Sunteți pe pagina 1din 15

Amintiri din copilarie

ION CREANGA
Comentariu
Ion Creanga este unul dintre marii clasici ai literaturii romane care s-au afirmat in
cercul literar al Junimii, in a doua jumatate a secolului al XlX-lea. E un scriitor
realist, unul dintre cei mai cunoscuti si mai iubiti, un foarte tajentat povestitor. El
a reusit sa fidice proza romaneasca din secolul trecut pe aceleasi culmi pe care
Eminescu propulsase limba literara in poezie, valorificand vorbirea omului simplu
si ridicand-o la un nivel neegalat nici pana astazi "In Creanga traiesc credintele,
eresurile, datinile,, obiceiurile, limba, poezia, morala, filosofia poporului., - scria
G. Ibraileanu. Creanga este un reprezentant perfect al sufletului romanesc intre
popoare al sufletului moldovenesc intre romani al sufletului taranesc intre
moldoveni al sut fletului omului de la munte intre taranii moldoveni".
!pera lui literara este alcatuita din povesti "#oacra cu trei nurori, Capra cu trei
iezi, $unguta cu doi bani, %aniia $repeleac, $ovestea porcului, $ovestea lui
&arap 'lb, (ata babei si fata mosneagului), povestiri "'cul si barosul, Inul si
camesa, *os +ec,ifor Cotcariul) si din cartea, constituita ca un roman ce
urmareste formarea unui personaj, 'mintiri din copilarie.
Geneza operei. &umulesteanul ii povesteste bunului sau prieten, *inai
Eminescu, in iarna anului -./0--.//, in bojdeuca sa de la 1icau, episoade
savuroase din amintirile sale din copilarie. Creanga nu are de spus despre varsta
fericita a omului mai mult decat altii, insa, "c,iotul lui este... mai plin, sonor ca o
voce minunata, distinsa intr-o gloata" si se rezuma la2 "#i, %oamne, frumos era
pe atunci3". Impresiona t, *inai Eminescu il indeamna sa astearna totul pe ,artie.
'sa se face ca, incepand de prin -..4, invatatorul din 1icau, care era tot mai
bolnav, incepe sa scrie primele pagini din cea mai importanta opera a sa,
stapanit de un sentiment de profunda melancolie, dar si de placerea de a se
cufunda in impresiile luminoase si tainice din varsta tot mai indepartata.
1
'mintiri din copilarie este o opera compusa din patru parti, care apare in cea mai
prestigioasa revista a timpului Convorbiri literare, intre anii -..---..5, e6ceptie
facand partea a I7-a, scrisa in -..., si aparuta postum, in -.85. $ublicarea in
volum a 'mintirilor s-a facut la Iasi, in anul -.85.
Cartea cuprinde o imagine luminoasa a vietii satului, a obiceiurilor si a traditiilor
poporului, avand in centru intamplarile si peripetiile lui +ica a lui #tef9n a $etrii,
de cand "a facut oc,i" si pana cand ajunge la Iasi, scos cu gre,u din lumea
satului, "ca ursul din barlog".
Eroul central apare, asadar, infatisat de autor, din copilarie pana in pragul
adolescentei intr-un prim plan, sunt zugravite procesul de formare a lui +ica si
evolutia lui spirituala, strans legate de mediile pe care le strabate. Cel de-al
doilea plan reconstituie, universul vietii taraneti, atmosfera patriar,ala a satului,
cu institutiile sale2 familia, "#coala, biserica, armata.
Ca iri povestirile lui *af: 1;ain, cu care prozatorul roman are cateva puncte
comune, in acest "prim romai al copilariei taranesti din literatura noastra" sunt
evocate ispravile unui copil de -<--= ani, petrecute de mull si devenite frumoase
prin ceata amintirii. (armecul cartii se . afla, intre altelo, in totala dezinvoltura cu
care omul nutur isi povesteste propria copilaria, identfficandu-se, pana Ia un
punct, cu mentalitatea varstei respective, dar privind-o cu nemarginita simpatie si
umor. intamplarile sunt reprezentate scenic, iar autenticitatea trairii merge pana
la identificarea cu personajele, pentru ca povestitorul isi "joaca" rolul de. copil si
ne invita, cu bonomie, sa gustarii farmecul varstei de aur a omului dintotdeauna
si de pretutindeni.
'mintirile din copilarie sunt impartite in patru capitole distincte, cu povestiri ce pot
fi privite si ca independente, datorita unitatii si rotunjimii lor perfecte. 'sta
inseamna ca diferitele episoade ale cartii decurg unele lin altele, scriitorul
povestind la persoana I si dintr-o perspetiva subiectiva intamplarile de care-si
aduce aminte.
