Sunteți pe pagina 1din 20

ELEMENTE DE DREPT MEDICAL PRIVIND

RASPUNDEREA PROFESIONALA SI JURIDICA A


MEDICULUI
Conf. dr. George Cristian Cr!a
Normele deontologice si de etica medicala reglementeaza raspunderea
profesionala a medicului (malpractica) in fata breslei si in relatie cu pacientul.
Normele juridice reglementeaza raspunderea juridica a medicului in raport cu
pacientul (legea de drept comun) si societatea (legea de drept penal).
". NORME DEONTOLOGICE SI DE CONDUITA PROFESIONALA IN
PRACTICA MEDICALA
In toate tarile practica medicala este controlata intr-o anumita masura
prin legi si regulamente statale inscrise in codurile juridice (penal, civil, de
procedura penala) si suplimentar printr-un cod de comportament (norme
deontologice) care in general nu sint impuse de legea statului dar sint
autoacceptate.
Acestea au fost initiate cu mii de ani in urma (Codul Hammurabi,
uramantul Hippocratic-anii !"" i.Hr.), sunt imbogatite continuu (declaratii,
etc.) si s-au reflectat si se reflecta in sistemele juridice ale vremii (daca initial
comportamentele incriminate au fost considerate doar malpractica si
sanctionate profesional multe sunt astazi sanctionate si juridic# e$emplu
inducerea avortului ilegal, incalcarea confidentialitatii, etc.)
Normele deontologice stabilesc un minimum de morala specifica cu
privire la e$ercitarea unei profesiuni. In masura in care unele norme
deontologice au o semnificatie deosebita si incalcarea lor pericliteaza valori
aparate prin drept, ele sunt sanctionate de catre stat devenind si norme
juridice.
%reptul medical, constituit deja in multe tari, reprezinta o particularizare
a notiunilor generale de drept la profesiunea medicala, acesta putandu-se
realiza prin sistematizarea tuturor normelor cuprinse in codurile de
deontologie, legile sanitare, precum si in legile din diferite ramuri de drept
(constitutional, penal, civil, etc.).
&rofesiunea medicala este o activitate sociala, medicul neputand fi
e$onerat de responsabilitati sociale si juridice. Actul medical are efecte umane,
sociale si juridice inevitabile din care decurg obligatii si drepturi.
Nor#e de desfasrare a a!ti$itatii #edi!a%e
In profesiunea medicala se impun o serie de norme# morale,
administrative, juridice, penale, etc.
1
1.1 Norme interne
i.In data de ' iunie ())* a fost adoptat de Adunarea +enerala Nationala
a Colegiului ,edicilor din -omania, Codul de deontologie medicala din care
e$tragem urmatoarele articole cu caracter de principiu#
-art. !.-,edicul practician are obligatia de a-si e$ercita profesia conform
tuturor regulilor artei si stiintei ,edicale, in respectul moralei specifice si al
profesiei umane. In acest scop, in decursul vietii sale profesionale, medicul nu
trebuie sa inceteze niciodata, sa-si insuseasca ac.izitiile stiintei medicale, ca si
deciziile marilor foruri profesionale. /l trebuie sa tina permanent seama ca nu
e$ista practica ,edicala fara incredere, iar aceasta se bazeaza pe secretul
profesional cat mai absolut.
-art. 0.-,edicul practician, indiferent de gradul ierar.ic sau de modul de
practica, este in serviciul persoanei umane. Nu este admisa abdicarea de la
dorinta e$primata de catre bolnav in cunostinta de cauza.
-art. '.-,orala corpului medical se bazeaza pe traditiile progresiste
universale si auto.tone ale medicinii, care este prin e$celenta o profesiune
umanitara.
-art. *.-Cunostiinta medicala este acel factor subiectiv, care calauzeste
medicul, asigura autocontrolul faptelor, cuvintelor si determona atitudinea lui
fata de interesul omului bolnav.
ii. In ane$a nr. 1 din Codul de deontologie medicala se gasesc
Particularitati ale activitatii expertului medico-legist#
Art. (. ,edicul legist este in slujba statului, prin mijloace stiintifice, a
adevarului obiectiv, in interesul general, inclusiv al justitiei, motiv pentru care
tine seama de deontologia medicala in general, precum si de principiile etico-
juridice.
Art. 1. ,edicul legist nu va formula opinii asupra incadrarii juridice si va
tine seama ca adevarul judiciar nu se suprapune totdeauna peste adevarul
obiectiv stiintific.
Art. 2. ,edicul legist va tine seama de regula competentei oficiale,
precum si de limitele competentei personale.
Art. !. 3bservatiile facute de catre medic trebuie consemnate, luindu-se
imediat si masuri in vederea asigurarii mijloacelor de verificare, pentru a
preveni omisiuni rezultate din degradarea elementului de observatie, situatie
ce ar putea fi asimilata culpei profesionale.
Art. 0. ,edicul nu trebuie sa-si limiteze activitatea doar la obiectivele din
ordonanta, ci trebuie sa rezolve toate problemele cazului, tinind seama ca
incertitudinile il obliga la prezentarea lor e$plicita, iar concluziile univoce
necesita o fundamentare solida, ce impune e$cluderea factorilor de eroare.
Art. '. ,edicul legist poate fi recuzat ca e$pert, dupa cum este preferabil
sa se autorecuze, daca e$ista motive intemeiate.
Art. *. 4ecretul medical din activitatea de e$pertiza judiciara are
caracteristicile generale ale acestuia, plus aspectele ce tin de intrebarile
formulate de magistrati, la care va raspunde doar in conformitate cu constiinta
sa, fara imi$tiunea nici unui factor e$terior acesteia.
2
Art. 5. In activitatea sa, medicul legist trebuie sa se comporte in asa fel
incit sa nu genereze teama printre colegii sai, respectind insa toate normele de
e$pert obiectiv.
Art. ). /ste preferabil ca e$pertul medico-legal sa nu fie inregimentat
politic.
Art.(". Nici o priza de singe nu se poate face cu forta.
Art.((. ,edicul care practica autopsia va actiona cu tact si discretie. /l va
lua masurile necesare pentru ca, dupa autopsie, corpul sa fie prezentat, in
masura posibilului, de o maniera care sa respecte sentimentele celor apropiati.
Art.(1. ,edicul anatomo-patolog poate colabora-daca este solicitat-la
prelevarea de organe si tesuturi umane, in scop de grefa sau transplant, tinind
seama de#
a a.regulile admise in prezent pe plan international pentru constatarea
mortii
b b.legislatia in vigoare privind trasplantul
c.consimtamintul constient, prealabil, e$plicit, al persoanei decedate
d.consimtamintul apartinatorilor, daca lipseste conditia de la punctul c.
iii. 6egi specifice# 6egea )071""' (6egea reformei sanitare), 6egea
drepturilor pacientului !'71""2
(
, legea e$ercitarii profesiei de medic
1
, alte legi
specifice
2
.
1.2 Norme internationale
i.Juramantul lui Hipocrate (anul 400 i.Hr):
8ur pe Apollo medicul si /sculap9ca dupa abilitatea si judecata mea imi
voi mentine aceste juramint ca pe cel ce m-a invatat aceasta arta sa il valorez
la fel ca pe oricare dintre parintii mei9
4a impart cunostiintele mele copiilor mei, copiilor profesorilor mei si cu
cei ce au jurat alaturi de mine, dadr cu nimeni altcineva. :oi folosi tratamentul
pentru a ajuta dupa judecata si abilitatea mea, dar niciodata pentru a face rau.
