Liviu Rebreanu (fi bibliografic)

Liviu Rebreanu s-a nascut la 27 noiembrie 1885, in satul Tirlisiua,

judetul Bistrita-Nasaud.
Debutul literar al scriitorului este nuvelistic. Il consemneaza
revista Luceafarul, din Sibiu, condusa de O.Goga si O.Taslauanu, catre
sfarsitul anului 1908, apoi, in anul urmator, revista Convorbiri critice,
la Bucuresti, unde tanarul prozator se stabilise, incercand sa se afirme in viata literara
romaneasca. In anul 1910 este secretar de redactie la Falanga literara si artistica, condusa de
M.Dragomirescu, functie ce o va detine si la Convorbiri critice. In 1911 este numit secretar al
Teatrului National din Craiova, mai apoi devenind colaborator de baza al lui Emil Garleanu, la
acea data director al institutiei.
Pana la aparitia primului sau roman, Ion(1920), a publicat cateva volume de nuvele
(Framintari, 1912; Golanii, 1916; Marturisire, 1916; Rafuiala, 1919). In decembrie 1928
este numit director al Teatrului National din Bucuresti, functie pe care o va detine vreme de un
an. In anul 1932 tipareste, la Bucuresti, revista Romania literara, care apare pana la 6 ianuarie
1934.
Moare la 1 septembrie 1944 la Valea Mare, in varsta de 59 de ani. Peste citeva luni va fi
deshumat si reinhumat la cimitirul Bellu din Bucuresti.
De dimensiuni restranse, cu oameni blajini, timizi, dar cu explozii de manie sau de
brutalitate, in conflictele dramatice preponderent-taranesti, specifice satului transilvanean,
primele nuvele au fost remarcate cu destula reticenta de opinia critica a vremii. Perseverent, cu
proiecte literare mari, prozatorul face gazetarie, colaboreaza la Flacara, Rampa si Universul
literar, scoate, pentru cateva luni, impreuna cu Mihail Sorbul, la Craiova, revista Scena si, un
timp, semneaza cronica teatrala la Sburatorul lui E.Lovinescu.
Predilectia analitica a scriitorului incepe sa se contureze, pe spatii epice mai intinse, in
nuvele care vorbesc despre efectele umane tragice, pricinuite de primul razboi mondial
(Catastrofa, Itic Strul- Dezertor, Calvarul).
In cadrul evolutiei romanului romanesc, se poate vorbi de momentul Rebreanu. Prozatorul
continua si adanceste cercetarea societatii romanesti, in traditia lui N.Filimon, D.Zamfirescu si
I.Slavici, printr-o vasta documentare si compozitie, printr-un studiu atent de analiza psihologica.



Nuvele
Catastrofa (1921)
Norocul (1921)
Cuibul visurilor (1927)
Cntecul lebedei (1927)
Iic trul, dezertor (1932)
Golanii

Romane psihologice
Pdurea spnzurailor (1922)
Adam i Eva (1925)
Ciuleandra (1927)
Jar (1934)


Romane sociale
Ion (1920)
Criorul (1929)
Rscoala (1932)
Gorila (1938)

Romane poliiste
Amndoi (1940)

Teatru
Cadrilul (1919)
Plicul (1923)
Apostolii (1926)


























MIHAIL SADOVEANU (fis bibliografic)

Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pacani - d. 19
octombrie 1961, Bucureti) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist,
romancier, academician i om politic romn. Este considerat unul
dintre cei mai importani prozatori romni din prima jumtate a
secolului XX. Opera sa se poate grupa n cteva faze care
corespund unor direcii sau curente literare dominante ntr-o anumit epoc: o prim etap
smntorist, cea de nceput, a primelor ncercri, nuvele i povestiri, o a doua mitico-
simbolic, din perioada interbelic (reflectat n romane precum Creanga de aur sau Divanul
persian, precum i o ultim faz care corespunde realismului socialist, n acord cu perioada
socialist-comunist la care Sadoveanu va adera ideologic.
Prinii lui Mihail Sadoveanu au fost avocatul Alexandru Sadoveanu din Oltenia i
Profira Ursache, fat de rzei. Urmeaz gimnaziul "Alecu Alecsandru Donici" la Flticeni. n
timp ce studia la gimnaziu, n 1897, intenioneaz s alctuiasc, mpreun cu un coleg, o
monografie asupra lui tefan cel Mare, renunnd, ns, din lips de izvoare istorice. Urmeaz
apoi cursurile Liceului Naional din Iai, iar la Bucureti studiaz dreptul. Debuteaz n revista
bucuretean Dracu n 1897. n 1898 ncepe s colaboreze la foaia Viaa nou alturi de Gala
Galaction, N.D. Cocea, Tudor Arghezi .a., semnnd cu numele su, dar i cu pseudonimul M.S.
Cobuz.
Se stabilete la Bucureti, n 1904, se cstorete, i va avea unsprezece copii. n acelai
an are loc debutul editorial cu patru volume deodat - Povestiri, Dureri nbuite, Crma lui
Mo Precu, oimii - n care Sadoveanu manifest predilecie deosebit pentru istorie. Nicolae
Iorga va numi anul 1904 anul Sadoveanu.
n 1910 este numit n funcia de director al Teatrului Naional din Iai. n acest an public
volumele Povestiri de sear (la Editura Minerva), Genoveva de Brabant, broura Cum putem
scpa de nevoi i cum putem dobndi pmnt .a. Colaboreaz la revista Smntorul, dar se va
simi mai apropiat spiritual de revista care aprea la Iai, Viaa Romneasc.
n anul 1919 editeaz, mpreun cu Tudor Arghezi, la Iai, revista nsemnri literare. n
decembrie, revista i anun ncetarea apariiei: Viaa romneasc i pornete iar munca pentru
cultur i folos. Noi, cei de la nsemnri literare, reintrm n curentul ei cu modestele noastre
mijloace. n editura revistei ieene public volumul de nuveleUmbre i broura n amintirea lui
Creang, iar la Editura Luceafrul, volumulPriveghiuri. Devine membru al Academiei Romne
n 1921.

n anul 1926 reprezint Societatea Scriitorilor Romni, mpreun cu Liviu Rebreanu, la
Congresul de la Berlin.
n 1928 public povestirea Hanul Ancuei, aparinnd perioadei de maturitate a
scriitorului, fiind un volum de 9 povestiri, o mbinaie ideal a genului epic i liric.
n anul 1936 Mihail Sadoveanu, George Toprceanu, Mihai Codreanu i Grigore T. Popa
scot, ncepnd cu luna ianuarie, revista lunar nsemnri ieene. La moartea lui Garabet
Ibrileanu, Mihail Sadoveanu va evoca cu cuvinte elogioase personalitatea criticului de la
revista Viaa romneasc.
Dup anul 1947, scrisul su vireaz spre ideologia noului regim comunist, publicnd
opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist, celebre fiind romanul Mitrea Cocor sau
cartea de reportaje din URSS Lumina vine de la Rsrit. Ca recompens pentru aceast orientare,
devine preedinte al Prezidiului Marii Adunri Naionale, funcia politic maxim ocupat de un
scriitor romn n timpul regimului comunist i se bucur de toate privilegiile ce decurgeau din
aceasta.
n anul 1948 public romanul Puna Mic, iar un an mai trziu n 1949, Mihail
Sadoveanu este ales preedinte al Uniunii scriitorilor. Civa ani mai trziu, n 1952 public
romanul istoric Nicoar Potcoav, capodoper a genului. n 1954 public volumul Aventur n
lunca Dunrii.
n anul 1955, scriitorului i se confer titlul de Erou al Muncii Socialiste. Mihail
Sadoveanu a primit Premiul Lenin pentru Pace n 1961.
Mihail Sadoveanu se stinge din via la data de 19 octombrie 1961, fiind nmormntat
alturi de Eminescu i Caragiale.
Sadoveanu cultiv valorile inteligenei, drept nu ale unei inteligente dialectice, ci ale uneia
aezate []. Personajul lui cel mai caracteristic e dominat de nelepciunea adnc i puin
sceptic a omului care confrunt orice situaie de via cu o enorm experien personal,
istoric, ancestral.





MIRCEA ELIADE (Fi biografic)
Se naste pe data de 13 martie 1907 la Bucuresti. Este al doilea
fiu al capitanului Gheorghe Ieremia, care, din admiratie pentru I.
Heliade Radulescu, isi va schimba numele in Eliade. Intre anii 1913 si
1914 urmeaza la Cernavoda clasa I primara. Cand familia revine in
Bucuresti, Eliade isi continua studiile la scoala Primara de Baieti Nr.10.
In anul 1917 devine elev al liceului "Spiru Haret". Pasionat de stiinte
naturale, chimie si literatura, la 10 ani scrie primele nuvele fantastice.
Pe data de 12 mai 1921, Mircea Eliade deputeaza cu articolul
"Dusmanul viermelui de matase" in ziarul stiintelor populare si al
calatorilor.

Intre 1922 si 1923 lucreaza la prima opera mai ampla, "Romanul adolescentului miop", scriere
autobiografica, care a ramas timp de peste 60 de ani inedit. In anii urmatori colaboreaza cu revistele
"Orizontul", "Foaia tinerimii", "Universul literar", "Lumea" si "Adevarul literar". In 1925 este student
la Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti. Peste doi ani face prima sa vizita in Italia, unde il
viziteaza pe scriitorul Giovanni Papini, care a avut o deosebita influenta asupra lui. Anul 1928
reprezinta primirea unei burse de studii in India, apoi redacteaza romanul "Isabel si apele diavolului".

