25.

Cadrul tactic general al cercetrii la fa a locului

Cercetarea propriu-zis la fa a locului presupune respectarea unor reguli tactice cu caracter general,
aplicabile n ntreaga cercetare, astfel nct s se ajung la scopul propus. Principalele elemente tactice, de
natur s orienteze activitatea echipei de cercetare la fa a locului sunt:
Cercetarea la faa locului se efectueaz cu maxim urgen - cercetarea la faa locului trebuie s
fie fcut cu ma!im urgen, practic, imediat dup ce organul de urmrire penal a fost sesizat despre
svr"irea unei infraciuni. #ceast cerin, de o importan deosebit, este obligatorie cel puin sub $
aspecte:
a) prin scurgerea timpului e!ist pericolul producerii unor modificri la locul faptei i al dispari iei
sau degradrii urmelor. #semenea modificri pot fi determinate nu numai de ac iunea autorului, ci i de
ac iunea unor factori neutri: condi iile meteorologice, caracterul perisabil al unor urme %n special cele
biologice&, interven ia unor persoane care caut s restabileasc ordinea sau s afle ce s-a ntmplat
b& prin prezen a imediat a organului de 'P la fa a locului se creeaz posibilitatea identificrii unor
martori, fr a se e!clude chiar surprinderea autorului la locul infrac iunii %urgen a cfl este, n fond, o
reflectare a principiului operativit ii aplicat la ntregul proces, dar i la activit ile de cercetare
criminalistic&.
Cercetarea la fa a locului se efectueaz complet i detaliat ( aceast cerin trebuie dublat de
obiectivitate "i contiinciozitate, astfel nct locul faptei s fie cercetat sub toate aspectele, indiferent de
versiunea pe care echipa de cercetare este tentat s o atribuie evenimentului cercetat.
Cercetarea minu ioas a ntregului loc al faptei impune echipei de cercetare s- i focalizeze aten ia n
$ direc ii principale:
a) descoperirea i cercetarea minu ioas a urmelor ( urme latente, microurme, urme biologice,
precum i a microurmelor care sunt, de regul, imposibil de evitat de ctre infractor
b) clarificarea mprejurrilor negative, respectiv a neconcordan ei dintre starea locului faptei i fapta
ori mprejurrile ca atare %de e!. ( lipsa urmelor de snge, care normal ar fi trebuit s e!iste& este mai mult
dect important, deseori acestea reprezentnd ncercri de simulare sau disimulare a unor fapte penale.
Conducerea i organizarea competent a cfl ( constituie o condi ie esenial pentru realizarea
sarcinilor specifice actului procedural analizat. )actic, aceast cerin se materializeaz prin:
a) cercetarea n echip, ce presupune, n primul rnd, o conducere unic. *e e!., n ipoteza cfl
a unei omucideri, echipa de cercetare este alctuit din procuror, inspectori i agen i de poli ie din
forma iile de criminalistic i judiciare, precum i medicul legist. Potrivit prevederilor legii,
conducerea echipei revine procurorului.
Conducerea unitar se supune urmtoarelor cerin e:
conlucrarea fr rezerve, pe toate planurile, ntre membrii echipei de cercetare sau de investiga ie
informarea permanent a conductorului cercetrii, care va centraliza toate datele ob inute.
#nchetatorii orgolio i, vanito i trebuie s fac un efort, s- i controleze aceste trsturi de
personalitate. +n fond, este o regul elementar de deontologie profesional .
b) organizarea actiit ii!
fiecare dintre membrii echipei de cercetare va avea de ndeplinit sarcini concrete i precise, potrivit
atribu iilor sale n cadrul echipei, sarcini ce se cer rezolvate integral i ct mai operativ posibil
organizarea desf urrii activit ilor de investigare trebuie s se fac ntr-o ordine bine stabilit:
orientarea n zona n care se afl situat locul faptei, determinarea i e!aminarea n ansamblu a locului
faptei, cutarea, descoperirea i ridicarea urmelor sau a probelor materiale, fi!area rezultatelor cfl.
c) luarea unor msuri de ordine la fa a locului ( acestor msuri trebuie s li se supun inclusiv
membrii echipei i chiar superiorii acestora, care, fr a participa efectiv la cercetare, vin s
informeze asupra celor ntmplate sau s dea anumite indica ii, cu toate c nu ntotdeauna sunt
specializa i n domeniu.
d) evitarea ptrunderii la locul faptei a persoanelor neautorizate sau neavenite %diverse persoane,
ziari ti&. -eprezentan ii presei sau televiziunii pot s asiste, n acelea i condi ii de ordine i
corectitudine la actele de investiga ie, dar n afara perimetrului scenei infrac iunii. .a de ace tia,
magistratul i membrii echipei de cercetare trebuie s dea dovad de sobrietate, de o anumit
fermitate dac jurnali tii sunt e!cesiv de curio i, furnizndu-le date care pot face obiectul
1
publicrii n faza ini ial a anchetei, fr s influen eze negativ evolu ia investiga iilor, s
trezeasc anumite ecouri nedorite n opinia public, prin e!agerri, afirma ii neconforme cu
realitatea sau care, pur i simplu, s serveasc fptuitorilor.
"ixarea integral i obiecti a rezultatelor cercetrii / este o cerin de ma!im importan n
efectuarea unei cfl de bun calitate. Potrivit art. 010 CPP, dup efectuarea cfl, se ncheie un proces-verbal,
principalul mijloc procedural de fi!are a celor constatate de ctre organul judiciar. 2ste descris amnun it i
cu precizie situa ia locului faptei, a urmelor descoperite, a obiectelor e!aminate i a celor ridicate n vederea
cercetrii, a pozi iei i strii celorlalte mijloace materiale de prob, etc.
+n pr-vb se vor folosi formulri clare, precise, concise, din care s rezulte c nu a fost omis niciun
amnunt, niciun element util stabilirii adevrului, evitndu-se e!presiile ambigue sau echivoce, de natur s
conduc la confuzii sau alte interpretri.
Consemnrile se vor limita strict la constatrile fcute direct de organul de 'P n timpul cercetrii.
3u este permis consemnarea unor stri de fapt ine!istente n momentul cercetrii, chiar dac martorii
oculari indic schimbarea pozi iei unor obiecte, a cadavrului. #ceste aspecte vor fi men ionate separat,
urmnd s se analizeze n cadrul 'P, pe baza declara iilor martorilor, nvinuitului, victimei.
26. #eguli tactice specifice efecturii cercetrii propriu$zise la fa a locului %fara
fi!are, fara schite&
1. %rimele msuri luate de organul competent s efectueze cercetarea!
4dat sosit echipa nsrcinat s efectueze cfl, conductorul acesteia are obligaia s iniieze cteva
msuri destinate pregtirii cercetrii propriu-zise. #ceste msuri vor fi diferen iate n func ie de natura
cazului cercetat, precum i de eventuala prezen la locul faptei a unui organ de 'P care a ntreprins deja
unele activit i cu caracter preliminar, naintea sosirii echipei.
a) n situa ia n care cercetarea propriu-zis a fost precedat de ac iuni premergtoare, atunci
pregtirea cercetrii efective va consta n:
completarea msurilor viznd salvarea victimelor, nlturarea pericolelor i conservarea urmelor
examinarea rapid a locului faptei, delimitarea sa e!act "i ntrirea msurilor de paz
ndeprtarea tuturor persoanelor inutile i re inerea celor care au fcut sesizarea, a martorilor, a
persoanelor suspecte, precum i a tuturor celor care pot fi selec iona i n calitate de martori asisten i
stabilirea precis a sarcinilor ce revin fiecrui membru al echipei i indicarea ordinii n care vor fi
ndeplinite activit ile de cercetare
ob inerea unor prime informa ii referitoare la fapt , la locul n care a fost svr it, ca i la
persoanele antrenate n comiterea ei, inclusiv cu privire la identitatea celor re inu i la fa a locului,
indiferent de calitatea lor
b) cercetarea propriu-zis la locul faptei se va face cu respectarea strict a regulilor tactice generale.
5ineneles, aplicarea regulilor n discuie se face "i n funcie de specificul zonei cercetate %locuri
nchise sau deschise&, de modificrile aduse.
-eguli tactice specifice cercetrii ca atare:
limitarea numrului de persoane care ptrund n zona cercetat la strictul necesar
prevenirea oricrei modificri n starea sau pozi ia lucrurilor, paralel cu conservarea urmelor i
evitarea crerii altor urme care pot dezorienta cercetarea
fi!area cilor de acces i de deplasare a membrilor echipei n perimetrul locului faptei, precum i n
locul care urmeaz s fie depozitate mijloacele materiale de prob descoperite, a altor obiecte ce
urmeaz s fie ridicate i transportate la laboratoarele de specialitate
purtarea echipamentului de protec ie %costum, mnu i, masc& pentru protejarea urmelor i
prevenirea contaminrii acestora, mai ales n cazul urmelor biologice
interzicerea comentariilor, aprecierilor sau discu iilor privind natura faptei, mprejurrile n care a
fost svr it, starea urmelor, etc. pentru a nu influen a, ntr-un mod sau altul, desf urarea cercetrii,
ca i pe martorii prezen i la fa a locului.
2. Cercetarea n faza static ( n aceast faz se procedeaz la o e!aminare atent a locului faptei, att
n ansamblul su, ct "i pe zonele mai importante, fr a se aduce nici o modificare acestuia.
2
*intre activit ile mai importante n aceast faz, men ionm urmtoarele:
a) stabilirea strii i pozi iei mijloacelor materiale de prob, a urmelor vizibile, a urmelor materie, etc.,
a a cum au fost gsite de echipa de cercetare
b& msurarea distan ei dintre obiectele principale, dintre acestea i urme sau locuri de acces, aspect de
natur s serveasc la clarificarea unor mprejurri ale cauzei
c& e!ecutarea de fotografii de orientare, schi i fotografii ale obiectelor principale, precum i fi!area
prin nregistrare videomagnetic
d& determinarea eventualelor modificri survenite anterior sosirii echipei de cercetare
3. Cercetarea n faz dinamic - este cea mai comple! "i laborioas etap a cfl, ntruct presupune
participarea tuturor membrilor echipei la efectuarea investigaiilor "i folosirea integral a mijloacelor
tehnico-"tiinifice criminalistice aflate la dispoziia lor.
#cest moment al cercetrii presupune:
a& e!aminarea amnun it a corpului victimelor, a fiecrui obiect presupus purttor de urme sau care a servit la
svr irea infrac iunii, fiind permis atingerea6schimbarea pozi iei lor
b& n e!ecutarea fotografiilor i nregistrrilor video de detaliu, a msurtorilor fotografice bidimensionale, se
finalizeaz schi a locului faptei i se ncepe redactarea pr-vb 7 realizarea de investiga ii pentru ob inerea de
date ct mai complete
c) se iau primele declara ii martorilor i victimei, dac mai este la fa a locului, inclusiv persoanelor suspecte
%declara iile se iau separat&
d& clarificarea mprejurrilor negative determinate de neconcordan a dintre situa ia de fapt i evenimentul
presupus c s-ar fi produs, de absen a unor urme sau obiecte care, n mod normal, ar fi trebuit s e!iste la
fa a locului.
2&. #eguli tactice aplicate n dispunerea constatrilor tehnico$ tiin ifice i a experizelor
criminalistice
1. 'portunitatea expertizei - asigurarea oportunitii e!pertizei constituie o prim cerin ce trebuie
avut n vedere de ctre organele judiciare.
+n func ie de probele, datele sau materialele e!istente n cauz, este necesar s se aprecieze dac i n
ce msur o e!pertiz este util, astfel nct nici s nu ntrzie efectuarea unei e!pertize indispensabile
solu ionrii cazului.
4portunitatea e!pertizei se raporteaz i la momentul dispunerii acesteia, mai ales n ideea c o
dispunere prematur, ca i ntrzierea acesteia, pot avea consecin e negative asupra solu ionrii cauzei. +n
prima ipotez, obiectele sau materialele trimise e!pertului pot suferi modificri, degradri, etc. 8ar n a $a
ipotez, datele sau urmele sunt insuficiente pentru realizarea cercetrii.
2. (tabilirea corect a obiectului expertizei - cerina privind stabilirea corect a obiectului e!pertizei
criminalistice are implicaii directe asupra modului de valorificare judiciar a acestui mijloc de
prob. *elimitarea strict a aspectelor de clarificat este de natur s influen eze pozitiv ns i
cercetarea fondului problemelor ce constituie obiectul e!pertizei.
