Wilhelm Busch

Reprosul minunat
Pe marginea strazii stateau doi barbati, evident doi mineri, dupa cum se putea ve
dea dupa cicatricile albastre de pe fetele lor.
Cnd am trecut pe lnga ei, unul m-a salutat:
-' na ziua, domn' pastor!
M-am apropiat de el:
- Ne cunoastem?
El a rs.
- Pai, clar! V-am auzit de multe ori predicnd. Si apoi i s-a adresat celuil
alt: asta este deci pastorul cu tineretul! Un om foarte cumsecade! Numai - are d
in pacate o pasarica!
Cred ca cititorii mei cunosc aceasta expresie. Englezii spun spleen"; svabii expl
ica: i lispeste o doaga!"; ber- linezii spun ca ai un tic" - si n zona minera Ruhr s
i n alte zone i se spune pasarica", daca un om are un domeniu n care nu te poti baza
ntru totul pe el.
Cnd omul a spus acest lucru foarte linistit, mi-a crescut totusi putin tensiunea,
desi, ca pastor n zona Ruhr, esti luat peste picior". Asa ca am izbucnit suparat:
- Ce am? O pasarica?
Dar minerul nici nu mi-a bagat n seama protestul, ci a repetat foarte linistit:
- Deci - un om cumsecade - numai ca - are o pasarica. Vorbeste tot timpul
despre Isus.
- Omule! am strigat bucuros. Ceea ce ati spus, pentru mine este de parca m
i-ati fi acordat o medalie! Da, aceasta faima vreau sa o am: Vorbeste tot timpul
despre Isus! numai ca - din pacate - nici nu merit aceasta medalie. De cte ori nu
am vorbit numai fleacuri. Dar - Stiti dumneavoastra? Isus merita efectiv sa se v
orbeasca tot mereu despre El. Spuneti-mi: l cunoasteti pe Isus?
Atunci, minerul s-a ntors rznd spre celalalt ortac:
- Vezi, iar ncepe!
De cum vorbesti despre Isus, treci prin tot felul de situatii, si apoi ntlnesti al
ti oameni care vorbesc si ei despre Isus si care trec si ei prin situatiile lor.
Despre aceste situatii va fi vorba n aceasta carte.
Si daca pe parcurs, cuvntul eu" va apare nepotrivit de des, atunci trebuie totusi
sa stiti, ca nu eu sunt cel important, ci numai Numele lui Isus.
Am intrat putin n camera de zi. Fiica mea era la pian:
- Ce cnti? am ntrebat-o.
Mi-a raspuns:
- Variatiuni pe o tema data.
Atunci m-am gndit, ca acesta este titlul potrivit pentru mica mea carte. Povestir
ile mele sunt variatiuni pe tema Isus. Caci:
... Viata mea n-are valoare Aici jos pe pamnt. Ce mi-a dat Isus, Merita toata drag
ostea."
Tema
O istorie biblica
Barbatii s-au oprit speriati.
Ultimii doi, care au mai ramas putin pe tarm si care
tocmai voiau sa lege barca, s-au speriat att de tare, nct parma le-a scapat din mna s
i a cazut n apa.
Acum nu se mai auzea dect plescaitul linistit al valurilor care se spargeau de tar
m. Altfel, era liniste de tot, nefiresc de liniste.
Apoi - oamenii au tresarit de spaima - s-a auzit din nou
- acel strigat nfiorator! Este un animal? Un om?! Un urlet salbatic, un rs n
ebunesc...
Oamenii au ramas din nou nemiscati, s-au privit unii pe altii dezorientati... Nu
mai primul din ei, pe care l numeau nvatatorul", a pasit linistit nainte, de parca nu
ar fi auzit nimic.
Atunci, de dupa coltul unei stnci, a aparut un baiat fugind - alb ca varul. A tre
cut n goana pe lnga nvatator
- direct n mijlocul barbatilor.
- ndracitul! a strigat el. ndracitul!! si apoi a alergat gfind mai departe.
Din nou s-a asternut linistea. Barbatii s-au uitat dupa baiat. A alergat de-a lu
ngul tarmului lacului - pna la o padurice de stejari, unde o turma de porci se ba
lacea n balti sau mnca cu mare galagie ghindele cazute pe jos.
- Ce s-a ntmplat? 1-a ntrebat batrnul pastor, care statea nemiscat pe o stnca.
- ndracitul! a strigat baiatul - nca gfind. Pastorul nu a spus nimic, dar si-a
apucat ciomagul...
Barbatii, care tocmai sosisera cu barca, l-au privit pe nvatatorul lor. Acesta se
apropia tot mai mult de stnca din spatele careia se auzise urletul ngrozitor.
Si apoi - barbatii s-au dat napoi - apoi a navalit o aratare: o fantoma groaznica
n acel loc sinistru. Era un barbat gol. Pletele i flfiau nebune n jurul capului. In
mna dreapta avea o piatra mare, de parca ar fi vrut sa omoare pe oricine i s-ar f
i pus n cale. De ncheietura minii lui stngi atrna un lant rupt.
Dar toate acestea, barbatii abia au apucat sa le vada. Ceva i forta parca s-1 priv
easca pe omul salbatic direct n fata. O fata diavoleasca! n ochii tulburi se vedea
mnie satanica, chin de nedescris, pofta de fiara.
Acum, ndracitul s-a napustit asupra nvatatorului - si- a ridicat mna si mai sus, ca
sa arunce piatra - ucenicii au tipat... atunci... s-a petrecut un lucru ciudat:
nvatatorul s-a oprit linistit. ndracitul a pus ochii pe tinta - apoi a tresarit...
a dat drumul la piatra... si n momentul urmator a cazut ca un pom taiat la picioa
rele nvatatorului si a nceput sa scheaune ca un cine chinuit.
Atunci, barbatii au prins curaj si s-au apropiat. Barbatul salbatic se afla n gen
unchi naintea nvatatorului si si ntindea minile spre el, a rugaciune. Gura lui era nch
isa. Dar - sinistru si nfiorator - din gura nchisa s-a auzit un tipat:
- Nu! Nu! Nu ma chinui! Ce am eu de-a face cu Tine, Isuse, Fiul lui Dumnez
eu! Pleaca! Lasa-ma n pace! Pleaca odata! Nu ma chinui!
Unul din barbati si-a dus mna la barba carunta:
- Striga dracii din el. O, Doamne! Iadul este aici printre noi!
- Iadul este aici printre noi..., au murmurat ceilalti.
Si apoi totul s-a petrecut uimitor de repede. nvatatorul a ntrebat foarte aspru:
- Care-ti este numele?
- Nu avem nume. Dar suntem multi! O, att de multi! au strigat demonii. Sunt
em o legiune! Si apoi au scncit: Avem nevoie de un loc unde sa locuim! Apoi, alt
tipat ascutit: Porcii! Porcii!
- Fie! a spus nvatatorul maiestos. Apoi omul a cazut la pamnt cu un strigat
puternic. Se afla la picioarele nvt- tomlui ca mort.
In clipa urmatoare, din paduricea de stejari s-a auzit un tipat speriat. Cnd barb
atii au privit ntra-colo, au vazut porcii fugind ca nebuni, lovindu-se de copaci,
ngrama- dindu-se unii peste altii, tipnd sinistru... si apoi... totul s- a petrec
ut att de repede - ctiva au nceput sa fuga spre gardul dinspre tarm. Acesta a cedat
. A fost aproape comic sa privesti cum s-au aruncat porcii n lac. si de parca lac
ul ar fi avut puteri de atractie magice, toti ceilalti porci s-au rostogolit n la
c. Zgomot mare, valuri nspumate... apoi s-a facut liniste. Numai n departare se au
zeau strigatele baiatului, care fugea n urma batrnului pastor spre sat...
Barbatii erau speriati. Apoi, cel cu barba a mai spus nca o data:
- Iadul este aici printre noi!
Dar atunci 1-a ntrerupt un barbat mai tnar:
- Da, dar El... - a aratat spre Isus - El este mai puternic dect iadul!
- El este mai puternic dect iadul, au murmurat ceilalti.
- Da, si El l demasca pe diavol! a spus tnarul vesel.
- Cum adica? a murmurat cel cu barba, pe care-1 enerva putin faptul ca tnar
ul ntelegea mai mult dect ei toti. Cum adica? Ai nteles tu, cumva, ce s-a petrecut
aici?
- Desigur! a strigat tnarul. Diavolul poate numai sa distruga. Dar nvatatoru
l nostru - El poate sa vindece!
Si cu aceste cuvinte a aratat spre omul cel salbatic, care tocmai se ridica de j
os si se uita n jurul lui ca un om trezit dintr-un cosmar, si mai nainte ca cel cu
barba sa poata sa spuna ceva, tnarul a alergat la omul gol si 1-a acoperit cu ma
re grija cu mantaua lui. Rusinat si cu multumiri, omul s-a nvaluit cu mantaua...
O ora mai trziu se aflau cu totii n umbra stncilor si mncau proviziile pe care si le
adusesera cu ei. Omul vindecat statea chiar lnga nvatator. Nu spunea nimic. Se uit
a numai la El. Si pe fata lui complet schimbata se o- glindea o bucurie fara mar
gini.
Dintr-odata, s-au auzit voci. si apoi au dat navala - oamenii din sat. n frunte er
a chiar baiatul de la porci.
- Asta aici! a strigat si a aratat spre nvatator. n urma lui alerga gfind un b
ogatas gras care se tnguia ntruna:
- O, porcii mei! Porcii mei grasi si frumosi!
si n spatele celor doi venea tot satul - strignd - gesticulnd - rznd - urlnd. Brusc, ba
iatul s-a oprit.
- ndracitul! a soptit mirat, asta e... asta e... , mai mult nu a mai apucat
sa spuna.
Dar atunci, bogatasul gras s-a aruncat plngnd la picioarele nvatatorului si i-a spus
:
- Nu stiu cine esti. Dar te rog - pleaca! Pleaca! Pur si simplu 1-a mpins d
e pe locul lui: Dar pleaca odata! Pleaca! Tu, cel care mi-ai risipit averea! Ple
aca!
Baiatul de la porci 1-a tras de manta:
- Stapne! Priveste! ndracitul este vindecat!
- Ei si! Porcii mei! O, porcii mei! a urlat bogatul furios si 1-a mpins pe
baiat la o parte...
Dupa ce barca se desprinsese deja demult de tarm, baiatul de la porci tot se mai
afla pe tarm si privea barca n departare, cum se face tot mai mica.
- Ce fel de om este acesta?!
Apoi a simtit o mna pe umarul lui. A tresarit speriat si 1-a vazut lnga el pe omul
vindecat:
- Vino, baiete! a spus el, sa mergem prin sate si sa povestim, ca Dumnezeu
a trimis un Ajutor.