In anul 1934 se casatoreste cu Nina Mares, iar in 1937 Ministrul Educatiei Nationale cere
consiliului profesoral al Facultatii de Litere din Bucuresti indepartarea din invatamant a lui Mircea
Eliade, sub pretextul absurd ca ar fi autor de "literatura pornografica". Pe data de 14 iunie 1938 este
arestat si intemnitat la Siguranta Generala, iar in iulie este intemnitat in lagarul de la Miercurea Ciuc,
pentru ca refuza sa semneze declaratia de desolidarizare de legionarism. In anul 1939 I se imprima
romanul "Nunta in cer", iar in 1943 i se tiparesc volumele "Comentarii la legenda Mesterului Manole"
si "Insula lui Euthanasius". Un an mai tarziu moare sotia sa Nina Mares. Dupa aceea Mircea Eliade se
instaleaza la Cascaes, un sat de pescari din apropierea Lisabonei.

Intre 1945 si 1947 intretine indelungi discutii cu personalitati romanesti aflate la Paris: Emil
Cioran, Eugen Ionescu, George Enescu. Pe 9 ianuarie 1948 se casatoreste cu Cristinel Cotescu. Peste 8
ani face prima vizita in Ameica, la Chicago, unde se stabileste ca profesor de istorie a religiilor. Din
anul 1961 pana la moartea sa, Mircea Eliade va fi conducatorul publicatiei "History of Religions". De-
a lungul anilor, scriitorul a detinut titlul de Doctor Honoris Causa la foarte multe colegii si universitati,
printre care Academia Britanica, Colegiul din Boston, Academia Belgiana, Universitatea Sorbona din
Paris etc. In 1985, Universitatea din Chicago atribuie numele lui Mircea Eliade catedrei de istorie a
religiilor. Este pentru prima oara in lume cand unei catedre universitare I se aatribuie numele unei
personalitati in viata.

Pe data de 14 aprilie 1986, scriitorul Mircea Eliade acuza simptome de congestie cerebrala. In
zilele urmatoare, analizele constata un cancer pe cale de generalizare. La 22 aprilie, vestitul scriitor se
va stinge din viata, incinerarea avand loc a doua zi. La serviciul funerar de la Capela Rockfeller din
Hyde Park, campusul Universitatii din Chicago au citit din opera sa in diferite limbi cei apropiati: Ioan
Petru Culianu, Saul Bellow si Paul Ricoeur.

Augustin BUZURA - biografie - (opera si scrierile)

n. 22 sept. 1938, corn. Berinta, jud. Maramures.
Prozator

Fiul lui Ilie Buzura si al Anei (n. Miclea); tatal muncitor, mama
taranca.

Dupa studii liceale la Baia-Mare, urmeaza cursurile
Facultatii de Medicina Generala din Cluj, absolvita in 1964, cu
specializare in psihiatrie.

Este secretar responsabil de redactie la rev. Tribuna, in
pag. careia a si debutat (1960). Debuteaza editorial cu voi. de
povestiri Capul Bunei Sperante (1963). Dupa inca o culegere de
povestiri si nuvele (De ce zboara vulturul?, 1966), se consacra in exclusivitate romanului,
dobandind o rapida si larga recunoastere din partea criticii si a publicului. Absentii (1970), Fetele
tacerii (1974), Orgolii (1977), Vocile noptii (1980), Refugii (1984), Drumul cenusii (1988),
ultimele doua facand parte dintr-un ciclu intitulat Zidul mortii, configureaza o problematica, un
univers literar si o suita de modalitati caracteristice; romane ale unor cazuri de constiinta, aceste
carti urmaresc in egala masura si implicatiile sociale, istorice si politice ale devenirii colective,
astfel incat se realizeaza, in fiecare, o densa panza epica, in cuprinsul careia sondajul analitic dus
pana la cele mai profunde straturi ale existentei, cronica de moravuri si reconstituirea unor
destine individuale se intrepatrund si fuzioneaza indestructibil. Premiul Uniunii Scriitorilor
(1970, 1974, 1980). Premiul Acad. (1977). BUZURA este unul dintre cei mai reprezentativi
romancieri din literatura romana postbelica; voi. de publicistica Bloc notes (1981) contine
marturisiri si atitudini semnificative pentru spiritul nonconformist al scriitorului.

In povestirile de inceput, BUZURA foloseste mijloacele prozei obiective pentru a
expune dramele unor constiinte suferinde, construind situatii violent conflictuale ce nu
exteriorizeaza totusi decat intr-un mod greoi si partial puternica tensiune launtrica a personajelor.
in romane, inclinatia spre subiectivizare devine dominanta, cu toate ca printr-o ingenioasa
tehnica narativa se creeaza adesea impresia de reconstituire obiectiva si de analiza detasata. De
aceea, in ciuda amplificarii cadrelor epice, Absentii (1970), Fetele tacerii (1974), Orgolii (1977)
si Vocile noptii (1980) sunt in realitate jurnalele unor crize de constiinta individuale proiectate la
dimensiunile vietii sociale; patetice, indarjite, exasperate, au aspectul unor tensionate dezbateri
ce angajeaza profund intreaga fiinta a protagonistilor. Evenimentele evocate nu au insa numai
functia de a motiva si reflecta o stare interioara si nu sunt luate in stapanire metodic, printr-o
actiune deliberata a constiintei. Faptele, situatiile se impun, dimpotriva, constiintei printr-o
invazie brutala, printr-o imixtiune violenta si haotica. Retrospectia si introspectia reprezinta
astfel modalitati de aparare a sinelui amenintat, iar in ordinea constructiei romanesti contribuie la
dramatizarea si ierarhizarea intregului material epic. Fiecare eveniment petrecut este umanizat
prin traire directa sau prin asumare la nivel intelectual; reflectia devine un mijloc de a se rezista
destructurarii fiintei. In Absentii, in Fetele tacerii, in Vocile noptii, este infatisat chiar acest proc
es: o constiinta se deschide fara voie pentru a primi o cantitate coplesitoare de "informatii",
adevaratul conflict al cartilor constand in producerea acestui brusc atac. Personajele centrale din
aceste romane suporta o navala de fapte pe care, inainte de a le analiza, inainte de a le explica,
inainte de a reflecta asupra lor si uneori chiar inainte de a le trai, sunt obligate sa le accepte. Se
declanseaza astfel o veritabila agresiune; constiintele sunt invadate, cucerite, destabilizate.
Personajele sufera un soc: o trezire din indiferenta in Absentii, o coborare brusca in infernul
amintirilor unor oameni pe care istoria i-a facut dusmani si i-a obligat sa se lupte intre ei fara
crutare in Fetele tacerii, o acuta senzatie de amenintare si insecuritate in Vocile noptii. La capatul
acestor experiente, eroii par sa renasca, impulsionati de hotararea de a stabili un raport nou intre
ordinea exterioara si constiinta: sunt romanele unor restructurari ale personalitatii. in confesiunea
doctorului Mihai Bogdan, din Absentii, interesul cade astfel mai putin pe evenimentele evocate,
rememorate, iregistrate direct, in prezentul naratiunii; componente ale unui contorsionat si
tumultuos monolog interior, acestea au totusi o forta in sine remarcabila (atmosfera de coruptie si
degradare a relatiilor umane intr-un institut de cercetari; alterarea progresiva a prieteniei eroului
cu doctorul Nicolae, provocata de rinocerizarea treptata a acestuia; amintirile obsesive dintr-o
copilarie traumatizata; imagini, percepute de o constiinta sensibilizata, ale grotescului realitatii
imediate); ceea ce urmareste insa prozatorul este modul in care toate patrund agresiv in
intimitatea unei existente ce-si descopera vulnerabilitatea. Semnificatia fiecarui element epic se
raporteaza la aceasta presiune exercitata asupra constiintelor si care atinge adesea o intensitate
paroxistica, suportata dificil de personaje sau, alteori, acceptata in virtutea unui conformism care
de fapt le anihileaza. OPERA

Capul Bunei Sperante, nuvele si povestiri, Bucuresti, 1963; De ce zboara vulturul?, nuvele si
povestiri, Bucuresti, 1966; Absentii, roman, Cluj, 1970 (ed. II, 1990); Fetele tacerii, Bucuresti,
1974 (ed. II, 1996); Orgolii, roman, Cluj-Napoca, 1977 (ed. II, 1985); Vocile noptii, roman,
Bucuresti, 1980 (ed. II, 1993; ed. III, 1997); Bloc-notes, Chij-Napoca, 1981; Refugii (Zidul
mortii), Bucuresti, 1984; Drumul cenusii (Zidul mortii, II), Bucuresti, 1988; Refuges, trad. din
lb. romana de Ancuta Vultur siP. Nadaban, Bucuresti, 1993; Recviem, 1999.