4biectul e!pertizei judiciare const n lmurirea unor fapte6mprejurri de fapt ce reclam cuno tin e
speciale din diverse domenii. #rt. 009 CPP ( n vederea aflrii adevrului, pentru lmurirea unor fapte sau
mprejurri ale cauzei se apeleaz la cuno tin ele unui e!pert. #rt. $:0 CPP ( instan a poate recurge la
prerea unor speciali ti pentru lmurirea unor mprejurri de fapt.
4rganele judiciare au datoria s vegheze la respectarea cerin ei de limitare a obiectului e!pertizei
criminalistice, n e!clusivitate, la ceea ce legea define te generic ;fapte sau mprejurri;, nu la probleme de
drept, cum ar fi stabilirea vinov iei sau nevinov iei unei persoanei, ori precizarea naturii juridice a unei
fapte sau a unui aspect, reglementate prin acte normative.
3. "ormularea clar a ntrebrilor adresate expertului ( una din cauzele principale ale ajungerii la
concluzii eronate sau nefundamentate tiin ific o reprezint superficialitatea n fi!area obiectivelor
e!pertizei, fr a mai men iona situa iile n care aceste obiective sunt lsate la aprecierea e!pertului.
Pornind de la faptul c ntrebrile circumstan iaz direct obiectul e!pertizei, acestea vor trebui
formulate cu claritate, concis i precis, evitndu-se e!primrile generale, echivoce, confuze, gre ite, care i
determin pe unii e!per i s procedeze la reformulri, cu riscul apari iei de neconcordan e ntre ceea ce a
3
urmrit organul judiciar i ceea ce a n eles e!pertul din ntrebare, sau la ridicarea unor obiec ii ale pr ilor,
pe considerentul c nu s-a dat rspuns ntrebrilor din ordonan sau ncheiere.
4. )sigurarea calit ii materialelor trimise spre expertiz ( e!pertul va trebui s aib la dispozi ie:
urmele, obiectele ce se constituie mijloace materiale de prob i modele de compara ie sau obiecte
presupuse a fi creat urmele descoperite n cmpul infrac ional.
Prima cerin pe care trebuie s o ndeplineasc aceste materiale este aceea a cunoa terii cu
certitudine a provenien ei lor . -egula prive te att urmele sau mijloacele materiale de prob, dar mai ales
modelele tip ori obiectele suspecte trimise e!pertului.
# $a cerin important se refer la calitatea pe care trebuie s o prezinte materialele, n sensul c ele
trebuie s con in sau s reflecte suficiente elemente caracteristice pe baza crora s se fac identificarea.
2*. (tructura i con inutul planului de +%
Planul de 'P dup care trebuie s se desf"oare o anchet este constituit dintr-o structur unitar de
elemente componente, menite s confere eficien activitii de urmrire penal.
(ub raport tactic, potrivit opiniilor e!primate n literatura de specialitate, desprinse din studierea
e!perienei organelor judiciare, rezult c principalele elemente constitutive ale planului de urmrire penal sunt
versiunile, problemele ce se cer rezolvate n verificarea fiecrei versiuni, precum "i activitile desf"urate pe baza
metodelor "tiinifice criminalistice cu ajutorul crora se rezolv aceste probleme. +n plan mai sunt precizate
termenele de rezolvare a problemelor i, implicit, de verificare, precum i persoanele care urmeaz s participe la
solu ionarea lor.
*intre elementele sus-men ionate, versiunile de in o pozi ie central n stabilirea i clarificarea faptelor.
Celelalte elemente ale planului i au rolul lor bine definit n clarificarea cauzei, ceea ce eviden iaz caracterul unitar
al planului de 'P.
,omentul elaborrii unui plan de anchet - alt element tactic important - se impune a fi astfel
ales, nct el s nu fie conceput nici prematur "i nici tardiv fa de mersul anchetei. 4 ntocmire prematur,
ntr-un moment n care nu se de in dect date sumare cu privire la fapt, poate conduce cercetrile pe o pist
fals, ntrziind solu ionarea cauzei. Consecin ele negative asupra desf urrii cercetrilor poate avea i
ntrzierea unor activit i n stabilirea faptelor i mprejurrilor. Planul de 'P poate cpta o form scris, cu
e!cep ia unor cazuri, spre e!emplu n situa ia unui flagrant.
Coninutul planului de urmrire penal. Coninutul unui plan de urmrire penal este determinat
de problemele pe care le are de clarificat ancheta ntr-un moment sau altul.
Pentru determinarea acestor elemente, deduse din planul de urmrire penal, organele penale de
specialitate trebuie s rspund la o suit de ntrebri, denumit convenional <formula celor = ntrebri;, sau
alturi de aceasta, <formula celor > ntrebri;, aplicabile n majoritatea cazurilor.
Formula celor 7 ntrebri, cunoscut sub denumirea de <disticul lui *aries;, are ca destinaie
clarificarea aspectelor eseniale ale faptei: ce fapt s-a comis i care este natura ei? 'nde s-a comis fapta
cercetat? Cnd a fost svr it? Cine este autorul ei? Cum, n ce mod a svr it-o? Cu ajutorul cui? +n ce
scop a fost comis?
Formula celor 4 ntrebri, considerat, ntructva, superioar calitativ primei formule, deoarece
delimiteaz mai clar coninutul infraciunii, serve"te la elucidarea problemelor unei cauze penale plecnd de
la elementele constitutive ale acesteia. #stfel:
a) determinarea obiectului infrac iunii, respectiv a rela iei sociale lezate prin svr irea faptei
penale, ca i a obiectului nemijlocit asupra cruia s-a e!ercitat ac iunea ilicit
b) stabilirea laturii obiective a infrac iunii, n primul rnd a ac iunii6inac iunii incriminate de lege, a
raportului de cauzalitate ntre acestea i urmrile faptei, precum i a locului, timpului, modului, a
altor circumstan e n care a fost svr it
c) identificarea subiectului activ al infrac iunii, a tututor participan ilor %complici, instigatori,
tinuitori&, ca i identificarea subiectului pasiv al faptei penale
d) determinarea laturii subiective a infrac iunii, prin stabilirea formei vinov iei %inten ie
direct6indirect, impruden sau neglijen & ca i a mobilului faptei.
Problemele ce se cer rezolvate sunt, spre e!. n cazul mor ii violente ( cauza mor ii, natura acesteia
%omor, sinucidere, accident&, identificarea autorului i a celorlal i participan i, identificarea victimei, locul,
4
data i modul de svr ire, stabilirea vinov iei, mobilul omorului. +ntrebrile la care trebuie dat rspuns n
anchet difer nu numai de la o categorie la alta de infrac iuni, dar i n cadrul aceleia i categorii de
infrac iuni, date fiind particularit ile n care se comit.
2-. .actica elaborrii ersiunilor de +%
Pentru elaborarea unor versiuni care s serveasc pe deplin aflrii adevrului sub raport tactic, este
necesar s fie ntrunite mai multe condiii, printre cele mai importante numrndu-se:
a) deinerea unor date sau informaii despre fapta cercetat, corespunztoare sub raport calitativ i
cantitativ, pe baza crora s fie elaborate versiunile
b) conceperea unor versiuni apropiate de realitate solicit pregtirea multilateral, experiena i intuiia
organului de urmrire penal
c) folosirea unor forme logice de ra ionament , de tipul ra ionamentelor deductive i inductive, ca i a
ra ionamentului prin analogie.
Calitatea i cantitatea datelor reprezint o premis esen ial pentru formularea de versiuni de natur
s serveasc cu adevrat solu ionrii cauzei.
a) sub aspect cantitativ, un mininum de date este absolut necesar pentru formularea versiunilor, fie
ele referitoare la natura faptei. @ipsa de date sau cantitatea insuficient a acestora echivaleaz cu
o infinitate de versiuni, ori cu formularea de versiuni ce pot conduce cercetrile pe piste false, cu
cheltuieli inutile de energie uman i material
b) dpdv calitativ, informa iile care stau la baza versiunilor, trebuie s fie precise i concrete.
Aimplele supozi ii sau presupunerile lipsite de un suport real nu fac dect s creeze dificult i n
desf urarea anchetei %sursa datelor pe care se ntemeiaz o versiune este n majoritatea cazurilor
de natur procesual&.
2laborarea versiunilor cu profesionalism ( n elaborarea versiunilor de anchet sunt necesare calit i
proprii profesiei de magistrat sau de anchetator:
- pregtirea multilateral, e!perien a i intui ia organului de 'P
- pregtirea comple! presupune stpnirea cuno tin elor din domeniul tiin elor juridice, ndeosebi
cele penale i din domeniul criminalisticii
- e!perien a c tigat n activitatea de 'P reprezint un element de siguran i precizie n investigare
- intui ia este un factor decisiv, ea reflectnd capacitatea organului de 'P de a descoperi i de a ajunge
cu rapiditate la sensul, la e!plica ia unor fapte sau mprejurri.
"olosirea formelor logice de raionament, cum sunt raionamentele deductive, inductive sau
raionamentul prin analogie, este absolut necesar pentru elaborarea de versiuni ntemeiate nu numai pe date
concrete, ci "i pe baza unui proces judicios de gndire.
#a ionamentul deducti / o opera ie logic, n care se porne te de la general, de la premisele
problemei, pentru a se ajunge, printr-o nln uire de judec i, la particular, deci, la o anumit
concluzie ce va servi la elaborarea versiunii.
#a ionamentul inducti / opera ie logic, invers ra ionamentului deductiv, nln uirea de judec i
avnd drept punct de plecare elementele particulare ale cauzei, pentru a se ajunge, n final, la
aspectele esen iale %acest tip de ra ionament este ntlnit frecvent n cazurile n care organele de 'P
de in date pu ine, deseori cu caracter sumar, referitoare la fapt, ca i la persoana infractorului&.
#a ionamentul prin analogie /transducti) / opera ie logic, n care concluzia este tras pe baza
asemnrii dintre elementele caracteristice unui fapt cunoscut i cele ale faptului sau evenimentului
aflat n curs de cunoa tere %ntlnit mai rar n activitatea organelor judiciare, datorit caracterului
incert al concluziilor sale&.
5
30. %sihologia martorului /particularit i priind recep ia senzorial ( factorii
obiectivi si subiectivi&
Mrturia %din perspectiva psihologiei judiciare& / rezultatul unui proces de observare i memorare
involuntar a unui fapt juridic, urmat de reproducerea acestuia, ntr-o form oral sau scris, n fa a organelor de 'P
sau a instan elor de judecat. Prin urmare, ne aflm n fa a unui proces de cunoa tere a realit ii obiective, structurat
n > faze: recep ia %percep ia& informa iilor, prelucrarea lor logic, memorarea i reproducerea sau recunoa terea,
respectiv reactivarea.
Procesul de cunoa"tere a realitii depinde, n esen, de capacitatea fiecrei persoane de a recepiona
informaiile primite, de a le prelucra, dar "i de subiectivismul "i de selectivitatea sa psihic, cu alte cuvinte de o
multitudine de factori.
#ecep ia senzorial!
1. 0lementele care definesc recep ia senzorial a unor evenimente ca prim etap a formrii mrturiei,
contureaz un proces psihic de cunoa tere, care parcurge mai multe etape:
a) senza ia / cea mai simpl form de reflectare senzorial a nsu"irilor izolate, ale obiectelor sau
persoanelor, prin intermediul unuia dintre organele noastre de sim. #pari ia senza iilor i, ulterior, a
percep iei, este n func ie de intensitatea stimulilor care ac ioneaz asupra analizatorilor. #nalizator
este definit sistemul sau aparatul organismului uman, alctuit din organele de sim , cile nevoase de
transmitere i centrii corespunztori de pe scoar a cerebral.
Aenza ia nu se na te dect n momentul n care stimulul atinge un prag minim, capabil s provoace senza ia.
Cu ct sensibilitatea analizatorului este mai mare, cu att este posibil na terea de senza ii prin stimuli mai inten i.
2ste important de re inut c intensitatea minim sau ma!im prin care stimulii pot determina o senza ie %pragurile
senza iei& variaz de la persoan la persoan, magistratul trebuind s aprecieze n fiecare caz n parte limitele
posibilit ilor de percep ie ale unui martor.
b) percep ia / consecin a unor reflectri mai comple!e, ce conduce la con tientizare, la identificarea obiectelor
i fenomenelor. #ceasta face ca procesul percep iei s fie definit drept un act de organizare a senza iilor,
implicit a informa iilor pe care un martor le-a receptat n func ie de diferi i factori: interes, e!perien ,
necesitate, etc.