Apoi au plecat mna n mna. si din nou linistea a pus stapnire pe tarmul lacului...
Cum se ndura un tata de copiii lui..."
Iertarea
Cnd ma gndesc la trecut, la vremea tineretii mele, inima mi se umple de bucurie. A
m avut cei mai buni parinti, care au trait vreodata pe pamnt, si tocmai de aceea m
i pare ru si astazi, cnd mi amintesc o ntmplare neplacuta. Pe de alta parte, abia atu
nci am nvatat sa-mi iubesc tatal cu adevarat.
Dar acum vreau sa va povestesc totul pe rnd: pe atunci am fost un baiat de 12 ani
. n plus, eram elev n clasa a III-a la gimnaziu. Dar nu cu prea multa placere! Cre
d ca eram pur si simplu - lenes. Baietii trec uneori prin perioade cnd nu pot sa s
ufere sa ia n viata serios.
Nici nu mai stiu exact cum s-a ntmplat - dintr-odata m-am trezit ncurcat ntr-un adev
arat lant de minciuni.
Probabil ca totul a nceput de la faptul ca am scris o lucrare de control proasta.
ngrijorat, am vazut cum vine necazul peste mine. Aceasta nota proasta va deveni
motivul pentru verificarea temelor; va trebui sa reiau multa materie si va trebui
sa lucrez din greu.
Pur si simplu, nu am avut chef de asa ceva. Asa ca am trecut nota proasta sub ta
cere. Lucrarea urmatoare a fost si mai proasta. Din nou nu am spus nimic acasa.
Ci, mai mult, ntr-o zi, cnd tata m-a ntrebat de lucrari, l-am mintit cu inima zbuci
umata. A vrut sa vada caietul. Noaptea, m- am apucat si am fabricat" caiete noi.
Apoi a trebuit sa fac rost de bani, ca sa cumpar cerneala rosie, cu care am fals
ificat semnatura nvatatorului. Tata a primit la control un caiet cu cele mai bune
note.
Atunci am nvatat ca o minciuna duce la cel putin alte zece minciuni noi. n final,
toata viata mea a fost plina numai de falsuri si nselatorii. Lantul minciunilor d
evenea tot mai nclcit. Atunci m-a cuprins un fel de panica. Mi- ar fi fost mult ma
i comod, daca ar fi trebuit sa-mi fac numai temele. n schimb, noaptea ramneam trea
z si scriam caiete duble, sau falsificam motivari.
Si asa s-a apropiat Craciunul. Parintii mei si spargeau capul ce bucurii sa ne fa
ca. si eu...! Cnd mi vedeam fratii si surorile jucndu-se veseli, ma apuca tot amaru
l unei existente ratate. - Cum am sa ies vreodata din aceasta situatie?
Dar ntr-o zi, catastrofa s-a produs. mi amintesc scena foarte clar - de parca s-ar
fi ntmplat abia ieri. Surorile mele se jucau n curte cu mingea. Si eu sedeama pe s
cari, suparat si clocind planuri n minte.
Apoi a sunat - postasul a adus posta... Cteva minute mai trziu s-a deschis usa cam
erei de studiu, a aparut tata si mi-a cerut linistit:
- Vino nauntru!
Inima mi batea pna n gt. Lampa de birou arunca lumina pe o scrisoare tocmai deschisa
. Am recunoscut imediat scrisul nvatatorului meu.
Ce continea scrisoarea? M-am chinuit degeaba sa o descifrez. Apoi tata mi-a dat-
o. Si n timp ce o citeam, s- a asezat n fotoliu.
Erau numai doua rnduri, n care nvatatorul meu l invita pe tata la o discutie.
- Vino, aseaza-te, mi-a spus tata, si povesteste-mi ce se ntmpla!
Atunci a trebuit sa marturisesc si din inima mea a izbucnit totul: ntregul amestec
de nselaciune si de minei- una si de falsuri si de lene si de murdarie. M-am ngro
zit eu nsumi, cnd mi-am vazut situatia pusa pe tava naintea tatalui meu.
Oh, mi venea sa ma scuip n fata! Si dragul meu tata, care ne arata zilnic dragoste
a lui, statea n fata mea si era, de parca peste el se lasase un val negru de nesfr
sita tristete.
In cele din urma am terminat. Tatal meu era adncit n meditatie. ntre noi s-a lasat
o tacere groaznica. Numai de afara se auzea rsul vesel al surorilor mele.
Apoi, tata si-a ridicat privirea si mi-a spus din adncul sufletului lui:
- Ai sa fii un cui n sicriul meu! Acum, pleaca!
Si am plecat. Lacrimile mi siroiau pe obraji n timp ce urcam scara ntunecoasa spre
camera mea. Surorile s-au uitat speriate n urma mea.
M-am dezbracat mecanic si m-am bagat n pat. Nimeni nu m-a chemat la cina. Nici nu
mi-a fost foame. Mai trziu, am auzit-o pe mama cntnd colinde cu surorile si fratii
mei. Atunci am izbucnit n plns. Am nteles ca pacatul te izoleaza si te lasa singur.
Am fost nespus de deznadajduit - de starea mea! Nici un cine nu va mai accepta o
bucata de pine din mna mea! Tatal meu nu va mai putea niciodata sa rda fericit! Nim
eni nu are sa ma mai iubeasca vreodata! -
Era trziu n noapte. Toti se culcasera deja, n afara de tata. Auzisem zgomotele cuno
scute. Probabil ca tata mai statea singur aplecat asupra lucrului lui n camera de
studiu.
Am auzit usa deschizndu-se. A urcat n camera lui de la etajul nti... Acum! Mi s-a op
rit inima - am auzit clar cum urca mai departe scarile - sus la mine, la etajul
al doilea!
Foarte ncet - treapta cu treapta! De parca ar fi dus o
povara grea!
Gndurile mele speriate mi s-au nvalmasit n minte: nu-mi aminteam ca tata sa fi veni
t vreodata n mica mea camera. Ce vrea de data asta! Va urma marea rafuiala? Are s
a ma alunge din casa?
A ajuns deja n fata usii mele. Am observat cum s-a oprit o clipa... apoi usa s-a
deschis... a intrat n camera ntunecoasa... Mi-am tinut rasuflarea. A ramas nemisca
t. Apoi a ntrebat ncet:
- Dormi deja?
Am izbucnit n plns. Nu am putut sa spun nimic. Atunci a venit la patul meu... foar
te tandru mi-a pus mna pe cap si mi-a spus:
- Acum esti bucuros ca totul a iesit la lumina, fiul meu drag!
Am simtit cum s-a aplecat si m-a sarutat. Apoi a plecat.
Am ramas ca trznit. Si totusi - cel mai mult mi-as fi dorit sa sar din pat... sa
sar de gtul tatalui meu:
- Dragul meu tata!
Dar nainte sa gasesc puterea sa o fac, am auzit usa camerei lui nchizndu-se.
Am stat singur n ntuneric. Rar mi-a fost dat sa ma simt att de fericit. Iertarea! I
ertarea!! Da, acum totul va deveni nou!...
Ziua urmatoare, tata s-a dus la nvatator. Nu stiu ce au discutat. Cu mare zel m-a
m pus pe treaba si de Pasti am adus acasa note bune.
Tata nu a mai amintit niciodata aceasta ntmplare. A fost complet data uitarii. Vin
a a fost iertata - aruncata n adncul marii" - cum spune Biblia...
Multi ani mai trziu am nvatat iertarea pacatelor, pe care Dumnezeul cel viu ne-o d
a n dar n Domnul Isus, cel rastignit. Atunci mi-am amintit ntmplarea din copilarie:
aceasta este iertarea, ca vina s nu mai fie amintita niciodata si s fie complet si
cu adevarat data uitarii.
Si aici - n iertare - se afla ntreaga putere pentru o viata noua. Cine o experimen
teaza si crede n iertare, din inima acelui om se revarsa dragostea Tatalui.
Singuraticul
Era o seara minunata de mai.
Eu nsa aveam inima grea, stnd ca proaspat recrut la poarta cazarmii.
Cu trei zile n urma mi luasem ramas bun de acasa - cu mult entuziasm romantic, si n
aceste trei zile mi-au fost risipite toate iluziile. Pna atunci privisem fiecare
soldat ca pe un erou" si ca pe un sfnt. Dar acum puteam s privesc n spatele culisel
or: sergentul-major care-si descarca toanele pe noi cu urlete fara rost; proprie
tarul gras al unui magazin de mobila, care-si cumpara cu mita cele mai bune pozi
tii de tragere; capitanul care vedea n noi numai un material uman, dar nu si inim
i vii; camarazii, care de dimineata pna seara nu discutau altceva dect obscenitati
si povesti murdare, si nicaieri o inima! -
Am stat trist la poarta cazarmii - si naintea mea se ntindea orasul strain - rece
si respingator.
Mi-era frig. Mi-era dor de casa. Cu ochii mintii am revazut casa parinteasca: ce
frumos este acolo! Numai dragoste si fericire si curatie! L-am vazut pe tata n f
ata mea, cum m-a luat n brate la despartire si mi-a spus:
- Fiul meu drag! Dumnezeu sa te pazeasca, trupul si sufletul!
Si apoi - abia acum mi-am dat seama, caci n emotiile despartirii acest lucru mi s
-a parut foarte nesemnificativ:
- Nu am s te pot vizita n primele trei saptamni, pen- traca ma retine munca.
n spatele meu, din postul de garda s-au auzit rsete nebune. O, cta scrba mi produc to
ate acestea! Precis cineva a povestit unul din bancurile" obisnuite, care nu prea
te faceau sa rzi, dar erau cu att mai murdare. Peste oras se lasa o nserare trista
. M-am simtit nespus de singur! Daca nu mi-ar fi fost rusine - as fi plns n singura
tatea mea nemngaiata...
In acel moment a sosit un taximetru. A oprit n fata portii - si nu mi-a venit sa-
mi cred ochilor - din el a cobort tatal meu drag.
Cu un strigat de bucurie m-am aruncat n bratele lui. El a platit soferul, si dupa
aceea am plecat mpreuna. Fericit, l-am luat de brat:
- O, tata, dar mi-ai spus ca nu ma vei putea vizita n primele trei saptamni!
- De fapt, asa si este, mi-a raspuns el, peste o ora trebuie sa plec deja na
poi. Sa folosim bine aceasta ora!
- Si ai venit pna aici special, numai pentru o ora ?
A dat din cap ca da. Mi-a trecut prin cap ct de anevoioase sunt calatoriile pe tim
p de razboi: trenurile supraaglomerate si asteptarea nnebunitoare, pentru ca nimic
nu mai merge dupa orar.