REFERINTE CRITICE

V. Ardeleanu, A "uri", a "iubi", E. Simion, Scriitori, I; L. Petrescu, Scriitori romani si straini,
1973; M. lorgulescu, Rondul de noapte, 1974; I. Vlad, Lecturi constructive, 1975; L. Raicu,
Critica, forma de viata, 1976; G. Dimisianu, Noua prozatori, 1977; M. lorgulescu, Scriitori; C.
Regman, Explorari in actualitatea imediata, 1978; D. Culcer, Serii si grupuri, 1981; M. Zaciu, Cu
cartile pe masa, 1981; I. Apetroaie, in Ateneu, nr. 2, 1982; Ileana Malan-cioiu, in Viata
Romaneasca, nr. 4, 1982; P. Mareea, in Luceafarul, nr. 44, 1982; I. Purcaru, in Flacara, nr. 18,
1982; N. Steinhardt, in Viata Romaneasca, nr. 9, 1982;
C. Ungureanu, in Orizont, nr. 32, 1982; M. lorgulescu, Ceara si sigiliul, 1982; C. Livescu, Scene
din viata imaginara, 1982; G. Dimisianu, Lecturi libere, 1983; M.
D. Gheorghiu, Reflexe conditionate, 1983; Gh. Lazares-cu, Romanul de analiza psihologica in
literatura romana interbelica, 1983; M. Nitescu, Atitudini, 1983; N. Steinhardt, Critica, 1983;
L.Ulici, Confort Procust, 1983; I. Vlad, Lectura, 1983; V. Cristea, Modestie si orgoliu, 1984;N.
Manea, Pe contur, 1984; M. Odangiu, Romanul politic, 1984; M. Papahagi, in Tribuna, nr. 44,
1984, idem, ibidem, nr. 45, 1984; L. Raicu, Fragmente, 1984; A. Sasa-Maiiw& Variic, Romanul
romanesc,!.; C.Ungureanu, Proza, I; Cornel Moraru, in Vatra, nr. 20, 1985; N. Baciut, in Vatra,
nr. 3, 1985; G. Dimisianu, Subiecte, 1987; I. Holban, Profiluri, 1987; A. Cosma, Romanul.., I;
M. Papahagi, in Tribuna, nr. 38, 1988; Ov. S. Crohmalniceanu, Al doilea suflu, 1989; M.
Papahagi, in Tribuna, nr. 9, 1989; Alex. Stefanescu, in Romania literara, nr. 23, 1995; idem,
ibidem, nr. 9, 1997; idem, ibidem, nr. 38; 39, 1998; idem, ibidem, nr. 24, 1999.
























Camil Petrescu, biografie (1894 - 1957)

Camil Petrescu, romancier, dramaturg i
poet romn
Camil Petrescu (n.22 aprilie 1894 d. 14 mai 1957) a fost un romancier, dramaturg, doctor n
filozofie, nuvelist i poet. El pune capt romanului tradiional i rmne n literatura noastr n special ca
iniiator al romanului modern.
S-a nscut la Bucureti, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil i al Anei Cheler. A rmas orfan de
ambii prini i a fost crescut la o doica din mahalaua Moilor. Dup gimnaziu, continu studiile la
Colegiul "Sfntul Sava" i la Liceul "Gheorghe Lazr"din Bucureti. Rezultatele bune la nvtur l
transform n bursier intern, iar din 1913 urmeaz cursurile Facultii de Filozofie i Litere de la
Universitatea Bucureti. i ia cu brio licena, cu calificativul "magna cum laude", n faa unei comisii
prezidat de profesorul de filosofie P.P. Negulescu . Devine mai apoi profesor de liceu la Timioara. i ia
doctoratul n filosofie cu o tez despre teatru, intitulat "Modalitatea estetic a teatrului". A publicat un
studiu n lucrarea "Istoria filosofiei", coordonat de N. Bagdasar, legat de un cmp nou, fenomenologia n
opera lui Husserl.
Debuteaz n revista Facla (1914), cu articolul Femeile i fetele de azi, sub pseudonimul Raul D.
ntre 1916 - 1918 particip ca ofier la primul rzboi mondial, iar experiena trit acum se
regsete n romanul "Ultima noapte de dragoste, ntia noapte de rzboi" (1930). n 1916, e mobilizat i
pleac pe front, unde e rnit. Dup un stagiu ntr-un spital militar, ajunge iari n prima linie, dar cade
prizonier la unguri. n timpul unui bombardament german i pierde auzul la o ureche, iar infirmitatea l va
marca ntreaga via, dup cum i noteaz n Jurnal: "Surzenia m-a epuizat, m-a intoxicat, m-a
neurastenizat. Trebuie s fac eforturi ucigtoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Sunt
exclus de la toate posibilitile vieii. Ca s merg pe strad trebuie s cheltuiesc un capital de energie i
de atenie cu care alii pot ceti un volum. Aici unde totul se aranjeaz n oapt eu rmn vecinic
absent". Ambiana rzboiului va intra, de asemenea, n roman. n 1918 va fi eliberat din lagrul german,
revenind la Bucureti.
nc din anul 1920 particip la edinele cenaclului Sburtorul condus de Eugen Lovinescu, iar n
revista omonim public primele poezii. Furtunosul gazetar de stnga, N. D. Cocea e modelul su
spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului su erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor i a eroului su,
Ladima, din romanul Patul lui Procust.
Debutul editorial se petrece cu un volum de Versuri. Idee. Ciclul morii n 1923. n 1933 public
cel mai valoros roman al su i unul dintre romanele importante ale Modernismului european, "Patul lui
Procust".
n 1939 este numit directorul Teatrului Naional din Bucureti, unde va rezista doar 10 luni, iar din
1947 este ales membru al Academiei Romne.
Moare la 14 mai 1957, la Bucureti. Astfel, masivul roman social nchinat lui Nicolae Blcescu
"Un om ntre oameni" rmne neterminat. Ion Negoiescu i va caracteriza sec romanul, drept "o
ntreprindere jalnic". Motivul este simplu, Camil Petrescu a mbriat principiile realismului socialist i a
devenit unul dintre cntreii noului regim comunist. A adus contribuii novatoare n poezie, n tehnica
romanului i a teatrului romnesc.
Camil Petrescu, personalitate multilateral, s-a manifestat creator n cele mai variate direcii ale
culturii. Cu vdite i temeinice aplicaii spre filosofie, formaia spiritual a scriitorului i-a pus amprenta
asupra creaiei sale literare.




















Ion Barbu (Dan Barbilian), biografie (1895 - 1961)

Ion Barbu (Dan Barbilian), poet i
matematician romn
Ion Barbu pe numele sau adevarat Dan Barbilian (n. 18 martie 1895, Cmpulung-Mucel, d. 11
august 1961, Bucureti) a fost un poet i matematician romn. A fost unul dintre cei mai importani poei
romni interbelici, reprezentant al modernismului literar romnesc.
Unicul fiu al magistratului Constantin Barbilian i al Smarandei (n. Soiculescu), fiica de procuror.
Pseudonimul care l-a facut celebru n poezie este, de fapt, numele originar al familiei, transformat printr-o
latinizare curent.
Studiile elementare i gimnaziale le face la Cmpulung, Damineti, Stlpeni, Piteti. Urmeaz
liceul la Bucureti. Demonstreaz de pe acum deosebite aptitudini de mathematician. Dup ce-i i-a
licena (1921) obine o burs pentru doctorat n Germania. Talentul su matematic se manifest nc din
timpul liceului, elevul Barbilian public remarcabile contribuii n revista Gazeta matematic. Tot n acest
timp, Barbilian i dezvolt i pasiunea pentru poezie. ntre anii 1914-1921 studiaz matematica la
Facultatea de tiine din Bucureti, studiile fiindu-i ntrerupte de perioada n care i satisface serviciul
militar n timpul Primului Rzboi Mondial. Cariera matematic continu cu susinerea tezei de doctorat n
1929. Mai trziu particip la diferite conferine internaionale de matematic. n 1942 este numit profesor
titular de algebr la Facultatea de tiine din Bucureti. Public diferite articole n reviste matematice.
n anul 1919, Dan Barbillian ncepe colaborarea la revista literar Sburtorul, adoptnd la
sugestia lui Eugen Lovinescu, criticul cenaclului ca pseudonim numele bunicului su, Ion Barbu. n timpul
liceului l cunoate pe viitorul critic literar Tudor Vianu, de care va fi legat prin una din cele mai lungi i
mai frumoase prietenii literare.
Debutul su artistic a fost declanat de un pariu cu Tudor Vianu. Plecai ntr-o excursie la Giurgiu
n timpul liceului, Dan Barbilian i promite lui Tudor Vianu c va scrie un caiet de poezii, argumentnd c
spiritul artistic se afl n fiecare. Din acest"pariu", Dan Barbilian i descoper talentul i iubirea fa de
poezie. Dan Barbilian spunea c poezia i geometria sunt complementare n viaa sa: acolo unde
geometria devine rigid, poezia i ofer orizont spre cunoatere i imaginaie.
Criticul i prietenul su Tudor Vianu i consacr o monografie, considerat a fi cea mai complet
pn n ziua de azi. Una din cele mai cunoscute poezii a autorului, Dup melci, apare n 1921 n
revista Viaa Romneasc. Tot n acest an pleac la Gttingen (Germania) pentru a-i continua studiile.
Dup trei ani, n care a fcut multe cltorii prin Germania, ducnd o via boem, se ntoarce n ar.
Ion Barbu, care nu s-a rezumat niciodat s fie un simplu poet descriptiv, nu se dezminte nici cu
Dup melci, dei aici l surprindem c se pierde mai mult dect oriunde n amnunta exterioare.
Din poemele fabulative cu elemente de figuraie din natur, capodopera rmne nsRiga
Crypto i lapona Enigel, balada nchipuit de Ion Barbu ca zis de un menestrel,la spartul nunii, n
cmar". Asistm de ast dat la o dram liric, a crei desfurare are loc n lumea vegetal a climatului
boreal, implicnd erosul n forma unei conjuncturi extraordinar plasticizate. Povestea nefericitului
Crypto, regele-ciupearc", este cntat cu o gingie plin de gravitate. Prad dragostei pentru mica
lapon Enigel, oprit ntr-un popas de noapte n poiana sa de muchi, n drumul cu renii spre punile de
mai la sud, Crypto o mbie s rmn acolo, n somn fraged i rcoare", departe de soarele de care el se
simte desprit, prin visuri sute, de mcel". Semnificativele versuri ale rspunsului, cu care Enigel i
respinge rugmintea, pentru c aspir cu ntreaga ei natur la solavitate, ne dau o imagine a nordului,
hibernnd cu cultul soarelui n suflet, de o putere expresiv adnc memorabil.