.aptele, obiectele i persoanele sunt percepute diferen iat , unele fiind nregistrate imediat, spre deosebire de
altele care trec pe loc secundar, de i au posibilitatea de a influen a analizatorii.
2. "actorii de distorsionare /bruia1), determinai de legitile generale ale senzorialitii, cu influen
direct asupra modului de recepionare, proprii fiecrei persoane:
a) modul de organizare a informa iilor la nivelul corte!ului, care se constituie n structuri i configura ii
%Bestalt&, permi nd martorului s perceap ntregul naintea pr ilor componente. -apiditatea cu care sunt
sesizate elementele componente ale ntregului variaz de la individ la individ.
b) constan a percep ei, fenomen care determin o anumit ;corectare a imaginii; percepute, clasic fiind
procesul de a ezare n pozi ia normal a unei imagini care, pe retina noastr, apare rsturnat, potrivit
opticilor geometrice. +n acest caz, distorsionrile sunt specifice percep iei de persoane, obiecte sau
mprejurri familiare martorului.
c) fenomenul de iluzie, care conduce la percep ii eronate, prin deformarea subiectiv a realit ii. *in diversele
iluzii, cele optico-geometrice sunt mai frecvente n bruierea mrturiei. *e e!., o persoan poate fi apreciat
mai scund sau mai nalt, dup cum aceasta a fost perceput ntr-un grup de indivizi mai scunzi ori mai
nal i.
d) fenomenul de e!pectan , prin care este pregtit s recep ioneze anumi i stimuli, filtrndu-i pe al ii.
2!emplul clasic este cel al mamei care se treze te imediat la plnsul copilului , dar poate dormi n
prezen a altor zgomote mai puternice.
e) efectul halo , fenomen ce ne determin s e!tindem, necritic, un detaliu asupra ntregului %cazul escrocilor
( care sunt crezu i cu u urin persoane oneste datorit nf i rii distinse i e!primrii corecte&.
"actori de distorsionare a recepiei senzoriale a martorilor din perspecti criminalistic!
#scultarea unui martor presupune, de la bun nceput, s se in cont alturi de legitile generale ale
senzorialitii, de principalii factori obiectivi "i subiectivi capabili s influeneze procesul de percepie.
6
Factorii de natur obiectiv, determina i de mprejurrile n care are loc percep ia:
vizibilitatea poate fi redus de distan a de la care face percep ia, de condi iile de iluminare, de
condi iile meteorologice, de diverse obstacole interpuse ntre cel care percepe i locul n care se
desf oar evenimentul
audibilitatea este influen at de distan , de condi iile de propagare a sunetelor, de e!isten a unor
surse care pot perturba audi ia i de factorii meteorologici, obstacolele care pot da na tere la ecouri,
reverbera ia sunetelor ntlnite n locurile nchise
durata percep iei ( n func ie de perioada mai sau n care se desf oar o ac iune, de viteza de
deplasare, fie a persoanei sau a obiectului perceput, fie a celui care percepe, iar cteodat de tipul de
iluminare. 'nii din factorii men iona i pot influen a i percep ia tactil sau olfactiv.
disimularea nf i rii determinat de ns i persoana autorului infrac iunii, care ncearc s se fac
perceput ct mai greu, n acest sens apelnd la deghizri, ac ionnd cu rapiditate, cutnd s distrag
aten ia, inclusiv cu ajutorul unor complici, folosindu-se de ntuneric sau de diverse obstacole pentru a
nu fi vzut.
Factorii de natur subiectiv sunt reprezenta i de totalitatea particularit ilor psiho-fiziologice i de
personalitatea individului, apte s nfluen eze procesul perceptiv:
calitatea organelor de sim, orice defec iune a acestora fie pe latur perceptiv, fie pe cea cortical
%orbire, miopie, surzenie& reducnd pn la anulare o parte din posibilit ile receptive ale persoanei
personalitatea i gradul de instruire a individului
vrsta i inteligen a persoanei
temperamentul i gradul de mobilitate al proceselor de gndire
strile de oboseal, precum i reducerea capacit ii perceptive, ca urmare a influen ei alcoolului,
drogurilor, medicamentelor etc., conduc la o scdere a acuit ii senzoriale
strile afective, ndeosebi cele cu un anumit grad de intensitate, au o influen inhibitorie asupra
procesului perceptiv, determinnd alterarea sau dezorganizarea acestuia, situa ie ntlnit destul de
frecvent la persoanele care asist la fapte cu un caracter ocant i mai ales atunci cnd, n svr irea
faptelor respective, sunt antrenate rude, prieteni sau cuno tin e apropiate
aten ia ( sunt avute n vedere calit ile aten iei, cum sunt stabilitatea i mobilitatea acesteia, gradul
de concentrare i distribu ia ei. +n al $lea rnd, trebuie inut seama de tipurile de aten ie, voluntar
sau involuntar, ultima ntlnit mai des n cazul martorilor, din cauza apari iei nea teptate a unui
stimul puternic, ocant sau a interesului pe care l poate atrage o persoan, obiect, discu ie, ac iune.
tipul perceptiv cruia i apar ine martorul ( martorul cu recep ie de tip analitic %specific n general
femeilor& are capacitatea de a re ine mai amnunte, mai detalii, spre deosebire de tipul sintetic,
care re ine ntregul, caracteristicile sale generale.
31. %regtirea ascultrii martorilor 2 elementele tactice de pregtire aplicate n pregtirea
ascultrii martorilor
Pregtirea ascultrii martorilor este o regul absolut necesar, n special n faza de 'P, i se cere
respectat n toate mprejurrile, indiferent de gradul de dificultate al cauzei. 2a presupune:
tudierea dosarului cauzei, ce are ca scop principal stabilirea faptelor i mprejurrilor ce pot fi
clarificate pe baza declara iilor martorilor, precum i stabilirea cercului de persoane care cunosc, n
parte sau n totalitate, aceste fapte, dintre care vor fi selec iona i martorii.
tabilirea martorilor care pot fi audia i de ctre organul de 'P pe baza criteriilor procesuale penale
i criminalistice:
a) sunt identificate persoanele care au posibilitatea s perceap direct faptele i mprejurrile cauzei,
dar i acelea care cunosc sau de in indirect date referitoare la fapt, din surse sigure, ct mai
aproape de adevr. *in rndul acestora vor fi selec ionate persoanele care, potrivit legii, pot
depune mrturie.
b) n ipoteza n care e!ist un numr mare de persoane de intoare de informa ii, este posibil o
selectare a martorilor pe baza calit ii datelor pe care le de in, a personalit ii lor, a obiectivit ii
i pozi iei fa de cauza cercetat
7
c) claritatea naturii rela iilor acestora cu persoanele implicate n svr irea infrac iunii, fiind
cunoscut c sentimentele de genul prietenie, du mnie fa de fptuitori sau e!isten a altor
interese conduc la alterarea declara iilor i chiar la mrturie mincinoas.
!unoa terea personalit ii martorilor este absolut necesar pentru eficien a ascultrii, presupune
ob inerea de date cu privire la profilul psihologic, la pregtirea i ocupa ia, la natura eventualelor
rela ii cu persoanele antrenate n svr irea infrac iunii. .ire te, trebuie cunoscut pozi ia martorului
fa de fapt, precum i fa de condi iile n care a perceput aspectele n legtur cu care este ascultat.
2lemente tactice n pregtirea ascultrii martorilor:
"eterminarea ordinii de ascultare ( de regul, martorii principali, cei care au perceput nemijlocit
faptele, vor fi asculta i naintea martorilor indirec i care au ob inut datele prin mijlocirea altor
persoane sau, pur i simplu, din zvon public. 4rdinea de ascultare se stabile te i n func ie de natura
rela iilor dintre martor i pr ile din proces, ca i n func ie de pozi ia lor fa de cauz %ascultarea
martorilor se face nainte6dup ascultarea nvinuitului sau a persoanei vtmate&.
tabilirea momentului audierii#
a) evitarea posibilei n elegeri ntre martori, ca i influen area celui care va fi audiat de ctre diverse
persoane interesate de cauz %nvinuit, inculpat, parte vtmat, parte civil&. Pentru aceasta,
citarea se face de urgen , la ore sau zile diferite, astfel nct s nu e!iste posibilitatea ntlnirii
martorilor la sediul organului judiciar i nici suficient timp pentru a- i comunica date referitoare
la declara iile fcute, sau referitoare la ntrebrile puse de anchetator.
b) la stabilirea momentului audierii, trebuie avut n vedere programul de activitate i profesia
persoanei care urmeaz s fie ascultat, binen eles numai dac este posibil i fr a se submina
obiectivitatea anchetei i autoritatea magistratului. Cartorii pot fi asculta i i n afara orelor de
program, e!cep ie fcnd cazurile deosebite, de genul infrac iunilor flagrante, al infrac iunilor cu
un grad ridicat de pericol social.
c) locul de audiere este, de regul, la sediul organului judiciar.
$regtirea ascultrii martorilor necesit, uneori, ntocmirea unui plan de ascultare, pentru fiecare
persoan n parte mai ales n cauzele dificile, complicate. +n plan vor fi incluse: problemele de
clarificat, ntrebrile i ordinea de adresare a lor, eventualele date deprinse din materialele aflate la
dosar pe care anchetatorul le poate folosi pe timpul ascultrii. Pot fi pregtite nscrisuri, fotografii,
prezentate martorilor pentru lmurirea unor mprejurri, verificarea unor date, etc.
32. .actica ascultarii propriu$zise a martorilor /ezi identificarea, ascultarea in faza
relatarii libere, adresarea de intrebari, cum trebuie3nu trebuie sa fie aceste intrebari)
#scultarea unui martor parcurge 1 etape principale, guvernate, pe langa regulile procesuale penale si
de regulile tactice criminalistice in etape distincte: etapa identificarii martorilor, etapa relatarii libere si etapa
formularii de intrebari, de ascultare a raspunsurilor date de martor.
1. Conduita tactica in etapa de identificare a martorului - etapa consta in: depunerea juramantului
de catre martor, apoi, acestuia i se pune in vedere faptul ca, daca nu va spune adevarul, savarseste
infractiunea de marturie mincinoasa, ulterior in intrebarea acestuia despre nume, prenume, etate,
domiciliu %eventual resedinta, daca este cazul& si ocupatie. 8n continuare, martorul este intrebat daca
este sot sau ruda cu vreuna din parti si in ce raporturi se afla cu acestea, precum si daca a suferit vreo
paguba de pe urma infractiunii.
4rganul judiciar trebuie sa se conduca dupa anumite reguli tactice, proprii debutului audierii:
primirea martorului intr-o maniera corecta, civilizata, care trebuie sa fie prezenta inca din momentul
asteptarii pana in momentul audierii propriu-zise
crearea unui cadru de ascultare sobru, caracterizat de seriozitatea lipsit de factori stresanti, dar pot
distrage atentia martorului
comportarea organului judiciar intr-un mod calm, incurajator, astfel incat sa fie redusa incordarea,
nelinistea fireasca a martorului.
8
2. 0tapa relatarii libere!
8n aceasta etapa, dupa crearea cadrului psihologic favorabil obtinerii unor declaratii sincere,
martorului i se face cunoscut obiectul cauzei si i se arata care sunt faptele sau imprejurarile pentru dovedirea
carora a fost propus ca martor, cerandu-i-se sa declare tot ce tie cu privire la aceasta %art. D9 CPP&.
#ceasta faza are un avantaj, si anume spontaneitatea sa, faptele fiind prezentate asa cum au fost
percepute si memorate de catre martor. Pentru aceasta martorul trebuie lasat sa e!puna, potrivit personalitatii
sale, asa cum isi aminteste, ceea ce a perceput si conform modului sau de ordonare a ideilor.
-egulile dupa care se ghideaza magistratul sau anchetatorul:
ascultarea martorului cu rabdare si calm, fara a fi intrerupt, chiar daca acesta relateaza faptele cu lu!
de amanunte
evitarea oricarui gest, reactie sau e!presie, mai ales ironica, prin care se aproba sau resping
afirmatiile martorului
ajutarea cu tact a martorului, mai ales daca nivelul intelectual il mpiedica sa faca o relatare libera cat
de cat coerenta, fara insa a-l sugestiona
daca martorul se pierde in amanunte sau se abate in mod deliberat de la subiectul relatarii, organul
judiciar trebuie sa intervina cu suficienta fermitate, dar civilizat, in reorientarea relatarii spre obiectul
marturiei
organul judiciar isi va nota aspectele mai semnificative, ca si eventualele contraziceri sau neclaritati
din e!punere, dar fara sa procedeze cu ostentatie sau sa se intrerupa martorul cerandu-i sa mai repete
o anumita idee sau sa fie mai e!plicit.