Nici daca mi se cere nu voi administra vreun to$ic otravitor nimanui si nici nu
voi sfatui pe altii sa o faca. Nu voi administra de asemenea abortive pentru a
induce avortul. :oi mentine pura arta si viata mea. Nu voi practica c.irurgia
daca nu voi avea calificarea necesara si nu voi lasa pe cei specializati sa o
practice. In orice casa voi intra voi actiona numai in beneficiul pacientului si
ma voi tine departe de orice ademeneire, seductie sau coruptie. ;ot ce aud si
vad in practica mea medicala le voi considera secrete si nu le voi divulga
nimanui<.
ii.Declaratia de la Geneva emisa in ()!5 dupa Codul dela Nurnberg
(()!*) si amendata in ()52 de catre Asociatia ,ondiala ,edicala prezinta in
forma actuala urmatorul continut#
86a momentul admiterii mele in cadrul corpului acestei profesiuni#
1
http://www.dreptonline.ro/legislatie/legea_drepturilor_pacientului.php
2
http://www.cmb.ro/legislatie/legi/306.pdf
3
http://www.cmb.ro/legislatie/legislatie.pdf
3
In mod solemn imi voi pune viata in serviciul umanitatii. :oi acorda
profesorilor mei respectul si gratitudinea ce li se cuvine. Imi voi practica
profesia cu constiinta si demnitate. 4anatatea pacientilor mei va fi principala
mea preocupare. :oi respecta secretele care imi sint incredintate, c.iar daca
pacientul a murit. :oi mentine prin toate puterile mele traditia, pueterea si
onoarea profesiunii medicale. Colegii mei vor fi ca fratii mei. Nu voi permite
considerentelor de oridin social, politic, religios, rasa sau nationalitate sa se
interpuna intre mine si pacientul meu. :oi mentine respectul pentru viata
umana inca de la inceputul ei si nici c.iar sub amenintare nu imi voi folosi
cunostiintele medicale contra legilor umanitatii. =ac aceste promisiuni solemn,
liber si pe cuvintul meu de onoare. 8
iii.Codul International al ticii !edicale (CI!). %eriva din
%eclaratia de la +eneva.
Datoriile medicului in general
>n medic va mentine la cel mai inalt nivel standardul profesional al
comportamentului sau fata de bolnavi. ,edicul va fi dedicat in toate
specialitatile medicale sa ofere seviciile medicale cele mai completenta te.nic si
moral, pastrind compasiunea si respectul pentru demnitatea umana. 4e va
comporta onest fata de pacienti si colegi si nu va acoperi pe acei medici care
manifesta deficiente de caracter sau competenta sau care e$ercita actiuni de
frauda sau inselatorie. 4e considera a fi comportament neetic#
-autoreclama, cu e$ceptia situatiilor premise de legea statului, codul
eticii sau Asociatiile ,edicale Nationale.
-a plati sau a primi bani sau alte consideratii numai pentru a face
recomandari pacientului sau a-l recomanda altor colegi
>n medic va respecta drepturile pacientilor, colegilor si a altor organizatii
ce promoveaza sanatatea si va respecta incerderea pacientului in sine. :a
actiona numai in interesu pacientului sau. In e$ercitarea unui act medicul care
slabeste rezistenta fizica si7sau psi.ica a acestuia. :a manifesta mare
precautie in divulgarea descoperirilor medicale, te.nicilor si traamentelor pe
canale de cominicatie neprofesionale. ,edicul va certifica numai ceea ce
personal a verificat.
Datoriile medicului fata de pacient.
,edicul va avea permanent in minte obligatia de a apara viata umana.
%atoreaza pacientului sau loialitate si totalitatea cunostiintelor sale medicale.
3ri de cite ori se va simti depasit de actul medical va apela la un coleg care are
abilitatea cei ii lipseste lui. %atoreaza confidentialitate totala pacietnuluil sau
c.iar dupa moartea acestuia. :a acorda activitate medicala de urgenta ca
datorie umanitara, pina cind se va conveinge ca altii pot si vor sa o faca in
locul sau.
Datoriile medicului fata de colegii sai
>n medic se va comporta fata de colegii sai asa cum isi doreste si el ca
acestia sa se comporte fata de el. Nu va lua pacientii altui coleg. :a especta
principiile declaratiei de la +eneva<.
i$. "lte declaratii la care -omania este astazi parte#
-()!* Codul de la Nurnberg
-()!5 %eclaratia >niversala a %repturilor 3mului
4
-()!5 %eclaratia de la +eneva
-()!5 Codul International al /ticii ,edicale
-()0" Conventia /uropeana asupra %repturilor 3mului si 6ibertatilor
=undamentale
-()'( C.arta 4ociala /uropeana
-()'1 %eclaratia de la Helsin?i privind e$perimentele si cercetarile
biomedicale, actualizata in ()'! (Helsin?i), ()*0 (;o?@o), ()52
(:enetia), ()5) (Hong Aong).
-()'' Conventia Internationala asupra %repturilor Civile si &olitice
-()'' Conventia Internationala asupra %repturilor economice, 4ociale si
Culturale
-()'5 %eclaratia de la 4@dne@ privind definitia mortii actualizata in ()52
(:enetia).
-()*" %eclaratia de la 3slo privind avortul terapeutic
-()*2 %eclaratia de la ,unc.en privind discriminarea politica, rasiala,
etc. in medicina.
-()*0 %eclaratia de la ;o?@o privind tortura si tratamentele degradante.
-()*' -ecomandarea Consiliului /uropei *)7()*' privind drepturile
bolnavilor si muribunzilor
-()*5 -ecomandarea Consiliului /uropei 1)7()*5 privind transplantul de
tesuturi si organe
-()5( %eclaratia de la 6isabona privind drepturile pacientului
-()52 %eclaratia de la :enetia privind bolile terminale, etc.
-()5' -ecomandarea Consiliului /uropei ("!'7()5' si ((""7()5) privind
utilizarea embrionilor umani si fetusilor.
-alte declaratii, conventii, tratate, recomandari ale Consiliului /uropei,
etc.
&. 'A(ELE JURIDICE ALE RASPUNDERII MEDICALE
#aportul $uridic (medical). -aportul juridic (medical) este un raport
social, concret-istoric, volitional, reglementat de norma juridica medicala, in
cadrul caruia participantii se manifesta ca titulari de drepturi si obligatii prin
e$ercitarea carora se realizeaza finalitatea normei juridice.
/lementele raportului juridic sunt# subiectele, continutul si obiectul.
4ubiectele raportului juridic medical sunt persoanele fizice (medicii,
asistentii medicali, pacientii) si persoanele juridice (spitalul, policlinica, casa de
asigurari, Colegiul ,edicilor) care sunt titulari de drepturi si obligatii.
4ubiectele raportului juridic trebuie sa aiba capacitate juridica, aceasta
desemnand aptitudinea generala si abstracta a omului de a avea drepturi si
obligatii juridice.
Continutul raportului juridic medical reprezinta totalitatea drepturilor si
obligatiilor subiectilor intre care se desfasoara o relatie sociala si care sunt
prevazute de norma juridica medicala.
%repturile subiective formeaza latura activa a continutului raportului
juridic, iar obligatiile alcatuiesc latura pasiva. 3ricarui drept subiectiv ii
corespunde o anumita obligatie, ele fiind corelative.
5
3biectul raportului juridic medical consta in actiunile ori inactiunile la
care sunt indrituite partile ori de care acestea sunt tinute sa le respecte, sau,
cu alte cuvinte, conduita pe care o pot avea ori trebuie sa o aiba partile.
,edicul poate stabili urmatoarele raporturi juridice#
-medic - pacientB
-medic - medicB
-medic - asistent medicalB
-medic - spital, policlinica, casa de asigurari.
-medic - Colegiul ,edicilor.
&." Ras)nderea *ridi!a a #edi!%i. E%e#ente de dre)t !i$i% si
)ena%
Nu orice conduita umana are relevanta din punct de vedere juridic, ci
numai aceea care cade, intr-o forma sau alta, sub incidenta normelor juridice.
4e pot distinge in domeniul fiecarei ramuri de drept mai multe forme ale
raspunderii juridice# raspundere penala, raspundere civila, raspundere
contraventionala, raspundere disciplinara, raspundere materiala.
