Diaconu Alex

Cosmin Stroe
Stanescu Marius
-clasa a-X-a F-
*
Cine a descoperit vitaminele?
In anul 1912 Kasimir Funk, biochimist american de origine poloneza
descopera compusii organici esentiali pentru viata si sanatate. Deoarece a
crezut initial ca toti fac parte din clasa aminelor i-a numit vital amine,
nume care, intre timp, prin transformari specifice limbii vorbite si apoi
scrise au devenit vitamine.
Ce sunt vitaminele ?
Vitaminele sunt substante non-calorice de care corpul are nevoie in cantitati
mici, de ordinul miligramelor (mg) sau foarte mici, de ordinul microgramelor (g).
Un microgram este a mia parte dintr-un miligram. Pentru ca o substanta sa intre
in categoria vitaminelor, aceasta trebuie sa aiba un rol esential intr-o reactie sau
un proces necesar care are loc in corpul uman. Unele vitamine pot fi sintetizate
de catre organism, insa majoritatea trebuie obtinute din alimente.
Clasificare:
Se observa ca vitaminele au structuri complexe si apartin multor clase de
compusi organici.
Ce mai veche clasificare a vitaminelor imparte vitaminele in doua clase, in
functie de solubilitatea lor:
- vitamine HIDROSOLUBILE (vitamine solubile in apa), de exemplu: B1,
B2,B3, C;
- vitamine LIPOSOLUBILE (vitamine solubile in grasimi) , de exemplu:
A, D, E, K.

In cadrul fiecarei clase s-au izolat si identificat mai multe vitamine, care au
fost denumite cu literele alfabetului : A, B, C, etc., in ordinea descoperirii lor.
Cand pentru o vitamina, s-au pus in evidenta mai multe forme, acestea au primit
indici numerici: A1, B2, etc.
Uneori, denumirile vitaminelor au fost corelate cu principalele lor actiuni
fiziologice. Astfel, vitamina C a fost denumita antiscorbutica, vitamina D
antirahitica etc. Comisiile internationale pentru chimie si biologie au propus pentru
vitamine denumiri bazate pe stuctura lor chimica.
Vitamina A
Descoperire.
A fost descoperita de catre Hopkins in anul 1912. Cea mai importanta vitamina A
este vitamina A1 numita si retinol, dar exista si vitamina A2 (izomer al vitaminei A1),
vitamina A3 si neovitamina A1, dar si retinal, acid retinoic, precum si diferiti izomeri
ai vitaminelor A. Vitamina A1 se gaseste in organismul uman, animal si in pestii
marini, iar vitamina A2 in pestii de apa dulce. Ea intra in alcatuirea rodopsinei sau
purpurii vizuali din ochi.
Spre deosebire de altele, vitamina A rezista la fierbere.
Surse.
Cele mai bogate surse de vitamina A se gasesc in ficat, unt, frisca, lapte, branzeturi,
smantana, precum si in galbenusul de ou. Bineinteles cea mai mare cantitate se
regaseste in untura de peste unde impreuna cu vitamina D are o actiune
complementara.
Untura de peste se foloseste in hrana copiilor, cu scopul de a stimula cresterea
datorita continutului in vitamina A.
Vitamina A (Retinol)
Vitamina B
Vitamina B este un complex de mai multe vitamine.Se numeste astfel ,
deoarece se credea la un moment dat c este o singur vitamin, precum
vitamina C sau vitamina D. Pentru c cercetrile ulterioare au artat c
este de fapt un complex de vitamine diferite care, prin coinciden,
coexist n aceleai mncruri, numele a devenit, gradat, mai puin folosit,
fiind nlocuit de termenul mai generic vitaminele B, complexul vitamina B
sau de numele specific al fiecrei vitamine componente.

Vitaminele B sunt:

Vitamina B1 (Tiamin)
Vitamina B2, i vitamina G (Riboflavin)
Vitamina B3, i vitamina P sau vitamina PP (Niacin)
Vitamina B5 (acid pantotenic)
Vitamina B6 (Piridoxin i Piridoxamin)
Vitamina B7, i vitamina H sau vitamina Bw (Biotin)
Vitamina B9, i vitamina M sau vitamina Bc (acid folic) - important pentru
sarcini
Vitamina B12 (Cianocobalamin)
Vitamina C
Formula chimica: C6H8O6

Descoperire. Inca din secolul IV i.H., Hipocrate, parintele medicinei a
mentionat existenta maladiei numita scorbut. Ulterior s-a vazut ca aceasta
aparea frecvent la navigatori, remarcandu-se existenta unei legaturi intre
scorbut si alimentatie. In 1970 medicul Kramer arata ca scorbutul poate fi
tratat cu salata verde, legume si sucuri de fructe proaspete.