- Tata, l-am ntrebat, de ce ai facut acest lucru?
Atunci mi-a raspuns - si mi-a vorbit, de parca si-ar fi
deschis inima naintea mea:
- Am simtit ca baiatul meu are nevoie de mine.-
Multi ani mai trziu, am stat de vorba cu un barbat care
dispretuia Evanghelia. Lui i-a trecut ceva deosebit prin cap:
- Vedeti, dumneavoastra! mi-a explicat batjocoritor, Isus al dumneavoastra
spune: Sunt cu voi n toate zilele". Este de-a dreptul comic, cum fuge dupa oameni
. Probabil ca a pus ochii pe noi! Probabil ca are nevoie de noi! Asta moare daca
nu se ocupa cineva de El.
In acel moment, mi-am amintit ntmplarea cu tatal meu si i-am raspuns:
- ntr-adevar! Isus fuge dupa noi. Dar nu pentru ca El are nevoie de noi. Ci
- pentru ca stie, ca noi avem nevoie de El; pentru ca stie ct suntem de singuri
si de pierduti fara El.
Atunci a tacut. Oare 1-a nimerit o raza a dragostei nesfrsite?
Cum am ajuns sa lucrez cu tinerii
- Dupa-mas, noul vicar va face o excursie cu membrii Asociatiei de tineret!
ntlnirea este la ora 14 la biserica.
Cnd preotul a anuntat acest lucru la sfrsitul predicii, spre mine s-au ndreptat mul
ti ochi curiosi.
- Vai de mine! m-am gndit si m-am uitat disperat n jur prin capela. Cum se o
rganizeaza asa ceva - o excursie cu Asociatia de tineret? Si - ncotro?
Sosisem abia cu o zi n urma n suburbia rurala a orasului industrial din Westfalia.
si acum trebuia deja imediat... Eram foarte dezorientat, mai ales ca nu eram pr
ea sigur ce este o Asociatie de tineret.
Si totul a fost si mai rau dect m-am temut...
Cu zece minute nainte de ora stabilita m-am postat deja n fata bisericii pe soseau
a mare, care era linistita si pustie n soarele cald de vara. Nici urma de Asociat
ia de tineret. Au trecut cinci minute - zece minute, - atunci am vazut un tnar ap
ropiindu-se. Am pornit spre el cu o fata ct se poate de prietenoasa. Poate reusea
m sa aflu de la el cum se organizeaza o astfel de excursie. Dar - ce mare dezama
gire! - a trecut pe lnga mine si s-a ndreptat foarte sigur direct spre crciuma, car
e era chiar peste drum de biserica. A disparut nauntru - si eu am ramas din nou s
ingur...
A nceput sa ma doara si rana din razboi. Cu ani n urma, francezii mi-au tras o buc
ata de metal n spate, si daca stateam prea mult n picioare, aveam dureri foarte ma
ri. Asa ca m-am asezat pe marginea soselei si am asteptat...
S-a facut ora 14:10 - s-a facut ora 14:15-. Nu a aparut nimeni. - Totusi! Vin do
i! Uraa! Aduc cu ei chiar si cor- nuri. Instrumentele straluceau luminoase n lumi
na soarelui!
Dar - si acestia doi au trecut mai departe si - nu mi-am dezlipit ochii de la ei
- au intrat direct n crciuma! Am ramas din nou singur pe marginea soselei. Acum n
u mai mi-era frica de cum trebuie sa organizez excursia. Cumva as fi reusit sa m
a descurc. Numai daca - ar fi venit cineva! Cum va fi, daca va trebui sa stau to
ata dupa-masa aici singur!
Tot mereu au venit barbati mai tineri sau mai batrni - dar toti au intrat n crciuma
. n cele din urma, l-am ntrebat pe unul din ei, ce se petrece acolo. A izbucnit n rs
si mi-a explicat:
- Noi suntem pompierii! si nsotitorul lui a adaugat cu mna la gura:
- Stingem incendiile launtrice.
Na, acum stiam despre ce este vorba. Se pare ca n localitate pompierii s-au nmultit
mai mult dect Asociatia de tineret, din care tot nu se vedea nici o urma.
Atmosfera din crciuma a devenit ncetul cu ncetul tot mai nsufletita. Muzica se auzea
cntnd un mars vesel, care pe mine nu a putut nsa s ma nveseleasca. Apoi s- au deschi
s ferestrele. Bravii pompieri au aparut la geamuri cu halbele de bere n mna, au cio
cnit n directia mea si m-au ntrebat unde-mi sunt tinerii din Asociatie.
Ei bine, nici eu nu stiam unde sunt! Probabil Asociatia nu mai exista de mult.
Cnd barbatii au vazut ct sunt de necajit, m-au compatimit batjocoritor si m-au sfa
tuit s intru n crsma racoroasa. Pna la urma, toate geamurile au fost pline de barbat
i si eu am ajuns tinta unei batai de joc generale.
Da - stateam pe marginea soselei! si nu eram deloc n apele mele. Nu era mai bine
s renunt si s ma ntorc n locuinta mea? \
Dar la vederea barbatilor care rdeau batjocoritor n geamurile crciumei, m-am nfuriat
: nu era oare aceasta nenorocita de Asociatie de tineret un blam la adresa lucra
rii mparatiei lui Dumnezeu!? Nu era oare tavalita n praf onoarea mparatului meu Isu
s, daca mesagerul Lui va bate acum rusinos n retragere n fata acestor cheflii?
Si, dintr-odata, mi-am dat seama clar ce trebuie s fac: daca nu apare aici nici o
ceata de tineri crestini, atunci trebuie sa ma duc si s caut una.
Deci - m-am ridicat hotart si am pornit la drum - pe soseaua lung, mare, fierbinte
, care ducea n oras.
Pe atunci, traficul nu era deloc intens, asa ca soseaua era foarte linistita. Nu
se parea deloc c as avea vreo sansa de izbnda.
Dar apoi am ajuns la un mic pod. Pe balustrada podului sedeau trei bieti de vreo
16 ani, care ncercau s-si dea aere de barbati cu cteva tigari si cu vorbe mari.
M-am oprit si i:am ntrebat daca pot s m asez lnga ei. Nu au avut nimic mpotriva. M-am
urcat pe balustrada si ncet s-a nfiripat o discutie: Ce si-au propus s fac? - Nimic
! Nu au bani pentru toate placerile barbatesti... Pauza
- Era evident: acesti baieti se plictisesc. Asa ca am ndraznit sa le fac o
propunere:
- Ce-ar fi sa facem o mica plimbare n munti?
Tacere. Apoi, unul a ntrebat:
-Si?
- Ei bine - am raspuns ezitnd, am putea sa ne jucam ceva, de exemplu, hotii
si vardistii.
La aceasta propunere, s-a vazut dintr-odat clar ca baietii sunt gata sa renunte l
a toata maturitatea lor de barbati. Si- au aruncat tigarile. Doi au luat-o la go
ana si au mai adus nca trei prieteni. Toti erau plini de entuziasm. Asa am plecat
cu acesti sase baieti n munti si n padure.
A fost o dup-amiaza minunata. Este drept ca ma durea rana din razboi si vreau sa
recunosc ca din cauza ei m-am ascuns ntotdeauna foarte repede ntr-un sant si m-am
acoperit cu frunze ca sa nu ma mai gaseasca nimeni. Dar
- peste mine si n jurul meu se dadea o lupta apriga ntre hoti si politisti nt
r-un mod greu de imaginat. Tinerii barbati redevenisera copii.
Cnd soarele a apus, ne-am asezat n iarba la poala muntelui, am privit peisajul min
unat si, da, ce sa facem acum?
- Baieti, i-am provocat eu. Am putea cnta un cntec, stiti vreunul?
- O, da! stim unul: Paharu-i plin, si eu degrab' l voi goli..."
Frumos! Deci, am cntat acest cntec ct ne-a tinut gura. Cnd l-am terminat, le-am expl
icat ca eu stiu un cntec mult mai frumos. Anume: Iubit Domn Isus..."
Pe acesta nu-1 stiau. Dar - se poate nvata, si le-a placut. Se putea cnta diferit
- o data piano - si apoi din nou forte. Pe scurt, curnd au nvatat cntecul, si apoi
discutia despre Isus a urmat de la sine. Le-am povestit despre El si m-au ascult
at cu placere.
Am plecat spre casa cntnd. A fost putin ciudat modul n care se tot schimbau cntecele
, o data cel cu ,,Paharu-i plin" si apoi Iubit Domn Isus". si m-am bucurat ca pe
drumul de tara nu ne-am ntlnit cu nimeni care sa ne critice. Dar baietii mei erau
nespus de veseli, si eu la fel.
Cnd am ajuns n fata bisericii, m-am umflat n pene - cum se spune. S vada acum chefli
i de peste drum ca am si eu Asociatia mea de tineret. Dar baietii nu trebuia s st
ie despre ce este vorba; poate c tatii lor erau nauntru n crciuma.
Asa c ne-am postat n fata bisericii si am cntat n ncheierea acelei zilei frumoase nca
o data tare, bucurosi si din toata inima: Iubit Domn Isus..."
Deja de la primele cuvinte ale cntecului, geamurile au fost aglomerate. Dar nici
unul din barbati nu a mai scos nici un cuvnt. Au ascultat pusi pe gnduri. Se vedea
pe fetele lor c sunt miscati de cntecul baietilor...
Aceasta zi a fost nceputul unei lucrari bogate, binecuvntate si nfloritoare cu tiner
ii din acea localitate...
Asa - acum onoratul cititor mai vrea s stie, ce s-a ntmplat cu Asociatia de tineret?
Draga cititorule - nici eu nu stiu...
O sarbatoare de Pasti ratata
- Deci, domnule pastor, trebuie sa ne ajutati, asa m-a rugat secretara organizat
iei tinerelor fete.
S-a ntmplat n urma cu aproape 30 de ani. Pe atunci eram un foarte tnar ajutor de pre
dicator, si de aceea m- am simtit supraonorat cnd cunoscuta conducatoare de tiner
et mi s-a adresat cu rugamintea ei. Si apoi, mi-a expus planul ei: n dimineata zil
ei de Pasti, la rasaritul soarelui, sa se tina un serviciu divin pentru fete.
- Gnditi-v, ce frumos va fi, a strigat ea entuziasmata. Exact la ora la care Mntuit
orul a iesit din mormnt, ne adunam departe din oras, undeva ntr-o poiana frumoasa
cu flori. Cntam si dumneavoastra ne predicati mesajul Pastelui. Pentru fete, aces
ta va fi un eveniment de neuitat!
Eu am fost la fel de entuziasmat ca si ea si mi-am dat acordul cu bucurie...