$artea intai incepe cu evocarea plina de duiosie a satului natal, a primei
scoli pe la care a trecut - c,ilioara de sub zidul bisericii - ridicata prin stradania
parintelui Ioan, cu descrierea primilor dascali "badita 7asile "un ,altei frumos si
2
voinic", care sfatuia pe oameni sa-si dea copiii la invatatura), a metodelor
primitive de educatie ""calul >alan", "#fantul +icolai", procitania de sambata)
sunt evocate, de asemenea, o serie de nazdravanii copilaresti, ca, de pilda,
prinderea mustelor cu ceasloavele unse. 1ot in aceaita parte facem cunostinta cu
primii colegi ai lui +ica2 cu monitorul clasei, cel "inaintat la invatatura pana la
genunc,iul broastei" - +ica a lui Costac,e2 cu 1oader a Ca-tincai, "alt ,ojmalau",
sau cu %umitru, fratele mai mic al mamei sale. 'sistam la numeroasele discutii
purtate intre parintii lui Creanga, cu privire la invatatura copilului lor mai mare
facem cunostinta cu %avid Creanga, bunicul dinspre mama al povestitorului,
care-- sfatuieste, cii intelepciune, pe #tefan a $etrei2 "+u-i rau, mai #tefane, sa
slie si baietul tau oleaca de carte nu numaidecat pentru popie, cum c,iteste
#maranda... %ar cartea iti aduce si oarecare mangaiere... %in carti culegi si
multa intelepciune si la drept vorbind, nu esti numai asa o vaca de muls pentru
fiecare". Capitolul se inc,eie cu descrierea scolii din >rostenij imbolnavirea de
raie, de la caprele Irinucai. si pravalirea bolovanului de pe coasta, care darama
bordeiul "babei" si omoara doua capre.
$artea a doua se desc,ide cu reluarea descrierii satului natal, facuta cu
multa duiosie, in special cand infatiseaza casa parinteasca2 "+u stiu altii cum
sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din
&umulesti, "...), parca-mi salta si acum inima de bucurie" - marturiseste scriitorul.
Capitolul e plin de lirism si ne pregateste pentru a introduce in centrul amintirilor
c,ipul scump al mamei, pe care autorul, dupa trecerea vremii, o vede intr-o
lumina deosebit de frumoasa.
%upa ce marturiseste cu veneratie dragostea nesfarsita fata de mama, scriitorul
dezvaluie cu durere motjvele ce-- fac sa se-ntoarca spre trecut2 "&ai mai bine
despre copilarie sa povestim, caci ea singura este vesela si. nevinovata". #au2
"'sa eram eu la varsta cea fericita si asa cred ca au fost toti copiii, de cand e
lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice,"
'utorul trece apoi la povestirea succesiva a unor intamplari ,azlii2 nebuniile si
jocurile din casa parinteasca, obiceiurile de 'nul +ou, mersul cu plugusorul,
3
furatul cireselor din gradina matusii *arioara, incercarea de a vinde pupaza din
tei, la scaldat, smantanitul oalelor, cearta cu mos C,iorpec, ciubotariul...
Capitolul se inc,eie cu o amara autocaracterizare2 "la, am fost si eu, in lumea
asta, un bot cu oc,i, o bucata de ,uma insufletita din &umulesti, care nici frumos
pana la douazeci de ani, nici cuminte pana la treizeci si nici bogat pana la
patruzeci nu m-am facut %ar si sarac ca anul acesta, ca anul trecut si ca de cand
sunt, niciodata n-am fost".
$artea a treia ne poarta pe urmele- scolilor pe la care a mai invatat
Creanga2 scoala din 1argu-+eamt,-"fabrica de preoti din (alticeni", prilej de a
prezenta alte metode primitive de invatatura, dar si desele petreceri de la gazda
,umulestenilor, $avei ciubotariul
$artea a patra si ultima este mai scurta decat celelalte si Creanga evoca
aici despartirea de satul sau drag, de &umulestii anului -.??, cand e obligat,
dupa staruintele mamei sale, sa plece la seminarul de la #ocola, de unde avea
sa iasa preot. Ca si in partea intai, revine imaginea locurilor natale, a oamenilor,
a flacailor si a fetelor din sat, de care trebuie sa se desparta, asa cum va trebui
sa o faca, pentru totdeauna, de copilaria sa fericita.
%in cartea lui Creanga se desprinde o puternica dragoste fata de popor, de viata
si de obiceiurile satului moldovean. 'mintiri din copilarie ramane, sub acest
aspect, o vasta monografie a satului de munte din *oldova.
Ion Creanga manuieste cu pricepere monologul si dialogul, intamplarile sunt
inscenate parca, iar autenticitatea trairii merge pana la identificarea cu
personajele, pentru ca autorul regizeaza scenele sau participa la "jucarea" lor.
(ragmentul din manual apartine partii a patra si se refera la plecarea din
&umulesti a lui +ica, impreuna cu @a,aria lui Gatlan, la #ocola, in caruta lui *os
Auca, trasa de "doi cai ca niste zmei".