Principiul, pe care se structureaz arta poetic a lui Ion Barbu, n ultima etap de manifestare a
evoluiei sale apare enunat, aproape programatic, n versurile din bucata Joc secund ntr-un stil care
ajunge s-fie caracteristic ntregului ciclu, greu de descifrat prin natura excesiv sintetic a formulrii, prin
subiectivismul cu,totul arbitrar al analogiilor create, prin discontinuitatea imaginilor, prin opiunea pentru
cuvntul rar sau de specialitate matematic i uneori chiar prin tendina de a se da cuvintele n context un
alt sens dect acel pe care l au n uzul comun.

La 11 august 1961, moare la spitalul Vasile Roait" din Bucureti, bolnav de cancer la ficat.

Ermetismul su i-a ucis orice spontaneitate i i-a secat vna. De vocaie matematician, Ion Barbu s-a
folosit pentru ermetizarea primelor redactri de procesul matematic al substituirii. Se tie c n algebr,
cifra cantitativ e nlocuit cu un simbol calitativ. Cuvntul obscur la Ion Barbu este necunoascuta
algebric, prin care se substituie sensul clar, misterul.


















Dorin TUDORAN - biografie - (opera si scrierile)

n. 30 iun. 1945, Timisoara.

Poet, eseist si publicist.

Fiul lui Gheorghe Tudoran, prof. de lb. si literatura romana, si al Mariei (n. Ana).

A absolvit Liceul "Mihai Viteazul" (1963) si Facultatea de Filologie (1968), ambele din
Bucuresti. in 1986-1987 a beneficiat de o bursa de cercetator pe langa Univ. Catolica a Americii
din Washington, in domeniul literaturii universale si comparate. A debutat in Amfiteatru, in
1967, iar editorial, in 1973 cu Mic tratat de glorie (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor).
in 1971-1973 a fost redactor la Flacara, iar in perioada 1974-1980, redactor la Luceafarul, de
unde este concediat. in 24 iul. 1985, in conditii dramatice, dupa 40 de zile de greva a foamei,
paraseste Romania, imigrand in SUA. Dupa imigrare, este colaborator permanent al posturilor de
radio "Europa Libera" (1985-1987) si BBC (1985-1986), iar din 1987, pana in 1990, redactor la
"Vocea Americii". Din 1987 este cercetator asociat al Foreign Policy Research Institute,
Philadelphia, USA, iar din nov. 1993 este director pentru Romania si Moldova al Fundatiei
Internationale pentru sisteme electorale. in SUA a editat si condus doua importante rev. (in lb.
romana): intre 1987 si 1992 a fost redactor-sef al trimestrialului Agora (editat de Foreign Policy
Research Institute, avandu-1 ca director de onoare pe Eugen Ionesco), iar intre 1990 si 1992,
director al "revistei de informatie, opinie si comentarii" Meridian (sase aparitii pe an), in ambele
publicatii grupand semnaturi de prestigiu, romanesti si straine. in 1988 a fost editor onorific al
"East European Reporter", iar intre 1989 si 1992 a facut parte din Comitetul Executiv al PEN
CLUB-ului americam, sectia "scriitori in exil". Este membru al PEN CLUB-ului francez, din
1984, si al Acad. Americano-Romane a Artelor si Stiintelor, din 1986. in 1973 a primit Premiul
rev. Flacara, pentru reportaj, iar in 1974, Premiul rev. Ateneu, pentru acelasi gen. Pentru voi. de
poezii O zi in natura si Uneori, plutirea, ambele aparute in 1977, i s-a decernat Premiul Uniunii
Scriitorilor, iar in 1992 i se acorda, tot din partea Uniunii Scriitorilor, Premiul special. A
colaborat, in tara, la Flacara, detinand, cat timp a fost redactor al publicatiei rubrica de
comentarii critice Scriitori de azi, la Luceafarul (fiind titularul a doua rubrici - cronica de poezie
si interviuri), Romania literara (cronica dramatica), Amfiteatru, Vatra, Tribuna, Convorbiri
literare. Colaborator, dupa 1985, la numeroase publicatii si posturi de radio si TV din Occident si
SUA (The International Herald Tribune, The Christian Science Monitor, Partisan Review, Index
of Censorship, Journal of Democracy, Orbis, Kontinent, The Hartford Courant, UAlternative,
OostEuropa Verkenningen, Visions, International Television News, National Public Radio,
NBC, CBS, C-SPAN, CNN, Radio France Internationale, ARD etc). Conferentiar invitat a
numeroase univ. europene si americane, dupa exil. A mai publicat voi. de poezii Cantec de trecut
Akheronul (1975), Respiratie artificiala (1978) , Pasaj de pietoni (1979) si De buna voie,
autobiografia mea (1986), la Aarhus, Danemarca, doua voi. de interviuri (Biografia debuturilor,
1978 si Nostalgii intacte 1982), precum si doua voi. de reportaje si publicistica (Martori oculari,
1976, in colab. cu E. Seceleanu, si Adaptarea la realitate, 1982). in 1988 ii apare in lb. engleza
voi. de poeme Optional Future si eseul Frost or Fear? On the Condition of the Romanian
Intelectual. Premiul Uniunii Scriitorilor (1998). Poezia lui TUDORAN are un parcurs accidentat,
trecand prin succesive schimbari de formula si prin-tr-o radicala metamorfoza a principiului
poetic. Primele voi. cultiva o lirica de notatie senzoriala si de dictiune ritualica, pentru ca
ultimele sa converteasca lirismul intr-o transanta atitudine a constiintei. Limbajul ceremoni-alic
al primei etape devine in urmatoarea un limbaj de baricada, iar viziunea ce miza pe
transfigurarea si tran-scenderea realului, in prima faza, se transforma intr-una a cosmarului
existential imediat, poezia asumandu-si dramatic dreptul la riposta in fata terorii si ororii.

Evolutia lui T., de la poezia de incantatie la poezia de constiinta, n-a fost una lineara.
Poemele de inceput, grupate intr-o etapa de metamorfoze abrupte ale formulei si construite din
transparente si beatitudini, din senzatii matinale si dictie ceremonialica, nu sunt decat preludiul
unei poezii exasperante, de inervatie morala, devenita o replica la oroare si detracare. De la
poetica refugiului si a evanescentei poetul trece la cea a implicarii in imediat, transformand un
limbaj de matase intr-unui de smirghel si substituind o realitate conceputa ca utopie a
imaginarului cu o realitate asumata ca infern existential.

OPERA

Mic tratat de glorie, Bucuresti, 1973; Cantec de trecut Akheronul, Bucuresti, 1975;
Martori oculari in colab. cu Eugen Seceleanu, Iasi, 1976; Uneori,plutirea. Bucuresti, 1977; O zi
in natura, Bucuresti, 1977; Respiratie artificiala. Poeme pentru voci limpezi, Cluj-Napoca, 1978;
Biografia debuturilor, Iasi, 1978; Semne particulare, versuri, Bucuresti, 1979; Pasaj de pietoni.
Bucuresti, 1979; Nostalgii intacte, Bucuresti, 1982; Adaptarea la realitate, Cluj-Napoca, 1982;
De buna voie, autobiografia mea, Danemarca, 1986; Optional Future, Europa Media, Inc.,
Daphne, AL, (SUA, in lb. engleza), 1988; Frost or Fear? On the Condition ofthe Romanian
lntellectual, Europa Media, Inc., Daphne, AL (SUA), 1988; Ultimul turnir, antologie si pref.
de Mircea Mihaies, Timisoara, 1992; Kakistocratia, Chisinau, 1998; Onoarea de a intelege,
interviuri, Bucuresti, 1998.