3. #eguli tactice aplicate in etapa formularii de intrebari! - etapa nu are caracter obligatoriu %mai
este denumita si Interogarea martorului, Relatarea ghidata, Dispozitieinterogatoriu!.
8ntrebarile sunt necesare intrucat depozitia martorului poate contine denaturari, frecvente fiind:
denaturarea prin adaugare %e!agerare sau nascocire de fapte imaginare&
denaturarea prin omisiune %relatarea avand caracter incomplet, ca urmare a subestimarii importantei
unui anumit aspect sau ca urmare a unei rele-credinte&
denaturarea prin substituire %faptele, persoanele, obiectele reale sunt substituite cu altele, percepute
anterior, ca urmare a asemanarilor e!istente intre ele&
denaturare prin transformare %modificarea succesiunii reale a faptelor, a locului unor detalii in timp si
spatiu&.
Pentru inlaturarea acestor denaturari, dar si pentru stabilirea corectitudinii sau e!actitatii dispozitiei,
organul judiciar va trebui sa intervina cu intrebari, care se impart in mai categorii, din perspectiva tacticii
criminalistice:
a) intrebari de completare a aspectelor omise din declaratie sau care contin detalii suficiente pentru
stabilirea imprejurarilor de fapt
b) intrebari de precizie, necesare, de pilda, pentru determinarea cu e!actitate a circumstantelor de loc,
timp si mod de desfasurare a unui eveniment, precum si pentru stabilirea surselor din care martorul a
obtinut date despre fapta
c) intrebari a%utatoare, destinate reactivarii memoriei, ca si inlaturarea denaturarilor, de genul
substituirilor sau transformarilor, prin referiri, de e!emplu, la evenimentele importante din viata
martorului, evenimente desfasurate concomitent cu faptele despre care este ascultat
d) intrebari de control, destinate verificarii afirmatiilor, pe baza unor date certe, in ipoteza sesizarii de
denaturari, in special prin adaugare sau transformare ca si in ipoteza e!istentei suspiciunii cu privire
la b-c a martorului.
*pdv tactic criminalistica, in formularea si adresarea intrebarilor este absolut necesar sa se respecte
urmatoarele reguli:
intrebarile trebuie sa fie clare, precise, concise si e!primate intr-o forma accesibila persoanei
ascultate, potrivit varstei, e!perientei, pregatirii si inteligentei sale
intrebarile vor viza strict faptele percepute de catre martor, iar nu punctul sau de vedere referitor la
natura acestora sau la problemele de drept
intrebarile nu vor contine elemente de intimidare, de punere in dificultate a martorului sau promisiuni
pe care organul judiciar nu le poate respecta
9
prin modul de formulare a intrebarilor si tonul pe care sunt adresate nu trebuie, in niciun caz, sa se
sugereze raspunsul.
-aportat la gradul lor de sugestibilitate, intrebarile pot fi:
intrebari determinative, deschise, lipsite de sugestibilitate %Ecum era imbracat invinuitul?;, Ein ce zi a
saptamanii s-a petrecut fapta?;&, ca si intrebari la care se raspunde prin Eda; si Enu;
intrebari incomplet sau complet disjunctive, inchise, care contin elemente de sugestie, in special
ultimele, martorul fiind pus sa aleaga intre cele $ alternative %Evictima avea sau nu geanta?;&
intrebari implicative %ipotetice&, cu mare grad de sugestibilitate, intrucat pornesc de la presupunerea
ca martorul a perceput o anumita imprejurare %Ecutitul era in mana dreapta sau stanga?;, Enu este asa
ca..?;&.
#scultarea raspunsurilor la intrebari presupune, obligatoriu, respectarea unei conduite tactice
specifice. -egulile tactice specifice ascultarii raspunsurilor sunt, in esenta, urmatoarele:
a) ascultarea martorului cu toata atentia si seriozitatea, evitandu-se plictiseala, enervarea, e!presiile ori
gesturile de aprobare sau dezaprobare care il pot deruta pe martor
b) la sesizarea unor contradictii in raspunsurile martorului, organul judiciar nu trebuie sa reactioneze
imediat, sa-si e!teriorizeze surprinderea ori nemultumirea, ci sa o inregistreze, pentru clarificarea ei
ulterioara
c) urmarirea cu atentie, dar fara ostentatie, a modului in care reactioneaza martorul la intrebari, sau daca
si-au facut aparitia indicii de posibila nesinceritate.
*aca se constata ca martorul incearca sa minta, raportat la particularitatile fiecarei cauze, procedeele
tactice sunt diferite, unele apropiindu-se de cele specifice tacticii ascultarii invinuitului, fireste fara depasirea
cadrului legal.
33. %articularitati ale psihologiei ictimei
Primul moment al formarii declaratiilor victimei il reprezinta receptia, ca rezultanta psihologica a
perceptiei sale senzoriale, in momentul in care este supusa unei agresiuni. Aituatia de victima se asociaza cu
ideea de suferinta fizica si morala. Prin urmare, alaturi de senzatiile auditive sau vizuale, intalnim inclusiv
senzatiile de durere %cutanate&, ca si senzatiile olfactive si gustative.
8n legatura cu receptia auditiva, omul este capabil sa perceapa dintr-o infinitate de nuante, o
multitudine de fenomene sonore ce insotesc obligatoriu sau intamplator savarsirea unei infractiuni. *e
aceea, in functie de imprejurarile asupra carora persoana vatamata este ascultata, ea trebuie sa redea cuvinte,
e!presii, modul de a vorbi al agresorului, interesul anchetatorului fiind reproducerea cuvintelor, a
termenilor, e!presiilor, cifrelor sau a sensului convorbirii, a continutului de idei.
Prezinta interes determinarea urmatoarelor imprejurari:
distanta dintre sursa sonora si organul receptor, apreciata in functie de intensitatea undelor sonore
directia de propagare a fenomenelor sonore poate avea caracter de certitudine cand este intemeiata pe
senzatii auditive si vizuale
determinarea6identificarea fenomenelor acustice %omul nu percepe pur si simplu sunete, ci acestea
sunt insotite de intelegerea lor&.
8luziile acustice pot influenta, insa, receptia fenomenelor sonore, in sensul distorsionarii ei.
8n legatura cu receptia vizuala, dintre undele electromagentice ce actioneaza asupra analizatorului
vizual, pot provoca senzatii vizuale doar cele cu lungimea de unda cuprinsa intre 1F9 si =9: milimicroni,
respectiv intre violet si rosu. 4chiul e!pus la intuneric, supus cateva momente luminii mai intense, isi reduce
capacitatea de adaptare. *aca e!ista disfunctionalitati in modul de concentrare a receptorilor vizuali, in
diferite zone ale retinei, apar probleme in distingerea culorilor: acromatopsie totala sau discromatopsii
%daltonismul&. Pe langa aceste defecte, mai pot aparea probleme de genul:
imagini consecutive, constand in persistarea acestora dupa ce stimulul incepe sa actioneze, in culori
normale sau inversate %negative&
contrastului simultan, in care un obiect cenusiu pare mai alb pe un fond negru decat pe un fond alb,
iar pe un fond cromatic tinde sa ia nuanta culorii complementare fondului %pe galben devine
albastrui&.
10
8n legatura cu receptia cutanata, s-au identificat 1 categorii de senzatii cu mecanisme diferite:
a) senzatiile tactile %de atingere, de presiune&, provocate de deformarea locala a pielii, viteza acestei
deformari determina intensitatea senzatiei tactile
b) senzatiile termice de cald si rece, care se manifesta sub actiunea unui stimul cu o temperatura mai
mare, respectiv mai mica decat temperatura pielii
c) senzatiile de durere sunt provocate de orice stimul mai intens care duce la vatamare tesutului, a
terminatiilor nervoase din piele.
8n legatura cu receptia olfactiva, ea reprezinta rezultatul stimularii receptorilor olfactivi de catre
anumite substante care se gasesc in stare gazoasa sau sub forma de vapori, receptori situati in membrana
mucoasa a cavitatii nazale.
-elativitatea receptiei olfactive poate fi intalnita in situatii de genul:
nedeterminarea unor caracteristici generale ale mirosului
stabilirea directiei din care ar fi provenit mirosul
false identificari ale caracteristicilor olfactive determinate de tensiunea emotionala.
#lte categorii de senzatii, mai rar intalnite in practica, pot avea o oarecare insemnatate in formarea
unei imagini complete despre evenimentele in legatura cu care relateaza persoana vatamata. *e e!emplu:
o senzatiile interne sau organice %sete, greata, foame, sufocare&
o senzatiile Ginestezice sau de miscare %cu ajutorul carora ne dam seama de pozitia membrelor, directia
si viteza miscarii acestora&
o senzatiile de echilibru, care reflecta modificarile pozitiei corpului in raport de centrul lui de greutate,
de pozitia si directia miscarilor capului, de accelerare sau de incetinire a miscarii pe orizontala,
vericala si circular.
"actori de distorsionare a recepiei senzoriale a ictimei din perspecti criminalistic!
Factorii de natur obiectiv, determina i de mprejurrile n care are loc percep ia:
conditiile de iluminare in care are loc perceptia vizuala influenteaza vizibilitatea insusirilor
obiectelor, in special a culorii acestora
conditiile meteorologice sunt factorii care pot optimiza, dar mai ales perturba procesul perceptiv.
Ceata, ploaia sau ninsoarea puternica reduc considerabil vizibilitatea, iar vantul puternic si furtuna
creeaza greutati si erori in perceptia auditiva.
distanta mare si diversele obstacole, interpuse intre persoana vatamata si obiectul observatiei sale, ii
ingreuneaza procesul perceptiv, reducandu-i vizibilitatea, aparand erori in procesul auditiv din cauza
ecourilor sau reverberatiilor produse de obstacole
existenta unor surse sonore poate bruia perceptia auditiva
durata percep iei ( calitatea perceptiei este conditionata de perioada mai sau n care se desf oar
o ac iune, de viteza de deplasare a celui care percepe sau a obiectivului perceptiei, uneori de tipul de
iluminare
disimularea nf i rii este provocata de ns i persoana autorului infrac iunii, care apeleaza la
deghizri, cauta s distrag aten ia actionand cu rapiditate, folosind diverse metode care sa
ingreuneze identificarea sa
complexitatea fenomenului perceput face tot mai dificila perceptia si mai ales memorarea lui.
Factorii de natur subiectiv sunt reprezenta i de totalitatea particularit ilor psiho-fiziologice i de
personalitate ale persoanei vatamate, fie ca efectul lor este unul vremelnic, fie ca este de durata. #stfel:
calitatea organelor de sim, orice defec iune a acestora afectand o parte din posibilitatile de
perceptie, respectiv capacitatea senzoriala a persoanei vatamate
personalitatea i gradul de instruire a individului
vrsta i sexul persoanei vatamate
personalitatea si gradul de instruire a individului
temperamentul i gradul de mobilitate al proceselor de gndire
strile de oboseal, precum i reducerea capacit ii perceptive, ca urmare a influen ei alcoolului,
drogurilor, medicamentelor etc., conduc la o scdere a acuit ii senzoriale
strile afective, ndeosebi cele cu un anumit grad de intensitate, au o influen inhibitoare asupra
procesului perceptiv, determinnd alterarea sau dezorganizarea acestuia, situa ie ntlnit destul de
11
frecvent la persoanele care asist la fapte cu un caracter ocant i mai ales atunci cnd, n svr irea
faptelor respective, sunt antrenate rude, prieteni sau cuno tin e apropiate
aten ia ( sunt avute n vedere calit ile aten iei, cum sunt stabilitatea i mobilitatea acesteia, gradul
de concentrare i distribu ia ei. +n al $lea rnd, trebuie inut seama faptul ca receptia senzoriala mai
poate fi in functie si de tipul perceptiv caruia ii apartine persoana vatamata.
34. %articularitati ale psihologiei ininuitului sau inculpatului
1. %articularitile psihologice ale procesului formrii 4i redrii declaraiilor ninuitului sau
inculpatului!