$rima unitate compozitionala cuprinde o imagine luminoasa a satului moldovean
de munte. El este evocat "in primele trei parti) cu nostalgie si duiosie.
'vea dreptate +ica sa nu plece din &umulesti, "cum nu se da scos ursul din
barlog, taranul de la munte stramutat la camp si pruncul, dezlipit de la sanul
mamei sale"... pentru ca satul natal constituie un spatiu ideal pentru o copilarie
4
ideala. +ica a lui #tefan a $etrii nu mai este copilul care fura cirese sau prinde
pupaza pe oua, ci este acum un ",oltei, din pacate". in acest caz imaginea
satului natal apare ca loc al primelor iubiri2 "paslind-o asa cam pe dupa toaca, si
tot inainte, sara pe luna, cu tovarasii mei la claci in &umulesti, pe unde stiam noi,
tinand tot o fuga, ca telegarii. #i dupa ce jucam cat jucam, furam cate-un sarutat
de la cele copile sprintare"...
+u e6ista ceva apropiat sufletului sau care sa nu aiba legatura cu &umulestii
"cuvantul acesta apare ca o formula magica), iar aceasta iegatura cu satul natal
este muli mai stransa. Comunitatea ,umulesteana este vazuta prin ceea ce
impresioneaza sufletul sau de flacau2 ,ore, petreceri pline de veselie", toate
avand ca fundai cantecul siv dor ce se revarsa din strunele viorii lui *inai
seriptarop, in "puterea noptii".
#taruinta mamei de a-- trimite pe +ica la #ocola izvoraste din dorinta ei de a-si
vedea copilul invatat2 "mereu imi spunea mama ca pentru folosul mieu este
aceasta" desprinderea de sat devine pentru tanarul adolescent, o adevarata
drama. *arturisirile lui sunt pline de afectivitate, capabile sa-i puna in evidenta
dragostea pentru intregul univers in care s-a format - peisajul, oamenii si
obiceiurile acestora2
"%ragu-mi era satul nostru cu !zana cea frumos curgatoare si limpede ca
cristalul, in care se oglindeste cu ma,nire Cetatea +eamtului de atatea veacuri3
%ragi-mi erau tata si mama, fratii si surorile, si baietii satului, tovarasii mei din
copilarie "...)3 'semenea, dragi-mi erau sezatorile, clacile, ,orile si toate
petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare insufletire3..." spune
scriitorul.
!bservam, in pasajele citate ca, la. realizarea viziunii nostalgice, contribuie
enumerarea "construita in cadrul repetitiei). E6clamatia retorica delimiteaza"
treptele narative si este sustinuta de o formulare cu un potentat caracter
imperativ.
Evocarea nostalgica a peisajului nu se rezuma ta !zana in care se oglindeste
Cetatea +eamtului "cu ma,nire". $rintr-un cumul de complemente directe,
insotite de atributele lor, Ion Creanga completeaza peisajul &umulestiului2...
5
"cutreieram dumbravile si luncile umbroase, prundul cu stioalnele, tarinile cu
,oldele, campul cu florile si mandrele dealuri",,. +atura nu ocupa un loc important
in opera lui Ion Creanga, nu este un obiect de contemplat, Ea este insasi viata
taranului si, de cele mai multe ori, apare insotita de scene de munca. %escrierea
se opreste la suprafata si degene-reaza in enumerare. 1e,nica la care apeleaza
povestitorul este cea a inventarierii. #obrietatea dictata de o asemenea te,nica
este in deplina concordanta cu tonul nostalgic al evocarii.
in concordanta cu starea de spirit a celui sortit i n -strainarii. se afla si cantecul
scripcarului din &umulesti. pe care autorul lui &arap 'lb il insereaza naratiunii2
"(runza verde de cicoare, 'sta noapte pe racoare. Canta o privig,etoare. #i
canta cu glas duios, %e picau frunzele jos, #i canta cu glas subtire
$entru-a noastra despartire #i ofta si ciripea, Inima de t-o rupea3"
%urerea celui despartit de iubita este impartasita de mediul natural... ""picau
frunzele jos") si, de asemeni, ""#i ofta si ciripea,B Inima de t-o rupea").
'rgumentele invocate intr-o doara de +ica, pentru a sprijini "pardalnica de
inima", care nu-- lasa sa-siparaseasca "satul, cu tot farmecul frumusetilor lui..."
infatisate in cea de-a doua unitate compozitionala - nu sunt luate in seama de
#maranda lui %avid Creanga din $ipirig ""#i doar ma si sileam eu, intr-o parere,
s-o fac a intelege pe mama ca pot sa ma bolnavesc de dorul ei... si sa mor
printre streini", il auzim Cspunand, pritre oftaturi, pe +ica.). *ama este "a,otnica"
si-si "c,i,aie" si sotul sa-si dea copilul la scoala. Ca sa fie mai convingatoare, ea
apeleaza la elemente ale paremiologiei populare. *odul de e6punere este acum
dialogul2 ,
" - Ioane, cata sa nu dam cinstea pe rusine si pacea pe galceava3"
- +u ma duc, mama, nu ma duc la #ocola, macar sa ma omori3 ziceam eu,
plangand cu zece randuri, de lacrimi. *ai traiesc ei oamenii si fara popie.