Da, ce frumos ne-am imaginat noi totul! Dar - spus de- a dreptul - a fost un ade
var esec. Deja n timp ce ieseam din oras pe bicicleta am nceput sa cad pe gnduri. C
aci mi batea n fata un vnt taios si rece care mi-a mai temperat putin emotia. Poiana
pe care am ales-o nu era deloc nflorita. Mai degraba era foarte umeda. Si micul
grup, care venise pna aici, tremura tot.
Cu toate acestea, am nceput serviciul divin cu bucurie. Dar nimic nu a mers bine.
Corul nu a luat bine tonul - a mai ncercat curajos cteva masuri - dar pna la urma
a renuntat. Mai multe fete au nceput sa chicoteasca.
Si cnd am nceput sa predic, vntul a rasturnat una din vazele mari n care cteva flori
frumoase mpodobeau amvonul. Apa s-a scurs cu un glgit zgomotos. Nelinistea a deveni
t si mai mare.
Dupa ce glgiul s-a terminat n cele din urma, s-a rasturnat si ce-a de-a doua vaza.
Si totul s-a repetat. Atunci s-a zis si cu atentia. Si eu am avut grija sa termi
n ct mai repede si cu predica.-
De atunci, mi-am amintit numai cu un zmbet sau cu mare stnjeneala de acea dimineat
a de Pasti. Dar cnd mi-am amintit din nou de aceasta ntmplare n anul acesta, atunci m
i-am dat seama - dupa 30 de ani -, ce ar fi trebuit sa predic n acea situatie nef
ericita. Anume: nvierea Fiului rastignit al lui Dumnezeu nu este o ocazie pentru s
erbari mbelsugate. Domnul a nviat ntr-o lume n care pentru majoritatea oamenilor, to
ate lucrurile mergeau ru; ntr-o lume n care pe oameni i asteptau multe dezamagiri, n c
are tot timpul avem parte de esecuri, n care trecem prin clipe mai mult sau mai p
utin triste. n aceasta lume a nviat El. Si noi, cei care trebuie s traim n aceasta l
ume pacatoasa si trista, putem s ne bucuram pentru c avem n aceasta lume saraca si n
viata noastra de zi cu zi un Mntuitor viu, care ne-a rascumparat pe cruce si car
e ne-a facut copiii lui Dumnezeu.
Si acum, m-as bucura daca una din persoanele care au fost prezente la acel esec
ar mai putea sa asculte aceasta predica ntrziata de Pasti!
Lupta unui pacatos
L-am vazut prima data la o ora de studiu biblic pe care am tinut-o. Prul negru ra
vasit, fata mpietrita.
- Aha, mi-am spus, mi-au trimis pe unul care s strnga material mpotriva biser
icii.
Tnarul barbat era foarte atent. Aproape prea atent pentru unul care vrea numai s sp
ioneze.
Ziua urmatoare, a venit n biroul meu:
- Domnule pastor, vreau s intru din nou n biserica.
Am dat din mna:
- De ce? Este numai o formalitate, care nu ne este de folos nici noua si n
ici dumneavoastra. Avem deja n biserica attia membrii inactivi, nct nu murim de dorul
de a mai primi nca unul.
Atunci a rabufnit din el aproape salbatic:
- Domnule pastor, vreau pace cu Dumnezeu. Depun armele naintea Lui. Capitul
ez. Vreau sa am acum pace cu Dumnezeu!
Rabufnirea este att de salbatica, nct mi nchipui: aici a avut loc o lupta, o batalie
puternica ntre Dumnezeu si om.
- Prietene, povestiti-mi: cum ati ajuns la aceasta marturisire?
Si el mi povesteste.
Astfel sunt introdus n cercul mic al unor tineri, care si- au asumat sarcina sa ex
termine superstitia religiei".
Un punct culminant al vietii sale a fost cnd, la o mare adunare, n fata a mii de o
ameni, a tinut un mare discurs mpotriva lui Dumnezeu. Cu argumente stiintifice" a
facut de rs credinta n Dumnezeu. I-a facut multa bucurie sa priveasca fetele celor
care-1 ascultau cu atentie si sa observe cum ascultatorii lui l cred. Aceasta a f
ost marea zi a vietii lui.-
Au trecut de atunci abia doua saptamni. Si acum sta n fata mea si-mi spune:
- Vreau pace cu Dumnezeu.
- Dar, cum vine asta? l ntreb. Doar ati dovedit ca nu exista nici un Dumneze
u.
Nervos, ma ntrerupe:
- Domnule pastor, mpotriva vointei mele, Dumnezeul cel viu mi-a demonstrat
ca exista.
Si relateaza despre ultimele doua saptamni. Despre nelinistea inimii lui, care 1-
a dus la disperare.
- Domnule pastor, Dumnezeu este mpotriva mea! Depun armele n fata Lui! Nu mai
pot sa traiesc asa!
Cred ca toti cunoastem istoria fiului risipitor. I-am po- vestit-o si lui. Cnd am
terminat, n inima lui a patruns putina lumina si a nceput treptat sa creada n ndura
rea lui Dumnezeu.
Dar ziua urmatoare a venit si mai palid si mai speriat n biroul meu:
- Nu-mi gasesc linistea. M-am facut vinovat de un pacat foarte mare. Prin
discursul meu i-am dus pe oameni la necredinta. Cum pot s repar raul pe care l-am
facut? Sftuiti-m!
M-am gndit:
- Da, poate cel mai bine este s mergeti la acei doua mii de oameni si s le s
puneti: Am mintit. Dumnezeu totusi exista".
El a dat din cap.
- Cum pot s fac acest lucru! Nu-i cunosc pe cei doua mii de oameni.
- Atunci, mergeti la un ziar si dati un anunt: M-am nselat. Stiu c Dumnezeu e
xist".
A dat din nou din cap.
- Nu merge. Ziarul nu-mi va primi anuntul. Si daca numai unul din cei doua
mii nu-mi va citi anuntul, atunci totul ar fi n zadar. Cum s repar rul pe care l-a
m facut?
- Situatia este destul de rea, prietene. Domnul Isus a spus: Vai de cel pri
n care vine pricina de pctuire! Ar fi mai de folos pentru el s i se lege o piatra d
e moara de gt si s fie aruncat n mare" (Luca 7:1,2).
Atunci, barbatul ncepe sa tremure:
- Deci, sunt pierdut pe veci.
Mie-mi trece prin minte versetul: Caci faradelegile mele se ridica deasupra capul
ui meu; ca o povara grea sunt prea grele pentru mine" (Ps. 38:4).
Dar apoi tresar:
- Prietene, aveti dreptate. Nu puteti s reparati rul facut. Dar, ce-ar fi, d
aca ar veni un Altul mai puternic si ar repara totul?
- Imposibil, a spus el deznadajduit.
- Nu, nu este imposibil! El este aici! Numele Lui este Isus Cristos, Fiul
lui Dumnezeu.
Si apoi i citesc din Isaia 53: ... durerile noastre Le-a luat asupra Lui... Pedeap
sa, care ne da pacea, a cazut peste El si prin ranile Lui suntem tamaduiti..."
Nu pot sa va descriu n cuvinte acea ora minunata, n care acest tnar a fost umplut d
e lumina si a aflat ca: Pace se afla pentru fiecare n ranile lui Isus; pacatul, c
hiar de-i mare pe Golgota a fost dus.
Crucea din balta
- Bumm! Bumm! Bumm!
O ploaie de pietre grele a lovit obloanele ferestrelor. Cteva femei au tipat sper
iate. Copiii s-au ghemuit nfricosati.
Privirea mea a privit biata adunare: ntr-o camaruta saracacioasa se nghesuiau apro
ximativ 50 de oameni, bunicute batrne, ctiva copii, o mna de ucenici jalnici, ctiva
mineri si femei obosite si epuizate.
n jurul casei n care ne aflam se nsirau nenumarate blocuri ieftine cu locuinte de nc
hiriat, n care locuiau mii de oameni. n comparatie cu numarul lor, mica noastra ad
unare parea cu adevarat lipsita de importanta.
Si totusi - aceasta biata ora de studiu biblic a nsemnat un atac mpotriva imensei m
paratii a ntunericului. Unde patrunde Evanghelia, diavolul se apara.
Acest lucru am nceput s-1 simtim si noi pe pielea noastra. n bezna de afara se adun
au de fiecare data haite ntregi de barbati. Si apoi ncepeau tulburarile: fie se po
stau n fata usii si cntau cntece obscene, fie jucau fotbal cu cutii goale de conserv
e, nct n mica sala nu se mai ntelegea nici un cuvnt. De cele mai multe ori intonam o
cntare si cntam pna cnd afara se facea din nou liniste si puteam continua studiul.
Am admirat ntotdeauna curajul oamenilor care veneau la ntlnirea noastra n ciuda dusm
aniei de afara. Dar - cnd foamea dupa Evanghelie pune stapnire pe om, nimic nu mai
poate s opreasca imboldul inimii.
n seara aceea, tulburarile au fost deosebit de mari. A fost de parca dracul nsusi s
-ar fi dezlantuit". Cineva a deschis usa dintr-o smucitur, a strigat ceva urt si a
disparut rznd batjocoritor n noapte. Apoi s-a aruncat din nou cu pietre n obloanele
de la ferestre. Din nou a trebuit sa ntrerup comentariul biblic. Ca s nu mai auzim
galagia de afara, am intonat o cntare...
Si atunci s-a facut liniste afara - surprinzator de liniste... Am rasuflat usura
ti... n mod sigur scandalagii au plecat... Am luat din nou cuvntul, pentru a sfrsi s
tudiul biblic...
Si atunci! Afara, zgomot de pasi... voci soptite... atentia ascultatorilor mei a
disparut... o clipa domneste o liniste plina de asteptare, nefireasca...
Brusc, ceva greu izbeste usa, ceva mare cade jos... se aude cum cineva fuge cu p
asi grabiti...
Ce-a fost asta?
Deschid repede usa - si vad pe jos - jumatate ntr-o balta de apa de ploaie - un m
are crucifix de fier. l recunosc imediat: este cel din fata caminului catolic pent
ru barbati din apropiere.
Dupa toata galagia dinainte, acum domneste o liniste sinistra. n spatele meu, oam
enii speriati abia ndraznesc sa respire. Numai ctiva barbati s-au nghesuit lnga mine
. n fata mea se afla piata ntunecata, urta si goala, luminata slab de cteva lampi cu
gaz, uda si murdara.
Si aici, n balta, imaginea Mntuitorului! O, ntelegem bine gestul:
- Na, aici l aveti pe Isus al vostru! In mocirla cu el!
n mine se aprinde o mnie surda. Acum ar trebui sa
trazneasca din cer! Acum Dumnezeu trebuie sa intervina pentru gloria Fiului Lui!