Raspunderea penala este definita ca raportul juridic penal de
constrangere, nascut ca urmare a savarsirii infractiunii, intre stat, pe de o
parte, si infractor, pe de alta parte, raport comple$ al carui continut il
formeaza dreptul statului ca reprezentant al societatii de a trage la raspundere
pe infractor, de a-i aplica sanctiunea prevazuta pentru infractiunea savarsita si
de a-l constrange sa o e$acute, precum si obligatia infractorului de a raspunde
pentru fapta sa si de a se supune restabilirii ordinii de drept si restaurarii
autoritatii legii.
Raspunderea civila este dominata de ideea fundamentala a repararii unui
prejudiciu patrimonial produs prin fapta ilicita a unei anumite persoane. 4e
disting doua forme ale raspunderii civile# raspundere civila delictuala si
raspundere civila contractuala.
In cazul raspunderii civile delictuale, obligatia incalcata este o obligatie
legala, cu caracter general, care revine tuturor-obligatia de a nu vatama
drepturile altuia prin fapte ilicite, in timp ce in raspunderea civila contractuala,
obligatia incalcata este o obligatie concreta, stabilita printr-un contract
pree$istent, valabil, inc.eiat intre cel pagubit si cel care si-a incalcat obligatiile
contractuale.
-aspunderea civila delictuala este de mai multe feluri#
a) raspunderea pentru fapta proprie (art. ))5-))) C.civ.)
b) raspunderea pentru fapta altei persoane-a comitentilor (persoana care
da instructiuni, directioneaza, indruma si controleaza activitatea altei
persoane) pentru faptele presupusilor (persoana care are obligatia de a urma
indrumarile si directivele primite de la comitent) (art.(""" al. 2 C. civ.)
c) raspunderea pentru lucruri, edificii si animale (art. (""" al. (, art.
(""(, art. (""1 C. civ.)
Raspunderea contraventionala este atrasa in cazul comiterii unei
contraventii care este definita ca o fapta ce prezinta un pericol social mai redus
decat infractiunea, fapta care este prevazuta ca atare de lege sau alt act
normativ si care este savarsita cu vinovatie. Aceasta raspundere se incadreaza
intr-un regim juridic special de drept public si este legat si de activitate
organelor administratiei publice-organizarea e$ecutarii si e$ecutarea legii
6
necesitand si e$istenta unor sanctiuni pe care le pot institui si aplica aceste
organe in activitatea lor e$ecutiva.
Raspunerea disciplinara a fost definita ca o institutie specifica dreptului
muncii si consta intr-un ansamblu de norme legale privind sanctionarea
faptelor de incalcare cu vinovatie de catre orice persoana incadrata, indiferent
de functie sau de postul pe care il ocupa, a obligatiilor asumate prin contractul
de munca. Aceste fapte sunt numite abateri disciplinare si atrag sanctiuni ca#
mustrare, avertisment, reduceri de salariu, desfacerea contractului de munca.
Raspunderea materiala consta in obligatia oricarui salariat de a repara, in
limitele prevazute de lege, prejudiciul pe care l-a cauzat unitatii din vina sa si
in legatura cu munca sa. /a este o institutie specifica dreptului muncii,
obligatia de dezdaunare a unitatii derivand din contractul individual de munca.
&entru angajarea raspunderii juridice penale trebuie sa e$iste#
a. o conduita ilicitaB
b. un rezultat vatamator al acestei conduite, care poate fi e$primat,
de e$emplu, intr-o dauna materiala sau prin vatamarea sanatatii
corporaleB
c. legatura cauzala intre conduita ilicita si rezultatul produsB
d. vinovatie din partea subiectului actului ilicitB
e. sa nu e$iste imprejurari sau cauze care inlatura, in principiu,
raspunderea juridica.
a) Conduita ilicita este e$primata intr-o actiune sau inactiune care
contravine prevederilor normei juridice.Inactiunea - nesavarsirea unei actiuni
concrete de catre o persoana - poate fi considerata drept ilicita numai atunci
cand aceasta persoana avea obligatia juridica sa actioneze intr-un anumit fel si
ea nu a actionat ca atare. =apta antisociala constituie latura obiectiva a
infractiunii. &entru ca o fapta sa constituie infractiune, ea trebuie sa
indeplineasca cumulativ trei trasaturi esentiale#
sa fie prevazuta de lege (penala, civila, legi speciale, etc.) prin
descrierea tuturor elementelor ce caracterizeaza latura sa obiectivaB
sa fie savarsita cu forma de vinovatie ceruta de lege pentru e$istenta
acelei infractiuniB
sa prezinte, prin elementele ei obiective si subiective, pericolul social
al unei infractiuni.
b) Rezultatul vatamator al conduitei ilicite, care provoaca daune
societatii sau personal unui individ, aduce atingere valorilor aparate de drept.
In dreptul civil raspunderea juridica survine numai atunci cand s-a
produs un prejudiciu.
&rejudiciul consta in rezultatul, in efectul negativ suferit de o anumita
persoana, ca urmare a faptei ilicite savarsita de o alta persoana sau ca urmare
a CfapteiC unui animal sau lucru, pentru care este tinuta sa raspunda o anumita
persoana.
Constituie prejudicii# vatamarea sanatatii unei persoane avand drept
urmare reducerea ori pierderea capacitatii sale de munca, cu consecintele ce

decurg din aceastaB sustragerea unor valoriB distrugerea sau deteriorarea unor
bunuriB decesul sustinatorului legal al unei persoane, in urma unui accident, cu
toate consecintele patrimoniale care decurg pentru urmasii acestuia, etc.
In dreptul penal si administrativ, desi caracterul ilicit al unei conduite
este strans legat de rezultatul ei vatamator, legea stabileste in anumite cazuri
raspunderea juridica c.iar daca rezultatul vatamator nu s-a produs, dar s-a
creat pericolul producerii lui. In dreptul penal, intre astfel de fapte ilicite, fara
rezultate concrete vatamatoare, face parte tentativa.
-ezultatul vatamator concret in dreptul penal este reprezentat de#
-ucidere din culpaB
-vatamare corporala ce necesita pentru vindecare ("-'" de zile de
ingrijire medicalaB
-avortul ilegalB
-pierderea unui simt sau organB
-incetarea functionarii unui simt sau organB
-infirmitate permanenta fizica sau psi.icaB
-slutireaB
-avortul posttraumaticB
-punerea in primejdie a vietii.
Codul penal incrimineaza si urmatoarele fapte antisociale care pot apare
in desfasurarea profesiunii de medic#
-amenintareaB
-santajulB
-violarea secretului corespondenteiB
-divulgarea secretului profesional art.()'
C&, art.*576egea 27()*5B
-insultaB
-calomniaB
-abuzul de incredereB
-gestiunea frauduloasaB
-inselaciuneaB
-delapidareaB
-distrugereaB
-sustragerea sau distrugerea de inscrisuriB
-ruperea de sigiliiB
-abuzul in serviciu contra intereselor
persoanelorB
-abuz in serviciu prin ingradirea unor
drepturiB
-abuzul in serviciu contra intereselor
publiceB
-abuzul in serviciu in forma calificataB
-neglijenta in serviciu art 1!)C&B
-purtarea abuzivaB
-luarea de mitaB
-primirea de foloase necuveniteB
-traficul de influentaB
-denuntarea calomnioasaB
-nedenuntarea unor infractiuniB
-omisiunea sesizarii organelor judiciareB
art.(*", 1'1, 1'2 C&
-retinerea sau distrugerea de inscrisuriB
-neindeplinirea indatoririlor de serviciu sau
indeplinirea defectuoasa, din culpaB
-neindeplinirea cu stiinta a indatoririlor de
serviciu sau indeplinirea defectuoasaB
-parasirea postului si prezenta la serviciu in
stare de ebrietateB
-e$ercitarea fara drept a unei profesiiB
-falsul material in inscrisuri oficialeB
-falsul intelectualB
-falsul in inscrisuri sub semnatura privataB
-uzul de falsB
-falsul in declaratiiB
-falsuri privind identitateaB
-inselaciunea cu privire la calitatea
marfurilorB
-zadarnicirea combaterii bolilorB
-traficul de stupefianteB
-falsificarea de produse medicaleB
-punerea in primejdie a unei persoane in
neputinta de a se ingriji art.2(! C&B
-lasarea fara ajutor, art.2(0 C&B
-omisiunea de instiintare despre o persoana
abandonata in nevoie de ajutor, art. 2(' C&
-tratamentele neomenoase.