- %egeaba te mai sclifosesti, Ioane, raspunse mama cu nepasare3 la mine nu se
trec acestea... $are-mi-se ca stii tu moarea mea. #a nu ma faci, ia acu#i, sa ieu
culeserul din ocnita si sa te dezmierd cat esti de mare."
1atal lui +ica zice si el "posomorat"2 "'re sa urmeze cum stim noi, nu cum vrea
el, ca doar nu-i de capul sau". El se lupta cu gandul cum "sa-i poarte de
6
c,eltuiala" caci "banii nu se culeg de la trunc,i, ca surcelele" spera ca prin
invatatura fiul cel mare va deveni sprijin pentru "istia-. lalti" copii "sase).
Eroul se obisnuieste, in .cele din urma, cu gandul plecarii.. 'cceptarea este
e6primata tot prin intermediul unei e6clamatii2 "7azand eu ca nu-i c,ip de stat
impotriva parintilor, incepui a ma gandi la pornire, zicand in sine-mi cu
amaraciune2 DCe nacaz pe capul mieu3E... prea mult mi se cere3"
$line de sarcasm sunt aluziile la cei ce imbracau rasa mona,ala. +ica se
gandeste ca ar fi mai bine sa se duca la calugarie, "in +eamt, calugar la #ecu".
intre preoti si calugari nu e6ista mari deosebiri2 "$reutii nostri din sat -se
gandeste el - n-au mai trepadat pe la #ocola si, mila sfantului3 nu-i incape
cureatia de pantecosi ce sunt". %ar nici calugarilor, o "adunatura de zamparagii
duglisi, din toata lumea, cuibariti prin manastiri", nu le merge rau... "#i cu cata
carte stiu, cu cata nu stiu, - spune povestitorul - peste cativa ani pot s-ajung
dic,iu la vrun mitoc si sa strang un stiubei de galbeni, ca parintele C,irilas de la
jugarit din 7anatorii +eamtului. #-apoi atunci... pune-ti, cuvioase Ilarie, plosca cu
rac,iu la sold, icrisoare moi cat se poate de multe si altceva de gustare fn
buzunarile dulamei, pistoalele in brau, pe sub rasa, comanacul pe-o urec,e si, cu
sabia %u,ului in mana si pletele in vant, ia-o la papuc, peste D$iciorul FauE, spre
DCararea 'furisitaE dintre #ecu si 'gapia din deal". Cu deosebita subtilitate este
vazuta, in final, moralitatea calu-garilor de la #ecu si a calugaritelor de la 'gapia
din deal.
$unctul culminant al naratiunii este cel al plecarii de-acasa, plecare insotita de
durerea despartirii de sat2 "#i, scurta vorba, ne adunam, cu rudele lui @a,aria, cu
ale mele, in ograda la mos Auca, sarutam noi mana parintilor, luandu-ne ramas
bun cu oc,ii inecati in lacrimi, si, dupa ce ne suim in caruta, suparati si plansi, ca
vai de noi, Auca *osneagu, ,arabagiul nostru, da biciu cailor,"
!bservam ca fraza este ampla, cadentata, cu parti simetrice care ii confera
sonoritate. 'ctiunea este adusa in prim plan de abundenta verbelor la prezent.
Ceea ce caracterizeaza fraza, in fragmentul analizat, este folosirea frecventa a
propozitiei temporale inaintea regentei, cu accentul pe propozitia regenta,
principala2 "...cand eram ,otarat a spune mamei aceste, iaca si soarele
7
rasare.,." "Cand sa-ti petreci si tu tineretea, apuca-te de carturarie.,." "Cand
auzeam noi pe mos Auca pomenind cu drag de casa . si cand vedeam cum
raman satele si locurile frumoase in urma..., supararea noastra crestea la culme"
etc.
Ce-a de-a treia secventa narativa prezinta drumul spre #ocola, care dezvaluie o
realitate de-acum un secol si jumatate, felul cum se realizau aceste calatorii din
mediul rural spre oras. in prima parte a calatoriei, descrisa prin verbe la imperfect
" cand mai vedeam cum raman satele,,, supararea noastra crestea" "...) "pentru
fiecare fantana..... ce lasam in urma-ne scoteam cate-un suspin"), se
consemneaza o intoarcere permanenta, cu gandul, a celor care pleaca, la ceea
ce lasa in urma, ca apoi despartirea sa fie definitiva, baietii nemaiauzind si ne-
maivazand nimic din acest. univers -atat de fermecat al copilariei2 "'poi, din
varful acestui codru "al $ascanilor), mai aruncam, nimernicii de noi, cate-o
cautatura jalnica spre muntii +eamtului2 uriesii munti, cu varfurile ascunse in
nouri, de unde purced izvoarele si se revarsa paraiele cu repejune, sopotind
tainic, in mersul lor neincetat, si ducand, poate, cu sine multe-multe patimi si
a,turi omenesti, sa le inece in %unarea mareata".
