GHID METODOLOGIC DE IMPLEMENTARE A SMO PENTRU SERVICIILE DE TIP REZIDENTIAL

CUPRINS
Introducere...................................2
Recomandari pentru implementarea
Standardului 1: Misiunea............................ 4
Standardului 2: Locul in sistemul de servicii sociale judetean/
local al sectoarelor municipiului Bucuresti...............
5
Standardului 3: Admiterea in cadrul serviciului de tip rezidential............. 6
Standardului 4: Planul individualizat de protectie.................... 7
Standardului 5: Mentinerea legaturilor cu parintii, familia largita si
alte persoane importante sau apropiate fata de copil............
17
Standardului 6: Implicarea comunitatii...................... 19
Standardului 7: Iesirea din cadrul serviciului de tip rezidential.............. 20
Standardului 8: Participarea copiilor......................... 21
Standardului 9: Intimitate si confidentialitate..................... 24
Standardului 10: Asigurarea hranei........................ 24
Standardului 11: Aspectul exterior, imbracamintea, echipamentul si banii de buzunar..... 26
Standardului 12: Starea de sanatate a copiilor si prevenirea imbolnavirilor.......... 28
Standardului 13: Tratamentul medical si administrarea medicamentelor........... 30
Standardului 14: Educatia........................... 31
Standardului 15: Activitati de recreere-socializare................... 32
Standardului 16: Reclamatii si reprezentare.................... 33
Standardului 17: Protectia copilului impotriva abuzurilor................. 35
Standardului 18: Relatia personalului cu copiii..................... 37
Standardului 19: Controlul comportamentului................... 40
Standardului 20: Absenta unui copil fara permisiune.................. 43
Standardului 21: Notificarea cu privire la evenimentele importante............. 43
Standardului 22: Amplasamentul, compartimentarea si dimensiunile constructiei...... 44
Standardului 23: Conditiile de locuit......................... 45
Standardului 24: Spatiile igienico-sanitare...................... 46
Standardului 25: Siguranta si securitatea...................... 47
Standardului 26: Recrutare si angajare...................... 48
Standardului 27: Numarul si structura de personal................... 49
Standardului 28: Formarea initiala si continua a personalului..............
Standardului 29: Supervizare............................
Standardului 30 Proiectul institutional.......................
Standardului 31: Managementul comunicarii si informatiei................
Standardului 32: Managementul resurselor umane...................
Abrevieri....................................
Anexe....................................
INTRODUCERE
Serviciile de tip rezidential, denumite in continuare SR, sunt variate ca organizare si functionare, insa baza lor
comuna o reprezinta gazduirea si ingrijirea copiilor. Aceste servicii pot fi de diverse tipuri, in functie de o serie
de factori, cum ar fi:
a) Misiunea serviciului
Pentru protectia speciala a copiilor separati de parinti: centre de plasament, centre de primire in

regim de urgenta
Pentru prevenirea separarii copiilor de parinti: centre maternale
NOTA
Centrele de plasament includ si variante care au misiuni si/ sau organizare diferite, fiind cunoscute sub
urmatoarele denumiri:
- case de tip familial (vezi mai jos);
- apartamente (organizate pe modelul centrelor de plasament de tip familial);
- apartamente de tranzitie (pentru tinerii care urmeaza sa paraseasca sistemul de protectie a
copilului).
Similar, centrele de primire in regim de urgenta includ si adaposturile (pentru protectia de scurta durata a
copiilor separati de parinti; in functie de tipul adapostului, admiterea copiilor se poate face numai in regim de
urgenta sau, in functie de caz, fie in regim de urgenta, fie in regim de plasament; exemple de adaposturi, pentru
copiii strazii, pentru copiii abuzati, neglijati si exploatati).
b) Modul de organizare
Pe model familial
- Centre cu module de tip familial - centre publice, fara personalitate juridica, al caror personal
pentru educatia, de regula informala si non-formala, si ingrijirea de baza este reprezentat de
educator/ educator specializat care lucreaza in ture;
- Case de tip familial - centre de plasament publice si private, cele din urma avand
personalitate juridica, al caror personal pentru educatia informala si pentru ingrijirea de baza
este reprezentat de asa-numitul "parinte social" care locuieste impreuna cu copiii; in cazul
caselor publice de tip familial, se poate intalni si modelul cu personal care lucreaza in ture.
Pe model apropiat celui clasic in ceea ce priveste conditiile de gazduire a copiilor: adaposturile si
centrele de primire in regim de urgenta pentru copiii strazii;
Pe model clasic: institutiile de tip vechi, de regula fostele internate ale scolilor speciale care nu au
fost inca restructurate.
NOTA
- Institutiile de tip clasic (vechi) se caracterizeaza in prezent prin urmatoarele aspecte principale: numar
mare de copii in centru (variaza intre 50-200), mai mult de 5-7 copii per dormitor (in medie 12-20), spatii
igienico-sanitare comune pentru copiii care locuiesc la nivelul unui palier, imbracamintea copiilor nu este
personalizata (purtarea de "uniforme"), servirea mesei se face pentru toti copii odata sau in serii mari intr-o
sala special amenajata in acest sens, personal numeros etc.
- Centrele cu module de tip familial se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte principale: numarul mediu
de copii intr-un centru modulat este in jur de 50, intr-un dormitor se afla circa 5-7 copii, spatii igienico-
sanitare de regula aferente fiecarui modul in parte (10-20 de copii/ modul), personalul este relativ acelasi
per modul etc.
- Centrele de tip familial (apartamentele, casele de tip familial) se caracterizeaza prin urmatoarele aspecte
principale: numarul de copii in centru variaza de regula intre 5-12, intr-un dormitor se afla circa 4-5 copii,
centrul este organizat pe model familial in sensul existentei spatiului de zi aferent, a bucatariei si spatiilor
igienico-corespunzatoare, precum si a unui personal relativ stabil. Un alt aspect este implicarea activa a
copiilor in viata cotidiana a casei si in invatarea deprinderilor de viata independenta (copii participa
nemijlocit la cumparaturi, la gatit si servirea mesei etc.); casele private de tip familial se impart, dupa
structura materiala, in case gen gospodarie taraneasca, gen apartament si gen sat SOS.
c) Grupul tinta de clienti - exemple
Centre pentru copiii cu dizabilitati;
Centre pentru copiii abuzati, neglijati si exploatati;
Centre pentru copiii strazii;
Centre pentru copiii care savarsesc fapte penale si nu raspund penal etc.
In anumite situatii mentionate in mod expres de standardele minime obligatorii (SMO), in cadrul
aceluiasi SR pot coexista mai multe grupuri tinta si, astfel, trebuie respectate concomitent prevederile
SMO corespunzatoare tipului de centru respectiv, precum si cele specifice anumitor grupuri de copii/
tineri. Exemple:
- un centru modulat in care traiesc copii de diferite varste, tinerii care urmeaza sa paraseasca
sistemul pot avea amenajat un spatiu asemanator apartamentelor de tranzitie, iar prezenta copiilor
cu dizabilitati impune respectarea SMO privind centrele de tip rezidential pentru copiii cu
dizabilitati.
- centrul de primire in regim de urgenta pentru copiii strazii organizat in cadrul unui centru de
plasament
Beneficiarii SR sunt:
copiii separati, temporar sau definitiv de parintii lor, ca urmare a stabilirii, in conditiile legii, a masurii de
plasament;
copiii pentru care a fost dispus, in conditiile legii, plasamentul in regim de urgenta;
tinerii, care au implinit varsta de 18 ani si care beneficiaza, in conditiile legii, de protectie speciala;
cuplurile parinte/ reprezentant legal-copil, in situatia constatarii riscului de abandon al copilului din motive
neimputabile parintelui/reprezentantului legal sau in situatia includerii acestora intr-un program de restabilire
a legaturilor familiale;
copiii neinsotiti de catre parinti sau alt reprezentant legal care solicita o forma de protectie in conditiile
reglementarilor legale privind statutul si regimul refugiatilor.
Principiile care stau la baza activitatii SR sunt:
a) respectarea si promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului;
b) deschiderea catre
comunitate;



c) asigurarea, in mod adecvat, a unor modele de rol si statut social, prin incadrarea unui personal mixt si
deschiderea centrului catre comunitate;
d) egalitatea sanselor si nediscriminarea;
e) asistarea copiilor in realizarea si exercitarea drepturilor lor;
f) respectarea demnitatii copilului;
g) ascultarea opiniei copilului si luarea in considerare a acesteia, tinand cont de varsta si gradul sau de
maturitate;
h) mentinerea relatiilor personale ale copilului si a contactelor directe cu parintii, familia largita, precum si cu
alte persoane fata de care copilul a dezvoltat legaturi de atasament sau care sunt importante pentru copil;
i) mentinerea impreuna a fratilor;
j) promovarea unui model familial 535c26f de ingrijire a copilului;
k) asigurarea unei ingrijiri individualizate si personalizate a copilului;
l) asigurarea protectiei copilului pe o perioada determinata, pana la (re)integrarea acestuia in familia naturala,
largita sau substitutiva;
m) asigurarea protectiei impotriva abuzului, neglijarii si exploatarii copilului;
n) asigurarea unei interventii profesioniste, prin echipe multidisciplinare;
o) asigurarea confidentialitatii si a eticii profesionale.
Conform legii, SR pot fi organizate de catre directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului
(DGASPC), organisme private acreditate (OPA) sau parteneriate intre acestea doua (SR public-privat). Astfel, in
SMO prin furnizorii de servicii care au in subordine s-au organizeaza SR se inteleg DGASPC si OPA.
O alta precizare este faptul ca atat SMO, cat si ghidul prezent se adreseaza in principal centrelor de plasament, cu
variantele amintite anterior. Desigur exista o serie de aspecte care sunt comune tuturor SR si care se regasesc de
altfel in SMO specifice, de exemplu pentru centrul maternal, centrul de primire in regim de urgenta pentru
copilul abuzat, neglijat sau exploatat.
Recomandam utilizarea si promovarea noii denumiri "servicii de tip rezidential" si in subsidiar a denumirii
"centre de plasament" care sunt mentionate de Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor
copilului si mai putin a acelor denumiri care contin cuvantul "casa". Adevarata casa a copilului este intr-o familie
(familia naturala, familia extinsa sau familia adoptiva).
Protectia copilului intr-un serviciu de tip rezidential este temporara si trebuie sa dureze cat mai putin, pana cand,
prin eforturile profesionistilor, ale familiei si ale comunitatii se reuseste identificarea si punerea in practica a
unei solutii cu caracter permanent, adaptata situatiei particulare a copilului/ tanarului. Astfel, daca situatia
copilului impune protectia intr-un serviciu de tip rezidential, acesta nu trebuie sa fie o simpla casa , pentru ca, in
fapt, oricat de frumos si confortabil ar fi nu este sinonim cu o casa, ci trebuie sa fie un centru deschis catre
comunitate si integrat intr-un sistem de servicii, toate destinate integrarii socio-familiale a copilului.
Un alt aspect important este faptul ca se promoveaza mediul de tip familial in cadrul SR. Legea nr.272/2004
precizeaza clar la art.110 alin.(5) ca SR se organizeaza pe model familial. Astfel, strategiile judetene trebuie sa-
si adapteze obiectivele astfel incat institutiile de tip vechi sa dispara prin inchiderea lor si crearea de SR sau sa fie
restructurate pe module de tip familial.
Standardul 1: Misiunea
Fiecare serviciu tip rezidential are o prezentare scrisa a misiunii sale, precum si un ghid pentru copilul/
tanarul beneficiar care precizeaza clar modul de organizare si functionare si serviciile oferite.
SR au drept misiune generala furnizarea sau asigurarea accesului copiilor, pe o perioada determinata, la gazduire,
ingrijire, educatie si pregatire in vederea reintegrarii sau integrarii familiale si socio-profesionale.
Activitatile de gazduire, ingrijire, educatie non-formala si informala, sprijin emotional, consiliere, precum si
dezvoltarea majoritatii deprinderilor de viata independenta si a unora dintre activitatile legate de reintegrarea sau
integrarea familiala se acorda obligatoriu in locatia SR. Celelalte activitati se pot acorda de catre acelasi furnizor
sau de alti furnizori de servicii, in aceeasi locatie sau in alte locatii decat cea in care are loc gazduirea copilului,
insa accesul la aceste activitati este asigurat si monitorizat de SR in responsabilitatea caruia se afla copilul si care
ii asigura gazduire.
Acest standard evidentiaza faptul ca serviciul este centrat pe copil, pe respectarea drepturilor sale - fiind necesar
ca personalul angajat, copiii si parintii, comunitatea sa aiba o intelegere profunda a misiunii SR si sa-si
organizeze interventia in conformitate cu aceasta.
Misiunea este elaborata de coordonatorul SR impreuna cu echipa si trebuie sa fie avizata de DGASPC,
reprezentat de Consiliul Director. Avizarea este necesara pentru a asigura incadrarea acestui serviciu in strategia
judeteana/ locala de protectie a copilului si se impune atat pentru SR publice, cat si pentru SR private.
Misiunea este specifica fiecarui serviciu rezidential; de exemplu, in cazul unei complex rezidential, in care exista
atat centru de plasament, cat si apartamente, misiunea se elaboreaza separat pentru centru, respectiv apartamente.
Ideea fundamentala este ca beneficiarii (copil si familie), partenerii SR si comunitatea in ansamblul ei sa aiba
posibilitatea de a intelege cat mai clar scopul acelui serviciu, pentru ce exista si functioneaza in comunitatea
respectiva.
Formularea misiunii este accesibila si concreta, astfel incat sa evidentieze specificul SR dintr-o anumita
comunitate; textul avizat se poate folosi la pliante de prezentare, afise, fluturasi etc.
Minimumul necesar pentru respectarea acestui standard este ca fiecare SR sa aiba:
- formularea misiunii avizate, afisata si sub forma de pliant
- ghidul de prezentare a serviciului pentru beneficiari
- ghidul pentru personalul angajat si voluntari
Standardul 2: Locul in sistemul de servicii sociale judetean/ local al sectoarelor municipiului
Bucuresti
Fiecare serviciu de tip rezidential are la dispozitie o prezentare schematica a sistemului de servicii sociale
de la nivel judetean sau local al sectoarelor municipiului Bucuresti, care precizeaza clar locul ocupat de
serviciul in cauza si relatiile de colaborare cu celelalte servicii.
Acest standard evidentiaza faptul ca serviciul este integrat in comunitate si intr-un sistem de servicii (spre
deosebire de vechile institutii rezidentiale care aveau un caracter inchis, cvasi-izolat), aspect care trebuie inteles
atat de copii si parinti, cat si de personal.
Cea mai simpla reprezentare este o schema in care central este reprezentat SR respectiv si in jurul sau celelalte
institutii si servicii cu care se relationeaza:
- DGASPC/ OPA ca structura coordonatoare
- alte servicii de protectie a copilului (centru de consiliere, centru de pregatire a integrarii/ reintegrarii in
familie etc.)
- scoala/ scolile din comunitate la care sunt inscrisi copiii
- medicul de familie, policlinica cu care colaboreaza SR
- servicii de recuperare/ reabilitare
- baze sportive si cluburi pentru petrecerea timpului liber etc.
In schema cu locul serviciului in comunitate fiecare organizatie este trecuta cu numele complet si se recomanda
mentionarea numarului de telefon si/ sau adresei.
Cartografierea sistemului judetean/ local de servicii se face la nivel de DGASPC si include toate serviciile
publice si private acreditate si a relatiilor dintre acestea. Acest document nu este in responsabilitatea
coordonatorului SR, ci este un document reprezentativ elaborat pentru un judet sau sector al municipiului
Bucuresti. Precizand care este locul SR in aceasta schema a serviciilor se asigura accesul personalului si al
beneficiarilor la o viziune de ansamblu asupra sistemului, fiind mai clare relatiile de colaborare, dar si
perspectivele de evolutie a SR.
Standardul 3: Admiterea in cadrul serviciului de tip rezidential
Copiii/ tinerii beneficiaza de serviciile si activitatile desfasurate in cadrul serviciului de tip
rezidential numai daca acesta poate raspunde nevoilor lor individuale de ingrijire, educatie,
socializare etc., stabilite printr-o evaluare initiala.
Admiterea copiilor in SR se face numai in baza masurii de plasament decisa fie de CPC in situatia in
care parintii si copilul cu varsta peste 14 ani sunt de acord in acest sens sau de catre instanta
judecatoreasca atunci cand acordul acestora lipseste din varii motive. Atat CPC, cat si instanta trebuie
sa tina cont de urmatoarele cand se ia decizia de plasament intr-un serviciu de tip rezidential:
a) nu este posibila plasarea copilului la familia extinsa sau la familia substitutiva;
b) mentinerea fratilor impreuna;
c) facilitarea exercitarii de catre parinti a dreptului de a vizita copilul si de a mentine legatura
cu acesta;
d) plasarea copilului cat mai aproape de comunitatea din care provine (principiul
proximizarii);
e) plasarea cu prioritate in centre/case de tip familial;
f) consultarea prealabila a coordonatorului SR.
Toate aceste aspecte obligatorii prin lege, precum si altele specifice trebuie sa se regaseasca in
procedurile de admitere si evaluare ale SR.
Desemnarea persoanei responsabile este un moment crucial la admiterea copilului in SR. Pentru
inceput persoana responsabila este de regula unul dintre educatorii grupei in care este repartizat
copilul, iar in cazul caselor de tip familial este asa-numitul "parinte social". Avand in vedere nu numai
momentul desemnarii persoanei responsabile, dar si activitatea generala de ingrijire de baza si
educare predominant informala prestata de "parintele social" rezulta in mod implicit necesitatea
formarii continue cu prioritate dupa regulile educatorului specializat si ale asistentului maternal
profesionist.
Desi intervine in calitate de profesionist in primul rand, persoana responsabila respecta in
interactiunea sa cu copilul valorile de baza ale unei relatii parentale de calitate:
caldura si afectiune;
limite clare si bine precizate;
raspuns imediat la nevoile copilului;
disponibilitate de a raspunde intrebarilor copilului;
sanctionare educativa, constructiva a comportamentelor inacceptabile ale copilului;
respect;
deschidere si comunicare;
recunoasterea calitatilor si a reusitelor;
confidentialitate si incredere reciproca.

In acelasi timp, persoana responsabila va avea grija sa delimiteze clar rolul sau de rolul parintilor,
pentru a nu produce dependenta copilului de SR.
Dupa admitere, copiii trebuie ajutati sa se integreze colectivului din SR, fapt pentru care este necesara
derularea unui program de acomodare a carui durata este minim de 2 saptamani conform SMO.
Acest program poate include urmatoarele aspecte si este coordonat de persoana de referinta a
copilului:
Copilului, precum si familiei acestuia sau reprezentantului legal, li se explica foarte clar, pe
intelesul lor, care este specificul SR, ce asteapta personalul de la ei, care sunt facilitatile etc;
Copilul va fi prezentat celorlalti copii, i se va prezenta SR, locul unde va dormi si unde poate
sa-si pastreze obiectele personale, fiind indrumat, ajutat sa inteleaga, sa accepte si sa
respecte noul mediu si persoanele din jur si cum sa relationeze cu acestea;
La repartizarea copilului in grupa se are in vedere mentinerea fratilor impreuna, a copiilor care
sunt legati printr-un anumit grad de rudenie, care provin din acelasi cartier/comunitate;
Copilului i se va permite sa aiba cu el obiecte personale, jucarii preferate si va fi sprijinit
indeaproape de personal in procesul de acomodare. Obiectele personale il ajuta nu doar in
pastrarea identitatii si a istoriei proprii; ele sunt niste repere ale trecutului, care ii dau copilului
un sentiment de continuitate si de siguranta.
Copilul va fi incurajat sa-si exprime opiniile in legatura cu sentimentele posibile de anxietate pe
care le incearca fiind departe de familie sau mediul in care a trait;
In aceasta perioada sau dupa, copilul poate sa-si aleaga o persoana de referinta, cu care sa
poata comunica in legatura cu toate problemele sale;
Personalul va urmari cunoasterea copilului, favorizand integrarea lui in grupa, dar si in
comunitate (gradinita/scoala, vecinatate etc.);
Copilul trebuie sa fie informat, intr-o maniera clara si accesibila, in raport cu nivelul lor de
intelegere, despre ce este permis si ce nu in SR. Astfel, in timp, va constientiza faptul ca
regulile sunt importante pentru asigurarea unei convietuiri armonioase cu ceilalti copii si cu
personalul.
Copilul va fi ajutat sa inteleaga motivele pentru care o perioada determinata va locui in serviciul
rezidential si sa aiba o abordare pozitiva si increzatoare ca acest demers este spre binele sau.
Personalul trebuie sa stie care sunt copiii aflati in perioada de acomodare si sa le acorde sprijinul
necesar tinand cont de opiniile copiilor, preferintele acestora. Personalul este pregatit continuu ca sa
respecte istoria copilului, sa nu comenteze sau sa judece greselile parintilor sau situatia socio-
economica a familiei. De asemenea, ritmul activitatilor cu copilul este adaptat particularitatilor acestuia.
Mai mult decat in alte perioade, copilul trebuie sa beneficieze de sprijin emotional si, dupa caz, de
consiliere.
Un rol important in acomodarea noului-venit il au ceilalti copii rezidenti. Din acest motiv, copiii din SR
vor fi informati din timp si pregatiti sa primeasca un noul coleg/ o noua colega.
Copiii pot fi antrenati in mici concursuri de idei - "cum sa sarbatorim venirea unui nou coleg" - si pot fi
solicitati sa indeplineasca sarcini concrete.
In concluzie, primirea copiilor in SR reprezinta unul dintre cele mai importante momente din viata in
SR, cand toate energiile sunt indreptate catre procesul de adaptare care are loc atat pentru copil, cat
si pentru SR. In fapt, pe termen lung, SR este cel care trebuie sa se adapteze nevoilor copiilor pe care
ii protejeaza si nu invers.
Standardul 4: Planul individualizat de protectie
In cadrul serviciului de tip rezidential, fiecare copil/ tanar este ocrotit in baza unui plan
individualizat de protectie, care este dezvoltat in programe de interventie specifica pentru
urmatoarele aspecte: nevoile de sanatate si promovare a sanatatii; nevoile de ingrijire, inclusiv
de securitate si promovare a bunastarii; nevoile fizice si emotionale; nevoile educationale si
urmarirea obtinerii de rezultate scolare corespunzatoare potentialului de dezvoltare a copilului;
nevoile de petrecere a timpului liber; nevoile de socializare, inclusiv modalitatile de mentinere a
legaturilor, dupa caz, cu parintii, familia largita, prietenii si alte persoane importante sau
apropiate fata de copil si modul de satisfacere a tuturor acestor nevoi.
Planul individualizat de protectie (PIP) se intocmeste de managerul de caz impreuna cu echipa
multidisciplinara in baza evaluarii psihosociale initiale si a evaluarii detaliate a situatiei copilului in
context socio-familial si cultural. Evaluarea psihosociala initiala are loc anterior plasarii copilului in SR,
iar evaluarea detaliata dupa acest moment.
Intocmirea PIP incepe imediat dupa inregistrarea cererii pentru instituirea unei masuri de protectie speciala ca
urmare a solicitarii directe a familiei/ reprezentantului legal al copilului sau a referirii din partea SPAS, respectiv
a persoanelor cu atributii de asistenta sociala din aparatul propriu al consiliilor locale comunale din unitatea
administrativ-teritoriala in care locuieste familia cu copilul ori din partea OPA ori alte servicii din cadrul
DGASPC care instrumenteaza cazul. In consecinta, evaluarea psihosociala initiala se realizeaza fie de catre
personalul de specialitate al DGASPC (asistent social si/sau psiholog), fie de catre cel al SPAS sau OPA ori de
catre persoanele cu atributii de asistenta sociala din cadrul consiliilor locale comunale.
Managerul de caz este desemnat de DGASPC fie din cadrul propriei institutii, fie din cadrul OPA. Este
exclusa posibilitatea unui manager de caz din cadrul SR. Imediat dupa desemnare, managerul de caz
impreuna cu coordonatorul SR stabileste componenta echipei multidisciplinare cu care va parcurge
etapele managementului de caz, conform SMO corespunzatoare. Echipa multidisciplinara include
profesionisti din cadrul DGASPC, SR si alte institutii relevante pentru evaluarea si solutionarea cazului.
Desi nu face obiectul standardului 4 in mod direct, evaluarea evidentiaza nevoile copilului, fapt pentru care este
strans legata de intocmirea si monitorizarea PIP. In consecinta, sunt necesare cateva repere legate de efectuarea
propriu-zisa a evaluarii situatiei copilului, mai ales ca din echipa multidisciplinara fac parte si profesionisti ai SR
care trebuie sa aplice aceleasi principii ca si restul membrilor echipei.
Urmatoarele aspecte trebuie clarificate intre membrii echipei:
Scopul si rezultatele anticipate ale evaluarii;
Bazele legislative ale evaluarii;
Protocoalele si procedurile de urmat;
Ce institutie, echipa sau profesionist are principala responsabilitate in diferitele etape ale
managementului de caz; DGASPC este institutia responsabila cu protectia speciala a copiilor, insa
pe parcursul masurii de plasament, SR-ului i se deleaga mare parte din aceasta responsabilitate
prin intermediul realizarii PIP. Echipa este flexibila, oricand pot veni noi membrii in functie de
nevoile copilului, insa managerul de caz poate stabili un nucleu responsabil pe tot parcursul
evaluarii si solutionarii cazului. De regula, managerul de caz este persoana responsabila cu
intocmirea si monitorizarea PIP.
Cum vor fi implicati copiii si membrii familiilor in procesul de evaluare si in restul etapelor;
Ce profesionist va avea raspunderea pentru analiza rezultatelor evaluarii si intocmirea PIP
(managerul de caz);
Modul in care se va impartasi informatia intre profesionisti si intre institutii si modul cum va fi
inregistrata (confidentialitate, deontologie profesionala, dosarul copilului);
Care sunt responsabilitatile fiecarui membru al echipei in realizarea PIP.
Evaluarea:
1. Este centrata pe copil
Pe tot parcursul evaluarii, copilul este punctul central, iar parerile lui sunt luate in considerare
intotdeauna. De aceea, importanta lucrului direct cu copiii in timpul evaluarii este evidenta, inclusiv prin
gasirea unor metode potrivite, multiple, in functie de varsta, sex si cultura, pentru exprimarea dorintelor
si sentimentelor lor si intelegerea experientelor lor.
2. Se bazeaza pe dezvoltarea copilului
Copiii au o serie de nevoi diferite si complexe de dezvoltare care trebuie acoperite in diferitele stadii
ale copilariei, daca se doreste obtinerea de rezultate optime. Dezvoltarea fiecarui copil este modelata
semnificativ de experientele si interactiunea cu o serie de factori. Unii factori sunt specifici fiecarui
copil, cum ar fi mostenirea genetica sau personalitatea. Alti factori pot include problemele de sanatate
sau de dezvoltare. Altii pot fi de natura culturala, fizica sau emotionala, legata de mediul in care
traieste copilul.
3. Se bazeaza pe principii ecologice
Intelegerea unui copil trebuie sa se bazeze pe contextul familial, cultural si comunitar in care se
dezvolta. Diverse studii au aratat asocierea dezavantajelor economice si a posibilitatii de esec in
dezvoltarea copilului si asocierea dintre grupul de prieteni al unui adolescent si manifestarile pro sau
anti-sociale. La fel si impactul pe care il are sprijinul familiei largite asupra capacitatii parintilor sau
nevoia de a se lupta sa-si creasca copiii intr-o situatie de saracie. Evaluarea, prin urmare, trebuie sa ia
in considerare trei domenii:
a) nevoile de dezvoltare ale copilului;
b) capacitatea parintilor sau a familiei substitutive de a raspunde adecvat si
c) familia extinsa si factorii de mediu.
4. Asigura egalitatea sanselor
Asigurarea egalitatii sanselor nu inseamna ca toti copiii sunt tratati la fel, ci ca se raspunde nevoilor
individuale.
5. Implica lucrul cu copiii si familiile
Dezvoltarea unei relatii de parteneriat cu copiii si familiile acestora nu este intotdeauna un proces usor.
Indiferent cata rezistenta opune familia sau cat de dificila este situatia, este la fel de important sa
continuam sa gasim metode de implicare a familiei in procesul de evaluare, intocmire si realizare a
PIP. Medierea poate fi si ea de folos in stabilirea colaborarii intre profesionisti si membrii familiei.
6. Se dezvolta pe baza punctelor forte si identifica dificultatile
Este foarte important ca orice abordare a evaluarii care se bazeaza pe o intelegere completa a
situatiei copilului in familie si in comunitate sa examineze cu grija natura legaturilor dintre copil, familie
si factorii de mediu si sa identifice atat influentele pozitive cat si pe cele negative.
7. Are la baza o abordare inter-institutionala care este aplicata si in ceea ce priveste furnizarea
serviciilor cuprinse in PIP
Inca de la nastere, toti copiii interactioneaza cu profesionisti din mai multe domenii ale comunitatii, mai
ales in ceea ce priveste sanatatea, ingrijirea pe timpul zilei si educatia. Acestia poseda cunostinte
despre copil si familie care sunt esentiale pentru evaluare. Mai mult, in anumite situatii pot fi solicitati
sa realizeze o evaluare de specialitate a copiilor. Un principiu de baza, foarte important pentru
evaluare este abordarea multidisciplinara si inter-institutionala, in care evaluatorii si furnizorii de servicii
nu apartin exclusiv sistemului de promovare si protectie a drepturilor copilului.
8. Reprezinta un proces continuu, nu un eveniment singular
Pentru intelegerea situatiei unui copil separat de parinti din diverse motive este necesar un proces de
colectare de informatii din mai multe surse, confruntarea acestor informatii in cadrul familiei si folosirea
profesionistilor din mai multe domenii. Evaluarea trebuie sa continue pe toata perioada de interventie,
iar interventia poate incepe o data cu evaluarea. Evaluarea nu trebuie sa fie prea intruziva, repetata
daca nu este necesar sau continuata fara un scop clar si precis. Trebuie definite clar diferitele tipuri si
niveluri de evaluare.

