia, spiritul
hotarat, eroismul.
Oricum, se poate observa ca trasaturile de caracter se
prezinta in cupluri contrastante, dar nu se poate aprecia ca 0
persoana ar dispune doar de unul dintre membrii unei perechi,
fiind yorba, de fapt, de dominante.
In acest sens s-a pus problema organizarii sistemice a
caracterului, 0 teorie cunoscuta in acest sens fiind cea a lui
G.W. Allport (acesta a aratat ca trasaturile individuale de
caracter sunt de trei tipuri: cardinale': 1-2 trasaturi care
domina ~i controleaza pe toate celelalte; principale: 10-15
trasaturi evidente, controland un mare numar de situatii
obi~nuite, comune, secundare: sute ~i mii de trasaturi slab
exprimate ~i deseori negate de subiect).
manifestat mai ales prin refuzul ascultarii de cei mari. Are la
baza 0 slaM dezvoltare a inhibitiei interne ~i un psihic labil
(sistem nervos slab), printre cauzele sale putand fi enumerate:
rasratul, alintul, ingaduinta exagerata, satisfacerea tuturor
dorintelor etc. Se manifesta prin fluctuatii ale dispozitiei
afective, tipete, utilizarea de cuvinte urate, izbucniri afective
etc.
ineiipitanarea: consta in rezistenta sau opozitia individului
la ceea ce i se cere sa faca, este sratuit sau rugat. Se invoca de
obicei un "a~a vreau eu", rara insa sa existe raspuns la
intrebarea "de ce?" Oricare ar fi forma sa, are la baza gre~eli de
educatie, fixate pe un fond temperamental.
trasaturilor cardinale cu cele principale ~i cele
secundare;
boga{ia caracterului: este data de multitudinea relatiilor
pe care persoana Ie stabile~te cu semenii;
statornicia caracterului: se refera la manifestarea
constanta, in conduita, a trasaturilor caracteristice;
- plasticitatea caracterului: capacitatea de restructurare,
de evolutie in raport cu noile cerinte;
taria de caracter: forta cu care sistemul caracterial i~i
apara unicitatea.
19.3 Rolul caracterului' in structura personalita,ii
A~a cum s-a subliniat, earaeterul este expresia intregului sistem al personalitatii,
in aceasta masura dovedindu-se a avea un rol deosebit. de important in adaptarea ~i
integrarea individului in viata sociala. Fiind 0 latura a personalitatii noastre in intregime
dobandita de-a lungul existen!ei, el poate fi modelat in functie de cerintele mediului
social in care traim, dar ~i in functie de ceea ce vrea fiecare dintre noi sa fie sau sa devina.
Se poate atunci aprecia ca suntem acceptati sau respin~i de cei din jurul nostru potrivit
trasaturilor de caracter pe care Ie manifestam. Ca atare, ~i cu atat mai mult, atunci cand
dorim sau se impune modificarea anumitor trasaturi caracteriale, caraeterul se
dovede~te a'influenta intreg sistemul personalitatii noastre, oferind unsens sau altul
actiunilor noastre.
Caracterul, dupa cum s-a subliniat, nu se poate defini in afara orientarii axiologice a
persoanei, etieul trebuind sa ramana atunci punctul de referinta preeminent ~i pentru
omul complex allumii contemporane. In acest sens, caracterul se dovede~te (tinand cont
~i de distinctia, simplistii de altfel, intre "oameni de caracter" ~i "oameni rara caracter") a
reprezenta 0 sum a de principii care of era consistenta interioara a individului in campul
social. Intreaga noastra conduita este determinata de aceste principii (trasaturi) esentiale
in raport cu propria noastra persoana, cu propriul nostru mod de a fi, indiferent care este
acesta. Caracterul se dovede~te atunci ca reprezentand "personalitatea evaluata din
punet de vedere etic".
Caracterul, ca suma de principii ce
structureaza insertia noastri
sociaIi, are 0 influenti determinanti
in ansamblul personalititii noastre.
lIJPORTRETECARACTERIALE
Caracterul, structurarea acestuia, a reprezentat 0 cetate cu care sa se petreacii lucrurile aidoma ... ". Cand cel
constanta a preocuparilor de tip p'sihologic ~i de-a lungul lingu~it vorbe~te, lingu~itorul porunce~te celorlalti sa taca;
istoriei culturale a Occidentului. In acest sens, una dintre cand canta ii aduce laude iar cand a incetat, 11 aplauda
lucrarile cele mai cunoscute, apaqinand lui Jean de La strigand "Bravo!" ... Cand targuie din piata mere ~i pere
Bruyere (sec. XVII), este Caracterele sau moravurile pentru odraslele prietenului, Ie aduce ~i Ie imparte de fata cu
acestui veac (Editura pentru literatura, Bucure~ti, 1968), tatallor, ba ii ~i imbrati~eaza pe copii spunandu-le: "ce copii
unde sunt schitate 0 multitudine de portrete caracteriale, buni ~i cum mai seamana cu tatallor!" Cand selntampla sa-~i
unele ,dintre ele preluate de la scriitorul antic Teofrast, cumpere incaltaminte amandoi, ii spune ca piciorullui are 0
dintre care vapropunempentru analiza ciiteva: linie mai frumoasa decat gheata ... La masa este cel dintai
Amabilul: "Ca sa definim amabilitatea, am putea spune ca care lauda vinul ~i nu uita sa adauge: "Mananci cu atata
este un fel de a te purta care urmare~te deslatarea lara sa aibii gratie!" ... Ii mai spune ca are 0 locuinta cladita dupa un plan
in vedere un interes personal. Nici 0 indoiala ca se poate minunat, ca are 0 gradina ingrijita ~i ca portretulii seamana
numi amabil acela care te saluta de la distanta, te nume~te leit. Intr-un cuvant, lingu~itorul spune ~i pune la cale numai
om minunat, manifesta pentru..tine 0 admiratie profunda, iti lucruri prin care biinuie~te ca poate fi cuiva pe plac."
strange mana cu caldura. Te intovara~e~te un timp ~i-~i ia Zgarcitut "Zgarcenia este 0 economie ce intrece orice
ramas bun de la tine, dupa ce mai intai te-a Intrebat cand te va masura. Zgarcitul este omul care Inainte de a se fi implinit
revedea ~i dupa ce te-a ridicat in slavi. De e numit arbitru, luna bate la u~a datomicului ~i-i cere doMnda, chiar dacii
amabilul se poarta In a~a chip in cat sa se faca placut nu aceasta nu face macar 0 jumatate de obol. Cfmdse afla la 0
numai celui ce i-a Incredintat apanirea intereselor lui, ci ~i mas a pregatita pe socoteala celor ce iau parte la ea, zgarcitul
adversarului; ~i aceasta 0 face de teama de a nu parea numara cate pahare a baut fiecare, iar zeitei Artemis ii
partinitor. In discutiile cu strainii este mai curand de partea jertfe~te mai putin decat oarecare altul din cei prezenti. Daca
lor decat de partea concetatenilor lui. Cand este invitat la 0 un cunoscut i-a procurat un obiect pe un pret scazut,
mas a are grija sa recomande gazdei sa aduca ~i copiii iar zgarcitul considera ca e ingrozitor de scump. Daca sclavul i-
cand ace~tia ~i-au lacut aparitia, observa cii seamana cu tatal a spart 0 oala sau 0 farfurie, ii scade din hrana. Daca nevasta a
lor cum seamana doua smochine Intre ele. Chemand apoi la pierdut un banut, cotrobiiie prin oale, rascole~te paturile,
el copiii, ii Imbrati~eaza ~i-i pune sa stea alaturi. Cu unii se lazile, cauta pana ~i in a~temuturi. (... ) Casetele zgarcitilor
joaca strangand ~i deslacand pumnii iar pe altii ii lasa sa de felul asta sunt doldora de bani! Mucegaiul sta prins pe ele,
adoarma pe genunchii lui ~i nu carte~te sub povara lor." iar pe chei s-a pus rugina.
Lingu~itorul: "Lingu~irea ar putea fi definita ca 0 Zgarcitul poarta haina mai sus de genunchi, iar la baie aduce
comportare lipsita de demnitate in urma careia Insa uleiul In sticle mititele; se tunde la piele, 11gase~ti descult ~i
lingu~itorul are partea lui de folos. Mergand pe un drum la pranz, iar cand da haina la curatat Indeamna pe me~ter sa
alaturi de altul, lingu~itorul este capabil sa-i spuna: "bagi de intrebuinteze argila din bel~ug, ca sa nu se pateze prea
seama cu cata admiratie se uita lumea la tine? Nu e om in repede."
Aplicatie: Analizati cu atentie aceste portrete c~racteriale, punand In evidenta modul in care conduita persoanelor este
influentata de trasatura caracteriala dominanta. Incercati dupa aceea sa realizati portrete caracteriale pomind de la alte
trasaturi caracteriale dominante. Discutati cu colegii vo~tri aceste portrete ~i decideti, argumentat, In ce masura pomind de la
trasatura caracteriala dominanta se poate anticipa conduita viitoare a unei persoane.
~LICATII
1. Analizati comparativ caracterul, temperamentul ~iaptitudinile.
2. Prezentati particularitatile structurale a caror cunoa~tere
permite 0 mai buna definire aprofilului caracterial.
3. Analizati locul ~irolul caracterului in sistemul personalitatii.
4. Analizati, prin exemple concrete, interdependenta dintre
temperament ~icaracter.
5. Organizati-va pe grupe de patru elevi ~i realizati portretul
caracterial al unuia dintre membrii grupului. Rugati un alt grup
sa realizeze un astfel de portret pentru acela~i membru al
grupului. Comparati cele doua portrete caracteriale, incerdind
Armonie =potrivirea elementelorintr-unintreg.
Demnitate =calitatea de a fi demn, de a avea 0 atitudine demna, data
de obieei de existenta unei autoritiiti morale, de
promovarea unor principii de conduita apreciate ca
pozitive etc.
Etic, eticii = conformeu etiea, moral; ~tiintiicare se oeupa eu studiul
valorilor ~i a eonditiei umane din persp~etiva principiilor
morale ~i rolullor in viata sociaJa; totalitatea normelor de
conduitii moralii corespunzatoare, astiizi pana la nivelul
sa gasiti explicatii pentru diferentele c.onstatate.
6. Realizati un dosar tematie cu titlul "Portrete caracteriale" in care
sa grupati fragmente literare care pot fi incadrate in aceasta
categorie.
7. Realizati 0 lucrare de aproximativ 0 pagina prin care sa analizati
rolul mediului social in formarea caracterului.
8. Se considera ca obi~nuintele noastre ilustreaza atitudini care ne
sunt proprii. Analizati prin intermediul unor exemple (atat
pozitive cat ~inegative) 0 astfel de determinare.
9. Analizati rolul vointei in constituirea caracterului.
unei profesii sau unui domeniu de activitate (etica
medicala, eticajumalistica etc.).
Fabulafie =prezentarea unei fapte imaginareeareaJa.
La~itate =trasaturade caracter ce revinepersoanercare sedovede~te
lipsitiide curaj ~ide sentimentul onoarei.
Mediu social = societatea, lumea in mijlocul careia traimcu referire
la semenii no~tri,la relatiile dintre ace~tia, la institutiile ~i
organizatiileexistenteetc.
Minciunii = denaturare intentionata a adeviirului avand de obicei ca
scopin~elarea,inducereain eroareaunei altepersoane.
Plasticitate = capacitatede modelaresub actiuneaa diferiti factori.
19
20. CREATIVITATEA
20.1 Conceptul de creativitate
Creativitatea nu este 0 trasatura psihica autonoma, ci este
rezultanta organizarii optime a unor factori de personalitate
diferiti.
Creativitatea se define~te ca un complex de insu~iri
~i aptitudini care, in conditii favorabile, genereazli
produse noi ~ide valoare pentru societate.
Orice subiect dispune de un potenpal creativ ~i fiecare
dintre structurile psihice poate pune in evidenta unul sau mai
multe aspecte -ale acestui potential. Activarea ~i valarificarea
superioara a potentialului creativ are loc indeosebi la nivelul
gandirii, procesul generarii de noi cuno~tinte ~i de utilizare a
experientei in situatii noi fiind in buna masura un proces de re-
gandire.
Creativitatea reprezinta 0 proprietate a intregului sistem
psihic uman, iar in acest sens pot fi puse in evidenta doua
categorii de factori care determina, dinspre sistemul psihic
uman, creativitatea:
a. vectorii: au rol de orientare ~i energizare, fiind cuprinse
aici toate procesele psihice reglatorii responsabile de
sustinerea energetica ~i incitarea la actiune. In functie de
orientare se impart in vectori pozitivi (care contribuie la
crearea noului) ~i vectori negativi (care indeparteaza
subiectul de realizarea unui produs original):
exista convergenta, nu se poate vorbi de activitate creativa. De
asemenea, pe langa factorii interni au un rol important in
activitatea creativa ~i factorii externi, de "facilitanta".
b. operatiile ~i sistemele operaponale: moduri de lucru care se divid in operatii
stimulative pentru producerea noului ~i operatii rutiniere:
Vectori creativi (pozitivi)
Vectori mai pupn creativi (negativi)
, treb~int~l~ de.cre~t~re
trebuinte homeostazice
motlvapa mtrmseca
motivatie extrinseca
nive!ul ridicat al aspiratiei
niveluri scazute de aspiratie
interese
puternice, angajare
in
absenta sau
intensitatea scazuta a
activitate/profesie
intereselor
I stabilitate ~imaturitate emotionala
lipsa
de stabilitate
~1
maturitate a
I atitudini creative: initiativa, receptivitate
intereselor
atitudini
rutiniere:
tendinta spre
fata de nou, dorinta de schimbare,
imitarea de modele, opacitate la nou,
I disponibilitate fata de asumarea
rezistenta la schimbare, neincrederea in
riscurilor, increderea in propria
fortele proprii, deli'isarea, incapatanarea,
I persoana !?i in altii, independenta in
dependenta de autoritate, conformism
evaluare ~i autoevaluare, noncon-
intelectual, teama de a formula probleme,
formism intelectual !?i profesional,
intoleranta la ambiguitate !?icontradictii,
tendinta de a problematiza, curiozitate,
respect exagerat fata de traditie etc.
respect pentru nou ~i valoare etc.
I
Operatii generatoare de nou
Operatii rutiniere
procedeele euristice
procedee algoritmice
I procedeele imaginatiei
absenta procedeelor
imaginatiei
in
activitate
memorie flexibila
fidelitatea excesiva a memoriei
I gandire divergenta, fluida, laterala
gandire
convergenta, cristalizata,
verticala
forta intelectuala pentru argumentarea
capacitati slabe de sustinere a propriilor
, propriilor idei
idei
Ilibertate in exprimare ~i spontaneitate
"limbade lemu"
aptitudini speciale putemic dezvoltate
aptitudini speciale slab dezvoltate
I se atribuie
afirmalia po-
trivit cilreia
geniul, im-
plicit creati-
vita tea, in-
seamnil 99%
transpiralie
$i 1% inspi-
ratie.
60
Thomas Alva EDISON
(1847-1951)
Relapa aproximativa dintre inteligenta
80 90 100 1-10 120 130 IQ
Dupii unii autori, creatlvltatea
~tiintificii presupune un coeficient de inteligentii
(IQ) de minim 110 (115 sau 120 dupii a1tii), un
coeficient de inte1igentii mai ridicat
nesemnificand necesar un plus de creativitate.
in alte domenii, spre exemp1u In artii, 1imita
inferioariiarfi de 95-100.
In masura in care atitudinile creative sunt convergente cu
factorii operational-cognitivi (aptitudinali) se obtinproduse cu
o cota de originalitate inalta. Daca intre cele doua categorii nu
.g 30
0;
>
Z 20
10
20
r:
I
20.2 Niveluri ,i stadii ale creativita'ii
Ca proprietate general umana, creativitatea se manifesta in
forme diferite, pe niveluri ierarhice distincte. Potrivit lui C. w.
Taylor pot fi diferentiate urmatoareleniveluri de creativitate :
creativitatea expresiva: exprimare libera, spontana a
persoanei care nu este preocupata de obtinerea unar
produse utile sau valoroase;
- creativitatea productiva: satisfactia inregistrata pe
nivelul anterior permite insu~irea unor'operatii, tehnici
ce au ca rezultat obtinerea de prod use mai mult sau mai
putin originale;
- creativitatea inovativa: se accentueaza gradul de
originalitate, elementele obtinute fiind, de asemenea,
noi, dar noutatea este obtinuta prin combinarea ~i
recombinarea unor elemente dej a cunoscute;
- creativitatea inventiva: se caracterizeaza printr-un
nive! de originalitate, astfel incat produsele obtinute
transfofUla fundamental domeniul pe care se manifesta;
creativitatea emergenti: nivelul de originalitate este
atat de ridicat incat determina modificari revolutionare
ale unui domeniu, presupunand 0 restructurare a
unui domeniu, presupunand 0 restructurare a
experientelor ce depa~esc toate posibilitatile anterioare
de intelegere.
Creativitatea reprezinta, de asemenea, procesul prin care
omul identifica anumite dezechilibre in experienta, in
activitatea sa p~ care Ie depa~e~te prin capacitatea de a formula
idei ~i ipoteze noi, de a Ie verifica ~i de a realiza ceea ce permite
inlahrrarea dezechilibrelor de la care s-a pomit. In aceasta
masura se poate sustine ca este yorba de un caracter fazic,
procesual al creativitiitii, potrivit lui G. Wallas putandu-se
delimita urmatoarele faze:
faza pregatitoare, care consta in informare,
documentare ~i experimentare, fiind 0 faza obligatorie a
actului creator, con~tienta ~i de lunga durata;
faza incubatiei (gestatia, germinatia), care se
desfii~oara la nivel subcon~tient sau chiar incon~tient,
fiind etapa in care ideile se structureaza intr-o maniera
noua;
faza "iluminarii", unde este yorba de aparitia in
con~tiinta a solutiei, ceea ce se poate produce dupa 0
activitate intensa, dar ~i dupa pauze indelungate sau
chiar in somn;
faza verificarii, respectiv faza in care se realizeaza
elaborarea finala a solutiei in scopul eomunicarii sale.
Proeesul de ereatie nu urmeaza un tipar unie, existand 0
mare varietate de modalitati de realizare a unui produs nou ~i
valoros pentru soeietate, de fiecare data fiind evidenta amprenta
personalitatii creatoare.
WMODELUL TRIADIC AL FACTORILOR INTELECTUALI AI CREATIVITATII
Intr-un capitol anterior a fost prezentat modelul paradigm a (0 multi me de presupozitii, norme ~i valori de
Guilford al inteligentei, model capabil sa cuprinda ~i cercetare sau de realizare), care determina la nivel individual
dimensiunea creativitatii. Aeest model nu este singurul, un un anumit registru epistemic al aetivitatii inteleetuale.
altulfiind cel initiat de R. J. Sternberg, anume modelul Relevanta acestui model pentru creativitate se refera la
triadic al factorilor intelectuali ai creativitatii. Potrivit faptul ca diferentele individuale de ereativitate ~i proeesul de
aeestui model, aetivitatea eognitiva se desfii~oara pe trei creatie au la baza diferente personale localizabile hi aceste trei
registre sau niveluri, structural corelate: componential, niveluri ale activitatii inteleetuale. A rezolva 0 problema
meta componential ~i epistemic. presupune in primul rand stapanirea unor operatii, ~ansa fiind
_.' La primul nivel, cel componential, este yorba de 0 mai mare pentru cel care stapane~te un repertoriu mai larg de
ml:lltitudine de operatii de preluerare a informatiei (operatii operatii. Mergand mai departe, eomplexitatea problemelor
matematice, logice etc.), utilizate in rezolvarea problemelor. pretinde un repertoriu de proceduri rezolutive, nivelul de
Atunci dnd se introduce 0 relatie de ordine intre operatii se ereativitate fiind eu atat mai aeeentuat eu cat acel repertoriu
formeaza 0 strategie rezolutiva (algoritrnica sau euristica), (mai ales pe componenta euristica) este mai mare. In cele din
acestea impreuna cu cuno~tintele ce stau la baza lor formand urma, creatiile deosebit de valoroase ajung sa eonduea la
nivelul metacomponenpal al gandirii. Mai mult, orice modificarea registrului epistemic (a paradigmei), cu impact ~i
activitate ~tiintifica ~i nu numai, se desfii~oara intr-o anumita asupra celorlalte eomponente.
Aplicape: ldentificati 0 problema sau 0 serie de probleme in cazul carora considerati ca ati dat dovada de un coeficient mai inalt
de cr'eativitate. Analizati rezultatul obtinut ~i puneti in evidenta operatiile utilizate, strategiile rezolutive ~i modificarile pe care
le-a determinat in sistemul vostru eognitiv eele realizate.
~PLlCATII
. ,
I., Analizari rolul factorilor interpersonali ~i de gmp in dezvoltarea
_creativitarii.
2: Elaborari un text de 10rfmduri( I rand) in care sautilizari in sens
psihologic unnatorii termeni: atitudine, aptitudine, creativitate.
3. Analizaricomparativimaginaria ~icreativitatea.
4. Identificati exemple de produse ale unar demersuri creative care
- sa'exempiifice nivelurile creativitatii. Realizati acest lucm ~iin
- ceea ce prive~te propria activitate. Pana la ce nivel reu~iti sa
identificati astfel de produse?
5. Organizandu-va pe gmpe de 4 elevi incercati sa fonnulari 0
metoda de stimulare a creativitatii. Comparati rezultatele
-obtinute devoi cucele ale colegilor vo~tri.
.t!LU!.!J
Emergent = care rezulta dintr-un mediu, deci este un produs al
interactiunii mai multor sisteme complexe (Ia propriu
desemneazii proprietatea unui corp sau raze de luminii de
a ie~idintr-un mediudupii ce I-atraversat).
Epistemologie = teorie a cunoa~terii ~tiintifiGe,a modalitiitilor in
care se realizeazii aceasta; prin extensie, desemneazii
modalitatile de realizare a cunoa~terii.
Facilitare = inlesnire, u~urare a indeplinirii unei actiuni, a
producerii unui fenomen etc.