%upa cum se poate constata, este foarte bine precizata imaginea peisajului
natal, cu elementele lui specifice, o imagine panoramica a peisajului de munte.
1rairile eroilor se contopesc cu miscarea naturii contopirea este atat de stransa,
incat avem sentimentul integrarii lor in circuitul cosmic2 "- Ei, ei3 mai @a,arie, zic
eu, coborandu-ne la vale spre $ascani2 de-acum muntii i-am pierdut din vedere si
instrainarea noastra este ,otarata cine stie pentru cata vreme."
Aa >lagesti, peste #iret, unde au facut popas de noapte, pe drumeti "i-au cosit
tantarii", desi, "de cu seara si pana dupa miezul noptii", au stat "numai intr-o
fumaraie de baligi ca la carantina". Cu acest prilej, autorul face o ferma antiteza
intre conditia omului de la munte - categorie careia ii apartin atat Auca
mosneagu, cat si Creanga insusi - si aceea a celor ce traiesc la ses2 "Cum treci
#iretul, apa-i rea si lemnele pe sponci iar vara te inadusi de caldura, si tantarii te
c,inuiesc amarnic. +-as trai la camp. %oamne fereste3 &alal pe la noi3 'peie-s
dulci, limpezi ca cristalul si reci ca g,eata lemne, de-ajuns vara, umbra si
8
racoare in toate partile oamenii, mai sanatosi, mai puternici, mai voinici si mai
voiosi, iar nu ca isti de pe la camp, sarbezi la fata si zbarciti, de parca se ,ranesc
numai cu ciuperci fripte, in toata viata lor".
7iziunea folclorica trece opera lui Ion Creanga din zona realizarilor obiective in
fabulos, fortand soarta prin solutii imaginare sau acceptand-o vesel si optimist,
facand ,az de necaz. ! sursa a rasului in fragmentul analizat o constituie c,iar
prezenta autorului in desfasurarea naratiunii, jucand propriul rol. Fasul face sa
treaca, neobservata duiosia generata de reflectiile privind destinul sau.
referitoare la mama sau la satul natal. Este un ras egal, un ras sprijinit pe
episoade intregi, ca la &omer
%e aceea, la Ion Creanga, bucuria povestirii este, nu o data, covarsita de ispita
taifasului. 1recerea de la naratiune la dialog se realizeaza in mod firesc, uneori
fara nici un "protocol" scriitoricesc. %escoperim la personajele 'mintirilor "poate
nu in aceeasi masura ca in $ovesti) o verva, o e6uberanta verbala
nemaipomenita, din care se alcatuiesc farmecul si savoarea fara perec,e a
dialogului. in replici strabate tumultul vietii afective a eroilor. #uspensiile, e6-
clamatiile, imprecatiile, interjectiile, particulele demonstrative, amenintarile si
"zicerile" impanzesc te6tul, conferindu-i o vibratie puternica si neintrerupta...
In fragmentul analizat, +ica dialog,eaza cu mama, cu @a,aria lui Gatlan, cu mos
Auca. 7om observa mai intai ca dialogul zvacneste tot timpul datorita
imprecatiilor "figura de stil care cuprinde un blestem), in a caror alcatuire lin-
gvistica recunoastem lesne suculenta vorbirii populare.
Fesemnat cu soarta ce le-a fost ,arazita, @a,aria lui Gatlan zice cu intelepciune2
"(ire-ar afurisit sa fie cine a mai desfiintat si cati,etiile cele, tocmai acum in
vremea noastra3... Cand sa-ti petreci si tu tineretea, apuca-te de carturarie2 parca
are omul zece vieti3 1ot umbland noi din scoala in scoala, mai mult, ia, asa, Dde
frunza frasineluluiE, maine, poimaine avem sa ne trezim niste babalaci gubavi si
oftigosi - numai buni de faciit popi, iesiti din #ocola."
Fasul lui Creanga este unul sanatos, de origine populara. #i trebuie precizat ca
in 'mintiri sunt prezente principalele categorii ale umorului, atat cel de situatie
"izvorat din fapte, intamplari) sau cel de caracter "provenit din felul de a fi al unor
9
personaje), cat si cel de limbaj - prezent mai ales in ultimele doua capitole
"adolescentul manuieste mai bine limba, nu-- mai intereseaza, in primul rand,
faptele, este capabil de ironie si autoironie),
! intamplare ,azlie este aceea in care povestitorul insista, cu mijloace diferite,
asupra precaritatii fizice a "zmeilor" lui Auca mosneagu2
"Fogu-te mana mai tare, mos Auca, zic eu, sa nu se mai uite satul ca la urs la
noi3
Auca mosneagu, insa, mana cum stia el, caci smartoagele lui de cai erau vlaguiti
din cale-afara si slabi si ogarjiti ca niste mati de cei lesinati, nu zmei, cum zicea
mama, care nu stia cum sa ma urneasca mai degraba din casa".
