ChiriTa In provinTie - comedie de vasile alecsandri

Vasile Alecsandri (1818-l890), personalitate marcanta a

pasoptismului, se simte dator sa contribuie la construirea politica,
morala si intelectuala a Principatelor Romane si considera ca
spectacolul teatral atrage publicul mult mai usor decat lectura,
deoarece transmite mesajul in chip nemijlocit si poate fi astfel un
mijloc eficient de indreptare a moravurilor societatii si de implinire
a idealurilor nationale si democratice ale epocii. in cei 46 de ani in
care a scris piese de teatru, adica intre 1840, cand s-a jucat
\"Farmazonul din Harlau\" si 1886, cand a fost definitivata drama
\"Odiu\", a abordat cele mai variate specii dramatice: cantecele
comice, farse, vodeluri, feerii, operete, comedii, drame etc.
Ciclul de comedii cunoscut sub numele \"Chiritele\" este alcatuit
din patru piese: \"Chirita in Iasi sau Doua fete s-o neneaca\"
(1850), \"Chirita in prontie\" (1852), \"Cucoana Chirita in voiaj\"
(1863), subintitulata \"cinticel comic\" si \"Chirita in balon\".
Comedia \"Chirita in Iasi\", subintitulata de Vasile Alecsandri
\"Doua fete s-o neneaca\" (1850) are ca tema demascarea
parvenitismului si a snobismului coanei Chirita, sosita la Iasi, din
proncie, ca sa-si marite cele doua fete, Aristita si Calipsita, cu
niste barbati mai de soi decat cei locali, care erau \"grosi in ceafa
si morocanoi\". in capitala Moldovei ea este escrocata de doi
sarlatani, cu nume sugestive, Bondici si Pungescu. Acestia stiu sa
profite de snobismul si de structura ei de pronciala parvenita si
sunt gata sa dena mult-ravnitii gineri, dar sunt demascati la timp
si arestati de serdarul Cuculet. Grigori Barzoi soseste si el la Iasi,
ca sa-si recupereze nevasta si pe cele doua fiice care umblau
dupa \"cai pe pareti\" si astfel piesa are un final fericit.
Comedia \"Chirita in prontie\" de Vasile Alecsandri este
continuarea \"Chiritei in Iasi\", din care cauza fusese intitulata,
initial, \"inturnarea cucoanei Chirita\", si a avut premiera in mai
1852.
Piesa, denumita de dramaturg \"comedie cu cantice\", este
structurata in doua acte, fiecare dintre ele fiind alcatuit din mai
multe scene.\" Personajele piesei, numite de catre autor
\"persoane\", sunt mentionate cu numele si statutul social pe care
il are fiecare in cadrul comediei. Perspectiva spatiala este reala si
deschisa, fiind precizata de catre autor, \"Ia mosia Barzoieni\" si
\"intr-un targ din tinut\", iar timpul in care se petrec intamplarile
este plasat in prima jumatate a secolului al XlX-lea. Relatiile
temporale sunt in cea mai mare parte cronologice, adica
prezentate in ordinea derularii evenimentelor, iar in cateva situatii
perspectiva temporala este discontinua, remarcandu-se alternanta
temporala a intamplarilor, prin flashback.
Semnificatia titlului. \"Chirita in prontie\" ilustreaza statutul real al
eroinei principale, acela de pronciala, sugerand in acelasi timp
parvenitismul si snobismul ei de a respinge cu toata forta aceasta
situatie pe care o considera degradanta si straduindu-se sa
impuna in proncie moda oraseneasca de la Iasi ori Paris.
Tema. \"Chirita in prontie\" este o comedie realista de moravuri
sociale, ilustrand contrastul dintre esenta si aparenta prin care
sunt construite personajele apartinand micii boierimi rurale, care,
inculte, vulgare si corupte, vor sa para aristocrati cultivati si
emancipati.
Conflictul dramatic este reprezentat de incrancenarea cu care
Chirita se impotriveste, din motive meschine si rautacioase,
casatoriei dintre Luluta si Leonas, doi tineri care se iubesc si care
triumfa in finalul comediei.