Inovatie =rezolvare in general a unei probleme de tehnicii sau de
org~nizare a~munciUn_scopJ!LRerfe~tioniirii tehnice
6. Una dintre metodele de stimulare a creativitatii este metoda ,,6-3-
5". Astfel, este necesar sa vii organiza(i in gmpuri de ~ase
membri, fiecare avand in fata 0 coala de hartie, pe care 0 imparte
intrei coloane. in raport cuproblema enuntatiifiecare din cei ~ase
membri ai grupului noteazii trei idei de rezolvare a sa, in cele trei
coloane. Fiecare participant transmite colegului din dreapta foaia
de hartie proprie ~i0prime~tepe cea a colegului din stanga, ideile
emise fiindreluate ~iimbunatat1te,completate, modificate etc. Se
realizeaza deplasarea foilor de hartie pana in momentulm care
ideile emise initial trec, in diferite faze de prelucrare, prin fata
celorlalri cinci membri ai gmpului. La fmal, foile sunt stranse ~i
seincearciievaluareaideilor obtinute.
incercati aplicarea acestei met~de de stimulare a creativitatii in
raport Cll urmatoarea problema: "Cum se poate stimula interesul
elevilor pentm activitatea ~colara?".in baza rezultatelor obrinu1:e
realizari un set de propuneri pe care sii Ie prezentati in Consiliul
elevilor.
ration~liziirii SOluriilorexiste. nte, cre~terii prOductivitiitiil1
muncnetc.
Inventie = rezolvare sau realizare tehnicii dintr-un domeniu al
cunoa~terii care are un caracter de nouwte ~i reprezintii
un progres fariide stadiul cunoscut panii atunci. I
Spontan, -eitate = care se face sau se produce de la sine, rara 0
cauza aparentii; care se face de buniivoie, nesilit del
nimeni; care actioneaza cu promptitudine;'
promptitudine, natural ere promptii in atitudini, in'
comportamente etc. I
Vector = factor determinant ~ifacilitant in raport cu un fenomen,'
procesetc.
20
78
.........
21. ETAPE iN DEZVOLTAREA PERSONALITATIt*
,
21.1 Principiul dezvoltirii in psihologie
Psihologia modemii subliniazii dimensiunea geneticii
(evolutivii) a psihieului. Dezvoltarea personalitiitii se
desfii~oarii astfelin faze aflate intr-o succesiune determinatii,
numite cel mai adesea "stadii", fiecare stadiu caracterizandu-se
printr-o organii'are proprie a insu~irilor, simultan fiecare stadiu
trebuind considerat concomitent ca rezultantii a etapelor
anterioare ~i ca premisii a celor viitoare.
La nivel individual, psihogeneza se inscrie intr-un cadru
socio-cultural in care sunt rezumate, selectate ~i condensate
rezultatele intregii dezvoltiiri filogenetice. Dezvoltarea
ontogeneticii se realizeazii astfel pe 0 cale mai economicii ~i mai
productivii.
Ontogeneza este reprezentata de totalitatea schimbarilor sistematice, bio-psiho-sociale, intraindividuale,
care au loc pe parcursul vietii unui om.
Etape ale dezvoltarii motorii
2 3 4 S' 6 7 8 <) 10 11 12 13 14 IS
Varsta (luni)
Copii siilbatici: Se cunosc cateva zeci de cazuri, in general
ace~ti copii nefiind capabili sa vorbeasca sau sa emita sunete
vocale omene~ti, se deplaseaza in patru labe, au modalitiiti de
hranire comparabile cu cele ale animalelor ~i nu-~i exprima
emotiile a~a cum 0 fac oamenii. Cele mai cunoscute cazuri
sunt cele ale "salbaticului din Aveyron" ~i ale "copiilor -lupi"
de la Midnapore. Primul dintre ele este cel al unui Miat
descoperit in 1799, in varsta de 10-12 ani, orice eforturi de
educare a sa e~uand. In celiilalt caz este yorba de douii fetite,
numite Amala ~i Kamala, capturate in India, in 1920. Aveau
aproximativ patru ~i opt ani, triiind intr-o pe~tera alaturi de
lupi. Nu cuno~teau limbajul uman, alergau in patru labe ~i i~i
exprimau suferinta urland ca lupii. Au invatat cu foarte mare
greutate sa mearga in picioare ~i cateva cuvinte. Au murit
repede, tara sa se adapteze la viata oamenilor. Cazurile de
copii salbatici demonstreaza importanta mediului uman in
raport cu dezvoltarea umana.
Dezvoltarea umana, a~a cum s-a 'precizat, presupune mai multi
faetori, edueatia fiind eel decisiv in raport ell realizarea
posibilitiitilor de dezvoltare intr-un mediu favorabil. Prin edueatie
dobiindim toate eapaeitiitile, euno~tintele ~i eomportamentele ee ne ,
. fae sa fim eeea ee suntem.
Principiul genetic statueaza necesitatea de a studia nu
numai produsul, rezultatul final al dezvoltarii, ci sa se abordeze
insu~i procesul aparitiei ~i instalarii unei forme superioare a
fenomenului considerat, depistand treptele parcurse ~i
functionalitatea lor in procesul evolutiv.
Principalii factori ai dezvoltarii sunt:
1. Ereditatea, care este insu~irea fundamentala a materiei
vii de a transmite, de la 0 generatie la alta, rpesaje de
specificitate, sub forma codului genetic. In planul
dezvoltarii psihice, ea apare ca un complex de
predispozitii ~i potentialitati ~i nu ca un inventar de
capacitati ~i trasaturi deja formate. Ereditatea constituie
premisa biologiea a dezvoltarii. Obiectivarea ei are
caracterprobabilist ~i ofera individului 0 ~ansa (ereditate
normala) sau 0 ne~ansa (ereditate tarata).
2. Mediul, constituit din totalitatea elementelor cu care
individul interactioneaza, direct sau in1irect, in proces.!ll
devenirii sale. Mediul are 0 structura complexa ce
include 0 multitudine de aspecte: de la elementele
mediului natural ~i pana la cele ale mediului social
imediat. Ca factor ce stimuleaza potentialul ereditar,
actiunea mediului poate fi, in egala masura, favorabila
dezvoltarii, dar ~i 0 frana sau chiarun blocaj.
3. Edueapa, care se define~te ca activitate specializata,
specific umana, care mijloce~te ~i sustine, in mod
con~tient, dezvoltarea. Intentionalitatea, actiunea
sistematica ~i in cuno~tinta de cauza deosebesc educatia
de ceilalti doi factori ontogenetici.
Cercetarea contemporana a dezvoltarii umane s-a orientat
~i spre teoretiziiri mai concrete ~i operationale ale interactiunii
eredi tate- mediu.
Una dintre directiile de abordare este aceea a cercetarii
copilului in ni~a sa de dezvoltare. Acest concept desemneaza
totalitatea elementelor eu care un eopil intra in relape la 0
. varsta data. Strllctura ni$ei de dezvoftare cuprinde:
- obiectele ~i locurile accesibile copilului la diferite
varste;
- raspunsurile ~ireactiile anturajului fata de copil;
- cerintele adultului vizand competentele incurajate,
varsta la care sunt solicitate ~i nivelul de performanta
acceptat;
- activitatile impuse, propuse sau ingaduite copilului.
Criteriile in functie de care se stabilesc stadiile de
dezvoltare a personalitatii sunt act;v;tateu dom;llanfa
desflisurata, s;stellllli de relata SOciO-clllturale ~i slrtlcfllrile
ps;"!ce spec~fice.
In functie de aceste criterii, cel mai adesea sunt diferentiate
urmatoarele stadii:
- 0-1 an: perioada infantila;
- 1-3 ani: prima copilarie (copilaria timpurie);
- 3-6/7 ani: a doua copilarie (perioada pre~eolara);
- 6/7-10/11 ani: a treia copilarie (varsta ~eolara mica);
10/11-14/15 ani: preadoleseenta (pubertatea);
- 14/15-18/19 ani: adoleseenta;
- 19/20 ani-30 ani: tineretea;
- 30-55/60 ani: varsta adulta;
- peste 60 de ani: batranetea sau varsta a treia .
21.2 Virstele mici (3-10/11 ani)
Varstele mici se caracterizeazii printr-o dezvoltare
fizici progresivii intensivii, dar mai ales cantitativii.
Concomitent cu dezvoltarea anatomo-fiziologicii, cu evolutia
ascendentii structural-functionalii a creierului indeosebi, se
dezvoltii ~i particularitiitilepsihice ~i actionale ale copiilor.
Atentia trece treptat de la forma involuntarii la forma
voluntarii, de la cea putin stabilii la cea stabilii. Memoria
dovede~te 0 mare plasticitate, receptivitate, datoritii stocului
redus de informatii. Ponderea cea mai mare este detinutii de
gandirea concretii, imaginatia fiind cea care se desprinde in
mare miisurii de realitate, dovedindu-se deosebit de vie ~i
fantasticii. Copiii mici se caracterizeazii, de asemenea,
printr-o mare curiozitate.
Este de subliniat egocentrismul gandirii copilului, care
nu face diferentieri intre punctul siiu de vedere, dorintele,
pliicerile sale ~i aspectele reale ale lumii (nediferentierea
intre subiect ~i lumea exterioarii). 0 altii triisiiturii este
animismul, pentru pre~colar, spre exemplu, obiectele avand
in general suflet.
Este prezent spiritul de imitape, fiind'imitate in special
actele celor mari, larii discerniimant. Sunt prezente mai ales
motivele extrinseci (exterioare) precum note Ie, recompensele
morale ~i materiale.
Procesele afective se caracterizeazii prin simtiri, triiiri ~i
sensibilitate vii ~iputernice,
prin ceea ce se dovede~te a
fi tonus afectiv.
Comportamentul se
leagii de 0 intensii nevoie
de mi~care, de actiune,
datoritii procesului intern
de dezv.oltare fizicii,
necesitiitii consumului de
energie ~i fortei ce se
acumuleazii.
Principala formii de activitate estejocul, prin acesta fiind
stimulate coordonarea, echilibrul, dinamismul, forta, evaluarea
spatialitiitii, abilitiitile in manipularea obiectelor. Jocurile
practicate sunt diferite de la 0 perioadii la alta.
Odatii cu intrarea in ~coalii, intreaga energie a copilului va
fi canalizatii spre insu~irea strategiilor de inviitare. Vor fi
con~tientizate treptat rolul atentiei ~i al repetitiei, rolul
inviitiitoareilinviitiitorului fiind foarte mare in dobiindirea unor
noi norme de viatii.
Se contureazii 0 viziune realism asupra lumii, vGrstei"de ce-
ului?" urmiindu-i vGrsta colectiilor. In jurul viirstei de8 ani se
dezvoltii un sentiment de identitate socialii,copilul Wind cu miindrie
apartenenta salagrupul dejoacii, lagrupul ~colarsau lacel religios.
21.3 Preadolescen,a (.10/11-14/15 ani)
Este caracterizatii prin marile transformiiri anatomo-
fiziologice, semnul declan~iirii ei constituindu-l "puseul de
cre-$tere a staturii" care se produce intre 10-12 ani: cresc in
special membrele inferioare, iar toracele ~i bazinul riiman mai
mici. Musculatura dezvoltandu-se mai lent decM scheletul,
apare 0 oarecare stangiicie in mi~ciiri concomitent cu 0 intensii
dorintii de mi~care, prezentii mai ales la biiieti.
Organele interne se dezvoltii in ritmuri diferite: inima
cre~te mai repede decat arterele, fapt ce conduce, adesea la
tulburiiri cardiovasculare; in comparatie cu restul
organismului, inima ~i pliimanii au 0 cre~tere mai lentii,
oboseala instalandu-se mai repede.
Specifice acestei varste sunt ~i transformiirile endocrine,
determinate de intensificarea activitiitii glandei tiroide ~i a
glandelor sexuale. Primele semne ale dezvoltiirii sexuale apar
la fete intre 10-11 ani, cel mai devreme, dar pot intarzia ~i
panii la 15 ani, in timp ce la biiieti dezvoltarea sexualii incepe cu
1-2 ani mai tarziu.
Toate aceste transformiiri solicitii un consum energetic
mare datoritii ciiruia se manifestii frecvent dureri de cap, dureri
abdominale, senzatii de sufocare, ameteli, obosealii persistentii.
Cre~terea in iniiltime, asociatii cu 0pozitie vicioasii a umerilor, a
capului determinii, adesea, deformiiri ale coloanei vertebrale
sau deficiente de vedere.
In sfera proceselor cognitive se remarcii:
dezvoltarea spiritului de observatie ~i a acuitiitii
senzoriale~
cre~terea capacitiitii de memorare ~i a selectivitiitii
memonel;
- asimilarea unor tehnici de inviitare ~i de rezolvare a
problemelor;
perfectionarea limbajului, paralel cu tendinta de
21.4 Adolescenta (14/15-18/19 ani)
Incepe dupii 14 ani ~i se caracterizeazii printr-un ritm mai
lent de cre~tere ~i prin armonizarea progresivii a diverselor
piirti ale corpului. "
Procesele cognitive se perfectioneazii, adolescentul fiind
capabil sii gapdeascii larii a folosi un suport concret ~i sii-~i
utilizare a unui limbaj specific grupului (argoul), semn al
tendintei de independentii fatii de adult.
Pe plan afectiv este evidentii instabilitatea ~i
hipersensibilitatea emotionalii, furtunile afective alternand cu
perioade de apatie; se manifestii, mai ales la inceputul
pubertiitii, ostilitatea intre biiieti ~i fete, care scade treptat, fiind
inlo~uitii cu interesul fatii de sexul opus.
In ceea ce prive~te dezvoltarea moralii, se realizeazii
tranzitia de la moralitatea constrangerii la moralitatea
cooperiirii, de la preconventionalla conventional.
Preadolescentul este foarte critic cu adultii (piirinti,
profesori) ciirora Ie descoperii numeroase defecte, conflictele
fiind maxime intre II ~i 15 ani. EI se deta~eazii fatii de familie,
descoperind pliicerea vietii de grup; aici, taniirul se simte mai
puternic fiind apiirat de egalii care-i aprobii comportamentele ~i
ii oferii 0 imagine pozitivii a personalitiitii sale. Grupul ajutii
la maturizare, oferind suport afectiv ~i confirmare, dar
constituie, uneori, ~i mediul in care se incearcii tigiirile,
alcoolul sau unde incepe delicventajuvenili
analizeze corectitudinea propriei gandiri.
Devine mai echilibrat afectiv, reu~ind, spre deosebire de
preadolescent, sii-~i domine reactiile impulsive; se dezvoltii
vointa, !iind posibile eforturi voluntare intense ~i de lungii
duratii. In acest stadiu apar, de cele mai multe ori, prima
21
21
dragoste ~i prima experientii sexualii.
A.dolescentul aspirii spre autonomie ~i originalitate, este
preocupat de cunoa~terea ~i de perfectionarea propriei
persoane. Reu~itele 11 entuziasmeazii, dar ele sunt nesigure,
Infrangerile distrugand rapid imaginea pozitivii de sine.
Problema crucialii a adolescentei 0 constituie, dupii E. H.
Erikson, ciiutarea, definirea identitiitii, sintetizatii in
Intrebarea specmcii acestei varste, "Cine sunt eu?", Intrebare
prin care adolescentul Incearcii sii-~i determine locul printre
ceilalti oameni sau In naturii. Solutionarea acestei dificile
probleme 11 plaseazii adesea In "crize de identitate",
caracterizate prin riinirea respectului de sine ~i sentimente de
inferioritate, nelncredere In sine. Acestea devin evidente In
tendinta spre filosofare, spre 0 analizii criticii a valorilor ~i a
idealului de viatii propus de societate ~i de ciiutare a unui mod
propriu de existentii.
21.5 Tinere,ea (18/19-30 ani)
Este etapa de varstii in care sub raport fizic se definitiveaza
~i se perfectioneazii calitativ componentele tuturor sistemelor
organismului. Este, de asemenea, etapa perfectioniirii psihice,
a stabilirii echilibrului functional optim, mecanismele de
realizare ~i de reglare a actiunilor ~i a comportamentului
dovedind performante superioare.
Procesele psihice cognitive: atentia este puternic
voluntarii ~i stabilii; memoria este preponderent logicii;
imaginatia are evidente calitiiti realist-~tiintifice, stabilindu-se
un echilibru Intre visare ~i actiune; gandirea este abstractii ~i
logicii, caracterizandu-se, precum imaginatia, printr-un proces
de specializare.
Procesele afective se caracterizeazii printr-o Imbinare
armonioasa cu actele rationale, logice, fiind conditionate social.
Motivatia ~i motivele sunt tot mai legate de mobiluri
interioare superioare (dragostea de adeviir, spiritul de dreptate,
dorinta de afirmare prin realiziiri ~i creatie etc.), dar se observa
~i 0 stimulare determinatii de mobiluri exterioare (recompense
morale ~imateriale).
Se consolideaza profilul caracterial (atitudinile ~l
convingerile) ~i se stabile~te un echilibru Intre dorinte ~i
21.& Maturitatea (30-55/&0 ani)
Poate fi abordatii sub mai multe aspecte:
biofiziologic: constii In definitivarea procesului de
cre~tere ~ide structurare functionalii a organismului;
psihic: ca maturitate intelectuala, prin structurarea
mecansimelor cognitive, ~i ca maturitate afectivii,
emotionalii;
social: ca adaptare la conditiile vieW ~i activitiitii sociale,
ca implicare responsabilii In problemele comunitiitii.
Principala observatie ce se poate face este aceea a instituirii
1a~a-numitei amp rente profesionale. Astfel, atentia ~i memoria
sunt din ce In ce mai specializate. Atentia opereazii selectiv ~i
orienteazii activitatea specificii; campul de manifestare al
memoriei se structureaza sub influenta profesiei.
AdulW ~tiu din experientii sii-~i dozeze forrele interioare
astfel Incat sa riispunda unor sarcini care-l solicitii timp Indelungat
~i chiar sii obtinii performante in realizarea lor. Una dintre
caracteristicile importante ale adultului contemporan este
invatarea permanenta.
Se remarca 0 armonizare a intereselor, a motivatiilor, un
21.7 Bitrinetea (55/&0 ani ...)
Cele mai mari schimbiiri se remarcii sub aspect fizic.
Batranetea se manifesta printr-o sciidere sensibilii a
aptitudinilor senzorio-motorii.
Cele mai afectate procese psihice sunt atenpa ~i memoria
de scurtii durata. Are loc frecvent fenomenul de
reminiscenta, prin care sunt reamintite fapte ce piireau uitate,
80
In planul relatiilor
i n t e r p e r.s 0 n a lee s t e
preocupat 'Cle Intelegerea
prieteniei, a iubirii sau a
solidaritiitii umane, relatiile
cu ceilalti constituind
prilejuri de autocunoa~tere
~i intercunoa~tere.
Caracterul ramane
instabil, oscilant, de~i
adolescentul este preocupat
de perfeqionarea sa ca ~i de
viitoarea carierii.
Moralitatea este cea a cooperarii conventionale. Cre~te
tendinta de a gandi regulile ca Intelegeri mutuale ~i de a Ie
circumstantializa.
aspiratii. ldealurile sunt bine
conturate atat din punctul de
vedere al pereqionarii
personali tiitii, cat ~i al
devenirii profesionale ~i
cetatene~ti.
Dezvoltarea calitativii
multidimensionalii a
personalitiitii taniirului
determinii 0 serie de
trasaturi, specifice varstei,
precum: spiritul critic
intransingent fatii de ceea ce
este neinteligibil, In
neconcordantii cu adeviirul
~i eticul; spiritul de afirmare ~i dorinta de a fi respectat ~i de a fi
luat in seama se imbinii cu spiritul de independenta, de initiativa .
constructiv-realistii ~i de creatie.
Este varsta responsabilitiitilor socia Ie, in aceastii
perioadii se realizeaza in mare miisura casiitoria, alciituirea
familiei ~i cre~terea ~i educarea propriilor copii.
echilibru al vietii
afective. De asemenea, se
maximizeazii dezvoltarea
aptitudinilor ~i a deprin-
derilor, se acumuleaza 0
bogatii experienta de viatii.
Se nuanteazii relatiile
interpersonale, apare 0
dinamicii noua privind
angajarea socialii. Pe plan
profesional, sunt
observabile marile
realizari, ocuparea unui
loc inalt in ierarhia socialii.
lndependenta co-
piilor este din ce in ce mai
mare ~i rolul de parinte
imbracii noi valente, pana la stabilirea unei adevarate prietenii
cu propriii copii.
se amelioreazii functia reproductivii a memoriei dupa un
interval lung de fixare.
Cauza principal a a scaderii capacitiitilorcognitive se
datoreazii unei din ce in ce mai slab articulate motivatii pentru
cunoa~tere, aparitia deliisiirii ~i instaurarea unei stari apatice.
lntrarea in perioada de pensie conduce la 0 restructurare a
81
intregului sistemde r~latii interpersonale, se pierd legaturile eu
eolegii de servieiu. Intregul program de viata se desIa~oara
diferit. De multe ori biitrfmii se simt devalorizati, izolati,
deprimati, tri~ti.
Batranii eonstituie un sprijin important pentru familiile
copiilor lor, mai ales in ingrijirea ~i eduearea nepotilor.
Membrii adulti ai familiei gasesc in eei mai in varsta un suport
moral; adesea Ie solieita sfatul ~iinvata din experienta de viata a
acestora.
La varste inaintate
apare teama in fata
mortii. Unii oameni se
lamenteaza la nesIar~it pe
tema moftii sau 0 trateaza
frizand indiferenta fata de
aceasta. Altii pur ~isimplu
se resemneaza in fata
vietii ~iamortii.
- - -
-- - - ~
~
Stadiul
,
insu~irea
Criza
Rezolvarea crizei Factorii sociali Corolarul
caracteristica
determinanti axioloe:ic
Sugarul
sentimentul de Incredere vs.
Incredere ~ioptimism
Mama
s a u Speranta
(0-1 an)
incredere neincredere substitutul matem
I
Prima
sentimenful Autonomie vs.
Simtul
autocon-
Parintii Vointa
,
copilarie
autonomiei
nesiguranta
trolului
(1-3 ani) Varsta
tendinta
de a
lua
Initiativa vs.
Abilitatea de
a-~i
Mediul familialFinalitatea in ac-
pre~colarii
initiative vinovatie direetiona activitatea, tiuni
(3-6 ani)
de aavea initiative
Varsta
sarguinta~ipricepere Pricepere vs. Competenta
in
~lcoala~i grupul de Competenta
~eolaramica
sentiment de infe-
domeniul intelectual, joaca
I
(6-10/11
rioritate social sau
a 1 ,
ani)
exercitiilor fizice
Adolescenta
identitatea personala
Identitate vs.
