Personalitatea

Sunt intalnite urmatoarele acceptiuni ale conceptului de personalitate:

Acceptiunea literara, prezenta si in simtul comun, dupa care personalitatea este
,,persoana cu aptitudini deosebite intr-un anumit domeniu de activitate, persoana care detine o
functie importanta in viata politica, culturala sau stiintifica ori care a avut realizari deosebit de
valoroase in aceste domenii.
Acceptiunea psihologica necesita o definire mai exacta si din acest motiv, dupa P.
Fraisse !"#$% istoria psihologiei se confrunta cu istoria raspunsurilor la aceasta intrebare
fundamentala. &n literatura de specialitate exista numeroase definitii ale personalitatii.
'. Sillam( !""#%, in ,,)ictionar de psihologie o defineste ca ,,element stabil al
conduitei unei persoane, ceea ce o caracterizeaza si o diferentiaza de o alta persoana.
Frecvent, intalnim in literatura de specialitate utilizarea nediferentiata a unor termeni,
cum ar fi: individ, individualitate, persoana, personalitate, persona*. Adesea, acesti termeni
sunt folositi unul in locul celuilalt, de aceea diferentierile intre acestia sunt absolute necesare.
Conceptul de individ
&ndividul se defineste ca fiind totalitatea insusirilor biologice ereditare sau dobandite%
care asigura adaptarea la mediul natural. +l desemneaza entitatea vie care nu poate fi
dezmembrata fara a-si pierde identitatea, altfel spus, caracterul indivizibil al organismului.
)in aceste definitii rezulta cateva caracteristici esentiale ale individului:
- el este un produs in ,ntregime determinat biologic-
- este un reprezentant al speciei-
- este o notiune aplicabila tuturor organismelor.
Conceptul de individualitate
&n decursul existentei individului are loc un proces de diferentiere si diversificare a
organizarii structural-functionale. &ndividualitatea este, deci, individul cu organizarea sa
specifica, diferentiala, repetabila si ireductibila.
Conceptul de persoana
)esemneaza ansamblul insusirilor psihice care asigura adaptarea la mediul social-istoric.
Persoana este individul luat in acceptiunea sa psihologica, deci cu via.a sa psihica constituita,
superioara, constienta. Persoana este un produs determinat social-istoric, ea este omul luat in
contextul relatiilor sociale, omul ca membru al societatii. 'otiunea de persoana este aplicabila
doar omului, dar nu in general, ci doar celui dezvoltat din punct de vedere psihic.
Conceptul de personalitate
Ansamblul insusirilor psihice ale persoanei suporta de-a lungul timpului un proces de
structurare in urma caruia nu numai ca se diferentiaza intre ele, dar se si valorizeaza devenind
unice. Personalitatea se refera la ,,particularitatile psihice individuale/, la ceea ce il distinge si
il detaseaza pe un om de altul.
1
Conceptul de personaj social si masca
+xista doua accep.iuni ale conceptului de persona* strans legate intre ele:
!. persona*ul ca manifestare in afara, in comportament a persoanei si personalitatii, ca
exteriorizare a lor-
0. persona*ul cam ,,persoana in rol, omul interpretat ca un rol social, si cum fiecare om
poate *uca mai multe roluri inseamna ca el se manifesta prin mai multe persona*e, isi
releva fata de altii diverse ,,fa.ete ale personalitatii sale. )at fiind faptul ca sub
fiecare persona* se afla o personalitate, inseamna ca persona*ul este vesmantul social
al personalitatii, uneori chiar invelisul ei protector, mecanismul ei de aparare.
Teorii psihologice ale dezvoltarii psihice
Teoria dezvoltarii cognitive Jean Piaget
1ea mai cunoscuta teorie privind dezvoltarea a fost elaborata de 2ean Piaget. +l s-a
preocupat de studiul dezvoltarii inteligentei la copil.
+volutia ontogenetica a inteligentei este examinata ca o constructie progresiva ce
depinde atat de factori interni capacitatile initiale ale individului%, cat si de factori
externi caracteristicile mediului in care evolueaza fiinta umana%. )upa 2. Piaget inteligenta
inseamna, in primul rand, adaptare, respectiv un echilibru intre organism si mediu.
