Statusurile sociale si rolurile sociale in relatia medic pacient

In societatea actuala, medicul are un status extrem de inalt,

diferentiindu-se prin nivelul de formatie abstracta si
specializata, prin orientarea spre profesie, prin
recunoasterea autoritatii depline asupra bolii si monopolul
asupra tratamentului. Monopolul asupra activitatii proprii ii
diferentiaza net pe medici de alti profesionisti, dobandind
astfel si o autonomie extrema asupra controlului si
exercitiului meseriei. Statusul social al medicului este
perceput de catre masa larga de persoane in asociere cu
valori precum: putere, cunoastere, devotament, eroism,
putere de sacrificiu.
Intervenind in situatiile de criza, medicul apare intr-o tripla
ipostaza, de om care:
- alina suferinta
- vindeca boala
- salveaza viata bolnavului
Medicul dobandeste puteri magice, pr 656g64g ecum
samanii, devenind un persona cu puteri si drepturi
inaccesibile muritorilor de rand. Statusul inalt al medicului
provine din duritatea si frustarea inregistrate pe parcursul
pregatirii profesionale indelungate. !otodata, la acest lucru
contribuie si apartenenta sa la clase sociale superioare care
se datoreaza costurilor mari de instruire.
"olul social al medicului este asociat statusului sau si este
caracterizat de cinci trasaturi principale #!. $arsons, %&56':
- competenta te(nica determinata de continutul te(nic
al stiintei medicale si prioritara in infaptuirea eficienta a
actului medical. )ste asimilata inca de la inceputul
studiilor si se probeaza prin concursuri si examene si
atestata de titlul profesional. *nul dintre atributele sale,
intalnit cel mai des in cazul medicilor generalisti, este
minima competenta in maximum de domenii medicale.
+ompetenta te(nica presupune si cunoasterea unor
notiuni non-medicale, care au insa implicatii profesionale
ori socio-administrative pentru bolnav #drepturi materiale
si legale, pensionari, protectie impotriva noxelor, etc.'
- universalismul care presupune existenta unei relatii
cu pacientul bazate pe reguli formale si nu pe legaturi
personale, neputand face nici un fel de discriminare in
acest sens. )xista insa si exceptiile care confirma regula:
%. medicina de campanie in care asistenta medicala se
acorda cu precadere gradelor superioare
,. presiunile de natura sociala cu privire la ingriirea
unor personae c(eie in viata politica ori socio-
economica
-. cabinetele si clinicile particulare
- specificitatea functionala privind ingriirea sanatatii si
rezolvarea cazurilor de boala, care presupune actiunea
cu miloace si te(nici specifice #te(nice, psi(ologice,
psi(iatrice, etc.' si fara a interveni in alte aspecte ale
vietii pacientului.
- neutralitatea afectiva care impune un existenta unei
relatii obiective si fara implicare emotionala. .aca relatia
medic / pacient presupune existenta unui anumit grad de
acces din partea medicului la intimitatea corporala si
psi(ica a pacientului, acest proces nu trebuie sa fie unul
care sa actioneze si in sens invers. +(iar daca in aceste
raporturi medicul devine un surogat de parinte, frate sau
prieten, el nu trebuie sa se confunde cu acestia si nici sa
udece ori sa condamne bolnavul indiferent de culpa
acestuia.
- orientarea spre colectivitate este obiectivul ideologiei
medicale, care pune accent pe devotamentul fata de
colectivitate si mai putin pe urmarirea unor profituri
materiale. $rofesiunea de medic presupune, ca si alte
profesii, reusita dar, spre deosebire de acestea in care
orientarea valorilor se face spre sine, aici este spre altii.
In plus, moralitatea medicului este cruciala in c(iar
legitimarea starii de bolnav a pacientului.
"olul social de bolnav implica cinci trasaturi
caracteristice #I. 0. Iamandescu, %&&1':
- situatia marginala a bolnavului din care rezulta
instabilitate emotionala si stari conflictuale
- pericolul care apare asupra bolnavului si care il
determina sa apeleze la miloace si te(nici de protectie,
rezultand si aici stari euforice ori sugestibilitate
amplificata.
- restrangerea orizontului
- egocentrism
- anxietate si exagerarea actiunii factorilor de mai sus
ca urmare a unei perspective temporare de lunga durata
a bolii.