Integrarea diferitelor
Modelele
~l
co- Unitatea
(10/11-
confuzie
imagini ale eului intr-
varstnicii !
18/19 ani)
una singura, unitara,
I
reprezentativa Tineretea
intimitatea
Intimitate vs. Abilitatea de a stabili
Prietenii, relatia de
Mutualitatea afec-
(18/19-30
izolare
relatii durabile, de a-~i cuplu
tiva
ani)
determina drumul
I
vietii prin asumarea
I
de obligatii
Adultul
facultatea
gene- Creatie vs.
Daruirea
pentru Familia, profesia Responsabilitatea,
(30-55/60
ratoare de creatie eonsum
familie,
societate, devotiunea
ani)
tanara generatie
Batriinetea
integritate ~I Acceptare vs. Senlimentul
satis-
Pensionarea, apusul Intelepciunea
(55/60
acceptare disperare
factiei fata de propria
vietii
ani...)
viata ~i aeceptare a
declinului, amoftii
Particularitati ale diferitelor stadii de dezvoltare (dupa G.W. Allport ~i R. Atkinson)
Dezvoltarea
psihica este
insotita de
dezvoltarea
fiziologica,
definitivarea
personalitatii fiind
aproximativ
simultana cu
incheierea celei
fiziologice. L.a
om, dezvoltarea
nu se reduce la
simpla cr~tere, ci
progresiv, sub
influenta
conditiilor
fiziologice ~i
socioafective, ...
apar noi forme de functionare care it conduc pe sugarul supus
principiului placerii (ale carui actiuni sunt suqordonate doar
satisfacerii trebuintelor) la starea de adult adaptat realitiitii.
Fiecare fiinta umana are un ritro de dezvoltare propriu,
existand insa~i 0 serie de legitati general aplicabile. Spre
exemplu, s-a stabilit ca dezvoltarea psihomotorie se realizeaza
potrivit axei"cap-picioare", adica maturizarea sistemului
nervos se realizeaza in ~ fel incat copilul dobande~te mai
intai controlul capului, apoi al membrelor superioare ~i, la
s~it, al celor inferioare.
21
82
WREPERE PSIHOGENETICE
inavarianta
Operatii forma Ie
1
~au
i
9 10 II 12 13 14
I
I
I
I I I
Gandir~ operatorie
Operapi concrete
conservare
8
I
mai jos va prezentam astfel 0 sinteza a ceea ce se dobande~te
in cadrul copilariei (dupa L. Not, L 'education des debiles
mentaux, Toulouse, Mesape, 1973).
Nopuni
Gandire in imagini
Gandire preoperatorie
Obiectul
Primii ani ai vietii noastre, indeosebi ceea ce se nume~te
copiHirie, dar ~i adolescenta sunt decisivi in dezvoltarea
personalitatii. Sunt anii in care progresiv s~ constituie
diferitele modalitati de gandire, deprinderi etc. In figura de
01 234 567
I 1'1 I I I I I
Inteligenta i
senzorio-motorie I
~
Volum
1 r j ~
i Decalaje i i
~....................... , _ -............... :
..
. .
1 I 1 1 1 I I I ~ I I 1 : I I I I:'
o 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 II 12 13 14 15
Aplicatie: Incercati sa concepeti 0 modalitate de a explica unui copil de 0 varsta mai midi unul dintre elementele care sunt
dobiindite la acea varsta. Puneti in aplicare metoda conceputa ~i prezentati colegilorvo~tri concluziile desprinse.
(Faze de oscilatie)
-.-..... -..-.-)
--r-
Numar
Substanta
Lungimi
S~prafata - greutate
~PLICATII
1. Analizati conceptul de ni~a de dezvoltare in baza unui exemplu
care sa ia in calcul diferentele dintre un copil din anii '90 ai
societatii romane~ti ~iun copil din anii ' 80.
2. Analizati conceptul de ni~a de dezvoltare in baza llllUi exemplu
care sa ia in calcul diferentele dintre un copil din anii '70 ~i un
copil din prezent.
3. Alegeti una dintre etapele de varsta prezentate (alta decat cea in
care va plasati) ~i alegeti 0 persoana aflata in acea etapa. Urmariti
comoortamentul acelei oersoane ~i realizati 0 descriere a
personalitatii celui in cauza.
4. Scrieti un eseu pe tema conflictului intre generatii incercand sa
argumentati 0 pozitie pro sau contra.
5. Organizati 0 dezbatere pe tema conflictului intre generatii. Dupa
desra~urarea sa, scrieti 0 lucrare de aproximativ 0 pagina pe
aceasta tema prin care sa preluati ideile aduse in discutie.
6. Realizati un dosar pe tema "Adolescenta" incercand sa ilustrati
diferentele existente intre un adolescent de astazi ~i un adolescent
din anii ' 60.
Imita{ie =. nu este specific umana" consta in reproducerea unor
fenomene, majoritatea comportamentelor sociale
(educatie, cultura, traditie, obicejuri etc.) bazandu-se pe
imitatie.'
Joe = activitate fizica sau mentala rara finalitate utili!, ciireia i te
dedici din simplii pliicere. Psihologia contemporanii a
reabilitat jocul, altiidatii dispretuit ca 0 activitate fiirii
relevantii, cel putin lanivelul ~colarulu(micintroducerea
jocului in activitatile didactice asigurand motivatia
necesara desra~uriirii procesului educativ.
Muncii = activitate fizica sau intelectualaceruta de societate sau
care se impune in vederea atingerii unui scop determinat.
Rolul important al muncii in faport cll personalitatea
umana se releva pe multiple pla-nuri, mai ales atul)ci cand
este practicata in mod liber ~i cu placere. De asemenea,
contribuie la buna insertie sociala a omului, oferindu-i 0
regularitate a existentei care 1I pune in valoare in raport
cu semenii sai ~iii asigura autop-omia financiara.
Mutual =care se face in mod reciproc ~isimultan.
Reminiscentii = amintire a unor fapte aproape disparute ain
memorie sau care mult timo nu au outut fi reactualizate.
Conflict = Iupta de tendinte, de interese; pe de 0 parte poate fi
yorba de conflicte intrapsihice, afective sau cognitive,
dar, pe de alta parte conflictele pot fi interpersonale,
sociale.
Culturii = dezvoltare specific umana sub influenta mediului
social. Orice societate' umana, oricat de primitiva,
poseda cultura sa, care conditioI\eazii dezvoltarea totala
a membrilor sai. Re1atia intre cultura~i personalitate este
atilt de stransa incat se po ate aprecia ca ea este cea care ii
confera omului umanitateasa.
'Defictent= subiectul care prezinta 0 insuficienta mentala, motrice
sau senzorialii. Educatia copiilor deficienti intelectual,
orbi, surdomuti, infirmi motor etc.incapabili de un
paTcurs ~colar normal, se face in institutii specializate,
care dispun de tehnici ~imaterial didactic adecvat.
Diferentiere == trecerea de la generallaparticular, de la 0 conditie
globala ~i omogena la alta mai speciala ~i eterogena.
Diferentierea este pTocesul ce caracterizeaza
dezvoltarea oricarui individ, astfel incat se poate
recunoa~te 0 indj vidualitate ~i afirma 0p'ersonali tate.
83
TIPURI DE ITEMI 5
Itemi subiectivi
: reprezintaraspunsuri mai ample care sunt airijate, orientate ~ioraonate cu
Activit-atea
umana, pe lfmga
stabilirea precisa
a scopului ~i
activarea selec-
tiva a' disponi-
bilitatilor persoa-
nei, presupune ~i
asigurarea unui
suport moti-
vational adecvat.
Elaborati un eseu
in care sa abordati
problema
optimum-ului
motivational.
In el~borarea
eseului se vor
avea invedere:
- respectarea
structurii
standard a unui
eseu;
- definirea
motivatiei;
-relatia
motivatie-
performanta;
- definirea ~i
caracterizarea
optimum-ului
motivational;
- discutarea
situatiilor
posibile in
raport cu starea
de optimum
motivational.
.,..
'Orice actiVItatea organismului uman este orientata spre satiSfacerea necesitatilor
acestuia pentru mentinerea vietii. In acest sens, motivatia constituie elementul care
pune in mi~care organismul, ea fiind cauza interna a comportamentului. Motivatia'
reprezinta totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie ca sunt innascute, fie ca sun~
dobiindite, con~tientizate sau necon~tientizate, simple trebuinte fiziologice sau idealuri
abstracte.
Motivatia este un filtru al influentelor externe, 0 parghie a autoreglarii individului,
forta motrice a intregii dezvoltari psihice umane. Nu este insa suficient sa stabilim
numai scopul actiunii pentru a obtine 0 anumita performanta, deoarece dacii lipse~te
stimularea ~i sustinerea energeticii (motivatia), atunci actiunea nu va fi dusa la
indeplinire sau nu va avea succesul scontat. Motivatia trebuie pusa astfel in slujba
obtinerii unorperformante inalte.
Reglarea optima a comportamentului nu presupune insa doar prezenta unei
structuri motivation ale, ci ~i 0 anumita intensitate a sa. Relatia dintre intensitatea
motivatiei ~inivelul performantei depinde de complexitatea sarcinii pe care subiectul 0
are de indeplinit. Eficienta activitatii mai depinde ~i de relatia dintre intensitatea
motivatiei ~i gradul de dificultate al sarcinii. Intre motivatie ~i gradul de dificultate
trebuie realizata 0 asemenea adecvare incat sa se ajunga la optimumul motivational:
intensitatea optima a motivatiei care sa permita obtinerea unor performante inalte.
Reciproc, eficienta activitatii este maxima la 0 anumita intensitate amotivatiei, anume
optimum-ul motivational. Astfel, in cazul sarcinilor simple s-a observat cii pe masura
ce cre~te intensitatea motivatiei, cre~te~inivelul performantei. Nu aceea~i corelatie se
poate pune in evidenta in cazul sarcinilor complexe, relatia directa intre intensitatea
motivatiei ~i performanta obtinuta mentinandu-se pana la un anumit nivel, dincolo de
care indiferent de cre~terea intensitatii motivatiei nivelul performantei sereduce.
Optimumul motivational depinde de la 0 persoana la alta ~i de la 0 activitate la alta,
totalitatea caracteristicilor ~itrasaturilor psihice ale persoanei conditionand optimum-
ul motivational ~imasura in care el se realizeaza. Spre exemplu, persoanele apaytinand
tipului puternic, echilibrat ~i mobil au capacitatea de a suporta tensiuni psihice mai
mari, determinate de stari motivationale mai intense sau sarcini mai dificile, in timp ce
persoanele care apaytintipului slab reu~esc intr-o mai mica masura sau chiar deloc. La
fel de bine, exemplificiind pe motivatia ~colara, corelatia intensitate a motivatiei -
performante depinde ~i de natura motlvelor. Astfel, la nivelul elevului, ceea ce il
determina sa invete se poate referi fie la 0 motivatie intrinsecii (curiozitatea, aspiratia
spre competenta etc.), fie la 0 motivatie extrinsedi (dorinta de a face placere celor din
jur, obi~nuinta de a se supune la norme, frica de consecinte, ambitia etc.). In principiu,
gradul de reu~ita, chiar la intensitati mai mici ale motivatiei, va fi mai mare incazul unei
motivatii intrinseci.
Generalizand, de optimum motivational sepoate vorbi in doua situatii:
1. cand dificultatea sarcinii este corect apreciata ~i subiectul realizeaza motivatia
corespunzatoare; .
2. cand dificultatea sarcinii este incorect apreciata de subiect, existand doua
situatii:
a. subaprecierea dificultatii sarcinii, caz in care subiectul este submotivat ~iva
actiona in conditiile unui deficit de energie, ceea ce va duce la nerealizarea
sarclllu;
b. supraaprecierea dificultatii sarcinii, caz in care subiectul este supramotivat ~i
va actiona in conditiile unui surplus de energie care I-ar putea stresa sau chiar
dezorganiza, care s-ar putea consuma inainte de inceperea activitatii,
ajungandu-se la e~ec.
Optimum-ul motivational se realizeaza in cazul in care persoana reu~e~te,pe de 0
parte, sa evalueze corect sarcina ~i gradul de dificultate, iar pe de alta parte
autoevaluarea propriilor posibilitati este adecvata. Totu~i, pentru atingerea unei
eficiente maxime se recomanda 0u~oarasupramotivare in cazul sarcinilor percepute~a
facile ~i0u~oarasubmotivare pentru cele percepute ca fiind grele.
Prin toate acestea motivatia se dovede~te unul dintre procesele reglatorii
determinante in raport cu actiunea umana, functiile sale realitandu-se insa door in
masura in care exista 0 adecvare intre intensitatea sa ~i sarcinile ce urmeaza a fi
realizate. Contribuind d,ecisivla obtinerea succesului in activitatile noastre, ea poate la
feI de bine sa Ie faca relative sau chiar sa Ieblocheze .
- este yorba de
un eseu
structurat,
cerintele care
determina
structurarea
raspunsului
fiind destul de
restrictive.
- este yorba de
un eseu liber,
precizandu-se
doar tematica
eseului.
: nu Impune cerinte de structura ~ialjorqare, urmarind~-se creatIvitate~iginalit31ea.
84
Eseul este unadiiitre modalitatiliaelucru-des intalnite in cadrulaisCiplinelill socio-
umane, de~i nu intotdeauna este deosebit de clar care suilt cerintele intr-o astfel de proba.
Astfel, se poate aprecia, in primul rand, ca eseul este 0 lucrare de factura libera, in care
autorul nu urmare~te epuizarea erudita a temei, ci mai curiind 0 reflectie asupra
problematicii precizate. Aceasta inseamna ca el presupune 0 integrare a cuno~tintelor
insu~ite anterior dintr-un punct de vedere original (personal) astfel inciit sa se dovedeasca
fecunditatea punctului de vedere adoptat.
Caracteristicile eseului pretind in efortul de elaborare a sa parcurgerea mai multor
etape:
1. Clarificarea temei sau problematicii aduse in discutie, inclusiv prin incadrarea
acestora intr-un anumit context (gandirea unui autor, un curent de gandire, o
tematica mai generala, 0 epoca istorica - lucrurile depind ~i de disciplina la care-se
realizeaza eseul, dar ~i de tema pusa in discutie);
2. Pregiitirea abordiirii, care presupune identificarea cuno~tintelor care pot fi
fructificate in tratarea subiectului ~i stabilirea punctului de vedere potrivit cu care
acesta va fi abordat;
3. Conceperea planului eseului, care trebuie sa respecte cerintele de completitudine
(a nu se confunda cu exhaustivitatea), de rigoare ~i coerent~ a redactarii, de structura
dinamica etc.; planul precizeaza diviziunile mari ale lucrarii ~i ideea generala care
se dezvolta in fiecare diviziune;
4. Redactarea eseului, structurat pe trei paTti:
a. Introducerea, care contureaza ~i precizeaza problema, punand in evidenta
importanta sa, dar de asemenea sugereaza marile diviziuni ale acestuia;
b. Dezvoltarea, care cuprinde tratarea efectiva a subiectului, de 0 mamera
argumentata (se pot da citate ~i pot fi invocate ideile unor autori) ~i
exemplificandu-se pe cat posibil ideile sustinute;
c. Concluzia pune in evidenta solutia problemei discutate, rara insa sa fie yorba de 0
"inchidere" in masura in care un eseu este 0 "incercare".
Toate aceste cerinte ce trebuie respectate in elaborarea unui eseu fac din acesta 0
lucrare mai dificila, ceea ce nu reprezinta insa un obstacol insurmontabil. La fel de bine
este adevarat ca nu este la fel de accesibilla orice disciplina, nici chiar in cazul celor socio-
umane (in principiu se poate admite cii este ffifli greu accesibil elevului de liceu cu cat
disciplina in cauza are 'Un grad mai mare de ~tiintificitate). In cazul psihologiei este
desigur dificil de a pretinde puncte de vedere originale, creativitatea celui ce elaboreaza
eseul putandu-se pune totu~i in valoare mai ales la nivelul informatiilor aduse in discutie,
a modalitatii de corel are, a calitatii argumentarilor, a coerentei, a stilului, a exemplelor
oferite etc.
Oprindu-ne asupra subiectului enuntat, yom oferi 0 posibila modalitate de parcurgere
a primelor trei etape ale elaborarii eseului, urmand ca redactarea sa efectiva sa fie 0
posibila aplicatie.
1. Clarificarea temei:
a. tema adusa in discutie se refera la caracterul dobandit al caracterului ca
dimensiune a personalitatii umane;
b. subiectul enunta simultan ipoteza existentei unei relevante a mediului social in
formarea acestuia, solicitandu-se de asemenea evaluarea acestei importante.
2. PregMirea abordarii:
a. cuno~tintele care vor fi abordate:
- semnificatia caracterului ca dimensiune a personalitatii umane;
- specificul caracterului ca instanta care valorifica ~i controleaza celelalte
insu~iri psihice (temperamentul ~i aptitudinile), avand cea mai importanta
functie de autoreglaj;
- corelatia caracter - profil psiho-moral;
caracterul integral dobandit;
- atitudinile in calitate de componente ale caracterului;
- atitudinile ca moduri de reactie la un obiect de referinta;
- in masura in care ne formam ca oameni numai in prezenta unui mediu uman,
inseamna ca modurile de reactie sunt, cel putin pana la un anumit nivel,
invatate;
- mediul social: totalitatea ideilor, convingerilor, atitudinilor,
comportamentelor etc. comune unui ansamblu uman;
- posibilele caracteristici ale mediului social din punctul de vedere al valorilor
promovate etc.
b. punctul de vedere propriu abordiirii: elementar, este evident ca mediul social
are relevanta in formarea caracterului, diferentele privind intensitatea acestei
relevante; de asemenea, conturarea punctului de vedere personal trebuie sa aiM
in vedere ~i posibila interventie _avointei (cel putin de la un anumit nivel de
dezvoltare personalii) in constituirea unor triisaturi de caracter (spre exemplu,
un mediu viciat n~produce cu necesitate viciati) etc.
Elaborati un eseu
prin care sa
analizati
importanta
mediului social in
formarea
""-
caracterului. Dati
un titlu eseului
vostru.
~
I
I
85
Conduita psihosociala
22. Imaginea de sine ~iperceptia~eisociiili
22.1 Imaginea de sine
22.1' Statusul ~i rolul- indicatori ailcomportamentului social
23. Relatiile interpersonale
23: I S.peci?cul rer~}i~J~rinterpersonale
23.2 Tlpun de relatll mt't(rpersonale
23.3 Locul ~i rolul telatii~or interpefsona,le in structura p~rsonalWltii
23.4 Grupul ~i psih~logiJ de grup*
24. Comportamente pro ~i hntisociale
24 1 C '\ \ .. 1 I
. omportamente p~l"'antlsocla e
24.2 .Normalitate ~i anormaHt~iaHi
25. Atitudinile social~~iformarea lor*
25.2 Formarea ~i modificarea atituclinilo} sociale
25.3 Relatia valori, atitudini, comp6rtanfente
Tipuri de itemi 6
~;::J>V"'1'1tim mfi1!-:'/;"
'"
I
,
Wi
..."
~i:~;:
_FA I"'.'." Wii.
86 _
22. IMAGINEADE SINE 'I PERCEPTIA EI SOCIALA
22.llmaginea de sine
Pentru a deveni ceea ce dorim sau pentru a ne realiza
posibilitatile pe care Ie avem, trebuie sa ne cunoa~tem, sa ne
exploriim propriul eu ~i sa dobandim 0 imagine de sine cat mai
exacta.
Imaginea lfe sine joaca un rol important in viata noastra:
influenteaza tonusul trairilor noastre afective, ne indruma sa ne
(auto )cunoa~tem prin raportare la altii, ne ajuta sa ne organizam
aceastii cunoa~tere intr-o schemii de sine ~i ne conduce spre
obtinerea stimei de sine.
Potrivit psihologului american William James, imaginea
de sine poate fi abordata din douii perspective:
din perspectiva continutului: atunci dnd ne orientam
atentia spre analiza interiorului nostru, putem intra in
contact cu personalitatea, cu corpul, cu "eul" nostru.
Continutul eului se prezinta ca 0 istorie a devenirii, ca 0
sintezii a evenimentelor care ne-au marcat, ca 0
autobiografie. Fiecare noua informatie este asimilatii ~i
ne imbogate~te.
ca proces: informatiile sunt primite selectiv, in sensul cii
unele sunt retinute, in timp ce altele respinse, Ie
inregistriim, Ie organizam etc.
Imaginea de sine este 0 construqie sociala: ne formam prin
apartenenta la un grup social, prin compararea cu altii. Ea
contine cuno~tinte despre trasaturile noastre de personalitate,
despre abilitati ~i priceperi, despre valori, credinte, motivatii,
evenimente de viatii, relatii cu altii care exercitii 0 influentii
semnificativii.
Descrierea imaginii de sine se face adesea prin intermediul
termenului de eu, respectiv capacitatea fiintei umane de a
actiona ~i de a reflecta asupra propriilor actiuni, de a fi
cunoscator ~i cunoscut totodata, de a construi imaginea de sine.
William James a Iacut distinqia intre trei aspecte ale eului:
- eul material: este constituit din corpul persoanei, dar ~i
din imbriiciimintea, casa ~i celelalte posesiuni ale ei;
- eul social: este constituit din totalitatea impresiilor pe care
individulle face asupra celorlalti. Este aspectul central al
eului, 0 sinteza a imaginii pe care 0 proiectiim asupra
altora ~i a rolOOlorpe care Iejucam in fata celorlalti;
- eul spiritual: se referii la capacitatea noastrii de auto-
William JAMES
(1842-1910)
A~a-numitul "stadiu al
oglinzii" este 0 etapa
importanta in devenirea
noastra, fiind yorba de
intervalul temporal (6-18
luni) in care copilul
dobande~te sentimentul
unitatii sale corporale
percepandu-~i propria
imagine in oglinda. Dad
pana in luna a treia sau a patra, copilul ignora oglinda care i sepune
in fata, dupa luna a ~aseaoglinda incepe sa11intereseze, intrevazand
raportul dintre aceasta ~i reflectarea unei persoane. Catre un an
dobande~tein!elegerea faptului ca este yorba depropria sa imagine,
notiunea de totalitate corporala fiind dobandita spre varsta de doi
ani, iar cuaceasta bazele con~tiinteide sine.
reflectie, la experientele noastre interioare, la valorile ~i
idealurile care reprezinta aspecte relativ stabile ale
existentei noastre. Eul spiritual este contemplativ ~i
include idei despre sensul vietii, despre divinitate,
despre originea universului etc.