Inspir adnc.
- O, oamenii astia! Bestiile astea! Dumnezeu nu numai ca sfsie cerul, ci ne
da toata inima Lui si ne da ce are mai bun si minunat - pe Fiul Lui! si omul? n m
ocirla cu el!" O, acum Dumnezeu trebuie sa vorbeasca...
Dar nu s-a auzit nimic. Ploaia murmura ncet. Lampile cu gaz sclipeau trist n balti
le de apa. Iar imaginea Mntuitorului, a dragostei supreme, a milei divine era pe j
os n balta. Si - cerul tacea! Foarte departe se aude rs batjocoritor...
Mi-a venit n minte un verset: El vrea s-si arate aici puterea si maretia..." Da, es
te adevarat! Maretia lui Isus este ascunsa! si numai ochii credintei o descopera
.
M-am hotart sa ma ntorc la turma speriata. Inima mi- era obosita...
Dar, dintr-odata s-a facut lumina n mintea mea: Fiul lui Dumnezeu nu va fi dispre
tuit si njosit mereu. Va veni o zi, cnd valul se va rupe si Fiul Omului se va arat
a ntregii lumi n maretie.
M-am nveselit. Am trecut la amvon, am deschis Biblia la Matei 24 si am citit: ... S
i vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere si cu o mare slava".
Si mica adunare tulburata s-a nveselit la auzul acestei promisiuni. Si mi-am dat
seama: nvatatura despre cea de-a doua venire a lui Isus n slava este nteleasa numai
de biserica napastuita...
Ajuns din urma
- Palisadele! mi-a explicat nsotitorul meu si mi le-a aratat cu mna pe geam.
Trenul nostru gonea de-a lungul rului Hudson. De cealalta parte a rului se vedea un
sir de stnci rosii.
- Ah, palisadele? Nu s-au dat aici cu mult timp n urma lupte salbatice cu i
ndienii?
- Nu stiu, a raspuns el, s-a lasat pe spate si a nchis ochii. O da, aveam n
fata o calatorie foarte lunga: Cascada Niagara si apoi Canada.
M-am uitat pe furis la el: tipul de tnar elegant si energic, care a reusit s se afi
rme n Statele Unite.
II cunosteam abia de doua zile. Dar n acest timp scurt am devenit aproape frati.
Mi-au revenit n minte toate ntmplarile din zilele trecute: New York, cu impresiile
tulburatoare, marete! si apoi acea sear fierbinte, cnd am mncat ntr-un mic restauran
t si m-am ntrebat ce s fac cu restul serii.
Atunci, cineva m-a lovit usor pe umar.
- Sunteti pastorul Busch?
Am tresarit. Un barbat tnar, cu o palarie de paie pe cap.
- Da, eu sunt acela!
- O, ct v-am cautat! Trebuie s veniti acum cu mine!
Am rs:
- Si eu am crezut, ca aici este tara libertatii! Unde trebuie sa merg cu du
mneavoastra?
- La Asociatia Crestina Germana a Tinerilor Barbati! Haideti, ne grabim! -
O jumatate de ora mai trziu, ma aflam ntr-o sala mica. Mi s-a parut ca o mica oaza
n pustia haotica a orasului
New York. n jurul meu sedeau aproximativ 30 de tineri, naintea fiecaruia se afla u
n Testament. Si tnarul acesta, care sade acum lnga mine si calatoreste cu mine de-
a lungul rului Hudson, a citit istoria din Ioan 1, cnd Ioan Botezatorul a aratat s
pre Isus si a strigat: Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii". Apoi,
acest tnar presedinte" al Asociatiei mi-a spus bun venit si m-a rugat sa le vorbe
sc din Cuvntul lui Dumnezeu.
Asa ne-am cunoscut...
A observat ca ma uit la el, a deschis ochii si a rs:
- Este prea devreme pentru somn.
Mi-am pus mna pe bratul lui:
- Ati vrut sa-mi povestiti cum ati ajuns din Essen n America si n cercul ace
la de barbati tineri. Acum am avea tocmai timp destul.
- Cu placere! a spus el si s-a asezat mai bine. Este o istorie interesanta
, o istorie cu - Dumnezeu. A chemat chelnerul negru: Aduceti-ne suc de fructe de
la gheata!
Apoi si-a dat jos haina si a nceput:
- Stiti doar: n Essen am lucrat ca voluntar n marea lucrare cu tineretul a p
astorului Weigle. Chiar daca eram atras de Evanghelie - totusi nu am fost conver
tit cu adevarat. Si, de aceea, am nceput sa nu ma mai simt bine n acel cerc de tin
eri din Essen. O, Doamne! Am vrut sa ma bucur si eu o data de viata - asa ca tot
i colegii mei.
Asa ca trebuia sa ies din acea societate. Dar - mai era pastorul Weigle! O, am f
ost sigur ca are sa ma urmareasca mereu. Am stiut ca nu are sa-mi dea pace.
Asa ca m-am gndit: cel mai bine - asa mi-am spus - ma mut ntr-un alt oras. Dar - v
oi fi acolo n siguranta de P.W.? - asa l numeam noi pe acel barbat spiritual. El a
r fi fost n stare sa scrie Asociatiei Crestine a Tinerilor Barbati din acel oras,
ca sa ma urmareasca. Si atunci aveam sa ajung din nou n Clubul evlaviosilor"!...
Chelnerul negru ne-a adus sucurile. Apoi, prietenul meu a continuat:
- Vedeti dumneavoastra! ncet, ncet m-a cuprins disperarea. Am vrut sub orice
forma s scap de aceasta tutela. In cele din urma, mi-a venit ideea: Accepta pur si
simplu un post n Statele Unite! Pe vremea aceea, nu era deloc greu. Si asa, ntr-o
bun zi, m-am mbarcat pe vapor si am plecat.
n Bremerhaven, cnd pe vapor a rasunat melodia: Trebuie sa-mi parasesc orasul...", am
rs si m-am gndit: Nu trebuie, vreau! mi venea sa strig tare: Sunt liber!
Ei bine! Am ajuns la New York, stiti cum e - agitatia cnd ajungi n port: controlul
pasapoartelor, vama, galagie, strigate, vlva...
Am observat c bietele mele cunostinte de engleza din scoala nu-mi folosesc prea m
ult. Am stat neajutorat n fata vamesului, care-mi turuia ceva cu o viteza nebuna.
Nu am nteles ce vrea de la mine...
Dintr-odat a aparut n fata mea un domn tnar, si-a scos palaria si mi-a spus:
- Si dumneavoastra sunteti german? Vreau s v ajut.
M-a salvat din ghiarele vamesului si m-a scos cu bine
din port. Apoi, m-a ntrebat:
- Aveti deja rezervata o camera la hotel?
-Nu!
- Atunci, am s v ajut.
A chemat un taxi, am traversat tumultul ametitor al orasului. Eram foarte tulbur
at si fericit c cineva mi poarta de grij. Apoi taxiul a oprit - am cobort. Si ce-mi
este dat s vad? Pe hotel scrie cu litere mari: YMCA". Adic Asociatia Crestina a Tine
rilor Barbati"!!! Tocmai de ea am vrut sa fug!
Dar - aceasta de aici este o adevarata uzin. Aici voi putea n mod sigur sa ma fac
pierdut! Dar nsotitorul meu mi-a spus:
- Noi, etnicii germani, avem asta seara un studiu biblic. Daca nu aveti nimic mpo
triva, am sa vin dupa dumneavoastra. Veti gasi acolo prieteni, ajutor, relatii si
tot ce aveti nevoie.
Cu aceste cuvinte a pus mna pe valiza mea si s-a ndreptat spre Hotelul YMCA.
Eu nsa am ramas ca trznit. Si, n acel moment, am nteles totul. Am vrut sa fug de Dum
nezeu. Si - El m-a ajuns din urma. Am nteles cuvintele Psalmului 139: Unde ma voi
duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de fata Ta?... Daca voi lua a
ripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii si acolo mna Ta ma va
calauzi si dreapta Ta ma va apuca..."
Apoi a tacut. Trenul gonea spre preeria nesfrsita...
Chemarea
Era seara noastra, a barbatilor. n jurul meu erau adunati aproximativ 35 de miner
i. Si discutiile erau nsufletite.
Se puneau toate ntrebarile la care te puteai gndi.
- Domnule pastor! a spus cineva, dumneavoastra spuneti, ca Dumnezeu este pu
ternic. Atunci, va ntreb: poate Dummnezeu sa creeze o piatra att de mare, nct sa nu
o mai poata ridica nici El?
nainte sa pot da un raspuns, altcineva a strigat:
- De ce a creat Dumnezeul dumneavoastra oamenii, cnd a stiut foarte clar n a
totstiinta Lui, ca o sa dea gres cu acesti oameni?
Un al treilea s-a grabit sa i-a cuvntul:
- n Biblie scrie, ca prima pereche de oameni a avut doi fii. Unul 1-a omort
pe celalalt. Apoi a plecat ntr-o tara
straina si si-a luat o nevasta. De unde a aparut nevasta?
Barbatii m-au bombardat astfel cu ntrebarile lor. Daca ncercam nsa s raspund, nici m
acar nu ma ascultau, ci veneau tot mereu cu alte ntrebari noi.
Atunci, a luat cuvntul batrnul Bohnke. Era cel mai vrstnic din cei prezenti. II cun
osteam bine. mpreuna am trecut prin clipe foarte grele, cnd i s-a trezit constiint
a si cnd a venit plngnd la mine si mi-a repetat ntr-una printre lacrimi:
- Sunt pierdut! Sunt pierdut! L-am dispretuit pe Dumnezeu!
Dar apoi, mila Domnului Isus Cristos a stralucit ca un soare luminos n viata lui
si el s-a predat acestui Soare, fara retineri. Dupa aceasta a devenit un om foar
te tcut, care la adunarile noastre statea foarte linistit si asculta cu multa ate
ntie.
Deci - a luat cuvntul, spre mirarea tuturor.
- Baieti! a spus el, ce ntrebati voi aici, sunt numai prostii. Cu ntrebari ca
acestea mi-am linistit si eu cndva constiinta, atunci cnd am fugit de Dumnezeul c
el viu. Dar...
A meditat o clipa, si-a trecut ngndurat mna peste frunte si a continuat:
- Vreau s v povestesc o ntmplare!
Toti l ascultau cu atentie. Caci era ceva neobisnuit, ca batrnul Bohnke s vorbeasca
att de mult. Batrnul a povestit:
- Patria mea este Prusia. Pe mica mosie a tatalui meu nu aveam nici un vii
tor. Atunci a venit la noi zvonul, ca n zona Ruhr-ului banii s-ar gasi pe strada.
Nu trebuie dect s-i culegi de pe jos.