9. Se realizeaza in paralel cu alte actiuni si cu furnizarea de servicii
Evaluarea psihosociala initiala si evaluarea detaliata reprezinta un proces distinct care are drept
rezultat identificarea si analiza nevoilor copilului, in vederea realizarii PIP. Aceasta nu inseamna ca nu
se pot lua masuri de interventie imediata, respectiv furnizarea de servicii corespunzator nevoilor
copilului si familiei, in paralel cu evaluarea si nu trebuie sa astepte terminarea acesteia. De altfel,
procesul evaluarii continua in dinamica pe parcursul realizarii PIP.
10. Se bazeaza pe dovezi
Profesionistii folosesc cunostintele din practica si din cercetarile asupra nevoilor copiilor si familiilor,
precum si rezultatele serviciilor si interventiilor, pentru a fundamenta evaluarea si planificarea.
Totodata, inregistreaza si actualizeaza informatia in mod sistematic si invata continuu din interactiunea
cu copiii si familiile lor.
Evaluarea detaliata presupune, in functie de nevoile si particularitatile copilului, aspecte de ordin:
b) social;
c) psihologic;
d) medical;
e) educational;
f) juridic.
Conform legii, PIP contine prestatii, servicii si interventii care se adreseaza atat copilului, cat si familiei/
reprezentantului legal si persoanelor importante pentru copil. Acestea din urma pot fi membrii ai familiei extinse,
prieteni de familie, cadre didactice sau alti profesionisti cunoscuti copilului, alti copii etc. care alcatuiesc in fapt
reteaua sociala de sprijin a copilului si familiei. De altfel, aceste persoane pot fi convocate cu ocazia consiliului
de familie care are loc anterior luarii masurii de plasament astfel incat sa se gaseasca solutia cea mai potrivita
pentru copilul respectiv.

Instructiuni pentru completarea PIP:
Partea introductiva:
In dreptul rubricii "Responsabil pentru aplicarea masurii de protectie" se completeaza cu
titulatura serviciului/ compartimentului care are obligatia monitorizarii copilului pe intreaga
perioada a masurii de protectie (de exemplu, serviciul alternative de tip familial din cadrul
DGASPC in situatia plasarii copilului la asistent maternal) si numele sefului serviciului
respectiv; in situatia OPA care nu are in structura sa astfel de servicii/compartimente se
completeaza cu numele sefului ierarhic al managerului de caz;
In dreptul rubricii "Reprezentantul legal al copilului" se completeaza cu numele parintilor sau
reprezentantului legal al copilului. Acesta din urma poate fi, conform legii: tutorele sau
presedintele consiliului judetean sau primarul de sector pentru copilul pentru care nu s-a putut
institui tutela si pentru care instanta a dispus masura plasamentului (art.62 din Legea
nr.272/2004). In situatia luarii plasamentului in regim de urgenta, cand se suspenda de drept
exercitiul drepturilor parintesti pana cand instanta se pronunta cu privire la mentinerea sau
inlocuirea acestei masuri, la aceasta rubrica se inscriu doua nume: unul al persoanei, familiei,
asistentului maternal sau sefului serviciului rezidential (coordonatorului SR) care a primit
copilul in plasament in regim de urgenta - care exercita drepturile si obligatiile parintesti
privitoare la persoana copilului si celalalt al presedintelui consiliului judetean sau primarului de
sector - care exercita drepturile si obligatiile parintesti privitoare la bunurile copilului (art.64
din Legea nr.272/2004);
In dreptul rubricii "Membrii echipei si institutia din care provin" se completeaza cu numele
tuturor profesionistilor care au contribuit la elaborarea PIP, care pot fi din aceeasi institutie cu
managerul de caz sau nu. Pentru profesionistii care lucreaza cu contract de munca partial sau cu
detasare in aceeasi institutie cu managerul de caz se vor trece ambele institutii, respectiv:
DGASPC/ OPA cu contract de munca partial sau DGASPC cu detasare si institutia cu care au
contract de munca individual. Pentru profesionistii care sunt angajati ai DGASPC dar lucreaza
in alta locatie decat managerul de caz se va mentiona si acest aspect - aceasta situatie este
valabila si pentru profesionistii care lucreaza in serviciul rezidential in care este plasat copilul.
Prestatiile pot fi in bani sau in natura si cuprind alocatiile pentru copii, alocatiile familiale (complementara
si monoparentala), venitul minim garantat, alte ajutoare speciale (de exemplu, alocatia dubla si, dupa caz,
asistentul personal pentru copilul cu dizabilitati, asigurarea transportului la scoala, centru de zi sau
tratament). Acestea sunt acordate de primarii, directiile de dialog si solidaritate sociala, alte institutii publice
centrale si locale, OPA etc., pe care managerul de caz trebuie sa le contacteze pentru a constata eligibilitatea
copilului si familiei si pentru a verifica modul de furnizare a acestora. In situatia in care managerul de caz
constata ca familia si/sau copilul in cauza au dreptul la o anume prestatie, el trebuie sa sprijine familia in
demersurile sale de obtinere a dreptului respectiv (de exemplu, sa contacteze autoritatea sau organizatia care
furnizeaza prestatia in cauza, sa sprijine familia la intocmirea documentatiei necesare, sa acompanieze
familia atunci cand considera ca acest lucru este necesar s.a.). In dreptul rubricii "Autoritatea locala
responsabila" se vor trece atat autoritatile locale si centrale, cat si OPA, care au fost deja mentionate anterior.
Serviciile sunt furnizate, in functie de nevoile copilului si, dupa caz, ale familiei si altor persoane
importante pentru copil, in diferite arii de interventie: promovarea si protectia drepturilor copilului, educatie,
sanatate, reabilitare etc. Modul concret de furnizare a serviciilor se realizeaza prin programele de interventie
specifica (PIS). In dreptul rubricii "Responsabil de caz/ persoana responsabila" se inscriu:
numele responsabililor de caz, respectiv profesionistii care indeplinesc conditiile conform
SMO privind managementul de caz in domeniul protectiei copilului, si care raspund de
realizarea PIS la nivelul SR in care este plasat copilul si a altor servicii din protectia copilului
(de exemplu, in situatia caselor de tip familial, daca copilul are nevoie de servicii in plus in
ceea ce priveste dezvoltarea deprinderilor de viata sau reintegrarea/integrarea in familie, se pot
trece responsabili de caz de la nivelul celor doua tipuri de servicii, respectiv serviciul pentru
dezvoltarea deprinderilor de viata independenta si centrul de pregatire si sprijinire a reintegrarii
sau integrarii copilului in familie);
numele persoanelor responsabile, respectiv profesionistii din servicii aflate in alte domenii
decat cel al protectiei copilului, de exemplu: servicii medicale furnizate in unitati spitalicesti
sau ambulatorii, servicii educationale furnizate in unitatile de invatamant, servicii de reabilitare
a copilului abuzat, neglijat si exploatat sau a copilului cu dizabilitati apartinand sistemului de
sanatate.
Serviciile furnizate de OPA se pot inscrie la oricare din domeniile mentionate in PIP, in functie de situatie:
centrele de zi se trec la rubrica protectiei copilului; daca in centrul de zi sunt furnizate
servicii educationale avizate de inspectoratele scolare, acest lucru se mentioneaza in rubrica
corespunzatoare, respectiv "Educatie formala si non-formala/informala";
centrele de zi pentru reabilitarea copilului cu dizabilitati se inscriu la rubrica "Reabilitare".
Serviciile de reabilitare (pentru copilul cu dizabilitati sau pentru copilul abuzat, neglijat si exploatat) se inscriu
separat la rubrica corespunzatoare indiferent de provenienta furnizorului, respectiv protectia copilului, educatie
sau sanatate.
In situatia copiilor plasati in SR, la rubrica "Protectia copilului" se trece titulatura SR, iar in dreptul
responsabilului de caz se trece coordonatorul SR. Responsabilii de caz pentru realizarea tuturor PIS de la nivelul
SR se vor mentiona fie in PIP cu ocazia detalierii acestuia, fie pentru fiecare PIS in parte anexe la PIP (vezi mai
jos la PIS).
Interventiile se refera la acele actiuni care tin de monitorizarea PIP de catre managerul de caz (de exemplu,
programarea intalnirilor cu copilul si familia, avand diverse scopuri cum ar fi evaluarea, acompanierea,
negocierea conflictelor, monitorizarea cazului dupa reintegrare etc., programarea re-evaluarii situatiei
copilului). Astfel, la rubrica "Responsabil de caz/ persoana responsabila" se trece fie managerul de caz, fie
persoana careia i-a delegat o anume sarcina care se poate trece la capitolul interventii.
Prestatiile, serviciile si interventiile care vizeaza familia si alte persoane importante pentru copil si care au impact
direct asupra bunastarii copilului imediate si potentiale (o parte din ele au fost deja descrise anterior) se inscriu si
ele in PIP, fie corespunzator in fiecare capitol cu specificarea cui se adreseaza, fie se intocmeste cate un PIP
separat, insa anexat de cel al copilului. Exemple: pensiile de invaliditate, beneficiile sociale de care beneficiaza
adultii incadrati intr-o categorie de persoane cu handicap, serviciile de consiliere, de educatie parentala s.a.
PIS pot fi abordate global in cadrul PIP (sunt parte integranta a PIP, care devine astfel mult mai detaliat decat cel
descris anterior) sau se pot desfasura in mod distinct de PIP si acest lucru depinde de ce alege managerul de caz
si echipa sa (in functie de experienta, mod practic de lucru, incarcatura de cazuri etc.) si in acest caz sunt anexe
ale PIP. PIS acopera urmatoarele aspecte, care pot, de asemenea, sa fie comasate sau si mai fragmentate decat
cele redate in continuare, in functie de situatie:
a) nevoile de sanatate si promovare a sanatatii;
b) nevoile de ingrijire, inclusiv de securitate si promovare a bunastarii;
c) nevoile fizice si emotionale;
d) nevoile educationale si urmarirea obtinerii de rezultate scolare corespunzatoare potentialului de
dezvoltare a copilului, inclusiv cele referitoare la integrarea socio-profesionala si dezvoltarea
deprinderilor de viata independenta;
e) nevoile de petrecere a timpului liber;
f) nevoile de socializare, inclusiv modalitatile de mentinere a legaturilor, dupa caz, cu parintii, familia
largita, prietenii si alte persoane importante sau apropiate fata de copil.
PIS trebuie sa contina obiective pe termen scurt, mediu si lung, activitatile corespunzatoare acestor obiective,
care pot fi periodice, inclusiv de rutina, sau ocazionate de anumite proceduri sau evenimente, durata aferenta
activitatilor, personalul de specialitate desemnat si alte persoane implicate, precum si modalitatile de
monitorizare si evaluare/ reevaluare a acestor programe.
In afara principiilor individualizarii si personalizarii, un alt aspect major subliniat de SMO este implicarea
activa a copilului si a familiei sale/ reprezentantului sau legal (consultarea si participare) pe tot parcursul
evaluarii, a elaborarii si monitorizarii PIP, a managementului de caz in general, precum si in viata cotidiana a SR.
Profesionistii au obligatia de a consulta copilul si de a tine cont de opinia acestuia, in functie de varsta si gradul
de maturitate ale acestuia, in procesul decizional si de interventie care il priveste. Opiniile copilului si ale
familiei/reprezentantului sau legal trebuie consemnate in dosarul copilului insotite de semnatura acestora (adultii
si copiii cu varsta peste 14 ani). Consultarea copilului presupune ascultare activa din partea profesionistilor si
punerea unor intrebari deschise cu privire la diversele aspecte care ii privesc pe copii, viata lor in SR si in
comunitate.
Legat de implicarea activa a copilului si a familiei/ reprezentantului sau legal este informarea
permanenta a acestora cu privire la atingerea scopului si obiectivelor din PIP, inclusiv prin mijloace
scrise care sunt prevazute de SMO. Astfel, familia trebuie sa primeasca fisele evaluarilor efectuate de
echipa multidisciplinara, precum si raportul final de evaluare intocmit de managerul de caz, PIP si
fisele care consemneaza re-evaluarile periodice si ocazionale si, dupa caz, revizuirile PIP-ului.
Totodata, copilul trebuie sa cunoasca continutul acestor documente pe masura capacitatii sale de
intelegere, iar persoana responsabila pentru realizarea acestui fapt este managerul de caz.
Reevaluarea PIP se recomanda a se efectua o data la trei luni, insa momentul este adecvat situatiei copilului si
nu se suprapune cu reevaluarea situatiei, care, legal se efectueaza in mod obligatoriu o data la 3 luni. Aceasta
presupune nu numai analiza indeplinirii obiectivelor cuprinse in PIP, ci, la nevoie, si reevaluarea situatiei
copilului in noul context si din perspectiva scopului PIP. Desigur, in cadrul PIS are loc evaluarea permanenta a
copilului de catre profesionistii responsabili de caz desemnati si consemnati in PIP si care pot anunta
managerului de caz diverse situatii (de exemplu, imbolnavirea grava a copilului, schimbarea scolii) care conduc
la reevaluarea ocazionala si revizuirea PIP inainte de termenul stabilit/ legal. Profesionistii mentionati anterior
sunt obligati sa intocmeasca rapoarte de monitorizare pe care le transmit managerului de caz pentru sinteza
tuturor datelor cu privire la copil in orice moment. In afara reevaluarii trimestriale, ocazie cu care se completeaza
si se transmit obligatoriu si rapoartele de monitorizare, se recomanda managerului de caz sa contacteze lunar
profesionistii responsabili de caz pentru a se informa cu privire la evolutia copilului. Modul de comunicare dintre
managerul de caz si responsabilii de caz trebuie stabilit de la inceput si consemnat in PIP - de exemplu, informare
telefonica lunara si de urgenta, urmata cat de repede posibil de transmiterea rapoartelor lunare de monitorizare
prin posta, fax si/sau e-mail, programarea re-evaluarilor si a intalnirilor echipei.
Coordonatorul SR trebuie sa cunoasca continutul tuturor PIP-urilor copiilor din SR si sa urmareasca, la randul
sau, in colaborare cu managerul de caz, modul de realizare a obiectivelor acestora, mai ales a celor care tin in
mod nemijlocit de activitatea din SR si cea facilitata de SR. Mai mult, trebuie sa vegheze ca activitatea din SR sa
se adapteze permanent pentru a raspunde adecvat obiectivelor cuprinse in PIP-uri. De aceea, coordonatorul SR
trebuie sa participe nu numai la sedintele echipei de profesionisti din SR, ci si la cat mai multe din sedintele de
caz care ii privesc pe copiii din SR-ul pe care il conduce. Un exemplu in acest sens poate fi adaptarea dificila a
unui copil la scoala din comunitate, fapt pentru care s-ar stabili si consemna in PIP o serie de servicii de sprijin
care necesita incheierea unor conventii de colaborare neprevazute de furnizorul de servicii si coodonatorul SR
si/sau implicarea unor profesionisti in plus fata de cei desemnati la inceput. Coordonatorul SR trebuie sa faca fata
situatiilor neprevazute de la inceput in PIP si sa ia masurile necesare astfel incat copilul sa nu aiba de suferit.
Indeplinirea cu succes a obiectivelor PIP presupune implicarea si responsabilizarea nu numai a profesionistilor
implicati, dar si a familiei, indiferent daca in primul moment aceasta isi da acordul sau nu, conform noii legislatii.
Oferirea serviciilor se face numai in baza unui contract cu familia/ reprezentantul legal al copilului, care ofera
posibilitatea participarii si responsabilizarii partilor implicate.
Contractul cu familia este un document scris incheiat intre managerul de caz si unul sau ambii parinti ori, dupa
caz, cu reprezentantul legal al copilului, in care se mentioneaza conditiile in care se vor oferi serviciile si
responsabilitatile specifice pe care fiecare parte implicata le are de indeplinit in perioada de timp stabilita.
Contractul cu familia este un instrument pe care managerul de caz il utilizeaza in cadrul procesului de
monitorizare si stabileste modalitatile concrete de aplicare a PIP din perspectiva implicarii familiei copilului.
Managerul de caz are responsabilitatea de a prezenta si explica familiei si, dupa caz, copilului: scopul acestui
contract, responsabilitatile partilor, rolul contractului in implementarea PIP, posibilitatile si conditiile in care
acest contract se poate modifica sau rezilia.
Contractul cu familia este revizuit periodic si modificat de catre managerul de caz de cate ori este
nevoie, in functie de progresele care intervin sau schimbarile survenite in derularea PIP (modificarea
PIP aduce de la sine modificarea contractului). Familia tine legatura nu numai cu managerul de caz,
dar mai ales cu personalul din SR. In aceasta situatie, familia sau personalul din SR cu atributii in
implementarea PIP trebuie sa comunice managerului de caz orice schimbare care intervine in situatia
copilului si in relatia acestuia cu familia sa si care necesita schimbarea PIP, respectiv a contractului cu
familia.
Pentru intocmire se poate adapta modelul de contract din anexa Ordinului ministrului muncii, solidaritatii sociale
si familiei nr.73/2005 privind aprobarea modelului Contractului pentru acordarea de servicii sociale, incheiat de
furnizorii de servicii, acreditati conform legii, cu beneficiarii de servicii sociale. Mai jos sunt redati o
parte termenii utilizati in acest ordin cu unele mici modificari pentru a corespunde situatia copilului/ tanarului din
SR:
- contractul pentru furnizarea de servicii sociale va fi denumit contractul cu familia/ reprezentantul
legal al copilului - actul juridic incheiat intre furnizorul de servicii (in cazul nostru, DGASPC sau OPA) si
beneficiar (in cazul nostru, parintii sau reprezentantii legali), care exprima acordul de vointa al acestuia in
vederea acordarii de servicii sociale acordate sau facilitate de SR pentru copil/ tanar; contractul va fi semnat si de
coordonatorul SR;
- serviciile sociale vor fi denumite servicii oferite/ facilitate de serviciul de tip rezidential - ansamblu de
masuri si actiuni realizate pentru a raspunde nevoilor sociale individuale, familiale sau de grup, in vederea
prevenirii si depasirii unor situatii de dificultate, vulnerabilitate sau de dependenta pentru prezervarea autonomiei
si protectiei persoanei, pentru prevenirea marginalizarii si excluziunii sociale, pentru promovarea incluziunii
sociale si in scopul cresterii calitatii vietii, definite in conditiile prevazute de Ordonanta Guvernului nr.68/2003,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.515/2003, cu modificarile si completarile ulterioare; in plus
fata de aceasta definitie, serviciile acordate si/sau facilitate de SR includ si cele referitoare la educatie, pregatire
profesionala, sanatate etc.;
- reevaluarea situatiei beneficiarului de servicii sociale - activitatea obligatorie a furnizorului de servicii
sociale de a evalua situatia beneficiarului de servicii sociale dupa acordarea de servicii sociale pe o anumita
perioada; conform Legii nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, reevaluarea se
realizeaza o data la 3 luni si se concentreaza pe continutul PIP ;
- planul individualizat de asistenta si ingrijire va fi denumit planul individualizat de protectie ;
- revizuirea sau completarea planului individualizat de asistenta si ingrijire, respectiv a planului
individualizat de protectie - modificarea sau completarea adusa PIP pe baza rezultatelor reevaluarii situatiei
beneficiarului de servicii sociale;
- contributia beneficiarului de servicii sociale - cota-parte din costul total al serviciului/ serviciilor acordat/
acordate de furnizorul de servicii sociale, in functie de tipul serviciului si de situatia materiala a beneficiarului de
servicii sociale, si care poate fi in bani, in servicii sau in natura; nu se aplica in cazul SR ;
- obligatiile beneficiarului de servicii sociale - totalitatea indatoririlor pe care beneficiarul de servicii sociale
si le asuma prin contract si pe care le va indeplini valorificandu-si maximal potentialul psiho-fizic;
- standarde minimale de calitate vor fi denumite standarde minime obligatorii - ansamblul de cerinte
privind calitatea ingrijirii, cadrul organizatoric si material, resursele umane si financiare in vederea atingerii
nivelului de performanta obligatoriu pentru SR, aprobate in conditiile legii;
- modificari de drept ale contractului de acordare de servicii sociale - modificarile aduse contractelor de
acordare de servicii sociale in mod independent de vointa partilor, in temeiul prevederilor unui act normativ;
- forta majora - eveniment mai presus de controlul partilor, care nu se datoreaza greselii sau vinii acestora,
care nu putea fi prevazut in momentul incheierii contractului si care face imposibila executarea si, respectiv,
indeplinirea acestuia;
- evaluarea initiala - activitatea de identificare/ determinare a naturii cauzelor, a starii actuale de dezvoltare si
de integrare sociala a beneficiarului de servicii sociale, precum si a prognosticului acestora, efectuata prin
utilizarea de metode si tehnici specifice profesiilor sociale, de catre furnizorul de servicii sociale. Scopurile
evaluarii sunt cunoasterea si intelegerea problemelor cu care se confrunta beneficiarul de servicii sociale si
identificarea masurilor initiale pentru elaborarea planului initial de masuri;
- evaluarea complexa va fi denumita evaluarea detaliata - activitatea de investigare si analiza a starii
actuale de dezvoltare si de integrare sociala a beneficiarului de servicii sociale, a cauzelor care au generat si care
intretin situatia de dificultate in care acesta se afla, precum si a prognosticului acestora, utilizandu-se instrumente
si tehnici standardizate specifice domeniilor: asistenta sociala, psihologic, educational, medical, juridic.
Totodata, furnizorul de servicii incheie conventii de colaborare cu alti furnizori de servicii, specialistii
si institutiile/ organizatiile relevante din comunitate pentru realizarea PIP ale copiilor protejati in SR.
Principalii parteneri ai SR sunt urmatorii:
Structurile DGASPC, care sunt de drept responsabile cu protectia speciala a copiilor pe raza teritoriului
respectiv;
Alte structuri publice de interes local pentru sistemul de protectie (CPC, consiliul judetean/ local de sector,
prefectura, primariile);
Serviciile deconcentrate ale ministerelor (inspectoratele scolare, inspectoratele de politie, directiile de
sanatate publica, directiile de dialog, solidaritate sociala si familie, inspectoratele de munca s.a.);
Serviciile comunitare locale si judetene;
Unitatile de invatamant si de pregatire profesionala;
Firme private care, pe de o parte, pot oferi posibilitatea de formare profesionala, iar pe de alta parte, pot
sponsoriza SR;
Presa.
De asemenea, SR poate beneficia de implicarea voluntara a unor persoane fizice sau juridice. Si in acest caz,
DGASPC/ OPA trebuie sa contractualizeze aceste relatii de parteneriat, in conformitate cu Legea nr.195/2001.
Contractul de voluntariat trebuie sa fie stipulate cel putin urmatoarele drepturi ale voluntarului:
a) participarea activa la elaborarea si derularea programelor in considerarea carora s-a incheiat contractul;
b) desfasurarea activitatii in concordanta cu pregatirea sa profesionala;
c) asigurarea de catre beneficiarul voluntariatului a desfasurarii activitatilor in conditiile legale de protectie a
muncii, in functie de natura si de caracteristicile activitatii respective;
d) asigurarea de catre beneficiarul voluntariatului, in conditiile prevazute de lege, impotriva riscurilor de accident
si de boala ce decurg din natura activitatii; in lipsa asigurarii costul prestatiilor medicale se suporta integral de
catre beneficiarul voluntariatului;
e) eliberarea de catre beneficiarul voluntariatului a unui certificat nominal care sa ateste calitatea de voluntar;
f) rambursarea de catre beneficiarul voluntariatului, in conditiile convenite in contract, potrivit legii, a
cheltuielilor efectuate pentru realizarea activitatii;
g) durata timpului de lucru, stabilita, in conditiile legii, sa nu afecteze sanatatea si resursele psihofizice ale
voluntarului;
h) beneficiaza de titluri onorifice, decoratii, premii, in conditiile legii.
Contractul de voluntariat urmeaza sa cuprinda cel putin urmatoarele obligatii ale voluntarului:
a) sa indeplineasca sarcinile primite din partea beneficiarului voluntariatului;
b) sa pastreze confidentialitatea informatiilor la care are acces in cadrul activitatii de voluntariat;
c) sa participe la cursurile de instruire organizate, initiate sau propuse de catre beneficiarul voluntariatului;
d) sa ocroteasca bunurile pe care le foloseste in cadrul activitatii de voluntariat.
In fapt cei mai apropiati colaboratori ai SR trebuie sa fie profesionistii care contribuie la realizarea PIP si familia
copilului.
SR, pentru a-si putea indeplini misiunea in cele mai bune conditii, ar trebui sa practice in mod regulat un mod de
lucru dinamic, divers in vederea atragerii si mentinerii partenerilor mentionati anterior si a altora. In acest sens se
pot utiliza urmatoarele modalitati:
a) Vizite si intalniri cu diferite ocazii si circumstante;
b) Oferirea permanenta de informatii privind activitatea, rezultatele, dificultatile, perspectiva SR;
c) Trimiterea de felicitari realizate de copiii protejati in SR cu ocazia sarbatorilor (1 si 8 Martie, Pasti,
Craciun), aniversarilor etc.;
d) Organizarea de spectacole si alte activitati socio-culturale;
e) Posibilitati de primire si tratare ca si intr-o familie (cu servire de ceai, cafea, dulciuri etc.).
Acest mod de lucru trebuie sa fie valabil atat pentru personal, cat si pentru copii. Acestia trebuie invatati sa-si
formeze un mod de viata sociabil, cum sa-si atraga, selecteze si mentine prietenii.
Relatia cu partenerii se bazeaza pe cateva elemente precise, cum ar fi:
- Selectia - cine te intereseaza si este asemanator conceptiei tale de munca si viata;
- Modul de primire si tratare - diferit de la caz la caz, dar si unul comun;
- Cunoasterea si respectarea programului si regulilor din SR - cand se poate veni, cu cine se ia legatura;
- Asigurarea unei constante (periodicitati).
Standardul 5: Mentinerea legaturilor cu parintii, familia largita si alte persoane importante sau
apropiate fata de copil
Copiilor din cadrul serviciului de tip rezidential li se ofera sprijin concret si sunt incurajati sa mentina
legaturile cu parintii, familia largita si alte persoane importante sau apropiate fata de ei.
Procedurile de mentinere a legaturilor cu parintii, familia largita si alte persoane importante sau apropiate fata de
copil se refera la:
a) Modalitati: vizite, petrecerea impreuna a timpului liber, a week-end-urilor, sarbatorilor si vacantelor,
telefon, scrisori, internet s.a.;
b) Conditii referitoare la vizitele in SR si in afara SR: existenta unui spatiu (si) cu aceasta destinatie,
prezenta sau absenta unui membru al personalului sau al unei rude cu ocazia vizitelor sau petrecerii
timpului liber s.a.;
c) Restrictii - vizite si iesiri interzise (de exemplu, in situatia copiilor traficati nu se permite vizita
nimanui pe perioada plasamentului in regim de urgenta), prezenta unui membru al personalului cu
ocazia vizitelor sau iesirilor.
Desi mentinerea legaturilor cu parintii, familia largita si alte persoane importante sau apropiate fata de copil se
consemneaza explicit in PIP si respectiv dosarul copilului, este necesara existenta unui registru special pentru
vizite pentru centralizarea datelor de acest gen, care sunt indicatori de evaluare a eforturilor depuse de personalul
SR.
Cunoasterea familiei si favorizarea legaturii cu familia reprezinta una dintre cele mai importante preocupari ale
personalului SR si trebuie sa devina o constanta a activitatii acestuia. Copiii sunt ajutati sa cunoasca istoria
familiei lor, sa inteleaga cauzele pentru care sunt intr-o masura de protectie speciala si sa accepte mai usor
situatia temporara a separarii de familie. In acelasi timp trebuie sa fie sprijiniti pentru ca ei si familia lor sa fie
capabili sa utilizeze toate oportunitatile oferite de SR astfel incat separarea de familie sa fie cat mai scurta si sa
nu se mai repete.
Spatiul si timpul destinate intalnirii cu familia, prietenii sau alte persoane importante pentru copil pot fi
organizate astfel incat copilul sa beneficieze de intimitate in cursul acestor vizite:
- Se poate utiliza camera de zi/ sufrageria modului, apartamentului, casei, insa fara a perturba activitatile din
SR si nici a ingradi derularea intalnirii respective.
- Dotarile spatiului de intalnire au aceeasi ambianta de tip familial (cu mobilier obisnuit acestui spatiu:
fotolii, masute joase, decoratiuni adecvate, chiar realizate de copii).
- Exista un program de vizite care este cunoscut de copii si personal, trebuie afisat pentru a fi cunoscut si de
(potentialii) vizitatori.
Pot exista situatii in care vizitele se realizeaza numai sub supraveghere, iar aceste situatii sunt decise de
managerul de caz, iar persoana care sta cu copilul in timpul vizitei este desemnat de coordonatorul SR. In aceasta
situatie pot fi membrii familiei copilului abuzat, neglijat sau exploatat (in nici un caz parintele (potential) agresor
care nu trebuie sa cunoasca locatia SR); daca copilul este insotit de mama sa, atunci prezenta unui membru al
personalului se va realiza cu acceptul acesteia.
Alte exemple de situatii cand este necesara supervizarea vizitelor (exceptand situatiile de abuz anterioare plasarii
copilului sau petrecute intr-o vizita precedenta):
Comportamentul parintilor este inadecvat ori imprevizibil sau daca acestia au probleme mentale sau
emotionale;
Parintele abuzeaza verbal de copil, critica serviciul in grija caruia este copilul sau face promisiuni
nerealiste sau inadecvate copilului;
Copilul se teme de sa stea singur cu parintii.
Parintii sunt incurajati si, dupa caz, ajutati in mod concret (chiar financiar) sa-si viziteze copiii cat mai des si sa
petreaca cat mai mult timp cu copiii lor, cu ocazia zilelor de nastere, a sarbatorilor (Craciun, Pasti), sfarsitului de
saptamana, precum si sa desfasoare unele activitati impreuna in cursul vizitelor in SR (servirea mesei, plimbari).
Familia este informata periodic cu privire la situatia copilului (stare de sanatate, situatie scolara, evolutia
copilului in SR si in relatie cu cei din jur) in vederea pregatirii reintoarcerii copilului acasa.
Educatorul de referinta, ca si ceilalti educatori sau personalul de ingrijire, au datoria sa respecte cateva reguli
deontologice de baza:
nu se comenteaza atitudinea familiei
nu se acuza sau nu se compatimeste copilul pentru faptele parintilor
nu se fac publice cauzele dramei familiale sau afectiunile de care sufera unii membri ai familiei
Este greu sa lucrezi pentru refacerea legaturii familiale, daca unii membri ai personalului fac comentarii
dureroase pentru copil.
Fiecare intalnire trebuie perceputa ca o activitate in cadrul PIP, rezultatele acesteia fiind evaluate si luate in
considerare pentru demersurile ulterioare. Intalnirea copil-familie contribuie la mai buna cunoastere a situatiei
familiei de catre profesionisti -aceasta determinand schimbari in proiectul personalizat. Pentru monitorizarea si
evaluarea evolutiei relatiilor, se vor intocmi rapoarte scrise dupa fiecare intalnire, precum si dupa reuniunile de
lucru in echipa pluridisciplinara (anexa 1). Rapoartele pot fi intocmite de educator cu sprijin/ supervizare din
partea asistentului social/ managerului de caz.
Daca scopul vizitei este sa ajute parintele sa dobandeasca abilitati parentale unul sau doi profesionisti pot
superviza vizita si pot interveni direct in diversele activitati care se desfasoara pe parcursul acesteia.
Daca in timpul vizitelor la SR parintele da dovada in mod frecvent de neglijenta, face propuneri nerealiste sau
manifesta un comportament distructiv trebuie luate in considerare urmatoarele aspecte:
Intalnirile pot avea loc si in casa unei rude; copilul se poate vedea cu familia si prietenii chiar daca parintii
nu participa la aceste vizite;
Membrii echipei pluridisciplinare trebuie sa convinga parintele de faptul ca are o responsabilitate in
legatura cu respectarea programului de vizite
Reuniunile periodice intre parinti, educator, manager de caz, supervizor si alte persoane apropiate copilului
pot duce la prevenirea neglijarii vizitelor de catre parinte.
Uneori copilul poate deveni excesiv de suparat inainte sau dupa vizita parintelui.
Sentimentele normale de pierdere sau separare se pot reactiva vazandu-si parintele si se pot manifesta
prin suparari sau alte actiuni comportamentale;
Copilul poate deveni anxios si speriat cand se intalneste cu parintele, din acest motiv intervenind o stare de
stress pentru amandoi;
Copilul poate manifesta un conflict de loialitate dupa intalnirea cu parintele si in consecinta poate respinge
educatorul sau poate refuza sa se intoarca in serviciul rezidential
Trebuie sa se realizeze o evaluare completa a supararilor copilului, daca este necesar sa refaca planificarea
vizitelor de comun acord cu cei implicati.
Daca copilul devine suparat in timpul vizitelor datorita sentimentelor de pierdere sau separare, atunci
rata frecventei vizitelor trebuie sa creasca;
Daca copilul devine anxios din cauza ca nu se simte bine cu parintele este necesar ca managerul de caz sa
se implica direct pentru a usura contactul;
Daca conflictul de loialitate contribuie la necazul copilului, managerul de caz sau/ si educatorul de referinta
il pot asigura din nou ca nu exista disensiuni intre parintii si familia lui pe de o parte si personalul serviciului
rezidential de cealata parte.
Standardul 6: Implicarea comunitatii
Serviciul de tip rezidential este deschis catre comunitate, asigurand accesul si conditiile pentru toti
copiii aflati in protectie pentru ca acestia sa poata contacta si implica in viata lor orice persoana,
institutie, asociatie sau serviciu din comunitate, conform propriilor dorinte, cu exceptia restrictiilor
prevazute in metodologia de organizare si functionare si planul individualizat de protectie.
Copiii trebuie sa fie invatati sa participe la viata comunitatii, sa observe si sa intervina in folosul
celorlalti. Astfel, personalul va discuta cu copii pentru a le cunoaste opiniile in acest sens si ii va
incuraja sa-si faca prieteni in comunitate, sa mentina legaturile cu fostii prieteni, sa efectueze vizite
reciproce etc.
La randul ei, comunitatea poate si trebuie sa se implice in activitatile SR. Se recomanda organizarea unor vizite
in SR a reprezentantilor unitatilor de invatamant, a celor culturale, OPA etc.
Existenta unei persoane de contact din comunitate pentru fiecare copil este de asemenea un indicator eficient in
aprecierea activitatii personalului. Aceasta persoana ar trebui sa fie alta decat parintii copilului, sa fie o persoana
adulta importanta si apropiata fata de copil si care sa poata fi contactata atunci cand copilul are nevoie de
prezenta acesteia.
Desi dorintele copilului sunt luate in consideratie, nu sunt de neglijat potentialele riscuri la care este supus copilul
intr-un anturaj necorespunzator sau/si in relatie cu o persoana adulta necunoscuta care poate sa-l influenteze
negativ sau chiar sa-l abuzeze.
De aceea copilul trebuie sa cunoasca atat drepturile, cat si responsabilitatile sale (rezultate din preocuparea
majora pentru siguranta si integritatea sa) in relatia cu persoanele din comunitate:
- are dreptul de a avea prieteni in comunitate si echipa SR il incurajeaza in acest sens
- are obligatia sa anunte cand si unde pleaca in vizita in comunitate, sa respecte ora de intoarcere, sa lase
numarul de telefon si adresa.
Regulile se stabilesc (la fel ca in familie) in functie de varsta copilului si explicarea lor se concentreaza pe:
prezentarea importantei comunitatii pentru copil si a copilului pentru comunitate
pe lamurirea potentialelor pericole la care copilul se expune in relatiile cu persoane necunoscute.
Copilul va fi lamurit ca prin controlul acestor relatii echipa din serviciul rezidential se asigura de
bunele intentii ale persoanelor din comunitate si il protejeaza.
Ghidul de prezentare a SR pe care copilul il primeste (conform standardului 1) va include drepturile si obligatiile
in relatia cu comunitatea.
Un rol important in respectarea acestui standard il are furnizorul de servicii, care trebuie sa aiba in vedere
atragerea de voluntari din comunitate, selectia si pregatirea lor corespunzatoare.
Standardul 7: Iesirea din cadrul serviciului de tip rezidential
Serviciul de tip rezidential asigura pregatirea corespunzatoare a iesirii copilului/ tanarului din serviciu,
prin dezvoltarea deprinderilor de viata independenta si a altor conditii necesare pentru reintegrarea sau
integrarea familiala si/ sau socio-profesionala.
PIP poate avea drept finalitate, dupa caz:
a) reintegrarea in familie;
b) integrarea socio-profesionala a tinerilor cu varsta de 18 ani care parasesc sistemul de protectie a
copilului;
c) adoptia interna.
Se poate face confuzie intre luarea deciziei in ceea ce priveste masura de protectie speciala necesara
pentru un copil separat, temporar sau definitiv, de parinti din diferite motive si obiectivul final al PIP. In
luarea deciziei amintite mai sus, Legea nr.272/2004 este clara: plasamentul in SR se realizeaza numai
daca nu a putut fi, in primul rand, instituita tutela si mai apoi daca nu a putut fi plasat copilul in familia
largita sau la un asistent maternal ori la alt tip de familie substitutiva - art.54 alin.(4). Totodata, legea
este clara in definirea PIP: "documentul prin care se realizeaza planificarea serviciilor, prestatiilor si a
masurilor de protectie speciala a copilului, pe baza evaluarii psihosociale (initiale) a acestuia si a
familiei sale, in vederea integrarii copilului care a fost separat de familia sa intr-un mediu familial
stabil permanent, in cel mai scurt timp posibil" - art.4 lit.e).
In consecinta, plasamentul la familia substitutiva nu este un obiectiv final al PIP, poate fi doar o
masura de protectie speciala temporara. La fel si plasamentul in familia largita, insa intr-un pas ulterior,
se pot incerca masurile permanente, respectiv: tutela exercitata de ruda la care s-a realizat
plasamentul anterior sau adoptia de catre aceasta. Cu toate acestea, in contextul socio-economic
actual, s-ar putea ca plasamentul in familia largita sa ramana o perioada de timp preferat si adecvat
pentru acele rude ale copilului.
Pentru detalii se vor consulta si aplica prevederile SMO privind centrul de pregatire si sprijinire a
reintegrarii si integrarii copilului in familie si ghidul metodologic aferent.
Pregatirea copiilor in ceea ce priveste deprinderile pentru viata independenta se realizeaza la orice
varsta si in mod constant in SR. In situatia tinerilor pentru care reintegrarea sau integrarea in familie si
adoptia interna nu au fost posibile, atunci PIP are drept tinta integrarea socio-profesionala, cu tot ce
implica aceasta din punct de vedere emotional, social si profesional. Pregatirea eficienta reduce teama
tinerilor de a parasi SR, sentimentul de nesiguranta si de marginalizare. Teama este fireasca si nu
poate fi depasita, dar nici ignorata, ea intalnindu-se in mod firesc si la tinerii care traiesc in propriile
familii. De aceea este importanta mentinerea legaturii cu personalul SR chiar si dupa parasirea
sistemului de protectie.
Un aspect important al dezvoltarii deprinderilor de viata independenta il are orientarea scolara si
profesionala. Aceasta se realizeaza in primul rand in functie de dorintele, aspiratiile si aptitudinile
copilului/ tanarului. De asemenea, se au in vedere posibilitatile reale de gasire a unui loc de munca,
fiind necesare:
prospectarea pietei muncii pe plan local;
evitarea optiunilor de pregatire unilaterala - sunt de preferat programele de pregatire care permit
dezvoltarea unor competente transversale;
promovarea unor initiative de mici afaceri.
Pregatirea copilului/ tanarului pentru a se integra profesional nu se limiteaza la invatarea unei meserii,
ci se urmareste dezvoltarea unei atitudini pozitive fata de munca, insusirea deprinderilor de
punctualitate, seriozitate, disciplina, spirit de echipa, stimularea responsabilitatii fata de realizarea PIS
in aceasta directie.
Tanarul trebuie sa fie informat si consiliat cu privire la importanta contractului de munca, care sunt
consecintele negative ale lipsei unui contract de munca atunci cand presteaza o activitate, care sunt
drepturile si obligatiile generale ale angajatilor.
Pentru detalii se va consulta si aplica prevederile SMO privind serviciul de dezvoltare a deprinderilor
de viata independenta si ghidul metodologic aferent.