Structura eului poate fi abordata de diferite maniere, una
dintre aces tea luand in considerare principalele coordonate ale
conduitei:
componenta cognitivii - conceptul de sine: reprezinta
totalitatea perceptiilor ~i a cuno~tintelor pe care oamenii
Ie au despre calitatile ~i caracteristicile' lor (este un
rezultat al modului in care ne percepem);
componenta evaluativ-motivationalii - stima de sine:
componenta evaluativii a eului care se refera la auto-
evaluarile pozitive sau negative ale persoanei;
componenta comportamentalii - auto-prezentarea: se
refera la strategiile pe care Ie folose~te individul pentru a
modela impres.iile celorlalti despre el.
Formarea eului se realizeazii prin mai multe procese ~i
anume:
Socializarea este procesul prin care persoana invatii modul de
viata al societatii in care traie~te ~i i~i dezvolta capacitatile
de a functiona ca un individ ~i ca membru al unor grupuri.
Socializarea incepe la na~tere ~i continuii de-a lungul
intregii vieti, avand urmiitoarele scopuri:
invatarea de ciitreindivid a abilitiitilor necesare pentru a
triii in societate;
insu~irea capacitiitii de a comunica eficient cu ceilalti;
interiorizarea valorilor de baza ~i a credintelor
fundamentale ale societiitii;
dezvoltarea de catre individ a propriului eu etc.
Compararea sociala: eul nu este 0 realitate fizicii, ci 0 realitate
ce se construie~te in mintea fieciiruia dintre noi, iar aceasta
mai ales prin compararea cu ceilalti.
Percepfia de sine: pentru a ajunge la 0 bunii cuno~tere de sine
trebuie sa actionam, sii ne implicam in evenimente ~i sa ne
observiim comportamentul propriu. Privirea "din exterior" ne
da indicii despre atitudinile, credintele, despre efectul actelor
noastre.
Filosof american, fondator impreunii cu C. S. Peirce al
pragmatismului, publicii in 1907 Pragmatismul, in care
afirma cii adevarul este "ceea ce este practic, util sau eficace".
In domeniul psihologiei considera cii faptele psihice nu sunt
decat con~tientiziiri ale tulburiirilor fiziologice (Principii de
psihologie, 1890). Una dintre cele maiimportante contributii
la mi~carea psihologicii se referii insii la impunerea utilizarii
unor metode cu caracter ~tiintific pentru studierea faptelor de
ordin psihic, devenind astfel posibilii constituirea psihologiei
ca ~tiintii.
Identitatea psihosocialii este rezultatul intersectiei socialului
(reprezentat de grupOO, institutii, colectivitiiti) cu individualul,
reunind reprezentarea de sine ~i de altii. Ei?te0 sintezii intre esenta
individuala ~i caracteristicile unei culturi comune, intre
aptitudinile personale ~irolOOlesociale ale individului.
In sens restrans, identitatea evocii continuitatea existentei,
faptul cii individul ramane acela~i in timp, cii persevereaza intr-
o formula de sine. In sens larg, identitatea poate fi asimilatii cu
o reprezentare unificatoare a existentei, cu imaginea de sine ~i
conceptul de sine. Dar, in miisura in care este legata de practicile
sociale, de ancorarea socialii ~i de imbogatirea culturalii,
identitatea nu se poate lirnita la imaginea de sine ~i la transmisia
culturala a unor reprezentari. Ea se structureaza ~i se
construie~te prin asumarea unor roluri pe scena socialii ~i se
ref ace continuu in cursul existentei.
Afirmarea identitiipi presupune urmatoarele dimensiuni:
continuitatea: care da sentimentul stabilitatii, integrarii
in context ~i capacitatii de a elabora proiecte de viata;
- unitatea sau coerenla interna: care permite subiectului
social sa gaseasca elemente de legatura intre diversele
activitati- ~i evenimente pe care Ie traverseaza, sa dea
sens istoriei sale personale;
- diversitatea: care se referii la articularea unor identitati
multiple (fizice, etnice, nationale, juridice, culturale),
confruntarea acestora pe un "teritoriu" comun;
- autonomia ~i iifirmarea: pentru a se forma, individul se
opune adesea presiunii exterioare, se diferentiaza, se
distinge de altii; diferentierea cognitiva poate lua forma
opozitiei afective, opusul acestei atitudini fiind
conformarea la a~teptarile grupului, asimilarea pasiva;
- originalitatea: care afirma singularitatea, tendinta
individului de a-~i afirma unitatea;
- acliunea: urmare a asumarii responsabilitatii;
identitatea se afirma ~i se consolideaza prin creatia
individual a;
- valorizarea: prin actiune ~i depa~irea unor situatii
dificile, individul se valorizeaza in ochii altora ~i in
propriii sai ochi; orice om nutre~te dorinta sa se afirme in
context social, raportandu-se la persoanele pe care Ie
admira; dorinta de schimbare, efortul pentru progres i~i
au originea in aceea~i nevoie de valorizare.
,
Teoria identitiitii sociale. Potrivit acestei teorii, apartenenta ~
la un grup social ii determina pe indivizi sa se autodefineascii _
in termenii specifici grupului respectiv, astfel incat se poate ~
aprecia ca grupul confera membrilor 0 anumita identitate i
sociala. Caracterul pozitiv sau negativ al acestei identitiiti
sociale se stabile~te prin compararea grupului de apartenenta
cu alte grupuri, acest efort comparativ fiind subintins de
dorinta indivizilor de a dobandi ~i men tine 0 stima de sine
ridicata. In cazul in care identitatea socialii devine~-
nesatisIacatoare, indivizii incearca fie sa paraseasca grupul,
pentru a se integra in unul care asigura 0 identitate sociala
pozitiva (procesul de mobilitate sociala); fie sa lupte pentru
ca~tigarea de catre grup a unor caracteristici pozitive (procesul
de schimbare sociala) .
inffilnite situatii intr-un astfel de context este aceea prin care I
ace~ti elevi fie vor cauta dimensiuni noi de comparatie, care sa-i;
avantajeze inraport cu elevii buni, fie vor incerca sa schimbe l
radical criteriile unei identitiiti pozitive, astfel incat stima de sine j
sa derive din e~ecul ~colar. Spre exemplu, vor incerca sa;
sublinieze dezavantajele situatiei de succes ~colar, in comparatie ~
cu "libertiitile" de care ei se bucura (posibilitatea de a fuma, de a
incalca legile, de a consuma alcool etc.)
Mediul ~colar ~ivalorizarea negativii.1n cadrul invatiimfu1tului
unul dintre grupurile valorizate negativ este acela al elevilor aflati
in situatie de e~ec ~colar.Aparitia unui astfel de grup, in masura in
care existii anurnite criterii ale succesului, este inevitabila. Elevii
cu performante slabe, sub presiunea colegilor ~ia profesorilor vor
simti ca formeaza un grup valorizat negativ, ceea ce va determina
din partea acestor elevi incercari de a c~tiga 0 identitate socialii
pozitiva, incercari de a-~i intari stima de sine. Una dintre cele mai
... "".. .,. .. :. ""._ ....""".... ,.... ; .__._.. ~.. " .... .,. ..........~.,.-'_ m.:>;"-=- m"" ..... ;r.;;:-...:.. *...........
22.2 Statusul ,i rolul - indicatori ai
In cadrul grupurilor ~i colectivitatilor din care face
parte, persoana ocupa intotdeauna 0 anumita pozitie, din care
decurg sarcini, functii, obligatii, ce reprezinta un fel de
comportamente prescrise, comportamente model pe care
omportamentului social
societatea Ie a~teapta de la ea. La randul sau, persoana, ocupand
o anumita pozitie, este ~i ea'indreptatita sa pretinda ~i sa a~tepte
de la ceilalti anumite comportamente in raport cu ea. Pentru a
intelege fenomenul identificarii, trebuie apelat la noi concepte.
Statusul este ansamblul comportamentelor la care 0 persoanase poate a~tepta in mod legitim din partea
celorlalti.
Rolul este ansamblul de comportamente pe care cei din jur Iepretind ~iIea~teapta de la 0persoana data.
Se delimiteaza un status actual, care este pus in
evidenta la un moment dat, ~i un status latent, ceea ce
inseamna ca 0 persoana are in acela~i timp mai multe statusuri
(de exemplu: barbat, adult, inginer, sot, parinte, prieten,
membru al unui partid politic etc.), fiecare actualizandu-se intr-
o situatie specificii. Se poate vorbi astfel de setul de statusuri,
dintre care unele sunt atribuite (de exemplu sexul), iar alte
dobandite (de exemplu profesiunea, apartenenta politica).
Intre statusuri pot exista fie raporturi de concordantii, fie
raporturi de discordantii. -
22
Comportamentul de rol exprima modul concret in care
persoana considerata se manifesta ~i aqioneaza.
Comportamentele a~teptate au un caracter prescriptiv,
teoretic, in timp ce comportamentele de rol au un caracter real,
functional, compararea lor permitand stabilirea modului de
indeplinire sau nu a rolului. Individul dispune, de asemenea, de
un set de roluri, dintre care unele sunt imp use (de exemplu
rolul de biirbat, femeie, adolescent, bunic etc.), iar altele
dobandite (rolul profesional, membru al unei organizatii).
Cand apare 0 discrepanta intre trasaturile de personalitate ale
purtatorului de rol ~i prescriptiile rolului se na~te conflictul
intrarol (de exemplu mlul de tata in raport cu neglijenta,
indiferenta, aleoolismul etc.)
\WANALIZA SWOT
Una dintre metodele eficiente de cunoa~tere de sine este
analiza SWOT (initialele cuvintelor din limb a engleza prin
care sunt desernnate cele patru categorii de elemente luate in
Strenghts (atuuri; puncte tari)
Exemplu: atnUlultiprieteni, imi place natura, nu fumez etc.
calcul). Metoda presupune identificarea a cat mai multe
elemente pe cele patru categorii precizate in personalitatea,
atitudinile ~i comportamentele sale.
Weaknesses (sHibiciuni)
Exemplu: nu sunt punctual, sunt dezordonat, ezitant etc.
, .. ~ .... <
...
: Opportunities (ocazii; oportunitati)
: Exemplu: amprieteni dispu~isa ma ajute, amvointa etc.
Threats (amenintari):
Exemplu: parintii suntdiv0rtati, conflictein familie etc.
...........................................................................................
Fieeare dintre noi poate sa realizeze 0 astfel de analiza, propriei persoane, respeetiv sa identifiee eorelatii intre
reu~ind sa dobandeasca 0 perspeetiva mai buna asupra diferitele aspeete ale personalitatii sale.
Aplicatie: Realizati-va propria analiza SWOT, iar dupa aeeea rugati un eoleg sau eolega sa va fad 0 astfel de evaluare.
Comparati eele doua analize. Ce diferente puteti observa? Discutati eu colegul vostru acele aspecte. Ce decizii crede!i ca
trebuie sa lua!i in urma celor eonstatate?
~PLlCATU
.
22
1. Afirmarea ~i,implicit, realizarea propriei identitati depinde intr-o
masura suficient de mare de societatea in care traim. Realizati 0
dezbatere in care tema sa se refere la caracterul permisiv sau
conservator al societatii romane~ticontemporane.
2. Analizati propriul grup de prieteni ~i incercati sa puneti in
evidenta statusurile ~i rolurile asumate de fiecare dintre membri.
Care credeti ca este relevanta asumarii unor roluri ~i statusuri
diferite?
3. Incercap sa descoperiti, in propria voastra existenta, contexte in
care a fost eyident ca un proces de comparare sociala v-a
determinat saincercati 0schimbare a propriei voastre persoane.
l..S""
Conservatoare = persoana care este ata~ata de traditie, de cutume,
in viata cotidiana, dar ~iin politica, economie, cultura.
Contemplafie = atitudinea, starea celui care mediteaza sau prive~te
lucrurile ~ifenomenele lara 0finalitate practica.
E$ec $colar =situatie in care se regasesc unii elevi, indicatorii sai
referindu-se laabandonarea precoce a ~colii,decalaj intre
posibilitatile proprii ~irezultate, incapacitatea de a atinge
obiectivele pedagogice, e~eculla examenele finale (sau
de concurs), inadaptarea ~colaraetc. Dintre cauzele strict
~colare care pot determina e~ecul ~colar sunt de amintit
rigiditatea ritmurilor de invatare, abordarile educative de
tip exclusiv frontal, marimea cIasei de elevi,
eterogenitatea clasei de elevi, stiluri didactice deficitare
" (suprasolicitare a elevilor, rigiditate intelectuala, I subiectivitate in evaluare etc.), deficiente privind
4. Organizati 0 dezbaterepomind de laurmatoarea intrebare "Ce am
fi lara ceilalti?"
5. Analizati relatiile de determinare existente intre stima de sine,
autoprezentare ~iperceptia de sine.
6. Luand ca exemplu diferite roluri, incercap sa puneti in evidenta
comportamente din cele trei categorii diferentiate: prescrise
esentiale, permise ~iinterzise. Dad prima categorie este esentiala
pentru asumarearolului, celelalte doua sunt probabile. Identificati
condipi care pot favoriza aparitia lor.
7. Identificati 0 alta metoda de cunoa~tere de sine ~i construiti 0
argumentareprin care sasubliniati avantajele ei.
resursele ~colare, management deficitar, climat tensionat
in ~coalaetc.
Grup = ansamblu uman structurat ale carui elemente se
influenteaza reciproc. Grupul este determinat de indivizi,
ace~tiafiindla randullor conditionati de grup. Influenta se
manifesta mai putin ca 0 presiune exercitata din exterior,
cat ca 0 adaptare mai mult sau mai putin spontana a
membrilor grupului lamediul social.
Identificare =mecanism psihologic incon~tientpr~care un individ
W modeleaza conduita pentru a semana unei alte
persoane. Constituie unul dintre cele mai importante
mecanisme ale formarii personalitatii ~i ale educatiei.
Perturbiirile intervenite in acest mecanism conduc la
tulburari caracteriale ~idepersonalitate.
Oportunitate =caracterul a ceea ce este oportun, respectiv a ceea ce
.seintampla lamomentul potrivit, adecvat situatiei.
23. RELATIILE INTERPERSONALE
,
23.1 Specificul relatiilor interpersonale
Relapile interpersonale sunt legituri psihologice, con~tiente ~i directe intre oameni.
In calitatea sa de fiinta sociala, omul este produsul in primul
rand al unui proces de socializare, ceea ce inseamna ca nu poate
trai singur, izolat de ceilalti. Existenta umana nu poate fi
conceputa in afara relatiilor sociale, printre acestea un rol
deosebit de important fiind detinut de relatiile interpersonale.
Caracterul psihologic al legaturii arata ca este yorba de
doua surse psihice distincte, inzestrate cu toata gama functiilor,
insu~irilar, starilor ~i trairilor psihice.
Caracterul con~tient al. legaturii arata ca relatiile
interpersonale, sunt posibile numai in cadrul existentei
con~tiintei de sine, a con~tiintei semenului ~i a con~tiintei
relatiei existente.
Caracterul direct al legaturii arata necesitatea realizarii
unui minim contact perceptiv intre persoane.
Realizarea relatiilor interpersonale presupune astfel
prezenta cumulativa a acestor trei caracteristici, absenta uneia
dintre ele racand imposibila existenta unar relatii interpersonale
(pot exista relatii interumane sau interindividuale). Ponderea
lor este insa diferita in functie de tipul relatiei interpersonale
luate in calcul.
23.2 Tipuri de relatii interpersonale
Diversitatea relatiilor interpersonale poate fi abordata prin
intermediul mai multor criterii:
1. Criteriul nevoilor ~i trebuintelor indivizilor
implicati in relapa interpersonalli, potrivit caruia se disting:
relatiile de intercunoa~tere, dezvoltate din nevoia de a
dispune de cat mai multe date despre partenerul relatiei.
eu cat cunoa~terea despre partenerul relatiei este mai
bogata ~i ~ai adecvata, cu atat relatiile se vor desra~ura
mai u~or. In acest context, un rol deosebit 11au imaginea
de sine ~i imaginea despre celiilalt. Una dintre erorile
de perceptie sociala, cu frecventa mare, este aceea a
inertiei perceptiei (pe care individul ~i-o construie~te
despre cei cu care este in relatie), constand in faptul cii
imaginea pe care subiectul ~i-o construie~te despre un
altul nu fine pasul cu evolufia comportamentului
acestuia, ducand mai ales la erori de evaluare.
relatiile de intercomunicare, dezvoltate din nevoia
indivizilor de a comunica. Un rol important in
comunicarea interumana este detinut de natura
mesajelor transmise ~i receptionate, continutul lor,
prezenta sau absenta intentiei de a modifica
comportamentul celuilalt etc. Importanta relatiilor de
intercomunicare in existenta umana este pusa in
evidenta mai ales de situatiile de perturb are a
comunicarii precum jiltrarea informafiilor, blocajul
comuniciirii, bruiajul, distorsionarea informafiilor etc.
rela1iile afectiv-simpatetice, dezvoltate din nevoia
oamenilor de a fi simpatizati de ceilalti, de a imparta~i
emotiile impreuna cu ceilalti etc. Acestea pot fi
unilaterale (neimparta~ite) sau reciproce
De asemenea, relatiile interpersonale pot fi caracterizate ca:
- obiective (au un caracter social), in sensul ca depind de
contextele (situatiile) sociale;
subiective (au un caracter psihologic), in sensul ca depind
de subiectivitatea celor implicati.
Aceste caracteristici se realizeaza ~i ele simultan, primatul
unuia sau altuia dintre aspecte depinzand de natura relatiilor in
cauza.
In virtutea faptului ca omul este fiinta ce are capacitatea
valarizarii nu numai in plan practic ~i cognitiv, ci ~i in plan moral,
relatiile interpersonale au un pronuntat caracter moral, etic
deoarece prin intermediul lor omul poate urmari realizarea
binelui sau a raului (in cadrullor comportamentul uman poate fi
valorizat ca bun sau rau, pozitiv sau negativ, poate fi acceptat sau
respins).
Deoarece relatiile interpersonale dau posibilitatea oamenilor
sa interactioneze unii cu altii astfel incM sa se dobandeasca 0
cuno~tere de sine mult mai adecvata ceea ce permite
perfectionarea propriilor trasaturi de personalitate, se poate
aprecia ca relatiile interpersonale au ~iun caracter formativ.
(imparta~ite), au intensitati diferite ~i pot fi pozitive
(simpatie) sau negative (antipatie).
2. Criteriul caracterului procesual, dinamic, potrivit
caruia se disting:
relapi ce nu produc modificarea particularitatilor
personale ale partenerilor, unde se inc1ud:
a. relafii de cooperare;
b. relafii de competifie;
c. relafii conflictuale (cognitive, afective, perceptive,
sociale etc.).
relapi ce determina modificarea caracteristicilor
personale ale partenerilor, unde se inc1ud:
a. relafii de acomodare;
b. relafii de asimilare;
c. relafii de ierarhizare (stratificare);
d. relafii de alienare (instrainare, indepartare).
Actiunea mutuala a partenerilor in cadrul relatiilor
interpersonale intretinute poate conduce la constatarea
compatibilitapi sau a incompatibilitatii partenerilor in cadrul
relatiei (acestea sunt direct proportionale cu atitudinile de
receptivitate, de initiativa ~i nevoia de intensitate a
interactiunilor).
Relatiile interpersonale detin un
rol deosebit de important in
formarea personaliHitii noastre,
dar, de asemenea, in afirmarea
acesteia, in constituirea stimei de
sine ~i a scopurilor pe care ni Ie
proiectam in vederea realizarii
personale.
23
23.3 Locul ,i rolul rela,iilor interpersonale in structura personaliti,ii
La un anumit nivel se poate aprecia ca trasaturile de
personalitate nu sunt dedit relapi interumane interiorizate,
personalitatea fiecaruia fiind astfel oglinda ~i expresia
relatiilot interpersonale.
Relapile interpersonale sunt cele care mobilizeaza i
dinamizeaza viata psihicii a indhidului, determina aparipa
anumitor stari psihice, conduc la forma rea ~i manifestarea
unor insuiriJlsihice, constituind totodata spatiu1 in care se
manifesta intreaga viata psibica a individului. Datarita
relevantei lor in raport cu constituirea propfiei personalitati ~i
cu evolutia sociala se impune astfel necesitatea stimularii de
catre societate, in toate elementele sale structurale, a unor relatii
interpersonale pozitive.
Desigur, un rol in natura relatiilor interpersonale 11are ~i
personalitatea, mai ales atunci cand aceasta este deja
constituita, triisaturile acesteia punandu-~i amprenta asupra
naturii, intensitatii ~i calitatii relatiilor interpersonale pe care
personalitatea in cauza Ie dezvolta, mentine sau restrange.
23.4 Grupul,i psihologia de grup*
Grupul reprezinta un ansamblu de indivizi, eonstituit in timp, intre eare exista diverse tipuri de interaepuni ~i relapi
eomune determinate.
23
Indivizii se raporteazii unii la altii nu numai in cadrul
relatiilor interp~onale, al diadelor, ci ~i in cadrul unor retele
mai largi de relatii, anume al grupurilor. Realitatea socialii
insii~i se prezinta ca un sistem complex de grupuri care
construiesc norme i valori, distribuie pozitii i exercitii
influente.
Grupul are astfel:
un rol important in evolutia persoanei, constituind cel
mai important mijloc de socializare i de integrare
sociala;
o contributie decisiva la transmiterea valorilor unei
societati;
un rolmajor in a oferi individului securitate, dar ~i
mijloace de afirmare;
capacitatea de a raspunde nevoilor asociative i de
apartenentii ale fiintei umane.
Pentru ca 0 asociere de persoane sa poata fi denumita
grup este necesara realizarea urmatoarelor condipi:
- existenta unei determinari in timp, a continuitatii
temporale;
- existenta unor interactiuni fntre membrii grupului
(relatii sociale, biologice, psihologice, culturale, spirituale,
religioase etc.);
- existenta unor scopuri comune tuturormembrilor.
Aceasta inseamna ca orice grup are trei dimensiun
specifice:
- dimensiunea instrumentaHi, care se refera la
coordonarea membrilor catre un scop comun ~i organizarea
comunidirii in vederea fluidizarii informatiilor;
- dimensiunea relaponaHi, care se refera la interactiunile
socioafective din interiorul grupului;
- dimensiunea contextuala, care se refera la conditiile
materiale, economice, juridice, institutionale, ideologice ~i
politice in care evolueazii grupul.