!bservam ca epitetele, relativ sinonime, suit trei2 "vlaguiti", "slabi", "ogarjiti".
$rimul si ultimul sunt insotite de determinante cu valoare de indici ai
superlativului, realizati fie cu ajutorul unei comparatii ""ca niste mati"), fie printr-o
locutiune adverbiala ""din cale-afara"). ! aata constituit, siragul sinonimelor
sporeste cu inca unul, caci termenul de comparatie "mati) are si el un epitet,
foarte e6presiv, ""de cei lesinati"), asezat in relatie de sinonimie metaforica fata
de ceilalti trei ""vlaguiti", "slabi", "ogarjiti")
#piritul "nastratinesc" "G. Calinescu) se manifesta, - la Ion Creanga, prin
voluptatea vorbirii aluzive si a ironiei sau prin "limbajul cotcaresc", termen inspirat
de titlul uneia din povestirile cele mai caracteristice - *os I#ic,ifor Cotcariul.
(lacaii de pe "ro,atca $acurari" "ulitaG marginasa a Iasilor), pusi pe sotii pe
seama lui mos Auca, ,araba-giul, si a jalnicului sau "ec,ipaj", vadesc naravul
vorbei impungarete2 "un flacauan al dracului ne-a luat in las cum se cade, zicand2
- *osule, ie sama de tine bine telegarii ceia, sa nu ieie vant ca lasul =sta-i mare
si, %oamne fereste, sa nu faci vro primejdie3"...
'cestei anecdote, cu rolul de a inviora naratiunea, ii urmeaza comentariul
scriitorului, ce devine parte componenta a e6punerii2 "'tat i-a trebuit lui mos
Auca, s-apoi lasa pe dansul cate parastase si panag,ii, toate i le-a radicai..."
G. Calinescu observase ca de fapt "'mintirile si $ovestile sunt parti narate dintr-o
intocmire, dramatica cu un singur actor, monologica. Creanga vorbeste ca un
povestitor, ca un om care sta pe o lavita si istoriseste altora, fiind el insusi erou
10
c,iar in naratiunea obiectiva". 'sa se e6plica faptul ca autorul ne face sa-i simtim
fiinta risipita printre randurile intamplarilor relatate, prin sc,imbarea persoanei
gramaticale. Focada persoanei I cu a Ii-a se e6plica prin aceea ca, privita din
perspectiva maturitatii, propria copilarie ne apare cufundata intr-un timp subiectiv
enorm, care indreptateste dedublarea.
$rocedeul autoadresarii "partea a I7-a) e specific artei lui Creanga si se aplica
asupra unor te6te cu o structura stilistica mai comple6a, de e6emplu in pasajul2
"'poi lasa-ti, baiete, satul, cu tot farmecul frumusetilor lui si pasa de te
du in loc strain si asa de departe, daca te lasa pardalnica de inima3 #i doar ma si
sileam eu, intr-o parere, s-o fac a intelege pe mama ca pot sa ma si bolnavesc
de dorul ei". 'cum +ica face ,az de necaz.
!bservam ca alterneaza aici atat formele verbale de persoana a Ii-a ""lasa-ti",
"pasa", "te du") cu cele de persoana I ""ma sileam eu", "pot sa ma bolnavesc")
cat si sensurile verbului "a lasa"2 "lasa-ti, baiete, satul" "paraseste-ti, baiete,
satul) "daca te lasa pardalnica de inima" "daca iti ingaduie). #e subliniaza astfel
buna dispozitie a povestitorului. Cand intra caruta lui mos Auca in Iasi, oamenii il
tot iau peste picior. +ica pune un tol peste el si peste @a,a-ria si i se adreseaza
batranului cu ironie2 "- *os Auca, de te-a intreba cineva, de-acum inainte, de ce
trag caii asa de greu, sa-i spui ca duci niste drobi de sare de la !cna, si las daca
nu te-a crede fiecare3..."
7oiosia, e6presie a optimismului poporului nostru, se mai realizeaza si prin
alunecarea povestirii de Ia lucruri serioase la gluma2 "7orba unei babe2 D#a dea
%umnezeu tot anul sa fie sarbatori si numai o zi de lucru, si atunci sa fie praznic
si nunta.E". #i inca un e6emplu2 "Caci nu va para saga2 de la +eamt pana la Iasi
e catu-i de la Iasi pana la +eamt, nici mai mult, nici mai putin. #i mai bine sa
ramai pe loc, Ioane, c,iteam in mintea mea cea proasta"... "observam
autoadresarea).