Stadiile dezvoltarii inteligentei
Piaget spune ca schimbarile in inteligenta apar secvential, in stadii succesive. Fiecare
stadiu depinde de cel anterior. )upa Piaget, dezvoltarea inteligentei se face in secvente
invariabile stadii%. Acestea sunt:
- stadiul senzoriomotor 3-!4506 de luni%: copilul cunoaste prin intermediul activitatilor
fizice pe care le indeplineste. &si achizitioneaza baza intregului edificiu al cunoasterii
umane: schema obiectului permanent. Stadiul se incheie cu achizitia limba*ului si a
gandirii simbolice-
- stadiul preoperational 0-758 ani%: este caracteristic copilului de varsta prescolara,
luptand pentru a-si achizitiona gandirea logica-
- stadiul operatiilor concrete #-!!5!0 ani%: copilul poate gandi logic probleme
9concrete:, 9acum si aici:. ;andirea devine reversibila, in limitele realitatii, copilul
intelege deductia necesara cunoscand proprietatile obiectelor-
- stadiul operatiilor formale !05!$ ani%: sunt adolescentii capabili sa opereze mental
asupra unor probleme abstracte, ipotetice. +i au o gandire stiintifica, fac deductii
sistematice pe baza unor ipoteze.
Piaget are o teorie functionala, accentu<nd rolul adaptarii. &n acelasi timp, este o teorie
structurala, accentu<nd rolul organizarii sistemului cognitiv. 1ontinutul ei este orientat spre
comportamente care constituie datele cognitive de baza, ce sunt apoi prelucrate. Piaget a
dezvoltat o teorie despre modul cum isi achizitioneaza fiinta umana cunostintele plecand de la
greselile pe care le fac copiii, la anumite varste, in rezolvarea unor probleme. )ezvoltarea
mentala este un proces evolutiv. Stadiile se succeda pentru ca sunt tot mai adaptate,
raspunzand exigentelor realitatii.
Teoria dezvoltarii morale (L. Kohlberg
2
&n analiza intreprinsa asupra psihologiei varstelor scolare un accent deosebit este pus
asupra evolutiei cognitive si asupra *udecatii morale a copilului. 1ercetatorul american
=.>ohlberg a identificat trei niveluri mari ale evolutiei *udecatii morale in functie de impactul
intercultural asupra acestei categorii de varsta. Acest model teoretic prezinta urmatoarele
stadii ale genezei rationamentului moral:
!. 'ivelul premoral sau preconventional 6-!3 ani%, unde standardele de *udecare sunt
etichetele culturale ale antura*ului, dintr-o perspectiva binara: bun5rau, are dreptate5se inseala,
cuminte5obraznic, faptele fiind *udecate dupa consecintele lor si in mai mica masura prin
prisma cauzalitatii.
0. 'ivelul moralitatii conventionalitatii morale !3-!$ ani%- este nivelul conformarii la
normele exterioare si al *ucarii rolului de copil asa cum este acesta cerut de universul familiei
si de alte grupuri de apartenenta- conformarea are la baza placerea de a i se recunoaste
purtarea, de a avea un statut 9bun:, deci de a fi apreciat.
=a nivelul acestei moralitati se desprinde:
A% moralitatea bunelor relatii - copilul respecta norma din dorinta de a fi recunoscut ca
un baiat 9bun: sau o fata 9buna:- totodata, incepe sa se prefigureze *udecarea faptelor dupa
intentia lor si nu numai dupa consecinte-
?% moralitatea legii si ordinii, unde respectarea autoritatii, a normelor si a legilor se
realizeaza ca necesitate ce reglementeaza conduita tuturor, fapt care actioneaza si in beneficiul
personal-
$. 'ivelul autonomiei morale sau al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor
morale dupa !$ ani, la tinerete sau niciodata%.
Teoria dezvoltarii psihosociale (!ric" !ri"son
+ste unul din cei mai importan.i continuatori ai lui Freud, a carui teorie are relevanta
pentru psihologia dezvoltarii copilului.
&nfluen.ele mediilor fizice, sociale, culturale si ideatice actioneaza ca parteneri ale
proceselor biologice si psihologice, innascute, care modeleaza dezvoltatarea personalitatii
individului.