!
c) In toate cazurile in care pentru e$istenta faptului ilicit este necesara
producerea unor consecinte ilicite, trebuie stabilita e$istenta sau ine$istenta
unui raport de cauzalitate intre fapta si rezultatul produs.
d) inovatia este definita ca fiind atitudinea psi.ica a persoanei care,
savarsind cu vointa neconstransa o fapta ce prezinta pericol social, a avut, in
momentul e$ecutarii, reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente
periculoase ale acesteia sau, desi nu a avut reprezentarea faptei si a urmarilor,
a avut posibilitatea reala, subiectiva a acestei reprezentari.
e) Cauzele care inlatura caracterul ilicit al faptei sunt acele stari,
imprejurari sau situatii a caror e$istenta in timpul savarsirii faptei face, potrivit
legii, ca realizarea vreuneia din trasaturile esentiale ale infractiunii sa devina
imposibila. In practica medicala se intalnesc urmatoarele cauze care inlatura
caracterul ilicit al faptei#
stare de necesitate - este in stare de necesitate acela care savarseste
fapta pentru a salva de la un pericol iminent si care nu putea fi
inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia
sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc.
cazul fortuit - nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea
penala al carei rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea
fi prevazuta.
eroarea de fapt - necunoasterea sau cunoasterea gresita, de catre cel
care savarseste o fapta prevazuta de legea penala, in momentul
comiterii acesteia, fie a unei stari, situatii sau imprejurari, esentiala
pentru corecta caracterizare a acelei fapte, fie a unei dispozitii legale.
betia - nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca
faptuitorul, in momentul savarsirii faptei, se gasea, datorita unor
imprejurari independente de vointa sa, in stare de betie completa
produsa de alcool sau alte substante.
indeplinirea unei activitati impuse ori permise de lege ori a ordinului
superiorului
e$ercitare unui drept - cel ce e$ercita prerogativele pe care legea le
recunoaste dreptului sau subiectiv nu poate fi considerat ca
actioneaza ilicit, c.iar daca prin e$ercitiul normal al dreptului sau au
fost aduse anumite restrangeri ori prejudicii dreptului subiectiv al altei
persoane. /$ercitare unui drept va fi considerata abuziva doar atunci
cand dreptul nu este utilizat in vederea realizarii finalitatii sale, ci in
intentia de a pagubi o alta persoana.
consimtamantul victimei - in masura in care victima prejudiciului a
fost de acord, inca inainte de producerea faptei, ca autorul acestei
fapte sa actioneze intr-un anumit mod, desi e$ista posibilitatea
cauzarii unei pagube, caracterul ilicit al faptei este inlaturat. Aceasta
clauza de neraspundere este valabila numai daca fapta cauzatoare de
prejudicii a fost savarsita numai cu culpa usoara din partea autorului,
daca se refera la drepturile patrimoniale si, in mod e$ceptional, in
unele situatii in care s-ar putea aduce unele vatamari corporale
temporare, lipsite de gravitate, sau in masura in care asemenea
clauze ar fi indreptatite prin scopul lor.
"
"rt. 1%. C&: In'ractiunea. 8Constituie infractiune fapta care prezinta pericol social,
savirsita cu vinovatie si pedepsita de legea penala. Infractiunea este singurul temei al
raspunderii penale.<
"rt. 1(. C&: )inovatia. 8:inovatie e$ista cind fapta care prezinta pericol social este
savirsita cu intentie sau din culpa. =apta este savirsita cu intentie cind infractorul# prevede
rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savirsirea acelei fapteB prevede rezultaul
faptei sale si, desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui. =apta este savirsita din
culpa cind infractorul# prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, socotind fara temei ca el
nu se va produce, sau nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada.
=apta constind intr-o actiune savirsita din culpa constituie infractiune
numai atunci cind prin lege se prevede in mod e$pres aceasta. =apta constind
dintr-o infractiune constituie o infractiune, fie ca este savirsita cu intentie, fie
din culpa, afara de cazul in care legea sanctioneaza numai cu savirsirea ei cu
intentie.<
:inovatia se e$prima in trei forme# intentia, culpa si praeterintentia
(intentia depasita).
=apta este savarsita cu intentie cand#
-faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui
prin savarsirea acelei fapte (intentia directa)B
-faptuitorul prevede rezultatul faptei sale si, desi nu-l urmareste,
accepta posibilitatea producerii lui (intentia indirecta).
=apta este savarsita din culpa cind#
-faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta,
socotind fara temei ca el nu se va produce (culpa cu prevedere sau usurinta)B
-faptuitorul nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea
sa-l prevada (culpa simpla sau neglijenta).
Alte modalitati ale culpei pot fi#
dupa cauza ce a determinat atitudinea culpabila se face distinctie
intre#
- culpa comisiva prin neglijenta (comportare fara grija sau atentia
necesara prin care actiune rezultatul nedorit nu a fost evitat)
- culpa comisiva prin nepricepere sau nepregatire (lipsa
cunostintelor si deprinderilor necesare efectuarii activitatii profesionale#
diagnostic, tratament, supraveg.ere, indicatii, contraindicatii, riscuri, etc.)
-culpa comisiva prin usurinta (superficialitate) cind medicul e$pune
bolnavul la un risc in conditiile sale de lucru, sperind ca nu vor aparea
rezultate nedorite.
-culpa comisiva prin imprudenta sau nesocotinta (comportare
nec.ibzuita)B abatere de la regulile de prudenta profesioanala, e$punind
bolnavul la sitatii pe care un alt medic in aceleasi condiii de lucru le-ar fi evitat.
- culpa comisiva prin nebagare de seama (neatentie)
=apta este savarsita din praeterintentie cand faptuitorul prevede,
urmareste sau accepta producerea unui anumit rezultat socialmente periculos,
dar in realitate, se produce un rezultat mai grav sau un rezultat in plus pe care
faptuitorul l-a prevazut, dar nu l-a acceptat, socotind fara temei ca nu se va
produce, ori nu l-a prevazut desi trebuia si putea sa-l prevada.
10
In dreptul civil, nu se insista in mod special asupra distinctiei intre cele
doua forme ale vinovatiei, ci se face o simpla referire generala la e$istenta
culpei civile. +ravitatea vinovatiei nu prezinta nici un interes in materia
raspunderii civile. %oua reguli principale trebuiesc retinute in dreptul civil#
prima, ca raspunderea civila delictuala opereaza, in principiu, pentru cea mai
usoara culpaB a doua, ca indiferent de gravitatea vinovatiei, obligatia de
reparare a prejudiciului cauzat este integrala.
+ravitatea vinovatiei este luata in considerare in dreptul civil pentru a se
stabili intinderea despagubirii. Astfel#
- in cazul vinovatiei comune a autorului si victimei prejudiciului, gradul
vinovatiei este criteriul pentru stabilirea intinderii despagubirii datorate de
autorB
- in cazul mai multor coautori ai prejudiciului, desi raspund solidar, intre
ei suportarea prejudiciului se stabileste proportional cu gravitatea vinovatiei
fiecaruiaB
- raspunderea civila este mai severa atunci cand autorul a actionat cu
intentie, decat atunci cand a actionat din culpa.
;rebuie specificat ca#
-ac.itarea penala pronuntata in cazul in care fapta nu prezinta gradul de
pericol social al unei infractiuni ori pentru ca lipseste unul din elementele
constitutive ale infractiunii nu e$clude e$istenta vinovatiei civile, acesta din
urma mergind pana la limita celei mai usoare culpe.
-autoritatea de lucru judecat a .otararii penale se intinde numai pinD la
limita sferei vinovatiei penale. %aca, dincolo de acesta sfera, se poate retine o
vinovatie civila, nu se va putea invoca autoritatea de lucru judecat a .otararii
penale, deoarece obiectul procesului penal l-a constituit stabilirea vinovatiei
penale, si nu a vinovatiei in general.