Hmorul se realizeaza si prin aluzii, proverbe, zi cat ori, e6presii populare, imbinari
neasteptate de cuvinte, care, toate, dau masura inepuizabilei inventivitati verbale
si frazeologice a lui .Creanga.
11
"1rebuie sa observam ca vitalitatea eroilor, patosul si elanul cu care ei se
daruiesc faptei confera evenimentelor proportii ,iperbolice. Cand se fugaresc sau
se ,arjonesc, cand se bat, cand plang si cand rad, cand le e foame si sete si frig,
personajele c,eltuiesc o mare cantitate de energjie" "G. 1o,aneanu).
In planul e6presiei, consecinta va fi frecventa ideii de superlativ realizata printr-o
gama de procedee variate si originale. %e e6emplu, autorul spune2 "*os Auca
era tulburat din cale-afara" " smartoagele lui de cai erau vlaguiti din cale-afara"2
"mort-copt, trebui sa fac pe-c,eful mamei" "*ama atunci ma si ia rapede-rapede
la pornit" unde avem de-a face cu superlativul "insusirii" "nu al "actiunii").
Efecte comice obtine scriitorul prin imbinari neasteptate de cuvinte. Cand +ica si
@a,aria ajung in caruta lui mos Auca, "era dimineata inainte de taierea capulii
#fantului Ioan >otezatorul... si fetele si flacaii... foiau prin sat in toate partile, cu
bucuria zugravita pe fete3", numai tinerii nostri eroi se duceau "surgun dracului
pomana, ca mai bine n-oi putea zice". 1ermenul "surgun" este varianta invec,ita
pentru "surg,iun", sinonim cu neologismul e6il este un cuvant intrat in le6icul
pasiv al limbii noastre "dar care apartinea, cand era inca viu, si altor graiuri, nu
numai celui moldovenesc) a fi deci in surg,iun si a fi trimis dracului pomana
inseamna a te afla intr-o situatie limit# "foarte dramatica).
$articiparea afectiva a scriitorului la evenimentele pe care insusi le evoca,
sugestia prezentei sale vii in miezul faptelor si langa propriile sale personaje se
realizeaza printr-un cumul de procedee artistice. 'ngajarea sa afectiva la cele
narate se face prin dativul etic, in cadrul dialogului2
"Ei apoiI3 #tiutu-v-am eu ca si voi mi-ati fost de-acestiaI zise mos Auca,
mergand pe langa cai, plin de nadu,".
E6ceptionala capacitate a lui Creanga de a folosi limba vorbita pentru a e6prima
ganduri, atitudini, stari sufletesti variate se e6prima printr-o multitudine. de
procedee2 propozitii e6clamative si interogative, interjectii, proverbe si zicatori,
locutiuni verbale.
Cand este luat peste picior de un "flacaoan al dracului", mos Auca zice2 "I-au zi,
mai3 %ac-ar sti el, c,iol,anosul si ticaitul, de unde-am pornit asta-noapte, s-ar
strange lioarba acasa, n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei...
12
$atruzecile mane-sa de golan3 %aca n-a stat oleaca, sa-- invat eu de a mai lua
alta data drumetii in ras3" .
Femarcam prezenta e6clamatiei, procedeu stilistic des folosit in te6t, prin care
autorul isi e6prima mirarea, cu multiplele si variatele ei nuante. In pasajul citat se
e6prima indignarea cea mai puternica, mergand pana la invectiva ""patruzecile
mane-sa de golan3").
Intre procedeele de stil vobit, deseori apare la Creanga particula demonstrativa
"iata", cu variantele ei fonetice "iaca", ori de cate ori vorbitorul se arata surprins
oarecum de ivirea neasteptata a unei persoane sau a unui eveniment2 "...si ,ai-
,ai, ,ai-,ai, pana-n ziua, iacata-ne in 1argul (rumos". "#i ca-mai ba sa zicem
nici carc", "dar vai de masul nostru...", "iaca si soarele rasare", "Iaca de ce nu,
dragalita %oamne2 eram si eu acum ,oltei, din pacate". Cand surprinderea este
provocata de un lucru a carui e6istenta povestitorul p percepeG mai intai cu ure-
c,ea locul lui "iaca" il ia sinonimul "ia"2 "I-auzi, mai3 zice acum batranul."
E6presia "n-ar mai dardai degeaba asupra caisorilor mei" devine foarte plastica,
avand sensul "n-ar mai critica" - si provoaca rasul din relatarile anterioare am
aflat ca "telegarii" lui mos Auca erau niste "smartoage" de cai, "vlaguiti din cale-
afara, si slabi, si bgaiijiti ca niste mati din cei lesinati". %e aceea baietii au mers
intre $odu-Aeloaie si Iasi mai mult pe jos decat in caruta, caci "zmeii,., se muiese
de tot".