Comple!itatea mecanismelor psihologice ale nvinuitului sau inculpatului rezult din specificitatea
etapelor infracionale pe care acesta le traverseaz. 8n linii mari, se apreciaza ca mecanismele psihologice ale
faptuitorului trebuie raportate la 1 etape:
a) in prima etapa se contureaza latura subiectiva a infractiunii, prin mecanisme psihologice specifice
conceperii activitatii infractionale si rezolutiei infractionale
b) in etapa a &a, are loc desfasurarea activitatii infractionale, de regula in 1 faze succesive: faza actelor
pregatitoare, faza actelor de e!ecutare si faza urmarilor. 8n aceasta etapa, au loc procese psihice
puternice care dezorganizeaza forta inhibitorie a scoartei cerebrale si, deci, receptia senzoriala.
c) in etapa a 'a, postinfractionala, isi fac aparitia procesele psihice, determinate de teama, de lupta
dusa de faptuitor pentru evitarea raspunderii penale, specifice incercarilor de simulare, de disimulare
si, in general, minciunii.
8n primele $ etape intalnim o succesiune de stadii, de momente intrapsihice: reprezentarea si tendinta
de comitere a actului, deliberarea si ezitarea, conturarea intentiei, alegerea mijloacelor si a victimei,
sesizarea momentului savarsirii si e!ecutarea.
2. %sihologia ininuitului3inculpatului din perioada postinfractionala - svr"irea unui act ilicit, se
poate instala, la majoritatea infractorilor, o stare de tensiune psihic, alta dect cea de tensiune
preinfracional, mai mult sau mai puin evident, determinat de teama de a nu fi descoperii, "i care
motiveaz dominanta depresiv a individului.
Procesele psihice caracteristice acestui moment genereaza neliniste, nesiguranta si un comportament
nefiresc:
- plecarea precipitata de la locul faptei
- distrugerea sau ascunderea unor mijloace materiale de proba
- disparitia de la domiciliu
- incercarea de creare a unor alibiuri prin deplasarea imediata intr-un alt loc, in care incearca sa se faca
Eremarcati;
- incercarea de ascundere prin simularea altor infractiuni.
3. %sihologia ininuitului3inculpatului in momentul interogatoriului!
Cecanismele psihologice ale celui anchetat prezint cteva caracteristici care trebuie cunoscute, mai
ales pentru contracararea ncercrilor de inducere n eroare a organului judiciar prin simulare, disimulare,
minciun sau prin folosirea altor mi"loace prin care acesta considera ca poate evita tragerea la raspundere
penala.
a) 5epistarea prezenei strii de emoie care poate dezvlui dezacordul dintre cele afirmate "i cele
petrecute n realitate, dintre adevr "i minciun, reprezint o problem major a tacticii de anchet.
2ste important de "tiut c strilor emoionale, de tensiune psihic, le sunt specifice o serie de
manifestri viscerale i somatice, cele mai importante fiind:
accelerarea si dereglarea ritmului respiraiei, paralel cu dereglarea emisiei vocale %rgu"ire&, scderea
salivaiei %senzatie de uscare a buzelor si a gurii&
cresterea presiunii sanguine si accelerarea batailor inimii, insotite de fenomene vasodilatorii
%congestionare& sau vasoconstrictorii %paloare&
contractarea muschilor scheletici, manifestata prin crispare sau prin blocarea functiilor motorii
schimbarea mimicii "i pantomimicii, pe un fond de agitaie, transpus frecvent n mi"cri "i gesturi, ntr-o
conduit care nu mai corespunde comportamentului normal al individului
12
modificarea timpului de reactie sau de latenta, caracterizat prin intarzierea raspunsului la intrebari care
contin cuvinte critice, intarzieri care pot ajunge la circa > secunde, fata de timpul in care se raspunde la
intrebarile necritice.
b) 6ncercarile de simulare sau disimulare %se pot depista cu poligraful&. *intre modurile de simulare
%contrafacere& ori disimulare %ascundere& transpuse si sub forma verbala, respectiv de minciuna,
invinuitii sau inculpatii apeleaza mai frecvent la urmatoarele:
o refuzul de a vorbi sau de a recunoaste faptele care li se imputa
o invocarea imosibilitatii de a-si aduce aminte
o prezentarea de alibiuri, fie create premeditat, fie Einventate; in momentul ascultarii
o recunoasterea unor fapte minore, in scopul disimularii celor importante
o motivarea faptului ca savarsirea infractiunii este consecinta provocarii sau a unui Emoment de
ratacire;
o simularea nebuniei sau a tulburarii functiilor unor organe de simt %surzenie, mutenie, orbire&
o incercari de sinucidere sau de automutilare.
*eseori in fata organului de urmarire penala, dar mai ales a instantelor, inculpatul isi retrage
declaratiile facute anterior, motivand ca au fost obtinute prin presiuni sau intimidare. Codurile de
manisfestare mentionate pot fi uneori realmente sincere si intru totul justificate.
35. )rasaturi de personalitate care ar trebui sa defineasca profilul psihologic al
magistratului6anchetatorului6juristului in general %in carte titlul subiectului este - Consideratii
asupra trasaturilor de personalitate a magistratului sau a celui care efectueaza ancheta penala&
+n ascultarea nvinuitului sau inculpatului ca, de altfel, n ntreaga activitate de realizare a actului de
justiie, un rol deloc de neglijat - despre care se vorbe"te ns destul de puin - l are personalitatea
magistratului, a celorlali juri"ti sau organe de cercetare, chemai s afle adevrul, s pronune o soluie
temeinic "i legal ntr-o anumit cauz penal.
Pe tot parcursul investigarii unei fapte penale, anchetatorul este obligat sa dea dovada de
corectitudine, rabdare, demnitate, intelegere. 2l trebuie sa aiba puterea sa recunoasca si sa-si controleze
anumite trasaturi ale personalitatii de natura sa se repercuteze negativ asupra cercetarilor, cum ar fi, de e!.,
nervozitatea, superficialitatea, duritatea, supraaprecierea propriilor calitati, tendinta de e!agerare, de
suspectare a oricarei persoane audiate, indiferent de calitatea acesteia.
'n comportament negativ conduce la rezultate deseori negative. Psihologii afirma ca si in cazul
investigatiilor penale, succesul poate depinde de efectul EBalatea; sau efectul EPHgmalion;.
a) (fectul )alatea este consecinta increderii in sine, a organizarii, a depasirii propriilor limite, prin
cunoasterea lor, pentru a obtine o productivitate mai mare in profesie.
b) (fectul $*gmalion este si el consecinta echilibrului dintre prestatiile %asteptarile& pe care le avem de
la altii sau altii le au de la noi. 8ntreaga noastra atitudine %verbala sau comportamentala&, mai mult
sau mai putin constienta, interactioneaza cu asteptarile. 'n astfel de echilibru il face un interlocutor
mai cooperant, mai deschis.
*intre multiplele calitati care se cer persoanei chemate sa participe la infaptuirea justitiei, o
semnificatie aparte au:
creativitate in gandire, in sensul evitarii schemelor fi!e, a sabloanelor, nici o fapta, imprejurare sau
persoana nefiind asemanatoare cu alta
capacitatea de prelucrare cu obiectivitate si simt critic a tuturor datelor, informatiilor obtinute in
timpul 'P
capacitatea de stabilire a contactului psihologic cu persoana ascultata, ceea ce presupune stapanirea
legilor permisivitatii
evitarea e!agerarilor in interpretarea declaratiilor sau a pozitiei adoptate de persoana ascultata in
calitate de invinuit
controlarea sentimentelor de simpatie sau antipatie fata de cel ascultat in calitate de invinuit6inculpat.
13
Precizari:
a) este importanta capacitatea de evitare a deformarii profesionale care poate conduce la e!agerari in
interpretarea declaratiilor si a atitudinii unor persoane de b-c care se manifesta intr-un mod aparent
suspect, din cauza tensiunii psihice %balbaieli, neclaritate in e!punere, alte manifestari somato-
viscerale&
b) controlarea sentimentelor de simpatie sau antipatie fata de invinuit6inculpat. 2!ista astfel
Einfractori simpatici; de tipul escrocilor, dar si persoane ursuze, cu aparenta de Einfractor inrait;,
care trezesc sentimente de mila si, respectiv, de repulsie, cu incidenta evidenta asupra subiectivitatii
in care se efectueaza ascultarea si, in general, intreaga cercetare a cazului.
c) apelarea la elemente de permisivitate + prin care se intelege acceptarea %constienta sau inconstienta&
a unui individ de a fi studiat psihologic de catre interlocutorul sau. 4rganul judiciar poate influenta
permisivitatea invinuitului, Etransparenta; sa, nu atat din cauza primei impresii pe care o produce, ci
prin modul in care abordeaza intregul caz.
3u trebuie uitat ca si cel interogat il studiaza pe anchetator cu o motivare poate mai puternica decat
aceea cu care este studiat invinuitul de catre anchetator. *e e!emplu, anchetatorul competent, perseverent,
ferm, cu e!perienta, face parte din categoria celor socotiti Epericulosi; de catre infractorii familiarizati cu
ancheta .
36. %regatirea ascultarii invinuitului sau inculpatului
Pentru ca interogarea nvinuitului sau a inculpatului s-"i ating scopul propus, se impune, n primul
rnd, o organizare riguroas a acestei activiti care, n linii mari, se apropie de pregtirea ascultrii
martorului. #stfel:
,- tudierea materialelor sau datelor existente in cauza#
Pe plan tactic criminalistic, studierea materialelor cauzei presupune cunoa"terea datelor referitoare la
modul "i mprejurrile n care s-a svr"it fapta, la probele e!istente n acel moment la dosar, la participanti,
la persoana vatamata, la martori etc., date care urmeaza sa fie completate, confirmate sau verificate si prin
declaratiile invinuitului sau ale inculpatului.
Atudierea materialului cauzei, ca, de altfel, intreaga pregatire a ascultarii, se efectueaza cu ma!ima
urgenta si operativitate, regula tactica dominanta in incercarea de solutionare a cauzelor penale.
2. !unoasterea personalitatii invinuitului sau a inculpatului, ce serveste la conturarea ulterioara a
laturii subiective a infractiunii#
a) )rasaturile psihice ale personalitatii:
o caracterul, trasatura psihica ce defineste manifestarile de conduita cu semnificatie morala pozitiva
%sinceritate, corectitudine, deminitate& sau negative %nesinceritate, egoism, cruzime&
o temperamentul, trasatura ce determina diferentierea psihica a indivizilor in functie de capacitatea
energetica si dinamica a comportamentului %sangvinic, coleric, flegmatic sau melancolic&
o aptitudinile, unele cu sens general %inteligenta, precizia memoriei, spiritul de observatie, imaginatia&,
iar altele cu sens special, ajungand pana la talent %pentru muzica, poezie, sport&.
b) .actori care au influentat sau conditionat conduita somato-psihica %vorbire, mers& si sociala a
invinuitului6inculpatului:
o mediul familial sau social in care a evoluat si s-a format, scolile urmate, locul in care si-a satisfacut
serviciul militar
o cercul de prieteni, in general sistemul si natura relatiilor sociale in care a fost sau se afla antrenat,
deci al mediului ales
o nivelul de inteligenta, slabiciunile, pasiunile sau viciile, starile psihofizice, gradul de pregatire
intelectuala, comportamentul in familie si in societate, activitati desfasurate
o eventualele antecedente penale, raporturile cu alti participanti la savarsirea infractiunii sau cu
victima.
14
'- .rganizarea modului de desfasurare a ascultarii + tactic, aceasta presupune#
a) stabilirea cu precizie a problemelor, care urmeaza a fi clarificate cu ocazia ascultarii, precum si a
datelor ce trebuie verificate cu acest prilej
b) pregatirea materialului probator ce urmeaza sa fie folosit in timpul ascultarii %mijloace materiale de
proba, fotografii, diverse inregistrari&
c) determinarea ordinii in care se va face ascultarea. *aca in cauza e!ista mai multi invinuiti6inculpati,
la inceput vor fi ascultati cei care detin mai multe date, sau cei care fac declaratii sincere si complete.
Pentru obtinerea cat mai multor date, deseori se impune ascultarea mai intai a martorilor, prioritate
avand martorii oculari.
d) stabilirea modalitatii de citare, a datei, a orei si locului in care acestia urmeaza sa fie prezenti in
vederea ascultarii. 4rdinea si modalitatea de citare trebuie astfel concepute incat sa se evite, cel putin
in faza primelor ascultari, contactul intre diversele persoane interesate in cauza, indeosebi in ipoteza
e!istentei mai multor invinuiti sau inculpati, martori, persoane vatamate, parti civile, etc.