&entru angajarea raspunderii civile trebuie a fi probate pe rand#
ca medicul avea o datorie de ingrijijre profesionala fata de
pacientul respectiv
in e$ercitarea careia prin actiune7inactiune a manifestat deficiente
(si care) au condus la neindeplinirea cu vinovatie acestei datorii
care a determinat prejudicii fizice si7sau psi.ice victimei.
ca intre deficientele manifestate si prejudiciul probat (prin
e$pertiza medico-legala) e$ista o legatura de cauzalitate directa
&.& C%)a #edi!a%a
Culpa medicala, asemenea altor culpe, poate fi de mai multe forme#
Culpa in agendo sau comisiva (aceasta s-a manifestat in cadrul unei actiuni)
consta intr-o stangacie, imprudenta, nepricepere, nedibacie, nepasare fata de
cerintele bolnavului, temeritate nejustificata de o necesitate, folosirea inadecvata
a conditiilor de lucru sau o usurinta in activitatea medicala care reclama atentie si
prudenta deosebita.
Culpa in omitendo sau omisiva (aceasta s-a manifestat in cadrul unei
inactiuni prin care medicul poate priva bolnavul de sansa pentru viata sau
sanatatea sa) si apare cand bolnavul isi pierde sansa de vindecare sau
supravietuire datorita nee$ecutarii unor gesturi necesare. 3misiunea insasi
11
poate aparea prin indiferenta, nebagare de seama, neglijenta si este culpabila
daca intre ea si prejudiciu e$ista legatura cauzala.
Culpa in eligendo rezida intr-o alegere gresita a procedurilor te.nice, intr-o
delegare catre o persoana nepotrivita a unor obligatii sau in delegarea obligatiilor
proprii unor alte persoane, incalcand principiul potrivit caruia 8atributiile delegate
nu se deleaga<.
Culpa in vigilando rezida in incalcarea unei datorii de confraternitate privind
solicitarea si obligatia de a raspunde la un consult interclinic, prin nesolicitarea unui
ajutor, prin neinformarea despre soarta bolnavului sau prin nesupraveg.erea
corecta si adecvata a subalternilor .
%in alte puncte de vedere, culpa poate fi#
-imediata Ecand intre greseala si prejudiciu nu se interpune nici un factor cu
caracter de conditieB
-mediata Ecand intre greseala si prejudiciu se interpune activitatea culpabila
a unei terte persoane sau c.iar a bolnavului.
dupa natura comportarii in cadrul careia s-a manifestat culpa, se
face distinctie intre#
-culpa directa (fapta este savarsita de infractor) si culpa indirecta
(fapta este savarsita de o alta persoana).
Criteriile clasice folosesc terminologia augmentativa si diminutiva pentru
culpa, impartind-o in# lata-gravaB levis-medie, pentru un om obligat la o
prevedere medieB levissima-pentru un om obligat la o prevedere e$ceptionala.
Criteriul de apreciere a culpei este raportarea la atitudinea profesionala
normala-rezonabila a unui medic, care, in aceleasi conditii de lucru, nu ar fi comis
greseala. %in punct de vedere juridic, se tine seama de capacitatea subiectului de a
fi actionat liber si de capacitatea lui de a raspunde pentru prejudiciul creat.
3 clasificare a formelor culpei medicale se poate deduce din insusi
continutul culpei. 4e diferentiaza astfel#
(. Culpa dolosiva-intentionalaB
1. Culpe contra umanismului medical-prin violarea datoriilor de umanism
incluse in e$ercitarea functiei medicale, lipsind orice caracter intentionalB
2. Culpe contra prudentei comune-prin nerespectarea regulilor de
prudenta ce se impun tuturor oamenilor, caz in care raspunderea este
angajata ca pentru oricare omB
!. Culpa pentru practica neautorizataB
0. Culpe in e$ercitiul profesiei care privesc te.nica medicala-prin
incalcarea regulilor stiintifice stabilite de profesiune.
/pistemiologic cercetarea responsabilitatii medicale are la baza asertiunea
conform careia orice medic sa se comporte asa cum un medic cu studii
similare, rezonabil ar proceda in circumstante identice. 4istemul juridic
american a cerut ca in situatiile de responsabilitate medicala sa se utilizeze alt
standard decat cel al unei 8persoane de mijloc, rezonabile<.
Ni$e%% I. 4tandardul cere 8Ingrijire rezonabila si adecvata, 9 indemanare
si diligenta pe care medicii si c.irurgii titulari, platiti cu norma intreaga, 9 o
e$ercita de obicei in asemenea cazuri<. Aceasta inseamna ca medicii nu sunt
judecati dupa standardul celor mai priceputi si al celor mai indemanatici
medici.
12
4tandardul de actiune al unei persoane rezonabile este definit succint
dupa cum urmeaza#8,edicul este obligat sa presteze o ingrijire rezonabila si
adecvata, dand dovada de indemanare si diligenta, asa cum medicii si c.irurgii
titulari, platiti cu norma intreaga, din vecinatate la acelasi nivel general de
practica, o e$ercita de obicei in asemenea cazuri<. %upa cum se poate vedea,
e$ista trei niveluri de rigoare ale standardului.
Ni$e%% II. Al doilea criteriu standard compara tratamentul folosit de
medic cu cel practicat de medicii si c.irurgii 8din aceeasi vecinatate<. %enumita
in mod obisnuit regula localitatii, aceasta conditie lua in considerare, in mod
traditional, practica celorlalti medici din aceeasi localitate.
In determinarea standardului concret de ingrijire se foloseste si varianta
standardului international minim.
Ni$e%% III. >ltimul criteriu este comparatia cu medicii si c.irurgii situati
8la acelasi nivel general de practica<. Aceasta regula, denumita uneori regula
scolii, trece in revista diversele maniere de abordare a pacientului si diversele
sisteme terapeutice recunoscute
&.+ Datoria de ingri*ire. Aceasta se stabileste de la sine prin e$ercitiul
profesiunii medicale ori de cite ori un medic este solicitat (sau c.iar nu este
solicitat-e$emplu bolnavii obnubilati, comatosi-) pentru a consulta in conte$tul
programului de serviciu. Intrucit drepturile universale de respectare a
intimitatii si dreptul la autodeterminare coe$ista actului medical, nici un
pacient nu poate fi e$aminat impotriva propriei vointe. Astfel datoria de
ingrijire nu e$ista in cazul bolnavilor care refuza consultatia sau procedura
medicala respectiva e$primindu-si liber neacordarea consimtamintului implicit
si e$primat la consultatie7tratament.
E,e#)%- o persoana vine la policlinica pentru a fi consultata
ginecologic# la intrarea in cabinet refuza e$aminarea intrucit constata ca
ginecologul in tura este barbat, e$primindu-si dorinta de a reveni cind colega
acestuia va fi in la rindul sau in tura.
Aspecte sensibile apar in situatia in care medicul este solicitat in afara
serviciului (de e$emplu acasa) sau este martor la un accident. In aceste
situatii atit conform juramintului Hipocratic cit si a codului penal (art. 2(!
C.&.
!
, 2(0 C.&.
0
, 2(' C.&.
'
) pastreaza datoria de ingrijire fata de aspectele de
urgenta
*
ale cazului. ,ai mult c.iar conform codului international al eticii
medicale are datoria sa e$ercite aceasta datorie de ingrijire pina cind se
asigura ca un alt coleg doreste si poate sa-i preia sarcina.
E,e#)%- un medic primar A;I care initiaza procedura de resuscitare in strada in cazul
unui accident rutier trebuie sa o continue in imensa majoritate a cazurilor pina la spital (F)
c.iar daca ec.ipajul de salvare este bine dotat intrucit medicul de pe salvare este in general
4
art. 314 C.P. pri#este $punerea in prime%die a unei persoane in neputinta de a se ingri%i
prin parasire& alungare sau lasare fara a%utor'
5
art. 315 C.P. pri#este $lasarea fara a%utor prin omisiune de a%utor'
6
art. 316 C.P. pri#este $lasarea fara a%utor prin omisiune de instiintare'.