!ralitatea stilului este sporita si de locutiunile verbale intalnite in te6t2 cand
@a,aria isi indeamna tovarasii sa porneasca la drum, acelasi mos Auca ii
raspunde2 "- Ca bine zici, dascale @a,aria3 parca ti-a iesit un sfant din gura3"
E6presia are inteles figurat de2 "asa-i", "bine-ai zis". *area lor plasticitate
serveste la sugerarea linei semnificatii oarecum abstracte. 'lte e6emple2 "'
stricai orzul pe gaste", "s-a dus vestea ca de popa tuns" "ceva ifesit din comun),
sunt e6presii care atesta marea originalitate a lui Creanga.
Fepetitia, procedeu stilistic de aseme,ea caracteristic pentru vorbirea populara,
apare foarte des la Creanga. #e repeta interjectiile2 "Ei, ei, mai @a,arie, zjic eu"
sau "Ei, apoiI3 #tiutu-v-am eu ca si voi mi-ati fost de-acestia3".
7ariate sunt aspectele repetarii verbului ca e6emplu2
13
"+u ma duc, mama, nu ma duc la #ocola3". #a se remarce intreita repetare a
epitetului - nume predicativ -"drag", totdeauna inaintea verbului copulativ,
purtand, de fiecare data, accentul frazei, in urmatoarea situatie2
"%ragu-mi era satul nostru", "dragi-mi erau tata si mama", "dragi-mi erau
sezatorile" sau "*ama atunci ma si ia rapede-rapede la pornit, fara sa am cand
ii spune de calugarie" ori "#i, dupa ce jucaum cat jucam",., sau "#i cu cata carte
stiu, cu cata nu stiu", "#i cate si mai cate nu canta..." #e repeta alte parti de
vorbire2 "suim incet incet codrul $ascanilor", "se revarsa paraile... ducand in sine
multe-multe patimi",
>azandu-se pe limba populara. Creanga recurge e6traordinar de des la proverbe
si zicatori, citate pe care tine sa le anunte ca atare, cu ajutorul formulei "vorba
ceta" "cateodata "povestea ceea" sau "bine-a zis cine-a zis"). #pre a mari forta
convingatoare a unei constatari sau observatii personale si a-i acorda o valoare
oarecare generala, vorbitorul invoca autoritatea intregii colectivitati uraaie, care,
fiind vesnica, "stie ce spune", deci nu poate gresi.
E6emple2 "%ar, vorba ceea2 Hrsul nu joaca de bunavoie", "*ort-copt, trebui sa
fac pe c,eful mamei, sa plec fara vointa si sa las ce-mi era drag". #i2 "1ot
umbland noi doi din scoala in scoala, ia, asa, de frunza frasinelului.."
Hn alt procedeu stilistic bogat in efecte este intrebuintarea, cu sens
augumentativ, a diminutivelor. Contrastul dintre forma si continut e6plica
valoarea e6presiva neobisnuit de mare a acestui procedeu, iar pe de alta parte,
folosirea lui atunci cand vorbitorul este ironic de e6emplu, mos Auca este
"insuratel de-al doilea a carui tanara nevasta avusese grija sa-- trezeasca la
timp". %e observat contrastul de mare efect, in care ironia iese clar la iveala, intre
epitetul "*osneagu" si diminutivul "insuratel", sau "n-ar mai dardai degeaba
asupra caisorilor mei" - in care nuanta ironica e foarte clara.
Foman al copilariei, 'mintirile lui Ion Creanga zugravesc zburdalnicia si
nevinovatia acestei, varste, conturand un erou cu o personalitate pregnanta.
Aumea rurala este privita din interior, din perspectiva eroului narator aflat la
varsta copilariei, iar uneori la maturitatea reflectiei si a nostalgiei. +ica se
autocaracterizeaza cateodata, dar modalitatea principala de construire a
14
personajului ramane rostogolirea formidabila de intamplari prin care trece sau la
care este martor. 'utorul-povestilor interpreteaza evenimentele intr-un monolog
neobosit si incitant totodata "de aici caracterul liric - naratiunea lirica - din
'mintiri).
!pera urmareste, prin nararea faptelor si a intamplarilor, procesul de formare a
lui +ica, precum si evolutia lui spirituala in relatiile cu mediile sociale pe care le
strabate.
'mintiri din copilarie este capodopera care-- asaza pe autorul ei intre marii
prozatori ai lumii2 (laubert. 1urg,eniev, %ic:ens.
Evocarea copilariei se face din - perspectiva departata a maturitatii. Consecinta
cea mai izbitoare a acestei atitudini este calitatea stilului , vag nostalgic si de o
mare caldura sufleteasca, apartinand unei fiinte intelegatoare, inzestratacu un
limbaj de o uluitoare autenticitate si de o rara savoare le6icala.
Creanga este o fiinta joviala si sociabila, care rade din inima, rade spre a starni
,azul. Fasul lui nu pedepseste, e semn al dragostei de oameni.
15

S-ar putea să vă placă și