REFERINTE CRITICE

L. Ulici, Prima verba, 1975; Al. Piru, Poezia romaneasca contemporana, II, 1975; L.
Raicu, Practica scrisului si experienta lecturii, 1978; P. Poanta, Radiografii, 1978; C. Regman,
Explorari in actualitatea imediata, 1978; M. Iorgulescu, Scriitori, D. Dimitriu, Ares si Eros,
1978; Gh. Girgurcu, Poeti romani de azi, 1979; Alex. Ruja, Valori lirice actuale, 1979; D.
Cristea, Faptul de a scrie, 1980; Al. Calinescu, in Convorbiri literare, 7, 1980; I. Simut, Diferenta
specifica, 1982; M. Dinu Gheorghiu, Reflexe conditionate, 1983; P. Poanta, Radiografii, II,
1983; E. Simion, in Literatorul, 28, 1992; V. Cristea, A scrie, a citi, 1992; M. Martin, in Vatra, 2,
1993; Monica Lovinescu, in Vatra, 2, 1993; V. Ierunca, in Vatra 2, 1993; Cornel Moraru, in
Vatra 2, 1993; I. Boldea, in Vatra 2, 1993; Al. Cistele-can, in Vatra 2, 1993;I. Negoitescu,
Scriitori contemporani, 1994; L. Ulici, Literatura romana contemporana, I, 1995; Ioana
Parvulescu, in Romania literara, nr. 43, 1996; A. Popescu, in Steaua, nr. 7-8, 1998; Gh. Grigur-
cu, in Romania literara, nr. 29, 1998; Alex. Stefanescu, ibidem, nr. 37, 1999.1. Boldea, in Vatra,
nr. 12, 1999.




Nicolae Iorga, biografie (1871 - 1940)

Nicolae Iorga (n.1871-d.1940), poet i
istoric romn
Nicolae Iorga (n. 17 ianuarie 1871, Botoani, d. 27 noiembrie 1940, Strejnic, judeul Prahova) a
fost un istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru,
parlamentar, prim-ministru, profesor universitar i academician romn. Dup cum a afirmat George
Clinescu, Iorga a jucat n cultura romneasc, n primele decenii ale secolului XX, rolul lui Voltaire.
Strmoii lui Nicolae Iorga se pare c erau de origine aromn, venii din zona Pindului, dei
istoricul nu s-a identificat niciodat explicit i fr echivoc cu aceast etnie. Prinii lui au fost Nicu Iorga,
avocat, i Zulnia Iorga, nscut Arghiropol. Numele de botez este Niculae, acesta fiind i motivul pentru
care, n majoritatea cazurilor, n timpul vieii s-a semnat N. Iorga. Numele Nicolae apare trziu i rar din
mna sa, fiind covritor folosit ulterior, la reeditarea scrierilor sale. Soia lui Nicolae Iorga a fost Catinca.
Dup studii elementare i gimnaziale n Botoani, termin Liceul Naional din Iai n 1888.
Absolv Universitatea din Iai ntr-un singur an cu diploma "magna cum laude". Continu studiile
universitare la Paris, Berlin i Leipzig, obinnd doctoratul (1893) la numai 23 de ani.
Iorga devine in 1893, la numai 23 de ani, membru corespondent al Academiei Romne. n 1894,
la 24 de ani, obine prin concurs catedra de istorie la Universitatea din Bucureti. Din 1911 este membru
activ al Academiei Romne. ncepnd din 1908 ine cursuri de var la Vlenii de Munte, judeul Prahova.
Dotat cu o memorie extraordinar, cunotea istoria universal i n special pe cea romn n cele
mai mici detalii. Nu este cu putin s-i alegi un domeniu din istoria romnilor fr s constai c Nicolae
Iorga a trecut deja pe acolo i a tratat tema n mod fundamental. n timpul regimului comunist opera sa
istoric a fost n mod contient ignorat, istoria Romniei fiind contrafcut n concordan cu vederile
regimului de ctre persoane aservite acestuia. Iorga a fost autor al unui numr uria de publicaii, cel mai
mare poligraf al romnilor: circa 1.250 de volume i 25.000 de articole.
Opera sa istoric cuprinde diverse domenii: monografii de orae, de domnii, de familii, istoria
bisericii, a armatei, comerului, literaturii, tipriturilor, a cltorilor n strintate etc. Cteva din publicaiile
mai importante: Studii i documente cu privire la istoria romnilor, n 25 volume (1901-1913), Istoria
imperiului otoman n 5 volume. Ca literat, Nicolae Iorga a scris poezii, drame istorice (nvierea lui tefan
cel Mare, Tudor Vladimirescu, Doamna lui Eremia, Sfntul Francisc din Asisi i altele), volume
memorialistice (Oameni cari au fost, O via de om, aa cum a fost). Iorga este autorul a 1003 volume,
12755 articole, 4963 recenzii.
n 1903 a preluat conducerea revistei Smntorul.
Ca om politic, a fost co-fondator al Partidului Naionalist-Democrat, n anii 1931-1932 Prim-
ministru i Ministru al Educaiei Naionale. Membru al parlamentului n mai multe legislaturi, Iorga era un
reputat orator, temut de adversarii si politici.
Nicolae Iorga a fost fondatorul (1920) i director al colii Romne din Paris("Fontenay-aux-
Roses"). A editat i condus numeroase ziare i reviste ("Neamul romnesc", "Revista istoric", "Revue
Historique du Sud-Est-Europen", "Floarea darurilor" etc.).
mpreun cu un grup de profesori, fizicieni i ali oameni de tiin a ajutat la pornirea micrii de
cercetai din Romnia i la dezvoltarea organizaiei Cercetaii Romniei.
Nicolae Iorga a avut un sfrit tragic, fiind ridicat de la vila sa din Sinaia i asasinat la 27
noiembrie 1940 de ctre legiunea decapitat. Conducerea decapotat a Grzii de Fier l considera
responsabil de uciderea Cpitanului, Corneliu Zelea Codreanu n timpul regimului de autoritate
monarhic a regelui Carol al II-lea, cnd n urma unei scrisori deschise adresate de Codreanu ctre Iorga,
acesta fiind i consilier regal, i-a intentat proces i liderul legionarilor a fost condamnat pentru calomnie.
Ulterior, Codreanu a fost asasinat din ordinul regelui, nscenndui-se o evadare. Dup aflarea vetii
despre asasinarea lui Iorga, 47 de universiti i academii din ntreaga lume au arborat drapelul n bern.






















EUGEN SIMION (Fis biografic)
(n. 25 mai 1933, Chiojdeanca, Prahova) este critic i
istoric literar, editor, eseist, profesor universitar romn,
membru titular al Academiei Romne i preedinte al
acestui for din 1998 pn n aprilie 2006


Anii de formare
Este fiul Sultanei (n. Moise) i al lui Dragomir Simion, moneni avnd o ascenden
ardeleneasc. A fost cstorit cu Adriana Manea (19572006) i are o fiic. A studiat la Liceul
Sfinii Petru i Pavel din Ploieti, devenit Liceul I.L.Caragiale, astzi Colegiul National
I.L.Caragiale din Ploieti, unde a fost coleg cu Nichita Stnescu. ntre 1952 i 1957 a urmat
cursurile Facultii de Litere a Universitii din Bucureti. Printre profesorii si se
numrau Tudor Vianu, G. Clinescu, Alexandru Rosetti i Iorgu Iordan. A obinut titlul de doctor
n tiine filologice cu teza Eugen Lovinescu, scepticul mntuit, condus de profesorul erban
Cioculescu (1969).
Activitatea profesional
Dup absolvirea facultii, a devenit cercettor la Institutul de Istorie i Teorie Literar
G. Clinescu al Academiei Romne (1957-1962), lucrnd n colectivul Eminescu, condus
de Perpessicius. n perioada 1962-1968 a fost redactor al Gazetei literare. ntre anii 1964-
1971 a fost lector universitar la Catedra de Istoria literaturii romne, Facultatea de
Litere, Universitatea Bucureti. A funcionat apoi, ntre anii 1970-1973, ca lector invitat de limba
romn la Universitatea Sorbonne (Paris - IV), apoi a obinut o burs de studii n Republica
Federal Germania (1974). Din 1971 a devenit confereniar universitar, iar din 1990profesor
universitar al Facultii de Litere de la Universitatea din Bucureti. Din 2006 este director
general al Institutului de Istorie i Teorie Literar G. Clinescu din Bucureti.
Activitatea cultural i publicistic
A debutat publicistic cu un articol despre Caietele Eminescu n revista Tribuna (1958).
A nceput s colaboreze frecvent la revistele Gazeta literar, Contemporanul i Viaa
romneasc. Din 1968 a colaborat sptmnal la Romnia literar i din1991, la Literatorul.
Din 1983 este redactor al revistei Caiete critice, revist de critic i teorie literar, iar din 1990,
director al publicaiei. n 1993 a devenit membru al Academiei Romne. n anul 1998 a fost ales
preedinte al Academiei Romne. Doctor Honoris Causa al universitilor
din Iai, Galai, Trgovite, Arad i al Universitii Vasile Alecsandri din Bacu. n 2006 i-a
ncheiat mandatul de preedinte al Academiei Romne. n prezent este preedintele Seciei de
Filologie i Literatur a Academiei Romne. A scris n mod regulat la ziarul Ziua. A publicat
peste 3.000 studii i articole n reviste de specialitate. Este coordonatorul Dicionarului general
al literaturii romne, vol. I-VII, 2004-2009, un eec critic pe msura ambiiei, care a fost atacat
pentru multiplele neajunsuri.
[1][2][3]
Din 2005, sub numele Ariergarda avangardei, ine o rubric
permanent n revista Cultura. Este preedintele Fundaiei Naionale pentru tiin i Art i
coordonator al seriei Opere fundamentale.
Opera
Proza lui Eminescu, 1964
Orientri n literatura contemporan, 1965
Eugen Lovinescu, scepticul mntuit (Eugen Lovinescu, the Redeemed
Skeptic), 1971 (ediia a doua, 1994)
Scriitori romni de azi, I, 1974 (ediia a doua, 1978)
Scriitori romni de azi, II, 1977
Timpul tririi, timpul mrturisirii. Jurnal parizian, 1977, (a doua ediie, 1979, a treia
ediie, 1986), a patra ediie, 1999, 1983 ediia n limba maghiar
Dimineaa poeilor, 1980, (a doua ediie, 1995, a treia ediie, 1998)
[4]