In perioada de pregatire a adoptiei se stabileste un program de vizite in centru si de intalniri in afara
SR in acord cu responsabilul de caz de la nivelul serviciului de adoptie. Persoana de referinta si
educatorul au un rol important in ceea ce priveste aprecierea modului in care copilul percepe noua
sa potentiala familie si sa comunice cu responsabilul de caz mentionat anterior. Totodata, acesti
profesionisti trebuie sa pregateasca copilul pentru viata in noua sa familie, sa priveasca acest pas ca
un fapt bun si important in viata sa.
S-a constatat ca exista diferente semnificative intre conditiile de viata din casele de tip familial si cele
din propria familie, efectul intalnit adesea fiind neadaptarea copilului dupa reintegrarea in familie. Daca
in anumite situatii statul nu poate face rabat de la un anume standard considerat minim din perspectiva
sprijinului personalizat acordat copilului si chiar din perspectiva integrarii in Uniunea Europeana (de
exemplu, fiecare copil sa aiba propriul pat), sunt anumite aspecte care pot fin in limita normalului din
societatea noastra - aici intra in discutie de la aparatura casnica nu numai sofisticata dar si extrem de
scumpa pana la ce materiale se folosesc in constructie sau renovare. Referitor la aceste lucruri SMO
sunt formulate destul de explicit si ferm cand spun ca trebuie asigurate conditii de viata la un nivel
decent, astfel incat reintegrarea copilului in familie, integrarea sociala a copilului/ tanarului sa poata fi
pregatita in mod corespunzator realitatii.
Daca doresc, copiii care parasesc SR pot mentine in continuare legatura cu copiii si personalul. Nu se
recomanda o ruptura abrupta si definitiva, mai ales daca s-au legat prietenii. Pe langa sprijinirea
reintegrarii sau integrarii socio-familale, SR trebuie sa cunoasca cum s-a integrat copilul in noul mediu
de viata si, pe cat posibil, care sunt realizarile sale ca adult. SR poate organiza intalniri cu adultii care
si-au petrecut copilaria sau o parte din aceasta in SR, cu ocazia unor evenimente deosebite.
Standardul 8. Participarea copiilor
In cadrul serviciului de tip rezidential, opiniile copiilor/ tinerilor, in raport cu varsta si gradul de
maturitate, precum si ale familiilor acestora si ale altor persoane importante pentru copil sunt solicitate si
luate in considerare in luarea deciziilor care ii privesc in mod direct sau indirect pe copii. Fiecare copil/
tanar este incurajat si sprijinit sa participe la desfasurarea activitatilor din cadrul serviciului si sa-si
asume responsabilitati conform dezvoltarii si gradului sau de maturitate.
Prin acest standard este promovata o schimbare importanta de organizare si de mentalitate: de la atitudinea
"dictatoriala" a institutiei/ personalului fata de publicul tinta la o atitudine democratica, in care beneficiarul are
obligatoriu un rol activ.
Primul pas este cel de a renunta la utilizarea termenului de asistat din cauza conotatiei implicite de "rol pasiv".
Copilul este un beneficiar care are drepturi si responsabilitati si este antrenat in activitatile serviciului rezidential
si in luarea deciziilor privitoare la el ca persoana si la grupul din care face parte.
Transformarea copilului in partener presupune nu numai acordarea unui nou statut, dar si sprijinirea copilului sa-
si asume responsabilitati si initiative proportionale cu varsta si personalitatea sa.
Copilul este antrenat sa participe direct la amenajarea si intretinerea spatiului de locuit, sa faca propuneri privind
petrecerea timpului liber, stabilirea meniului, organizarea unor activitati etc. Copilul are adeseori nevoie de
consiliere atat in interpretarea corecta si intelegerea unor fapte de viata cotidiana, cat si in definirea propriilor
trairi pentru a fi capabil sa exprime o opinie adecvata nevoilor si dorintelor sale. Opinia copilului este luata in
considerare de catre toate categoriile de personal
Pentru o abordare pro-activa a ingrijirii de tip rezidential, personalul are nevoie sa inteleaga pe deplin conceptul
de drepturi ale copilului si relatia dintre aceste drepturi si responsabilitatile lor. Aceasta pune temelie la
dezvoltarea relatiilor de incredere si permite copilului sa traiasca o experienta pozitiva, pe parcursul rezidentei.
Doua probleme de baza trebuie luate in considerare aici :
a. responsabilitatea adultului in relatie cu drepturile copilului si tanarului ;
b. nevoia pentru copii si tineri de a dezvolta un sens al responsabilitatii pentru ei insisi si in
relatiile cu ceilalti.
Respectarea drepturilor copiilor, chestionarea lor pentru a le cunoaste punctul de vedere, ascultarea, implicarea in
luarea deciziilor - sunt baze ale unei bune ingrijiri rezidentiale. Personalul trebuie sa inteleaga ca toti copiii din
SR au dreptul :
- sa exprime ceea ce ei gandesc si simt ;
- sa isi cunoasca identitatea, istoria personala si sa ii fie respectate
- sa fie consultati ;
- sa aiba acces la informatii ;
- sa fie ingrijiti corespunzator;
- sa nu fie pedepsiti pe nedrept ;
- sa fie protejati de abuz ;
- sa beneficieze de intimitate personala ;
- sa beneficieze de ingrijirea sanatatii;
- sa aiba acces la o educatie corespunzatoare ;
- sa se bucure de odihna si joaca.
Din punctul de vedere al copiilor din SR, ei au doua lectii principale de invatat :
- au drepturi, dar au si responsabilitati ;
- trebuie sa respecte drepturile si responsabilitatile celorlalti, ale grupului de egali si ale personalului.
Acestea sunt lectii de baza pentru viata si se invata in timp. Copiii invata sa-si exercite propriile drepturi, sa isi
asuma responsabilitatile sau respectul celorlalti, toate acestea cu multa incurajare si efort din partea personalului.
Ei pot sa fie invatati sa traiasca situatiile in grup, ca intr-o familie obisnuita .
De exemplu : Noi toti avem dreptul de a nu fi raniti/ jigniti sau atinsi de ceilalti oameni - deci, daca cineva este
ranit sau atins agresorul va fi pedepsit. Aceasta se va aplica in egala masura copiilor si personalului. Toti oamenii
traind si muncind intr-o casa de tip rezidential au si drepturi si responsabilitati. Este important sa se stabileasca si
sa se mentina un cod al comportamentului prin care copiii si personalul pot convietui bine.
In discutiile cu copii din SR ei vor invata ca au:
- dreptul de a nu fi rau tratat, dar si responsabilitatea de a nu tratat rau pe altii ;
- dreptul de a fi ingrijiti, dar si responsabilitatea de a -i ingriji pe altii ;
- dreptul de a nu fi pus/expus la risc dar si responsabilitatea de a nu expune/pune pe altii in situatii de
risc ;
- dreptul de a fi ascultat si responsabilitatea de a asculta pe ceilalti ;
- dreptul de a nu fi discriminat si responsabilitatea de a nu face remarci/observatii discriminatorii sau
actiuni discriminatorii ;
- dreptul de a i se proteja proprietatea personala si responsabilitatea de a respecta proprietatile celorlaltor
oameni ;
- dreptul la intimitate si responsabilitatea de a respecta intimitatea celorlator oameni ;
- dreptul de a trai liber, fara intimidare/ terorizare verbala sau fizica si responsabilitatea de a nu intimida
sau teroriza pe ceilalti
In ceea ce priveste dezvoltarea autonomiei, este necesar sa tinem cont de un aspect fundamental al acesteia, si
anume autonomia morala. Dezvoltarea bio-psiho-sociala presupune si o dezvoltare morala, in decursul careia
copilul evolueaza de la o morala heteronoma (in care normele care regleaza comportmentul sunt externe) spre o
morala autonoma (copilul isi creeaza propriile norme si isi autoregleaza comportamentul). Iata cateva modalitati
de sprijinre a copilului/ adolescentului in procesul de construire a autonomiei morale:
Normele se stabilesc pe baze rationale si in majoritatea situatiilor acestea se stabilesc cu participarea
minorilor. Stabilirea de comun acord a unor norme de convietuire constituie una din formele majore de
management al disciplinei, precum si un element educativ de prim ordin.
In momentul in care sunt impuse, normele se si explica, deoarece adeseori intelegerea acestora este
dificila pentru copil, explicatia avand valoarea adaugata de control al comportamentului din partea
personalului.
Ratiunile normei respective trebuie sa expliciteze faptul ca respectarea acesteia este in interesul
copilului si nu al adultului care o impune.
Personalul trebuie sa fie dispus sa modifice regulile daca exista ratiuni solide pentru aceasta.
Copiii au dreptul de a discuta regula si ratiunile pe care se bazeaza aceasta.
In relatia educator - copil exista o asimetrie care trebuie respectata. Educatorul nu trebuie sa piarda
controlul acestei relatii daca doreste sa-si realizeze functia sa de protectie si educatie.
La dezvoltarea responsabilitatii contribuie:
Incredintarea de sarcini: Copiilor li se vor incredinta sarcini cotidiene, conforme varstei, abilitatilor
si intereselor fiecaruia, ca oportunitate de a se familiariza cu acestea, de a-si exercita responsabilitatile si de a
obtine recunoasterea celorlalti.
Se vor evita sarcinile realizate exclusiv in favoarea personalului din unitate. Sarcinile incredintate vor fi
similare cu cele practicate de ceilalti copii din comunitate si nu vor afecta celelalte activitati de baza ale
copilului(cele scolare, de exemplu).
Copiii sunt invatati sa-si realizeze sarcinile, ajutandu-i in acelasi timp sa le inteleaga sensul, supervizandu-i
in mod adecvat si oferindu-le posibilitatea unor experiente pozitive de recunoastere a eforturilor
facute. Rezultatele asteptate depind de varsta copilului, de nivelul sau de maturitate si de trasaturile
personale.
Proprietatea personala: Copilul/ adolescentul este stimulat sa-si pastreze obiectele personale, fiind in
acelasi timp deprins sa respecte si sa protejeze proprietatea altora.
Posedarea unor obiecte personale contribuie la dezvoltarea unui sentiment de identitate si autonomie
personala, contribuind totodata la valorizarea sentimentului de responsabilitate fata de proprietatea
personala- atat a sa cat si a altora. In acelasi timp trebuie protejate amintirile deosebit de pretioase pentru
copil.
Standardul 9 Intimitate si confidentialitate
Serviciul de tip rezidential asigura copiilor dreptul la intimitate, spatiu personal si
confidentialitate intr-un mod cat mai apropiat de mediul familial.
In orice tip de SR - centru, casuta sau apartament - se acorda o atentie deosebita spatiului personal al copilului,
ceea ce presupune:
a) la nivel organizational:
impartirea spatiului din dormitor astfel incat fiecare copil sa aiba suficient loc si mobilier personal
adecvat (pat, dulap, masa, scaun, etajera etc.)
amenajarea toaletelor si asigurarea intimitatii
amenajarea unei camere pentru discutii cu parintii
stabilirea unui loc sigur pentru pastrarea dosarelor copiilor si parolarea computerelor care contin
informatii confidentiale despre copii si familiile lor, permitand accesul doar persoanelor autorizate de
conducerea SR, pregatite si responsabilizate in acest scop.
b) la nivel relational (personal-copil si copil-copil)
formularea in scris si respectarea unor reguli deontologice de catre tot personalul serviciului - cu
explicitarea sanctiunilor in caz de nerespectare
discutarea regulilor cu copiii si constientizarea importantei respectului reciproc pentru spatiul privat
scrierea regulilor pe care copiii trebuie sa le respecte in relatia cu ceilalti copii si stabilirea de
sanctiuni in caz de incalcare
Copilul trebuie sa aiba nu doar spatiu privat ci si un anume timp privat, in care poate sa-si citeasca/ scrie
corespondenta, sa vorbeasca la telefon cu familia sau cu prietenii, fara a fi "asistat" de un adult sau de alti copii.
Regulile legate de folosirea telefonului in scopuri personale trebuie sa fie clare si echitabile pentru toti copiii din
SR, asa cum se procedeaza si intr-o familie - deci fiecare unitate ar trebui sa-si prevada in bugetul previzional
pentru telefon o suma pentru acoperirea convorbirilor copiilor.
Standardul 10 Asigurarea hranei
Serviciul de tip rezidential asigura copiilor o alimentatie corespunzatoare din punct de vedere calitativ
si cantitativ, tinand cont de varsta, nevoile si preferintele acestora, in conformitate cu legislatia in
vigoare. Totodata, ofera copiilor posibilitatea de a participa la alegerea alimentelor si a meniurilor
zilnice, precum si in activitatile de pregatire si servire a mesei, conform programului de interventie
pentru dezvoltarea deprinderilor pentru viata independenta.
SR se asigura ca preferintele alimentare ale copilului/ tanarului, preferinte cu caracter personal cat si cultural/
religios, sunt respectate in masura posibilitatilor financiare ale SR si daca acestea nu impiedica dezvoltarea
normo-ponderala a acestuia. Daca furnizorul de servicii nu poate asigura aceste preferinte, trebuie sa aduca la
cunostinta apartenentilor copiilor/ tinerilor acest aspect. Particularitatile alimentare ale copilului sunt mentionate
in dosarul acestuia si sunt cunoscute de personalul angajat al SR.
SR se asigura ca beneficiarii au un regim alimentar variat, atragator, sanatos si hranitor, adaptat cerintelor
individuale identificate si introduse in evidente, iar masa se serveste intr-un mediu placut, familial.
Schema de alimentatie a beneficiarilor este asigurata in conformitate cu normativele nutritionale in vigoare.
Meniurile sunt stabilite sub coordonarea unui specialist (medic sau asistent dietetician), periodic, in functie de
programul realizat de catre managerul serviciului. Coordonatorul SR se asigura de existenta unui menu
(modificat in mod regulat) scris si afisat, citit sau explicat copiilor/tinerilor. SR va asigura o alimentatie adaptata
varstei si starii de sanatate a copiilor, activitatii depuse de acestia si anotimpului, asigurandu-se un aport caloric
in conformitate cu recomandarile in vigoare. Fiecare copil va beneficia de trei mese de baza pe zi si doua gustari.
In alcatuirea periodica a meniurilor copiii/ tinerii sunt consultati, in vederea satifacerii tuturor nevoilor acestora
(spre exemplu, poate fi alcatuit un Consiliu al copiilor care sa poata fi consultat la intocmirea meniurilor sau, in
cazul casutelor de tip familial/ apartamentelor, se vor face demersurile necesare cunoasterii preferintelor copiilor/
tinerilor rezidenti).
Fisa de monitorizare a curbei ponderale a copilului se afla in dosarul copilului/ tanarului, parte integranta a PIS.
In cazul SR organizat pe modelul unui cumul de module rezidentiale, prepararea alimentelor si servirea meselor
este realizata de catre personalului specializat, in spatii special amenajate si dotate adecvat, in conformitate cu
normele sanitare in vigoare. Meniurile zilnice sunt inregistrate intr-un registru special. In conformitate cu
metodologia fiecarui SR si prevederile referitoare la prepararea si servirea alimentelor, copiii/ tinerii pot participa
la prepararea alimentelor si servirea meselor, in vederea asimilarii facile a deprinderilor de viata independenta.
In cazul in care SR are prestabilit un program de servire a mesei, acesta este adus la cunostinta beneficiarilor si
va fi alcatuit in functie de programul de viata (activitati scolare sau recreationale, de odihna) al copiilor/ tinerilor.
Seful de serviciu se va asigura ca exista intocmit un grafic pe zile/ ore de activitate la bucatarie/ bloc alimentar al
copiilor/ tinerilor.
In cazul SR de tip casuta/ apartament, nu este necesara incadrarea personalului specializat (bucatar) pentru
prepararea alimentelor si servirea meselor. Acest rol il poate indeplini (respectand normele de igiena impuse de
politia sanitar umana) oricare membru al personalului incadrat (personal de ingrijire - "parintele social",
ingrijitor, educator). In acest caz, recomandarile alimentare pot fi facute de medicul de familie al copiilor sau,
dupa caz, de medicul angajat al furnizorului de servicii (DGASPC/ OPA). Copiii/ tinerii pot ajuta la prepararea
alimentelor si pot participa la servirea mesei in mod curent, in functie de programul de viata al acestora. Copiii/
tinerii pot participa la achizitionarea alimentelor, insotind persoana angajata responsabilizata in acest sens sau
efectuand ei cumparaturi (neinsotiti de un adult) care nu depasesc puterea lor fizica sau decizionala (pot cumpara
paine, de ex.). Si in acest caz, este de preferat ca meniul sa fie stabilit, de comun acord cu copiii/tinerii rezidenti,
pe o perioada mai lunga de timp (o saptamana), meniurile fiind afisate la loc vizibil si pastrate in registrul de
meniuri.
SR va organiza mese festive (legate de sarbatori religioase, de aniversari sau onomastici ale copiilor/ tinerilor).
In vederea transmiterii catre copii/ tineri a unor informatii ce tin de igiena alimentatiei, profesionistii SR pot
organiza activitati strucurate/ organizate. Suporturile de curs, evidenta copiilor care participa la aceste activitati si
raporturile derularii activitatii sunt anexate la un dosar referitor la activitatile pentru formarea deprinderilor de
viata independenta. De asemenea, participarea la aceste activitati a tinerilor va fi consemnata si in dosarele
individuale ale acestora, in cadrul PIS-ului specific. In cadrul SR organizate in casute de tip familial/apartamente,
informatia se poate transmite in mod spontan, prin participarea activa a copiilor/tinerilor la prepararea
alimentelor. Pentru aceasta, personalul angajat al SR trebuie sa fie format in acest sens. De asemenea,
copiii/tinerii pot participa la activitati structurate ce au drept scop asimilarea notiunilor de igiena a alimentatiei
desfasurate in exterior (de catre Serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viata independenta, de ex.).
Pentru ca regulile de conduita sociala sa poata fi asimilate in mod spontan, familial, este util ca cel putin un
membru al echipei pedagogice sa serveasca masa (sa manance!) alaturi de copii/ tineri.
Alimentele si produsele alimentare sunt depozitate in spatii special amenajate in vederea pastrarii atributelor
nutritive ale acestora si pentru evitarea alterarii acestora, in conformitate cu normativele in vigoare (frigidere, lazi
frigorifice), aceste reguli urmand sa se aplice atat in SR organizat pe module, cat si in cele de tip casuta/
apartament.
Se impune o buna gestiune/ urmarire a produsele alimentare pe care copilul le primeste de la familia sa, cu ocazia
vizitelor in SR sau a alimentelor cu care acesta vine din exterior, in vederea prevenirii toxiinfectiilor alimentare
ca urmare a consumului de alimente expirate sau alterate.
In conformitate cu MOF, fiecare SR va avea o rezerva de apa si hrana pentru cel putin 48 de ore.
Standardul 11 Aspectul exterior, imbracamintea, echipamentul si banii de buzunar
Serviciul de tip rezidential asigura copiilor necesarul de imbracaminte, incaltaminte, rechizite si alte
echipamente, precum si bani de buzunar, in conformitate cu legislatia in vigoare si respectand
individualitatea si nevoile specifice ale fiecarui copil.
Copilul/ tanarul aflat in plasament in SR va avea acces la informatii personale si familiale care ii pot da
sentimentul de continuitate si il va sustine in construirea unei imagini de sine pozitive. La primirea in SR,
copilul/ tanarul isi poate aduce cu sine obiecte personale (haine, jucarii, fotografii ale familiei), investite afectiv si
care reprezinta o baza de securitate in procesul de adaptare in noul mediu de viata. Copiii/ tinerii din SR sunt
incurajati sa isi investeasca spatiul personal in functie de preferinte, de apartenenta culturala a familiei, de religie.
Astfel, daca spatiul o permite, copiii/ tinerii isi pot amenaja "un colt al familiei", in care sa poata lipi fotografiile
parintilor sai sau mici obiecte care sunt puternic investite afectiv de acestia. In camera in care locuieste, copilul/
tanarul va avea la dispozitie un dulap/ servanta care sa-i permita acestuia sa isi pastreze obiectele personale:
haine, lenjerie, jucarii, carti, rechizite. In amenajarea camerei, in contextul in care aceasta nu este individuala, se
va tine cont de opiniile copiilor/ tinerilor care locuiesc in acea camera, acestia fiind consultati in ceea ce priveste
mobilierul, culoarea peretilor, a covorului. Este foarte important ca atunci cand ne referim la aspectul exterior al
tanarului, sa urmarim si modul in care acesta se pozitioneaza in mediul sau inconjurator (de exemplu, modul in
care isi pastreaza ordinea in camera, gradul de confort al acestuia in spatiul propriu sau in camera de zi). Toate
acestea pot fi simptome ale modului de organizare intern (psihic), poate furniza informatii despre modelele
educationale practicate in mediul din care provine copilul/ tanarului si poate avea influenta asupra dezvoltarii
ulterioare a copilului (de exemplu, deprinderi de viata) si de imbunatatire a imaginii personale. Orice observatie/
informatie care tine de acest aspect se poate regasi la nivelul dosarului copilului/ tanarului in vederea
implementarii PIP.
Pentru conturarea si definirea personalitatii copilului/ tanarului, acesta trebuie sustinut in formarea valentelor
estetice si este necesar sa fie evitata impunerea unor valori sau uniformizarea. In functie de varsta copilului,
acesta va fi incurajat sa capete independenta in alegerea hainelor cu care se imbraca pentru diverse ocazii (la
joaca, la scoala, cand participa la diverse activitati in exteriorul SR). In cazul in care persoana de ingrijire are alta
opinie referitoare la alegerea copilului (de exemplu, acesta doreste sa se imbrace cu haine inadecvate starii
meteorologice), este absolut necesar ca aceasta sa-si argumenteze (pe intelesul copilului) opinia si sa intre intr-un
proces de negociere cu acesta. Copilul nu trebuie sa aiba sentimentul unui esec in situatia in care opinia sa nu este
adoptata ca decizie finala. In contextul in care educatorul/ persoana de referinta considera util, pot fi organizate
diferite activitati structurate sau activitati de petrecere a timpului liber (activitati de expresie artistica si plastica)
care pot fii stimulente pentru dezvoltarea simtului estetic pentru copiii/ tinerii rezidenti.
Coordonatorul SR va urmari ca echipamentele copiilor sa nu faca nota discordanta cu potentialul economic al
comunitatii in care se prevede reinsertia copilului/ tanarului. Astfel, se va urmari ca gradul de expectanta al
copilului/ tanarului sa fie in conformitate cu potentialul economic al familiei sale/ apartenentilor legali, dar si cu
nivelul grupului social in care isi desfasoara activitatea scolara si/ sau extracurriculara (de exemplu, copilul
trebuie sa dispuna, in linii generale, de acelasi standard ca si colegii lor de clasa).
Copiii/ tinerii sunt incurajati sa isi exprime opinia in ceea ce priveste achizitionarea imbracamintei, incaltamintei.
Pe cat este posibil, coordonatorul SR va urmari ca acestia sa fie implicati in procesul de achizitionare a acestor
obiecte fie prin participarea lor directa la alegere si cumparare (in mod individualizat, personalizat), fie prin
consultarea grupului de copii (de exemplu, prin intermediul Consiliului Copiilor). Desi implicarea directa a
copiilor pentru procurarea hainelor/ incaltamintei este dificila in contextul in care SR nu este ordonator de credite
(nu are personalitate juridica), exista posibilitatea reperarii unor sponsori (si fidelizarii acestora) care pot veni in
sprijinul atingerii acestui obiectiv mentionat de standarde (cand spunem sponsor, acesta poate fi persoana juridica
sau persoana fizica, care intr-un sistem de "persoane resursa externe" pot sustine finaciar sau material SR sau
copiii/ tinerii, in mod individual).
In conformitate cu legislatia in vigoare, copiii/ tinerii rezidenti dispun de "bani de buzunar" pe toata perioada
plasamentului. Sumele alocate pentru banii de buzunar sunt utilizate exclusiv de catre copii, acestia semnand
actele de primire (un borderou). Banii de buzunar intra in posesia copiilor, pe cat se poate, o data pe luna. Copiii/
tinerii trebuie sa inteleaga care este statutul acestor bani si sa fie indrumati in utilizarea lor (prin furnizarea unor
notiuni primare de gestiune a bugetului personal). In situatia in care copiii nu pot semna aceste acte, din diferite
motive, banii de buzunar sunt administrati de catre familie sau reprezentantul legal in folosul copilului si tinand
cont de nevoile si preferintele acestuia, in raport cu gradul de maturitate. Pentru a se evita situatiile in care
parintii sau apartenentii legali ai copilului utilizeaza in scopuri personale "banii de buzunar" ai copiilor,
coordonatorul SR se va asigura ca acestia au inteles ca "banii de buzunar" sunt un drept al copilului. Asistentul
social va organiza intalniri de informare a acestora, in urma carora se va semna un proces verbal de "luare la
cunostinta". De asemenea, este posibil ca date referitoare la modul de utilizare a banilor de buzunar sa fie
mentionate in contractul cu familia. Indiferent care este forma prin care este atestata (proces verbal, contract)
informarea parintilor/ apartenentilor legali in legatura cu modul de utilizare a acestor bani, o copie a acesteia se
afla la dosarul copilului/ tanarului.
Persoanele de referinta ale copiilor (angajat al SR cu care copilul/ tanarul se afla in relatii de incredere,
gratificante afectiv) vor urmari modul in care acestia intentioneaza sa isi cheltuiasca fondurile financiare.
Printre beneficiarii SR pot fi si tineri care sunt angajati sau presteaza servicii aducatoare de venituri, conform
legii. Aici sunt de mentionat doua aspecte: legate de formele legale de incadrare ale copiilor/ tinerilor si modul de
utilizare a banilor rezultati din prestarea acestei munci:
1. Tanarul trebuie sa fie sustinut sa isi formeze deprinderi de administrare a banilor in viata de zi cu zi, precum si
de planificare a veniturilor corespunzator propriilor nevoi si obiective. Astfel, la nivelul SR se pot organiza
activitati care sa creeze premisele dobandirii de catre copii/ tineri a abilitatilor de realizare a bugetelor si de
organizare a economiilor; de utilizarea serviciilor bancare (cont de economii); abilitati de prevenire a
problemelor legate de economia personala.
Totodata, exista posibilitatea ca tinerii care dobandesc venituri constante sa poata locui in apartamente de
tranzitie care le ofera ocazia de asumare partiala a independentei (de exemplu, un grup de maxim 12 tineri, cu
varsta cuprinsa intre 15-26 ani, care obtin venituri din derularea unor servicii lucrative se pot "autogospodari",
utilizand o cota parte din veniturile realizate pentru aceasta).
2. In vederea prevenirii exploatarii copiilor, coordonatorul SR trebuie sa se verifice toate aspectele legate de
forma contractuala a angajarii tanarului. Toate datele legate de obligatiile si drepturile prevazute de catre
contractul de munca al tanarului, de evolutia acestuia la locul de munca, de fisa postului se vor afla la dosarul
copilului/ tanarului - cu acordul tanarului. De asemenea, la solicitarea expresa a tanarului, un membru al echipei
(asistent social) va mentine relatia cu angajatorul si va urmari respectarea drepturilor acestuia.
Standardul 12 Starea de sanatate a copiilor si prevenirea imbolnavirilor
Serviciul de tip rezidential asigura conditiile necesare pentru identificarea si evaluarea permanenta a
nevoilor fizice, emotionale si de sanatate ale fiecarui copil, precum si masurile corespunzatoare pentru
satisfacerea acestor nevoi, igiena personala, supravegherea si mentinerea starii de sanatate.
Acest standard evidentiaza doua aspecte principale legate de sanatatea copiilor beneficiari:
- preocuparile pentru asigurarea mediului sanatos de viata si pentru evaluarea si ingrijirea medicala
personalizata a fiecarui copil
- preocuparile pentru formarea deprinderilor sanatoase de viata, obligatorii pentru programul educativ al
fiecarui copil.
Prin metode educative adecvate nivelului de varsta, copiii sunt stimulati sa adopte un stil de viata sanatos, sa
inteleaga importanta igienei personale, a alimentatiei corecte, a exercitiului fizic nu numai in viata cotidiana, dar
si in beneficiul lor ca viitori adulti.
Insistam asupra importantei educatiei pentru sanatate, deoarece majoritatea copiilor care intra in ingrijire
rezidentiala provin din familii cu nivel educativ scazut si nu au formate obiceiuri igienice corespunzatoare.
Se deruleaza programe de educatie sexuala si contraceptiva, programe de educatie impotriva fumatului si a
consumului de droguri si bauturi alcoolice etc.
Aceste programe educative vor fi puse in practica pe grupe de varsta, cu participarea membrilor echipei
pluridisciplinare si, in masura posibilitatilor, cu implicarea medicului de familie la care sunt inscrisi copiii.
Se poate colabora in acest sens cu alte servicii de specialitate din comunitatea locala.
Se va acorda cea mai mare atentie discutiilor individuale cu copiii , care trebuie sa aiba caracterul prietenos,
sincer si deschis al discutiilor dintre parinte si copil si se vor desfasura intr-un climat de discretie si incredere
reciproca.
Membrii echipei pluridisciplinare implicati in acest demers trebuie sa urmareasca permanent constientizarea si
exprimarea optima de catre copil a propriilor nevoi, preocupari, preferinte, curiozitati.
In orice SR, dat fiind ca personalul raspunde de starea de sanatate a copiilor, sunt necesare proceduri de
interventie in situatii de urgenta, pe care fiecare membru al echipei sa le cunoasca si sa le aplice. In fiecare
centru/ apartament/ casa de tip familial se afiseaza, intr-un loc bine cunoscut de personal, lista cu numerele de
telefon ale persoanelor si serviciilor de contactat in caz de urgenta (accident, incendiu, imbolnavire sau disparitie
a unui copil, intrarea neautorizata a unor persoane straine etc.).
SR promoveaza si intretine starea de sanatate a copiilor si asigura accesul acestora la servicii de ingrijire a
sanatatii, ca raspuns la nevoile identificate ale acestora.
Ingrijirile personale si de sanatate acordate copiilor/ tinerilor ce beneficiaza de serviciile SR se bazeaza pe
nevoile individuale ale acestora, procesul de analiza si PIS fiind esentiale in urmarirea starii de sanatate ale
rezidentilor. Rezultatele analizei starii de sanatate trebuie introduse in PIS al beneficiarului de servicii .
SR trebuie sa cunoasca starea de sanatate a fiecarui beneficiar la momentul primirii si care sunt recomandarile
medicale (preventive sau curative) in vederea asigurarii unei bune stari de sanatate a copilului si ca masura de
preventie a raspandirii unor potentiale epidemii la nivel institutional (copii/ tineri, apartenenti ai acestora,
personal). Astfel, copilul/ tanarul nu trebuie sa fie primit in institutie fara a beneficia de evaluare medicala, cu
exceptia cazurilor in care este vorba despre un plasament de urgenta.
Imediat dupa primirea in SR, copilul trebuie inscris pe listele unui medic de familie; doar in situatia exceptionala
in care acest lucru nu este posibil, atunci furnizorul de servicii este obligat sa aiba un medic angajat in acord cu
prevederile Codului Muncii care sa supravegheze starea de sanatate si PIS ale copiilor rezidenti.
O copie a tuturor analizelor si recomandarilor medicale, precum si o copie a fisei medicale a copilului se vor
anexa la dosarul copilului. In functie de varsta copilului, se va urmari respectarea programului national de
imunizare. Se va urmari verificarea starii de sanatate a copilului/ tanarului de ori cate ori este cazul, PIS fiind
reactualizat permanent (pentru a reflecta nevoile beneficiarilor si obiectivele de sanatate si ingrijire).
SR capaciteaza copiii/ tinerii, in functie de varsta si maturitatea lor, sa solicite consultarea medicul specialist,
precum si orice servicii specilaizate de ingrijire medicala: stomatologie, farmacie si serviciile de terapie si
ingrijire din servicii medicale comunitare, corespunzator nevoilor.
SR va organiza activitati specifice, adresate copiilor/ tinerilor si care urmaresc asigurarea unei stari de sanatate
bune a copilului, respectiv cel putin:
a) indrumare, sprijin si consiliere pe probleme de sanatate,
b) igiena si ingrijire personala,
c) evaluari medicale periodice si la nevoie, cu ocazia infectiilor intercurente si a situatiilor de urgenta,
d) tratamente diverse, inclusiv de specialitate si stomatologice,
e) nutritie si dieta,
f) exercitiu si odihna si
g) educatie pentru sanatate, inclusiv educatie sexuala si contraceptiva.
In cazul imbolnavirilor de boli infecto-contagioase ale copilului/ tanarului, si care nu necesita spitalizare, acesta
este izolat, intr-un spatiu special amenajat (o camera utilata cu toate facilitatile si, eventual, acces separat la
camera de toaleta). Starea de izolare se mentine in conformitate cu prescrierile medicale. Pe toata perioada de
"carantina", evolutia starii de sanatate va fi urmarita de catre medicul de familie si de catre personalul desemnat
de catre managerul serviciului, copilul/ tanarul primind supoirtul psiho-afectiv necesar depasirii starii de rau
provocat de boala. Orice modificare a starii de sanatate a copilului este anuntata apartenentilor copiilor.
In cazul in care starea de sanatate a copilului/ tanarului presupune internarea acestuia in spital, situatia sa va fi
monitorizata de medicul curant si de catre medicul de familie/ angajat al SR. Pe toata perioada internarii, persona
de referinta a copilului/ tanarului il va vizita si va mentine relatia cu familia acestuia.
In fisa medicala a copilului sunt mentionate toate internarile si evolutia starii de sanatae a copiilor pe perioada
acestora.
Standardul 13 Tratamentul medical si administrarea medicamentelor
Primul ajutor, tratamentul infectiilor intercurente si administrarea medicamentelor in cadrul serviciului
de tip rezidential sunt acordate copiilor de catre personal, in conditii de supervizare din partea medicului
care coordoneaza implementarea programelor de interventie pentru sanatate.
In cazul in care starea de sanatate a copiilor presupune administrarea de medicamente, personalul specializat este
desemnat de catre coordonatorul SR si medicul de familie/ medicul angajat al SR in vederea administrarii
medicamentatiei (preventive si/ sau curative) prescrisa copilului, cu respectarea procedurilor din MOF privitor la
manevrarea medicamentelor.
In cazul in care copilul/ tanarul este capabil sa-si administreze medicatia curenta (insulina), acestuia i se pune la
dispozitie un spatiu securizat de depozitare a medicamentelor, la care poate avea acces personalul SR adecvat
format, special desemnat pentru sprijinirea/sustinerea copilului/ tanarului (persoana de referinta).
Personalul monitorizeaza starea copilului pe timpul medicatiei si apeleaza la medicul de familie daca apar motive
de ingrijorare generate de orice schimbare aparuta in starea de sanatate a acestuia si care poate reprezenta un
rezultat al medicatiei.
Coordonatorul SR se asigura ca personalul respecta procedurile stabilite pentru primirea, evidenta, depozitarea,
manipularea, administrarea si indepartarea medicamentelor.
Exista o evidenta a tuturor medicamentelor primite, administrate si care parasesc institutia rezidentiala sau sunt
aruncate, pentru a se indeparta posibilitatea utilizarii lor incorecte. Se mentine o evidenta a medicatiei curente
pentru fiecare beneficiar (inclusiv a celor auto-administrate). Medicamentele administrate de personal sunt
depozitate intr-un dulap de metal incuiat, cu acces limitat, in conformitate cu legislatia in vigoare.
Formarea profesionala pentru personalul SR trebuie sa sa cuprinda:
Cunostinte de baza referitoare la modalitatatea de utilizare a medicamentelor si de recunoastere si
combatere a problemelor provocate de utilizarea acestora;
Cunostiinte de baza in acordarea primului ajutor;
Cunostinte de baza referitoare la boli infectioase si modul de tratament.
Standardul 14 Educatia
Serviciul de tip rezidential sprijina si promoveaza, prin materiale si mijloace corespunzatoare, educatia
copiilor, cu prioritate in unitati de invatamant din comunitate.
In implementarea acestui standard, coordonatorul SR si furnizorul de servicii vor avea in vedere urmatoarele
aspecte esentiale:
a) Fiecare copil trebuie inscris si sustinut sa urmeze o forma de invatamant (prescolar, primar, gimnazial,
liceal, vocational etc.) avand aceleasi drepturi in ceea ce priveste educatia la fel ca toti ceilalti copii din
comunitate.
b) "Sustinerea" copilului pentru a face fata exigentelor scolii, in conformitate cu nivelul sau de
dezvoltare, presupune ajutor si control personalizat, pregatire mai intensa in perioadele de teze sau
examene - dar nu ocuparea exagerata a timpului ramas dupa programul scolar cu sedinte de pregatire.
Vechile practici prin care copiii continuau scoala cu "o alta scoala" in sala de la centru, fiind pusi sa-si
faca lectiile si supravegheati ore in sir nu mai sunt permise.
c) Se vor incheia acorduri de colaborare cu fiecare unitate de invatamant, care sa prevada activitati in
favoarea fiecarui copil protejat.
Obiectivele principale ale acordurilor se vor referi la:
Diminuarea si eliminarea marginalizarii in scoala a copiilor protejati in SR,
Colaborarea cu profesorii invatatorii (educatorii de gradinita) precum si cu parintii celorlalti
elevi la derularea PIP;
Integrarea copiilor in comunitatea clasei si a scolii (grupei - gradinitei) ca prim pas al integrarii
lor in comunitate,
Orientarea scolara si profesionala.
Activitatile care fac obiectul acordului se organizeaza:
la nivel de unitate de invatamant (informarea si sensibilizarea intregului colectiv didactic asupra
problematicii copilului in dificultate, stabilirea unei deontologii a relatiei cu acesti copii si a unor
metode de lucru in consecinta)
la nivel de clasa (o abordare individualizata a copiilor protejati, insistand pe ajutorarea lor in
cazul situatiilor de esec scolar, pe crearea unei atmosfere pozitive de toleranta, de sprijin si
colegialitate intre toti elevii clasei etc.)
la nivel de consiliu al parintilor elevilor (informare, sensibilizare, stimularea participarii
familiilor la programe de socializare etc.)
O importanta deosebita trebuie acordata educatiei pentru viata pe care copilul o primeste in cadrul activitatilor
cotidiene din SR. Practic toate celelalte standarde din aceasta arie contin referiri la educatia pentru viata, pe toate
planurile de interes pentru fiinta umana care intr-un SR nu trebuie sa creasca "precum o floare in sera", intr-un
mediu protejat, dar artificial si inchis. In fiecare zi petrecuta in SR copilul va invata ceva nou, isi va dezvolta
autonomia si capacitatea de adaptare la mediul social in care va trai ca adult.
Standardul 15 Activitati de recreere-socializare
Serviciul de tip rezidential asigura copiilor oportunitati multiple de petrecere a timpului liber, de recreere
si socializare, care contribuie la dezvoltarea fizica, cognitiva, sociala si emotionala a copiilor.