+ri@son descrie 4 etape de dezvoltare:
&. Perioada de la nastere la !4 luni corespunde crizei relative la construirea ,ncrederii
versus pierderea increderii. +l foloseAte cuv<ntul versus pentru a indica lupta vitala dintre doi
poli. Belatia copilului cu mama este determinanta ,n aceasta perioadC. &mportanta psihologica
se axeaza pe relatia de tip 9a lua - 9a da ,n schimb:.
+sen.a acestui stadiu este dezvoltarea ,ncrederii in lumea incon*uratoare, ca si a
increderii in sine. 'atura duala a acestei crize, considera +ri@son se aflCa in descoperirea de
catre copil atat a propriilor nevoi, cat si a nevoilor mamei.
0. Perioada de la !4 luni la $ ani corespunde crizei relative la autonomie versus
indoiala sau teama. Punctul central in aceasta criza este relatia cu parintii.
&ndependenta castigata de copil prin dezvoltarea motorie si verbala limiteaza
dependenta sa de ceilalti si construieste nevoia de independenta si autonomie. =a aceasta
varsta, copilul se afla in criza determinata de conflictul dintre dorinta de a fi prote*at si nevoia
de a fi liber. Parintii care reusesc echilibrul intre a lasa copilul sa exploreze singur si sa
realizeze lucruri pentru el insusi prin el insusi, dar in acelasi timp asigura o supraveghere
omniprezenta care se exprima prin indrumare, reusesc sa construiasca la copiii lor autonomia
necesara. Parintii foarte restrictivi si foarte directivi construiesc la copiii lor un sentiment de
slabiciune si lipsa de capacitate, o credinta de incompetenta si neputinta.
3
$. Perioada de la $ ani la # ani corespunde crizei relative la doi determinanti opoziti, si
anume, initiativa versus sentimentul de vina. Belatiile ce determina echilibrul intre cei doi
determinanti sunt cele cu familia in general. Pe parcursul acestei perioade, abilitatile motorii
se dezvolta mai mult, precum si cele verbale, ceea ce il determina pe copil sa fie mai agresiv
si mai viguros in explorarea spatiului social si fizic. Simtul initiativei creste simtitor- acesta
poate fi incura*at de parinti prin a-i permite copilului sa sara, sa alerge, sa se *oace. Parintii
care pedepsesc copiii pentru initiative ii pot face sa se simta vinovati pentru natura lor atat in
aceasta perioada, cat si mai tarziu in viata.
6. Perioada de la # la !0 ani corespunde in conceptia lui +ri@son cu nevoia de a
produce5construi lucruri. 1riza este determinata de opozitia intre aceasta nevoie si sentimentul
de inferioritate sau credinta in incapacitate. Belatiile ce determina solutionarea crizei sunt cele
legate de mediul scolar. &ntrarea in scolaritate este un pas enorm pentru cei mai multi copii.
1reste influenta profesorilor si colegilor si descreste influenta parintilor. 1opiii doresc acum
sa construiasca lucruri. Succesul aduce cu sine un sentiment de incredere in fortele proprii, iar
esecul construieste o imagine de sine negativa, un sentiment de inadecvare si de incapacitate
care determina comportementul ulterior de invatare. +secul poate fi doar imaginar relativ la
asteptarile celor din *ur sau la raportarea la anumite standarde.
7. Perioada de la !0 la !4 ani corespunde conflictului intre construirea identitatii si
confuzia la nivelul asumarii rolurilor. Belatiile determinante sunt cele dezvoltate la nivelul
grupului de prieteni si cele determinate de pozitia de conducator sau de condus. )escrierea
psihologica poate sa se constituie in baza alegerii de tipul a fi sau a nu fi tu insuti. Perioada
adolescentei este determinata de raspunsul la intrebarea: 9cine sunt euD: +ri@son considera
adolescenta un stadiu caracterizat de furtunoase schimbari psihologice datorate deciziilor sub
presiunea alegerii carierei scolare si profesionale, fapt ce determina chestionari si redefiniri
ale unor aspecte ale personalitatii construite in timpul stadiilor timpurii. +xperimentarea
rolurilor ocupationale, sexuale si educationale spri*ina raspunsurile la intrebarile referitoare la
,,cine suntD, ,,cum suntD si ofera perspective pentru intrebari referitoare la ,,cine pot
deveniD. +securile pot determina instalarea confuziei la nivelul rolurilor cu consecinte pentru
viata adulta.