ntoarcerea autorului, 1981; ediia a II-a, 1993); ediia a III-a, 2005
Scriitori romni de azi, III, 1983
Sfidarea retoricii. Jurnal german, 1985, ediia a II-a, 1999
Scriitori romni de azi, IV, 1989
Moartea lui Mercutio, 1993
Limba matern i limba poeziei - Cazul Christian W. Schenk, colecia Phoenix 1993
Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994
Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995
Fragmente critice, I, Scriitura public, scriitura taciturn, 1997
Fragmente critice, II, Demonul teoriei a obosit, Fundaia Scrisul Romnesc & Univers
Enciclopedic, 1998
Fragmente critice, III, Fundaia Scrisul Romnesc & Univers Enciclopedic, 1999
Clasici romni, I, Grai i Suflet & Cultura Naional, 2000
Fragmente critice, IV, Univers Enciclopedic, 2000
Ficiunea jurnalului intim, vol. I-III, Editura Iri & Univers Enciclopedic, 2001
Genurile biograficului, Univers Enciclopedic, 2002; ed. a II-a, Fundaia Naional pentru
tiin i Art, 2008
Mircea Eliade, nodurile i semnele prozei, ediia a II-a, Univers Enciclopedic, 2005, ediia a
III-a, Junimea, 2006
Tnrul Eugen Ionescu, Fundaia Naional pentru tiin i Art, 2006;
[5]
Editura Muzeului
Literaturii Romne, 2009
Ion Creang. Cruzimile unui moralist jovial, Iai, Princeps Edit, 2011
[6]

Cri traduse n limbi strine
lmnyek kora, vallomsok kora. Prizsi napl, 1983
Imagination and Meaning. The Scholarly and Literary Worlds of Mircea Eliade, (coautor),
The Seasbury Press, New York, SUA, 1984
Die Mitte der Aufstze zu Mircea Eliade (coautor), Suhrkamp Verlag, Frankfurt, Germania,
1984
The Return of the Author, Northwestern University Press, Evanston, Illinois, SUA, 1996
Le Retour de l'Auteur, L'Ancrier Editeur, Strassbourg, Frana, 1996
Mircea Eliade, Spirit of Amplitude, East European Monographs, SUA, 2001
Mircea Eliade, romancier, Paris, Oxus, 2004
Ediii
Mihai Eminescu, Proz literar, 1964 (n colaborare cu Flora uteu)
Mihai Eminescu, Poezii, 1991
E. Lovinescu, Scrieri, vol. I-IX, 1969-1982
Lucian Blaga, Ce aude unicornul, 1975
Mircea Eliade, Proz fantastic, vol. I-V, 1991-1992
Tudor Vianu, Cunoaterea de sine, 1997; reed. 2000
G. Clinescu, Fals jurnal, 1999
Referine critice
Ion Simu, Incursiuni n literatura actual, Oradea, Editura Cogito, 1994, p. 187-200
Dicionarul esenial al scriitorilor romni, Bucureti, Editura Albatros, 2000, p. 754-758
Andrei Grigor, Eugen Simion (monografie, antologie comentat, receptare
critic), Braov, Editura Aula, 2001
Alex. tefnescu, Eugen Simion, n Romnia literar, 2002, nr. 17, 18
Eugen Simion 70. Manual de trudire a cuvntului, Bucureti, Editura Univers Enciclopedic,
2003
Dicionarul general al literaturii romne, vol. VI, S-T, Bucureti, Editura Univers
Enciclopedic, 2007, p. 205-211
Iordan Datcu, Marile proiecte, n Romnia literar, 2008, nr. 20






Anton HOLBAN - biografie - (opera si scrierile)

n. 10 febr. 1902, Husi - m. 15 ian. 1937, Bucuresti.

Prozator

Fiul lui Gh. Holban, ofiter, si al Antoanetei (n. Lovinescu).
Nepot al lui E. Lovinescu. Studii de franceza la Univ. din Bucuresti;
studii la Sor-bona (1926-1928) in vederea unei teze de doctorat
despre Barbey d Aurevilly, proiect nerealizat. Prof. de franceza la
Galati (1928-1932) si Bucuresti (din 1932).

Debuteaza, in 1924, la rev. lui Liviu Rebreanu, Miscarea
literara. Bogata activitate publicistica (eseuri, recenzii, cronici literare, muzicale, plastice, note
de calatorie etc.) la Sburatorul, Viata literara, Rampa, Vremea, Azi, Critica (apoi Critica
actualtatii), Romania literara etc. Membru, in 1926, in comitetul de redactie al rev. Sburatorul.
Debut editorial cu Romanul lui Mirel (1929; fragmente din carte apar in Gazeta literara, cu o
prezentare de E. Lovinescu). Vor urma: O moarte care nu dovedeste nimic (1931), Parada
dascalilor (1932), Ioana (1934). Postum, apar nuvelele din Halucinatii (1938) si romanul
(pregatit pentru publicare in 1926) Jocurile Daniei (1971). A comentat in mai multe randuri, cu
aplicatie si patrundere, opera Hortensiei Papadat-Bengescu si a lui Marcel Proust (de altfel,
contributia sa la exegeza romaneasca a lui Proust este dintre cele mai importante). HOLBAN
este prin excelenta romancierul (auto)analist, teoretician si practician (ca si Camil Petrescu) al
persoanei intai, insistand in disecarea starilor sufletesti tulburi si chinuitoare, facand radiografia
geloziei si hartuindu-si eroul intre doua obsesii fundamentale: iubirea si moartea. Premiul Soc.
Scriitorulor Romani (1934).

Temperamental, HOLBAN era un romantic, prin obsesia singuratatii, a mortii, prin vocatia
nefericirii; ca romancier, este insa un modern, si nu numai la nivelul scriiturii sau al compozitiei,
ci si prin cultul autenticitatii, precum si prin tehnica analizei psihologice. El este un produs si un
exponent al unui moment anume din evolutia romanului romanesc, al unui anumit climat care a
facut posibila aparitia unor carti ca Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi. Ioana,
intamplari in irealitatea imediata. Adela, Ambigen etc. Zeii tutelari ai acestor opere sunt Proust,
Gide, Hortensia Papadat-Bengescu; este o literatura (inegala in realizari, fireste) a experientelor
asumate sau provocate, a marilor nelinisti existentiale, a trairilor febrile si tragice, a
intelectualilor chinuiti de intrebari fundamentale, a dramelor cunoscute in decor citadin.
HOLBAN considera ca "este mai normal sa profiti in scris a-ti face portretul interior si a cauta
sa-ti prelungesti existenta", caci "arta este un rezultat al experientei trairii noastre".


OPERA

Romanul lui Mirel, Bucuresti, 1929; O moarte care nu dovedeste nimic, Bucuresti, 1931
(alte ed.: 1938; 1972; ed. ingrijita de Elena Beram, 1974); Parada dascalilor, Bucuresti, 1932;
Ioana, Brad, 1934; Halucinatii, Bucuresti, 1938; Parada dascalilor, pref. de Paul Georgescu,
Bucuresti, 1958; Opere, I-III, ed. ingrijita si studiu introductiv de Elena Beram, Bucuresti, 1970-
1975; Jocurile Daniei, ed. ingrijita de N. Florescu, Bucuresti, 1971; Bunica se pregateste sa
moara, ed. ingrijita, pref. si tabel cronologic de Elena Beram, Bucuresti, 1971; Nuvele, antologie,
postfata si bibliografie de Al. Calinescu, Bucuresti, 1976; Pseudojurnal, corespondenta, acte,
confesiuni, ed. ingrijita de Ileana Corbea si N. Florescu, pref. si note de N. Florescu, Bucuresti,
1978; Romane, I-II, ed. ingrijita de Elena Beram si N. Florescu, antologie si repere istorico-
literare alcatuite in redactie de Mihai Dascal, Bucuresti, 1982; Ioana, pref. si bibliografie de Al.
George, Bucuresti, 1984; Jocurile Daniei. O moarte care nu dovedeste nimic. Ioana, Bucuresti,
1985; O moarte care nu dovedeste nimic. Jocurile Daniei, postfata si bibliografie de M.
Mangiulea, Bucuresti, 1987; O moarte care nu dovedeste nimic, text stabilit si revazut de Elena
Beram, postfata de N. Florescu, tabel cronologic de Elena Beram si N. Florescu, Bucuresti, 1992;
O moarte care nu dovedeste nimic, ed., pref. si curriculum vitae de T. Var-golici, Bucuresti,
1995; Opere, I, ed. de Elena Beram, cronologia vietii si operei de Elena Beram si N. Florescu,
Bucuresti, 1997.