Activitatile de petrecere a timpului liber sunt orientate catre cunoasterea mediului fizic si social din jurul
copilului, inclusiv a SR, precum si catre cunoasterea si relationarea cu ceilalti copii, reprezentand o
forma de socializare in grupul de egali. De asemenea, aceste activitati contribuie la formarea unor
abilitati si deprinderi pentru care copilul manifesta interes, precum si la dezvoltarea si cultivarea unor
talente, crearea unor oportunitati pentru copii pentru a avea optiuni si initiativa.
Personalul SR trebuie sa fie capabil sa:
1. constientizeze importanta existentei unei coerente in activitatile de ocupare a timpului liber
2. stabileasca si sa urmareasca obiective clare in cadrul activitatilor recreative si de ocupare a timpului liber
3. determine necesitatile copilului in ceea ce priveste ocuparea timpului liber
4. identifice dificultatile pentru desfasurarea activitatilor de ocupare a timpului liber
5. identifice si sa creeze activitati de ocupare a timpului liber in conformitate cu obiectivele si cu necesitatile
copilului
In PIS ale copiilor aflati sub incidenta unei masuri de protectie, timpul liber trebuie considerat prin eliminarea
urmatoarelor perioade din totalul zilnic:
perioadele de proces instructiv-educativ;
perioadele de recuperare;
perioadele de masa;
perioadele de somn;
perioadele de contact cu familia si/sau de lucru in familie.
Organizarea petrecerii timpului liber este importanta pentru a alterna perioadele de recuperare si insructie sau
chiar munca. Oamenii fac alegeri importante in ceea ce priveste preferintele lor pentru a-si petrece timpul liber.
Aceste alegeri sunt personale si individualizate.
Pentru copilul protejat in regim rezidential, timpul liber ocupa o mare perioada din zi. Timpul liber nu trebuie sa
devina, datorita lipsei de experienta si competenta profesionala, un timp 'de asteptare'.
Tipuri de obiective
Cele mai importante tipuri de obiective avute in vedere in organizarea timpului liber trebuie sa priveasca
sustinerea deprinderilor sociale normale si a activitatilor fizice, in functie de placerile si de afinitatile fiecarui
copil.
Eliminarea comportamentelor sociale inadecvate - lipsa unei organizari a timpului liber similara
programului celorlalti copii din familii poate produce comportamente sociale inadecvate care sa conduca la
izolarea individului respectiv. Izolarea sociala, autostimularea, autoagresivitatea si agresiunea pot aparea ca
o consecinta a neutilizarii timpului liber. Copiii care desfasoara actiuni coerente de petrecere a timpului
liber, in functie de necesitati si de posibilitati, achizitioneaza cu mai multa greutate simultan comportamente
sociale inadecvate. Personalul poate inlocui comportamentele sociale inadecvate cu activitati de petrecere a
timpului liber.
Invatarea regulilor sociale si de comunicare - activitatile desfasurate 'din placere' reprezinta o
oportunitate pentru invatarea si punerea in practica a regulilor sociale si de comunicare interumana.
Comportamentul normal in petrecerea timpului liber si stapanirea regulilor sociale de comunicare, sunt
elemente vitale ale integrarii sociale si ale pregatirii copilului pentru viata sociala. Ele reprezinta primele
etape in trecerea de la statutul de persoana dependenta spre acela de persoana independenta.
Promovarea activitatilor fizice - activitatile fizice desfasurate 'din placere' contribuie la imbunatatirea
starii de sanatate si pot reduce semnificativ stresul si anxietatea. Ele aduc o contributie importanta la
ridicarea calitatii vietii.
Dificultati in stabilirea obiectivelor si alegerea activitatilor
Selectia nu este usoara. In general obiectivele si activitatile sunt foarte mult influentate de posibilitatile materiale
ale SR si de competentele personalului. Deoarece activitatile de petrecere a timpului liber reprezinta o optiune
individuala, ele sunt supuse unor riscuri si trebuie urmarite cu atentie.
Autonomie si alegere - personalul trebuie sa permita copilului sa 'experimenteze' diferite varietati de
activitati recreative si sa-l supravegheze si sa-i acorde asistenta in aceste demersuri. Procesul incepe cu
personalul care pune in practica o serie de experiente si se incheie cu alegerea individuala, unilaterala,
realizata de copil.
Riscuri si protejare - alegerea unor activitati poate genera unele riscuri: plimabarea in parc poate crea
riscul de a se pierde copilul, inotul in piscina poate crea riscul de inec etc. Pentru toate acestea este nevoie de
protectie din partea personalului. Obiectivele sunt in totalitate atinse atunci cand copilul ajunge sa perceapa
riscurile si sa le evite.
Tipuri de activitati
Recreerea si petrecerea timpului liber constau in activitati fizice, culturale, sociale sau intelectuale, cu caracter
recreativ.
Activitatile fizice pot imbunatati starea fizica si psihica a copilului. Aceste activitati pot fi individuale sau
de grup. Copiii pot participa la diferite evenimente sportive, pentru amuzament, in afara concursului sau in
competetitie. SR poate avea un rol de initiator pentru organizarea, la nivelul comunitatii, a unor evenimente
sportive care sa implice si copiii rezidenti.
Activitatile culturale - copii se pot implica in asemenea tipuri de activitati atat ca spectatori cat si ca
participanti. Aceste activitati ofera oportunitatea descoperirii unor noi segmente de interes si dezvolta
capacitatea de relationare in comunitate.
Activitatile sociale - importanta lor se bazeaza intotdeauna pe interactia cu oamenii. Intalniri, iesiri la
padure, plimbari, toate pot oferi posibilitatea de a imparti timpul si bucuria cu altii.
Activitatile intelectuale - foarte multi copii, chiar cu un nivel scazut de cunoastere, se bucura sa-si
petreaca timpul diferite activitati care ofera mai degraba satisfactii intelectuale: jocuri, diferite tipuri de hoby
(colectii etc), desen, caligrafia etc.
Standardul 16: Reclamatii si reprezentare
Furnizorul de servicii si serviciul de tip rezidential isi organizeaza un sistem de primire, inregistrare si
solutionare a sesizarilor si reclamatiilor cu privire la serviciile oferite sau pentru care se faciliteaza
accesul. Sesizarile si reclamatiile sunt solutionate cu promptitudine si seriozitate, iar persoana in cauza
este informata de progresul realizat pentru solutionare in mod periodic si primeste raspunsul, in scris, in
maxim 30 de zile calendaristice.
Prin implementarea acestui standard se realizeaza dreptul copilului de a se adresa in nume propriu
sau, dupa caz, prin intermediul reprezentantului legal, membrii ai familiei largite, persoane importante
pentru ei ori diverse organizatii legal constituite conducerii SR, respectiv coordonatorului sau
furnizorului de servicii. In vederea realizarii unitare a acestui standard la nivelul tuturor SR, procedurile
de implementare mentioneaza respectarea prevederilor Ordonantei Guvernului nr.27/2002 privind
reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor de catre DGASPC si recomanda acest lucru si OPA-
urilor. Mai mult, aceste prevederi pot fi imbunatatite dupa cum urmeaza in paragrafele urmatoare.
In sensul ordonantei mentionate anterior, prin petitie se intelege cererea, reclamatia, sesizarea sau
propunerea formulata in scris sau prin e-mail, pe care un cetatean ori o organizatie legal constituita o
poate adresa autoritatilor si institutiilor publice[1]. In cazul SR, copilul, in functie de varsta si gradul sau
de maturitate, sau persoanele ori organizatiile care se adreseaza in numele acestuia sau pentru toti
copiii din SR pot sa comunice direct (verbal), conducerea SR fiind obligata sa inregistreze ceea ce i se
aduce la cunostinta.
Copiii in primul rand trebuie incurajati sa-si exprime opiniile despre modul cum sunt tratati in SR. Ei trebuie sa
stie cum si cui sa se adreseze daca au vreo problema, nemultumire, solicitare sau propunere referitoare la viata
lor in SR.
Atat la nivelul SR, cat si la nivelul furnizorului de servicii trebuie sa existe un sistem functional de inregistrare si
solutionare a petitiilor.
La nivelul SR se inregistreaza petitiile legate de activitatea din cadrul SR si acest lucru se precizeaza clar in
pliantul referitor la procedurile de sesizare sau pliantul general referitor la SR in cauza, in functie de bugetul
acestuia. Coordonatorul SR desemneaza persoana sau persoanele care se ocupa de realizarea acestui sistem,
nefiind necesar un compartiment specializat de relatii cu publicul. Este improbabil ca o singura persoana sa
fie suficienta pentru a acoperi toate nevoile legate de solutionarea petitiilor, chiar si in cazul caselor de tip
familial, deoarece exista posibilitatea ca aceasta persoana sa fie indisponibila in anumite perioade de timp din
diverse motive. In consecinta, se recomanda desemnarea mai multor persoane pentru aceasta sarcina, chiar
daca au si altele inscrise in fisa de post, in functie de numarul copiilor, numarul modulelor de tip familial
etc.
La nivelul furnizorului de servicii, se constituie un compartiment de relatii cu publicul care include
aceste aspecte, cat si cele legate de nerezolvarea la nivelul SR a petitiilor sau alte probleme legate
de furnizorul in cauza si serviciile pe care le ofera. In cazul OPA se poate utiliza modelul mentionat
pentru SR, insa pentru cele de utilitate publica si/sau care au servicii concesionate de la stat,
precum si cele care au filiale se recomanda infiintarea unui compartiment de relatii cu publicul. De
asemenea, posibilitatea de sesizare a furnizorului de servicii trebuie inclusa in pliantul mentionat
anterior.
In ambele situatii se pot organiza, pe langa posibilitatea discutiei directe cu personalul desemnat, o
cutie si/sau un caiet pentru petitii. De asemenea, in cazul SR, oricare membru al personalului poate
primi petitii, situatie in care acesta trebuie sa le si inregistreze, iar registrul de sesizari si reclamatii
(petitii) trebuie sa fie in evidenta persoanelor desemnate conform celor mentionate anterior. Deseori,
persoanele de referinta ale copiilor sunt cele care vin in contact cu cererile copiilor, dorintele si
propunerile acestora, iar asistentii sociali cu familia si alte persoane importante pentru ei.
Registrul de petitii trebuie sa contina cel putin urmatoarele date:
numarul si data inregistrarii;
persoana care sesizeaza (date de identificare);
tipul petitiei (cerere, sesizare, reclamatie, propunere);
modul de adresare (in scris, verbal, telefonic, e-mail etc.);
persoana care a inregistrat petitia si, daca este cazul, in numele cui;
persoana desemnata sa rezolve petitia;
modul de rezolvare (raspuns favorabil, raspuns nefavorabil, orientare spre alta institutie/ autoritate si care,
clasare, masuri luate etc.);
data la care s-a raspuns.
Petitiile inregistrate (adrese, memorii, cereri sau propuneri inscrise in registru de membrii personalului
in numele copiilor sau altor persoane etc.) sunt verificate zilnic de catre coordonatorul SR, respectiv
seful compartimentului de relatii cu publicul de la nivelul furnizorului de servicii pentru a fi repartizate
spre rezolvare persoanelor desemnate.
In vederea solutionarii diverselor petitii, persoanele desemnate consulta, in functie de caz, coordonatorul SR si
personalul de specialitate, managerul de caz si ceilalti specialisti implicati in implementarea PIP, precum si orice
alta persoana sau institutie care poate contribui la rezolvarea petitiei.
Petitiile anonime sau cele in care nu sunt trecute datele de identificare ale petitionarului nu se iau in considerare
si vor fi clasate conform prevederilor ordonantei mentionate anterior, cu exceptia celor care semnaleaza cazuri de
abuz, neglijare si exploatare a copilului (vezi standardul 17).
Urmatoarele prevederi ale Ordonantei nr.27/2002 trebuie de asemenea subliniate in legatura cu standardul
prezent:
- termenul de rezolvare este de 30 de zile (calendaristice) de la inregistrarea petitiei;
- termenul precizat anterior poate fi prelungit de catre coordonatorul SR, respectiv seful compartimentului
de relatii cu publicul cu cel mult 15 zile in situatia in care necesita o cercetare mai amanuntita;
- petitiile inregistrate care nu fac obiectul activitatii SR sau al institutiilor mentionate in PIP sunt orientate in
termen de 5 zile de la inregistrare catre autoritatile sau institutiile abilitate pentru rezolvarea acestora.
Standardul 17: Protectia copilului impotriva abuzurilor
Serviciul de tip rezidential promoveaza si aplica masuri de protejare a copiilor impotriva oricarei forme
de intimidare, discriminare, abuz, neglijare, exploatare, tratament inuman sau degradant.
Se pot produce diverse forme de abuz si neglijare asupra copiilor din SR care pot fi infaptuite de personal sau
persoane din afara SR. Totodata, trebuie constientizat faptul ca se pot produce si asa numitele forme de violenta
institutionala si abuz societal, pe care intregul personal trebuie sa le cunoasca si sa le recunoasca pentru a le
preveni sau a interveni eficient. De aici importanta majora a formarii initiale si continue a personalului in acest
domeniu.
Abuzul, neglijarea si exploatarea copilului au o serie de consecinte care se pot observa relativ cu usurinta de catre
personalul pregatit in acest sens, astfel incat sa traga un semnal de alarma si sa conduca la decizia semnalarii unei
suspiciuni sau a unei situatii concrete de acest fel. Aceste consecinte sunt cunoscute sub denumirea de semne si
simptome evocatoare de abuz, neglijare si exploatare a copilului:
Semne fizice (vanatai, leziuni, arsuri, hemoragii etc.);
Semne si simptome ale bolilor cu transmitere sexuala;
Tulburari de somn (insomnii, somn agitat, vise urate, cosmaruri etc.);
Tulburari de alimentatie (anorexie, bulimie);
Tulburari sfincteriene (enurezis, encomprezis);
Ticuri (clipit, rosul unghiilor etc);
Persistenta unor senzatii olfactive sau cutanate obsedante;
Modificarea rapida a dispozitiei afective;
Impulsivitate, agresivitate;
Autostigmatizare, autoculpabilizare;
Neglijenta in indeplinirea sarcinilor si incapacitate de a respecta un program impus;
Dificultati in relationare si comunicare;
Scaderea randamentului scolar, absenteism si abandon scolar;
Tulburari de comportament (minciuna, fuga de acasa, furtul, consumul de alcool, de droguri etc.);
Comportament sexual inadecvat varstei etc.
Conform prevederilor SMO, coordonatorul SR trebuie sa se asigure ca serviciul sau dispune de un set de
proceduri pentru situatiile de abuz, neglijare si exploatare a copilului. In vederea realizarii acestei proceduri se
recomanda colaborarea stransa cu furnizorul de servicii si cu specialistii din acest domeniu, astfel incat setul de
proceduri sa fie in spiritul legislatii in vigoare care defineste si prevede modalitatile de prevenire si interventie
pentru aceste situatii[2]. Consultarea specialistilor din domeniu de la nivelul judetului, respectiv a municipiului
Bucuresti sau din alte judete recunoscute pentru serviciile specializate dezvoltate in aceasta arie este necesara nu
numai pentru rapiditatea elaborarii procedurilor, ci si datorita faptului ca legislatia in domeniu este in continua
dezvoltare. Avizul DGASPC asigura in acest caz unitatea de interventie la nivelul judetului, respectiv a sectorului
municipiului Bucuresti.
Inregistrarea cazurilor se realizeaza prin aceleasi modalitati descrise pentru standardul 16, fiind vorba de acelasi
registru, cu o singura exceptie. In cazul in care exista suspiciunea sau situatia unui abuz, neglijare sau exploatare
a copilului produsa in SR, (potentialul) agresor fiind un membru al personalului, colegul care observa aceasta
situatie are obligatia de a anunta coordonatorul SR, care trebuie sa realizeze in consecinta urmatoarele trei
actiuni:
a) Sa inregistreze cazul si sa verifice datele printr-o evaluare initiala a situatiei. Evaluarea initiala se poate
realiza, in functie de situatie, de catre asistenti sociali si/sau psihologi:
o desemnati din cadrul SR sau ai furnizorului de servicii - trebuie sa aiba formare in acest sens
(atat pentru evaluarea initiala, inclusiv completarea fisei de semnalare si evaluare initiala, cat si
pentru evaluarea detaliata);
o ai serviciilor specializate din acest domeniu - se pot incheia contracte de colaborare in acest
sens;
o de la nivelul DGASPC. Inregistrarea cazului atrage dupa sine obligativitatea semnalarii la
DGASPC si interventia specialistilor de la acest nivel. In situatiile in care SR si furnizorul de
servicii nu dispun de specialistii necesari, proprii sau prin intermediul unor contracte de
colaborare, DGASPC este obligata sa realizeze evaluarea initiala in primele 72 de ore de la
semnalarea si inregistrarea cazului la DGASPC.
b) Sa semnaleze cazul la DGASPC si, dupa caz, altor autoritati abilitate[3]. Evaluarea medicala tine de
interventia DGASPC, insa in situatiile grave sau a celor care necesita interventia unui medic specialist -
lucru stabilit de medicul care vegheaza asupra sanatatii copiilor din SR[4], coodonatorul SR trebuie sa
se asigure ca are loc transportul copilului la cea mai apropiata unitate spitaliceasca.
c) Sa aplice masurile disciplinare corespunzatoare faptei comise de angajatul SR.
In cazul in care coordonatorul SR nu isi indeplineste aceste obligatii imediat in cazurile urgente si in termen de
trei zile pentru restul situatiilor, persoana care a observat situatia va semnala ea insasi autoritatile abilitate, fara a
se lua masuri disciplinare impotriva sa.
Importanta existentei specialistilor la nivelul SR sau ai furnizorului de servicii este subliniata si de procedura
17.9 care prevede consilierea copiilor victime ale intimidarii si discriminarii. Considerate ca si forme usoare ale
abuzului daca sunt sesizate la timp de personalul SR si ca atare care nu se semnaleaza la DGASPC, ele necesita
totusi interventie de specialitate, care nu poate fi acordata de specialisti care nu sunt formati in acest domeniu,
deoarece trebuie sesizata corect si la timp "linia de demarcatie" fata de abuzul emotional - care necesita
semnalare si interventie specifica. Deoarece numarul cazurilor usoare nu este de neglijat in societatea noastra,
este evident ca este cost-eficient sa dispui de proprii specialisti (pe care ii poti forma in timp), decat sa platesti
expertiza externa. De altfel, SMO prevad formarea continua a personalului in acest domeniu.
Standardul 18 Relatia personalului cu copiii
Relatiile personalului cu copiii au o baza sanatoasa, raspunzand normelor de conduita morala,
profesionala si sociala.
Scopurile ingrijirii de tip rezidential in conformitate cu misiunea SR pot fi atinse doar printr-o relatie pozitiva
intre personal si copiii/tinerii aflati in ingrijire.
O ingrijire cu un caracter pozitiv poate fi facuta doar de un personal care ii place cu adevarat pe copii si care se
simte implicat si responsabil, aceasta deoarece copiii raspund pozitiv doar unui personal care le castiga
increderea, respectul si a carui aprobare este importanta pentru ei.
Relatia dintre personal si copii nu poate fi echivalata nicicum cu relatia copil - parinte, insa grija adecvata pentru
fiecare copil si tanar este esentiala pentru binele emotional si fizic al acestora. Este cunoscut faptul ca pentru
copii si tinerii cu deficiente emotionale si comportamentale este important sa se simta placuti si pretuiti chiar si
atunci cand comportarea lor nu este intrutotul corespunzatoare.
Pe scurt, prin realtiile personal-copil se respecta si se promoveaza :
- independenta
- respectul reciproc
- un control pozitiv al comportamentului
- acceptarea
- sprijinul
- toleranta
- incurajarea
- nediscriminarea
Este esential ca personalul sa nu manifeste antipatii sau favoritisme fata de unii copii, care pot avea repercusiuni
grave asupra dezvoltarii copiilor si ar demonstra lipsa de profesionalism. Rolurile persoanelor angajate in cadrul
SR trebuie sa fie bine delimitate pentru a evita abuzul de incredere si pozitie.
De exemplu, nu este permisa practica (din pacate destul de extinsa in vechile servicii rezidentiale) prin care
angajatii sa ia la domiciliul lor la sfarsit de saptamana sau de sarbatori cate 1-2 copii. Este o practica
discriminatorie, prin care personalul afiseaza clar favoritismele si poate provoca adevarate drame in randul
copiilor care nu sunt alesi . Copiii pot fi luati in vizita de membri ai familiei, voluntari, familii ale colegilor de
scoala - dar nu de personalul SR, care trebuie sa pastreze cu fermitate o pozitie profesionala.
Evidentiem inca o data importanta formulelor de adresare : copilul nu va fi incurajat sa se adreseze personalului
cu mama , tata sau bunica (nici in casele de tip familial sau apartamente) pentru a nu crea confuzii si a
nu induce sentimentul de dependenta de SR pe termen lung. Adevarata familie pentru copil nu poate fi decat cea
naturala - in care pe parcursul sederii in SR i se pregateste reintegrarea - sau cea adoptiva, in care va fi integrat
daca reintoarcerea in familia naturala nu este posibila. Plecarea din SR nu trebuie sa fie perceputa ca o ruptura de
membrii familiei, copilul va primi explicatii suficiente despre
Inca de la intrarea copilului in SR este necesara construirea relatiei pozitive de colaborare cu educatorul.
Obiectivele tipice ale primelor discutii cu copilul :
Castigarea increderii copilului si stabilirea unei relatii de incredere ;
Aflarea opiniei copilului asupra situatiei, nevoilor si dificultatilor sale ;
Observarea reactiei copilului in fata educatorului/ persoanei responsabile ;
Recomandari
Dat fiind ca fiecare copil este unic in felul sau, nu exista reguli clar stabilite pentru realizarea acestor
obiective. Exista insa diferite recomandari, cum sunt cele formulate de Barker (1990), Greenspan (1981), Hebert
(1989) si Mishne (1983), care subliniaza urmatoarele :
Lasati-i copilului initiativa de stabilire a cadrului, de alegere a subiectelor de discutie si de dobandire a
unui grad adecvat de control asupra situatiei.
Oferiti-i o explicatie simpla dar sincera a motivului pentru care se gaseste in institutie.
Concentrati-va asupra copilului ca persoana de sine statatoare, asupra gandurilor, sentimentelor si
actiunilor sale in momentul respectiv.
Tineti cont de aspectele de diversitate culturala, economica, etnica si rasiala, inclusiv de diferentele dintre
copil si profesionist in fiecare zona.
Manifestati-va respectul pentru copil si lumea lui precum si entuziasmul fata de capacitatea sa de
dezvoltare.
Structurati-va relatia cu copilul prin mijloace cum ar fi explicarea naturii libertatii si responsabilitatii lui,
stabilirea si impunerea de limite (de pilda ce poate si ce nu poate face copilul in centru) si stabilirea formulei
si limitelor confidentialitatii.
Exprimati-va speranta referitoare la situatia si potentialul copilului
Evitati greseala frecventa de a orienta copilul spre sfera de interes a parintelui sau a altui adult inainte ca
acesta sa fie bine pregatit.
Evitati interogarea copilului prin intrebari insistente.
Renuntati la procedurile formale de intervievare si lasati intalnirea sa decurga natural, utilizand activitati si
instrumente non-verbale.
Calitati necesare pentru stabilirea relatiilor
Stabilirea acestei relatii presupune dezvoltarea unor calitati, niciodata acumulate in totalitate si pe care educatorul
incearca sa le dobandeasca. Putem sa citam patru astfel de calitati:
1. facultatea de a asculta, insotita de experienta de viata. Aceasta experienta de viata
inlocuieste un intreg discurs verbal, gestic si de asemenea, taceri care sunt pline de intelesuri,
care traduc asteptarile, dorintele, temerile copilului sau tanarului ca si reprezentarile sale
interioare.
A asculta, inseamna a putea intelege acest discurs nu numai pentru a putea observa, dar mai ales pentru a
determina subiectul sa se simta inteles si adesea, pentru prima oara recunoscut ca o fiinta demna de
respect.
2. acceptarea persoanei cu bogatia si limitele sale.
Marea intrebare pe care educatorul trebuie sa si-o puna continuu este urmatoarea: in ce mod cadrul
educational propus copilului de catre persoane importante pentru el poate sa faca eficiente aptitudini
care deja exista, dar sunt camuflate, paralizate, retinute de conditiile defectuoase ale mediului, conditii
din care noi facem adesea parte.
3. Cea de-a treia calitate a educatorului este capacitatea de a interactiona atitudini
previzionale. Este un fenomen foarte curios care incepe inca de la nastere. Nu vedem
niciodata copilul asa cum este in realitate dar il vedem asa cum ne-am dori sa fie.
Numai ca problema este aceea ca subiectul inadaptat, subiectul cu handicap multiplu, subiectul care
prezinta retineri foarte profunde, poate literalmente sa ne blocheze asteptarile anticipative din cauza
temerilor noastre. Educatorul trebuie sa fie convins ca nici o previziune nu este definitiva.
4. O alta calitate a educatorului este capacitatea de a fi un "protector". Iar aici, trebuie facuta o
referire la dezvoltarea psihica normala a copilului pentru a descoperi sensul cuvantului
"protector".
"Protectorul"este, de exemplu, o mama care se va confrunta cu lacrimile, furia, bucuria, teama copilului
sau. Ea va primi, va inghiti si va suporta acest amalgam care nu are sens, il va metaboliza si il va reda
transformat. Furia devine o agresivitate evidenta, lacrimile o tristete vizibila, bucuria o emotie care este
adresata cuiva.
Cand educatorul se gaseste impreuna cu copiii aflati uneori in lumea lor angoasanta, trista,
infricosatoare, aceasta functie de aparare a "protectorului", de intretinere, devine absolut necesara pentru
ca ea face posibila reducerea sau eliminarea anumitor factori cu caracter destructiv sau autodestructiv.
Calitatea de protector este esentiala in ingrijirea copiilor care au trecut prin experiente
traumatizante, prin situatii de maltratare, si care trec adeseori prin situatii critice - iar educatorul este un
actor cheie al terapiei care se acorda de o echipa pluridisciplinara in centrul de plasament si in alte
servicii specializate.
5. O alta calitate a educatorului este capacitatea de a determina un copil sa treaca de la iluzie
la realitate. In momentul in care, plangand, copilul nu a cerut inca ceva dar incepe a-si crea in
mintea sa imaginea halucinanta a unui biberon sau san, mama va aduce la momentul potrivit
obiectul dorit. Orice copil trebuie sa cunoasca aceasta etapa pentru a-si dezvolta increderea in
sine insusi si siguranta.
Copilul de care se ocupa educatorul, fie n-a cunoscut aceasta etapa de iluzionare, si are implicit putina
incredere in propriile forte, fiind nesigur si temator- fie dimpotriva, a fost crescut de parinti incapabili sa
impuna limite, transformandu-l intr-un mic tiran, care, de-a lungul existentei trece la actiune, se crede
puternic si intra in lumea iluziei, a grandorii si a puterii depline.
Cea mai dificila problema a educatiei este de a determina copilul sa aiba anumite vise, si apoi la un
anumit moment, cand acesta este pregatit, sa ai puterea de a-l deziluziona (a-l aduce la realitate).
Standardul 19 Controlul comportamentului
Personalul reactioneaza pozitiv la diversele comportamente ale copiilor si ia sanctiuni educative adecvate,
constructive in cazul unor comportamente inacceptabile repetate ale acestora.
Titlul acestui standard - inspirat de denumirea in limba engleza " behaviour control" - presupune formarea
conduitei copilului. Continutul se refera la formarea comportamentelelor si conduitelor sociale normale, precum
si la mijloacele/ metodele de pedeapsa a comportamentului neadecvat al copilului.
SR trebuie sa aiba proceduri referitoare la masurile care pot fi luate pentru a preintampina sau sanctiona
comportamentele neacceptabile, iar aceste proceduri trebuie sa fie clare atat pentru personal, cat si pentru copii.
O idee fundamentala este aceea ca orice sanctiune se aplica constructiv si consecvent, in sensul formarii unei
conduite corespunzatoare. Nu este permisa utilizarea sanctiunilor in mod excesiv.
A stabili cele mai adecvate forme de sanctiuni in cadrul protectiei rezidentiale este inevitabil o sarcina dificila,
dat fiind rolul educativ al pedepselor de a regla probleme care deseori necesita individualizare. Este esential
totusi ca toti copiii/tinerii, personalul centrului si publicul sa stie ca problemele de acest gen sunt rezolvate in
mod adecvat si nu sunt lasate pur si simplu la discretia fiecaruia.
Multi dintre copiii si tinerii institutionalizati au experiente triste de viata si nu beneficiaza de relatii adecvate. Ei
au nevoie de stabilitate si securitate, intr-un mediu protector. Ca si copiii din familii ei au nevoie de ingrijire si
afectiune dar in acelasi timp de impunerea unor limite clare, tocmai pentru a se putea simti securizati si pentru
a-si dezvolta autocontrolul. Intotdeauna trebuie sa se tina cont de varsta copilului si de stadiul sau de dezvoltare.
Cateodata, copiii sau tinerii rezidenti au un comportament inacceptabil. In aceste cazuri, este important ca
personalul sa fie increzator in sine si sa se simta sprijinit atunci cand abordeaza un comportament provocator si
dificil. Personalul poate fi pus in situatia de a sanctiona si de a controla, dar acest lucru trebuie facut in respectul
copilului, respectiv al tanarului, aflat in centrul tuturor activitatilor de protectie.
Este important ca fiecare membru al echipei sa fie convins de urmatorul principiu: de neacceptat este
comportamentul, si nu copilul.
Formarea personalului din centrele de plasament trebuie sa cuprinda si aspecte privitoare la
dezvoltarea unor abilitati de stabilire a unor limite clare de comportament acceptabil, de utilizare a unor
sanctiuni si controale adecvate, de management al conflictelor. Pregatirea trebuie sa sublinieze
importanta consecventei in munca intregii echipe si semnificatia deosebita a crearii unei ambiante de
incredere reciproca si respect. De asemenea, formarea trebuie sa ofere si informatii despre
modalitatile prin care personalul isi poate exprima preocuparea in legatura cu orice sanctiuni sau
controale inadecvate pe care le-a observat in practica altor colegi. Aceasta pregatire initiala trebuie
intarita prin oferirea unor oportunitati de dezvoltare si evaluare a abilitatilor si propriei practici.
Puterea grupului de colegi de a influenta comportamentul este un fapt bine documentat si, de aceea,
managementul grupului este o capacitate esentiala pentru personalul din centrul de plasament. Personalul trebuie
sa primeasca o formare adecvata pentru a putea veni in sprijinul grupului de tineri, astfel incat membrii acestuia
sa se sustina unul pe celalalt, minimalizand tendintele agresive si asigurandu-se ca actiunile lor nu dau nastere la
rezistenta si resentimente.
De ce sunt necesare sanctiunile si controlul?
a) Pentru a oferi securitate unor indivizi si grupuri si pentru a sprijini dezvoltarea personala. - Copiii/ tinerii
trebuie sa-si dezvolte capacitatea de a aprecia limitele pe care societatea si comunitatea in care traiesc le impun
propriului comportament. Ei au nevoie sa fie ajutati sa inteleaga implicatiile nesocotirii acestor limite. Stabilirea
unui cadru clar de autoritate (nu de autoritarism) faciliteaza dezvoltarea disciplinei interioare si a maturitatii.
Copiii si tinerii au nevoie de relatii bazate pe responsabilitati reciproce si nu pe putere.
b) Pentru a proteja sanatatea si siguranta celorlalti. Este inacceptabil comportamentul care pune in pericol viata
persoanei si/sau a celorlalti. Copiii si tinerii trebuie sa-si dezvolte respectul pentru sine si ceilalti.
c) Pentru a mentine un climat pozitiv. Nu poate fi acceptata deteriorarea voita a bunurilor. Acest lucru este in
detrimentul calitatii vietii tuturor celor din centrul de plasament. Copiii si tinerii trebuie sa invete sa-si pretuiasca
propria proprietate precum si pe cea a altora.
d) Pentru a mentine in centru o atmosfera emotional pozitiva si suportiva. Comportamentul periculos si
amenintator fata de ceilalti colegi sau fata de personal este de neacceptat. Copiii si tinerii trebuie sa invete
modalitati noi de management al conflictelor interpersonale, al furiei si agresivitatii.
Toate societatile, grupurile si institutiile au nevoie de control pentru armonizarea si ordonarea activitatilor in
beneficiul majoritatii. Sanctiunile apar in orice grup, inclusiv in familie. In cadrul serviciilor rezidentiale,
sanctiunile trebuie sa fie masurate si adecvate. Ele nu trebuie utilizate formal, ci aplicarea lor trebuie sa fie bine
cantarita, monitorizata si evaluata.
Exemple de Sanctiuni si controale permise
a) Restrictionarea sau anularea avantajelor (invoiri, activitati de petrecere a timpului liber, vizionarea
programelor TV);
b) Impunerea de teme suplimentare, proiectate in modul cel mai pozitiv si productiv posibil. Acestea trebuie
sa fie adecvate varstei si sa nu depaseasca niciodata capacitatile tinerilor/ copiilor;
c) Separarea de grup intr-o incapere, ca modalitate de recapatare a auto-controlului. Usa incaperii nu trebuie
niciodata inhisa, personalul trebuind sa monitorizeze sau sa insoteasca tanarul sau copilul pe durata oricarei
separari;
d) Cand este necesar sa se apeleze la pct.3 de mai sus, iar copilul/ tanarul refuza sa se conformeze, poate
deveni necesara utilizarea fortei. Aceasta este o problema serioasa, care nu trebuie tratata cu superficialitate.
Forta utilizata trebuie sa fie minima si tanarul nu trebuie ranit. Ori de cate ori este posibil, aceasta actiune
trebuie dusa la indeplinire de doi membri ai personalului (vezi si pct.E de mai jos);
e) Tanarul sau copilul poate fi amendat cu anumite sume din banii de buzunar; declaratia asupra drepturilor si
indatoririlor rezidentilor din regulamentul de ordine interioara trebuie sa mentioneze clar aceste reguli.
Tanarului/ copilului nu trebuie sa i se retraga niciodata mai mult de din banii de buzunar; amenzile pot fi
prelungite;
f) Copilul/ tanarul poate acoperi daunele provocate cu sume din banii de buzunar. Aceste sume pot fi
acoperite in timp, aplicandu-se regula ca tanarului/ copilului nu trebuie sa i se retraga niciodata mai mult de
din banii de buzunar;
g) Orice substanta considerata periculoasa poate fi confiscata;
h) Poate fi retinuta imbracamintea de strada pentru a reduce posibilitatea plecarii intempestive/neanuntate din
SR. Totusi, tinerilor/ copiilor nu li se pot niciodata retine hainele de interior si nici nu li se poate impune sa
poarte alte haine, ca forma de sanctiune sau pentru a preveni fuga din institutie;
i) Personalul trebuie sa-si exprime dezaprobarea fata de orice comportament inacceptabil, afirmand clar ca
acesta reprezinta o piedica in calea realizarii unor bune relatii, a unui climat de calm si siguranta la care au
dreptul toti tinerii din unitate.
Exemple de sanctiuni nepermise
1. Indiferent de varsta, copilul/ tanarul nu trebuie supus sau amenintat cu indiferent ce forma de
pedeapsa fizica. Nici un copil/ tanar nu trebuie lovit sau palmuit;
2. Copilul/ tanarul nu trebuie oprit de la masa si meniurile nu trebuie modificate ca forma de pedeapsa;
3. Nici unui copil/ tanar nu trebuie sa i se interzica legatura cu un specialist (de ex., asistentul social,
avocatul, medicul);
4. Interzicerea contactului cu familia sau cu orice alta persoana adulta de referinta pentru copil nu
trebuie niciodata utilizata ca sanctiune (de ex., anularea vizitelor in familie);
5. Nu trebuie interzisa comunicarea;
6. Copilul/ tanarul nu trebuie trimis la culcare mai devreme. Aceasta poate constitui o experienta mai
infricosatoare decat pare la prima vedere, fiind de fapt o excludere nesupervizata din grup, ca atare
purtatoare de pericole potentiale. Tinerilor li se poate interzice sa vizioneze programul TV;
7. Interzicerea tratamentelor medicale in curs nu poate fi utilizata ca sanctiune;
8. Este exclusa utilizarea oricarei forme de umilire. Usile nu pot fi incuiate pentru a restrictiona
libertatea tanarului; se pot incuia din interior usile de intrare, pentru siguranta, la fel ca in orice camin
obisnuit, si de asemenea pentru a proteja copiii foarte mici sau pe cei cu dificultati de invatare. Se
interzice inchiderea din exterior a usilor de dormitor care nu se pot deschide din interior.
Fiecare sanctiune permisa este incadrata in procedura SR si inregistrata.
Cand si cum se poate folosi controlul fizic
Conceptul de control fizic se refera la restrictionarea fizica a copilului, pentru a preveni actiunile periculoase
pentru sine si ceilalti. Restrictionarea fizica poate deveni necesara in situatii periculoase, in care exista riscuri
majore pentru securitatea copilului/ tanarului sau a celorlalti. Ea mai poate fi necesara si in situatii care ameninta
in mod serios stabilitatea grupului si functionarea unitatii - inclusiv deteriorarea bunurilor. Tinerii puternici si
agresivi pot induce un comportament foarte turbulent, ceea ce nu trebuie sa li se permita. Unii dintre acestia,
carora le-au lipsit de timpuriu controlul si securitatea, nu au reusit sa-si dezvolte un control al sentimentului
infantil de omnipotenta, ceea ce le provoaca teama de propria putere si violenta. Asemenea sentimente pot fi
induse in noi toti si propagarea lor in grup trebuie evitata.
Utilizarea adecvata a restrictiei fizice presupune dezvoltarea unui repertoriu de metode, variind de la solicitarea
facuta copilului de a sta separat de ceilalti, intr-o incapere, la blocarea sa pentru a-l opri sa fuga, pana la controlul
fizic deplin.
In acest ultim caz, trebuie negociat cu copilul, dialogand cu el si comunicandu-i-se ca este in siguranta, ca nu va
fi ranit si ca va fi ajutat sa faca optiunile corecte.
Standardul 20 Absenta unui copil fara permisiune
Serviciul de tip rezidential asigura masuri adecvate de prevenire si interventie pentru copiii care parasesc
serviciul fara permisiune.
Standardul se refera la situatiile in care unii copii fug din SR cand trec prin dificultati. Plecand fara stirea/
permisiunea personalului, copilul se expune la riscuri suplimentare care trebuie minimalizate pe cat posibil. De
aceea fiecare SR trebuie sa aiba niste proceduri scrise in acest sens, care sa fie cunoscute si aplicate de personalul
care se confrunta cu o situatie de fuga.
Aceste proceduri vor specifica:
- cine trebuie anuntat intr-o astfel de situatie (coordonatorul SR, conducerea DGASPC, politia,
managerul de caz, parintii, etc);
- cum se consemneaza in registrul SR (ora la care s-a sesizat absenta, cine a observat si cine a
anuntat fuga, cu cine s-a vorbit telefonic);
- componenta echipei de evaluare a riscului situatiei copilului care a fugit si intervalul maxim de
timp in care aceasta comunica telefonic si se intruneste pentru stabilirea masurilor;
- cum trebuie sa se comporte personalul in timpul absentei copilului si dupa readucerea acestuia.
Dupa reintoarcerea copilului este necesara evaluarea situatiei de catre managerul de caz si coordonatorul
serviciului. Daca exista suspiciuni de abuz in cadrul SR, copilul respectiv va fi mutat de urgenta in alt serviciu,
pana la definitivarea cercetarii.
La propunerea argumentata a managerului de caz, CPC7 instanta poate decide o alta masura de protectie pentru
copil.
Personalul va acorda atentia cuvenita lamuririi copiilor ca trebuie sa anunte unde si pe ce durata vor pleca din
SR, pentru a fi protejati de eventualele pericole si pentru a demonstra ca sunt persoane de incredere. Poate fi
invocat cu succes principiul respectului reciproc dintre copii si angajatii SR.
In egala masura toti ceilalti copii din SR vor fi lamuriti sa anunte urgent cand vad ca pleaca un copil fara
permisiune; dupa reintoarcere, discutarea situatiei in grupul de copii este obligatorie, nu pentru a-l pedepsi pe
fugar ci pentru a analiza cauzele impreuna cu copiii si a trec printr-o "lectie de viata".
Formarea personalului si a voluntarilor pentru aplicarea acestei proceduri trebuie sa se faca atat imediat dupa
angajare, cat si pe parcursul anului, chiar daca nu au loc astfel de situatii de absenta fara permisiune.
Se va tine evidenta scrisa a tuturor situatiilor in care un copil a absentat fara permisiune, cu specificarea
motivelor absentei si a masurilor luate.
Standardul 21 Notificarea cu privire la evenimentele importante
Serviciul de tip rezidential are obligatia de a informa, in scris, factorii direct interesati, cu privire la
incidentele deosebite survenite in legatura cu protectia copilului, in maximum 24 de ore de la producerea
evenimentului.
In viata cotidiana a SR pot surveni tot felul de probleme sau incidente care pot afecta binele si siguranta copiilor -
iar acestea trebuie notificate, pentru a se lua o decizie in colaborare cu alte parti interesate.
Toate incidentele posibile care trebuie notificate vor face obiectul unei liste. De exemplu, in lista se pot include
evenimente de genul: decesul unui copil, vatamari importante, contraventii si infractiuni, acuzatii legate de
comportamentul neadecvat al personalului, incendii etc. In fiecare dintre aceste posibile situatii se stabilesc
persoanele si institutiile/serviciila care vor fi notificate.
Partile direct interesate sunt familia, parintii sau reprezentantii legali si DGASPC - care se anunta in termen de
24 de ore d ela producerea evenimentului.
Partile interesate sunt alte institutii si organizatii, cum ar fi directia sanitara, politia, scoala etc. Acestea se
notifica in scris si trebuie sa confirme primirea prin posta sau curier a notificarii.
Standardul 22 Amplasamentul, compartimentarea si dimensiunile constructiei
Amplasamentul, dimensiunile si compartimentarea constructiei corespund misiunii serviciului pentru
protectia copilului de tip rezidential.
Tipul SR, conceptul de protectie pe care se fundamenteaza si dimensiunile sale, precum si amplasarea si
organizarea sa se afla in interdependenta. Amplasamentul si organizarea SR trebuie adecvate scopului sau; este
accesibil, ofera conditii de siguranta si este bine intretinut; raspunde nevoilor individuale si colective ale
beneficiarilor intr-o modalitate confortabila si placuta si este proiectat in conformitate cu recomandarile de
spcialitate.
De asemenea, amplasarea SR se va face cu respedctarea normelor privind protectia sanitara fata de nocivitati - in
zone ferite de surse de poluare a admosferei si de zgomote - "avand orientarea ferestrelor salilor de grupa sau de
clasa spre sud, sud-est, est sau vest, in functie de zonele climatice" (cf. Norme de igiena privind unitatile pt.
Ocrotirea, educarea si instruirea copiilor.) Intre cladirea serviciului si accesul in curtea acesteia va fi prevazut un
spatiu verde cu latimea de minim 25 m, cu rol de reducere a inflentei zgomotului stradal.
Este de preferat ca SR sa fie situat in apropierea unor unitati de servicii comunitare de tip cresa, gradinita, scoala,
de servicii medicale, de petrecere a timpului liber, astfel incat conditiile asigurate sa fie cat mai apropiate de
conditiile mediului familial. SR trebuie sa reproduca pe cat se poate functiile familiale: cresterea si ingrijirea
copiilor, educarea acestora si socializarea lor, pentru a putea permite tranferarea catre copii a normelor, valorilor
si traditiilor, in vederea pastrarii propriei identitati.
Intrucat SR isi propune sa asigure copilului, pe o perioada determinata, asistenta, obiectivul principal al acestuia
fiind reintegrarea familiala si sociala, trebuie sa fie amplasat in apropierea mijloacelor de transport in comun
pentru facilitarea accesului copiilor catre unitati de invatamant si de petrecere a timpului liber comunitare, dar si
pentru facilitarea accesului parintilor/ apartenentilor copiilor catre SR, in vederea mentinerii relatiei parinte/
familie-copil.
Este de preferat ca amplasarea SR sa incurajeze implicarea vecinatatii comunitatii in activitatea sa (de exemplu,
in jurul cladirii SR sa existe amenajate parcuri pentru copii, la care sa aiba acces parintii si copiii din vecinatate,
igienizarea a acestuia facandu-se in parteneriat intre SR si asociatiile de locatari/ proprietarii caselor din
vecinatate). In acest fel, copiii aflati in plasament, pot beneficia de patternurile sociale, iar membrii comunitatii
pot intelege si se pot implica in problematica copiilor (si familiilor acestora) aflati in dificultate. Terenul aferent
SR, atunci cand exista, trebuie sa permita desfasurarea in aer liber a activitatii copiilor, asigurand pentru aceasta:
Minimum 20 mp pentru un copil anteprescolar sau prescolar;
Intre 10 si 50 mp pentru un copil scolar.
SR este proiectat sau reamenajat astfel incat sa reproduca cat mai mult cu putinta spatiul familial, dimensiunea
acestuia avand o importanta majora in dezvoltarea copilului. Cladirile de mici dimensiuni, organizate dupa
modelul spatiilor destinate locuirii unei familii, raspund in modul cel mai adecvat nevoilor copiilor. In contextul
in care dimensiunea SR este prestabilita (functioneaza intr-un spatiu deja existent), este posibila
compartimentarea acestuia, pe module/grupe tip apartament: camere de locuit, camera de zi, baie, bucatarie.
Organizarea spatiului trebuie sa fie in coerenta cu proiectul institutional al serviciului, fiecare spatiu avand o
destinatie clar delimitata in raport cu destinatia sa: camere de locuit, spatii comune, camere pentru desfasurarea
activitatilor educative, birouri pentru personal, spatii igienico-sanitare, de pastrare, preparare si servire a
alimentelor/ produseor alimentare etc, destinatia acestor spatii sa fie cunoscuta - in functie de gradul intelegere a
copilului - de catre acestia.
Astfel, SR este amenajat si organizat in functie de numarul de copii rezidenti (nu mai mult de 12 copii pentru un
modul/ casa).
Standardul 23 Conditiile de locuit
Serviciul de tip rezidential asigura copiilor conditii de locuit de buna calitate, decente si asemanatoare
mediului familial.
SR ofera spatiu de locuit individual fiecarui copil gazduit, clar delimitat, astfel mobilat si dotat incat sa asigure
confort si intimitate, respectand in acelasi timp nevoile identificate ale copilului. Modulele SR prevad gazduirea a
cel mult 4 copii de acelasi sex intr-o camera (spatiu individual - dormitor), copii cu varste apropiate (diferenta de
varsta acceptata fiind de 3-4 ani). Conform SMO, exceptie se face in cazul apartamentelor, maximul admis fiind
de 3 copii intr-un dormitor. De regula, in ultimii ani s-a practicat admiterea a 2 copii per dormitor in cazul
apartamentelor.
In fapt, situatia particulara a apartamentelor transformate in centre de plasament pe model de tip familial si cu
numar mic de copii protejati pune probleme si din punct de vedere al spatiului alocat in dormitor per copil.
Apartamentele mai vechi, construite inainte de 1990, au o suprafata mica si in acest caz trebuie analizata cu
atentie posibilitatea de a nu utiliza la maximum dormitoarele, 3 copii intr-un astfel de dormitor fiind prea multi.
De altfel, prevederile legale in vigoare nu se pot aplica in mod unitar: de exemplu, normele igienico-sanitare
prevad in continuare 3 mp per copil in dormitor, iar normele din constructie (legea.) prevad 6 mp per persoana in
dormitor. De altfel este binecunoscut faptul ca, per ansamblu, normele igienico-sanitare actuale nu se mai
potrivesc centrelor de tip familial si vor trebui adaptate in viitorul apropiat. Pana la reglementarea clara a acestor
aspecte, se recomanda ca, in cazul apartamentelor dinainte de anul. sa se utilizeze pentru stabilirea numarului de
copii din apartament norma de 3 mp per copil in dormitor, iar pentru apartamentele construite dupa acest an, sa se
utilizeze norma de 6 mp per copil in dormitor.
Spatiile individuale sunt utilate in conformitate cu necesitatile minimale ale copilului: mobilier individual, pat
pentru fiecare copil, dulap pentru haine, masa, scaun, veioza, masa/ birou pentru efectuarea temelor, noptiera
pentru depozitarea cartilor si a efectelor personale, cos de gunoi, astfel incat sa fie respecate normativele in
vigoare. In cazul in care SR gazduieste copii cu dizabilitati fizice, va pune la dispozitia acestora spatii adecvate
care le va permite accesul nemijlocit la conditii confortabile/ decente de viata. Este de preferat ca mobilierul sa
fie adecvat varstei copiilor (lungimea paturilor, inaltimea dulapurilor) si cat mai diversificat de la modul la
modul, astfel incat sa fie evitata senzatia de institutie. Lenjeria de pat, perdelele si covoarele sa fie divers
colorate, mentinundu-se insa un echilibru cromatic pentru a se evita suprastimularea vizuala a copiilor. Copiii pot
face sugestii asupra texturii si culorilor pe care acestea le au.
Usile dormitoarelor sunt prevazute cu incuietori si accesibile personalului in caz de urgenta.
Camerele sunt aerisite in mod natural si individual, cu ferestre corespunzatoare standardelor recunoscute. Tevile
caloriferelor sunt protejate sau sunt prevazute cu suprafete garantate in ceea ce priveste temperatura. Prizele sunt
protejate pentru evitarea accidentelor.
In functie de varsta si maturitatea copiilor, acestia vor fi incurajati/ responsabilizati de catre personalul SR sa isi
amenajeze spatiul propriu in functie de optiunile acestuia, de traditiile culturare si apartenenta religioasa. De
asemenea, copii sunt repsonsabilizati in demersul de mentinere a ordinii si curateniei in spatiul propriu, sub
supravegherea/ indrumarea nonintruziva a personalului SR.
SR pune la dispozitia copiilor spatii de relaxare, recreationale si pentru servirea meselor, separate de camerele
personale ale acestora si diferite de coridoare si holul de la intrare (camera de zi, camera de joca, sala de mese).
Iluminatul spatiilor comune are un caracter familial, destul de puternic si amplasat astfel incat sa faciliteze lectura
si alte activitati. Mobila spatiilor comune are un caracter familial si este de buna calitate, adecvata gamei de
activitati preconizate de proiectul institutiei (canapele, televizor, jucarii). De asemenea, in SR sunt incurajate
abilitatile vocationale, punand la dispozitia copiilor camere sigure, destinate derularii unor astfel de activitati
recreativ-constructive.
SR pune la dispozitia copiilor o camera care sa serveasca excluziv vizitelor parintilor/apartenentilor acestora.
Este de preferat ca acesta camera sa aiba o sala de toaleta separata.
Starea de igiena si curatenie a intregului SR este in responsabilitatea coordonatorului, care va stabili un program
de curatenie, igienizare si reparare/renovare a localului si a sigurantei in spatiile serviciului. Copii pot fi implicati
in aceste programe, doar daca le permite capacitatea de intelegere, iar efortul presupus nu le pericliteaza starea de
sanatate.
Standardul 24 Spatiile igienico-sanitare
Serviciul de tip rezidential asigura copiilor spatii igienico-sanitare suficiente, amenajate si dotate cu
echipamentul corespunzator numarului si nevoilor copiilor.
Dimensionarea, amplasarea si adaptarea instalatiilor sanitare se va realiza in raport cu varsta copiilor/ tinerilor.
Toaletele sunt mobilate si utilate cu obiecte care corespund dezvoltarii copiilor/ tinerilor si cu materiale care
permit o igienizare rapida (de ex. mozaic, gresie, faianta din materiale aderente care impiedica provocarea
accidentelor) si materiale consumabile uzuale: sapun, sampon, hartie igienica, prosoape individuale pentru
fiecare copil/ tanar.
Grupurile sanitare pentru copii vor fi separate de cele pentru personalul angajat si de cele destinate vizitatorilor
copiilor.
In spatiile de recreere (interioare sau exterioare), sala de mese etc se vor amenaja surse de apa potabila cu jet
ascendent si chiuvete - lavoar pentru spalarea mainilor, fiind conectate la surse de apa calda si rece.
Instalatiile de distribuire a apei potabile si de evacuare a rezidurilor, sifoanele din pardoseala, obiectele sanitare
vor fi mentinute in permanenta stare de functionare si curatenie si vor fi dezinfectate periodic cu solutii agreate
de politia sanitar umana.
In SR se asigura spatii de spalatorie dotate cu aparatura si mijloace tehnice pentru colectarea, dezinfectarea
spalarea, fierberea, uscarea, calcarea si distribuirea rufelor. Se vor asigura spatii pentru depozitarea rufelor cu
respectarea obligatorie a circuitelor separate pentru rufaria curata si cea murdara.
Copiii si tinerii gazduiti in SR pot fi implicati - in functie de gradul de maturitate - in spalarea, uscarea si calcarea
rufariei personale, asigurandu-se spatiile necesare pentru aceasta (oficii de tip spalatorie, dotate cu minim o
masina de spalat cu uscator la 12 copii/ tineri).
Bucataria si sala de mese sunt dotate cu aparatura si instalatii corespunzatoare pentru gatit, pentru pastrarea
alimentelor, pentru igienizarea veselei. Accesul copiilor in bucatarie este riguros controlat si supravegheat de
personalul responsabil, copii fiind implicati in ajutorul la prepararea hranei si/ sau servirea mesei doar in masura
in care isi pot asuma aceste responsabilitati.
SR va fi dotat si aprovizionat permanent cu utilaje, materiale si substante necesare pentru intretinerea curateniei
si efectuarea operatiunilor de dezinsectie, dezinfectie si deratizare. Acestea vor fi pastrate in spatii inchise
(dulapuri), special prevazute.
Standardul 25 Siguranta si securitatea
Serviciul de tip rezidential ia masurile de siguranta si securitate legale si necesare pentru asigurarea
protectiei copiilor, personalului si a vizitatorilor impotriva evenimentelor si accidentelor cu potential
vatamator.
SR asigura, in masura posibilitatilor practice, sanatatea, securitatea si bunastarea beneficiarilor si a personalului.
Coordonatorul SR se asigura de existenta unor practici de lucru in conditii de siguranta inclusiv referitoare la:
Paza contra incendiilor: intelegerea si implementarea procedurilor adecvate in caz de incendiu;
Primul ajutor: cunostinte referitoare la modalitatea de abordare accidentelor si urgentelor de sanatate;
asigurarea in permanenta a unei truse de prim ajutor si a unei persoane calificate in acordarea primului ajutor;
Igiena alimentatiei: depozitarea si prepararea corecta a hranei, pentru evitarea infectiilor alimentare,
inclusiv etichetarea si datarea alimentelor depozitate;
Combaterea imbolnavirilor: intelegerea si punerea in practica a masurilor de prevenire a raspandirii bolilor
transmisibile;
Depozitarea si aruncarea in conditii de siguranta a substantelor si materialelor periculoase;
Revizia periodica a cazanelor si sistemelor de incalzire centrale, prin contractare cu persoane competente;
Intretinerea sistemelor electrice si a echipamentului electric;
Asigurarea si intretinerea dotarilor de securitate a ferestrelor, care sa se bazeze pe analiza vulnerabilitatii
si riscurilor pentru beneficiari;
Intretinerea in conditii de siguranta a mediului inclusiv a dotarilor si echipamentelor de bucatarie,
spalatorie; a scarilor exterioare si aleilor (in cazul in care acestea exista);
Securitatea locatiei;
Securitatea beneficiarilor, bazata pe analiza vulnerabilitatii acestora (varsta copiilor, dizabilitati
functionale ale acestora).
Toate accidentele, cazurile de vatamare si imbolnavire sunt luate in evidenta si raportate organismelor
competente: Politie, Pompieri; Directia de Sanatate Publica (a se vedea si standardul 21)
Procedurile de securitate sunt afisate si explicate, prezentate in format usor de inteles, atat personalului angajat,
cat si beneficiarilor SR.
Standardul 26 Recrutare si angajare
Personalul este selectat cu atentie si responsabilitate prin intermediul unui proces de recrutare si angajare
care se desfasoara in acord cu legislatia in vigoare si raspunde nevoilor copiilor si misiunii serviciului de
tip rezidential.
Procesul de recrutare si angajare este in responsabilitatea furnizorului de servicii. Se va asigura selectia
personalului conform unor proceduri care au in vedere atat cunostintele si competentele practice ale candidatului,
cat si calitatile sale personale. Selectia trebuie sa se bazeze pe analiza postului si distributia functiilor, cerintele
formulate candidatilor fiind adaptate specificului postului.
Procedura de selectie trebuie sa prevada :
Activitati Responsabili Termen de
realizare
Elaborarea fisei de post pentru postul vacant
Definirea profilului candidatului (formare initiala, experienta,
cunostinte, competente si aptitudini personale)

