Sunteți pe pagina 1din 6

Factorul munca conditie generala a oricarei activitati se asigura, ca si

ceilalti factori de productie, prin intermediul pietei.



Piata muncii se intemeiaza, de asemenea, pe intalnirea si confruntarea
cererii cu oferta.

Ea functioneaza in fiecare tara, pe diferite grupuri de tari si la scara
mondiala.

Orice activitate, care se initiaza sau exista in societate, genereaza
nevoia de munca. Aceasta reprezinta volumul total de munca necesar
activitatilor dintr-o tara pe o perioada data. Dar ea nu constituie in
intregime o cerere care se exprima (manifesta) pe piata muncii. Conditia
generala pentru ca nevoia de munca sa ia forma cererii de munca este
remunerarea sa, salarizarea ei. De aceea, in cererea de munca nu se
includ activitatile care se pot realiza de catre femeile casnice, miliari in
termen, studenti, alti nesalariati.

Premisele teoretice ale analizei pietei muncii sunt: munca si rolul
ei in dezvoltarea social-economica, teoria pietei si a preturilor in
general.

Piata muncii functioneaza dupa acelasi mecanism ca si piata unui bun.
Structurile ei pot fi analizate sub forma tuturor modelelor si tipurilor de
piata: concurenta perfecta, monopol, monopson, monopol-monopson,
concurenta monopolistica, oligopol, oligopson, oligopol-oligopson.
Totodata, fiind principala componenta a pietei factorilor, structurile si
principiile de functionare sunt asemanatoare cu cele ale celorlalte
componente, piata resurselor naturale si piata capitalului. Ca si aceste
componente, piata muncii asigura derularea fluxurilor reale si
monetare, desfasurarea proceselor de productie, distribuire si consum.
Dar, avand in vedere ca in cadrul posesorilor de factori ponderea cea
mai mare o detin lucratorii salariati, ca salariul are cea mai mare
pondere in totalul veniturilor realizate, piata muncii determina in ultima
instanta volumul si structura bunurilor produse, precum si procesul de
distribuire a acestor bunuri.

In general, piata muncii reprezinta spatiul economic in care
tranzactioneaza in mod liber utilizatorii de munca (detinatorii de
capital) in calitate de cumparatori si posesorii resursei de munca, in
calitate de vanzator, in care, prin mecanismul pretului muncii al
concurentei libere intre agentii economici, al altor mecanisme specifice
se ajusteaza cererea si oferta de munca.

Intr-o formulare restransa, piata muncii este expresia reglarii cererii si
ofertei de munca prin deciziile libere ale agentilor economici

Agentii economici intalniti pe piata muncii sunt:

ofertantii, respectiv cei ce ofera marfa reprezentata de
capacitatea de munca si competenta profesionala, contra unui
anumit pret stabilit de piata;

cumparatorii, adica intreprinderile care au nevoie de munca,
intr-o anumita cantitate si structura profesionala, pentru a-si
desfasura activitatea si pentru care sunt dispusi sa plateasca
pretul specific-salariul;

intermediarii, care pot fi oficiile de plasare, specializate intr-o
gama larga de servicii, prin intermediul carora ofertantii sunt
pusi in contact cu

cumparatorii de munca si care, evident, pentru serviciile lor
solicita un pret.

Rezultatul tranzactiei pe piata muncii se materializeaza in contractul
de angajare si in salariu. Deci, piata fortei de munca sau a factorului
munca este constituita din indivizi care cumpara si vand forta de munca
si din angajamentele care fac posibila desfasurarea acestor activitati.

Acesti indivizi beneficiaza de timp liber si de timp de munca. Din
punct de vedere economic timpul liber reprezinta timpul cheltuit in alte
activitati decat cea economica(munca). In timp ce primul permite
dezvoltarea personalitatii umane, timpul alocat muncii permite
obtinerea venitului, ce este folosit pentru acoperirea trebuintelor de
consum. La randul sau, venitul este impartit intre consum si economii,
care la randul lor include in final si investitii productive.

In functionarea oricarei economii, piata muncii indeplineste o serie de
functii:

a asigura alocarea resurselor de munca in concordanta cu volumul si
structura cererii de munca;
indeplineste o functie productiva ce asigura combinarea a doi
factori de productie, capitalul si munca, ce se afla in proprietatea
unor agenti

economici diferiti

alta functie este cea distributiva, deoarece prin mecanismele ei
influenteaza modul de formare si repartizare a veniturilor specifice
pentru factorii de productie combinati: salariul si profitul.
Pe langa aceste functii piata muncii mai indeplineste si unele functii de
natura mixta, economico-sociale, prin intermediul carora contribuie la
asigurarea de locuri de munca, la protectia sociala, s.a.m.d., cat si la
orientarea profesionala , la reconversia, recalificarea si la reintegrarea
mainii de lucru.