REFERINTE CRITICE

E. Lovinescu, Istoria literaturii romane contemporane (1900-1937), 1937; G. Calines-cu,
Istoria; P. Constantinescu, Scrieri, II, 1967; S. Cioculescu, Aspecte; VI. Streinu, Pagini, I; Ov. S.
Crohmalniceanu, Literatura, I; L. Petrescu, Realitate si romanesc, 1969; Al. Calinescu, Anton
Holbau - complexul luciditatii, 1972; Al. Protopopescu, Romanul psihologic romanesc, 1978; N.
Manolescu, Arca, II; A. Sasu, in Studii de sociologie a romanului, 1982; M. Zamfir, in Viata
Romaneasca, nr. 8, 1982; Al. Calinescu, in Convorbiri literare, nr. 12, 1983; Monica Spiridon, in
Limba si literatura, nr. 2, 1983; V. Anania, Rotonda plopilor aprinsi, 1983; N. Florescu,
Profitabila conditie, 1983; Gh. Lazarescu, Romanul de analiza psihologica in literatura romana
interbelica, 1983; C. Trandafir, Dinamica valorilor literare, 1983; Silvia Urdea, Anton
Holban sau imaginatia ca destin, 1983; Mariana Vartic, Anton Holban si personajul ca actor,
1983; I. Vlad, Lectura romanului, 1983; C. Braga, in Echinox, nr. 1-2, 1984; N. Manolescu, in
Romania literara, nr. 12, 1984; D. C. Mihailescu, in Steaua, nr. 2, 1984; A. Sasu - Mariana
Vartic, Romanul romanesc, II; M. Zamfir, in Cahiers roumains d etudes litteraires, nr. 3, 1988;
M. Mangiulea, Introducere in opera lui Anton Holban, 1989; Romanita Constantinescu, in
Romania literara, nr. 12, 1995; A. Sasu - Mariana Vartic, Dramaturgia romaneasca, III; Alex.
Ruja, in Orizont, nr. 9, 1998; Z. Ornea, in Romania literara, nr. 16, 1998.










MARIN PREDA (Fi biografic)

Marin Preda (n. 5 august 1922, Silitea-Gumeti, judeul
Teleorman d. 16 mai 1980, Mogooaia) a fost un nuvelist,
romancier, scriitor i director de editur romn.
La 5 august 1922, n comuna Silitea-Gumeti, plasa Balaci,
judeul Teleorman, se nate Marin Preda, fiu al lui Tudor
Clrau, de profesie plugar, i al Joiei Preda. Copilul va
purta numele mamei, ntruct prinii nu ncheiaser o cstorie
legal, numai astfel Joia Preda putea primi pensie n continuare
ca vduv de rzboi. Joia venea cu dou fete din prima
cstorie: Mria i Mia (Tita). Tudor Clrau avea i el trei
biei cu prima soie care-i murise. Copilul Marin Preda i
petrece copilria n aceast familie numeroas care n ciuda
celor dou loturi de pmnt primite la mproprietrire nu
este lipsit de griji.
n septembrie 1929, nvtorul Ionel Teodorescu l nscrie pe Marin Preda n clasa I, ns
tatl, care i-a dat copiii la coal numai la vrsta de 8 ani, nu-l las s frecventeze. Anul urmtor
este renscris n clasa I, la coala primar din satul natal. Dar, ca n orice familie de la ar,
copilul particip i la treburile gospodreti (pzitul vitelor, munca la cmp), ceea ce face ca n
primele clase s absenteze adesea de la coal. Dar treptat-treptat, se dovedete printre elevii cei
mai buni din seria sa, obinnd premiul cu coroni (scen evocat n Moromeii).
Anul 1933 1934 (clasa a IV-a) este unul dintre cei mai grei din viaa colarului: tatl nu-i mai
poate cumpra cri i se mbolnvete de malarie. nvtorul i arat mult bunvoin, l ajut
s termine anul colar i-i mprumut cri. Cnd nu gsete cri noi n sat, merge s mprumute
n comunele vecine: Cum adic exclamase odat tatl surprins s faci treizeci de kilometri
pn la Recea, dup o carte, domnule?! Dar ce, e aurit? i s-l fi pus la o treab mai mic
dect asta, ar fi ieit glgie mare. Cu rugmini repetate i insistene, obine de la mama sa
promisiunea c l va convinge pe tatl su s-l dea la coala de nvtori.
ntre 1934 1937 urmeaz clasele V VII, avndu-l ca nvtor pe Ion Georgescu din Balaci,
un sat vecin. Dasclul i va reaminti la btrnee c elevul Marin Preda era un vistor n
clas, dar se descurca bine, la scris, la o tem dat despre Unirea Principatelor fcnd o
lucrare senzaional.
Termin clasa a VII-a cu media general 9,78. Examenul pentru obinerea certificatului
de absolvire a apte clase l susine la coala de centru din Ciolneti (o comun la zece
kilometri distan de Silitea-Gumeti). La 18 iunie i se elibereaz certificatul nr. 71 de absolvire
a apte clase primare, cu media general pe obiecte 9,15.
n 1937, evitnd coala Normal din Turnu-Mgurele (pe atunci, reedina judeului
Teleorman), unde taxele erau prea mari, se prezint la coala Normal din Cmpulung-Muscel,
dar este respins la vizita medical din cauza miopiei. Tatl intenioneaz acum s-l dea la o
coal de meserii. Intervine ns salvator librarul Constantin Pun din Miroi, de la care elevul
Marin Preda i procura cri, i l duce la coala Normal din Abrud, unde reuete la examenul
de burs cu nota 10. Se integreaz vieii de normalist internist, este mulumit de profesori, se
mpac bine cu colegii ardeleni i petrece vacana de iarn a anului 1939 la un coleg din Abrud.
n toamna lui 1939 este transferat la coala Normal din Cristur-Odorhei, unde i continu
studiile nc un an. Ca i la Abrud, a manifestat un interes deosebit pentru istorie, romn i chiar
matematici. n edinele Societii literare din coal este remarcat de profesorul Justin Salaniu,
care i prezice c va ajunge un mare scriitor, n cadrul societii scrie i citete cteva schie.
O compunere care avea ca erou chiar pe tatl su, aleas pentru a fi publicat n revista colii
rmne nepublicat, revista preconizat nu mai apare datorit evenimentelor dramatice care vor
urma. Cei trei ani de via transilvan vor fi evocai n Viaa ca o prad i n Cel mai iubit
dintre pmnteni. n 1940, n urma Dictatului de la Viena, elevul Preda Marin primete o
repartiie pentru o coal similar din Bucureti.
n ianuarie 1941 asist la tulburele evenimente ale rebeliunii legionare i ale reprimrii ei
de ctre Ion Antonescu. Intr n contact cu refugiaii ardeleni i se ntlnete cu silitenii lui
stabilii n Bucureti. Toate acestea vor fi evocate peste trei decenii nDelirul i n Viaa ca o
prad.
La sfritul anului colar 1940-1941 (urmat i cu ajutorul directorului colii), susine examenul
de capacitate, ns datorit greutilor materiale se hotrte s renune la coal.
n timpul verii nu mai revine n sat: Aveam impresia c dac m ntorc, n-o s mai pot pleca.
Nereuind s publice nimic i nici s-i gseasc o slujb, Marin Preda o duce din ce n ce mai
greu: Mi-e imposibil s-mi amintesc i s neleg cum am putut tri, din ce surse, toat toamna
i toat iarna lui 41-42. Doar lucruri fr legtur, nefireti N-aveam unde dormi, era
lapovi prin tot Bucuretiul, i umblam fr oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de
Est. Toat ziua i toat noaptea. Uneori mai trgea la fratele su Nil, ntr-o mansard
minuscul undermnea pierdut ceasuri ntregi, cu coatele sub ceaf.
n volumul colectiv de versuri Srm ghimpat, Geo Dumitrescu include poezia ntoarcerea
fiului rtcit de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obine viz pentru tiprire. Tot prin
intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul Timpul, n 1941.
n aprilie 1942 debuteaz cu schia Prlitu n ziarul, la pagina literar Popasuri, girat de
Miron Radu Paraschivescu. Debutul la 20 de ani i d ncredere n scrisul su, publicnd n
continuare schiele i povestirile: Strigoaica, Salcmul, Calul, Noaptea, La cmp.
n septembrie prsete postul de corector la Timpul. Pentru scurt timp este angajat
funcionar la Institutul de statistic. La recomandarea lui E. Lovinescu, poetul Ion Vinea l
angajeaz secretar de redacie la Evenimentul zilei.
ntre 1943-1945 este luat n armat, experien descris n operele de mai trziu, n
romanele Viaa ca o prad i Delirul. n 1945 devine corector la ziarul Romnia liber. n
1956 primete Premiul de Stat pentru romanul Moromeii. Un an mai trziu, n 1957, scriitorul
efectueaz o excursie n Vietnam. La ntoarcere, se oprete la Beijing. n 1954 se cstorete cu
poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorat
n 1959. S-a recstorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat n Frana la nceputul anilor
70. Cu cea de-a treia soie, Elena, a avut doi fii: Nicolae i Alexandru. Apoi din 1952 devine
redactor la revistaViaa raomneasc.
n 1970 traduce n colaborare cu Nicolae Gane romanul lui Fiodor
Dostoievski: Demonii. Romanul su, Marele singuratic, primete premiul Uniunii Scriitorilor pe
anul 1971.
n 1974 este ales membru corespondent al Academiei Romne.
Apare ediia a doua a romanului Marele singuratic n 1976, iar n 1977 public Viaa ca o prad,
un roman autobiografic amplu care are drept tem principal cristalizarea contiinei unui artist.
n 1980, la editura pe care o conducea, public ultimul su roman: Cel mai iubit dintre
pmnteni. O lun mai trziu este ales deputat n Marea Adunare Naional.
Pe 16 mai 1980 moare la vila de creaie a scriitorilor de la Palatul Mogooaia. Fratele
scriitorului, Saie, crede c a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS romn ar
fi disprut. Familia sa este convins c moartea sa fulgertoare are o legtur cu publicarea
romanului Cel mai iubit dintre pmnteni i a survenit n condiii oculte.
VASILE VOICULESCU (Fis biografic)