#. Perioada tineretii corespunde alegerii intre intimitate si izolare. Belatiile
determinante sunt legate de experiente privind competitia, cooperarea, prietenia, sexualitatea.
8. Perioada de viata adulta corespunde alegerii intre reproducere si autoconstructie.
Belatiile determinante sunt cele cu partenerul si relatiile de munca. Axa psihologica este
oferita de sintagma 9a avea gri*C de:5 9a se ocupa de:.
4. Perioada batranetii este caracterizata de criza generata de pendularea intre
integritate si disperare, axa psihologica fiind descrisa de capacitatea de a face fata ideii de a
nu mai fi, de a muri.
Structura personalitatii
Personalitatea este unitatea bio-psiho-sociala care se formeaza stadial in ontogeneza si
determina un mod specific si relativ stabil de raportare a omului la lume si la sine insusi.
1omponentele personalitatii interactioneazC unele cu altele, se organizeaza, se
relationeaza reciproc, se ierarhizeaza, dand nastere unei structuri ce dispune de o arhitectonica
specifica. &n existenta concreta a individului ceea ce conteazC este nu atat prezenta sau absenta
uneia dintre aceste laturi, nu atat gradul lor de dezvoltare, cat modul propriu in care ele se
structureaza.
Personalitatea este constituita din temperament, aptitudini si caracter.
Temperament si tipologii# constitutionale$ psihologice$ psiho%iziologice
4
Eemperamentul este o insusire esentiala de personalitate si o caracterizeaza din punct de
vedere al ,,formei. +l se refera la dinamica externa a actiunii si furnizeaza informatii despre
cat de rapida sau lenta, mobila sau rigida, accelerata sau domoala, uniforma sau neuniforma
este conduita individului. )e asemenea, temperamentul ne arata care este cantitatea de energie
de care dispune un individ si mai ales modul in care aceasta este consumata. Se poate spune
ca temperamentul reprezinta dimensiunea dinamico-energetica a personalitatii.
Tipologii constitutionale
Pornesc in clasificarea temperamentelor de la constitutia corporala, morfologia a
individului, considerand ca o anumita constitutie predispune la un anumit comportament.
1ea mai cunoscuta tipologie temperamentala a fost elaborata de psihiatrul german +rns
>retschmer. )esfasurandu-si activitatea in cadrul clinicii de neurologie a uiversitatii din
Eubingen, studiaza bolnavii psihici si observa:
- simptomatologia psihocomportamentala-
- aspectul bioconstitutional extern.
Astfel, a a*uns la ideea elaborarii unei tipologii pe criterii morfologice, idee ce si-a gasit
finalizarea in lucrarea ,,Structura corpului si caracterul !"0!%. 1lasificarea lui +.
>retschmer cuprinde trei tipuri principale si un tip accesoriu, mai putin individualizat:
!. Eipul picnic F ciclotim
)in punct de vedere morfologic se caracterizeaza prin: constitutie orizontala, abdomen
voluminos, obezitate, piele intinsa, fata moale, sistem osos fragil.
0. Eipul leposom astenic% F schizotim
Se caracterizeaza prin: constitutie verticala, trunchi cilindric, cutie toracica plata
turtita%, umeri apopiati si ingusti, cap mic si rotund, muschi si oase subtiri aspect scheletic%,
nas lung si ascutit, paloarea fetei, trasaturi feminine la barbati si masculine la femei.
$. Eipul atletic F vascos
Se caracterizeaza prin: constitutie fizica proportionata, dezvoltare robusta a sistemului
osos si muscular, umeri lati si bazin ingust.
6. Eipul displastic
+ste mentionat ca accesoriu si reuneste numeroase variatii dismorfice.