Elaborea unui model de cerere de participare la selectie cu anexe
Definirea probelor de concurs/ verificare
Redactarea si popularizarea anuntului
Nominalizarea membrilor comisiei
Desfasurarea selectiei si anuntarea rezultatelor
Rezolvarea contestatiilor
Se vor nominaliza persoanele care au diferite responsabilitati in pregatirea si derularea selectiei de personal si se
vor stabili termene concrete.
Selectia de personal trebuie facuta avandu-se in vedere politica judeteana sau locala de redistribuire/ reconversie
a personalului din sistemul de servicii de protectie a copilului. Se tine cont de resursele umane existente si la
nivelul directiei se identifica din timp solutii de reconversie pentru personalul unitatilor care se inchid.
O conditie esentiala, pe langa pregatirea complementara de specialitate, este ca persoana care candideaza pentru
un post intr-un SR sa accepte schimbarea si sa doreasca sa se adapteze la toate exigentele noului loc de munca.
Organizarea eficienta a personalului
Urmatoarele categorii de activitati (structurate ca programe si nu ca actiuni sporadice izolate) contribuie la
organizarea eficienta a personalului si la mentinerea calitatii :
1. Gestiunea personalului;
2. Formarea initiala si pregatirea practica obligatorie prevazuta inainte de a incepe activitatea in SR;
3. Orientarea si integrarea in echipa a fiecarui nou angajat;
4. Supervizarea personalului de catre profesionisti cu experienta;
5. Evaluarea calitatii si pertinentei activitatii personalului.
Gestiunea personalului are in vedere:
- asigurarea stabilitatii personalului;
- modelului de organizare eficienta;
- repartizarea clara a functiilor;
- participarea si munca in echipa.
Orientarea si integrarea in echipa a fiecarui nou angajat
Pregatirea minima obligatorie a fiecarui nou angajat are ca obiective :
cunoasterea si insusirea regulamentului de organizare interioara (in cazul SR privat, cu
personalitate juridica)/ normelor interne de functionare (in cazul SR din subordinea DGASPC,
fara personalitate juridica), precum si a metodologiei de organizare si functionare, cu toate
procedurile la care fac referire SMO;
acordarea unei atetii deosebite regulilor de prevenire a accidentelor si a tuturor situatiilor de
abuz asupra copilului ;
intelegerea relatiilor SR cu celelalte servicii sociale si institutii din comunitate ;
cunoasterea atributiilor profesionale proprii si identificarea locului sau in cadrul echipei ;
integrarea in echipa SR.
Inca din prima zi de munca noul angajat va avea desemnat un coleg cu experienta (cu rol de supervizare), care il
va ajuta sa se adapteze cat mai bine exigentelor postului.
Date fiind complexitatea activitatii intr-un SR si gradul ridicat de stress se recomanda angajarea de proba pe o
perioada de 3 luni. Perioada de proba este in esenta o perioada de evaluare a noului angajat din punct de vedere
profesional si moral.
Evaluarea se face prin:
- intocmirea unui raport de catre persoana desemnata pentru supervizarea noului angajat, care apreciaza
modul in care acesta realizeaza atributiile prevazute in fisa de post, respecta regulamentul intern si se
integreaza in echipa interdisciplinara. In raport se prezinta si modul in care persoana face fata stresului si
eventualelor situatii de urgenta, precum si observatii legate de profilul psihologic (se va colabora cu
psihologul).
- organizarea unui interviu, la finalul perioadei de proba.
Persoana aflata in perioada de proba are dreptul sa fie informata despre toate componentele evaluarii sale si
despre criteriile minime obligatorii care trebuie indeplinite pentru angajarea pe perioada nedeterminata.
Stabilitatea personalului
Este recunoscut faptul ca instabilitatea personalului compromite calitatea serviciului. Cum afecteaza pozitiv/
cultura organizationala/ continuitate/ cresterea calitatii serviciilor si a pregatirii profesionale a membrilor echipei/
motivatia salariala.
Model de organizare eficienta
Se va evita modelul de organizare cu numeroase nivele ierarhice pe verticala, model care creeaza dificultati de
comunicare si favorizeaza reducerea asumarii responsabilitati. Dimpotriva, se recomanda promovarea
orizontalitatii si reducerea pe cat posibil a nivelelor intermediare.
Este suficient un coordonator sa conduca intreaga echipa. Va fi rolul lui sa isi formeze echipa in asa fel sa
functioneze eficient. Nu este nevoie de un nivel ierarhic intermediar si de aceea putem spune ca modelul de
organizare pe orizontala este adecvat SR.
Repartizarea clara a functiilor
Coordonatorul SR participa nemijlocit la intocmirea organigramei personalului si elaboreaza fise de post pentru
tot personalul. Aceste documente se aduc la cunostinta angajatilor, fiind obligatorie semnatura angajatului pe fisa
sa de post. De asemenea, fiecare angajat cunoaste responsabilitatile specifice fiecarui membru din echipa.
Participarea si munca in echipa
Personalul este informat, consultat si antrenat in legatura cu proiectarea/ implementarea schimbarilor structurale
in centru. Echipa SR trebuie sa-i cuprinda pe toti profesionistii care lucreaza in centru si sa aiba legaturi bine
definite cu profesionistii din serviciile complementare centrului. Se va evita constituirea de grupuri pe profesii
(echipa educatorilor, a asistentilor sociali etc.), care ar crea disfunctii in centru si probleme de coordonare.
Standardul 27 Numarul si structura de personal
Numarul si structura de personal ale serviciului de tip rezidential sunt satisfacatoare pentru indeplinirea
misiunii acestuia in conditii optime.
Standardul 28 Formarea initiala si continua a personalului
Resursele umane ale serviciului de tip rezidential au pregatirea corespunzatoare si abilitati de a lucra cu
copiii si in echipa.
Formarea initiala si continua a personalului este deosebit de importanta pentru functionarea corespunzatoare a SR
si realizarea drepturilor copiilor protejati de acesta. Coordonatorul SR trebuie sa cunoasca legislatia in vigoare
cu privire la formarea profesionala, ce furnizori de formare exista pe plan judetean si national, care sunt
nevoile de formare ale personalului si sa aplice corespunzator cerintele SMO. Mai jos sunt redate principalele
acte normative care reglementeaza actual formarea personalului si cateva repere din cadrul acestora pe care
furnizorul de servicii, coordonatorul SR si personalul acestuia trebuie sa le cunoasca.
Legea nr.705/2001 privind sistemul national de asistenta sociala prevede urmatoarele in domeniul
formarii profesionale:
Una dintre atributiile Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei in domeniul asistentei sociale
este de a elabora programe de formare si perfectionare a personalului din acest domeniu, in colaborare cu
Ministerul Educatiei si Cercetarii, Ministerul Sanatatii, asociatiile profesionale si institutiile universitare;
In domeniul asistentei sociale activeaza personal angajat si voluntari, specialisti cu diverse calificari, care
au competente, responsabilitati si atributii specifice domeniului de activitate.
Legea nr.375/2002 pentru aprobarea ordonantei Guvernului nr.129/2000 privind formarea profesionala a
adultilor prevede urmatoarele:
Competentele profesionale se dobandesc pe cale formala, non-formala si informala. Prin cale formala se
intelege parcurgerea unui program organizat de un furnizor de formare profesionala; prin cale non-formala se
intelege practicarea unor activitati specifice direct la locul de munca sau autoinstruirea; prin cale informala
se intelege modalitatile de formare profesionala neinstitutionalizate, nestructurate si neintentionate, contact
nesistematic cu diferite surse ale campului socio-educational, familie, societate sau mediu profesional.
Formarea profesionala a adultilor se organizeaza pentru initiere, calificare, perfectionare, specializare,
recalificare.
Formarea profesionala a adultilor se organizeaza in mod distinct pe niveluri de pregatire, profesii, ocupatii,
meserii si specialitati, tinandu-se seama de nevoile angajatorilor, de competentele de baza ale adultilor, de
cerintelor posturilor pe care acestia le ocupa si de posibilitatile lor de promovare sau de incadrare in munca,
precum si de cerintele de pe piata muncii si aspiratiile adultilor.
In cadrul formarii profesionale a adultilor functioneaza sistemul de credite transferabile si pe baza
acumularii acestora se poate atesta dobandirea de noi competente profesionale.
Formele de realizare a formarii profesionale a adultilor sunt:
a) cursuri organizate de furnizorii de formare profesionala;
b) cursuri organizate de angajatori in cadrul unitatilor proprii;
c) stagii de practica si specializare in unitati din tara sau strainatate;
d) alte forme de pregatire profesionala prevazute de lege.
Programele de formare profesionala se organizeaza pentru ocupatiile cuprinse in Clasificatia Ocupatiilor
din Romania, precum si pentru competente profesionale comune mai multor ocupatii.
Furnizorii de formare profesionala pot organiza programe de formare profesionala finalizate cu certificate
de calificare sau absolvire cu recunoastere nationala numai daca sunt autorizati in conditiile legii (de catre
comisiile de autorizare judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, care au sediul la directiile de dialog si
solidaritate sociala).
Salariatii care, la cererea angajatorului, participa la programe de formare profesionala pe o perioada de cel
putin 3 luni, incheie cu acesta acte aditionale la contractele individuale de munca, prin care sunt stabilite
drepturile si obligatiile dupa absolvire.
Hotararea Guvernului Romaniei nr.522/2003 pentru aprobarea normelor metodologice de
aplicare a prevederilor Ordonantei Guvernului nr.129/2000 privind formarea profesionala a
adultilor prevede urmatoarele:
Furnizorii de formare profesionala pot fi si filialele acestora, precum si centrele de formare profesionala
fara personalitate juridica, infiintate, potrivit legii, de persoane juridice de drept public sau privat;
Formarea profesionala care ofera acces la cele cinci nivelurile de calificare in vigoare sunt urmatoarele:
Nivelul 1 - invatamantul obligatoriu si initierea profesionala; aceasta din urma fie in cadrul
invatamantului profesional prin scoala de ucenici, fie printr-un program de initiere profesionala in
sistemul de formare profesionala a adultilor;
Nivelul 2 - invatamantul obligatoriu si calificarea profesionala; aceasta din urma fie in cadrul
invatamantului profesional prin scoala profesionala, fie prin programe de formare profesionala in
sistemul de formare profesionala a adultilor;
Nivelul 3 - invatamant liceal (filiera tehnologica si vocationala), invatamant postliceal sau
invatamant liceal si programe de formare profesionala de specialitate in sistemul de formare
profesionala a adultilor;
Nivelul 4 - formare tehnica postsecundara prin invatamant universitar;
Nivelul 5 - invatamant universitar si postuniversitar.
In situatii deosebite, cu aprobarea Consiliului National de Formare Profesionala a Adultilor, furnizorii de
formare profesionala pot propune programe de formare profesionala pentru grupari de ocupatii care permit
folosirea unei programe de pregatire comune in proportie de 70%;
Programele de formare profesionala se elaboreaza in concordanta cu standardele ocupationale recunoscute
la nivel national, aprobate in conditiile reglementarilor legale in vigoare;
Furnizorii de formare profesionala neautorizati pot organiza programe de formare profesionala finalizate cu
documente de absolvire proprii, care nu sunt insa certificate cu recunoastere nationala;
Ordinul ministrului muncii, solidaritatii sociale si familiei si al ministrului educatiei si
cercetarii nr.353/5.202/2004 pentru aprobarea metodologiei de autorizare a furnizorilor de
formareprofesionala a adultilor prevede urmatoarele:
Criteriile de evaluare a furnizorilor de formare profesionala in vederea autorizarii au in vedere: a)
programul de formare profesionala, b) resursele necesare desfasurarii programului de formare profesionala si
c) experienta furnizorului de formare profesionala si rezultatele activitatii lui anterioare obtinerii autorizarii
sau in alte programe de formare profesionala pe care le-a realizat;
Ordinul aduce modificari in ceea ce priveste cerintele programului de formare profesionala prevazut
de Legea nr.375/2002 :
a) Datele de identificare a programului de formare profesionala;
b) Conditiile de acces;
c) Obiectivele exprimate in competente profesionala ce urmeaza sa fie dobandite de fiecare persoana care
urmeaza programul de formare profesionala, in concordanta cu standardele ocupationale recunoscute la
nivel national;
d) Durata de pregatire - durata minima pentru pregatirea teoretica si practica este de: i) 360 de ore pentru
nivelul 1 de calificare; ii) 720 de ore pentru nivelul 2 si iii) 1.080 de ore pentru nivelul 3; activitatilor
aplicative li se acorda cel putin doua treimi din durata totala a programului de formare;
e) Locul de desfasurare;
f) Formele de organizare a programului de formare profesionala;
g) Planul de pregatire;
h) Numarul de participanti - numarul maxim de participanti pe grupa este de 28 de persoane pentru
pregatirea teoretica si 14 persoane pentru pregatirea practica;
i) Procedura de evaluare a programului de formare profesionala - vizeaza continutul programului, modul
de desfasurare a procesului de formare, prestatia formatorilor si aspectele organizatorice; se realizeaza
de catre participanti cel putin la sfarsitul programului;
j) Programa de pregatire;
k) Modalitatile de evaluare a participantilor la programul de formare profesionala.
Pentru a fi autorizati, furnizorii de formare profesionala trebuie sa faca dovada ca realizeaza programele de
formare profesionala cu formatori care au profilul sau specialitatea corespunzatoare programei de pregatire,
iar din anul 2010, cu formatori care au pregatirea pedagogica specifica formarii profesionale a adultilor
(respectiv au parcurs o programa de formare de formatori corespunzatoare standardului ocupational aprobat
in materie) si pregatirea de specialitate corespunzatoare programei de pregatire;
Tot pentru autorizare, furnizorii de formare profesionala trebuie sa faca dovada ca dispun de baza materiala
necesara pentru desfasurarea programului de formare profesionala, care poate fi detinuta in proprietate sau
concesionata, inchiriata, dobandita prin parteneriat ori alte forme pe durata programului de formare
profesionala.
Hotararea Guvernului Romaniei nr.1432/ 2005
Totodata trebuie luate in considerare si adecvat fiecarui membru al personalului actele normative din domeniul
educational (perfectionari, specializari, cursuri post-universitare, mastere, doctorate s.a.) si din domeniul
sanatatii (cursurile derulate prin Centrul National de Perfectionare Postuniversitara a medicilor, farmacistilor,
altui personal cu studii superioare si asistentilor medicali).
In primul rand este necesar ca fiecare angajat al SR, inclusiv coordonatorul, sa participe la un curs de pregatire pe
tema aplicarii SMO in acest tip de serviciu. Cursul trebuie organizat de DGASPC/ OPA sau un furnizor de
formare (de regula OPA a caror programe de formare sunt avizate de Autoritatea Nationala pentru Protectia
Drepturilor Copilului, iar in perspectiva centre de formare regionale in domeniul protectiei si promovarii
drepturilor copilului) - dar este evident ca la proiectarea acestui curs trebuie sa isi aduca contributia DGASPC,
prin persoana/ persoanele care cunosc standardele (care au participat la sesiunile de diseminare a standardelor
organizate de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului).
Este de preferat sa se organizeze cursuri regionale sau interjudetene pentru coordonatorii SR, deoarece numarul
de coordonatori dintr-un judet este mic si nu justifica organizarea unui curs local. In plus, orice activitate de
formare regionala sau interjudeteana favorizeaza schimbul de experienta si comunicarea intre specialisti cu
atributii profesionale similare.
Cursurile de formare permanenta de care anual trebuie sa beneficieze personalul SR vor aborda, pe langa
standarde si implicatiile practice ale acestora, alte teme care corespund nevoilor angajatilor.
Nevoile de formare pot fi:
- nevoi recunoscute de angajati, care intampina dificultati in anumite activitati sau care doresc sa invete mai
multe tehnici sau sa isi imbunatateasca stilul de lucru ;
- nevoi rezultate in urma autoevaluarii sau evaluarii externe a activitatii si a proiectului institutional, care
pot evidentia o serie de disfunctionalitati la remedierea carora se poate ajunge prin imbunatatirea
competentelor personalului;
- nevoi considerate prioritare de DGASPC sau de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor
Copilului, in urma modificarii strategiilor si a planurilor de actiune (firesti atat pentru un sistem aflat inca in
plina reforma, cat si pentru un sistem in echilibru, care insa isi propune cresterea continua a calitatii).
Analiza nevoilor de formare trebuie sa aiba un caracter continuu, fiind una dintre prioritatile coordonatorului de
centru care constientizeaza importanta calitatii resurselor umane. El va promova o atitudine pozitiva fata de
invatarea permanenta si isi va incuraja echipa sa recunoasca dificultatile (inerente intr-un astfel de serviciu) cu
care se confrunta in relatia cu cazuri atat de diferite si de complexe si sa doreasca sa isi perfectioneze modul de
lucru. Un raport scris cu privire la nevoile de formare ale angajatilor va fi redactat semestrial de coordonatorul
de centru si va fi pus la dispozitia DGASPC/ OPA, care are obligatia asigurarii resurselor pentru formare -
minimum 42 de ore anual.
Este recomandabil ca formarea permanenta anuala sa includa mai multe sesiuni de durata scurta (o zi sau 1
zile) pentru a nu afecta functionarea centrului, dat fiind ca acest serviciu are un numar relativ mic de angajati.
In vederea asigurarii accesului la informatie specializata, in incinta CM (de preferat in sala de reuniuni a echipei)
se recomanda organizarea unui punct de infomare cu o mica biblioteca de specialitate si cu un calculator conectat
la internet. DGASPC/ OPA va incuraja si facilita participarea specialistilor la seminarii, schimburi de experienta
si la retele profesionale - pentru a fi la curent cu noutatile in acest domeniu de activitate.
Aspecte pe care trebuie sa se insiste in programele de formare a personalului SR:
Comunicare;
Munca in echipa;
Etapele in dezvoltarea copilului;
Psihologia copilului;
Elemente de pedagogie;
Prevenirea abuzului, neglijarii si exploatarii copilului;
Acordarea de sprijin individualizat si personalizat;
Pregatirea pentru viata independenta;
Management financiar.
Formarea voluntarilor
Colaborarea cu voluntarii este considerata oportuna atat pentru imbogatirea programelor derulate de SR, cat si
pentru deschiderea centrului catre comunitate. Angajarea de voluntari se face in conformitate cu prevederile
Legii Voluntariatului, prin incheierea unui contract de voluntariat.
Activitatea voluntara trebuie sa fie complementara activitatilor desfasurate in SR si sa contribuie la imbunatatirea
rezultatelor PIP.
Pentru ca un program de voluntariat sa fie de calitate este necesara indeplinirea urmatoarelor conditii:
- se stabilesc in prealabil obiectivele operationale ale programului de voluntariat, rezultatele dorite si
tipurile de activitati avand in vedere incadrarea lor in misiunea, obiectivele si principiile de functionare ale
SR,
- Se realizeaza o diferentiere clara intre functiile si atributiile voluntarilor si cele ale personalului, astfel
incat sa nu se creeze confuzii, suprapuneri de rol sau deresponsabilizari,
- Cordonarea si supervizarea activitatii voluntarilor se face de catre membri ai echipei de personal,
nominalizati de coordonatorul SR inainte de inceperea programului de voluntariat,
- Voluntarii trebuie sa respecte si sa promoveze principiile etice si ale muncii in echipa si sa asigure
confidentialitatea,
- Selectia voluntarilor se face dupa stabilirea cerintelor, a competentelor si calitatilor necesare pentru
programul respectiv (o analiza a postului ca si in cazul selectiei personalului) si dupa verificarea modului in
care persoanele doritoare sa lucreze ca voluntari indeplinesc conditiile de sanatate, moralitate si sunt
capabile sa faca fata cu succes programului.
Formarea voluntarilor cuprinde minimum 14 ore si se desfasoara inainte de inceperea activitatii. Acest program
de formare poate fi organizat cu resursele proprii ale SR si se axeaza pe cunoasterea si respectarea
regulamentului intern al centrului, prevenirea accidentelor si a abuzului si interventia in caz de urgenta (primul
ajutor).
Coordonatorul SR se va preocupa de crearea si mentinerea unor relatii foarte bune intre personal si voluntari.
Munca voluntara va fi evaluata periodic pe parcursul programului si la finalul acestuia, tinandu-se cont de gradul
de satisfactie a beneficiarilor, a personalului si a voluntarilor.
Standardul 29: Supervizare
Serviciul de tip rezidential dispune de un sistem eficient de supervizare al resurselor umane, care permite
functionarea sa la randament optim.
In primul rand trebuie inteles ce inseamna supervizarea. Deseori este confundata sau limitata la indatorirea
sefului ierarhic de a supraveghea activitatea subalternului, de a-l ghida sau sprijini atunci cand este nevoie etc.
Insa supervizarea despre care se vorbeste in primul rand in Standardul 29 se refera la o metoda bine definita
pentru sprijinirea profesionistilor care lucreaza direct cu clientii in general cu scopul de a evita sau ameliora
efectele sindromului de epuizare profesionala (burn-out) si care este realizata de specialisti in acest domeniu.
Interactiunea profesionala care are loc in procesul supervizarii se bazeaza pe: confruntarea unor motivatii
constiente si inconstiente ale tuturor celor implicati, confruntarea unor istorii personale diferite, a sarcinilor
organizatiilor din care provin, a scopurilor acestora. Supervizarea este un proces dinamic, care presupune
schimbari, achizitii care au drept rezultat ameliorarea conditiilor de munca in sensul cresterii eficientei si
satisfactiei personalului.
Obiectivele supervizarii sunt urmatoarele:
Ameliorarea transparentei si a intelegerii sarcinilor si actiunilor proprii in cadrul organizatiei si an afara
acesteia;
Cresterea capacitatii de actiune in propriul domeniu profesional, ca si a potentialului de conduita autonoma
si de colaborare;
Ameliorarea calitatii muncii si, in acelasi timp, a gradului de satisfactie in munca;
Analiza limitelor personale si structurale, ale competentelor, sarcinilor care trebuie indeplinite, abilitatilor;
Identificarea si reprezentarea propriei pozitii si a capacitatii de interventie in cadrul unor probleme sau
conflicte.
"Supervizarea este principala modalitate prin care un supervizor desemnat de organizatie autorizeaza activitatea
individuala si colectiva a personalului si asigura respectarea standardelor de calitate. Obiectivul este crearea
posibilitatii ca angajatii sa-si poata desfasura activitatea in conformitate cu fisa postului, cu maximum de
eficienta posibila. Nucleul procesului de supervizare il constituie reuniunile periodice organizate dintre
supervizor si supervizat(i). Persoana supervizata este participant activ la acest proces interactiv" (Brown si
Bourne).
SR dispune de un sistem activ de supervizare a resurselor umane care permite functionarea sa la nivel
optim. Supervizarea este considerata o componenta cheie a gestiunii de calitate a resurselor umane, fiind
indispensabila in cazul oricarui serviciu care presupune o relationare directa cu clientul, deci si in cadrul SR.
Este obligatorie nominalizarea unui supervizor pentru activitatea asistentilor sociali/ educatorilor si relatia
acestora cu mama, copilul si familia. Este de preferat ca acest supervizor sa fie un specialist cu studii superioare
de specialitate angajat al DGASPC/ OPA.
In munca sociala centrata pe familie este necesar ca responsabilul de caz si educatorul care lucreaza direct cu
mamele si copiii lor sa beneficieze de supervizare din partea unui specialist din exterior, pentru a fi consiliat in
elaborarea si aplicarea PIP, pentru a-si imbunatati metodele de lucru si pentru a depasi situatiile dificile in relatia
cu clientul sau/ si starile de stress inerente unui loc de munca in care se "trateaza" drame umane. Este practic un
drept al specialistului de a cere si primi sprijin pentru rezolvarea problemelor profesionale sau provocate de
stress-ul profesional.
In acelasi timp, DGASPC/ OPA beneficiaza in urma desemnarii unui supervizor pentru SR, deoarece
poate asigura conducerea si evaluarea, precum si evitarea rulajului de personal. Se bazeaza pe
experienta si expertiza personala a persoanei supervizate. Dificultatea pentru supervizor consta in
indeplinirea unor roluri diverse care sa sprijine responsabilii de caz/ managerii de caz/ personalul sa
munceasca eficient, purtand in acelasi timp raspunderea pentru rezultate si ducerea la indeplinire a
misiunii SR.