urgenta medicala:'o brusca si neasteptata #atamare& boala sau complicatie care necesita asistenta
medicala imediata pentru a sal#a #iata si/sau a pre#eni infirmitatea& durerea si suferinta'(!).
13
inferior ca pregatire profesionala de specialitateB in salvare va continua procedura impreuna cu
medicul salvarii iar la spital vor preda cazul impreuna unui coleg cu o pregatire egala cu a sa.
E,e#)%#la mare un tinar se ineaca si este scos din apa pe tarm. ,edicul de la punctul
medical desi cu o pregatire sumara in medicina de urgenta, soseste la timp si incepe sa
efectueze resuscitarea cardiorespiratorie. 6a aceasta manevra asista si un e$perimentat medic
de terapie intensiva care insa din motive subiective legate in principal de imbracamintea sa
mai mult decit sumara nu intervine si nu-si declara identitatea. %upa un timp medicul ce
efectua manevrele de resuscitare constatind persistenta lipsei semnelor vitale declara decesul
(pe plaja) si abandonind corpul pe plaja pleaca spre a anunta politia si medicina legala.
,edicul ramas de data aceasta constatind te.nica incompleta de resuscitare aplicata cit si
abandonarea persoanei pe plaja se decide in ciuda situatiei jenante in care se afla sa reinceapa
resuscitarea cardiorespiratorie. %upa circa 2"-!" min la fata locului soseste politia,
constatindu-se ca in acest interval de timp medicul resuscitator reusise sa obtina pulsul si
respiratia spontanaB tinarul insa prezenta o stare de coma.
4e nasc citeva intrebari# la momentul scoaterii din apa tinarul era deja in coma .ipo$ica
sau aceasta s-a instalat pe parcursul perioadei resuscitarii cardio-respiratorii ineficienteG
Constituie aceasta speta inca de la inceput un caz de datorie de ingrijire pentru medicul
e$perimentat aflat in timpul sau liberG %aca da o parte din esecul resuscitarii nu i se poate
imputa si acestuiaG Avea dreptul medicul 8de plasa< (primul medic care vede si trateaza) sa
declare decesul
5
G &oate fi abandonat intr-un loc public cadavrul unei persoane aflate in ingrijire
medicalaG
,edicii e$perti (e$emplu medicii legisti, medicii din domeniul asigurarilor
de sanatate, etc.) pastreaza fata de cazurile consultate (e$emplul medicilor
legisti in raport cu cazurile medico-legale e$aminate) doar datoria de ingrijire
de urgenta (ca orice medic).
Nici un medic nu poate fi la curent permanent cu ultimele noutati
medicale nici c.iar in propriul sau domeniu de specialitate deci cu atit mai
putin in alte specialitati# astfel c.iar daca un medic are datorie de ingrijire fata
de un pacient, el nu va putea fi acuzat de necunoasterea unor noutati de
utlima ora in domeniu dar in sc.imb poate fi acuzat daca el nu 8impartaseste
loialitate completa fata de pacient cit si toate cunostiintele sale medicale si ori
de cite ori constata ca o e$aminare sau un tratament este dincolo de resursele
sale profesionale nu-si indruma pacientul (dupa cum are are c.iar obligatia)
catre un coleg care dispune de pregatirea necesara< (Codul International al
/ticii ,edicale).
%eficientele medicale ce au ca urmare neindeplinirea datoriei de ingrijire
se pot manifesta atit prin omisiune cit si prin comisiune
)
, constituind aspectele
deja prezentate ale conceptului juridic de culpa (culpa cu prevedere -usurinta-
sau culpa simpla -neglijenta-). &entru a da un suport obiectiv omisiunii sau
comisiunii respective va trebui apreciat daca un alt medic avind aceeasi
pregatire si aflat in aceleasi conditii va actiona in mod diferit fata de cel in
cauza.
;eoria raspunderii bazate pe vinovatie arata ca medicul nu va raspunde de
riscurile imprevizibile-cazul fortuit, forta majora, desi si in aceste imprejurari va
fi apasat de raspunderea sa morala.
!
reamintim ca declararea starii de deces se face numai dupa e*amenul medico+legal e*tern al
cada#rului si constatarea semnelor mortii reale repre,entate de pre,enta li#iditatilor cada#erice&
rigiditatii cada#erice& racirii tegumentelor& deshidratarii si finalmente a putrefactiei.
"
sistemul despagubirilor in materie ci#ila este in mod u,ual ba,at pe $probarea comiterii erorii'
14
%eclinul responsabilitatii poate limita comportamentul profesional anticipativ,
acesta constituind un dezavantaj o data cu atenuarea sentimentului de culpa si
depersonalizarea relatiei medic-bolnav.
In unele tari precum 4uedia, =inlanda, Norvegia, Noua Heelanda sistemul
juridic bazeaza acuzarea in spetele din materie civila nu pe culpa medicului
(eroarea sa) ci pe nevoile pacientului# astfel in loc de Icare constituie eroarea
comisa in raport cu actiunile saleG <fata de ce a facut 89fata de actiunile
medicale ce au fost efectuate ce ar mai fi trebuit sa faca in interesul
pacientului si nu a facutG< (sistemul despagubirilor in materie civila prin 8
lipsa-erorii<). Acest sistem tinde sa cistige teren fata de apropierea clasica.
/$ista unele tendinte ce sugereaza responsabilitatea obiectiva, in functie de
rezultat. Nu se pot compensa in bani suferintele morale, nee$istand un
ec.ivalent pecuniar al demnitatii umane. Cu toate aceste neajunsuri, in -omania
epocii de tranzitie, ideile provenite din cutuma statelor cu un nivel economic si
sanitar avansat sugereaza o trecere de la responsabilitatea bazata pe mijloace la
o responsabilitate contractuala si c.iar la o responsabilitate bazata pe rezultat.
Caz nefericit!
"# gravida de $% de ani& in a $%-a saptamana de sarcina& se prezinta la un 'pital #rasenesc
la sectia de #bstetrica cu suferinta fetala. 'e opiniaza pentru cezariana si deoarece femeia
avusese inca trei nasteri si opt c(iuretaje unde se mai folosise xilina& se face ra(ianestezie cu
xilina )*& +ml. ,olnava face stop respirator pe masa& urmat de stop cardiac. 'ub manevrelede
resuscitare se extrage fatul& care este reanimat& iar uterul formeaza globul de siguranta. 'e
inc(ide operatia& dar femeia ramane in coma de gradul - post-anestezica& din care nu mai poate
fi scoasa nici la sectia de .euroc(irurgie& si decedeaza. #rganul de urmarire penala pune
intrebarea daca accidentul era previzibil& iar Comisia de /xpertiza 0edico-legala raspunde ca& in
conditiile date& accidentul era imprevizibil& iar ec(ipa a facut tot ce era posibil pentru salvarea
vietii femeii si a fatului& care de altfel a supravietuit.
Culpa prin imprudenta#
J3 .ipertensiva de 25 de ani cu gastrita medicamentoasa, internata la o sectie de Koli
Interne a unui 4pital 3rasenesc, acuza dureri violente determinate de o spondiloza cervicala.
,edicul specialist o trateaza cu sedative, anti.ipertensive si balneo-fizioterapie. In plus, ii face
repetate infiltratii cu $ilina si .odrocortizon, dar dupa o infiltratie, bolnava intra in colaps, face
bradicardie si stop cardiac, care nu poate fi resuscitat. Necropsia evidentiaza edem pulmonar acut
pe soc anafilactic la $ilina. Comisia de /$pertiza ,edico-legala apreciaza ca riscul accidentului era
previzibil si ca era nevoie de testarea substantei administrate(acel lot), mai ales ca terapia era
adjuvanta, si nu esentiale.
&.. Eroare $s. gresea%a. >na dintre cele mai importante probleme o
reprezinta delimitarea erorii de greseala.