Piesa, structurata in doua acte, are ca tema satirizarea
parvenitismului si a snobismului epocii, a stalcirii limbii romane,
precum si demascarea abuzurilor si coruptiei din Administratia
statului. in textul piesei sunt presarate cuplete pe care le canta, in
anumite momente, personajele comediei, cu scopul de a accentua
o situatie, o trasatura caracteriala sau un aspect social si care
confera comediei dinamism si veselie.
Actiunea comediei se petrece dupa evenimentele revolutiei de la
1848, cand mica boierime era dornica de parvenire, straduindu-se
din rasputeri sa se comporte la Barzoieni dupa moda de la Iasi si
Paris.
Actul I se petrece la mosia Chiritei din Barzoieni. inceputul piesei
ilustreaza ridicolul inovatiilor mondene infaptuite la Barzoieni sub
indrumarile Chiritei, care isi maritase cele doua fete si aeum se
ocupa de educatia mezinului, Gulita, de 14 ani. Prost si rasfatat,
el ia lectii de franceza cu \"monsiu Sarla\", nume sugestiv in limba
romana pentru trasatura dominanta a personajului, aceea de
\"sarlatan\", de \"lenes\", provenind, fara indoiala din frantuzescul
Charles. Chirita are\" scopuri precise: sa-si vada sotul ispravnic si
pe Gulita casatorit cu Luluta, pupila ei, care era orfana dar
mostenitoarea unei importante averi. Ea este connsa ca i se cune
o rasplata pentru spaima pe care o traise in timpul Revolutiei de
la 1848, \"Dumnezau stie cate-am patimit la 48\". Asemenea lui
Agamita Dandanache din mai tarzia comedie a lui Caragiale,
femeia socoteste ca, pentru aceste \"merite\", trebuie ca Barzoi
sa ajunga ispravnic: \"Doara si el are drituri (drepturi-..) ca
patriot c-a patimit Nu-i , acu, care de care are pretentii sa intre in
slujba sub cuvant ca i-o fost frica la 48? Helbet! (las\'pe mine!-
..) daca-i pe-aceea apoi si noi avem temeiuri Ada-ti aminte ce
groaza-l apucasa pe Barzoi ca striga si pin somn c-o venit
zavera\".
Chirita, ada sa se comporte dupa moda de la Iasi, fumeaza,
calareste in costum de amazoana, desi \"hurduca si gloaba asta,
ca m-o apucat de vro sapte ori sughitu pan-acu\". De altfel,
intreaga vjata a Chiritei se deruleaza sub comanda modei, deza
dupa care se conduce constituie un laitmotiv in piesa: \"d-apoi
da!daca-i moda\", \"daca-i moda si daca-mi place\". Cu toate ca
este nerabdatoare sa afle vesti de la sotul ei, plecat la Iasi sa
obtina un post de ispravnic (dregator care raspundea de
indeplinirea poruncilor domnesti, conducator al unui judet sau
tinut-n.n.), ea refuza sa citeasca \"ravasul\" pentru ca nu este
adus\"dupa moda\" si-i pretinde argatului Ion sa puna pe
\"talger\" un \"sarvet\" si \"ravasu pe sarvet\". Bietul taran nu
intelege \"protocolul\" si asaza ravasul si servetul sub tava, spre
indignarea Chiritei. in biletul trimis, Grigore Barzoi ii spune ca \"s-
a ispravnicit\" si o cheama degraba pe Chirita in targ \"cu toata
gospodaria si cu tot neamul\", atragandu-i atentia sa nu uite
\"curcanul cel batran\" pe care o sa-l puna \"in slujba\". Chirita
este fericita ca a ajuns ispravniceasa \"cu jandari la poarta si-n
coada!\" si seaza sa \"dureze\" un voiaj la Paris, in \"tara
nemteasca\".
Luluta, o tanara de 15 ani, ramasa orfana in urma cu trei ani, se
afla frv grija cucoanei Chirita, care intentioneaza sa o marite cu
Gulita, deoarece fata \"are zastre buna\". Ea este insa
indragostita de Leonas, un prieten din copilarie, tanar inteligent si
cinstit, cu un acut simt al umorului, care stie sa imbine judecata
sanatoasa cu gluma bufona. Leonas soseste la Barzoieni tocmai in
iuresul provocat de Gulita, care incalecase fara voia \"nineacai\" si
tot satul, in frunte cu ea, alerga sa-l prinda. Baiatul sufera o
teribila \"trantition\" si, dupa ce-si rene din spaima, Chirita il
alunga pe Leonas, care insa o prene: \"de azi inainte te asteapta
la toate sotiile din partea mea\".