Aceste caracteristici permit diferentierea grupului de
alte realitiiti sociale, precum mulpmea. Multimea reprezinta,
de asemenea, un ansamblu de indivizi, dar care sunt simplu
prezente laolaltii Tara sa interactioneze, Tara un scop comun ~i
Taraca asocierea sa dureze in timp. De asemenea, grupurile sunt
distinse astfel de categoriile abstracte sau statistice, de
categoriile demografice, socioeconomice sau socioculturale,
de situatiile colective.
ri~di~;~~l~~~~~~~~~t~t~il.;d~~ftt t~~~~~~ri~~f~~~!
I grupurilor, cu atat mai mult cu cat in afara acestora nu poate I
I ajunge fiinta umana propriu-zisa. Grupurile constituie
I real.itatea necesara care intermediaza intre indivizi i
l~ ,o""taw. !
I
I
I
I
Criteriile ce pot fi utilizate pentru diferentierea tipurilor de
grupuri sunt:
1. criteriul cantitativ (nurnarul persoanelor din grup),
potrivit caruia se disting:
a. grupuri mari: numar relativ mare de membri,
existenta unor relatii sociale oficiale,
intercunoaterea superficiala (! membrilor (prin
intermediari) ~i intervalorizare slaM;
b. grupuri mid: numiir redus de membri, relatii directe
(nemijlocite), intercunoatere i intervalorizare bune.
2. criteriul calitativ (natura relatiilor dintre membri),
potrivit caruia se pot distinge grupuri primare (exista
relatii fata-n fata, nemijlocite - familia) ~i secundare
(membrii grupului nu interactioneaza direct - poporul).
Un grup indepline~te mai multe funetii, precizarea
acestora putandu-se realiza din mai multe perspective:
1. Satisfacerea nevoilor:
satisfacerea diferentiata a nevoilor membrilor, in
functie de organizarea ierarhica a grupului i
autoritatea recunoscuta a fiecaruia dintre ace~tia;
satisfacerea nevoii de fncorporare sociala !ji de
dominare (participare, incorporare, securitate,
respectarea traditiilor ~i a ritualurilor);
crearea de noi nevoi, pe masura ce grupul evolueaza
..
spre not scopun;
2. Caracterul functional:
- funcfia de integrare soCiala a individului, a nevoilor
i a aspiratiilor sale prin parcurgerea unui traseu de
recunoatere reciprocii individ-grup;
- funcfia de diferenfiere, care se manifesta prin
oportunitatea pe care grupul 0 ofera individului de a
beneficia de prestigiul grupului in cauza, dar ~i de a se
afirma personal;
funcfia de mijloc !jiloc al schimbiirii, grupul fiind un
camp dinamic in care persoana dobande~te
experiente, intervine asupra evenimentelor, ii
proiecteaza viitorul;
- funcfia de producator de idei, grupul fiind un mediu
creativ privilegiat datorita interactiunilor dintre
membri, libere de alte constrangeri in afara celor
proprii grupului.
Marimea grupului este un parametru important al oricarui
grup, in masura in care natura iintensitatearelatiilor dintre membrii
grupului depind in primul rand de numarul membrilor acestuia.
Caracteristici ale grupului mic:
numarul relativ scazut al membrilor sai (2-20
membri);
interacpunea nemijlocita (jafa in fata) a membrilor
grupului; .
existenta unor scopuri comune, acceptate de toti
membrii grupului.Acestea orienteaza activitatea grupului,
constatandu-se 0 stransa interactiune intre scopurile de
grup ~i scopurile individuale ale membrilor. Puterea
scopurilor de grup este in functie de claritatea formuliirii
lor ~i de acordul total sau partial al membrilor grupului;
existenta unei structuri a grupului, nascuta din
interactiunea membrilor ~i care se refera la modul
concret in care indivizii se leaga intre ei ~i ierarhia din
cadrul grupului. Pentru functionarea eficienta a grupului
este importanta ~i dispunerea in spatiu a membrilor, ce
echivaleaza cu structura spatialii a grupului;
- compozitia grupului, derivata din caracteristicile
anterioare i din caracteristicile personale ale
membrilor. Din acest punct de vedere, grupurile pot fi
91
membrii grupului. Puterea de influenta a acestora in
grupurile formale poate fi in colaborare, in pari:liel sau in
contradictie cu puterea liderului formal.
Pe termen mediu sau lung se realizeaza adesea situatia in
care liderul neoficial ia locul celui oficial, in aceasta noua
postura declan~andu-se ~i in raport cu persoana sa procesul
care i-aconferit in cele din urma calitatea de lider formal.
Exista insa ~i alte criterii de diferentiere a tipurilor de
lideri, stilul de conducere fiind unul dintre cele uzuale. Astfel,
potrivit acestui criteriu se face diferenta intre lideri
democrati, autoritari, laissez faire, orientati spre sarcinii
~au focalizati pe relatiile interpersonale existente in grup.
In raport cu acest mod de considerare a tipurilor de lideri una
dintre problemele aduse in discutie se refera la capacitatea de
a determina reu~ita in actiunile intreprinse de grup. S-a
constatat insa cii performanta in conducere nu e legatii
abstract de un stil anume de conducere, ci de capacitatea de
adaptare la circumstante specifice.
sintalitatea grupului (personalitatea grupului,
respectiv trasaturile ce constituie specificul acestuia
considerate in interdependenta lor ~i in raporturile cu
alte grupuri).
Grupurile mici sau primare sunt de diferite tipuri, in general
procedandu-se la inventarierea lor in functie de frecventa
realizarii lor. Charles Cooley, eel care a descris pentru prima
data acest tip de grupuri (1909), distingea patru tipuri de
grupuri primare:familia, grupul de joc al copiilor, grupul de
vecinatate ~i comunitatea de batrani. 0 inregistrare mai
exhaustiva enumarii urmatoarele tipuri de grupuri mici sau
primare: grupul de sarcina, grupul de formare psihosociala,
grupul de actiune, grupul de cercetare-dctiune, grupul de
invatare, grupul de loisir ~ifamilia.
Viata grupurilor ~i a societatii este de neconceput rara
organizare ~i rara conducere. Existenta ~i funqionarea
oricarui grup presupune un conducator, selectia acestora
realizandu-se potrivit unor reguli sofisticate. Procesul de
conducere apare astfel ca esential pentru existenta unui grup,
putand fi definit ca procesul prin care un membru al grupului
ii influenteaza pe ceilalti membri in vederea atingerii unor
scopuri specifice grupului. Influenta exercitata asupra
membrilor este una determinanta, rara ca ea sa provina doar
dinspre liderul grupului, a~a incat trebuie sa se faca diferenta
intre lider ~i alte persoane influente in grup.
Una dintre cele mai relevante diferentieri ale tipurilor de
lideri este aceea dintre liderul formal ~i liderul informal.
Liderul formal este eel oficial, numit sau ales, cu
responsabilitati bine definite, inscrise de obicei in documente
oficiale.
Atat in grupurile formale, cat ~i in cele informale exista
insa lideri informali, Tecunoa~terea acestora venind dinspre
omogene sau eterogene, in acest din urma caz proba-
bilitatea aparitiei unor relatii conflictuale fiind mare;
- organizarea grupului, care poate privi 0 organizare
formalii (presupune relatii oficiale, reglate de norme
rigide) sau una inform alii (relaW afective, apropiate,
nereglate oficial);
- coeziunea membrilor (gradul de legatura, de unitate);
- gradul de autonomie (al grupului in raport cu alte
grupuri);
- gradul de conformism (determinat de masura
acceptarii sau respingerii normelor de grup);
- gradul de permeabilitate (capacitatea de a primi noi
membri);
-~gradul de stabilitate (durata in timp);
mLIDERIl~I CONDUCEREA
1-, ---------------
~PLlCATII
1. Dragostea se poate defini drept 0 relatie interumana caracterizata
prin libera alegere, afectivitate ~i pretuire reciproca, in absenta
unor constnlngeri directe de ordin social. Organizati 0 dezbaterein
care luand ca punct de plecare aceasta definitie Incercati sa
argumentati pro ~icontra, tinand cont de diferentele existente Intre
diferitele culturi In ceea ceprive~tecontinutul iubirii (este necesar
ca Inprealabil sa fie colectate informatii despre modulin care "se
construie~te"iubireaInalte culturi).
2. La nivelul existentei sociale prezenta prejudecatilor este un fapt
curent. Fiecare dintre voi Incercati, In c1asa, sa scrieti despre
colegii vo~tri, pe 0 foaie de hartie, lucruri care sunteti convin~i ca
sunt adevarate, dar pe care nu Ie intemeiaza informatii dobandite
din surse veridice, ci sunt formulate in baza "celor ce le-ati auzit"
(nu consemnati pe foaia de hartie propriul nume). Discutati la
nivelul c1aseiceea ce s-a notat ~i Incercati sa vedeti daca relatiile
interpersonale la nivelul c1asei erau influentate de acele
prejudecati.
3. Analizati motivele pentru care deviantii de la norma grupului sunt
respin~i.
4. Exemplificati functiile grupului micpentru grupul deprieteni.
5. Analizati comparativ relatiile de cooperare, relatiile decompetitie
~irelatiile conflictuale.
6. Construiti 0 argumentare prin care sa aratati ca relatiile
interpersonale auun caracter formativ.
7. Grupurile din care facem parte nu au numai influente benefice
asupra noastra. Identificati 0 situatie In propria voastra existenta
cand ati ajuns la conc1uziaca influenta grupului din care Iaceati
parte a determinat preluarea unor comportamente respinse din
punct devedere social.
8. Analizati relatiile interpersonale existente intre voi ~i colegii de
c1asa,iar dupa aceeacaracteristicile grupului pecare 11formati. Ce
diferenteputeti observa?
23
Acomodare = actiunea de adaptare, de obi~nuirecu noi conditii de
viata.
'Alienare = Indepartare, instrainare; In context social este yorba de
ostilitate fata de societate, fata de factorii de civilizatie,
pana la a sesimti izolat incadrul societatii de~icontinua sa
traiasca in mijlocul ei.
'Demografie = ~tiinta care, prin metode cantitative, studiaza
fenomene ~i procese privitoare la nwharul, repartitia
geografica, structura, densitatea, mi~carea populatiei
uml!lle~icompozitia ei pe grupe de varstii, de sex etc.
Inerlie = tendinta unei persoane sau a unui grup de a ramane in
inactivitate, apatie.
Opinie publica =procesul psihosociologic inter-!ctivde agregare a
judecatilor evaluative, a atitudinilor ~i a credintelor
referitoare la 0 problema sociala ale unui numar
semnificativ de persoane dintr-o comunitate care se
exprima verbal deschis.
Prestigiu =ascendent legat de statut ~isucces care poate reveni unei
persoane, grup, loc sau epoci. Este atribuit de catre semeni
~i se impune opiniei publice determinand deferenta ~i
admiratia prin puterea sade influentare.
~
24. COMPORTAMENTE PRO 'I ANTISOCIALE
24.1 Comportamente pro ,i antisociale
24
Orieare din eomportamentele noastre are urmari mai mult
sau mai putin direete asupra eelorlalti. In funetie de aeeste
urmari, eomportamentele sunt:
Comportamente prosociale, care reprezinta 0 categorie
foarte vasta de e~portamente ~i se refera la aete valorizate
pozitiv de soeietate. Sunt comportamente intenponate,
realizate in afara obligapilor profesionale ~i orientate
spre conservarea ~i promovarea valorilor sociale,
fara a~teptarea unei recompense externe.
Comportamentul de ajutorare se poate defini drept
aetul intentionat efectuat i'nfolosul altei persoane.
Explieatiile oferite aeestui tip de eomportament au fost
elaborate de pe doua pozitii teoretice:
- perspectiva biologicii.: aeest tip de eomportament este
i'nnaseut, existand la oameni predispozitia biologiea de
a-I ajuta pe eei care sufera sau pe semenii no~tri aflati i'n
perieol (0 astfel de perspeetiva se bazeaza pe ipoteza
supravietuirii prin i'nrudire, care eontrazice legea
seleetiei naturale);
- perspectiva invii.!ii.rii sociale: eei mai multi psihologi
argumenteaza ea aeest tip de comportament i'~i are
originea i'n proeesul de soeializare (socializarea
primarii), fiind i'nvatat atat prin meeanismul
reeompensei, cat ~i al pedepsei ~i i'ntaririi.
Principal a motivatie a eomportamentului de ajutorare
este empatia, respectiv capaeitatea de a sesiza trairile altuia,
de a ne identifiea emotional ~i eognitiv eu .a alta persoana.
Empatia este mediata, i'n buna masura, de similaritate:
empatizam mai u~or eu 0 persoana pe care 0 percepem ea
fiindu-ne similara.
Ineerearea de sistematizare a elementelor care sustin
comportamentul de ajutorare permite punerea i'n evidenta a
doua eategorii:
factori situationali: exista situatii i'n care, indiferent de
earaeteristicile de personalitate ale individului, el va
aeorda ajutor altuia (de exemplu situatiile de urgenta),
dupa cum exista situatii i'ncare, indiferent de profilul de
personalitate al individului, el nu va aeorda ajutor;
factori de personalitate: aiei sunt de amintit starile
psihice tranzitorii ~i caraeteristicile persoanei.
Comportamentul altruist reprezinta 0 subeategorie a
Doua probleme ingemanate: egoismul ~i altruismul
"Problema altruismului s-a pus eu deosebita aeuitate In
societatea noastra occidentalii fondata pe prioritatea
interesului ~ia individului. Nu din cauza di ar exista riseul ea
oamenii sa fie prea altrui~ti, deci sa uite de ei i'n~i~i,ei pentru
ca TIU ar putea sa fie sufieient de altrui~ti. Or, TIU exista
eoexistenta fiira empatie, niei ajutor - niei ehiar sacrifieiu de
sine - Iar~ eons~nsln privinta ritmilor sau formelor pe care
trebuie sa Ie i'mbrace acest ajutor sau sacrificiu. Fi"iraacest
consens nu ar mai exista societate, ei 0 jungIa de barbati ~i
femei sau 0 piata veritabila in care ar supravietui cei mai
noroco~j. Altrulsmul este problema unei cultlVi a carei
regula este"egoismu1." (s. Moscovici (coord.), Psih%gia sociala Ii
relafii/or eu celli/illt, Editura PoliTom, 1994/1998, la~i)
comportamentului de ajutorare, referindu-se la acte motivate
de dorinta de a-i face un bine celuilalt tara a a~tepta cii~tiguri
personale. In general, persoana altruista se caracterizeaza prin
empatie, credinta intr-o lume dreapta, responsabilitate sociala,
egocentrism scazut, credinta i'ntr-un control intern (in sensu I
ca sta in puterea fiediruia dintre noi de a face bine sau rau ~i ca
acestea nu depind de noroc, destin, organizatii sau alte forte
exterioare) .
Prietenia consta in relatia psihosociala de durata dintre
doua fiinte umane, rezultat al alegerii libere ~i bazata pe
afectiune, incredere ~i pretuire mutuala. Relatia de prietenie
are i'n centrul ei afectivitatea ~i pretuirea reeiproca, bueuria,
plaeerea ~i entuziasmul partenerilor de a fi i'mpreuna. Este 0
relatie autentie afeetiva i'ntre persoane egale, dincolo de
eonditia soeiala sau de alta natura, contand nu atat cine e~ti, ei
cee~ti.
Simpatia reprezinta relatia psihosoeiala eu 0 i'nearciitura
afeetiva ridieata, tara insa ea aeeasta sa aiba la baza 0 deeizie
eon~tienta, manifestata printr-o anumita "deschidere" ~i
disponibilitate i'nraport eu anumite persoane (este prezenta, ea
sau opusul sau, din primele momente i'n care eunoa~tt';m 0 noua
persoana).
increderea este 0 modalitate de i'nvestire a unei alte
persoane (poate fi ~i reeiproca) eu 0 anumita "infailibilitate",
in sensul ea eele ee vin dinspre persoana in care avem ineredere
nu mai sunt supuse unui proees de evaluare, fiind aceeptate ca
atare.
Comportamente antisociale, care sunt comportamente
ce sfideazi ordinea socials conveniti, contrariazi prin
neluarea in seams a normelor ~i a institupilor sociale. Aeest
tip de eomportamente sunt fie intention ate, savar~ite de
persoane ee i'nealea in mod con~tient legile juridice ~i normele
morale, fie savar~ite de persoane bolnave, eu grave tulburari
de personalitate.
Comportamentul agresiv este eomportamentul
desta~urat cu intentia de a face rau altei persoane.
Explieatiile au fost eonstruite, de asemenea, pe baza a
doua pozitii teoretice:
- perspectiva biologicii.: considera agresivitatea 0
tendinta innascuta de actiune, respectiv agresivitatea
apare ca un instinct (model predetelminat de raspunsuri
la stimulii din mediu, raspunsuri ce sunt controlate
genetic); etologia, ramura biologiei ce studiaza
instinetele, a aratat ca agresivitatea are un aspect
functional, pozitiv, in lumea animala fiind limitata de
anumite semnale de capitulare ~i de supunere a
i'nvinsului, aceasta inhibitie disparand i'nsa la om;
explica!ii socia Ie ~i biosociale: insista pe trairi psihice
precum frustrarea (orice eveniment ce interfereaza cu
atingerea scopului), care determina furie, ostilitate ~i
comportament agresiv; frustrarea nu conduce insa
intotdeauna la agresivitate, astazi cele mai multe teorii
Pentru a preveni inflapa factorilor care pot submina 0
societate, la nivel social sunt valorizate anumite
comportamente agresive. Societiple contemporane incearca
insi intr-o masuri din ce in ce mai mare un control mai
strict asupra acestor comportamente care, in trecut, au
condus adesea la incalcari ale drepturilor omului.
insistand pe un proces de inviitare socialii.
Factorii comportamentului agresiv sunt:
factori personali: tipul de personalitate ~i sexul
(procesul de socializare educii spre exemplu biiietii in
acest sens, In timp ce fete Ie sunt descurajate);
factorii 4e mediu: zgomotul (amplificii agresivitatea
numai la indivizii care au deja tendin!e agresive),
temperatura (agresivitatea cre~te pe miisurii ce cre~te
temperatura), aglomera!ia (depinde de perceptia
subiectivii: pliicutii sau nepliicutii).
Tipologia agresivitiitii este deosebit de diversii, curente
fiind distinc!ii, precum: agresivitate inten!ionatii/agresivitate
neinten!ionatii, agresivitate directii/agresivitate indirectii,
93
agreslvltate individualiilagresivitate de grup, agreslvltate
manifestii/agresivitate latentii, agresivitate
verbalii/agresivitate fizicii etc.
De~i existii multiple dezbateri pe aceastii temii, se
considerii cii nu orice formii de agresivitate este antisocialii,
dupii cum nu orice act antisocial presupune agresivitatea. In
general, agresivitatea instrumentalii nu este consideratii
antisocialii, ci prosocialii (prinderea ~i pedepsirea
riiuIaciitorilor, competitiile sportive, sanctiunile aplicate de
piirinti copiilor etc.). In principiu, insii, miisura in care
agresivitatea este antisocialii sau prosocialii se poate stabili in
func!ie de opozi!ia sau sustinerea in raport cu normele
considerate sociale.
24.2 NormaJitate ,i anormalitate sociala
In stransii legiiturii cu comportamentele pro ~i antisociale
se pune problema normalitiifii, respectiv anormalitiitii
sociale.
_ ormele prescriu comportamente dezirabile,
reglementeazii relatiile dintre indivizi in numele unei
autoritiiti (regula, morala, legea). Sliibirea sau incoeren!a
normelor reprezintii sursa anomiei, respectiv absenta
normelor, functionarea patologicii a societiitii, dezordinea,
dereglarea valorilor traditionale.
Caracteristicile unei norme sunt:
tematica: prescrie cine are dreptul sau datoria de a face
ceva ~i cum trebuie sii se facii ceva;
- claritatea: aratii cum trebuie sii te raportezi la norme;
- marja de toleran(ii.: desemneazii amplitudinea
comportamentelor acceptate ~i de unde incepe
dezaprobarea;
- constanta: desernneazii stabilitatea normei, dad se
aplicii doar uneori sau intotdeauna;
- definirea anormalitii.(ii: precizarea comportamentelor
contrare normei;
- practicarea normei: depinde de particularitii!ile
individuale, dar ~i supraindividuale; norma se impune
dacii este eficace in comportamentul real.
Normele sunt elaborate sub influenta modelelor culturale
ale unei populatii. Uneori acela~i gest sau comportament are
sernnificatii diferite In functie de regiunea geograficii ..
Se distinge intre modelul cultural real, rezultand din
riispunsurile asemiiniitoare ale unei populatii sau grup intr-o
situatie datii ~i modelul construit, influentat de modii. Uneori
se mentioneazii ~i un model ideal, 0 abstractie elaboratii de
membrii unei societiiti pentru reglementarea situatiilor
considerate capitale (de exemplu: egalitatea tuturor in fata
legii, toleranta fatii de diversitate ~i alteritate etc.)
Cel mai important rol in definirea normalitiitii ~i
anormalitiitii psihosociale 11au grupurile sociale, deoarece
normele sociale sunt caracteristicile fundament ale ale
acestora, ele descriind uniformitiitile de comportament ce
caracterizeazii grupurile. Practic, un grup nu poate functiona
dacii membrii siii nu se conformeazii normelor. Este yorba de
procesul mai larg al influentei sociale, oricare dintre procesele
puse sub acest titlu implicand schimbiiri in prirnul rand
comportamentale, dar ~i atitudinale.
Efectele pe care indivizii Ie au uoH asupra altora
privesc:
1. Normalizarea, respectiv uniformizarea relativii a
eomportamentelor $i a atitudinilor membrilor unui
grup. Fenomenul fundamental in situatii1e de
normalizare constii in inexistenta unei norme stabilite.
dinainte, pe care grupul ar impune-o indivizilor tarii ca
el insu~i sii fie sensibilia pozitia acestora. Lipsa
consensului majoritiitii cu privire la riispunsul corect
face ca membrii, nesiguri pe riispunsurile lor, sii
exercite influentii unul asupra altuia ~i sii sflir~eascii
prin a adopta 0 norma comunii, ce intrune~te adeziunea
tuturor ~i exprima pozitia grupuhii fatii de stimulul
respectiv.