+reseala inseamna neaplicarea sau nerespectarea unor norme de
comportament profesional pe care un alt profesionist, in celeasi conditii nu le-
ar fi efectuat gresit. -ezulta ca elementul esential al greselii il constituie
capacitatea profesionala care in conditii similare de lucru evita greseala.
/roarea inseamna producerea unui prejudiciu din cauza naturii lucrurilor
(evolutia complicata a bolii, simptomatologia atipica), situatie in care orice
mdeic ar fi produs acelasi prejudiciu in aceleasi conditii de lucru.
Angajarea raspunderii profesionale rezida in delimitarea corecta a celor 1
notiuni.
;eoria generala a erorilor profesionale vorbeste de erori de fapt (ce tin de
natura actului medical, de natura lucrului in sine) si de erori de norma (ce tin de
15
lacune de atitudine profesionala). &rin studierea erorilor de fapt se pot trage
invataminte care ajuta la dezvoltarea artei medicale, iar prin cercetarea erorilor de
norma-generatoare de prejudicii-se poate incerca evitarea acestora.
/roarea de fapt este neimputabila. /a nu este urmata de reprezentarea
subiectiva a consecintelor ei negative, deoarece nu a putut fi prevazuta, in ciuda
diligentelor atente si minutioase. /rorile se datoresc unei imperfectiuni a stiintei
medicale la un moment dat, unei reactivitati particulare a bolnavului, care duc la
cunoasterea falsa a unei situatii de fapt. /le se produc in conditiile unei activitati
perfect normale. %eoarece respecta regulile de comportament profesional, eroarea
de fapt este susceptibila doar de o analiza morala, cu un beneficiu deontologic. 4e
apreciaza ca se afla in eroare orice medic care, in aceleasi conditii, ar fi fost victima
aceleiasi capcane.
/roarea de norma este imputabila. /a tine de domeniul constiintei
profesionale si se omolog.eaza cu greseala, cand nu se repeta normele acceptate
unanim, de obicei. /rorile de norma pot fi comisive (atunci cand faci ceva ce nu
trebuie) si omisive (atunci cand nu faci ceea ce trebuie), pot fi certe si indoielnice,
pot fi usoare si grave.
In ceea ce priveste relatia medic-pacient, ceea ce ne intereseaza este
eroarea diagnostica. /roarea diagnostica apare prin formulare incompleta sau
formulare gresita. Nestabilirea diagnosticului, deci neprecizarea continutului bolii
reprezinta greseala faptica, iar formularea inadecvata a diagnosticului reprezinta
greseala logica.
/rorile faptice apar prin neconcordanta totala sau partiala a diagnosticului cu
realitatea. /rorile logice apar prin incalcarea regulilor de rationament medical. Cele
doua tipuri de erori se genereaza reciproc, lipsa unui diagnostic corect determinand
o atitudine medicala neadecvata.
4imtul clinic poate fi definit ca acea particularitate cu care nu te nasti si pe
care nu o poti lasa mostenire, o entitate comple$a cladita din cat mai mult studiu
teoretic si din cat mai multa practica aplicata, prin asumarea cat mai multor riscuri.
Cauzele greselii sunt multiple si greu de delimitat. 4e poate gresi din prea
multa incredere in sine sau din cauza ideilor preconcepute-subiectivismBideile false
pot fi generate de situatii obiective Eimperfecta recunoastere a realitatii (eroare de
laborator, de e$emplu).
%iferentierea erorii de greseala impune si analiza conditiilor de lucru concrete
pe care le-a avut medicul la indemana. 4e cauta sa se afle daca medicul a facut,
aapeland cu constiinciozitate si diligenta la cunostintele sale stiintifice, tot ce era
posibil in acele conditii, pentru a pune cel mai e$act diagnostic si a alege cea mai
buna metoda de tratament in interesul bolnavului. %aca el arespectat cerintele
unei atitudini ideale, neconcordanta diagnosticului cu realitatea va fi doar o eroare,
caci orice medic ar fi ajuns la aceleasi concluzii, in aceleasi conditii. %aca
neconcordanta diagnostica apare prin folosirea nejudicioasa, fara diligenta si
constiinciozitate a cunostintelor sale, in conditiile concrete de lucru, ne aflam in
situatia de greseala.
/roarea apare in ciuda bunei-credinte si a constiinciozitatii medicului, dar
greseala nu s-ar putea produce daca medicul ar lucra in aceleasi conditii,
competent si constiincios.
1n caz de eroare de diagnostic neimputabila& in ciuda acuzelor de culpa prin neglijenta& ar
putea fi urmatorul! la un 'pital 2udetean& la sectia de C(irurgie este adus un copil de 3 ani care a
16
suferit un traumatism cranio-cerebral. Pe o radiografie de craniu se descrie un sant vascular. Copilul
are o stare buna& evoluand cateva zile fara probleme. 4a un moment dat& starea generala se
agraveaza brusc& copilul intra in coma si decedeaza. .ecropsia ordonata gaseste un (ematom
parieto-temporal stang datorat unei fracturi craniene. Comisia de /xpertiza 0edico-legala apreciaza
ca eroarea de diagnostic este neimputabila unui radiolog obisnuit& neantrenat in cazuri
neuroc(irurgicale. .u s-au facut alte explorari datorita intervalului liber in care copilul a avut o stare
buna.

=orta majora apare atunci cand nepunerea corecta a diagnosticului sau
neducerea la bun sfarsit a unei terapii este de cauza e$terna.
Cazul fortuit apare atunci cand nepunerea corecta a diagnosticului sau
neducerea la bun sfarsit a unei terapii este de cauza interna.
&./ E%e#ente de teoria a ris!ri%or. ,edicul trebuie sa aiba in vedere si
sa evalueze cele mai mici riscuri printr-o atitudine prudenta si printr-ote.nica plina
de acuratete. -iscul oportun- calculat si controlat-trebuie sa evite riscul inoportun E
necontrolabil. %in punct de vedere juridic e$ista riscuri supuse normarii E
susceptibile de o evaluare anticipata Esi riscuri nesupuse normarii-imprevizibile,
rezultate din situatii de urgenta, caz fortuit sau forta majora.
-iscul justificat, constient acceptat, legitimat este cel care indeplineste
urmatoarele conditii#
-salveaza de la un pericol mareB
-pericolul este real, actual si iminent si nu poate fi evitat altfelB
-valoarea bunului supus riscului este mai mica decat aceea a prejudiciului
care s-ar produce.
-iscul ilegitim este cel care apare in alte situatii si nu indeplineste conditiile
enumerate, cum ar fi riscul impus de depasirea competentei sau riscul in cazul
increderii e$agerate in fortele proprii.
Atitudinea fata de riscuri nu poate fi apreciata decat pe baza ideii de
greseala. In acest mod se confirma cucerirea unei autentice libertati profesionale in
fata justitiei si societatii.
;emeritatea profesionala consta in practicarea unor acte medicale
neconsacrate si oarecum riscante fata de pregatirea proprie si fata de conditiile
obiective de lucru. Acest lucru este de preferat fata de neasumarea riscurilor utile
bolnavului care constituie o grava greseala. In starile de necesitate se impune in
mod imperios sa se accepte riscurile utile, iar orice medic cu vocatie autentica va
deveni in mod constient temerar la nevoie. In scopul reducerii la minimum a
esecurilor profesionale, medicul trebuie sa dea dovada de scrupulozitate stiintifica,
prudenta, scepticism obiectiv si entuziasm limitat.
In stabilirea criteriilor de evaluare a riscului trebuie analizata libertatea
profesionala de alegere raportata la libertatea individuala, care evita disproportia
intre riscul acceptat si rezultatul nebanuit.
-iscul profesional devine tolerabil daca medicul isi ia toate masurile de
precautie dictate de discernamantul sau moral si profesional. &entru e$ercitarea
profesiunii medicale sunt imperative modestia, prudenta, franarea elanului
subiectiv, respectarea regulii dupa care in bolile obisnuite nu se accepta reguli
majore si ec.ilibrarea intre riscul interventiei si cel al abtinerii. In ciuda
dezvoltarii permanente a artei si profesiunii medicale, nocivitatea ignorantei si a
ambitiilor desantate este perena.