Finalul actului I infatiseaza plecarea triumfala spre ispravnicie a
Chiritei, care tine in brate curcanul cel batran, fiind insotita de
Gulita, Luluta si \"monsiu Sarla\", cu totii urmati de jandarmii \"cu
sabiile scoase\". Este un entuziasm general, Chirita exclama cu
avant: \"nous lavons le baril spalam putina [] Nous disons comme
ca en moldave\".
Actiunea actului al II-lea se desfasoara in salonul Chiritei dintr-un
\"targ din tinut\", unde ea aplica si impune mai abitir moda.
Barzoi se ge ca:l strang hainele pe care nevasta-sa il obliga sa le
poarte, este necajit ca ea nu mai vrea sa faca dulceturi si
cozonac, nu mai catadicseste sa se ocupe de gospodarie. Barzoi
este nemultumit si de cheltuielile fara masura pe care le face
nevasta pe numeroase rochii si straie cu fir. Indiferenta la
eprosurile sotului, Chirita este preocupata de petrecerea pe care o
organizeaza in cinstea logodnei dintre Luluta si Gulita, cu toate ca
baiatul este prea tanar iar fata \"are toane de nebunie\" si \"ii
cam lipsata\", insa nu-si permite sa piarda \"zastrea Lulutai de la
mana\". Totodata, este nerabdatoare sa plece la Paris, gandindu-
se cu satisfactie anticipata la efectul \"ce-oi sa fac la Paris ca
ispravniceasa\". \'
Reapare Leonas care, ca sa se razbune pentru ca fusese alungat
si ca sa fie aproape de Luluta, se deghizeaza in ofiter, purtand
niste \"musteti mincinoase\". Prin quiproquo (cprocvo - situatie
comica prin care un personaj este confundat cu altul, rezultand o
serie de incurcaturi-w.w.), se distinge comportamentul ridicol al
eroinei, care il ia pe \"ofiterul\" Leonas drept un admirator
infocat. El ii face curte Chintei si-i cere portretul ca dovada a
iubirii ce i-o poarta, amenintand-o ca se impusca daca-l refuza,
dar pistolul cu care o sperie este de ciocolata. Gulita il surprinde
pe Leonas sarutand-o pe Luluta si-l provoaca la duel, spre
disperarea Chiritei care-l recunoaste pe \"curtezan\" si-l alunga
din nou. Pentru a scapa de logodna cu Gulita, Luluta se preface
nebuna, tremura si da continuu din cap, vorbeste incoerent si
dene agresiva cu Gulita: \"Vina-ncoace sa te musc sa te
mananc\".
Leonas apare travestit in \"bricicar\" (briscar, zitiu-n.w.) si ne in
audienta la ispravnic insa fara plocon, de aceea argatul Ion ii
\"nde\" curcanul cel batran, pe care tanarul sa-l lase la
ispravnicie. Curcanul fusese vandut \"de 57 de ori pe la
impricinati, si o slujit pana-acum de 57 de ori ca pesches\", ori de
cate ori petitionarul venea la Barzoi cu mainile goale.
Recomandandu-se Piciu bricicariul, Leonas este recunoscut de
Chirita, dar curajos si cinstit, tanarul ameninta cu demascarea
faptelor de coruptie, londu-i peste picioare cu biciusca.
Musafirii sositi cu prilejul logodnei dintre Gulita si Luluta
sarbatoresc totodata si pasaportul Chiritei, care-i fusese adus de
\"monsiu Sarla\" de la Iasi si in care ea declarase titlul de
\"baroana\", justificandu-si minciuna prin acelasi slogan: \"De ce
nu? daca-i moda?\". Deghizat pentru a treia oara, Leonas se da
drept actrita si sora acestuia. Luluta se preface nebuna si, in criza
fiind, doreste sa se marite cu actrita, \"ca de nu nebunesc!\". Sarl
ii sfatuieste sa n-o contrazica si s-o logodeasca pe Luluta Cu
\"madama\", apoi fac schimb de inele. Leonas isi dezvaluie
identitatea, il anunta pe Barzoi ca a fost numit ispravnic in locul
sau si-i prezinta acestuia demiterea din functie. Chirita se
intristeaza ca pierde \"bunatate de zastre\", dar santajata de
Leonas ca arata portretul lui Barzoi, este de acord cu casatoria
celor doi tineri, ba, mai mult accepta sa fie nuni mari la nunta.