Din 1928 pana in 1933, echipa de cercetatori maghiara compusa din Joseph
L. Svirbely si Albert Szent-Gyrgyi si, americanul Charles Glen King, izoleaza
pentru prima data vitamina C si arata ca este acid ascorbic.

In 1933-1934, chimistii britanici Sir Walter Norman Haworth si Sir Edmund
Hirst si, polonezul Tadeus Reichstein, reusesc sa sintetizeze vitamina, fiind
prima creata articifial. Acest lucru a facut posibila producerea industriala si,
in acelasi timp, ieftina a vitaminei C. Haworth a primit in anul 1937 Premiul
Nobel pentru Chimie pentru munca depusa de el. Forma sintetica a vitaminei
este identica cu cea naturala.
In natura vitamina C se gaseste sub 3 forme: acidul ascorbic, acidul
dehidroascorbic si ascorbigenul.

Acidul ascorbic este o substanta solida, cristalizata, alba, solubila in apa.
Este usor distrus de caldura si de substantele alcaline; alimentele fierte
vreme indelungata pierd vitamina in intregime.

Surse. Vitamina C este una dintre cele mai raspandite vitamine din regnul
vegetal. Sursele cele mai bogate in vitamina C sunt legumele: ardeiul gras,
hreanul, salata verde, spanacul, conopida, varza alba, tomatele, prazul si
fructele, macesele, coacazele negre, visinile, afinele, merele, catina.

Alimentele de origine animala ca: ficatul, carnea, laptele contin vitamina C
in cantitate mica, iar in ou nu se gaseste deloc.

Muraturile, mai ales varza si gogonelele, isi pastreaza aproape integral
continutul ridicat de acid ascorbic pana la sfarsitul primaverii, iar zeama lor,
preluand o parte din vitamina C din legume, poate fi consumata.

Absorbtie si metabolism. Captarea vitaminei C are loc la nivelul intestinului
subtire si apoi aceasta este transportata pe cale sanguina in tot organismul.
Acumularea de acid ascorbic in organism se face in cantitate foarte mica,
ceea ce se impune ca el sa fie hranit incontinuu cu un aport exogen.
Vitamina D este o grup de vitamine secosteroide liposolubile, cele dou forme
relevante fiziologice majore fiind vitamina D2 (ergocalciferol) i vitamina D3
(colecalciferol). Fr un indice, vitamina D se refer la D2, D3 sau ambele.
Vitamina D3 este produs n pielea vertebratelor dup expunerea la lumina
ultraviolet B, din sursele solare sau artificiale i apare n mod natural ntr-o gam
mic de alimente. n unele ri, alimentele de baz precum laptele, fina sau
margarina sunt artificial mbogite cu vitamina D i este de asemenea disponibil
sub forma de pilule, ca i supliment alimentar. Sursele de mncare precum petele,
oule sau carnea sunt foarte bogate n vitamina D i sunt adesea recomandate
persoanelor care sufer de deficien de vitamina D.
Vitamina D este dus de fluxul sanguin pn la ficat unde se transform n
prohormon de calciu. Circulnd prin corp, calcidiolul se poate transforma n
calcitriol, o form biologic activ a vitaminei D, fie n rinichi, fie de monocitele-
macrofage n sistemul imunitar. Cnd este sintetizat de o monocit-macrofag,
calcitriolul acioneaz la nivel local ca i o citozin, aprnd organismul mpotriva
organismelor microbiene.
Vitamina K
Descoperire. Vitamina K a fost descoperita in anul 1920, de catre cercetatorul
danez, Henrik Dam, numele fiindu-i data de catre acesta in anul 1935 tinandu-se
seama de proprietatea importanta pe care o are, si anume, aceea de a coagula
sangele (Koagulationvitamin). Este o vitamina indispensabila vietii, rezistenta la
caldura, dar nu si la lumina, sensibila la oxidanti, aer poluat, radiatii si raze X,
aspirina, biseptol, penicilina, neoxazol, kanamicina.

In functie de origine, vitamina K se clasifica in: vitamina K1 (filochinona) care se
gaseste in vegetalele verzi, K2 (farnochinona) aflata in alimentele de origine
animala si K3 (menadiona) contine produsi sintetici, farmaceutici.