4- $lanificarea ascultarii#
.inalizarea pregtirii ascultrii nvinuitului sau inculpatului se va materializa ntr-un plan de
ascultare, ntocmit pentru fiecare nvinuit sau inculpat n parte. #cesta va contine problemele de clarificat si
succesiunea de abordare a lor, intrebarile de fond sau de amanunt, la care va trebui sa raspunda cel audiat,
materialele care vor fi prezentate, etc.
Planul va avea un caracter fle!ibil, astfel incat va fi posibila adaptarea, modificarea sau formularea
de noi intrebari referitoare la fapta cercetata si la persoana autorului.
37. Cadrul tactic al ascultarii propriu$zise a ininuitului sau a inculpatului %conduita
tactica in faza relatarii libere, in faza adresarii de intrebari, tipuri de intrebari, modalitati si
procedee tactice de interogare&
#scultarea invinuitului6inculpatului se desfasoara in 1 etape principale, urmate de consemnarea
declaratiilor:
1. crearea unei atmosfere favorabile ascultarii si stabilirii contactului psihologic cu suspectul, devenit
invinuit sau inculpat %ascultarea se desfasoara in prezenta aparatorului, intr-un cadru sobru, lipsit de
elemente care pot distrage atentia sau determina in mod inutil aparitia unui sentiment de teama&
2. adaptarea de catre magistrat sau politist a unei atitudini demne in raport de autoritatea pe care o
reprezinta
7. crearea unei atmosfere propice confesiunii, marturisirii din chiar momentul primului contact cu cel
anchetat %cel care efectueaza ascultarea trebuie sa aiba o atitudine pozitiva, capacitate de identificare
cu alta persoana si respect neconditionat fata de fiinta umana&.
/erificarea identitatii invinuitului sau inculpatului consta in intrebarea acestuia cu privire la nume,
prenume, porecla, data si locul nasterii, numele si prenumele parintilor, cetatenia, studii, situatia militara, loc
de munca, ocupatia, adresa, antecedente penale si alte date necesare stabilirii situatiei sale personale.
Modalitati tactice de ascultare in faza relatarii libere - dupa ce se aduce la cunostinta obiectul
cauzei si al ascultarii, invinuitul sau inculpatul va fi lasat sa faca o relatare libera, cerandu-i-se sa dea si o de
claratie scrisa personal, cu privire la invinuirea care i se aduce.
Modalitatile de audiere se raporteaza in primul rand la prevederile art. =0 CPP, dispozitii cu un
pronuntat caracter tactic, carora li se adauga si alte reguli tactice:
a& fiecare invinuit sau inculpat este ascultat separat, fara ca de fata sa fie alti invinuiti sau inculpati, in
eventualitatea in care e!ista mai multi
b& invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa declare liber tot ce stie despre cauza / el nu va putea fi
intrerupt pana la terminarea relatarii, chiar daca se constata ca este nesincer %numai in masura in care
se va abate intentionat de la subiect, i se va pune in vedere sa revina la fondul problemei&
c& ascultarea nu poate incepe cu citirea sau reamintirea unor eventuale declaratii date anterior
d& invinuitul sau inculparul nu poate prezenta ori citi o declaratie scrisa mai inainte
e& nu se va admite folosirea de violenta, amenintari sau alte mijloace de constrangere, probe, precum si
promisiuni sau indemnuri, in scopul de a obtine probe %art. 9D CPP&.
2ste interzisa obtinerea cu orice pret a recunoasterii invinuirii.
15
Conduita organului 1udiciar, pe timpul relatrii libere, are o semnificaie tactic deosebit. Pentru
aceasta:
a& va fi impusa o atmosfera de calm si rabdare, evitandu-se intreruperile sau interventiile inutile, chiar si
in situatia nesinceritatii celui ascultat
b& va fi urmarit cu atentie, in permanenta, fara ostentatie, comportamentul celui ascultat, privirea sa si
modul in care ea penduleaza de la anchetator in alta directie, pentru sesizarea starilor de neliniste, de
deruta, a incercarilor de disimulare
c& vor fi evitate, pe intreaga durata a ascultarii, e!presiile, gesturile de suparare, de nemultumire sau de
enervare, intreaga sa atitudine trebuind sa se caracterizeze prin retinere si prin impasibilitate, astfel
incat nicio reactie sa nu-i tradeze parerile referitoare la sustinerile persoanei anchetate.
0vanta%ele notabile ale retalarii libere sunt#
a& posibilitatea cunoasterii sau verificarii cu e!actitate a modului in care s-a savarsit infractiunea si a
mobilului acesteia, indeosebi in ipoteza unor declaratii sincere si complete
b& obtinerea de date despre faptele si imprejurarile cauzei, despre participanti, date pe care organul
judiciar nu le detinea
c& posibilitatea studierii si cunoasterii invinuitului6inculpatului, a pozitiei acestuia fata de fapta comisa,
chiar in ipoteza unor declaratii nesincere sau incomplete.
2ste foarte important de stiut ca inca din faza relatarii libere, invinuitul poate fi conditionat sa faca
declaratii sincere. #stfel, desi organul judiciar va trebui sa-si controleze cea mai mica reactie care l-ar putea
face permisiv pentru cel ascultat, totusi, el trebuie sa stabileasca un contact uman cu interogatul, marcat
psihic de starea de frustrare in care se afla, mai ales daca este arestat.
.actica ascultarii in faza adresarii de intrebari - formularea ntrebrilor reprezint ultima etap
activ a audierii, aceasta fiind socotit momentul cel mai ncordat al ascultrii nvinuitului sau inculpatului.
.actica formulrii de ntrebri este #n funcie de declaraiile fcute anterior de nvinuit sau
inculpat, de caracterul lor sincer "i complet. +n esen, poziia unui nvinuit sau inculpat, cu privire la
nvinuirea adus, poate lua urmtoarele forme:
a& recunoasterea sincera si completa a faptelor si a invinuirii aduse
b& respingerea invinuirii si probarea lipsei lor de temeinicie
c& disimularea adevarului prin recunoasterea de fapte, unele cu caracter penal, insa minore, avand sau
nu legatura cauza cercetata
d) refuzul de a face declaratii, respingerea acestora sau prezentarea de probe si alibiuri false.
8n cazul primelor $ variante, sunt necesare intrebari cu caracter de verificare, clarificare si eventual
de completare, ori de precizare. 8n cazul ultimelor $ variante, pe langa intrebarile de verificare sau de
clarificare, se va pune accentul pe intrebari de completare, de detaliu, care vor servi atat la stabilirea
integrala a adevarului, cat si la dovedirea declaratiilor mincinoase. 'nele intrebari pot avea drept scop
ajutarea invinuitului6inculpatului sa-si reaminteasca o serie de detalii seminificative pentru lamurirea deplina
a cauzei.
!lasificarea 1ntrebarilor#
dupa caracterul lor general: intrebari de control, de precizare, de completare sau ajutatoare
dupa specificul problemelor urmarite prin ascultarea invinuitilor6inculpatilor:
a) intrebari cu caracter general, referitoare la faptele sau imprejurarile cauzei, privite in totalitatea lor
b) intrebari-problema, care vizeaza aspectele concrete ale cauzei %Ecum ati imobilizat victima?;&
c) intrebari de detaliu, avand un scop asemanator intrebarilor adresate martorilor, insa cu o finalitate
diferita %Ein ce incapere era victima?;&.
8ntrebarile vor fi formulate intr-un mod clar, precis si concis, fiind evitate cu totul intrebarile sugestive.
Modalitatile tactice de adresare a intrebarilor se raporteaz la poziia nvinuitului sau inculpatului
fa de nvinuirea adus, de ncercrile de disimulare a adevrului "i, bineneles, de structura sa psihic$
Apre e!., in cazul in care apare refuzul de a face declaratii, organul judiciar va cauta sa afle care este motivul
refuzului %teama, neincrederea in organul judiciar, acoperirea unor complici&. *e asemenea, in cazul
declaratiilor mincinoase, contradictorii, incomplete, a respingerii invinuirii ori a persistarii in refuzul de a
face declaratii, se poate recuge si la revenirea asupra declaratiilor date anterior.
16
$rocedeele tactice de ascultare a invinuitului2inculpatului, raportate la imprejurarile mentionate
anterior, pot fi urmatoarele:
a3 tactica ascultarii repetate, utilizata frecvent in cazul declaratiilor incomplete, contradictorii si
mincinoase, in care intrebarile de detaliu au o mare importanta
b3 tactica ascultarii inscrucisate, avand drept scop destramarea sistemului de aparare al invinuitului sau
inculpatului
c3 tactica intalnirilor surpriza, folosita in momentele psihice de o anumita tensiune, create special pentru
obtinerea unor declaratii sincere
d) tactica Ecomple!ului de vinovatie;, care consta in alternarea unor intrebari neutre cu intrebari ce
contin cuvinte Eafectogene;, referitoare la fapta, la rezultatele ei, la persoanele implicate, care da
rezultate bune la persoanele mai sensibile.
8n aplicarea acestor procedee tactice, se recurge si la conjugarea lor cu alte elemente tactice constand
in: folosirea contradictiilor din propriile lor declaratii si in prezentarea altor probe sau mijloace materiale de
proba, obtinute in timpul cercetarilor, din care rezulta indubitabil temeinicia invinuirii.
*in acest punct de vedere, procedeele tactice se impart in:
1. procedeul ascultarii progresive, in care invinuitului6inculpatului i se prezinta gradat probele sau
datele privind invinuirea ce i se aduce, incepand cu datele despre care stie ca se afla in posesia
anchetatorului si terminand cu cele la care nu se astepta sa fie detinute de organul judiciar
2. procedeul ascultarii frontale / prezentarea inca din primul moment, pe neasteptate, a probelor celor
mai importante, din care rezulta cu claritate vinovatia celui ascultat %nu este recomandabil sa se faca
inainte de relatarea libera a invinuitului6inculpatului&.
38. 6ndicatori psihofiziologici ai emotiei
6ndicatori fiziologici de depistare a emotiei!
#paratele de detectare a minciunii se bazeaza in esenta pe urmatoarele elemente:
- in momentul ascultarii, individul prezinta o serie de manifestari emotionale
- persoana ascultata nu-si poate controla in intregime aceste manifestari emotionale.
Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emoionale, folosii de actualele tehnici de
detectare a sinceritii sau nesinceritii, sunt consecina unor procese fiziologice %cauzate de tensiunea
psihic specific&, cum ar fi:
a& modificarile activitatii cardiovasculare, manisfestate in ritmul si amplitudinea pulsului, precum si
tensiunea arteriala
b) modificarea caracteristicilor normale ale respiratiei care, in prezenta emotiei, devine neregulata si
mai grea
c& modificarea rezistentei electrice a pielii, denumita si reactia electrodermica %-2*&
d) modificarea caracteristicilor normale ale vocii, functia fonatorie influentata de schimbarea tremurului
fiziologic al muschiului aparatului fonorespirator
e& modificarea caracteristicilor scrierii, indeosebi in privinta vitezei de e!ecutie si a presiunii, care poate
creste sau se poate reduce.
'n alt indicator important al tensiunii psihice il reprezinta activitatea electrica a scoartei cerebrale,
inregistrata prin intermediul electroencelafalului sub forma de electroencefalograme %22B&.
Mi%loace tehnice de detectare a tensiunii psihice, a simularii + cele mai importante sunt#
1. $oligraful, cunoscut si sub denumirea de Edetector de minciuni;, este folosit inclusiv #n ara noastr,
fiind un instrument care nregistreaz sub form grafic trei indicatori de baz "i modificrile
fiziologice tipice strilor de stres psihologic:
a3 tensiunea arteriala si pulsul
b3 dereglarile respiratiei 4& trasee3
c3 rezistenta electrodermica 45("3 sau biocurentii
d3 contractura musculara-
8nregistrarile se fac pe o banda de hartie speciala, prin intermediul unor parghii prevazute cu penite, a
caror actiune se face electronic, penite care descriu trasee specifice, din interpretarea carora se pot deduce
momentele de tensiune ale persoanei ascultate. @a aparatele mai noi se inregistreaza un al >lea indicator:
17
presiunea musculara e!ercitata de mainile si picioarele celui ascultat, care se modifica in momentele de
stres-tensiune.
2. "etectorul de stres emotional in voce 4$(3, cunoscut si sub denumirea de E*eGtor;. 8ndicatorul
fiziologic folosit pentru determinarea tensiunii psihice, il reprezinta microtremurul vocii, determinat
de starile neuro-vegetale specifice emotiei.