Asa c am plecat de acasa. Dar a urmat o mare dezamagire. In zona Ruhr-ului pe str
azi nu era dect noroi. Si asa am ajuns s ndur mari lipsuri. Banii mei s-au
topit repede, de lucru nu am gasit. n cele din urma, am ajuns ntr-un cartier rau f
amat, unde ctiva vagabonzi miau propus sa particip cu ei la o spargere.
In mine, totul s-a revoltat mpotriva acestui lucru ru. Dar - ce altceva mi ramnea de
facut?
ntr-o seara, mergeam tulburat pe strazile din Bochum. n jurul meu erau multi oamen
i. Magazinele erau luminate. Peste tot numai viata, galagie, graba. Pe mine nu ma
baga nimeni n seama. Disperat si flamnd ma strecuram prin multime. Daca nu voi ga
si ajutor, voi merge pe calea cea rea, m-am gndit.
Atunci - dintr-odata - mi-am auzit numele:
- Heinrich!
Am vrut sa ma ntorc. Atunci mi-am amintit ca pe mine nu ma cunoaste nimeni n Bochu
m! Cine sa ma strige pe mine! Cu siguranta, n marele oras exista multi cu numele
de Heinrich.
Asa ca am mers mai departe. Dar am auzit din nou:
- Heinrich!
Mi-am continuat drumul. Ce ma intereseaza pe mine?
Atunci am auzit pentru a treia data, n toata galagia marelui oras:
- Heinrich! M-am ntors. Am vazut un om care mna o caruta ncarcata cu butoaie
de bere si care tocmai dadea coltul ntr-o strada laturalnica. Mi-a facut semn cu
biciul si s-a uitat la mine. Si atunci l-am recunoscut. Era un fost coleg de sco
ala, care venise deja de mult timp n tinutul Ruhr.
Am alergat repede la el.
- Urca sus pe capra! mi-a strigat. Nu pot sa opresc aici din cauza circula
tiei.
Si cnd m-am asezat lnga el, mai nti mi-a reprosat:
- Te-am strigat att de tare! De ce nu te-ai ntors? Cteva secunde mai trziu - si
as fi dat coltul. Atunci probabil nu ne-am mai fi ntlnit niciodata! Dar acum, pov
esteste- mi cum ti merge!
Da, i-am povestit tot: n ce mizerie ma aflu si cum vagabonzii aceia ncearca sa faca
din mine un hot.
Atunci, pe fostul meu coleg 1-a apucat mila si m-a luat la el acasa. Mi-a dat sa
mannc si mi-a dat din hainele lui. Pna la urma mi-a facut rost si de un loc de mu
nca. Pe scurt: lui i datorez faptul c nu am ajuns un pungas. Si acum, fiti atenti!
...
Batrnul Bohnke a devenit dintr-odat foarte ceremonios cnd a spus:
- Ati nteles ca viata mea a fost la un pas de prapastie? Prima chemare nu a
m bagat-o n seama. Nici pe a doua! Daca nu as fi ascultat nici cea de-a treia che
mare, atunci mi-as fi nenorocit viata. Totul a depins de faptul ca am ascultat c
hemarea si ca am urmat-o.
Barbatii erau toti cu rasuflarea taiata. O da, puteau sa nteleaga prea bine aceas
ta ntmplare. Toti erau oameni ale caror vieti erau mereu la un pas de prapastie. T
oti au nteles prea bine ceea ce a povestit batrnul. Acesta a continuat la fel de gr
av:
- Totul a depins s aud cea de-a treia chemare. Si la fel mi s-a ntmplat si cu
Dumnezeu. M-a chemat cnd am fost botezat. Dar atunci nu am nteles acest lucru. Ap
oi m-a chemat cnd am fost confirmat. Atunci nu mi-a pasat de chemare. Dar - cnd m-
a strigat a treia oara, am stiut: Acum trebuie sa ascult! Altfel Dumnezeu da col
tul si nu- 1 mai aud niciodata. Si vedeti, atunci m-am convertit. Si att am vrut
sa va mai spun: problema nu sunt ntrebarile astea prostesti pe care le tot puneti
voi aici; problema este, daca vreti s ascultati chemarea lui Dumnezeu si daca vr
eti s-L urmati!
Batrnul s-a asezat. In sala a domnit linistea. Apoi am mai cntat o cntare si am ple
cat gnditori spre casa.
Clopotelul spart
ntr-adevr! Te durea inima sa-1 vezi pe tnarul care sedea n fata mea pe sofa. Cum i atr
nau umerii si bratele, fata trista, spatele cocosat - totul la el arata a disper
are. De fapt, el era un tip nalt ca bradul" - mare si puternic, cu o barba mare si
neagra. Dar pna si parul i atrna trist peste ochi.
n cele din urma, a prins din nou curaj si a povestit mai departe:
- Da, nici nu o sa puteti crede ct am fost de idealisti cnd ne-am casatorit.
Am privit cu dispret toate micile certuri. Doar ne iubeam att de mult!...
A oftat adnc.
- Si apoi? l-am ncurajat.
S-a uitat la mine:
- Numai ncet! Cnd mi amintesc de nceputul casniciei noastre, atunci... o, nici
nu pot sa descriu ct am fost de fericit. Stiti, sotia mea este foarte draguta. S
i desteapta! Am vrut sa aratam tuturor cum arata o casnicie adevarata. Da, asta
am vrut...
Din nou s-a cufundat n gndurile lui negre. Ca sa prinda din nou curaj, l-am ntrebat
din nou:
- Ce s-a ntmplat apoi?
Mi-a raspuns nervos:
- Ce sa va mai spun! Alaltaieri s-a ntmplat - mi-am iesit din fire si am lov
it-o. A fost att de obraznica. - Da, am batut-o... apoi a fugit. A luat copilul c
u ea; copilul era bolnav - si ieri mi-a transmis prin cineva ca a murit... Totul
s-a terminat!
Tacere adnca. Apoi am ndraznit sa ntreb ncet:
- V-ati rugat mpreuna? M-a privit fara sa ma nteleaga.
Asa c am continuat: Deci o casnicie fara Dumnezeu! Nu ma mira nimic. Nici nu pute
a sa sfrseasca altfel!
S-a uitat la mine salbatic:
- Si idealismul nostru?
Am dat din mna:
- Omule! Idealismul falimenteaza n fata vietii. Viata fara Dumnezeu este o
fuga spre nenorocire.
Si acum, vreau s v relatez cteva secvente din continuarea acestei istorii.
nmormntarea copilului: a fost groaznic. n mijloc, micutul sicriu. n dreapta statea tn
ara femeie cu rudele ei. Avea ochii plnsi. In stnga statea el, singur de tot si fo
arte necajit. - Cei doi nu s-au uitat unul la altul...
Studiul biblic: am explicat Biblia ntr-o sal mica si saracacioasa. n fata mea, cu o
chi flamnzi, barbatul mi-a sorbit fiecare cuvnt de pe buze, atunci cnd am vorbit de
spre Isus, care i-a mntuit pe idealistii si pe pacatosii zdrobiti. Dupa studiu mi
-a cerut o Biblie. Si apoi a nceput lupta unui tnar cu Dumnezeu:
- Nu te las pna nu m binecuvintezi!
Din nou pe sofaua mea: tnarul sta din nou n fata mea, dar este complet schimbat.
- Domnule pastor, acum m-a gasit Isus. Stiu c prin moartea Lui m-a mpacat si
pe mine cu Dumnezeu. Am pace cu Dumnezeu!...
Ochii lui stralucesc. Apoi, a continuat:
- Nu am vrut n nici un caz s ma mai ntorc la sotia mea. Dar azi dimineata am
citit n Biblie ce a spus Isus: Cine se desparte de nevasta, comite un mare pacat.
- Acum stiu c trebuie sa m mpac cu sotia mea. Vreti s m ajutati?
I-am promis c-1 voi ajuta cu plcere.
Tnara femeie: a izbucnit nervoasa:
- S m ntorc la barbatul meu? Niciodata! M-a batut!
Lsati-m n pace... Si a nceput s plnga isteric.
I-am lasat timp. Apoi, i-am spus:
- Sunteti cu nervii la pamnt. Am sa va trimit la ferma unui taran, la tara,
s va refaceti. Vreau sa va spun de la nceput: taranul este crestin. Si n casa acee
a toata atmosfera este sfnta!
Gndul sa scape de toate si s plece la o ferma linistita a nviorat-o. A acceptat cu
multa bucurie...
Tnarul barbat: este foarte apasat.
- Totul s-a sfrsit! se plnge el. A fost odata un clopotel frumos, care scote
a un sunet clar. Dar acum s-a spart.
L-am mngiat:
- Incredeti-v n Isus si spuneti-i Lui necazul. El poate s vindece si un clopo
tel spart, nct s scoata un sunet si mai clar.
- Credeti acest lucru cu adevat?
-Da.
O scrisoare de la taran: ... ct despre tnara femeie - na, mi-ati trimis o floricica
draguta de oras! La nceput, a ntrebat ntr-una daca nu avem cinematograf. Acum s-a
mai linistit si asculta cu atentie cnd citim si comentam Biblia. Dar oamenii de l
a oras sunt groaznic de nervosi!..."
O vedere de la tnara femeie: ... azi este Vinerea Mare. Toata viata mea a murit. D
ar asa trebuie s fie! Azi, n timpul predicii am auzit ca Isus a murit pentru pacat
ele noastre. Daca as putea numai s nteleg ce nseamna asta!..."
nca o vedere de la tnara femeie: ... Azi este Pastele! Da, adevarat - nviere! Isus t
raieste si eu traiesc mpreuna cu El. Sunt att de fericita! Acum l cunosc pe Isus! Ct
de mult le multumesc gazdelor mele, ca mi-au aratat calea care duce la Viata. Am
nviat cu Isus la o viata noua - si acum as vrea s ma ntorc acasa - la sotul meu! A
cum totul va fi altfel, pentru ca vrem sa avem o casnicie cu
Isus... Spuneti-i sotului meu, daca vrea sa vina s m ia acasa. M bucur s-1 revad..."
Sfrsitul istoriei? Nu! Ea de acum abia ncepe. Isus a vindecat clopotelul spart. Si
acum scoate un sunet nou.
Cearta n toata casa
n tinerete, am locuit timp de cteva luni ntr-un mic orasel ncntator.
Cnd priveai de pe dealul castelului n vale, la acoperisurile gri, la vechile metere
ze si la zidurile nconjurate de trifoi, aveai impresia ca aici domneste pacea. n s
chimb...
Curnd, cteva familii m-au invitat sa le vizitez. Dup ce s-a mncat bine si din belsug
- atunci a nceput totul. Atunci a urmat brfa!