Ce fac supervizorii?
- Sprijina si formeaza personalul care se ocupa de managementul de caz
- Conduc si coordoneaza activitatile din cadrul programului
- Evalueaza performanta angajatilor, eficienta programului si rezultatele pentru familiile
beneficiare
- Contribuie la elaborarea de politici si punerea acestora in practica
- Gestioneaza programe
- Asigura comunicare si feedback
- Stabilesc relatii de colaborare
- Negociaza acorduri intre organizatii/sisteme
- Intervin in rezolvarea de probleme pentru consolidarea sistemului de servicii pentru copii si
familii
Competentele supervizorului (Cooke si McMahon, 2002)
Exista patru domenii de competenta esentiale pentru supervizorul din sistemul de protectie a familiei si
copilului:
a. Competente de relationare
b. Competente de coordonare
c. Competente de orientare
d. Competente de dezvoltare
Fiecare dintre aceste domenii are anumite caracteristici asociate. Sa le analizam pe fiecare mai intai
separat si apoi ca pe un intreg ca sa vedem utilitatea anumitor caracteristici din fiecare categorie de
competente in realizarea unei supervizari eficiente in sistemul de protectie centrat pe familie.
a. Competente de relationare
Pentru a fi eficienti in rolul lor, supervizorii trebuie sa posede competente de relationare manifestate in
interactiunea lor cotidiana cu angajatii. Iata cateva abilitati din aceasta categorie: capacitatea empatica, grija,
flexibilitatea si manifestarea unui stil suportiv de supervizare. Daca supervizorul demonstreaza asemenea
abilitati, personalul poate astfel percepe latura "mai umana" a personalitatii acestuia precum si sprijinul si
preocuparea lui fata de eforturile angajatilor. Cand personalului i se permite sa realizeze aceasta latura,
supervizorul faciliteaza si construieste echipe in cadrul departamentului/ biroului respectiv. Supervizorul
constituie un model de rol pentru angajati. Printr-un comportament flexibil, el poate raspunde cerintelor impuse
atat de rolul sau in continua schimbare cat si de rolurile in schimbare ale programului si ale organizatiei ca intreg.
b. Competente de coordonare
Alte competente necesare realizarii unei supervizari eficiente sunt cele de coordonare. Printre acestea se regasesc:
sa fii un om pe care ceilalti sa se poata bizui, de incredere, sa acorzi atentie amanuntelor si sa te concentrezi pe
rezultate. Supervizorul este un om de incredere atunci cand atat personalul, cat si organizatia in sine pot avea
incredere si se pot baza pe el.
Aici pot apare anumite probleme legate de rolul supervizorului: nevoile personalului si cele ale organizatiei pot
sa nu coincida. Supervizorul este raspunzator atat in fata unuia cat si a celuilalt si exista momente in care cele
doua par in conflict.
c. Competente de conducere
Printre acestea se numara caracterul hotarat si orientat spre realizarea sarcinii, la care se adauga un stil directiv de
supervizare iar obiectivul este initierea actiunii. A avea un stil directiv inseamna a actiona spre realizarea unui
obiectiv, a unui rezultat dorit. Conducerea poate implica evaluarea programelor, aprecierea performantelor,
supervizarea personalului si elaborarea de proiecte.
d. Competente de dezvoltare
Ultima categorie de competente necesare supervizarii eficiente o constituie competentele de dezvoltare. Acestea
implica creativitate, asumarea de riscuri, caracter novator, spirit de colaborare si indrazneala politica. Utilizarea
acestora in supervizare inseamna orientarea spre schimbare - in cadrul propriului departament/ birou si/ sau in
cadrul CM pentru care lucreaza. Acesta este nivelul in care supervizorul se confrunta cu imaginea de ansamblu:
colaborarea intre serviciile comunitare, elaborarea de acorduri si planificarea comunitara. El trebuie sa aiba o
"viziune unitara" si abilitatea de a o exprima atat fata de personal si superiori cat si fata de comunitate.
In concluzie, un supervizor eficient, trebuie sa fie capabil sa-si exprime propria viziune despre echipa dar si sa
prezinte personalului perspectiva organizatiei. Trebuie sa fie capabil de interactiune cu alte servicii din sistemul
de asistenta sociala si de protectie a copilului si sa colaboreze cu acestea. Toate abilitatile mentionate mai sus
sunt esentiale in supervizare. Motivul pentru care este dificil sa devii un supervizor eficient rezida in faptul ca
eficienta obliga la dezvoltarea competentelor din aceste patru domenii.
Standardul 30 Proiectul institutional
Coordonatorul se asigura ca serviciul de tip rezidential functioneaza in acord cu un proiect institutional
intocmit in baza prevederilor SMO prezente si a nevoilor specifice ale copiilor care sunt protejati in
serviciul respectiv.
Proiectul institutional este un document scris care descrie misiunea, obiectivele, activitatile si resursele pe care le
antreneaza organizatia - in cazul nostru SR - pentru a functiona in conformitate cu standardele minime de
calitate.
DE CE UN PROIECT ? Pentru ca SR - ca serviciu de calitate pentru copil - este o organizatie dinamica si
flexibila , care nu poate fi caracterizata doar printr-un regulament intern.
Adaptandu-ne tendintelor actuale, in managementul organizatiei se utilizeaza tot mai mult notiunea de
proiect institutional. Mentionam ca termenul institutional nu are nici o legatura cu notiunea de institutie in
sine, cu atat mai putin cu vechiul tip de institutie rezidentiala. Este un termen generic, aplicabil oricarei structuri/
organizatii.
Proiectul institutional :
este un sistem viu, complex, constituit dintr-un ansamblu de elemente interdependente, in permanenta
interactiune
evolueaza spre un scop final stabilit in conformitate cu obiectivele centrului, cu strategia sa de dezvoltare,
dar si cu contextul in care se desfasoara, cu nevoile si problemele comunitatii.
In viata unui proiect sunt antrenate in primul rand resurse(umane, materiale, documentare, financiare) aflate la
baza derularii activitatilor care vizeaza atingerea obiectivelor.
Proiectul se finalizeaza cu rezultateevaluabile
din prisma impactului activitatilor asupra publicului tinta (beneficiari directi si/sau indirecti,
de exemplu copii rezidenti si parintii acestora) si asupra celorlalti parteneri participanti la proiect
din prisma eficientei cu care cele patru categorii de resurse (umane, materiale, documentare,
financiare) au fost gestionate.
Proiectul institutional
Este caracterizat de contextul in care se desfasoara si de finalitatea sa.
Poate fi divizat in mai multe subsisteme, care prezinta aceleasi caracteristici.
Este deschis catre alte sisteme exterioare cu care are schimburi permanente (institutii si organizatii
partenere, comunitatea in ansamblul ei).
Are propriile sale reguli si mecanisme de adaptare la lumea exterioara.
Nu poate fi redus la o succesiune de responsabilitati si actiuni programate legate de o logica a finalitatii.
Reprezinta un element al schimbarii, un proces creativ si formativ.
Aceste proiecte sunt suportul inovatiei, al schimbarii, al dinamicii activitatii - totul in beneficiul publicului pe
care il reprezinta si al carui interese le promoveaza. Pentru a aplica standardele minime de calitate la nivelul
fiecarui SR in parte se redacteaza un proiect institutional, care respecta componentele documentului de referinta.
Astfel, proiectul institutional va contine urmatoarele capitole, nominalizate in SMO:
a) definitia,
b) misiunea,
c) principiile,
d) obiectivele de dezvoltare institutionala,
e) activitatile,
f) clientii si nevoile specifice ale acestora,
g) resursele umane, materiale si financiare disponibile si potentiale,
e) relatiile de parteneriat in comunitate.
In stabilirea obiectivelor de dezvoltare institutionala si a activitatilor, echipa parcurge urmatoarele etape :
- evalueaza situatia la momentul elaborarii proiectului;
- se identifica problemele (care sunt standardele care nu sunt indeplinite corespunzator);
- se stabilesc obiectivele operationale (astfel incat prin proiectul institutional sa se ajunga la respectarea
tuturor standardelor, intervenind asupra situatiilor problema intr-un timp determinat si specificat;
- pentru fiecare obiectiv se propun activitatile concrete ce vor fi realizate, calendarul, se nominalizeaza
resursele umane, resursele materiale, documentare si financiare ;
- se estimeaza rezultatele si momentele de evaluare.
Vazut din perspectiva SMO, proiectul institutional este alcatuit din mai multe subproiecte, care interactioneaza si
se completeaza reciproc, astfel incat sa tinda, ca ansamblu, catre aplicarea SMO in contextul specific al
serviciului respectiv.
In cazul infiintarii unui nou serviciu rezidential, proiectul institutional al acestui serviciu trebuie conceput din
perspectiva SMO. Prevederile SMO sunt relativ usor de transpus in textul proiectului, fiindca nu exista probleme
initiale de neconcordanta sau de nerespectare a standardelor. Se construieste astfel, de la inceput, o "cultura
institutionala" bazata pe SMO, care pe parcurs va evolua catre o depasire calitativa a conditiilor "minime
obligatorii". Existenta standardelor aprobate prin ordin obliga furnizorul de servicii sa prevada intr-un proiect de
SR toate componentele legate de conditiile de locuit, educatie, ingrijire, socializare, sa intocmeasca o
organigrama corespunzatoare si o structura pluriprofesionala a echipei capabila sa asigure indeplinirea misiunii.
Un aspect deosebit de important fara de care nu poate fi propusa infiintarea unui nou SR (public sau privat) este
compatibilitatea acestui proiect cu strategia judeteana sau locala in domeniul protectiei drepturilor copilului.
Datele statistice si nevoile reale ale comunitatii argumenteaza nevoia de creare a unui serviciu, inclusiv a unui
SR modern, de exemplu casa de tip familial.
Dialogul intre actorii comunitari si complementaritatea strategiilor si planurilor de actiune la nivel judetean si
local sunt conditii fundamentale pentru a elabora si pune in practica un proiect institutional.
In cazul unui SR deja functional, care trebuie sa se incadreze in cerintele SMO, proiectul institutional devine
un proiect de promovare a schimbarii. Componentele la care s-au identificat probleme fac obiectul unor
"subproiecte" prin care centrul va ajunge intr-un timp determinat la respectarea in totalitate a SMO.
Gestiunea schimbarii este unul din rolurile majore ale managementului, luarea deciziilor se centreaza atat pe
rezolvarea problemelor, cat si pe proiectarea viitorului serviciului.
Dezvoltarea unei viziuni asupra viitorului SR poate ajuta la mobilizarea si motivarea personalului. In acelasi
timp, proiectul de schimbare afecteaza "cultura organizationala" deja existenta, dezlantuind atat forte de sprijin,
cat si forte de rezistenta din partea personalului.
In literatura de specialitate se afirma ca toata dificultatea functiei manageriale se poate sintetiza in
urmatoarea propozitie: "Pentru a atinge un obiectiv, trebuie mai intai sa il ai".
Intr-o organizatie obiectivele de schimbare trebuie sa fie intotdeauna clar definite, si aceasta nu doar la nivelul
ansamblului centrului, ci pentru fiecare componenta in parte, intr-o maniera operationala si pe intelesul fiecarui
membru al echipei. A avea cu adevarat un obiectiv de schimbare intr-un proiect institutional inseamna ca acest
obiectiv este la fel perceput nu doar de coordonator, ci de toti membrii echipei, de la psiholog la paznic.
Pentru a reduce cat mai mult rezistenta la schimbare, este necesar ca elaborarea proiectului institutional adaptat
standardelor sa se faca cu antrenarea personalului, in conditii de comunicare si transparenta. Un rol important il
au activitatile de formare, de altfel obligatorii si mentionate in standarde, care trebuie sa insoteasca orice
schimbare in proiectul institutional.
Evaluarea si reevaluarea proiectului institutional
Proiectul institutional este evaluat/ reevaluat cel putin o data pe an, pentru a aprecia gradul de respectare a
standardelor de calitate.
Aceasta evaluare se face pe toate ariile de interes ale standardului, urmarindu-se indeplinirea indicatorilor.
Se va acorda o atentie particulara acelor componente care au facut obiectul proiectului de schimbare pe parcursul
anului, dar fara a le subestima pe celelalte, care functionau corespunzator in momentul evaluarii initiale, dar care
se puteau modifica.
Evaluarea anuala este in mod obisnuit o evaluare interna, dar pentru licentierea serviciului sau in situatii
deosebite (reclamatii, disfunctionalitati grave) se realizeaza evaluari externe.
Procesul de evaluare interna se bazeaza pe :
- rapoartele de activitate si fisele de auto-evaluare ale membrilor echipei;
- documentele interne ale SR;
- fise de exprimare a opiniei completate de beneficiari (copii, parinti).
In abordarea temelor de discutie se vor evidentia:
aspectele pozitive (orice evaluare centrata pe punctele forte, inclusiv la o organizatie, are un important rol
suportiv pentru toti membrii echipei);
dificultatile intampinate si cum ar putea fi ele depasite (prin demersuri interne, care tin de managementul
SR, de metodologia de organizare si functionare, de rolul personalului si prin demersuri externe, care sunt in
aria de competenta a directiei, a autoritatilor locale/ judetene;
propuneri pentru imbunatatirea activitatii.
La reuniunea de evaluare anuala vor participa membrii echipei, un reprezentant al DGASPC, managerii de caz cu
care s-a colaborat si, dupa caz, 1-2 reprezentanti ai beneficiarilor (tineri si/sau reprezentanti
legali). Coordonatorul SR desemneaza un raportor intern care va consemna discutiile si opiniile.
Standardul 31: Managementul comunicarii si informatiei
Serviciul de tip rezidential colaboreaza permanent cu profesionistii, autoritatile administratiei locale si alte
servicii pentru copil si familie din comunitate si totodata promoveaza munca in echipa atat in interiorul,
cat si in exteriorul sau.
Coordonatorul SR trebuie sa aplice o strategie de comunicare interna care contribuie la valorizarea personalului
aflat in subordinea sa si permite:
- informarea tuturor membrilor echipei asupra evolutiei proiectului institutional;
- dezbaterea temelor de interes pentru personal si SR;
- intelegerea schimbarii si stimularea participarii la schimbare;
- cunoasterea rolului fiecarui membru al personalului;
- evaluarea activitatilor individuale si de echipa.
Comunicarea interna reprezinta un mijloc prin care personalul este motivat si este la curent cu toate
aspectele privind organizarea si functionarea SR. Se recomanda organizarea unor intalniri de lucru
periodice ale personalului dupa cum urmeaza:
a) Saptamanal, cu intregul personal al SR- se poate fixa o anumita zi si ora din saptamana, se pot
desfasura si in prezenta unor invitati (profesionisti colaboratori, personal de conducere din cadrul
furnizorului de servicii s.a.); cu aceasta ocazie se discuta de regula aspecte legate de evenimentele din
ultima saptamana si se stabilesc responsabilitati/actiuni pentru saptamana care urmeaza;
b) lunar, in situatia SR aflate in aceeasi locatie si sub acelasi coordonator (de exemplu, apartamente aflate
in acelasi bloc, case de tip familial aflate in acelasi areal) - cu aceasta ocazie se pot discuta aspecte
legate de formarea profesionala, teme de interes profesional;
c) semestrial cu personalul tuturor SR aflate in subordinea unui furnizor de servicii - aceste intalniri
trebuie pregatite, fiind precedate de o serie de reuniuni referitoare la evaluarea activitatii, inclusiv a
personalului; cu aceasta ocazie se pot discuta aspecte legate de organizarea si functionarea SR in
ansamblul lor, se poate reorienta activitatea si specificul (in functie de necesitati, legislatie etc.) pentru
ansamblul SR, dar si pentru fiecare SR in parte;
In afara intalnirilor de lucru periodice, coordonatorul SR mentine legatura permanenta cu personalul aflat in
conducerea sa: se pot utiliza anunturi verbale si scrise (care contin informatii transmise de furnizorul de servicii,
DGASPC, sau solicitari exprese referitoare la desfasurarea unor activitati etc.), discutii in grup sau individuale,
raspunsuri directe sau in scris s.a.
Standardul 32: Managementul resurselor umane
Coordonatorul serviciului de tip rezidential se asigura ca intregul personal este calificat si pregatit
corespunzator, constient de responsabilitatile care ii revin prin fisa postului si capabil sa lucreze in echipa.
Personalul SR trebuie sa indeplineasca o serie de cerinte, cum ar fi:
sa stie sa-si controleze emotiile in fata copilului;
sa observe, sa recunoasca si sa incurajeze toate aspectele pozitive ale comportamentului copilului;
sa accepte si sa stie cum sa accepte unele incalcari ale regulilor din SR din partea copilului;
sa inteleaga greselile copilului, modul sau de reactie si de comportament;
sa nu judece sau sa eticheteze copilul;
sa fie capabil sa negocieze si sa ofere recompense copilului;
sa stie cum sa formeze la copil simtul responsabilitatii, de asumare a consecintelor faptelor sale;
sa transmita copilului prin mesaje verbale si non-verbale ca este permanent alaturi de el;
sa fie capabil sa stabileasca limite in relatia cu copilul si cum sa le faca acceptate de acesta etc.
Munca in echipa este o conditie de baza pentru eficienta activitatii in SR, deoarece numai asa se pot realiza
ingrijirea individualizata si personalizata a copilului, precum si reintegrarea sau integrarea in familie ori, dupa
caz, integrarea socioprofesionala. Pentru ca munca in echipa sa se realizeze cu randament optim, fiecare membru
al personalului trebuie sa-si cunoasca atributiile, sa le puna in practica in mod adecvat, dar in acelasi timp sa
constientizeze atat limitele interventiei sale, cat si necesitatea colaborarii cu alti profesionisti.
Una din sarcinile esentiale ale coordonatorului SR este de a promova si sustine munca in echipa. In acest scop,
este de dorit ca personalul sa fie cat mai implicat in procesul decizional in ceea ce priveste evolutia SR surprinsa
astfel realist de proiectul institutional. Coordonatorul trebuie sa-si dezvolte un sistem coerent de cunoastere a
opiniei personalului, sa asigure un climat de comunicare permanenta si de incredere, astfel incat profesionistii sa
poata participa in mod concret la functionarea SR.
Munca de echipa se reflecta:
in activitatile directe cu copiii - educatorii care lucreaza in ture la aceeasi grupa de copii trebuie sa
colaboreze permanent si sa schimbe informatii despre fiecare copil (de exemplu, redactarea rapoartelor de
tura intr-un caiet unic, reuniuni zilnice de lucru);
in activitatile cu ceilalti profesionisti - de exemplu, relatia de colaborare dintre educatori si asistentul social;
acesta din urma trebuie sa participe la reuniunile educatorilor, la activitatile curente cu copiii, poate consilia
educatorii in legatura cu dezvoltarea relatiilor cu familia copilului etc.;
In anumite situatii munca in echipa trebuie sa urmeze niste rigori prestabilite intr-un plan, de exemplu in cazul
echipelor interinstitutionale, cand trebuie clar precizate: numele profesionistilor, institutia din care provin,
profesia si functia acestora, responsabilitatile concrete in echipa constituita, calendarul intalnirilor etc.
Caracteristicile ideale ale echipei eficiente
Atmosfera din grup este lipsita de formalism, pozitiva si relaxata. Criticile sunt constructive si nu creeaza
disconfort; nu se fac atacuri la persoana.
Membrii poarta multe discutii si toata lumea participa. Oamenii se asculta unii pe altii; se exprima toate
punctele de vedere; exista o atmosfera suportiva.
Membrii au deplina incredere reciproca si se bazeaza unii pe ceilalti.
Membrii, inclusiv conducatorul, sunt loiali unii altora.
Membrii grupului inteleg clar obiectivele generale si specifice, precum si sarcinile echipei si le accepta.
Deciziile se iau prin consens (exista un acord general clar si toata lumea e dispusa sa-l respecte) iar
dezacordurile se discuta.
Cand se trece la actiune, se formuleaza si se accepta sarcini clare.
Conducatorul nu domina echipa si nici nu i se supune fara rost.
Membrii echipei se ajuta intotdeauna.
Conform definitiei lui Katzenbach si Smith (1993), echipa este un grup restrans de persoane cu abilitati
complementare dedicate unui scop comun, acelorasi cerinte de performanta si unor metode de abordare comune
pentru care se considera reciproc responsabili .
Dar nu este suficient ca membrii grupului sa fie nominalizati pentru a deveni o echipa. Sunt absolut necesare
urmatoarele elemente:
a. scop comun
b. interdependenta
c. angajament
d. responsabilitate
a. Scop comun
Persoanele trebuie sa aiba obiective comune sau un motiv pentru a lucra impreuna. Astfel, pentru a deveni echipa
membrii grupului isi vor defini pentru inceput scopul comun, fiind necesara nu doar definirea formala a acestuia,
ci intelegerea si constientizarea de catre fiecare persoana a scopului comun.
b. I nterdependenta
Membrii grupului trebuie sa inteleaga ca au nevoie unii de altii pentru atingerea scopului comun, dat fiind ca
rolurile lor sunt complementare. Desi fiecare membru al grupului are diferite specializari, experienta, abilitati,
activitati profesionale specifice ei sunt la fel de importanti pentru reusita PIP. O echipa nu se poate construi in
lipsa increderii, iar increderea se dobandeste prin realizarea impreuna a sarcinilor si prin constientizarea rolului
fiecarui membru al echipei.
c. Angajament
Membrii echipei trebuie sa fie convinsi ca numai deciziile comune sunt eficiente, ca doua capete gandesc mai
bine decat unul singur, trei mai bine decat doua etc . In luarea deciziilor, membrii echipei trebuie incurajati sa
isi exprime opiniile. Reciproc, membrii echipei trebuie sa fie proactivi in luarea deciziilor si in exprimarea
opiniilor pentru imbunatatirea calitatii muncii, serviciilor si echipei