3. "etectorul de stres emotional in scris este un dispozitiv ane! al poligrafului, care nregistreaz tot sub
form grafic modificrile intervenite n scrisul unei persoane aflate ntr-o stare de tensiune psihic. Ae
inregistreaza 1 caracteristici ale scrierii: timpul de latenta, durata scrierii raspunsului si presiunea scrierii.
39. 'rganizarea si desfasurarea testarii la poligraf
8ntregul proces de desfasurare a testarii starilor emotionale, se desfasoara in 1 etape importante:
pregatirea, testarea propriu-zisa si interpretarea rezultatelor.
1. %regtirea testrii $ aceast operaie necesit studierea materialului cauzei, n prile n care l
privesc pe cel ascultat "i cunoaterea personalitii acestuia$ +n plus, este absolut necesar un examen
medical, una dintre condiiile obligatorii de testare fiind integritatea strii psihice "i fizice.
4 alt cerin, uneori omis, este "i aceea ca persoana care urmeaz s fie e!aminat s nu fi fost
supus anterior unor interogri ndelungate. 8n practica noastra, testarea nu se face decat cu consimtamantul
scris al persoanei care va fi e!aminata.
2. 5ialogul pre$test reprezint o etap intermediar, ntre pregtirea "i testarea propriu-zis. @a
nceput, celui testat i se dau e!plicaii referitoare la principiile de funcionare a aparaturii, la
drepturile pe care le are n legtur cu acest procedeu.
*upa ce se cere consimtamantul de testare, se face un instructaj privind modul de comportare pe
timpul e!aminarii. Printre altele, subiectul trebuie sa stea rela!at in scaun, sa fie atent la intrebarile adresate
si sa raspunda cu Eda; sau Enu;. 8n continuare, subiectul este instalat la poligraf, atasandu-i-se tubul
pneumograf, mansonul de tensiune arteriala si electrozii pentru detectarea rezistentei electrodermale %-2*&.
2ste verificata functionarea instalatiei.
3. .estarea propriu$zis const n formulri de ntrebri scurte, clare "i precise, la care se rspunde cu
<da; "i <nu;.
)estele, de regul, pregtite anterior, conin:
- intrebari neutre, pentru linistea subiectului
- intrebari de control, pentru stabilirea raspunsurilor afirmative %<da;& si negative %<nu;&, sincere,
necesare compararii cu raspunsurile la intrebarile critice
- intrebari cu continut afectogen, referitoare direct la fapta, la imprejurarile cauzei cercetate.
*e regula, chestionarul contine pana la 0: intrebari.
4. 6nterpretarea diagramei. Interpretarea rezultatelor testrii se efectueaz pe baza comparrii
caracteristicilor de traseu ale rspunsurilor sincere la ntrebri neutre %fr ncrctur emotiv& ca "i la
rspunsurile nesincere cu caracter de control, cu rspunsurile nesincere la ntrebrile relevante %cu
ncrctur afectogen&.
Cel care e!amineaza trebuie sa dispuna de modele de raspunsuri sincere si nesincere, ultimele fiind
obtinute prin intermediul intrebarilor de control. #ceste metode vor servi drept comparatie cu raspunsurile
date la intrebarile relevante.
40. 5eplasarea si intrarea la locul perchezitiei 2 primele masuri luate la locul
perchezitiei
5eplasarea la locul percheziiei trebuie pregtit cu mult atenie pentru a se asigura caracterul
inopinat al aciunii, astfel nct persoana percheziionat s fie abordat prin surprindere, fr a i se da timp
s nlture obiectele sau nscrisurile vizate de ctre organul judiciar, ori s dispar de la domiciliu.
8n localitatile mari, masina cu care se deplaseaza membrii echipei nu va fi oprita in dreptul intrarii in
imobilul in care se va face perchezitia, ci la o distanta mai mare. 8n localitatile mai mici, masina va fi oprita
in fata sediilor administratiei de stat, a unor intreprinderi, firme, magazine, in functie de distanta pana la
locul perchezitiei. @a perchezitiile efectuate in blocurile cu multe etaje, liftul va fi oprit cu un etaj mai sau
18
de palierul la care se afla amplasat apartamentul, preferabil fiind ca o parte din membrii echipei sa vina pe
scara. 8n eventualitatea e!istentei unor caini de paza in curtile caselor perchezitionate sau in apartamente,
trebuie gasita o modalitate de linistire a acestora.
6ntrarea la locul perchezitiei se face potrivit particularitatilor fiecarui caz in parte. *e regula, se
suna sau se bate la usa, membrii echipei asezandu-se astfel incat prin vizor ori fereastra sa nu fie observata
decat o persoana . *aca in casa sau apartament locuiesc mai multe familii, este indicat sa se sune la
familia la care nu se face perchezitia.
8n eventualitatea in care nu este nimeni in casa, se procedeaza la deschiderea usii in prezenta unui
reprezentant al persoanei perchezitionate, a unui vecin avand capacitate de e!ercitiu, a responsabilitatii
comitetului de locatari sau a unui delegat al primariei. *aca se constata ca, totusi, este cineva in locuinta sau
in incapere, se va trece la fortarea usii, dupa ce in prealabil s-a atras atentia asupra acestei masuri, precum si
asupra calitatii organului care efectueaza perchezitia.
8n situatii deosebite, fara a mai aminti infractiunile flagrante, cand din datele e!istente la dosar sau
din materialul informativ obtinut in vederea pregatirii perchezitiei, rezulta ca ne aflam in fata unor indivizi
periculosi, a unor recidivisti, se va proceda la patrunderea fortata, fara intarziere, la locul perchezitiei.
8ntreaga operatie de patrundere la locul perchezitiei se face in prezenta martorilor asistenti si eventual a
aparatorului ales.
Pentru perchezitiile efectuate la locul de munca al persoanei, se va apela la sprijinul conducatorilor
sau patronilor care au dreptul sa permita intrarea in intreprindere sau institutie, persoane ce vor fi rugate sa
procedeze astfel incat sa nu se cunoasca imediat adevaratul scop al organului judiciar.
%rimele masuri luate la locul perchezitiei - *up intrarea la locul percheziiei, cel care conduce
echipa "i va prezenta legitimaia de magistrat sau poliist "i, dac este cazul, autorizaia dat de procuror n
vederea efecturii acestui act %art.0:0 CPP&. +nainte de nceperea percheziiei propriu-zise, se impune luarea
unor msuri cu caracter preliminar, cum sunt:
1. 6nspectarea rapid a ntregului loc percheziionat, ndeosebi a I.C.-urilor, sobelor, ma"inilor de
gtit, tuburilor de aruncat gunoiul si, in general, a oricarei instalatii ce ar putea fi folosita in vederea
distrugerii obiectelor sau inscrisurilor cautate.
2. 8uarea msurilor de contracarare a oricrei aciuni iolente. *in momentul nceperii "i pe
ntreaga durat a percheziiei, organul de urmrire penal trebuie s fie pregtit s contracareze orice
aciune violent a persoanei percheziionate, mai ales daca se detin date ca aceasta ar putea fi inarmata
sau ca va incerca sa se apere. Prin asemenea masuri, trebuie prevenite eventualele incercari de
sinucidere, posibile in cazul descoperirii unor obiecte care probeaza categoric participarea persoanei
la o infractiune cu un grad ridicat de pericol social.
3. (trangerea tuturor persoanelor gasite la locul perchezitiei intr-o singura incapere sau intr-un
spatiu limitat, inclusiv a celor care dorm, in afara copiilor mici, a bolnavilor, spatiu pe care nu-l vor
parasi pana la terminarea perchezitiei, decat cu aprobarea organului de 'P insarcinat sa-i
supravegheze %se poate recurge si la o perchezitie corporala a persoanelor gasite la locul perchezitiei&
4. (tudierea atenta si familiarizarea cu locul ce a fi perchezitionat %persoanei la care se va face
perchezitia i se vor cere e!plicatii cu privire la destinatia fiecarei incaperi, la cei care le locuiesc sau
le folosesc, precum si cu privire la ce se gaseste in imobil, incaperile vor fi incuiate pana la
verificarea lor efectiva&
5. 'rganizarea perchezitiei propriu$zise %vor fi indicate modalitatile de actiune, blocarea intrarilor si
iesirilor si puse sub control alte posibilitati de comunicare cu e!teriorul&.
41. #eguli tactice aplicate in efectuarea perchezitiei propriu$zise %cea domiciliara&
0fectuarea unei percheziii se raporteaz la natura "i particularitile locului cercetat. 8ndiferent,
ns, de aceste particulariti, percheziiilor le sunt comune cteva reguli cu caracter tactic.
1. perchezitia se efectueaza cu minutiozitate, intinderea si profunzimea cercetarii fiind in functie de
natura obiectivelor care trebuie descoperite: intr-un fel se procedeaza in ipoteza cautarii unor obiecte
furate, de genul autorirismelor, motocicletelor, radiocasetofoanelor, hainelor de blana, etc. si, altfel,
in ipoteza cautarii unor obiecte de valoare cu volum mic %bijuterii, valuta& sau a unor inscrisuri. Ae va
avea in vedere si posibilitatea dezmembrarii sau fragmentarii obiectelor furate.
19
2. perchezitia se desfasoara metodic, sistematic, ceea ce presupune cercetarea detaliata a fiecarei
incaperi, a fiecarei piese de mobilier, instalatii sanitare sau obiect casnic care ar putea servi ca
ascunzatoare, potrivit particularitatilor corpurilor cautate. Ae stabileste directia in care se face
cercetarea pornindu-se de la dreapta sau stanga intrarii. *aca la cautare participa mai multe persoane,
perchezitia se va efectua Ela intamplare;, pornindu-se de la intrare, la dreapta si la stanga, de-a
lungul peretilor si apoi, concomitenta a mai multor incaperi, daca echipa de perchezitie dispune de
suficient personal.
3. va fi observat in permanenta comportamentul persoanei perchezitionate ( observarea va fi facuta,
de regula, de organul de 'P care conduce perchezitia sau de catre cineva cu e!perienta in materie.
4. perchezitia trebuie efectuata in stricta conformitate cu prevederile legii ( magistratul sau politistul
va impune o atmosfera de calm, de obiectivitate, dirijand cu competenta activitatea membrilor
echipei, pentru evitarea unor atitudini sau operatii abuzive, de genul intimidarii persoanelor
perchezitionate, al distrugerii si degradarii unor obiecte, ravasirii inutile a incaperii.
%entru descoperirea ascunzatorilor - cei care efectueaz percheziia, trebuie s se raporteze
particularitilor locului cercetat - practic acestea prezentndu-se ntr-o infinitate de variante.
a) stabilirea concordantei dintre dimensiunile interioare si cele e!terioare, ceea ce permite descoperirea peretilor
dubli sau a vaselor cu un fund dublu
b) determinarea greutatii normale a unor lucruri, a continutului unor vase, rezervoare, borcane in care se
introduc, frecvent, obiectele produs al infractiunii
c) depistarea unor imprejurari negative, precum diferenta de nuanta sau de prospetime a culorilor cu care sunt
vopsiti peretii, mobila, lipsa depunerilor specifice de praf intre scandurile parchetului, modificarea frecventei
sunetului emis la ciocanirea unui corp sau perete, dispunerea unor obiecte sau mobile in locuri care nu-si
justifica prezenta
d) studierea modului de construire si de asamblare a mobilei, obiectelor si instalatiilor casnice, frecvent folosite
ca ascunzatori.
-idicarea obiectelor descoperite cu ocazia perchezitiei ( aceasta se face potrivit art. 0:J si 0:F CPP.
Pot fi ridicate obiectele si inscrisurile avand legatura cu fapta cercetata si cele ca caror detinere este interzisa
de lege sau care apartin altor persoane, de la care au fost sustrase si care nu doresc sa fie cunoscut continutul
lor.
42. 0fectuarea perchezitiei corporale
Percheziia corporal, dup cum se cunoa"te, este destinat cutrii de obiecte "i de nscrisuri aflate
asupra unei persoane. Potrivit prevederilor art.0:9 CPP, ea se efectueaz de ctre organul judiciar care a
dispus-o, cu respectarea dispoziiilor art.0:> alin %0& CPP, sau de ctre persoana desemnat de acest organ.