Vasile Voiculescu (pseudonimul lui Vasile Voiculescu,
n. 27 noiembrie 1884, Prscov, Buzu, Romnia - d. 26
aprilie1963, Bucureti, Romnia) a fost un scriitor
i medic romn. n domeniul literar s-a distins n principal ca poet
i prozator (a fost i dramaturg).
Vasile Voiculescu s-a nscut n comuna Prscov, judeul Buzu,
ca fiu al lui Costache Voicu (ulterior scriitorul luand numele de
Voiculescu), gospodar cu stare, i al Sultanei (nscut Hagiu),
fiica unui negustor. coala a nceput-o n satul Plecoi, Buzu n
1890. Cursul primar l-a absolvit la Buzu. A urmat studii liceale
la Liceul Alexandru Hjdeui apoi la Liceul Gheorghe
Lazr din Bucureti. Preocupat de materialism, pozitivism i
evoluionism, i citete peLittr Claude Bernard, Auguste Comte, Darwin i Spencer. Studiaz opera
lui Wundt, Harald Hffding, Pierre Janeti W. James, fiind atras de psihopatologie i psihofizic.
Studiile universitare le-a nceput la Facultatea de Litere i Filosofie din Bucureti (1902 - 1903) i le-
a continuat laFacultatea de Medicin, n 1903. Doctoratul n medicin l-a obinut n 1910.
S-a cstorit cu Maria Mittescu, student la medicin, cunoscut din satul su natal, Prscov. I-a
dedicat poezii i scrisori de dragoste. Voiculescu a debutat n Convorbiri literare (1912). A practicat
medicina la ar. n timpulPrimului Rzboi Mondial a fost medic militar la Brlad, unde a participat la
serile culturale ale lui Vlahu. Editorial, a debutat cu volumul Poezii (1916). Din acelai an a
colaborat la Flacra lui C. Banu, la recomandarea luiMacedonski. A primit Premiul Academiei pentru
volumul Din ara zimbrului i alte poezii (1918).
A fost membru titular al Academiei de tiine din Romnia ncepnd cu 21 decembrie 1935.
El a decedat n anul 1963. La Prscov exist Casa Memorial Vasile Voiculescu.
nceputurile poetice ale lui Vasile Voiculescu au stat sub influena poeziei lui Vasile
Alecsandri, Alexandru Vlahu, George Cobuc. Lirica sa din perioada interbelic se distinge
prin puternice accente religioase, generate de convingerea c exist Dumnezeu. Ea se nscrie
n curentul tradiionalismului interbelic, care se va transforma n poezia gndirist. nclinaia spre
teluric i elementar, spre sentimentul religios, este transpus n simboluri i alegorii. Apar treptat
semnele expresionismului: tumultul vieii pulsnd n vegetaia din jur, sufletul devine spaiul unor
frmntri ca n pragul apocalipsului. Temele religioase preferate sunt Naterea, venirea
Magilor, moartea Mntuitorului. n volumul Poeme cu ngeri sunt foarte multe prezene angelice,
ntreg universul poetic e cuprins de aceast hierofanie.
Devine medic i doctor n medicin la Bucureti, ine la radio o serie de conferine de medicin
pentru rani (emisiuni renumite), dar pasiunea pentru scris se amplific. A scris i povestiri
fantastice. n proz i apar postum Capul de zimbru,Ultimul Berevoi, ambele volume de povestiri;
romanul Zahei orbul i Teatru, unele dintre povestiri au fost scrise n perioada cnd a fost exclus
din viaa literar, iar din dramaturgie ntre altele: Duhul pmntului, Demiurgul, Gimnastic
sentimental,Pribeaga.
n 1941 i-a fost conferit Premiul Naional de poezie.

Opera
Ultimul Berevoi, s.d., 1966
Poezii, Bucureti, Editura pentru literatur, 1964;
Din ara zimbrului, Brlad (1918)
Prga, Editura Cartea romneasc, (1921)
Poeme cu ngeri, Editura Cartea Vremii, (1927)
Destin, Editura Cartea romneasc, (1933)
Urcu (poeme), Fundaia pentru literatur i art, (1937)
ntrezriri (poeme), Fundaia pentru literatur i art, (1939)
Ultimele sonete nchipuite ale lui Shakespeare n traducere imaginar de Vasile Voiculescu,
Bucureti, Editura pentru literatur, (1964).
Zahei orbul, Cluj, Dacia, 1970.

Proz
Capul de zimbru, nuvele postume, 1966
Ultimul berevoi, nuvele postume, 1966
Zahei orbul, roman elaborat intre 1947- 1958 dar publicat postum, 1966
Dramaturgie
volumul Duhul pmntului, coninea piesele Umbra i Fata ursului
Demiurgul, 1943
Gimnastic sentimental, 1972
Pribeaga





Marin Sorescu, biografie (1936 - 1996)

Marin Sorescu, poet romn
Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist i traductor. Operele lui au fost traduse
n mai mult de 20 de ri, totaliznd peste 60 de cri aprute n strintate. S-a fcut remarcat i
prin preocuparea pentru pictur, deschiznd numeroase expoziii n ar i n strintate. Fr a se
nscrie ntr-un partid politic dup Revoluia romn din 1989, a ocupat funcia de Ministru al
Culturii n cadrul cabinetului Nicolae Vcroiu (25 nov. 1993 - 5 mai 1995).
coala primar o face n comuna natal. ncepe liceul "Fraii Buzeti", Craiova, transferat
apoi la coala Medie Militar Predeal, absolvit n 1954. Mai apoi face facultatea de Filologie
din Iai (1955-1960). Stabilit la absolvire n Bucureti, cu o ascensiune rapid n lumea literar,
ca poet, romancier, dramaturg, eseist.
Este considerat unul dintre cei mai mari scriitori romni contemporani. Marin Sorescu
(poet, dramaturg, prozator, eseist i traductor) a fost cunoscut n timpul vieii (1936-1996) pe
aproape toate continentele planetei. Operele lui au fost traduse n: SUA, Canada, Mexic, Brazilia,
Columbia, India, Anglia, Germania, Franta, Grecia, Suedia, Italia, Olanda, Spania, Portugalia,
China, Singapore, Rusia, Cehia, Slovacia, Serbia, Macedonia, Bulgaria .a., totaliznd peste
aizeci de cri aprute n strintate.

A publicat primul su volum ("Singur printre poei") n 1964 i de atunci a impus un stil
degajat, uor ironic, fantezist (care atenueaz reflecia grav), deconcertant, de multe ori feroce
n profundul sau sim critic. Sunt foarte cunoscute i volumele din ciclul "La lilieci", un univers
poetic pornind de la un cimitir ce poart acest nume. Ideea i-a venit lui Marin Sorescu n
momentul n care acesta se afla cu o burs n SUA la Universitatea din Iowa cnd i-a czut n
mn un volum al poetului american, Edgar Lee Masters intitulat Spoonriver, construit n acelai
mod.

Ca dramaturg, Sorescu este autorul unei capodopere, "Iona", care mpreun cu alte piese
ale sale, figureaz n repertoriul multor teatre din lume. Creaia sa dramaturgic poate fi
considerat i ea ca fiind excepional: "Iona", "Paracliserul", "Matca", "Exist nervi", "A treia
eap", "Rceala".
Piesele sale s-au bucurat de o primire excepional, fiind traduse i prezentate pe scene din
Paris, Zrich, Tampere, Berna, Copenhaga, Geneva, Napoli, Helsinki, Dortmund, Varovia i
Port-Jefferson (SUA).

Marin Sorescu a fost membru al Academiei Romne, al Academiei Mallarm din Paris, al
Academiei Europene de tiin i Art din Veneia, al Academiei de Arte, tiin i Profesii din
Florena. A condus revista literar "Ramuri" i a fost preedintele Uniunii Scriitorilor din
Craiova.
Critici de talie internaional au opinat c a fost unul dintre cei mai reprezentativi poei
contemporani ai lumii, nominalizat pentru Premiul Nobel pentru literatur. n ar i-au fost
decernate cele mai nalte distincii: Premiul Academiei (de dou ori), Premiul Uniunii Scriitorilor
(de ase ori).

Dintre premiile internaionale citm: Premiul Herder, Viena, 1991; Medalia de Aur pentru
poezie "Ospiti Napoli", 1970; Premiul "Fernando Riello", Madrid 1983; Premiul"Felix
Romuliana", Belgrad 1994.
n Romnia Marin Sorescu ocup un loc important n programa colar, att n
nvmntul precolar, prin crile sale pentru copii, ct i n nvmntul primar i liceal i n
Facultile de Filologie.

A murit n anul 1996, la Bucureti.
La moartea lui au rmas n manuscris cincisprezece volume inedite, poezie, eseu, jurnal,
roman. Cunoscut i prin preocuparea sa pentru grafic i pictur (a avut mai multe expoziii n
ar i strintate), n urma lui au rmas opere care vor fi reproduse n cataloage.