1ercetarile efectuale l-au condus pe >retschmer spre concluzia ca oamenii se deosebesc
intre ei. Primii apartin tipului ciclotim, ceilalti tipului schizotim. 1iclotimul se caracterizeaza
prin treceri rapide de la o stare psihica la alta veselie-tristete, calm-iritare%. Schizoidul se
distinge prin neconcordanta dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce se vede si ceea ce este
ascuns. &n interiorul fiecarei grupe exista o alta diviziune bipolara: ciclotimul poate fi vesel
sau trist, schizoidul, cald sau rece.
1onstitutia determina nu numai temperamentul, ci si predispozitia spre anumite boli
psihice. Picnicul-ciclotim este predispus spre bolile maniaco-depresive- astenicul-schizotim
spre schizofrenie. Eotusi nu trebuie sa generalizam. +ste adevarat ca la unii omameni se
observa o corelatie directa intre tipul constitutional si tipul temperamental, dar totul trebuie
corelat cu fiecare individ in parte.
Tipologii psihologice (C. Jung si &. !'senc"
5
&n lucrarea ,,E(pes ps(chologiGue !"0!%, psihanalistul 1. 2ung propune o clasificare a
temperamentelor bazata pe orientarea individului. Stabileste doua extreme ale acestei axe, si
anume:
- &ntroversiunea fire inchisa orientare spre ,,interior, spre autoanaliza, spre eul
personal, subiectiv-
- +xtraversiunea orientare spre ,,exterior, spre lumea din afara, spre social%, fire
deschisa.
=a 2ung aceste concepte corespundeau unor tipuri pure avarul, gelosul, etc.%, chiar
daca el admite totusi si variante intermediare reunite sub denumirea de ambivert.
+(senc@ reia clasificarea lui 2ung si introduce o a doua axa a personalitatii: stabilitatea
emotionala, respectiv instabilitatea.
+xtraveritul tipic este neinhibat, sociabil are multi prieteni%, ii place sa discute dar
nu-i place sa se introspectioneze, cauta emotii mai puternice, actioneaza sub impulsul
momentului, este fara gri*i, prezinta o nota de agresivitate in comportament, ii lipseste
controlul sentimentelor, ii plac *ocurile, activitatile practice, sportul.
&ntrovertitul tipic este linistit, sters, rezervat are doar prieteni intimi%, ia lucrurile in
serios, are tendinta de a anticipa, prefera o viata ordonata, isi controleaza emotiile, este
distant si rezervat cu exceptia prietenilor. Acorda o valoare mare normelor etice, este
stapan pe sine, da dovada de control afectiv, actioneaza planificat, trateaza cu seriozitate
evenimentele zilnice.
Ambivertul are trasaturi de la celelalte doua, este o varianta intermediara.
Tipologii psiho%iziologice
1ea mai cunoscuta tipologie fundamentata fiziologic se leaga de &.P. Pavlov. &n
clasificarea sa porneste de la:
!. Principiul nevrismului conform caruia rolul principal in reglarea raporturilor organismului
cu mediul extern si a functionarii organelor interne, inclusiv a sistemului endocrin, il *oaca
creierul-
0. Eeza de baza a neuropsihologiei si psihologiei stiintifice - psihicul este functie a creierului.
Pavlov a pus in corespondenta tipurile generale de sistem nervos, comune omului si
animalelor, cu cele patru temperamente stabilite in antichitate. Astfel:
!. Are corespondent temperament sangvinic vioi, comunicativ, sociabil, adaptabil,
controlat%-
0. Are corespondent temperament flegmatic calm, tacut, nesociabil, lent, adaptabil la
situatii noi, rezistent la stres si frustratii%-
$. Are corespondent temperament coleric rezistent, vioi, hiperactiv, irascibil, impulsiv,
tendinta de dominare in relatile interpersonale, saturatie si plictiseala rapida la
monotonie, imprudent%-
6. Are corespondent temperament melancolic interiorizat, retras, sensibil, delicat%.
(ptitudinea$ caracterul$ inteligenta$ creativitatea. )elatii intre componente.
(ptitudinile
6
Eermenul aptitudine provine din limba latina, din cuvantul aptus care insemna ,,bun
pentru, ,,capabil de. Eermenul are ca sinonime ,,capacitate si ,,abilitate.