Surse. Vitamina K1 (filochinona) se gaseste in: spanac, mazare,morcov, cartofi,
porumb, patrunjel, urzici, varza, salata, conopida, kiwi, fructe de catina, fragi,
cereale si in unele uleiuri vegetale.;

Vitamina K2 (farnochinona) se gaseste in: ficat de porc, galbenus de ou, lapte de
vaca, untura de peste, branzeturi fermentate, soia.
Absorbtie si metabolim. Vitamina K este absorbita la nivelul intestinului
subtire, in prezenta sarurilor biliare, daca mucoasa intestinala si functia
hepatica sunt normale. Transportul acestei vitamine se face pe cale sanguina
ducandu-se la diferite organe. Mici cantitati se depun in ficat, muschi, splina,
aceste rezerve acoperind nevoia organismului maxim o saptamana.
Eliminarea vitaminei K se realizeaza prin ficat.
Necesarul de vitamina pentru un adult este de 2mg/zi.
Rolul vitaminei K. Cel mai important rol pe care vitamina K il are, este
acela ca intervine in procesul de coagulare al sangelui. Pe langa acest rol
esential, vitamina ajuta la mentinerea sanatatii oaselor, a cicatrizarii ranilor,
functionarii ficatului, in diferite tulburari hepatice (icter, hepatita),
urticarie, precum si in refacerea organismului dupa antibiotice
Hipoavitaminoza. Carenta de vitamina K, apare la nou-nascuti prin lipsa
florei intestinale, deoarece placenta nu lasa sa treaca decat o cantitate mica
de vitamina din sangele mamei la fat. De asemenea in momentul folosirii
indelungate de antibiotice sau sulfamide, precum si a uleiului de parafina
apare o inhibare si distrugerea florei intestinale
Lipsa de vitamina duce si la tulburari ale coagularii sangelui, aparand
hemoragii spontate la nivelul pielii (hematoame), mucoaselor ( epistaxis-
scurgere de sange din nas), hematurie.
Vitamina E

Formula chimica: C29H50O2
Descoperire. Vitamina E a fost izolata din germenii de grau de catre Evans si
Emerson in anul 1936.
Vitamina E, sau vitamina fertilitatii, exista in natura sub trei forme: a (alfa), b
(beta) si g (gamma) - tocoferol dintre care cel mai active este alfa-tocoferol.
Vitamina E este o substanta solubila in metanol, alcool etilic si acetona, cu aspect
de ulei vascos, galbui. Este rezistenta la caldura si sensibila fata de razelele
ultraviolete si oxigen.
Surse: Vitamina E este sintetizata numai de regnul vegetal. Se gaseste in
semintele cerealelor (grau, porumb, ovaz), in legumele proaspete (salata verde,
mazare verde). In semintele oleaginoaselor apare sub forma de a, b si g -
tocoferoli. Sub forma de provitamine, se afla in fructele intens colorate.
Alimentele de origine animala care contin cantitati importante de vitamina
sunt: ficatul, pestele, slanina, iar cantitati mai reduse se gasesc in lapte, unt,
oua.
Rolul vitaminei E. Avand proprietati antioxidante, tocoferolul patrunde in
membrana celulelor in vederea neutralizarii radicalilor liberi, care ar putea slabi
cea mai importanta linie de aparare a celulei.
Vitamina E intervine in functionarea normala a glandelor sexuale, in buna
dezvoltare a fatului si in formarea si functionarea normala a sistemului muscular
si nervos.
Conform rezultatelor unor cercetari recente, functia tocoferolului mai intervine si
in prevenirea aterosclerozei, a maladiilor cardiace, in formarea cataractei si in
imbatranirea rapida a tuturor tesuturilor.
Vitamina T - puin lume a auzit vorbindu-se despre vitamina T;
descoperirea (i numele) i se datoreaz n mod bizar, viermelui de fin care, s-a
constatat c nu putea supravieui fr aceast vitamin. La nceput s-a crezut c
numai aceast insect are nevoie de substana cu pricina, dar curnd s-a
demonstrat c toate insectele o consum n procesul de metamorfozare. Nu a
trecut mult i cercetrile au artat c vitamina T acionez i n cazul oamenilor,
iar astzi este cunoscut mai ales sub numele de carnitin.










Vitamina U - muli specialiti susin c vitamina U nu este de fapt o vitamin, ci
este un termen folosit care se refer la enzima S-methylmethionine enzima S.
Aceast substan i-a ctigat popularitate n anii 1950, ca leac pentru ulcerul
duodenal i cel peptic. Dr. Garnett Cheney a efectuat mai multe studii care au
indicat c enzima S-methylmethionine consumat sub form de suc de varz
calmeaz ulcerul.
Sfarsit