Si am observat ca oamenii de aici erau mnati de nesfrsite certuri. Uneori nu am sti
ut daca sa rd sau s plng. Familia Meier era certata cu familia Schulze si familia M
iiller cu familia Krause.
Cel mai ncins focar nsa, - am constat cu timpul - era cearta care izbucnise n cadru
l unui ntreg clan: o familie foarte mare. Din aceasta familie, mai multi frati ca
satoriti locuiau chiar n oras. Fiecare din aceste familii m-a invitat la ei si m-a
ospatat cu drag. n schimb, a trebuit s ascult rabdator relatarile pe larg despre
rautatea cumnatilor si a nepotilor.
Pe atunci eram tnar si nflacarat de un idealism arzator. Nu e de mirare c am luat h
otarrea s joc rolul unui nger salvator.
Asa c, ntr-o seara frumoasa de vara, i-am invitat pe toti cei implicati la o discu
tie ntr-un mic umbrar din afara orasului. Si au venit, da, au venit ntr-adevar! Er
a o seara feerica. Soarele a asfintit n spatele muntilor. Peste lume s-a lasat o
pace nesfrsita.
Dar n umbrarul meu s-a ncins o lupta apriga. Maica miculita! Ce dandana a iesit! S-
au mproscat cu reprosuri. Adesea au vorbit toti de-odat si mi-a fost greu sa-i opr
esc s se ia la bataie.
Dar pna la urma si cea mai vorbareata dintre femei a obosit. Am putut s intrevin,
sa le vorbesc, s calmez situatia. Si, n fine - dupa multe vorbe, am reusit: si-au
dat mna si am mai cntat si o cntare mpreuna. Si fiecare a plecat n pace acasa.
Inima mea era att de plina! Eram att de fericit! De parca as fi avut aripi, asa am
zburat spre casa pe strazile ntortocheate...
Dimineata urmatoare am trecut prin piata.
Si m-am ntlnit cu una din femeile implicate. I-am iesit nainte bucuros. Dar nainte s-
i pot spune ceva, a sarit cu gura pe mine:
- Ati auzit ce a spus ieri seara cumnata mea n drum spre casa? Si apoi au u
rmat o serie de cuvinte urte.
Mi s-a facut rau.
- Dar, ascultati-ma! S-a facut pace!
- Pace! a suierat ea. Si apoi a rs a batjocura: Abia acum ncepe cu adevarat
batalia!
Apoi s-a ntors spre vnzatorul de legume:
- Ct fac morcovii?
Stateam acolo, eu, biet nebun. Da! Abia acum ncepea adevarata batalie. Femeia a a
vut dreptate.
Si eu am trait prima mea dezamagire ca tnar crestin. Atunci am nvatat ca gura lumi
i nu poate fi astupata cu cteva vorbe bune, ci ea este schimbata numai atunci cnd
intervine Isus, care a spus: Iata, Eu fac toate lucrurile noi".-
Stateau toti n fata mea: cei 80 de confirmanzi. Erau primii adolescenti pe care t
rebuia sa-i pregatesc pentru confirmare, ca pastor foarte tnar al unei biserici d
intr-un oras mare. Nu prea aveam habar ce se ntmpla n blocurile mari cu apartamente
de nchiriat, din care proveneau acesti copii.
Azi urma s discutam despre porunca: S nu ucizi". Cele 80 de fete m-au privit putin
stupid. Se vedea imediat c nu au intentia s devina ucigasi.
Trebuia s ncerc s le explic ca, n ochii lui Dumnezeu, o cearta este la fel de vinovat
a ca o crima. Dar - oare stiau copiii acestia ceva despre cearta?
Am vrut s clarific situatia, asa c am ntrebat:
- Copii, n familia caruia din voi exista cearta?
S-au ridicat att de multe mini, nct nici nu le-am mai numarat.
- Stop! am strigat. S facem invers! S se ridice aceia, care nu au ceart acasa
!
S-au ridicat patru copii.
- Ce? La voi nu este scandal? Se pare c aici, cearta face parte din pinea ce
a de toate zilele! De ce la voi n cas nu exista ceart?
Raspuns - toti n cor, ca unul singur:
; Noi locuim singuri!
n acel moment, am nteles ceva din singuratatea fara margini a lui Isus, care a spu
s: Ferice de cei mpaciuitori, caci ei vor fi chemati fii ai lui Dumnezeu".
Si apoi a mai fost ntmplarea cu prietenul meu Karl. Era miner si traia ntr-un scand
al salbatic cu vecinul lui de apartament. De cte ori nu am ncercat s-i mpac!
L-am ntlnit pe Karl ntr-o duminica seara.
- De unde vii? l-am ntrebat.
- O, ar fi trebuit sa fiti de fata! a strigat el entuziasmat. Am avut o ma
re manifestatie n Sala Parcului!
- O manifestatie? Despre ce a fost vorba?
- Am protestat mpotriva exploatarii hamalilor din Shanghai!
- Ei, minune! am exclamat eu. Hamalii din Shanghai! Pna si de acestia va in
teresati?
- Pai cum, a strigat Karl nervos. Ne-am solidarizat cu ei! Solidaritate su
ta la suta! Toti sunt fratii nostri! Se mai simtea
nca la Karl atmosfera nfierbntata a manifestatiei.
- Toti sunt fratii vostri, am strigat fericit. O, Karl! Atunci veti merge n
ca n seara aceasta la vecinul vostru, i veti da mna si i veti spune frate".
Atunci, fata lui s-a schimbat. S-a ntunecat.
- Ce! Tipul ala! Escrocul ala! ala... gnditi-va ce a mai pus la cale... dar
am s-i trag una n freza...
- Toti, toti suntem frati! m-am gndit si am mers mai departe.
Si nca o data am nteles ct de mare este adevarul din Biblie: Iubeste-1 pe aproapele
tau!" Nu este greu s-1 iubesti pe omul de departe. Dar - pe aproapele tau! Aici e
buba!
Nu mai pot!"
Pentru nviorarea aparatorilor obositi ai lui Cristos, vreau s povestesc aici o mic
a ntmplare. Noi, crestinii, avem nevoie sa ne ncurajam unii pe altii.
Cel care poate sa ne ajute cel mai mult este, desigur, Domnul nsusi.
Am fost atunci ntr-o stare de mare disperare. Trecusem prin lupte mari, puterea se
epuizase. Si totusi, mi se parea ca n fata mea se aduna greutati si mai mari. Pe
lnga acestea, mai erau si atacurile din interior. Totul s-a datorat probabil fap
tului c nu mai gaseam timp pentru rugaciune si citirea Bibliei.
In aceasta stare de disperare si de epuizare am participat la o conferinta religi
oasa. La nceput, un vorbitor a vorbit minunat despre rugaciunile ascultate. A fos
t, ntr- adevar minunat, si desigur o mare ntarire pentru adunare, cnd a relatat des
pre ajutorul lui Dumnezeu.
Mie nsa inima mi-a fost si mai grea. Ah, toata starea mea jalnica interioara mi s
-a aratat si mai clar la aceasta conferinta. Din cauza disperarii legata de star
ea jalnica a bisericii si de propria mea stare nu am mai putut nici macar sa-mi
ridic privirea.
Un alt vorbitor a urcat pe scena. II cunosteam. Era un barbat care avea de dus o
cruce grea. El a nceput asa:
- Vreau acum sa spun cteva cuvinte pentru cei carora Dumnezeu nu le asculta
toate rugaciunile, pentru ucenicii lui Isus care sunt obositi si disperati...
Mi-am ciulit urechile. Asta este n mod sigur ceva pentru mine. Si vorbitorul si-a
luat Biblia si a citit istoria lui Amram si Iochebed, parintii lui Moise. Cu tot
i cunoastem istoria, cnd faraon a dat porunca ca toti baietii nou nascuti s fie ar
uncati n ru si cum Amram si Iochebed nu s-au supus poruncii lui, prin credinta. Ei
si-au ascuns copilul timp de trei luni. Dar apoi n Biblie apare propozitia: Nemai
putnd s-1 ascunda..."
La aceste cuvinte, vorbitorul a pus jos Biblia, s-a uitat peste adunare si a spu
s:
- Ce grea ncercare trebuie sa fi fost aceasta, cnd Iochebed a spus: Nu mai pot
...!" Si totusi, a fost un ceas bun. Caci acum Domnul a avut cale libera. Deci,
pentru c Iochebed nu a mai putut, Domnul a luat asupra Lui ngrijirea copilului. Cnd
Iochebed a spus: Nu mai pot", atunci a nceput seria minunilor lui Dumnezeu.
Dupa ce vorbitorul a spus aproximativ aceste cuvinte, a trebuit s stau si s m gndesc
:
- Aceasta este exact situatia mea. Nici eu nu mai pot.
Abia am mai ascultat restul discursului. Pentru ziua aceea, mesajul pentru mine
a fost suficient. Mi-am aruncat toata povara la picioarele Domnului - si n plus si
pe mine. Si am avut experienta lui Iochebed: Dumnezeu a nceput s lucreze! Si ceea
ce ncepe, El duce si la bun sfrsit.
Asa s-a repetat n viata mea stravechea experienta a bisericii lui Isus, despre ca
re marturiseste deja Isaia: Flacaii obosesc si ostenesc, chiar tinerii se clatina
; dar cei care se ncred n Domnul si nnoiesc puterea, ei zboara ca vulturul..." (Is.
40:30,31).
Mna cea puternica
Engadin! - Numele suna a poezie.
Ne-am bucurat de frumusetile acestei tri minuate o zi ntreaga de vara. Acum se las
a nserarea. Ne-am mai plimbat putin pe strazile orasului Pontresina. Oamenii venit
i la tratament din toate tarile, tinerii angajati ai hotelurilor, tineri si batrn
i, bogati si saraci - toti nsufleteau strazile.
Brusc au trecut pe lnga noi doi barbati puternici, care au atras privirile tuturo
r: masivi, bronzati, nici un gram de grasime pe corp - au trecut cu pasi usori,
elastici si indiferenti prin multime.
- Sunt doua calauze renumite, a spus cineva.
Ne-am uitat dupa ei. Plana asupra lor o boare de aventura. Si apoi discutia a fos
t desigur despre calauze.
n timpul discutiei, privirile mele au zburat tot mereu spre piscurile nzapezite al
e muntilor care, nvaluiti n aburii nserarii, ne salutau din spatele padurii de braz
i.
Prietenul meu elvetian mi-a urmarit privirea.