1
Consimtamantul bolnavului este un criteriu salutar in evaluarea riscului util.
Consimtamantul dupa prealabila informare-terminologie actual uzitata in
literatura anglo-sa$ona-reprezinta un drept al bolnavului si o obligatie a
medicului, esentiale in profila$ia urmaririlor judiciare pentru malpra$is-greseala
medicala. Consimtamantul trebuie sa e$prime ec.ilibrarea dintre prevederea
riscurilor si asumarea lor, dintre avertizarea utila si avertizarea e$cesiva.
&realabila informare nu trebuie sa dea senzatia de 8ducere in eroare< in ultima
instanta, dar nici nu trebuie sa determine refuzul te.nicii de catre bolnav prin
calificare e$cesiva.
Arta de a obtine consimtamantul, tinand seama de deontologia generala, dar
si de psi.ologia bolnavului in cauza, conform principiilor de evaluare stiintifica a
riscurilor vitale, se deosebeste total de ipocrizia profesionala a obtinerii
consimtamantului prin santaj moral, care dezumanizeaza relatia medic-pacient.
+reseala poate aparea si dintr-o inactiune-prin refuzul de asumare a unui
risc util bolnavului.
Institutia greselii, indiferent de omisiune sau comisiune, ramane un criteriu
imperios necesar in aprecierea responsabilitatii medicului conform ideii .egeliene
a raportului intre necesitate si libertate. ,edicul care face o greseala fara a
produce prejudicii, pe care o recunoaste si o repara, va fi e$onerat de
responsabilitate. /$ista situatii indoielnice, in care nu se imputa capacitatea
profesionala a medicului, ci doar nerespectarea regulilor de comportament
profesional.
Intre gravitatea unei greseli si consecintele sale nu e$ista intotdeauna o
relatie directa. In unele situatii se face o incriminare a riscurilor posibile in care
se prezuma greseala, deci se practica responsabilitatea bazata pe risc.
-esponsabilitatea se bazeaza doar pe incriminarea riscurilor cunoscute, evitabile,
dar in unele centre medicale se discuta profila$ia riscurilor necunoscute,
inevitabile, practicandu-se abuzul de investigatii si e$cese terapeutice ce
genereaza medicina defensiva.
&rofila$ia riscului implica prevederea, anuntarea si limitarea acestuia de catre
medic, care nu trebuie sa fie nici prea temerar, nici prea prudent.
&osologia riscului se face in conditiile aplicarii oricarei terapii
medicamentoasa si cuprinde evaluarea riscului administrarii in functie de boala,
bolnav, reactivitatea actuala a bolnavului si in raport cu proprietatea
medicamentului de a declansa reactii de intoleranta. Cel mai mic risc trebuie
evaluat, calculat si controlat in asa fel incat riscul oportun sa reduca la
minimriscul inoportun-imprevizibil si incontrolabil.
+reseala medicala prin abstentie apare prin abtinerea de la asumarea
riscurilor profesionale, fie incompetenta, fie din frica e$agerata de raspundere.
-egulile de profila$ie a riscului sunt citate in literatura deontologica#
-competenta deplinaLonestitate profesionalaB
-diligenta manifestata prin ingrijire atenta, constiincioasa, conform ultimelor
ac.izitii stiintifice medicaleB
-prudenta rationala, tinand seama de .ipertrofia arsenalului terapeuticB
-capacitate de a lua .otarari in situatii dificile, implicand acceptarea unor
riscuri in interesul bolnavuluiB
-devotiune permanenta fata de profesiunea medicala.
1!
/valuarea riscului trebuie raportata permanent la rezultatele scontate si la
evolutia spontana a bolii, in conte$tul conditiilor te.nice ale spitalului si ale
competentei ec.ipei de medici. 4e va tine seama de faptul ca#
-evaluarea statistica nu este ec.ivalenta cu evaluarea cazului individualB
-riscul se accepta totdeauna doar in interesul bolnavuluiB
-riscul trebuie acceptat liber si clar de catre bolnav, respectandu-se dreptul
acestuia de .abeas corpus, dar si pentru acoperirea responsabilitatii mediculuiB
-acceptarea riscului nu trebuie sa aiba efecte umane negative previzibileB
-riscul trebuie sa fie util si justificat socialB
-riscul trebuie sa fie acceptat doar in lipsa unei alte alternativeB
-riscul trebuie sa rezolve o problema de necesitate medicala.
&./ Pro0area )re*di!ii%or !reate (generate) si legatura lor de
cauzalitate cu deficienta probata anterior. %aca nu e$ista prejudicii fizice si7sau
psi.ice nu e$ista cauza juridica. /$pertiza medico-legala este fundamental
proba biologica care obiectiveaza si cuantifica prejudiciul.
E,e#)%- un medic diabetolog prescrie de ani de zile tratament corespunzator unui
pacient al sau. Avind in minte pacientul de dinainte face eroarea sa prescrie in acelasi ritm de
administrare un alt medicament antidiabetic mai puternic care in cazul in care ar fi fost
asdministrat ar fi produs .ipoglicemie severa. =armacistul la rindul sau nu observa eroarea si
elibereaza mdeicamentul scriind pe cutie doza si ritmul de administrare indicat de
medic.&acientul ajuns acasa isi da seama de eroare, nu-si administreaza medicamentul dar isi
anunta avocatul. &ractic nu e$ista o speta juridica intrucit prejudiciul presupus nu s-a produs#
medicul este e$onerat de raspunderea erorii facute.
&rezentam citeva erori mai frecvente in practica medicala si prejudiciile
pe care le implica acesteaM5N#
3bstetrica-ginecologie:
-nastere laborioasa cu .ipo$ia cerebrala a noului-nscut si leziuni .ipo$ice
cerebrale sec.elare
-complicatiile .isterectomieie (fistule vezico-vaginale, etc."
3rtopedie:
-erori prin lipsa de diagnostic a unor fracturi mai greu de sesizat precum
cele de scafoid, craniu, col femural, coloana cervicala
-leziuni ale tesuturilor moi cauzate de aparate gipsate compresive
3ftalmologie:
-corpi straini restanti intraoculari (mai ales sticla)
-erori prin lipsa diagnosticului de glaucom
-complicatii postoperatorii si mai ales neconcordanta intre rezultatul
scontat si cel scontat privind acuitatea vizuala postoperatorie.
C.irurgie plastica si reparatorie:
-tratamente inadecvate ale leziunilor miinii, in special a tendoanelor.
-rezultate nemultumitoare in c.irurgia plastica cosmetica.
C.irurgie generala:
-e$ternarea precipitata, neinternarea la timp
-diagnosticul tardiv al abdomenului acut
-retentia intraabdominala a corpilor straini (intrumentar, pansamente,
etc.)
-operatia altui pacient
1"
-operatia altui membru, deget, organ sau in general a altei regiuni
anatomice decit cea programata
-neobtinerea consimtamintului informat in vederea operatiei
-arsuri electrice cu ocazia aplicatiilor diatermice, dezinfectante, etc.
Anestezie-reanimare
-leziuni cerebral .ipo$ice dupa anestezie generala
-leziuni neurologice dupa punctia canalului ra.idian
-leziuni ale nervilor dupa complicatii locale ale perfuziilor
-incompatibilitate de grup sanguin
-erori in indicatia si administrarea drogurilor anestezice
-prezenta durerii in timpul si pe parcursul anesteziei.
,edicina de familie
-nevizitarea pacientului dupa solicitarea acestuia
-eroarea de a omite diagnostice de urgenta importante precum infarctul
miocardic, etc.
-eroarea de a nu recomanda consultul de specialitate si neindrumarea
pacaientului spre specialist
-efecte to$ice dupa administrarea unor medicamente
-administrarea neadecvata a medicamentelor (ca doza si cale de
aministrare) mai ales a celor intravenoase.
-comportament permisiv fata de cei cu comportament autolitic,
eutanasia

20