2. Con rmismu., respectiv procesul de sehimbare a
eomportamentului datoritii presiunii implicite a
grupului, face ca interactiunea dintre membrii grupului
sa fie posibila ~i predictibila, permitand grupului sa-~i
atinga scopurile. Efectele conformismului pot fi
explicate prin influenta informational a ~i influenta
normativa. Conformismul nu este determinat insa doar
de presiunea evidentii a grupului, ci poate fi yorba ~i de
produsul dorintei de a fi in mod manifest de acord cu .
grupul, anticipandu-se pierderea statutului sau
identificarea ca anormal. Oricum, faptul de a fi diferit
de ceilalti din grup are consecinte serioase, a~a incat
oamenii se supun presiunilor exercitate de grup chiar ~i
atunci cand exista ~i alternative clare ~i lipsite de
ambiguitate.
Conformismul
3. Obedienta, respectiv situatiile in care schimbarea de
comportament survine ca urmare a unui ordin venit din
partea unei surse de influentii inzestrate eu autoritate
legitimii. Spre diferen!a de situatiile de conformism, in
care membrii grupului ~i individul influentat au acela~i
comportament, in cazul obedientei aceastii similaritate
nu se regiise~te. Autoritatea pretinde din partea celui
obedient un comportament pe care ea nu 11 realizeazii,
cel putin nu in fata acestuia.
4. :nfluenta mioori . arii, care se refera la faptul ca nu 24
numai grupurile exercitii 0 influentii asupra indivizilor,
dar ~i indivizii propun la randullor norme. Atunci cand
normele aflate in vigoare fntr-un grl!P dat sunt violate
se vorbe~te de devian(ii., rezultatul acesteia fiind adesea
excluderea membrului deviant din grup. In anumite
situatii insa, indivizii devianti in raport cu norma
dominantii se pot afla la originea inovatiei sociale~
respectiv 0 minoritate lips ita la un moment dat de
putere sau de status poate obtine influen!ii socialii,
determinand 0 reevaluare a normelor aflate in uz.
94
WSENTIMENTUL DEVINOVATIE
Existenta normala a individului in context social
presupune printre altele ~i capacitatea de a simti vinovatia.
Potrivit lui D. W. Winnicott, unul dintre psihiatrii
contemporani care s-a ocupat cu precadere de problemele
psihice ce apar in perioada copilariei, pierderea acestei
capacitati (la diferite intensitati) sUi cel mai adesea la baza
comportameBtelor antisociale. Ilustrativ in acest sens poate fi
considerat urmatorul fragment, care aduce in discutie cazul
unui Miat care fura de la ~coala.
"Directorul, in loc sa-l pedepseasca, a recunoscut
faptul ca era bolnav ~i i-a recomandat consultatie psihiatrica.
Acest Miat, la varsta de 9 ani, se confrunta cu 0 deprivare
apartinand unei perioade mai timpurii ~i avea nevoie de fapt
de 0 perioada de stat acasa. Familia lui s-a reunit, iar acest
fapt i-a dat 0 noua speranta. Am aflat ca Miatul avea 0
compulsie de a fura, auzind 0 voce care-i dadea ordine,
vocea unui vrajitor. Acasa, el a devenit bolnav, infantil,
dependent, apatic. Parintii i-au intampinat nevoile ~i i-au
dat voie sa fie bolnav. La sfiir~it ei au fost recompensati prin
faptul ca el s-a recuperat spontan, iar dupa un an a fost
capabil sa se intoarca la ~coala. Jar recuperarea s-a dovedit
una de durata.
Ar fi fost u~or ca acest copil sa fie indepartat de calea
care condu~ea la recuperarea sa. El nu avea desigur cuno~tinta
de singuratatea ~i de golul intolerabil ce se aflau la baza bolii
sale ~i il racusera sa adopte pe vrajitor in locul unei organizari
mai naturale a Supraeului. Aceasta singuratate era legata de 0
perioada de separare de familie, de cand el avea 5 ani. Daca ar
fi fost pedepsit sau daca directorul i-ar fi spus ca trebuie sa se
simta vinovat, el soar fi intarit ~i ar fi organizat 0 mai deplina
identificare cu vrajitorul. Treptat, el ar fi devenit dominant ~i
sfidator ~i, in cele din urma, 0 persoana antisociala. Acesta
este un caz comun in psihiatria infantila (...)."
Practic, se poate observa la copiii mici anumite
tendinte antisociale, tendinte care se cer descurajate, rara insa
ca interdictii sau pedepse aspre sa rezolve aceste probleme.
Sunt de preferat interdictii limitate, care sa lase loc liber ~i
sponaneitatii copilului ~i care sa permita constituirea
progresiva a unui sentiment de vinovatie apt sa permita 0
integrare sociala normala. Persoanele incapabile sa resimta
ingrijorarea, vinovatia sau chiar remu~carea sunt produsul
absentei unui cadru emotional ~i fizic care sa Ie fi permis
dezvoltarea unor astfel de capacitati, de unde ~i 0 absenta, in
general, a simtului moral.
WnEZINDIVIDUALIZAREA
Gustave LE BON
(1841-1931)
PLICATII
Teoriile dezindividualizarii i~i au sursa in lucrarea Variabilele care pot determina
PSihologia multimilor a lui Gustave Le Bon, potrivit acestuia un as tf e Ide fen 0men sun t
in anumite contexte de grup individul pierzandu~~i numeroase: anonimatul,' scaderea
sentimentul de responsabilitate sociala, regresand spre 0 responsabilitatii, activitatea in
forma inferioara de evolutie. Comportamentele antisociale, g r up, mar i mea g r up u Iu i ,
violente ~i instinctive sunt favorizate de anonimat, combinat perspectiva temporala modificata
acesta cu sugestibilitatea ~i contagiunea rapida a ideilor ~i a (accent exagerat pe prezent,
emotiilor. ignorarea viitorului ~i trecutului),
Experimentele au aratat ca in contexte sociale specifice, excitarea fiziologica, stimuli
acolo unde anonimatul devine posibil, individul nu mai simte senzoriali putemici (de exemplu,
I nevoia de a fi un stimul distinct in campul social, ceea ce muzica intensa), stari modificate de
determina 0 con~tiinta de sine scazuta, diminuarea acesteia con~tiinta (determinate de alcool,
eliberand comportamente inhibate de normele sociale. droguri ...) etc.
A.plicatie: Acest fenomen este prezent intr-o masura mai mare decat s-ar putea crede la 0 privire superficiala. Analizati propria
voastra conduita ~i incercati sa delimitati 0 situatie in care el s-a produs ~i v-a determinat sa reactionati antisocial. Puneti in
evidenta variabilele care au favorizat fenomenul ~iprezentati rezultatele obtinute colegilor vo~tri.
comportament pe care il considerati prosocial. De ce il apreciatil/
astfel?
5. Cum credeti cii pot fi sporite comportamentele sociale la nivelul
unei comunitiiti?
meritii ~imeritii ceea ce prime~te.
Persona/itate autoritara =tip de personalitate conservatoaTece are
ca triisiiturii dominantii intoleranta falii de striiini ~i
minoritari, dar care adoptii 0 atitudine obedientii fatii de
cei care delin puterea. in general, poate desemna oricare
persoanii in cazul ciireia relaliile cu sub'ordonalii au un
caracter unilateral, in sensuI cii ace~tia trebuie sii se
supunii necondilionat ordinelor sau indicaliilor primite,
responsabilitatea pentru nereu~ita revenind integral
acestora, in timpce succesele i se datoreaza.
Tranzitoriu =intermediar, de tranzilie; ceea ce face trecerea de la 0
stare laaha.
Context = ideile, credintele, normele, obi~nuintele etc. organizate
intr-un sistem, care constituie cadrul de evolutie a
individului ~i care se transmit prin limbaj ~i educatie.
Acesta furnizeazii cadre de referintii, modele de
comportament ~ipractici cotidiene, astfel incat se sustine
procesul desocializare ~iintegrare socialii.
Cost = in context psihosocial, ceea ce investe~te efectiv individul
intT-uncomportament prasocial: timp, bani, efort, emolii
etc.
Credinla intr-o /ume dreapta = convingerea cii fiecaTeprime~te ce
1. Analizati comparativ comportamentul independent ~l
comportamentul deviant.
2. Analizati un exemplu de comportament agresiv valorizat de
societate..
3. Se poate aprecia cii agresiunea este 0 consecintii a inviitiirii
sociale?Argumentati-viipunctul devedere!
6. Credeti cii atunci cand avem comportamente prosociale estel
posibil sii actioniim astfel prin prisma unui raport costuri-
4. Analizati-vii propria voastrii conduitii ~i delimitati un beneficii?Argumentati-viiriispunsul! I
-------- ---------------------------- :J
24
95
25. ATITUDINILE SOCIALE $1 FORMAREA LOR*
A~a cum s-a subliniat anterior (capitolul "Caracterul"),
atitudinile reprennta modalitatea de raportare la 0 c1asa
generala de obiecte sau fenomene prin care persoana se
orienteaza sublectiv ~i se autoregleazii preferential. Prima
defmitie riguroasii a acestui concept a fost propusii in 1935 de
G. W. Allport, acesta subliniind cii orice atitudine reprezintii:
o experienta personaHi cu substrat neurobiologic;
un ansamblu de elemente cognitive relative la un
obiect asociate cu trairi afective pozitive sau negative;
reactii adaptate ~i consistente fatii de obiectul asociat
atitudinii ..
Atitudinea, in baza acestei semnificatii a conceptului,
este 0 combinatie de reaqii cognitive, afective ~i
comportamentale fatii de un obiect, 0 constructie psihicii
sinteticii ce cuprinde elemente cognitive, afectiv-
motivation ale ~i volitive ~i subintinde comoortamentul. In
functie de preponderenta unora sau altora dintre elemente se
poate vorbi atunci de atitudini determinate cognitiv, afectiv
sau volitiv, dar in oricare dintre situatii atitudinea se
manifesta in comportament prin intermediul actiunilor
voluntare.
Tot ceea ce se intamplii injurul nostru ~i reu~e~te, intr-un fel
sau altul, sii ne atragii atentia suscitii din partea noastra
adoptarea unei anumite pozitii, exprimata cel mai adesea prin
opiniile $i credintele impiirtii:jite, astfel inca.t yom avea anumite
comportamente ca raspuns. Suntem astfel de acord sau nu cu
ultima moda lansatii, pozitia unui partid politic intr-o anumitii
problema, cer~etoria, exprimarea zgomotoasa a sentimentelor
de catre tineri, nuditatea afi~ata cotidian etc., iar in functie de
acordul sau dezacordul nostru, de intensitatea sa yom avea a~a-
numitele reacfii de riispuns. Toate aceste modalitiiti de
raportare a noastra constituie c1asa atitudinilor sociale.
Atitudinile sociale se dovedesc structuri relativ durabile de opinii (credinte), trairi afective ~i manifestari
comportamentale fata de persoane (grupuri de persoane), obiecte ~i evenimente care din punct de vedere social sunt
semnificative.
La fel ca in cazul altor componente psihocomportamentale
ale conduitei umane ~i in cazul atitudinilor se pune problema
determinarii lor, astfel incat sa se reu~easca 0 caracterizare
relevanta a acestora. In acest sens se poate pune in primul rand
problema proprietatilor atitudinii, curent fiind delimitate:
- valenta, care se leaga de pozitia pe care 0 ocupa
atitudinea din punct de vedere afectiv: 0 atitudine poate
fi pozitiva sau negativa, favorabila sau defavorabila unui
anumit obiect sau c1ase de obiecte;
- intensitatea, care se refera la pozitia ocupata de
atitudine pe 0 scala continuii ce are ca extreme cuplurile
pozitiv/negativ, favorabil/nefavorabil, considerandu-se
ca plasarea mai aproape de 0 extremitate sau alta
semnifica 0atitudine mai intensa;
- centralitatea, respectiv pozitia pe care atitudinea 0
ocupa in ansamblul elementelor care constituie
identitatea individului precum: valorile, apartenentele
sociale, personalitatea, aptitudinile etc.; asocierea mai
mult sau mai putin puternica cu elemente de acest gen va
determina gradul de centralitate;
accesibilitatea, legatii de foqa cu care atitudinea este
raportata la obiectul sau, atitudinea fiind cu atat mai
probabil activata cu cat aceastii legiiturii este mai intensa.
De asemenea, atitudinile indeplinesc mai multe functii,
potrivit lui D. Katz cele mai relevante dovedindu-se:
functia de cunoa~tere: atitudinea serve~te drept cadru
de referinta pentru evaluiirile obiectelor sau ale
evenimentelor;
functia de adaptare: este yorba de adaptarea sociaUi,
prin atitudinile noastre, construite sau nu in concordanta
cu contextul social in care ne plasam, atingand un anumit
grad de integrare sociala;
functia expresiva: atitudinile servesc la exteriorizarea
credintelor ~i a valorilor pe care Iepromoviim;
functia de aparare a eului: atitudinile ne permit
protejarea sau accentuarea stimei de sine mai ales
impotriva amenintarilor exterioare sau a conflictelor
interne.
Atitudinile intra in categoria componentelor
psihocomportamentale dobiindite in timpul existentei noastre,
deci inviitate. Desigur, asimilarea lor se realizeazii in cursul
procesului de socializare, pe masurii ce ne integram contexte lor
sociale in care ne plasam. In acest context, se pune problema
formarii lor, a modului in care ajungem la un anumit moment sa
avem 0 anumita atitudine.
Cea mai cunoscuta directie de abordare a formiirii
atitudinilor sociale pleacii de la cele trei componente ale unei
atitudini (cognitivii, afectivii, comportamentalii), considerandu-
se cii pot fi afirmate trei surse ale acestora.
Cercetar~a surselor afective a ariitat cii atitudinile sociale
pot fi, pe"de 0 parte, rezultatul condiponarii (potrivit unor
experimente, repetarea, spre exemplu, a unor denumiri de
nationalitati corelate cu cuvinte pozitive sau negative, poate
determina 0 atitudine, de un anumit gen, fatii de aceste
nationalitiiti; este explicabilii atunci atitudinea noastrii genera Iii
fatii de alte nationalitiiti, chiar dad nu am avut contacte directe),
dar, pe de alta parte, al simplei expuneri fata de un stirnul
(expunerea. repetatii fatii de un stimul, astfel incat sii existe
posibilitatea perceptiei, ar fi suficientii pentru a determina 0
atitudine mai favorabilii), \
Sursele cognitive sunt mai putin cercetate, dar este evident
ca orice informatie este receptata ~i in maniera afectivii, a~a
incat in functie-de informatiile pe care Ie detinem sau Ie obtinem
25.2 Formarea ,i modificarea atitudinilor sociale
se pot constitui sau modifica anumite atitudini sociale (atunci
cand nu avem informatii despre anumite categorii de obiecte,
nu ne sunt cunoscute, nu yom avea nici 0 atitudine in raport cu
ele, dar pe miisurii ce yom recepta informatii in acest sens yom
ajunge sii adoptiim 0 anumiai atitudine; un bun exemplu in acest
sens este receptarea politicului in societatea romaneascii, mai
ales in randul tinerilor ~i varstnicilor, care nedetinand
informatii in acest sens, nu au posibilitatea de a oferi, spre
exemplu, in cadrul unor sondaje de opinie, raspunsuri
relevante ).
Sursele comportamentale au fost legate de
. conditionarea ce are la bad intarirea raspunsului (intiirirea
pozitivii cre~te probabilitatea aparitiei unei atitudini, in timp ce
cea negativii diminueaza aceastii posibilitate) ~i de perceptia de
sine (atitudinile sociale sunt in functie de aprecierea pe care 0
avem in raport cu propria noastrii persoana).
Formarea atitudinilor sociale pune, simultan, problema
modificarii acestora, societatea, cei dinjuruf"nostru, receptand
de 0 anumitii manied pozitiile pe care noi Ie adoptiim, receptare
ce se poate dovedi pozitiva sau negativa. Exista astfel presiuni
externe in favoarea schimbarii sau, dirnpotriva, a intiiririi unei
atitudini, dupa cum pot exista ~i motivapi interne in acest sens.
Modificarea atitudinilor sociale este astfel un fapt curent,
cauzele sale fiind legate mai ales de persuasiune ~i
autopersuasiune:
25
1. Persuasiunea. Reprezinta actul de comunicare ce are
drept scop modificarea opiniilor, credintelor,
atitudinilor unei persoane in condipile in care acea
persoana are impresia ca depne 0 libertate totala.
Pentru ca scopul actelor p.ersuasive sa fie atins este
necesara indeplinirea mai multor conditii legate de
sursa (credibilitate, atractivitate, putere, sex etc.), de
mesaj (tipul de argumente continute, claritatea
mesajului, fluenta verbala etc.) ~i de canalul de
comunicare (mesaj scris, mesaj video, mesaj audio
etc.). Desigur, in lumea contemporana, dominata, sub
anumite aspecte, de mesajele publicitare, actele
persuasive sunt deosebit de numeroase, rezistenta in fata
acestor acte fiind adesea necesara. Una dintre cele mai
cunoscute strategii de evitare este cea a expunerii
selective, care nici nu respinge in bloc toate incercarile
de persuasiune (cum se intampla cu traditionali~tii), dar
nici nu cedeaza oriciirei incercari de persuasiune
(dovedindu-se 0 sugestibilitate exagerata).
2. Autopersuasiunea. Oamenii i~i schimbi'i atitudinile nu
numai datorita interventiei din afara, a actelor
persuasive venind dinspre campul social, ci ~i in baza
propriilor comportamente. Astfel, a te angaja, spre
exemplu, intr-un comportament care contravine unei
anumite atitudini, poate conduce la modificarea
atitudinii in cauza ~i chiar la instal area unei alte atitudini.
Modificarea de atitudine este prin urmare un proces care
poate fi privitdin doua direcpi:
de la interior (modificare de atitudine) catre exterior
(comportament)/persuasiune;
de la exterior (comportament) catre interior
(modificare de atitudine )/autopersuasiune.
",."".,.,Ill
"L' esclavage contemporain"
("Sclavajul contemporan"), 0
expozitie de fotografie,
incearcii sa aduca in discutie
unele dintre atitudinile sociale
negative, frecvente, totu~i, in
societatea contemporana.
Sursa
Receptor
Context
Schimbare
atitudinala
Structura generalii a interactiunii
dintre factorii schimbiirii
atitudinale
Fata de modelul c1asic (sursa-mesaj-
receptor), modelul prezentat
incorporeaza ideea cii determinarea
variabilelor independente este
mediata de procese afective,
comportamentale ~i cognitive,
acestea din urma fiind decisive.
25.3 Relatia valori, atitudini, comportamente
A~a cum s-a precizat anterior, se pot pune in evidenta trei
componente ale unei atitudini. Aceste trei componente se pot
afla insa fie intr-un proces (0 situatie) de convergenta, fie in
unul de divergenta.
In ceea ce prive~te convergenta, aceasta semnifica
existenta unui paralelism ridicat dintre raspunsurile
atitudinale ~i cele comportamentale, paralelism datorat mai
ales caracterului atitudinii de forta motivationala.
Concordanta dintre ceea ce oamenii gandesc, spun ~ifac este
de altfel una dintre normele promovate in orice cultura, de
unde ~i corelatia intre mentalitatea ~icomportamentele unei
populatii. Realizarea sa, potrivit speciali~ti]or in psihologie
social a, prive~te trairea atitudinii ca autojustificare
(comportamentele determina adoptarea anumitor atitudini
care intemeiaza noile initiative) sau ca rezuItat al perceptiei
propriului comportament (autoperceptie).
Convergenta reprezinta insa situatia fireasca. Ceea ce
pune probleme ~i a atras, de altfel, intr-o mai mare masura,
atentia este divergenta, mai ales in contextul societatilor
democratice, caracterizate, cel putin la nivel dec1arativ,
~rintr-un nivel inalt de toleranta. La nivelul actiunii
lndividuale ~i chiar al institutiilor se pot observa insa, adesea,
discrepante intre valorile afirmate ~i comportamentele
efective. In acest sens, s-a Tacut diferenta intre atitudinile
adevarate ~iatitudinile "de fatada", atunci cand disocierea
este evidenta. Exista iilsa ~i situatii in care discordanta este
mascata de 0 ambivalenta atitudinala, comportamentele
fiind determinate de situatiile concrete (spre exemplu, in
raport cu anumite persoane avem atitudini negative, in timp ce
in raport cu altele atitudini pozitive, de~i poate fi yorba de
persoane apartinand aceleia~i categorii sociale).
Incerdirile de sistematizare a cauzelor
divergentei/convergentei existente intre atitudini ~i
eomportamente au pus in evidenta doua categorii de cauze:
1. factori de personalitate, un de sunt de amintit taria
atitudinii (importanta sa pentru sistemul
personalitatii, informatiile pe care se bazeaza, modul
dobiindirii sale etc.), gradul de accesibilitate (u~urinta
cu care indivizii i~i reamintesc atitudinile ~i reu~esc sa
opereze eu ele din punet de vedere cognitiv), nivelul de
activism al persoanei (exista 0 probabilitate mai mare
ca 0 persoana activa sa actioneze potrivit atitudinilor
sale) etc ..
2. factori situationali, unde sunt de amintit gradul de
definire a cerinlelor situaliei (divergenta este mai
accentuata atunei eand cerintele situatiei sunt mai bine
definite), prezenla altar semeni (este evident ca,
adesea, "afi~am" alte atitudini in public decat am fi
indemnati daca am fi singuri sau in prezenta anumitor
persoane) etc.
Cele preeizate permit sa se reafirme existenta unei relatii
stranse intre atitudini ~i comportamente, Tara insa ca posibila
corelatie sa fie absolut certa, ci mai curand probabilista. In
general, atitudinea determina comportamentul, fiind insa
posibila ~i relatia inversa, a~a incat se poate afirma .existenta
unei anumite interdependente eauzale. Aeest lueru este eu atat
mai mult valabil cu cat durata temporala considerata este mai
mare.