Finalul piesei edentiaza o idee de natura filozofica, aceea a lumii
ca teatru, in care oamenii sunt actori: \"Apoi nu stii ca lumea-i un
teatru plin de comedieni?\" (Leonas), idee reiterata prin cupletele
care se canta de catre toti cei prezenti pe scena, in timp ce
\"Cortina cade\"..
Comedia are, asadar, un final fericit, binele triumfa, iar
pedepsirea binemeritata a personajelor negative nu atinge forme
atat de grave incat sa produca nenorociri ori sa impiedice
impacarea finala.
Comicul este creat prin contrastul dintre estenta si aparenta,
adica situatiile stau cu totul altfel decat vor sa para, iar
personajele , Chirita in special, se straduiesc sa se comporte
diferit fata de felul lor de a fi-si a gandi. Principalul mod de
realizare a comicului in aceasta piesa este qinproquoul (se
pronunta cprocvo), adica incurcatura comica produsa de faptul ca
un personaj este luat drept altul.
Sursele comicului in piesa \"Chirita in prontie\" sunt variate,
Alecsandri apeland la comicul de situatie, comicul de caracter,
comicul de nume si comicul de limbaj.
Situatiile comice sunt numeroase: aparitia pe scena a Chiritei
calare si efortul sertorilor de o da jos de pe cal; travestirile lui
Leonas; nebunia prefacuta a Lulutei; nderea perpetua a
curcanului etc.
Comicul de limbaj reiese, in principal, din stalcirea limbii romane
si a limbii franceze prin:
*calchierea expresiilor romanesti (traducerea cuvant cu cuvant a
expresiilor din limba romana in franceza, rezultand o insiruire de
cunte care nu formeaza o expresie in franceza si, deci, nu are
sens-..): \"boire un cigare\" (a bea o tigara), \"un tambour
d\'instruction\" (toba de sectiune), \"pour des fleurs de coucou\"
(de flori de cuc), \"donner de l\'argent pour du miel\" (sa dai bani
pe miere);
*amestecul ridicol de cunte frantuzesti cu expresii argotice in
acelasi enunt: \"O! non te tem ca sunt vurtos\" (Sarl); \"est-ce
que vous etes multamit de Gulita?\"; \"j\'aprendre tout seulette le
francais pre legea mea\";
* deformarea cuntelor frantuzesti prin pronuntare romanizata,
barbarisme: \"furculision\",\'\"fripturision\", \"invartision\";
* expresiile populare si regionalisme, cunte de argou si jargon:
\"Mai tras-ai in carti, cumnataco?\"; \"Da\' asa s-aduce ravasul,
mai oblojaltuie?\", \"bata-te cucu, mangosatule!\";
* pronuntia gresita a neologismelor: \"Sade toata zaua pe tandur
(divan), la tauleta (toaleta) si din blanmajale (din fr. blanc-
manger), din bulionuri, din garnituri nemtasti nu ma slabeste\";
* confuzii lingstice: \"Ils sont de minune cigeres de Halvanne\",
adica tigari de halva, in loc de Havane, \"Am sa-i durez s-un voiaj
la Paris\", insemnand ca intentioneaza sa intrerihda o calatorie la
Paris;
Comicul de nume se manifesta prin diminutivele Leonas, Luluta,
Gulita sau prin deformarea numelor unor personaje, cum este
\"monsiu Sarla\", in loc de \"monsieur Charles\".
Pompiliu Mareea afirma ca personajele au fost totusi salvate de
scandaluri si de a fi demascate pentru tare morale condamnabile
in societate. La un moment dat, Chirita a fost in \"pericol de a-si
pierde \"onoarea de familista\", dar Alecsandri dirijeaza firul
situatiilor astfel incat femeia este salvata de a deveni adulterina.
De altfel, \"happy-endul cu Barzoi si Chirita nuni, prin
constrangere e adevarat, ai lui Leonas si Lulutei e semnificativ
pentru caracterul umoristic si mai putin satiric al piesei, pentru
caracterul idilic al lumii lui Alecsandri\".