!ot rolul social de bolnav, cu caracter temporar sau
permanent presupune alte patru caracteristici #$arsons':
- degrevarea de sarcinile si responsabilitatile vietii
normale, ce se poate transforma intr-un drept in cazul in
care boala nu se vindeca
- receptarea spriinului din partea institutiilor abilitate
in acordarea autorului medical, actiune care presupune
si doua extreme: exagerare ori refuz.
- dorinta de insanatosire ca o legitimitate conditionata
a rolului de bolnav.
- obligatia de a cauta autor competent si de cooperare
cu personalul abilitat in acest sens, obligatie care
legitimeaza starea de boala, anuland caracterul de
devianta al acesteia.
$rima caracteristica nu este una generalizata, aplicandu-
se neconditionat in cazul bolilor grave dar nu si in acela
al unor boli cronice ori malformatii congenitale, in timp
ce a doua trasatura nu este valabila in cazul formelor
usoare de boala.
!ipul de rol social al bolii este in stransa corelatie cu:
- natura bolii #somatica, psi(ica'
- gravitatea bolii
- cronicizarea bolii
- tipul de tratament aplicat #ambulator, stationar,
spitalicesc'.
Se poate vorbi in acealsi timp si de doua tipuri de pacienti
#0ec2mann, %&1&':
- bolnavii timizi care doresc o relatie extrem de
apropiata cu medicul curant, care sa le ofere protectie si
compasiune pentru probleme de orice natura #personala,
socio-emotionala, etc.'
- bolnavii 3suprasanatosi4, cu grave tulburari de
sanatate, dar care refuza sa accepte boala si sa consulte
medicul stiind ca tratamentul nu este eficient.
"olul social al bolnavului legitimeaza astfel
vulnerabilitatea sa temporara sau permanenta, totodata
obligandu-l sa caute vindecarea si sa isi asume
incapacitatea, existand insa in acelasi timp si pericolul ca
pacientul sa incerce sa evite o serie de responsabilitati
invocand o stare de boala mai mult sau mai putin existenta.
"elatia medic / pacient devine astfel si o relatie de roluri,
asimetrica si consensuala, in care medicul are pozitia de
superioritate, fiind elementul activ care cauta solutia la
boala de care sufera pacientul, vazut aici ca un element
pasiv. !otodata, pacientul recunoaste autoritatea medicului,
iar relatia terapeutica se bazeaza pe reciprocitate, cele
doua roluri alcatuind un cuplu complementar. 5titudinile pe
care medicul le adopta in cadrul acestei relatii pot fi:
- tutor autoritar
- mentor
- savant detasat
- parinte bun si protector
- avocat al 3adevarului inainte de toate4
6atura relatiei medic / pacient influenteaza in mod
decisiv actul terapeutic si stabilirea diagnosticului.
In caracterizarea relatiei sociale medic / pacient s-au
impus doua puncte de vedere:
%. relatie intre doi actori sociali #!. $arsons', in care
cele doua roluri sunt complementare, iar drepturile si
obligatiile sociale prevazute potenteaza eventualul
conflict interrelational, fara a-l elimina in totalitate.
5cest model se refera insa la bolile acute, care in
societatea actuala au cedat locul bolilor cronice, in
care pacientii raman in activitatea socio-economica cu
responsabilitatile aferente. $rin prisma faptului ca
bolile cronice sunt greu vindecabile, relatia medic /
pacient a suferit modificari aparand si incertitudini de
ordin clinic #privind diagnosticul si prognosticul sau' si
functionale #privind secretul pastrat de medic asupra
diagnosticului'. In acest model de relatie s-au
diferentiat trei situatii, legate de simptomele organice
ale pacientului #!. Szasz, M. 7. 7ollender, %&56':
- activitate / pasivitate, medicul este activ, bolnavul
pasiv #rani grave, coma, anestezie'
- conducere / cooperare, bolnavul urmeaza sfaturi si
are rationament #boli acute, infectii'
- participare reciproca, medicul g(ideaza bolnavul in
a-si acorda singur autorul, intalnirile fiind ocazionale
#boli cronice'
In aceasta relatie a fost insa omisa o a patra situatie,
in care pacientul conduce, iar medicul coopereaza,
situatie aparuta in momentul in care medicul raspunde
pozitiv cererilor pacientului, scriindu-i o reteta ori o
trimitere.