97
WOPINIA PUBLICA
S. Chelcea ~i P. I1ut, in Enciclopedie depsihosociologie, - prezumtia unanimitiitii, dind se lasa sa se in!eleaga ca
definesc opinia publica drept procesul psihosociologic 0 anumita opinie ar fi imparta~ita de aproape intreaga
interactiv de agregare ajudecafilor evaluative, atitudini/or populatie;
~i credinfei referitoare la 0 problema sociala ale unui . - afirmarea unor reprezentanti ai opiniei publice
numar semnificativ de persoane care se exprima verbal (jumali~ti, oameni politici, oameni de cultura etc.), care se
deschis. Analiza acestei definitii permite punerea in evidenta erijeaza in purtatori de cuvant ai opiniei pub lice, in pofida
a condi!iilorin care 0 opinie are un astfel de caracter: imposibilitatii unei astfel de situatii, putand fi yorba mai
- existenta unei probleme importante pentro un curand de exprimarea unor pozitii personale care concorda
numar mare de persoane, ceea ce inseamna ca se mai mult sau mai pu!in cu ceea ce reprezinta opinia publica.
poate vorbi de 0 opinie publica in cazul un or pozi!ii 0 alta problema care se poate aduce in discutie este aceea
controversate de interes general ~i nu in cazul unor a raportului dintre opiniile majoritare ~i cele minoritare,
cuno~tinte care se caracterizeaza prin evidenta; aceasta problema pretinzarid solu!ii, mai ales din partea
- problema are relevantii socialii, altfel spus nu factorilor politici (interac!iunea politica - opinie publica fiind
reprezinta ceva ce nu are decat 0 importan!a locala sau una dintre cele mai relevante in contextul unei democra!ii),
o durata de timp redusa. care sa elimine eventual a domina!ie sau opresiune a
Problema care constituie obiectul unei opinii pub lice majoritatii. Acest lucru se realizeaza atunci cand pluralismul
reprezinta 0 preocupare pentru 0 populatie care formeaza (cultural, politic, etnic, religios etc.) reprezinta 0 valoare
publicul, discrimarea acestuia realizandu-se in general pe sociala relevanta (in primul rand pluralismul democratic, in
criterii ce tin de aspecte socioecon'omice sau demografice. cadrul caruia, competi!iei ~i conflictului Ie este preferata sau
Opinia publica reprezinta un complex de pareri care se promovatii cooperarea).
exprima public, la baza acestei expresii pub lice trebuind Se pune insa 0 intrebare: cum poate fi pusa in eviden!a
insa sa se vorbeasca de 0 opinie publica latent a, opinia publica, de 0 maniera cat mai adecvata? Estimarea
premergatoare. adecvata a opiniei pub lice a devenit posibila incepand cu
Opinia publica constituie, in cadrul democra!iilor, una 1928, cand George Gallup i~i sus!ine teza de doctorat 0
dintre cele mai importante forte social-politice, a~a incat se metoda obiectiva pentru determinarea intereselor cititorului
incearcii adesea controlul sau manipularea sa. Acestea se fata de textele unui ziar. Aceasta teza reprezenta aparitia
realizeaza sub mai muIte forme: sondajelor de opinie de tip ~tiintific, acestea caracterizandu-
- personificarea sa, astfel incat apar, mai ales in mass- se prin: circumscrierea cat mai exacta a problemei de cercetat,
media, expresii precum "opinia publica nu este de acord ...", identificarea publicului vizat, determinarea volumului ~i
"opinia publica a ales ...", cei care utilizeaza astfel de expresii tipului de e~antion, desemnarea persoanelor ce unneaza sa fie
asumand practic 0presupusa "intalnire" cu aceasta la fel cum intervievate, construirea chestionarului, culegerea datelor,
ne putem intalni cu 0 persoana; prelucrarea acestora ~i elaborarea sintezei cercetarii.
Aplicape: Grupati-va pe echipe de 4 elevi ~i luand ca exemplu 0 opinie care are caracterul de a fi publica, incerca!i sa vedeti
masura ill care este impartii~itii in ~coala voastra. Pentru aceasta, concepe!i un sondaj de opinie pe care sa-I aplica!i la nivelul
~colii, parcurgand toate etapele necesare.
~PLICATII
1. Selectati din presa scrisii trei reclame pe care Ie considerati cele
mai persuasive. Impiiqindu-vii in grupuri de cate patru elevi,
incercati sii decideti, argumentat, asupra celei mai persuasive
dintre ele, Repetati demersulla nivelul intregii clase. Identificati
modul in care acele reclame pot determina modificarea
atitudinilor sociale.
2. Intoleranta este una dintre cele mai condamnabile atitudini
sociale. I~cercati sa identificati cauzele care stau labaza formarii
unei astfel de atitudini ~i componentele afective, cognitive ~i
comportamentale pe care Ieimplica.
3. Sepoate vorbi in eazul unui manual de acte de persuasiune? Care
ar fi scopul acestor aete? Luati ea exempluU1TI1atoarea formulare
de la aplicatia preeedenta: "intoleranta este una dintre eele mai
condamnabile atitudini sociale".
Discriminare = eonsecinta comportamentalii a apliciirii
stereotipurilor ~i prejudeeiiplor in raport eu una sau mai
multepersoane, doar in baza apartenentei lor laun grup sau
categoriesoeialii.
Etnocentrism = atitudine care consta in raportarea tuturor
fenomenelor sociale laacelea carene sunt familiare,proprii
grupului caruiaii apaqinem. Devine evident mai alesatunci
ciindeste yorbadeculturi diferite.
Gdndire sociala = ansamblul credintelor colective, reprezentiirilor
sociaIe ~i memoriei sociale, vehiculate de catre membrii
4. Identifieati atitudini soeiale dezirabile ~i indezirabile. De ce
societatea favorizeaza anumite atitudini ~i ineearea sa modifiee
sau elimine altele?Argumentati-vapunctul de vedere.
5. Identificati un exemplu de eomportament in care ati fost
impticati, mai mult sau mai putin din proprie initiativa, dar care a
determinat 0 modificare de atitudine. Analizati etapele procesului
pOOcare s-aajuns lamodificareaatitudinii.
6. Analizati formarea ~i modificarea atitudinilor sociale la varsta
adolescentei.
7. Ana1izati afi~ul de pe pag. 96 ("Sclavajul eontemporan") ~i
ineercap sa precizati ce atitudini sociale negative sunt implicit
condanmate. Puteti identifica astfel de atitudini in comunitatea
localii.Aduceti in discutia clasei astfel de atitudini ~i incercati sa
identificati posibilitati demodifieare a unor astfel de atitudini.
unei societati.
Prejudecatii = reactie afectiva fata de membrii unui grup sau unei
categoriisociale.
Stereo tip = un set de caracteristici considerate,..relevantepentru
descriereaunui grup saucategoriisociale.
Teoria lapului ispii$itor = in timp, la nivelul unei societati, se .
acumuleaza0 seriedefrustrari care determinacautareaunui
vinovat, grupurile minoritare fiind asimilate adesea surseii
problemelor eucare seconfruntiiacea societate.
Transformare = proces de evolutie ~i schimbare (a reprezentiirilor
soeiale, atitudinilor sociale etc.) sub impactul ideilor,
normelor,practicilor (sociale)noi.
25
98
TIPURI DE ITEMI 6
ARGUMENTAREA. COMENTARIUL STRUCTURAT. COMENTARIUL
S-a prefer~t tratarea lor corelata, deoarece, pe de 0 parte,
exista elemente comune in tratarea lor, iar, pe de alta parte, sunt
mai putin intalnite in cadrul psihologiei ca discipiina de studiu
inliceu.
Aceste trei tipuri de itemi apartin in realitate unor categorii
diferite. Astfel, in timp ce argumentarea se include mai curand
in categoria rezolvarii de probleme, comentariul structurat i
comentariul tin de categoria itemilor subiectivi.
q,]!1it:m.W ~ consta din selectarea unor temeiuri logice pentru 0 teza i derivarea ei din ele. Aceste temeiuri trebuie sa fie
necesare sisuficienteJnraRor!..cu. tezaar@mentata.altfel sous in baza loctrebuiederivata teza si numai teza.
1. "Inteligenta poate fi blocata sau
poate fi activata intr-un sens sau
altul ( ... ) i in functie de factorii
motivationali pui in actiune in
conditiile date" (AI. Roca).
Pomind de la textul citat,
argumentati ca rezultatele ob-
tinute in actiunile intreprinse
depind de intensitatea
motivatiei.
Argumentarea se po ate utiliza in cele mai diferite domenii, mergand de la matematici,
unde forma specifica este demonstratia (precizarea irului de rationam~nte, verificarea i
deducerea a ceea ce se cere demonstrat) pana in domeniulliterelor (unde este yorba in
primul rand de interpretare, de a ti sa citeti un subiect, de a-I interpreta i dezvolta,
ilustrandu-l cu ajutorul exemplelor i citatelor), dar, de asemenea, acolo unde nu mai este
yorba de un domeniu propriu-zis sau unde domeniul este intregul, anume in cadrul
demersului specific filosofiei. In randurile care urmeaza nu este yorba insa de a specifica-
acest demers la un domeniu sau altul, ci de a schita liniile generale ale' unui demers
argumentativ.
1. Abordarea este prima etapa, etapa ce consta in degajarea unei problematici. Aceasta
angajeaza in discutia propriu-zisa a subiectului, constituind ceea ce se numete
"problematizare" sau punere in valoare a problemei. Se poate vorbi de "traducerea"
problemei astfel incat discutarea sa sa devina posibila. Se impune dupa aceea
formularea unei ipoteze. Formulata sub aceasta forma, problematica subiectului
ramane deschisa.
2. Dezvoltarea presupune mai intai examinarea ipotezei de plecare. Adesea, pentru ca
examenul problemei sa fie complet, este necesar ca dupa avansarea ipotezei pozitive
(teza) sa fie avansata i ipoteza negativa (antiteza). In cadrul tezei i antitezei
introduceti "sub-probleme", acestea permitand detalierea mai amanuntita a problemei.
Argumentand in md'd egal teza i antiteza, se ajunge la 0 contradictie (in cazulin care
temeiurile oferite au 0 aceeai consistenta i tarie, ceea ce nu se intampla insa cel mai
adesea). Cum se cere un raspuns, este necesar sa se deplaseze din nou sensul problemei,
jar aceasta in directia tezei ce se cere sau se dorete argumentata.
3. Incheierea presupune deplasarea sensului problemei, ceea ce nu inseamna patrunderea
intr-un nou subiect, ci in reluarea tezei i antitezei i raportarea cu evidenta una la
cealalta, conchizand asupra tezei prin respingerea antitezei. Exista desigur i situatia in
care se poate ajunge la a arata ca teza i antiteza sunt ele insele adevaruri partiale,
deschizandu-se astfel posibilitatea de a merge dincolo de raspunsurile date, de
intemeierea oferita tezei (este cazul mai ales al disciplinelor socio-umane, alliteraturii
etc.).
este tehnica de analiza ce 'presupune considerarea textului in orizontul unei problematici care
determina insai structura argumentarii, respectiv a lantului de argumente care incearca sa dea seama de ideile prezente in text.
Chiar daca sensul argumentarii ramane in mare parte la dispozitia celui ce il realizeaza, sunt precizate anumite linii directoare
ale lucriirii.
1. Realizati un comentariu pentru
textul urmator potrivit structurii
precizate:
"Factorii care influenteaza insa
cel mai putemic copilul sunt cel
familial, colar i social-
general. ( ... ) Mai edificatoare
sunt concluziile numeroaselor
studii realizate asupra unor
populatii variate i care arata ca
primii ani de viata au un rol
decisiv pentru dezvoltarea
potentialului; copiii plasati in
orfelinate, lipsiti de contacte
umane suficiente prezinta
diferite grade de intarziere
mental a care se pot recupera
printr-o stimulare adecvata
(... )" (1. Larmat).
a. identificati problema pusa in
discutie de text;
b. discutati conceptele ~i
Comentariul structurat (dezvoltarea structurata; discutia) nu se improvizeaza, ci
survine doar dupa 0 reflexie asupra subiectului ~i elaborarea unui plan. Deoarece fata de
simplul comentariu de text in acest caz intervine un subiect, este necesar ca reflexia ~i, in cele
'din urma, redactarea sa fie !acute din perspectiva propusa de subiect. Intr-un fel, comentariul
structurat poate fi considerat 0tehnica de analiza a unui text intermediara intre argumentare ~i
comentariul propriu-zis. Fiind yorba insa de 0 lucrilre mult mai elaborata decat
argumentarea, se impune precizarea unei metode adecvate, metoda care presupune
parcurgerea mai multor etape:
1. Analizarea subiectului: Este necesar ca mai intai textul i subiectul sa fie citite cu
atentie, sa fie reperate in primul rand cuvintele cheie, acestea permitand reflexiei sa se
concentreze asupra problemelor esentiale. Urmeaza 0a doua lectura a textului, inaintea
careia este insa necesar sa se inteleaga toate cerintele subiectului. 0 buna intelegere
trecemaiintaiprindefinireatermenilorcheie.Formulareasubiectuluipermite.de
asemenea, sa se identifice tipul de reflexie solicitat: analizati, comparati, ilustrati,
prezentati etc. Este necesara, de asemenea, anterior urmatoarei etape, 0 delimitare a
subiectului, adesea aceste limite fiind precizate chiar in formularea subiectului:
temporale, spatiale, geografice etc.
2. Elaborarea planului: Notati mai intai toate ideile care va vin in minte relativ la
subiect. Aceste idei pot avea cele mai diverse origini: cuno~tinte dobandite la coala,
informatii oferite de mass-media, literaturii specificii domeniului, documente (texte)
anexate etc. Precizati-va, mai intiii, ideile generale, cele care vor schita structura analizei
voastre,_$t1iir1iir1qjnsii_in3~pJ,1I_suj)je~tului. __ Qetel1llinati,_dupiLaceea, in raRQrt ell
fenomenele presupuse;
c. precizati modalitafile de
solutionare a problemei puse
in discutie.
99
aceste ider generale, 0 problematica;})lanultrebumdsaraspunda-laointre6are
esentiala care sa constituie "firul ro~u" al redactarii. Absenta unei problematici
conduce la 0 expunere descriptiva, tara interes. Stabiliti planul. Acesta trebuie sa puna
in evidenta 0 inlantuire de idei, iar ca atare este necesar sa fie logic, sa raspunda la
problematica ~i sa survina din reflexia asupra subiectului.
3. Redactarea: In primul rand, bineinteles, introducerea. Aceasta precede dezvoltarea ~i
are cinci obiective: sa arate interesul subiectului, sa precizeze sernnificatia termenilor
cheie, sa precizeze delimitarea subiectului, sa prezinte problematica ~i planul.
Dezvoltarea trebuie redactata pornind de la plan, partile ~i subpartile planului trebuind
sa apara de mod evident. Concluzia este necesara. Ea trebuie sa reia ideile tari
exprimate in cursul dezvoltiirii, sa raspunda la problematica ~i sa largeasca subiectul.
este teliilicaoe anafiza a unui text care presupune aiscutarea in
propus, urmarindu-se structura ~i articulatia logic a a textului.
1. Comentati din punct de vedere
psihologic urmatorul fragment
de text: "Nu este suficient ca
scopul unei activitati sa fie Clar,
corect ~i riguros formulat
pentru ca ea sa se des!a~oare
normal ~i mai ales eficient.
Daca lipse~te stimularea,
imboldul ~i sustinerea
energetic a in vederea realizarii
scopului, activitatea nu va
putea fi dusa la indeplinire".
~
Comentariul de text (comentariul propriu-zis) presupune in general un demers
asemanator cu eel precizat la comentariul structurat. Dupa cum s-a subliniat deja, in cazul
acestei tehnici de analiza a unui text ceea ce 0 structureaza este insa~i textul. Este yorba in
primul rand de a compune 0 dezvoltare a problemelor puse de text, aceasta compozitie
fiind necesar sa fie !acuta cel putin in jurul anumitor centre de interes. Desigur, sunt
posibile numeroase moduri de organizare a dezvoltarii, moduri care depind in cele din
urma de orientarea care se da comentariului. Chiar daca liniile principale ale structurii
comentariului trebuie sa fie cele ale textului, nu se mai impune predeterminarea
orizontului discutiei ~i de un anumit subiect sau problema. Ceea ce nu inseamna absenta
problematizarii, care poate fi impusa chiar de text, dar aceasta ramane in mare parte la
dispozitia celui ce efectueaza comentariul.
Desigur, se poate vorbi ~i de un plan de redactare propriu acestei tehnici de analiza (in
parcurgerea pa~ilor precizati este necesar sa se tina seama ~i de precizarile !acute in cazul
comentariului structurat, cu modificarile de rigoare):
1. Situ area textului: ceea ce, mai simplu, ar constitui introducerea. Se poate realiza
incadrand textul fie pe linia autorului, fie pe linia problemei puse in discutie. In
primul caz este yorba de a situa textul, plecand de la epoca in care a trait autorul
fragmentului (in cazul in care eventualele informatii precizate au relevanta), de la
precizarea tendintelor genera Ie ale momentului respectiv, in acest cadru urma~d
sa fie situat dupa aceea chiar autorul din perspectiva intregii sale opere. In
ansamblul operei sale se va pIasa dupa aceea lucrarea din care este extras fragmentul,
iar in final, in functie de relevanta sa in ansamblullucrarii, insu~i fragmentul. Daca
se prefera, sau subiect1l1 0 impune, linia problemei, textul ce urmeaza a fi scris
trebuie sa debuteze prin relevarea importantei temei generale pe care textul de
analizat 0 presupune prin continutul sau (in cazul psihologiei se impune mai ales
aceasta posibilitate). Urmeaza prezentarea liniilor directoare, schitarea acestei teme
generale, in cadrul structurii tematice precizate urmand sa fie precizat locul
problemei tratate de text.
2. Ideea generaHi a textului: in legatura directa cu cele precizate in prima parte a
comentariului se va formula, concis, 0 fraza care sa precizeze pe cat posibil sensu I
general al continutului ce urmeaza sa fie comentat. Cum insa aceasta etapa a
comentariului este intr-un fel doar un punct de trecere inspre urmatoarea etapa,
anume comentariul propriu-zis, in forrnularea frazei trebuie sa se tina seama ~i de
sensul in care se va opera problematizarea.
3. Comentariul propriu-zis (dezvoltarea, cuprinsul): indiferent de maniera in care se
va realiza (se va urrna pas cu pas structura textului, se va modifica aceasta structura in
functie de problema pusa de text sau in functie de scopul celui ce realizeaza
comentariul ~.a.m.d.), va trebui sa se tina seama de structura logicii a textului,
respectiv de modul in care rationamentele, argumentele, dovezile sau exemplele
propuse, aetiunile realizate, faptele preeizate etc. se inlantuie, se structureaza astfel
incat formeaza un intreg care are un anumit sens. Un intreg va trebui sa formeze de
asemenea ~i eomentariul care se va realiza, iar struetura de baza a textului care va
constitui produsul analizei de text este de dorit sa fie cea a sensului textului supus
analizei. Pe aeeasta structura de baza este necesar sa fie construita dezvoltarea
propriu-zisa, dezvoltare ce nu trebuie sa excluda simultan un demers eomparativ ~i
adoptarea unei pozitii personale in raport eu diferitele probleme aduse in discutie.
4. Concluzia: dupa cum spune insu~i titlul acestei parti a comentariului, este momentul in
care se conchide demersul des!a~urat in cuprinsul propriu-zis al comentariului.
Aceasta nu insearnna insa ca este yorba de un rezumat al acestui demers. In aceastii
ultima etapa se impune mai ales 0 considerare a importantei temei analizate ~i
sublinierea posibilelor deschideri ce se pot pune in evidenta in raport cu cele propuse de
text. Iar in miisura in care acest lucru nu s-a realizat in etapa precedenta, se impune ~i
adoptarea unei pozitii in legatura cu problemele puse in discutie.
r
INVITATIE LA AUTOCUNOA$TERE
l.Concentrati-vii atentia asupra aspectelor negative. In ce miisurii faptul cii ele apar astfel credeti cii depine de
voi? Existii printre ele ~iunele ciirora, cu un efort in acest sens, le-ati putea da 0 orientare pozitivii?
2.Care dintre cele patru categorii de elemente precizate este preponderentii? Care credeti cii este cauza acestei
preponderente? Vii multume~te sau ati dori sii schimbati anumite lucruri?
3. Vii marcheazii-, in vreun fel, elementele care nu mai sunt prezente? In masura in care va afecteaza negativ ce
credeti cii ati putea face pentru a modifica aceastii stare de lucruri?
4. Din momentul in care ati inceput sa riispundeti la aceste intrebiiri, v-a mai devenit prezent in minte vreun
element? Dacii riispunsul este afirmativ, care este importanta-sa pentru voi?
/Lucruri
~Locuri
Cum putetn ajunge la 0 cunoa~tere de sine adecvata ~i
profunda? Tinand seama de faptul ca fiecare din noi
suntem unici, ca personalitatea fiecaruia dintre noi
reprezinta 0 constructie ce se realizeaza, intr-o masura
mai mare sau mai mica, de-a lungul intregii vieti,
consideram ca un demers propriu in acest sens ar trebui sa
inc1uda:
- autoobservapa, care poate privi propriile obi~nuinte,
capacitatl, emotii, comportamente etc.
- estimarea resurselor individuale, iar dupa aceea a
celor oferite de mediul social;
identificarea intereselor, a aspiraliilor ~1
scopurilor, iar dupa aceea: analiza acestora;
identificarea ~i analiza valorilor personale;
- analiza retrospectivii a propriei vieli;
- analiza rezultatelor relevante obtinute etc.
Functionarea ~i adaptarea
optima la mediul social,
mentinerea sanatatii mentale
~i emotionale, identificarea ~i
concretizarea potentialului
propriu, in cele din urma 0
dezvoltare armonioasa a
propriei personalitati au ca
premisa necesara
cunoa~terea de sine.
Cunoa~terea de sine se
dezvolta pe masura ce traim
noi ~inoi experiente,
dobandind progresiv 0 capacitate mai mare ~i mai
profunda de autoreflexie. De altfel, studierea psihologiei
in cadrul liceului are ca scop general, parasind cadrele
strict legate de sistemul educational, oferirea de
informatii instrumentale care sa permita chiar dezvoltarea A realiza toate aceste identificari ~i analize reprezinta,
acestei capacitati. Ceea ce va propunem in finalul acestui desigur, un demers destul de laborios. Nu ne-am propus
manual este, daca vreti, 0 intalnire mai sistematica cu totu~i sa facem acest lucru, ci mai curand sa va sugeram
propria persoana, astfel incat imaginea de sine sa se diverse posibilitati care sa permita 0 apropiere de propria
contureze in linii mai precise. ' personalitate.
vii propm1eli11iijjrimul rand 0 metodadeava pIasa (identifica) pe voi in~iva in raport cu elementele
mediului in care.xadesfaurati existenta. -
Rela!ii~
Desenati pe 0 foaie de
hartie aceste cercuri, iar in
centrul acestor cercuri
plasati-vii pe voi in~ivii.