d. Responsabilitate
Pentru obtinerea unor rezultate semnificative, toti membrii echipei trebuie sa fie responsabili unii fata de altii.
Grupul insusi trebuie sa fie responsabil ca unitate functionala intr-un context organizational mai larg fata de
DGASPC, OPA etc.
Grup versus echipa
Pentru a intelege mai bine ce inseamna trecerea de la grup la echipa, propunem o paralela intre grup si echipa
(Maddux, 1992), conform schemei urmatoare:
GRUPUL ECHIPA
Membrii sunt de parere ca motivul pentru care se
gasesc impreuna este doar administrativ. Indivizii
lucreaza separat; cateodata obiectivele lor se
intersecteaza.
Membrii au tendinta de a se concentra asupra
propriei persoane, deoarece nu sunt suficient de
implicati in proiectarea obiectivelor unitatii.
Atitudinea lor fata de munca este cea a unui simplu
angajat.
Membrilor li se spune ce sa faca si nu sunt
consultati asupra celei mai adecvate abordari.
Sugestiile nu sunt incurajate.
Membrii nu au incredere in motivatia colegilor
deoarece nu le inteleg rolul. Exprimarea opiniei/
dezacordului este privita ca manifestare a lipsei de
suport.
Membrii sunt atat de circumspecti in ceea ce spun
incat intelegerea efectiva nu este posibila. Unii se pot
juca sau pot chiar intinde curse celor neatenti.
Membrii pot fi beneficiari ai unor solide sesiuni de
formare dar supervizorul sau alti membri ai grupului
pot limita aplicarea celor invatate strict la munca
fiecaruia.
Membrii se regasesc in situatii conflictuale pe care
nu stiu sa le rezolve. Interventia supervizorului poate
fi amanata si se poate ajunge pana la deteriorarea
grava a lucrurilor.
Membrii pot sa participe sau nu la luarea deciziilor
privitoare la grup. Conformitatea este deseori
considerata mai importanta decat succesul.
Membrii isi recunosc interdependenta si inteleg
faptul ca sprijinul reciproc este cel mai bun mijloc de
realizare atat a motivelor personale cat si a celor de
echipa.
Membrii simt ca munca si unitatea in care lucreaza
le apartin deoarece sunt dedicati obiectivelor in
stabilirea carora s-au implicat.
Membrii contribuie la succesul organizatiei prin
aplicarea abilitatilor si cunostintelor de care dispun la
realizarea obiectivelor echipei.
Membrii lucreaza intr-un climat de incredere si sunt
incurajati sa-si exprime deschis ideile, opiniile,
dezacordurile si sentimentele. Intrebarile sunt
binevenite.
Membrii comunica deschis si sincer. Fac eforturi sa-
si inteleaga reciproc punctele de vedere.
Membrii sunt incurajati sa-si dezvolte abilitatile si sa
aplice in practica cele invatate. Ei se bucura de
sprijinul echipei.
Membrii recunosc faptul ca aparitia conflictelor
constituie un aspect normal al interactiunii umane iar
situatiile de acest gen sunt privite ca oportunitate
pentru idei si creativitate. Ei actioneaza pentru
rezolvarea rapida si constructiva a conflictului.
Membrii participa la luarea deciziilor privitoare la
echipa dar isi dau seama ca, ori de cate ori echipa
singura nu ajunge la un rezultat sau in caz de urgenta,
decizia finala apartine conducatorului. Obiectivul
final este succesul, nu conformitatea.