*atorit particularitilor sale, ca "i metodelor de efectuare, din punct de vedere tactic criminalistic
percheziia persoanei este mprit, convenional, n percheziia #mbrcmintei "i percheziia corpului$ Prin
modul de desfasurare si procedeele aplicate, se poate sustine ca perchezitia corporala parcurge mai multe
faze:
,- $erchezitia preliminara este destinat prentmpinrii unei aciuni violente a persoanei
percheziionate, ceea ce presupune, n primul rnd, dezarmarea acestei, respectiv verificarea
imprejurarii daca are sau nu asupra sa o arma alba sau de foc, precum si orice alte obiecte sau
substante ce ar putea pune in pericol organul judiciar, permitand celui perchezitionat sa fuga.
)actic, trebuie sa se procedeze astfel incat persoana sa fie pusa in imposibilitatea de a reactiona. Pentru
aceasta, cel perchezitionat va fi asezat cu fata la perete, la o distanta de cel putin 0m, in functie de inaltimea sa. 8 se va
cere sa ridice mainile deasupra capului, sa se sprijine pe perete si sa desfaca picioarele. Ae cerceteaza, pe rand, partea
dreapta si stanga a corpului, organul de 'P asezandu-se intr-o pozitie laterala si punand un picior in fata piciorului din
partea corpului cercetata. Perchezitia amanuntita, se efectueaza de sus in jos, incepand cu obiectele de pe cap %palarie,
caciula, sapca&. Ae cerceteaza spatele, portiunile de sub brate, mainile de la umar pana la degete, pieptul. Kor fi
verificate picioarele prin interior si e!terior, pana la glezna, precum si mansetele pantalonilor, ciorapii %in care deseori
se introduc obiecte mici, bani, cutite&, iar la urma pantofii. Cercetarea se face si prin palpare ferma, prin strangerea
portiunilor de imbracaminte mai groasa intrucat, la o simpla pipaire, obiectele subtiri, inclusiv metalice, pot trece
deseori nesesizate. Kor fi golite toate buzunarele, verificandu-se daca imbracamintea nu are buzunare secrete, organul
de 'P ridicand eventualele arme descoperite si obiectele6inscrisurile gasite, in acest mod evitandu-se o posibila
incercare de aruncare a lor.
20
&- $erchezitia obiectelor de imbracaminte 9 aceasta parte a percheziiei presupune verificarea n parte
a fiecrei piese din care este format, a lenjeriei "i a nclmintei, la nevoie acestea putnd fi scoase
de pe corpul persoanei.
*ezbracarea este necesara, atat pentru faptul ca permite o verificare minutioasa a imbracamintei, cat
si pentru posibilitatea perchezitionarii separate a corpului. @a imbracaminte, se verifica captuseala,
cusaturile, buzunarele, gulerele, vatelina de la umeri, tesaturile interioare de la piept, de care pot fi lipite
inscrisurile, valuta, greu de sesizat la o simpla pipaire. *aca se considera necesar, imbracamintea poate fi
descusuta, atat cat sa permita verificarea interioara. Ae verifica si lenjeria intima, batistele, ele putand fi
Eapretate; cu droguri. @a incaltaminte, se verifica captuseala, branturile, talpa, tocurile ce pot fi transformate
in ascunzatori de obiecte mici, in special bijuterii sau valuta. *e asemenea, se verifica portmoneele, curelele
de la pantaloni, ceasurile, brichetele, agendele, tocurile de ochelari, servietele, posetele, geamantanele.
8n cercetarea acestor obiecte vor fi folosite surse puternice de lumina, inclusiv in radiatii invizibile,
precum si instrumente de marit care permit descoperirea mesajelor cifrate.
'- $erchezitia corpului ca atare - aceasta se efectueaz de ctre o persoan de acela"i se! cu persoana
percheziionat, la nevoie apelndu-se la sprijinul medicului. Principala modalitate de ascundere o
reprezint introducerea obiectelor n orificiile naturale, iar cteodat, chiar nghiirea obiectelor, mai
ales dac pot fi eliminate cu u"urin. Ae va cere medicului sa verifice orificiile naturale, iar dupa
aceea se va recurge la e!amenul radiologic.
*e asemenea, se va proceda la cercetarea: pielii capului si a talpilor picioarelor %pe care pot fi lipite
diverse mesaje cifrate&, parul %indeosebi cocul si buclele&, fara a se neglija parul barbatilor, protezele de maini
si de picioare, inclusiv cele dentare, alte dispozitive sau aparate medicale. *aca e!ista indicii ca ar putea fi
folosite in scop criminal, si animalelor trebuie sa li se faca un control.
Consemnarea rezultatelor perchezitiei persoanei se face prin pr-vb, cat si prin fi!area lor cu ajutorul
fotografiei sau a inregistrarii video. 2le vor fi insotite de o declaratie luata imediat persoanei.
43. %regatirea prezentarii pentru recunoastere si efectuarea prezentarii pentru
recunoastere
I. %regatirea prezentarii presupune: studierea materialului cauzei, ascultarea prealabila si organizarea
prezentarii pt recunoastere.
Cunoasterea materialului cauzei vizeaza stabilirea cu e!actitate a obiectului prezentarii pentru
recunoastere, respectiv a persoanelor, cadavrelor, obiectelor care trebuie identificate. Prin studierea
materialelor cauzei se vor stabili subiectii procesuali care vor fi chemati sa faca recunoasterea / persoane
care au perceput direct subiectul prezentarii pentru recunoastere. #cestor persoane trebuie li se cunoasca
posibilitatile de perceptie, fi!are si redare, pozitia fata de fapta cercetata sau fata de cei pe care trebuie sa-i
recunoasca. 8n studierea materialului este foarte importanta determinarea conditiilor in care a avut loc
perceptia, de ele tinandu-se seama in momentul prezentarii pentru recunoastere.
)scultarea prealabila a persoanei care face recunoasterea, in legatura cu persoanele, cadavrele,
etc.ce urmeaza sa fie identificate, vizeaza mai multe obiective:
a) cunoasterea e!acta a posibilitatilor reale de perceptie, fi!are si redare ale pers respective, a trasaturilor sale
psihice
b) determinarea conditiilor de loc, timp si mod de perceptie, a factorilor subiectivi care ar fi putut influenta
procesul de perceptie senzoriala
c& stabilirea volumului de date referitoare la caracteristicile de identificare pe care persoana le-a perceput si
memorat.
Prezentarea pentru recunoastere trebuie efectuata urgent pentru a se evita posibilitatea stergerii din
memorie a semnalmentelor si e!ercitarea unor influente din partea persoanelor care nu au interesul sa fie
identificate.
'rganizarea prezentarii pentru recunoastere se face in functie de conditiile in care a avut loc
perceptia si de natura obiectului recunoasterii. 4rganizarea trebuie sa se faca in conditii cat mai apropiate cu
cele e!istente in momentul observarii persoanei sau obiectului de identificat de catre martor, victima etc.
%ersoana care a fi prezentata pentru recunoastere trebuie sa fie imbracata in aceleasi haine in
care a fost observata de catre martor sau in haine asemanatoare. 8n cazul in care autorul a fost deghizat in
momentul savarsirii infractiunii, vor fi folosite aceleasi elemente de deghizare.
21
Ka fi alcatuit un grup de persoane in care va fi introdusa persoana de recunoscut si alegerea celor din
grup se va efectua cu respectarea unor criterii de asemanare %varsta, talie etc.&. 3iciuna dintre persoanele
selectate sa alcatuiasca grupul nu trebuie sa fie cunoscuta de catre martor.
8ocul in care se organizeaza recunoasterea este sediul serviciului medico-legal, al politiei, sau al
parchetului, locul in care martorul a perceput persoana sau obiectul ori locuri cu caracteristici asemanatoare.
Conditiile de iluminare in care martorul a perceput persoana sau obiectele trebuie avute in vedere la
pregatirea recunoasterii.
II. Efectuarea prezentarii - %entru recunoasterea persoanelor dupa semnalmente statice, in
incaperea in care este prevazut sa se desfasoare recunoasterea, vor fi invitate cele 1, > persoane
alese pentru alcatuirea grupului, in care va fi introdusa persoana care urmeaza a fi recunoscuta.
Persoanele invitate vor primi e!plicatii despre actul la care iau parte si li se va pune in vedere ca nu
au voie sa vorbeasca sau sa-si faca semne. Persoanei de identificat i se va cere sa ocupe un loc in cadrul
grupului. 2ste invitata apoi persoana stabilita pentru efectuarea recunoasterii. Pe parcursul recunoasterii este
interzis sa se pronunte numele vreunei persoane sau sa se faca anumite gesturi care pot fi interpretate ca
elemente de sugestie. Daca martorul recunoaste persoana prezentata, va trebui sa se refere la elementele
caracteristice de care s-a servit pentru recunoastere, aceste aspecte fiind mentionate in pr-vb.
*aca martorul nu recunoaste persoana prezentata sunt avute in vedere alternative:
martorul sau victima a identificat persoana, dar a evitat s-o declare in momentul recunoasterii / trebuie sa se
stabileasca cu e!actitate motivele retinerii, recunoasterea fiind reluata in aceleasi conditii si acelasi grup de
persoane
martorul nu a recunoscut persoana - daca nu a recunoscut-o din cauza insuficientei caracteristicilor de
identificare fi!ate in memoria martorului / organul judiciar se va orienta dupa varianta ca desi persoana este
nerecunoscuta, este totusi prezenta in grup.
@a efectuarea prezentarii pentru recunoastere a persoanelor mai sunt importante urmatoarele reguli:
persoana care urmeaza sa fie recunoscuta de mai multi martori va fi prezentata separat, fiecaruia dintre acestia,
in aceleasi conditii si in acelasi grup de persoane, dar in care isi va schimba locul dupa fiecare prezentare
daca sunt mai multe persoane care urmeaza sa fie recunoscute de un singur martor, acestea vor fi prezentate pe
rand, in grupuri avand de fiecare data alta alcatuire.
6n cazul recunoasterii persoanelor dupa fotografie, se va proceda la asezarea fotografiei celui
vizat pentru identificare intr-un grup de > fotografii e!ecutate in aceleasi conditii tehnice si reprezentand
indivizi cu caracteristici de identificare asemanatoare. Pe spatele fiecarei fotografii, vor fi mentionate datele
de identificare ale persoanelor din imagine.
#ecunoasterea persoanei dupa oce sau orbire presupune separarea martorului de persoanele din
grupul alcatuit in acest scop. Ae vor crea conditii de audibilitate cat mai apropiate de cele in care martorul a
perceput vocea si vorbirea persoanei de identificat. 4rganul judiciar va trebui sa incerce sa orienteze discutia
spre o tema apropiata de faptele cercetate, determinand persoana de identificat sa foloseasca o parte din
cuvintele sau e!presiile percepute anterior.
#ecunoasterea persoanei dupa mers va fi efectuata in conditiile indicate de martori, astfel, va fi
avuta in vedere distanta de la care martorul a perceput miscarea, lungimea apro!imativa a drumului parcurs
de persoana observata, directia in care se deplasa.
#ecunoasterea cadarelor prezint o serie de dificulti specifice, sub raport tactic fiind necesar
aplicarea de reguli, dintre care unele se deosebesc de cele ale recunoa"terii persoanelor. Prezentarea pentru
recunoastere nu se va face decat dupa o pregatire corespunzatoare, la nevoie recurgandu-se si la Etoaleta
cadavrului;. 8n niciun caz cadavrul nu trebuie prezentat dezbracat. *e asemenea, cadavrul nu poate fi
prezentat spre recunoastere mai multor persoane odata, intrucat e!ista pericolul unei sugestii colective. *aca
starea cadavrului nu permite identificarea decat dupa diverse caracteristici particulare %cicatrice, negi, etc.&,
rezultatele recunoasterii trebuie sa fie interpretate cu multa prudenta, nee!cluzandu-se posibilitatea unei
asemanari si a unor false identificari. 8n cazul persoanelor emotive %copii, batrani& este indicat sa li se arate
intai fotografia cadavrului si dupa sa se treaca la recunoasterea efectiva.
#ecunoasterea obiectelor ( persoana care efectueaza recunoasterea poate fi lasata sa e!amineze
detaliile obiectelor, avand, astfel, posibilitatea sa dea si mai multe e!plicatii privitoare la detaliile
caracteristice. #ecunoasterea animalelor este uneori necesara, cel mai adesea fiind intalnita in cazul
animalelor domestice. -ecunoasterea se va face la locul in care se afla animalul si in prezenta martorilor
asistenti. *e regula, este necesara recunoasterea animalelor furate sau pierdute.
22