"elatia medic / pacient are si o importanta coordonata
sociala, bolnavii proveniti din clasele medii si inalte
bucurandu-se de o mai atenta ingriire decat cei din
clasele de os, acest aspect modificand natura raporturile
existente intre cei doi actori.
,. relatie potential conflictuala #). 8reidson, %&19',
originile starii conflictuale fiind interesele si
perspectivele diferite avute de medic si
pacient.profesia de medic este una dintre grupele de
interes din societate, iar codurile etice si legile care
reglementeaza exercitiul medical devin mecanisme
care ii proteeaza pe medici de ingerinta publicului si
de concurenta altor profesionisti. Medicul percepe
boala si bolnavul din perspectiva specializarii sale
profesionale si va defini el insusi continutul si formele
serviciului pe care il acorda bolnavului, in timp ce
acesta din urma isi percepe afectiunea in functie de
nevoile cotidiene si de nivelul sau cultural. +(iar daca
nu va reusi sa isi impuna punctul de vedere in fata
medicului, bolnavul nu va fi un element docil pe
parcursul existentei unei relatii intre el si medic.
Situatiile conflictuale au la origini si alti factori:
- tipul de activitate medicala #c(irurgie, psi(iatrie,
neurologie, etc.'
- tipul de pacient
- tipul de boala.
.e asemeni, tensiuni interrelationale pot aparea si in
cazul in care medicul va efectua consultul fara acceptul
pacientului, acesta putand deveni un pericol pentru antura
#0aron, %&&%':
- alcoolicul violent in stare de intoxicatie acuta
- psi(oticul care poate comite suicid sau acte agresive
- toxicomanul in lipsa de drog,solicitand violent doza
- pacientii antrenati intr-un conflict ce poate degenera
in violente extreme
Intre prioritatile actului medical intr-un astfel de caz se
numara rezolvarea urmatoarelor probleme:
- tulburari de comportament ale pacientului
- suferintei bolnavului
- perturbarea ordinii publice
$rioritatile diferite ale medicului si pacientului constituie
o alta sursa importanta de conflicte pe parcursul derularii
relatiei intre cei doi. In timp ce pentru pacient prioritatea
absoluta o are propria afectiune si tratamentul efectuat,
medicul trebuie sa se implice in tratarea unui numar mai
mare de pacienti.
!ot sursa de conflicte in relatia medic / pacient este si
diferenta dintre cei doi actori in ceea ce priveste evaluarea
gravitatii bolii, diferenta ce provine din inec(ilibrul in
cunostiinte medicale si din experienta personala diferita a
bolii. 5stfel, de cele mai multe ori, medicii par a subestima
gravitatea bolii si mai ales efectul acesteia asupra vietii
cotidiene a bolnavilor, in timp ce pacientii o
supraestimeaza, considerand-o extrem de grava.
5steptarile contradictorii ale indicilor cu privire la
comportamentul bolnavilor se constituie intr-o alta sursa de
conflict intre medic si pacient. In viziunea medicilor,
pacientul ideal este cel capabil sa isi evalueze starea de
sanatate cu suficient discernamant pentru a cunoaste
problemele pe care trebuie sa le supuna atentiei medicului,
deci un individ cu suficiente cunostiinte medicale. 5cest
ideal vine insa in contradictie cu dorinta ca pacientul sa
accepte fara ec(ivoc diagnosticul si tratamentul prescris,
iar pacientul vazut in aceasta dubla ipostaza devine o
potentiala sursa de conflict.
.in fericire insa, toate aceste surse de conflict sunt unele
potentiale, ele imbracand rareori forme desc(ise.
Strategiile de control in relatia medic / pacient se
impart in patru categorii #Morgan, %&:6':
%. $ersuasiunea - daca pacientii incearca sa convinga
medicul ca un anumit tip de tratament este mai potrivit,
prezentand informatiile legate de boala intr-un mod
convenabil lor, si medicul va incerca la randul sau sa
convinga pacientul ca procedeul sau este cel mai bun
prin coplesirea sa cu dovezi sub forma de analize de
laborator ori exemple din experienta anterioara si nu
accepta sugerarea de proceduri de catre pacient.
,. 6egocierea / procesul prin care medicii si pacientii
aung la un compromis, de obicei in ceea ce priveste
durata programului de tratament.