Etapele de dezvoltare a echipei
Crearea unei echipe poate produce o serie de disfunctionalitati, deoarece grupurile trec in general prin niste stadii
previzibile de dezvoltare si regres. Deoarece coordonatorului SR ii revine sarcina conducerii echipei in perioada
de tranzitie de la simplu grup la echipa eficienta, este utila cunoasterea etapelor de dezvoltare a echipei.
Unul din modelele de dezvoltare a echipei existente in literatura de specialitate este modelul Tuckman, care
cuprinde patru etape (Tuckman, 1965):
Etapa I: Formarea, caracterizata de tatonari si dependenta;
Etapa II: Antrenarea, caracterizata de conflict interior;
Etapa III: Normalizarea, caracterizata de dezvoltarea coeziunii echipei
Etapa IV: Functionarea, caracterizata de adaptarea la rolul functional.
Etapa I : Formarea
Pe parcursul primei etape, membrii identifica acele comportamente acceptabile pentru intregul grup. In
cazul grupurilor nou constituite, de exemplu la infiintarea unui SR, aceasta este faza de tranzitie de la
statutul de individ la cel de membru.
Membrii grupului sunt relativ pasivi. Comportamentul lor individual tinde sa fie politicos, acestia facand
efortul de a-i cunoaste pe ceilalti si de a intelege ce li se pretinde.
Etapa aceasta este caracterizata prin:
- Incercari repetate de a identifica sarcinile in mod concret si de a stabili cum anume acestea se
vor realiza;
- Stabilirea tipului de informatii necesare si a modului in care vor fi culese si utilizate;
- Participare ezitanta;
- Sentimente de atasament initial fata de echipa;
- Intelectualizare;
- Discutarea simptomelor sau problemelor periferice sarcinii;
- Nemultumiri cu privire la mediul organizational;
- Suspiciune, teama si anxietate fata de noua situatie;
- Performante profesionale minime.
Etapa a I I -a: Antrenarea
Pe parcursul etapei a II-a, pentru a-si exprima individualitatea si a rezista formarii grupului, membrii
devin ostili sau exagerat de zelosi. Ei recunosc limitele cerintelor si reactioneaza emotional la
obligatiile de auto-schimbare si auto-negare pe care le percep. Echipa intelege ca raspunde de
rezultate si are reactii afective, de rezistenta si conflict.
Iata si alte caracteristici ale acestei etape:
- Luptele interne, plasarea pe pozitii de auto-aparare si competitie;
- Stabilirea de obiective nerealizabile;
- Lipsa de unitate, tensiunea crescuta si invidia;
- Rezistenta fata de obligatiile impuse de sarcina, acestea fiind percepute ca interferente cu nevoile
personale;
- Polarizarea membrilor grupului;
- Fluctuatiile acute ale relatiilor si rasturnari de sentimente;
- Ingrijorarea fata de volumul excesiv de munca;
- Stabilirea de ordine de rutina;
- Performantele profesionale minime.
Etapa a I I I -a: Normalizarea
In aceasta etapa, membrii accepta echipa, regulile ei, propriile roluri si pe cele ale colegilor. Dupa
rezolvarea diferitelor conflicte inerente etapei a II-a, echipa incepe sa se "coaguleze".
Informatia incepe sa circule liber, membrii isi inteleg reciproc rolurile iar, cooperarea devine regula.
Conflictul emotional se reduce prin restabilirea relatiilor anterior conflictuale.
Alte caracteristici ale acestei etape:
- Incercarea de a realiza maximum de armonie prin evitarea conflictelor;
- Consolidarea legaturilor interpersonale, care sunt caracterizate de incredere mutuala,
impartasirea problemelor personale si discutarea dinamicii echipei;
- O noua capacitate de exprimare constructiva a emotiilor;
- Un sentiment de coeziune a grupului, spirit unanim si obiective comune;
- Stabilirea limitelor echipei si mentinerea lor;
- Realizarea unui volum mediu de lucru.
Etapa a I V-a: Functionarea
In momentul in care echipa si-a stabilit normele interpersonale, aceasta devine o entitate capabila sa
diagnosticheze si sa rezolve probleme, precum si sa ia decizii. Echipa se caracterizeaza prin
standarde inalte de calitate, productivitate si rezolvarea problemelor. Membrii colaboreaza benevol si
cauta sa realizeze performante individuale si de echipa cat mai deosebite. Echipele nu ating
intotdeauna acest nivel.
Cateva caracteristici ale etapei a patra:
- Membrii incep sa inteleaga procesele personale si interpersonale;
- Se trece la auto-schimbarea constructiva;
- Se realizeaza un volum destul de mare de lucru.
Dat fiind caracterul inevitabil al acestor etape, timpul necesar pentru ca echipa nou constituita sa devina pe deplin
productiva se poate reduce printr-o comunicare interna eficienta, singura in masura sa reduca ingrijorarea,
anxietatea sau tensiunile tipice etapelor de formare si antrenare.
Membrii grupului se pot intelege intre ei pentru a evita "surprizele" si astfel se poate accelera realizarea unei
atmosfere de incredere (faza de normalizare), care permite renuntarea la aspectele interpersonale in favoarea
celor legate de sarcinile profesionale, echipa putand acum sa mearga inainte si sa functioneze.
Factorii care contribuie la dezvoltarea si la eficienta echipei sunt:
- existenta si constientizarea scopului si obiectivelor comune,
- folosirea eficienta a resurselor individuale ale fiecarui membru al echipei,
- capacitatea de a recunoaste conflictul in mod deschis si de a incerca rezolvarea acestuia prin discutii,
- existenta sentimentului de participare la conducerea echipei,
- stabilirea si aplicarea unor proceduri clare de functionare,
- capacitatea membrilor de a comunica deschis si sincer,
- existenta unui consens asupra modalitatilor de rezolvare a problemelor si luare a deciziilor,
- pregatirea pentru depasirea ocazionala a limitelor impuse si pentru experimentarea de noi metode de
lucru,
- auto-evaluarea eficienta.
Aplicarea SMO in SR va fi o provocare pentru fiecare coordonator sa constituie o adevarata echipa care, condusa
dupa metode moderne, sa ajunga de la un simplu grup de persoane o echipa performanta.
ABREVIERI
SR Serviciu de tip rezidential
DGASPC Directia generala de asistenta sociala si protectia copilului
OPA Organism privat acreditat
CPC Comisia pentru protectia copilului
PIP Planul individualizat de protectie
SPAS Serviciul public de asistenta sociala
PIS Program(e) de interventie specifica
MOF Metodologia de organizare si functionare
ANEXA
RAPORT PRIVIND EVOLUTIA
RELATIEI PARINTE - COPIL PE PERIOADA VIZITELOR
MODEL
p Numele copilului:_____________________________________________________
p Data: _____________________________________________________
p Ora la care soseste parintele: ___________ A sosit la timp ? DA NU
p Durata propusa pentru vizita:______________ Durata efectiva a vizitei: _______
p Vizita a luat sfarsit
la timpul stabilit
inainte de timpul stabilit
a



a
in acest caz precizati daca a fost decizia dvs..................


a parintelui ...................

p Vizita a fost: Supervizata: Nesupervizata:
p Locul: _____________________________________________________
p Supervizata
de: _____________________________________________________
I. DESCRIETI STAREA COPILULUI:
A. Prezenta (fizica si psihica) copilului a
fost: buna
corecta ne
satisfacatoare
B. Starea si atitudinea
copilului: violent
furios t
rist indifere
nt
depresiv
fericit
bucuros
altele ..............
Explicatii:
____________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
______________________________________________________________________
II. DESCRIETI STAREA PARINTELUI:
A. Prezenta (fizica si psihica) parintelui a
fost: buna
corecta nes
atisfacatoare

B. Starea si atitudinea
parintelui: violent
furios
trist
indiferent
depresiv
fericit
bucuros
altele
Explicati:____________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________
C. Probleme observate la parinte: Nici una
Alcool
Mentale
Emotionale
Observatii :___________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
____________________________________________________________________________
III. DESCRIETI INTERACTIUNEA PTRINTE - COPIL:
1. Parintele a venit insotit ? DA NU
Daca DA, de
cine ? _____________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
__________________________________________
2. Parintele a adus prajituri, cadouri sau jucarii? DA NU
Daca DA,
descrieti? _____________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
__________________________________________
3. Descrieti cum au reactionat copilul si parintele pe parcursul vizitei! (sosirea, reactii
generale pe parcursul vizitei,
despartirea) ________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
________________
4. Descrieti orice reactie pozitiva in relatia parinte - copil :
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
__________________________________________________________
5. Descrieti orice reactie inavedcvata sau comentariu:
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
________________________________________________
IV. COPILUL A DISCUTAT DUPA VIZITADESPRE PARINTII SAI? NOTATI CARE AU FOST
OPINIILE SALE! ________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________
___
V. CONCLUZII: Cum apreciati calitatea relationarii intre parinte si copil ?
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
_________________________________________________________________________________
__________________________________________________________
Semnatura persoanei care a completat fisa: Data completarii:




[1] Autoritati publice centrale si locale, servicii publice descentralizate ale ministerelor si ale celorlalte
organe centrale din unitatile administrativ teritoriale, societati nationale, societati comerciale de interes
judetean sau local, regii autonome.
[2] Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului; Ordinul secretarului de stat
al ANPCA nr.177/2003 pentru aprobarea SMO pentru telefonul copilului, centrul de consiliere pentru
copilul abuzat, neglijat si exploatat si centrul de resurse comunitare pentru prevenirea abuzului,
neglijarii si exploatarii copilului; Legea nr.203/2000 pentru ratificarea Conventiei Organizatiei
Internationale a Muncii nr.182/1999 privind interzicerea celor mai grave forme de munca a copiilor si
actiune imediata pentru eliminarea acestora; Legea cu traficul
[3] Politie, parchet.
[4] Medicul de familie sau medicul angajat de furnizorul de servicii.