Incercati, in raport cu acest
centru, sii precizati mai
aproape sau mai departe
lucrurile, persoanele,
locurile ~i activitiitile care
prezintii, sub 0 fOlIDii sau
alta, importantii pentru voi,
utilizand, eventual,
simboluri precum :
( ) = ceea ce nu este
prezent
+ =pozitiv
- =negativ
+/-=pozitiv/negativ
-+ = ceva ce vrei sii
aduci mai aproape
,"u ,aind'piirt,zi /
Activitati
26
--'
1. Care dintre cele trei regiuni
contine mai multe "voci"? Care
credeti ca sunt cauzele pentru 0
astfel de situatie?
2. Sunt "voci" pe care nu ati dori
totu~i sa Ie auziti? De ce?
3. Care dintre "vocile" prezente va
place eel mai mult? Va mai fi
prezenta in viitor aceasta "voce"?
4. Care dintre "vocile" viitoare
doriti eel mai intens sa se
realizeze? Ce trebuie sa faceti
pentru ca ea sa devina efectiva?
5. Exista in viitor vreo voce care s-ar
lega de 0 anumita profesiune, cea
pe care v-ar placea sa 0 practicati?
Dacii raspunsul este negativ,
putetijustifica absenta sa?
Viitor Prezent Trecut
~ personalitatea noastra poate ti"aoordata ~i ca 0 "colectie"(le rolilri pe
care ni Ie asumam sau ne sunt impuse. "Colectia de voci" ne pretinde identificarea
acestorroluri.
Sut:ltdouachestionare proiective care incearcasa surpiindii, Ia un anumit nive!, imaginea de sine
prezentii ~iproiectia acestei imagini undeva in viitor.
Fiecare dintre noi, in contexte diferite $i nu nurnai, este altfel, vede totul altfel sau eel putin diferit
fata de perspectiva noastra asupra lucrurilor. Noi in~ine suntem "altii" in contexte diferite sau chiar in
acela~i context, dar in momente diferite. Ne putem gandi astfel ca de fiecare data vorbim intr-o alta
calitate, sau ca 0 alta "voce" rasuna in noi ~i dinspre noi. De asemenea, am dori sa auzim ~i alte "voci"
in noi, dupa cum in trecut am auzit "voci" pe care nu Ie mai auzim in prezent. Incercati sa precizati
aceste "voci", pe 0 alta foaie de hartie, tinand cont de cele trei perspective temporale.
Inteleg (cevacqtii ca este adeviirat)
Spun ' (eevace crezi intr-adeviir)
fueere (cevapentrucaredepuiefort)
Nadajduiesc ~ (cevalacaresperi)
Eusunt (lafelcuprimul vers)
Eu sunt .
Eusunt (doua lucruri care sunt
adevarate desprevoi)
Ma intreb ( des pre c ev a car e t e
intereseazii)
Aud (imagineazii-ticiiauziceva)
Vreau (cevacevreicuadevarat)
Eu sunt (Iafel caprimul vers)
Voi fl .
Voifi (profesiape care ti-ai dori sa 0
practici)
Ma intreb (ceva In legatura cu aceasta
profesie)
Incerc (ceva care Iti este folositorln
raport cuprofesia dorita)
Niidajduiesc (ceva la care speri In acest
context)
Voifi (Iafel cuprimul vers)
Inteleg (ceva ce ~tiica este necesar sa
realizezi)
Sunt ingrijorat.. (de ceva In legatura cu
proiectia ta)
Vreau (cevace arputea sarezolvepro-
blemace-~provoacanelini~te)
Spun (ceva ce crezi cii este adevarat
Inacest context)
Voifi. (lafelcuprimul vers)
Ma vad (statutul pe care crezi ca 11vei
obtine)
Simt. (cevainlegaturacuaceststatut)
Evit.. (ceva ce te-ar impiedica sii-ti
realizezi scopul propus)
Suport. (un neajuns pe care ti-I
provoaca optiuneata)
Voifi (lafelcuprihml vers)
Scrieti pe 0 alta foaie de hartie cele doua "poezii" incercand sa completati versurile rara sa reflectati prea 26
mult asupra lucrurilor.
1. Care dintre completari credeti ca ar reprezenta probleme pentru voi? Ati incercat ceva pentru a rezolva .
aceste probleme? '.
2. Exista versuri pe care nu le-ati completat? De ce?
3. Va multurne$te "imaginea" pe care ati obtinut-o prin cele doua "poezii"? Justificati-va raspunsul.
Ma prefae (ceva ce pretind sau ma
comport ca ~i cum ar fi
adeviirat)
Simt.. (cevace simt chiar acum)
Ating (imagineazii-ticevaceatingi)
Sunt ingrijorat (decevace esteinminteata)
Plang (fiindciiexista ceva care doare
sau caretedezamiige~te)
Eu sunt , (Iafel cuprimul vers)
f:.-,-
_ tln!'In~~~acestcliestionar permite
o identificare a dezvoltiirii tipurilor de inteligentii pentru propria persoanii (chestionarul
l ~rezintii 0Qrelucrare a teoriei prezentate la pag. 72).
Acest chestionar nu este un test de inteligenta, ci el permite identificarea relativa a tipurilor
dominante de inteligenta ~i strategiilor preferate de invatare, nepunandu-se problema ierarhizarii
lor. Raspundeti eu Da sau Nu la eele 77 de enunturi de mai jos, numarati pe fieeare categorie
raspunsurile Da ~i precizati rezultatul obtinut in tabelul urmator.
Tipul de inteligenta Punctaj Tipul de inteligenta Punctaj
Vizual-spatiala
Muzical-ritmica
Corporal-chinestezica
Verbal-lingvistica
Umanista
Logic-matematica
Introvertit -filosofica
Nr.
Enunturi Raspuns
Nr
Enunturi lRaspuns
1
Gande~ti in imagini.
1 39
Ai un hobby (de exemplu colectionarea timbrelor).
4
2
Inveti Iacand. 2 40
Compui cantece pentru ocazii festive.
5
3
E~ti 0 persoana sigura pe tine.
3 41
Se spune ca e~ti "istet", "rapid" sau'vorbaret".
6
4
E~ti atent la emotii, vise, idei.
4 42
Reflectezi adesea la structuri, idei, concepte. 7
5
Canti la un instrument sau poate intr-un cor.
5 43
Respecti cu minutiozitate locullucrurilor in casa.
1
6
Scrii corect. 6 44
Preferi povestiri cu multa actiune.
2
7
Hi place calculatorul.
7 45 Ii intelegi bine pe ceilalti. 3
8
Inveti vazand ~i observand.
1 46
Ai 0 solida incredere in tine despre care nu prea
4
9
Te pricepi la tricotat.
2
vorbe~ti.
10
Iti place sa lucrezi in echipa.
3 47
Se spune ea e~ti "muzical" sau "talentat".
5
11
Ai incredere in propria intuitie.
4 48
Gande~ti in cuvinte.
6
12
Colectionezi CD-uri, casete ~i discuri.
5 49
Inveti mai bine senzorial ~iexaminand contextul.
7
13
Iti plac jocurile de cuvinte.
6 50
Iti plac tehnica ~ima~inariile.
1
14
Iti plac lucrurile logiee.
7 ~
51
Cand vorbe~ti, emotionezi cu u~urinta oamenii.
2
15
Iti aminte~ti u~or figurile.
1 52
Stii cu ce se ocupa colegii tai in afara serviciului.
3
16
Iti eontrolezi deplin motricitatea.
2 53
Se spune ca e~ti0 "personalitate", "bine informat".
4
17
Simti ce gandesc, simt ~i cred ceilalti oameni.
3 54
Obi~nuie~ti sa fluieri sau sa murmuri pentru tine.
5
18
Traie~ti in propria ta lume.
4 55
Inveti cel mai bine cu voce tare.
6
19
Lucrezi ritmat, asociat cu muzica.
5 56
E~ti permanent intrebator ~i sceptic.
7
20
Iti place sa dezlegi cuvinte incruci~ate.
6 57
Cite~ti u~or hi'irti ~i grafice.
-
1
21
Memorezi bine teorii ~iprincipii.
7 58
Imiti bine.
2
22
E~ti priceput la rezolvarea de puzzle.
1 59
Se spune ca e~ti un "bun ascultator", "suportiv".
3
23
Comunici bine non-verbal. 2 60 Hi cunosti sentimentele. 4
24
E~ti un bun mediator de conflicte. 3 61
Hi place sa dansezi sau sa ie~i sa asculti muzicii.
5
25
Ai opinii putemice.
4 62
Iti place sa scrii.
6
26
Iti aminte~ti mai bine faptele pe fond muzical.
5 63
lti plac ghicitorile, exercitiile ~ipuzzle-urile logice.
7
27
Ai talent la spus pove~ti ~ibaneuri.
6 64
Adesea visezi cu ochi deschi~i.
1
28
Iti plac romanele SF.
7 65
Se spune cii e~ti "bun dansator" sau atletic.
2
29
In timpulliber confectionezi obiecte artizanale
1 66
In timp ce vorbe~ti, gande~ti.
3
sau de artii plastica.
67
Inveti cel mai bine independent de altii.
4
30
Te amesteci in tot felul de lucruri, poate incon~tient
2 68
Ai intotdeauna opinii despre muzica.
5
31
Iti place sa tejoci, sa participi la activitati de grup.
3 69
Iti aminte~ti u~ormime ~i detalii.
6
32
Aiun stil propriu, original de a te imbriica ~i
4 70
Gande~ti bine abstract ~i teoretic.
7
ate comporta.
71
Se spune despre tine ca e~ti "creativ", "talentat".
1
33
Dai drumulla muzica pentru ca te ajuta
5 72
Te simti bine cand faci mi~care.
2
sa-ti exprimi sentimentele.
73 Inveti eel mai bine in grupuri de studiu. 3
34
E~ti un bun scriitor. Iti place sa scrii.
6 74
Ai 0 personalitate foarte putemica, te simti
4
35
Se spune ci'i~ti ,,stri'ilucitor","d~tepf', ,,inteligenf'.
7
independent.
36
Iti plac filmele, casetele video ~i sa fotografiezi.
1 75
Te deranjeaza zgomotul din camera.
5
37
Iti plac activitatile fizice.
2 76
Iti place sa cite~ti carti bune.
6
38
Vorbe~ti mult cu vecinii.
3 77
E~ti bun la matematiea.
7
26
1. Comparati rezultatele obtinute in urma realizarii acestui chestionar cu autoevaluarea realizata la
~apitolul despre aptitudini. Ce concIuzii puteti desprinde? '
2. Incercati sa identificati motivele pentru care unele dintre tipurile de inteligenta sunt mai bine
dezvoltate decat altele.
3. Ati dori ca unul dintre tipurile de inteligenta la,care ati obtinut un scor mai mic sa fie mai bine
dezvoltat? Dacaraspunsul este afirmativ, eredeti ca puteti intreprinde ceva in acest sens?
4. Identificati ~i alte activitati care credeti ca ilustreaza unul sau altul dintre tipurile de inteligenta
precizate.
5. In raport cu teoria inteligentelor multiple prezentata la pagina 72, chestionarul presupune mai multe
~iferente. Identificati aceste diferente ~i argumentati-va acordul sau dezacordul.
6. Incercati sa precizati pentru fiecare tip de inteligenta profesii care credeti ca ar fi recomandabile.
103
Raspundeti cu Da (in masura in care aveti raspunsuri afirmative pentru intrebiirile preCizate) sau Nu
(in cazul raspunsurilor negative) in cazul fiecarui set de intrebiiri, dar numai un singur raspuns pentru
fiecare din cei zece indici din fiecare categorie.
Indici ai emotivitiifii (E) -
non-emotivitii{ii (non-E)
Va maniati u~or? In situatii
dificile va alarmati u~or?
lntratiln panica?
Sunteti sensibilia mustrari,
lacritiei, laineurajari?
Sunteti timid in relatiile eu
a1tii?
Vi se intiimpla sa ro~iti u~or
sau se instaleaza u~or
paloarea in situatii speciale?
Se poate spune ca sunteti
eertare!?Ridieati u~orvoeea
in diseutie? Folositi relativ
u~oreuvintetari?
Aveti in genere 0 dispozitie
emotionala sehimbatoare?
(Treeeti relativ u~or de la
veselie la melancolie sau
invers ?)
---
In fata unui eveniment
neeunoscut tresariti u~or?
Suntep puternic
impresionabil? (Situatiile
mai deosebite va
impresioneazaputernic?)
Manifestati nelini~te (va
tulburati) cand lucrurile nu
merga~acumati dorit?
Sunteti in general agitat,
nervos, instabil in trairile
emotionale?
Numar de raspunsuri
DA NU
]
Simbolul coresDondent
Indici ai activismului (A) -
non-activismului (non-A)
Aveti tendinta de a va g~si tot
timpul ocupatii mai ales in timpul
liber?
Va decideti u~or?Treceti imediat
laactiune?
Sunteti perseverent? Persistati in
realizarea unei actiuni?
Sunteti constant in eforturile dv.,
in muncape care 0 desfii~urati?
In general sunteti vioi, energie,
vorbiiret?
Preferati activitatile dinamice?
Preferati mai curand sa aetionati
decat sapriviti actiunea?
Acceptati u~or sa desfii~urati 0
activitate chiar daca nu
corespunde gusturilor dv.?
Sunteti intreprinzator?
Sunteti in general realist? Aveti
simtpractic? Suntetideseurciiret?
Numar de raspunsuri
DA NU
I
Indici ai primaritii{ii (P) -
secundaritii(ii (S)
Va consolati repede? Va
impacati u~or? (Va trece u~or
supararea?)
Sunteti in general indiferent
fata de recuno~tinta altora
manifestata fatade dv.?
Sunteti sehimbator in
prieteniile dv.? Va schimbati
u~orparerile?
Sunteti in general schimbator
in ocupatiile ~i preocuparile
dv.?
Sunteti u~or de convins?
Sunteti u~orinfluentabil?
In genere, actionati mai ales in
vederea unor rezultate
imediate (sub ecoul
consecintelor imediate)?
De obicei, sunteti risipitor,
cheltuitor?
Vi se intampla sa abandonati
u~or promisiunile pe care Ie
faceti, hotararile, deciziile
luate?
In genere, iubiti noutatea,
imprevizibilul?
Va place intotdeauna sa fiti
pregatit la ultimul strigat al
modei? (Inpas cumoda?)
Numar de raspunsuri
DA NU
]
In functie de numarul
raspunsurilor Da sau Nu
trebuie decis dupa aceea
asupra simbolului
corespondent, astfel:
emotivitate/non-
emotivitate: mai mult de
5 deDa,E, altfel non-E;
acti vism/non-acti vism:
mai mult de 5 de Da, A,
altfel non-A;
- primaritate/secundaritate:
mai mult de 5 de Da, P,
altfel S.
Cu simbolurile obtinute
creati 0 formula, aceasta
formula fiind corespondenta
unui tip de temperament (in
cazul in care obtineti 0
egalitate de raspunsuri, luati
in calcul ambele simboluri
~i creati doua formule,
respectiv patru in cazuL a
douii egalitiiti, temperamentul
vostru neincadrandu-se
strict in unul dintre tipurile
precizate) .
.EAS (pasionatii) - activitatea sa este subordonatii unui scop
ambitios, dominator, unic; impart oamenii in amici sau
adversari; severi, dar amabili ~i sociabili; i~i stiipiinesc
violenta sentimentelor; putere de mundi, rezistii la obstacole,
rapizi in executie; valoare dominantii: opera de realizat.
EAP(Colericii) - activitate intensa, variata; tendinta spre
exteriorizare; plini de viata, optimi~ti, deseori rara masura
~i gust; revolutionari; genero~i; antreneaza ~i pe altii in
activitate; valoarea dominanta: actiunea.
EnAS (Sentimentalii) - meditativi, interiorizati, nemultumiti,
timizi, scrupulo~i, nesociabili, stiingaci, individuali~ti;
emotivitate puternica; chiar ~i impresiile slabe ii zguduie
puternic; analizeaza indelung propriul trecut, pe care ar vrea
sa-l schimbe; valoarea dominantii: intirnitatea.
EnAP (Nervo~ii) - dispozitie variabila; muncesc
neregulat numai in domeniul in care Ie place;
au nevoie de emotii putemice; vor sa
uimeasca; nu sunt constanti arectiv; recurg
u~or la minciuna sau fictiune; inclinatie pentru
bizar, macabru; valoarea dominanta:
distractia.
nEAS (Flegmatlcii) - imapasibiii,. tenaci, civism accentuat,
respecta legile ~i principiile; punctuali, obiectivi,
ponderati; Ie plac sistemele abstracte; au simtul umorului;
egoi~ti, dar cu respect pentru ceilalti; calmi, gravi; valoare
dominanta: legea.
nEAP (Sangvinicii) - iubesc societatea, politico~i, spirituali,
ironici, sceptici; au initiative ~i mare suplere in spirit;
oportuni~ti, cu spirit practic; sunt greu de tulburat ~i simt
nevoia sa domine; valoarea dominanta: succesul.
nEnAS (Apaticii) - inchi~i, plini de secrete, rara 0 viata intema
bogata; sumbri, tacitumi,' rad rar, persistenti in du~manii;
indiferenti la viata social ii, dar cinstiti; iubesc lini~tea,
singuratatea, foarte putini emotivi; valoarea dominanta:
lini~tea ..
nEnAP (Amorfii) - sunt lipsiti de energie, rara initiative;
. concilianti, toleranti prin indiferenta; incapatanati,
neglijenti, inclinati spre lenevie; nepunctuali, indiferenti irt
raport cu trecutul~i viitorul; valoarea dominanta: placerea.
Tiniind cont de cele descoperite prin acest test ~i de cele puse
in evidentii anterior scrieti un eseu cu titlul "Eu despre eu".
26
~
104
...
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
Allport G., Structura $i dezvoltarea personalitiitii,
Editura Didactidi ~i Pedagogica,
Bucure~ti, 1981
Badley A"":, Memoria umanii, Editura Teora,
Bucure~ti, 1999
Baban A. (coord.), Consiliere educationalii, Cluj-
Napoca,2001
Birch A., Psihologia dezvoltiirii, Editura Tehnica,
Bucure~ti, 2000
Che1cea A., Che1cea ~., Cifrul vietii psihice, Editura
Stiintifica ~i Enciclopedica, Bucure~ti,
1978
Clegg B., Birch P., Creativitatea - Curs rapid in 150
de tehnici $i exercitii, Editura Polirom,
Ia~i, 2003
Cocorada E., Niculescu R. M., Psihologie generalii
pentru liceu, Editura All, Bucure~ti,
1999
Cosmovici A., Psihologie generalii, Editura
Polirom, Ia~i, 1996
Cosmovici A., Iacob L. (coord.), Psihologie $colarii,
Editura Polirom, Ia~i, 1998
Cosmovici A. (coord.), Psihologie. Compendiu
pentru bacalaureat $i admitere la
facultate, Editura Polirom, Ia~i, 1998
Dragan I., Psihologia pentru toti, Editura
Stiintifica, Bucure~ti, 1991
Druta E, Psihologie $i educatie, Editura Didactica ~i
Pedagogica, Bucure~ti, 1997
Dumitru I. AI., Dezvoltarea giindirii critice $i
inviitarea eficienta, Editura de Vest,
Timi~oara, 2000
Fordham E, lntroducere inpsihologia lui C. G. Jung,
Editura Trei, Bucure~ti, 1998
Golu M., Dinamica personalitatii, Editura Geneza,
Bucure~ti, 1993
IlutP., Valori, atitudini $i comportamente sociale,
Editura Po1irom, Ia~i, 2004
LAROUSSE - Norbert Sillamy, Dictionar de
psihologie, Editura Univers
Enciclopedic, Bucure~ti, 2000
,
LAROUSSE - Roland Chemama, Dictionar de
psihanalizii, Editura Univers
Enciclopedic, Bucure~ti, 1997
Miclea M., Psihologie cognitiva, Editura Gloria,
Cluj-Napoca,1994 ""
~
Moisin A., Caracterulla elevi, Editura Didactica ~i
Pedagogica, Bucre~ti, 1996
Neculau A. (coord.), Manual de psihologie sociala,-
Editura Polirom, Ia~i, 2003 .
0tet E, Litoiu N., Spineanu-Dobrota S., Ghid de
evaluare pentru $tiinte socio-umane,
Editura proGnosis, Bucure~ti, 2000
Platanov K. K., Psihologie distractiva, Editura
Tineretului, Cluj, 1964
Piaget J., Psihologia inteligentei, Editura Stiintifica,
Bucure~ti, 1963
Radu 1. (coord.), lntroducere in psihologia
contemporana, Editura Sincron, Cluj-
Napoca, 1991
Radu I., Psihologie $colara, Editura Stiintifica,
Bucure~ti, 1974
Radulescu Motru C., Curs de psihologie, Editura
Esotera, Bucure~ti, 1996
Ribot Th., Memoria $i patologia ei, Editura IR!,
Bucure~ti, 1998
coard. Stoica A., Ghidul examinatorului, Editura
Aramis, Bucure~ti, 2001
Thorndike E., lnvatarea umana, Editura Didactica ~i
Pedagogica, Bucure~ti, 1983
Zapan Gh., Cunoa$terea $i aprecierea obiectiva a
personalitatii, Editura Stiintifica ~i
Enciclopedica, Bucure~ti, 1984
Zlate M., Psihologia mecanismelor cognitive,
Editura Polirom, Bucure~ti, 1999
Zlate M., lntroducere inpsihologie, Editura Polirom,
Ia~i, 2002
Zlate M., Eul $i personalitatea, Editura Trei,
Bucure~ti, 2004
Z6rgo B., Ce este vointa?, Editura Stiintifica,
Bucure~ti, 1969

Manual Psihologie Clasa A X-A

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Manual Psihologie Clasa A X-A

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Psihologie

Manual pentru clasa a X-a

- este primul proces cognitiv care apare - se constituie in baza senzatiilor;

Cele mai importante calitati ale senzatiilor sunt:

Unele desene geometrice pot provoca perceptii

1l.1 Definirea ~i caracterizarea motivatiei

Motivatia indepIine$te numeroase functii, cele mal

Componentele sistemului motiyational sunt variate $i

Psihologul . Vasile Pavelcu a identificat urmatoarele

Se ~tie di scriitorul rus Anton Pavlovici Cehov (1860-1904) era

S-ar putea să vă placă și