- Da, uite acolo creasta ascutita! Este creasta Bianco. Unei calauze i s-a
ntmplat, c unui american i-a venit ameteala exact pe creasta. S-a ghemuit la pamnt
si nu 1- au mai putut urni, orice i-au spus. Pna cnd calauza a ridicat trnacopul de
alpinist si a strigat la el: Va trag una s zburati de pe creasta, daca nu v miscat
i imediat mai departe!" Americanul s-a speriat att de tare, nct a sarit n picioare s
i - ca s-si salveze viata - a continuat nfricostoarea drumetie pe creasta muntelui.
Cnd au ajuns din nou n vale, americanul bogat i-a dat calauzei un bacsis frumos.
Caci a nteles ct de mult 1-a ajutat calauza cu amenintarea ei.
- Despre creasta Bianco mai stiu si eu o ntmplare frumoasa, a spus un alt pri
eten. Drumul urca pieptis prin zapada tare, la stnga si la dreapta sunt nsa prapas
tii nesfrsite si drumul urca mereu pna la un loc unde creasta se termina.
- Se termina asa, pur si simplu? am ntrebat eu speriat.
- Ei bine, nu-i chiar att de ru. Dar trebuie s sari, ceva mai mult de un metr
u, pna unde se continua creasta.
Noua, celor de la ses, situatia ni s-a parut nspaimntatoare. Dar prietenul meu a co
ntinuat:
- Pentru oamenii antrenati, nu este periculos. Deci - acolo s-a ntmplat. Un
grup de turisti vrea s faca creasta. Ajung la locul cu pricina. Calauza sare prima
. Urmatorul ezita. Ca sa-1 ajute, calauza ntinde mna.
Fricosul se uita gnditor la mna - se gndeste daca sa ndrazneasca sa sara. Atunci cal
auza misca mna musculoasa si bronzata si striga: Puteti s sariti linistit. Aceasta mn
a nu a lasat nca pe nimeni s cad".-
Nu am mai auzit ce s-a discutat n continuare. Caci gndurile mele si-au urmat calea
lor. Am vazut aevea acea mna puternica n fata mea si am auzit acele cuvinte pline
de mndrie: Aceasta mna nu a lasat nca pe nimeni sa cada". Dar n mintea mea, imaginea
minii s-a schimbat. Mna pe care am vazut-o eu era strapunsa.
Viata mea cu Isus este si ea o drumetie pe creasta. De cnd m-am legat de El, am m
ers adesea pe carari abrupte si periculoase. Si tot mereu am ametit. Inima mea d
isperata a spus tot mereu:
- Nu se poate trai pur si simplu, n ciuda tuturor aparentelor, numai pe socoteala
lui Isus.
Dar apoi, totul s-a repetat de fiecare dat ca n istoria de pe creasta. El mi-a ntin
s mna strapunsa pentru mine si m-a ncurajat: Aceasta mna nu a lasat nca pe nimeni s ca
da".
Da, asta este. O, aceasta mna puternica a lui Isus! Poti s te ncrezi n ea. n Evanghel
ia dupa Ioan, la capitolul 10, Isus ne promite: Nimeni nu va va smulge din mna Mea
". Si eu sunt sigur ca nimeni si nimic nu-1 va putea transforma pe Isus ntr-un mi
ncinos.
Cnd cuvntul tau nu va mai avea valoare..."
... vezi, Cristos S-a nascut!"
Ultimele acorduri ale corului barbatesc s-au stins. Serbarea noastra de Craciun s
-a terminat.
Am mai urcat nca o data pe scena. Imediat s-a facut din nou liniste. M-am uitat p
este adunare. Aveam n fata
mea aproximativ 500 de tineri. Toti erau someri. n internatul nostru de tineret in
itiasem tot felul de cursuri pentru ei, cu care s-si poata umple timpul liber. As
a a luat fiinta UpS, adica, Universitatea pentru someri".
Formau o multime pestrita: erau reprezentate toate straturile sociale - tot felul
de meserii - toate partidele politice si chiar si toate miscarile religioase.
- Tineri si frati! am spus, spre marea mea bucurie pot s v comunic acum, c po
t s v fac un mic cadou de Craciun. Fetele s-au luminat.
- As dori, am continuat, s nmnez fiecaruia din voi un exemplar din Noul Testa
ment...
Tacere surda. S-au uitat unii la altii dezamagiti. Apoi, cineva din spate a stri
gat:
- Numai att?
Numai att?" M-am confruntat brusc cu aceasta ntrebare. Nu numai primul care a rostit
-o - nu, toti cei prezenti au venit n fata mea.
- Nu! le-am raspuns, n plus, pot s fac cadou fiecaruia din voi un briceag, o
punga cu prajituri si un pachet de tigari.
Atunci, fetele s-au luminat din nou. Teama a fost biruita. Ne aflam din nou pe t
armul adevaratei sarbatori de Craciun.-
Pacat de Cuvntul lui Dumnezeu! Nu! - pacat de popor, care nu mai stie ce s faca cu
Cuvntul minunat al lui Dumnezeu! Nu este de mirare ca nu mai stii ce este bine si
ce este rau: ca nu mai ai habar cine este Dumnezeu si cine esti tu, ca esti o p
rada pentru toti amagitorii si toate ideologiile!-
Cnd ne-am ntlnit din nou dup Craciun, le-am povestit tinerilor istoria unei Biblii, c
are mi-a fost aratata undeva, n Austria:
Era un volum gros, vechi, legat n piele de porc si cu ncuietori grele de argint. Cn
d deschideai Biblia, se des- lipea toat la cartea psalmilor. Si acolo se vedeau n
iste pete ciudate, maro nchis.
- Asta este snge, mi s-a explicat, snge de om!
Cutremurat, am ascultat istoria acelei Biblii:
n secolul al XVIII-lea, n tarile austriece, citirea Bibliei a fost strict interzisa
. Pe cel la care se gsea aceasta carte periculoasa l asteptau pedepse foarte grele
...
Este noapte adnca. Numai ntr-o casa singuratica de tarani mai arde lumina. Cu toat
e acestea, obloanele sunt att de bine nchise, nct afara abia mai razbate lumina.
Locatarii s-au adunat n camera mare. Au venit si alti vecini. Sranul se apleaca, r
idica doua scnduri din podea si scoate din ascunzatoare Biblia cea groasa. Atent
se apropie de lumina si deschide cartea. Atenti si flamnzi dupa Cuvntul vietii, oam
enii se nghesuie n jurul lui. Apoi, citeste:
- Te iubesc din inima, Doamne, taria mea! Doamne, Tu esti stnca mea, cetatu
ia mea, izbavitorul meu! Dumnezeule, Tu esti stnca mea, n care ma ascund, scutul me
u care ma scapa si ntaritura mea! Eu strig: Laudat s fie Domnul!" si sunt izbavit d
e vrajmasii mei-.
Se ntrerupe - toti ciulesc urechile. De afara se aud voci soptite. Si apoi se aud
lovituri n obloanele ferestrelor. O voce aspr striga:
- Deschideti!
O clip, toti ramn paralizati. Dar nainte sa poata lua o hotarre, usa este sparta si n
casa da buzna o gloata salbatica: soldati, condusi de un vecin care zmbeste batjo
coritor.
Conducatorul a observat deja Biblia:
- Ha! trane! Te-am prins n cele din urma?! Cu pumnii aspri da s apuce cartea.
Atunci, taranul si vine n fire. Cu mini dure prinde
Biblia si o trage spre el.
- Tarane, da Biblia ncoace! urla sergentul nnebunit. Taranul tace. Este pali
d ca un mort. Dar degetele lui tin cu tarie de Cartea iubita.
- Da drumul cartii! Sergentul pune si el mna acum si ncepe o lupta surda.
- Da-i drumul! striga sergentul din nou. Taranul tace. Degetele lui tin ta
re de Biblia deschisa.
Atunci, soldatul nnebuneste de mnie. Dintr-o miscare nchide cartea grea si i zdrobes
te taranului degetele. Cnd vede ca acesta tot nu vrea sa dea drumul la carte, lov
este cu pumnii n Biblia nchisa, nct taranului i tsneste sngele din degete. Dar - nu da
rumul la carte...
Tinerii m asculta ncordati.
- Si apoi? ntreaba cineva.
- Da, apoi taranii au fost pusi s aleaga: ori sa renunte la Biblie - ori s r
enunte la tot si sa fie deportati.
Si le descriu tinerilor din jurul meu c mi s-a aratat patria acelor persecutati:
o vale minunata din Austria. Cu gospodariile mari taranesti, semana cu gradina l
ui Dumnezeu, ncadrata si pazita de piscurile semete ale muntilor din jur.
- Au lasat toate acestea balta, ba au trebuit sa renunte si la copiii lor.
Au plecat numai cu Biblia n mna.
Tinerii au ajuns la capatul rabdarii.
- Asta-i nebunie curata!
- Trzniti!
- Fanatism religios!
Exclamatiile au umplut sala. Mi-a fost greu s fac din nou liniste.
In cele din urma, am luat din nou cuvntul:
- Au fost oare chiar att de nebuni? Gnditi-va o clipa! Acesti tarani si-au s
pus: Daca nu mai avem Biblia, nu mai putem sti ce este bine si ce este ru; atunci
nu mai putem
s constatam care este calea care duce la Dumnezeu; atunci suntem o prada usoara p
entru orice amagitor; atunci suntem ca niste oameni, care si-au pierdut harta si
se afla ntr- o tara straina si necunoscuta. Daca renuntam la Biblie, atunci nu ma
i aflam Vestea Buna despre mntuirea noastra; atunci oamenii au sa ne vre pe gt Evan
gheliile lor inventate. Atunci nu vom mai avea adevarul drept calauza si nici cin
e s ne arate calea... Nu au avut dreptate?
Tinerii au tacut. Si eu m-am gndit cu tristete ca vor cadea foarte usor prada ama
gitorilor, acum, dupa ce au renuntat demult la Biblia lor...
Un an mai trziu, a ajuns la putere Hitler.
Arestarea
La sarbatoarea bisericii din tinutul Essen, m-am ntlnit cu actualul secretar genera
l al Uniunii, W.A. Visser t' Hooft. Mi-a strns mna rznd:
- V mai amintiti-?
L-am privit putin nedumerit. Ce vrea s spuna? Atunci, mi-a explicat:
- Pai - n 1937, n Darmstadt! Eu am fost barbatul care v-a bagat" n biserica!
- Dumneavoastra ati fost acela? m-am mirat.
Atunci mi-a revenit n minte o ntmplare, care nu este
importanta datorita aspectelor de aventura care au nsotit- o, ci pentru ca n mijlo
cul nimicniciei si a neputintei noastre a iesit n evidenta slava Domnului Isus.
A fost pe vremea n care saptamnile noastre de evanghelizare" au adunat laolalta mii
de oameni. Puternicilor celui de-al treilea Reich nu le prea convenea acest lucr
u. Au ncercat s opreasca aceste adunari si aceasta pe ct se