-. Incertitudinea functionala / in momentul in care exista
siguranta privind evolutia unei boli ori succesul unei
terapii, medicul poate mentine incertitudinea pacientului,
in scopul economisirii de timp, evitarii unor scene
emotionale, ori al mentinerii autoritatii asupra
pacientului.
4. +omportamentul non-verbal / oaca un rol important in
desfasurarea acestei relatii si in influentarea calitatii
informatiei communicate. 5ceste te(nici non-verbale
servesc la controlul consultatiei, ori pentru a indica
sfarsitul acesteia. .in punctul de vedere al
comportamentului non-verbal, medicul ocupa pozitia
dominanta, conducand dialogul si semnaland intrarea ori
iesirea pacientului, posibilitatea acestuia din urma de a
influenta in vreun fel conversatia depinzand de nivelul
cunostiintelor medicale pe care le poseda, de gradul de
disconfort creat de boala, precum si de capacitatea de a-
si exprima trairile, dar si de bunavointa medicului.
+onsultatiile au fost si ele impartite in doua categorii ce
se deosebesc prin oportunitatea acordata participarii
pacientilor #0;rne, <ong, %&16':
- centrate pe medic, caracterizate prin abordare
directa, utilizarea unui interviu strans controlat care tinea
la stabilirea diagnosticului intr-un timp cat mai scurt, iar
pacientului i se refuza posibilitatea discutarii
simptomelor, problemelor si angoaselor.
- centrate pe pacient, in care medicul acorda mai mult
timp pacientului si tuturor problemelor acestuia, acest
model tinzand spre extindere, dar avand sanse reduse
deocamdata datorita presiunii timpului.
$rescrierea retetelor medicale este o trasatura generala
a practicii medicale, indeplinind functii sociale importante in
relatia medic / pacient. 5stfel, medicul poate prescrie
retete pentru a-si satisface asteptarile pacientului, asa cum
le percepe el, poate scurta durata unei consultatii si in
acelasi timp, poate influenta comportamentul pacientului
dincolo de relatia directa intre ei.
In prezent, s-a inregistrat o importanta sporire a
participarii pacientului la actul medical, datorita acumularii
de cunostiinte medicale in randul pacientilor. 5cest lucru
reflecta importanta acordata de mass-media bolii si
sanatatii si, in consecinta, cresterea responsabilitatii
indivizilor in legatura cu propria sanatate. .e
asemeni, acceptarea ideii ca medicii trebuie sa se comporte
si ca educatori in problemele de sanatate au condus la
modificarea raporturilor medic / pacient.
$entru optimizarea relatiilor medic / pacient, a fost
elaborat c(iar un cod de conduita #I. Saas, %&&5':
5. "eguli pentru cetateni privind ingriirile medicale
%. consultati un expert medical experimentat si demn de
incredere
,. dezvoltati-va simtul responsabilitatii si competenta
pentru a inlatura riscurile medicale
-. utilizati din plin medicina preventiva si predictiva
4. profitati de ingriirile medicale de varf, dar fiti atenti la
limitele si riscurile oricarei interventii medicale.
5. cereti informatii si sfaturi expertilor medicali si fiti-le
un partener loial
6. definiti-va sensul calitatii vietii, valabil din copilarie
pana la batranete, pentru perioadele de boala si de
sanatate si bucurati-va de ea
1. pregaatiti un testament biologic si desemnati pe
cineva pentru a lua decizii daca veti deveni dependent
:. folositi in mod responsabil resursele medicale comune
0. "eguli pentru personalul medical
%. tratati fiecare pacient ca pe o persoana, nu ca pe un
caz
,. autati pacientii sa isi dezvolte competenta lor
medicala pentru a elimina riscurile medicale
-. integrati statusul de valori al pacientului in statusul
sau clinic din diagnosticul diferential si pentru a stabili
prognosticul
4. cunoasteti avantaele, limitele si riscurile medicinei de
varf si discutati-le cu pacientii
5. fiti un partener cometent in relatiile cu pacientul si
respectati-I punctele de vedere si valorile sale
6. preocupati-va permanent de perfectionarea pregatirii
voastre profesionale si oferiti cele mai bune servicii
clinice si personale pacientilor
1. autati pacientul sa isi pregateasca un testament
biologic #privitor la donarea de organe' si colaborati cu
cei apropiati lui, in interesul sau.
:. folositi in mod responsabil resursele medicale comune.