Piata muncii, ca expresie a raporturilor dintre cerere si oferta, se
desfasoara in doua trepte sau faze. Prima se manifesta pe ansamblul
unei economii sau pe segmente mari de cerere si oferta, determinate de
particularitatiile tehnico-economice ale activitatilor. In cadrul acestei
faze, se formeaza coditiile generale de angajare ale salariatilor, se
contureaza principiile care actioneaza la stabilirea salariilor si o anumita
tendinta de stabilire a salariilor la un nivel inalt sau scazut. A doua faza
reprezinta o continuare a celei dintai si consta in intalnirea cererii cu
oferta de munca in termeni reali, in functie de conditiile concrete ale
firmei si salariatilor ei. Cererea se dimensioneaza precis, ca volum si
structura, pe baza contractelor si a altor angajamente asumate de firma,
iar oferta se delimiteaza si ea pornind de la programul de munca, numar
de ore suplimentare pe care salariatii accepta sa le efectueze sau nu, in
functie de nevoile si aspiratiile lor, de situatia sociala si economica etc.
la momentul respectiv. Din confruntarea cererii cu oferta de munca la
acest nivel se determina marimea si dinamica salariului nominal.
Insuficienta ofertei la acest nivel se traduce pritr-o cerere suplimentara
care se manifesta pe prima treapta, iar insuficienta cererii, printr-o
oferta suplimentara pe aceeasi treapta.

Resursele de munca existente la un moment dat in societate
exprima numarul persoanelor capabile de munca, respectiv acea parte a
populatiei care poseda ansamblul capacitatilor fizice si intelectuale ce ii
permit sa desfasoare o activitate utila.



Volumul resurselor de munca (RM) se determina pe baza urmatoarei
relatii:

RM=PVM-PVMIM+PAVML;

unde:

PVM=populatia cuprinsa in limitele varstei de munca;

PVMIM= populatia cuprinsa in limitele varstei de munca, dar inapta
de munca;

PAVML= populatia din afara limitelor varstei de munca, dar care
lucreaza.



Numarul populatiei in limitele varstei de munca (PVM) determina
in mod hotarator nivelul si structura resurselor de munca si cuprinde
totalitatea persoanelor a caror varsta este cuprinsa intre varsta de
intrare si varsta de iesire din activitate.

Limitele de varsta intre care o persoana se considera ca poate participa
la activitatea sociala se stabilesc prin legislatia fiecarei tari. In Romania,
in prezent, limitele varstei de munca sunt 16-59 ani pentru barbati si 16-
54 ani pentru femei. Avand in vedere ca in statisticele nationale limitele
de varsta de intrare si/sau de iesire sin activitate sunt diferite, in
comparatiile internationale trebuie utilizate limite standard.

Limitele varstei de munca sunt determinate de nivelul de dezvoltare
economica a fiecarei tari. Astfel, in tarile mai putin dezvoltate limita
minima a fortei de munca este mai scazuta, iar in tarile dezvoltate din
punct de vedere economic limita minima este mai ridicata (ca urmare a
prelungirii duratei scolii obligatorii), existand si posibilitatea ca limita
maxima sa fie mai ridicata (ca urmare a duratei de viata mai mare a
acestei tari).

Pentru caracterizarea resurselor de munca se folosesc urmatorii
indicatori:

populatia apta de munca se determina ca diferenta intre numarul total
al populatiei in varsta de munca si numarul populatiei cuprinse in
limitele varstei de munca, dar incapabila de munca;
resursele de munca disponibile exprima potentialul de munca care
poate fi folosit in activitatea economico-sociala si se determina scazand
din volumul resurselor de munca, populatia in varsta de munca cuprinsa
in procesul de invatamant si militarii in termen;
populatia potential activa cuprinde populatia in varsta de 15-64 ani si
exprima, intr-o forma generala, resursele de munca; acest indicator
poate fi folosit in comparatiile internationale.

Specificul pietei muncii

Deoarece pieta muncii se bazeaza pe intalnirea cererii cu oferta de
munca, a studia specificul acesteia presupune analizarea sa la nivelul
cererii si ofertei. Astfel, se desprind urmatoarele caracteristici ale pietei
muncii:

este neomogena, neunitara si segmentata

cea mai rigida

cea mai organizata si reglementata

are deviatia cea mai mare de la piata perfecta

se bazeaza pe contract si negociere

statul are o implicare directa in piata muncii, prin puterile sale
(legislativa, executiva si juridica)

pretul de echilibru se formeaza prin reducerea ofertei acceptate si
diminuarea cererii

are o predispozitie pre conflict