Aptitudinea este un complex de insusiri psihice si fizice strict individuale, relativ
stabile ale persoanei, care conditioneaza realizarea cu randament a unei anumite activitati.
1riteriile dupa care distingem o aptitudine este efortul cu care persoana realizeaza o
anumita activitate si viteza realizarii activitatii. )eosebim nivelele de realizare a aptitudinii.
Aptitudinile sunt insusirile potentiale ce pot fi valorificate in conditii favorabile. )aca
aptitudinile sunt dezvoltate, perfectionate, aplicate in situatii reale, ele devin efective fiind
denumite capacitati ale persoanei.
Caracterul
+timologic, termenul de caracter provine din greaca veche si inseamna tipar, pecete si
cu referire la om, sisteme de trasaturi, stil de viata. 1aracterul de fapt inseamna o structura
profunda a personalitatii, care se manifesta prin comportament, care pot fi usor de prevazut.
*nteligenta
&nteligenta este facultatea de a descoperi proprietatile obiectelor si fenomenelor
incon*uratoare, cat si a relatiilor dintre acestea, dublata de posibilitatea de a rezolva probleme
noi.
Creativitatea
Eermenul de creativitate isi are originea in cuvantul latin ,creare, care inseamna ,,a
zamisli, ,,a fauri, ,,a crea, ,,a naste. 1reativitatea defineste un proces, un act dinamic
care se dezvolta, se desavarseste si cuprinde atat originea cat si scopul.
Creativitate si inteligenta
Belatia dintre creativitate si inteligenta a fost studiata de Bobert 2. Sternberg !"""% in
manualul ,,Handboo@ of 1reativit(. +xista trei aspecte principale care sunt fundamentale
pentru creativitate:
!. Abilitatea sintetica creativa% - abilitatea de a genera idei care sunt noi, de inalta calitate si
adecvate pentru sarcina prescrisa. Aceasta abilitate include gandirea divergenta. I
caracteristica a acestui aspect este abilitatea de a redefini problemele intr-un mod complet
diferit si de a gandi in mod intuitiv si patrunzCtor.
0. Abilitatea analitica: gandirea critica5analitica este implicata in creativitate ca abilitate de a
*udeca valoarea propriilor ganduri si solutii posibile, de a evalua punctele lor tari si slabe si de
a sugera cai de imbunatatire a acestora.
$. Abilitatea practica: abilitatea de a aplica competentele intelectuale in contexte cotidiene si
de a ,,vinde sau a comunica ideile creative la altii. +ste abilitatea de a traduce abstractiile si
teoriile in aplicatii realiste.
Temperament caracter
Eemperamentul este constituit din particularitatile innascute de reactivitate motorie si
afectiva. Aceste particularitati se valideaza in parte chiar imediat dupa nastere.
1aracterul este reprezentat de modalitatile comportamentale si expresive constante,
care determina stilul actiunilor si atitudinilor facandu-le, in consecinta, predictibile pentru
sine, dar si pentru cei din *ur. 1aracterul se constituie prin procese de invatare.
7
(ptitudini caracter
&ntre aptitudini si caracter este o anumita legaturC. 1aracterul poate spri*ini
dezvoltarea aptitudinilor sau o poate submina. =a randul sau, caracterul este legat de prezenta
unor aptitudini care faciliteaza traducerea in viata a ideilor si sentimentelor morale. &n
structura personalitatii caracterul si aptitudinile trebuie sa ocupe locul dominant si sa-si
subordoneze temperamentul. &n cazul in care temperamentul nu este modulat si utilizat
conform necesitatilor activitatii creatoare si comportarii calauzite de inalte idealuri, valoarea
personalitatii este pre*udiciata.
Temperament aptitudini
&n raport cu aptitudinile, temperamentul constituie doar o premisa extrem de generala,
cu rol de predispozitie.
&ntre cele doua dimensiuni exista influente reciproce:
- temperamentul poate facilita sau provoca dificultati in formarea aptitudinilor,
dificultati care pot fi insa depasite prin exercitiu sau prin compensare-
- modificarea manifestailor temperamentale poate conduce la modificarea aptitudinilor.
Numele de baiat Vadim este de origine slava si inseamna conducator. Alta semnificatie acceptata
este aceea de a sti, cunoscator.
8