Legea privind organizarea judiciar nr.

304/2004
Parlamentul Romniei adopt prezenta lege.

Organizarea judiciar se instituie avnd ca finalitate asigurarea respectrii drepturilor i a libertilor
fundamentale ale persoanei prevzute, n principal, n urmtoarele documente: Carta internaional a
drepturilor omului, Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertilor
fundamentale, Convenia Organizaiei Naiunilor Unite asupra drepturilor copilului i Carta drepturilor
fundamentale ale Uniunii Europene, precum i pentru garantarea respectrii Constituiei i a legilor rii.
Organizarea judiciar are, de asemenea, ca obiectiv de baz asigurarea respectrii dreptului la un
proces echitabil i judecarea proceselor de ctre instane judectoreti n mod imparial i independent de
orice influene extranee.

TITLUL I
Dispoziii generale

CAPITOLUL I
Principiile organizrii judiciare

Art. 1. - (1) Puterea judectoreasc se exercit de nalta Curte de Casaie i Justiie i de celelalte
instane judectoreti stabilite de lege.
(2) Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenei justiiei.
(3) Ministerul Public i exercit atribuiile prin procurori constituii n parchete, n condiiile legii.
Art. 2. - (1) Justiia este unic, imparial i egal pentru toi.
(2) Justiia se realizeaz prin urmtoarele instane judectoreti:
a) nalta Curte de Casaie i Justiie;
b) curi de apel;
c) tribunale;
d) tribunale specializate;
e) judectorii.
Art. 3. - Competena organelor judiciare i procedura judiciar sunt stabilite de lege.
Art. 4. - (1) n activitatea judiciar, Ministerul Public reprezint interesele generale ale societii i apr
ordinea de drept, precum i drepturile i libertile cetenilor.
(2) Parchetele funcioneaz pe lng instanele de judecat, conduc i supravegheaz activitatea de
cercetare penal a poliiei judiciare, n condiiile legii.
Art. 5. - Ministerul Justiiei asigur buna organizare i administrare a justiiei ca serviciu public.

Organizarea curilor de apel, a tribunalelor, a tribunalelor
specializate i a judectoriilor

Art. 33. - (1) Curile de apel sunt instane cu personalitate juridic, n circumscripia crora funcioneaz
mai multe tribunale i tribunale specializate, potrivit anexei care face parte integrant din prezenta lege.
(2) Curtea de Apel Bucureti funcioneaz i ca instan specializat pentru judecarea cauzelor privind
proprietatea intelectual, potrivit legii.
(3) n cadrul curilor de apel funcioneaz secii pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale,
cauze cu minori i de familie, cauze de contencios administrativ i fiscal, cauze privind conflicte de munc
i asigurri sociale, precum i, n raport cu natura i numrul cauzelor, secii maritime i fluviale sau
pentru alte materii.
Art. 34. - (1) Tribunalele sunt instane cu personalitate juridic, organizate la nivelul fiecrui jude i al
municipiului Bucureti, i au, de regul, sediul n municipiul reedin de jude.
(2) Tribunalul Bucureti funcioneaz i ca instan specializat pentru judecarea cauzelor privind
proprietatea intelectual, potrivit legii.
(3) n circumscripia fiecrui tribunal sunt cuprinse toate judectoriile din jude sau, dup caz, din
municipiul Bucureti.
(4) n cadrul tribunalelor funcioneaz secii pentru cauze civile i secii pentru cauze penale i, n raport
cu natura i numrul cauzelor, secii maritime i fluviale sau pentru alte materii.
Art. 35. - (1) Tribunalele specializate sunt:
a) tribunale pentru minori i familie;
b) tribunale de munc i asigurri sociale;
c) tribunale comerciale;
d) tribunale administrativ-fiscale.
(2) Tribunalele specializate sunt instane fr personalitate juridic, care funcioneaz la nivelul fiecrui
jude i al municipiului Bucureti i au, de regul, sediul n municipiul reedin de jude.
Art. 36. - (1) Judectoriile sunt instane fr personalitate juridic, organizate n judee i n sectoarele
municipiului Bucureti, potrivit anexei.
(2) Localitile care fac parte din circumscripiile judectoriilor din fiecare jude se stabilesc prin hotrre
a Guvernului, la propunerea ministrului justiiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii.
Art. 37. - n raport cu natura i numrul cauzelor, n cadrul tribunalelor specializate i al judectoriilor se
pot nfiina secii.
Art. 38. - (1) Seciile curilor de apel i ale instanelor din circumscripia acestora se nfiineaz la
propunerea preedinilor curilor de apel, prin hotrre a Consiliului Superior al Magistraturii.
(2) Componena seciilor se stabilete de preedintele instanei, n raport cu volumul de activitate,
inndu-se seama de specializarea judectorului.
(3) n mod excepional, n situaia n care n cadrul unei secii nu se poate constitui un complet de
judecat, preedintele instanei poate dispune participarea unor judectori de la alte secii.
Art. 39. - n raport cu volumul de activitate, cu natura i complexitatea cauzelor deduse judecii, pentru
curile de apel, tribunale i judectorii se pot nfiina sedii secundare cu activitate permanent n alte
localiti din jude sau n municipiul Bucureti.

1) PUTEREA JUDECATOREASCA IN STATUL DE DREPT


1. Statul de drept
Statul de drept desemneaza acea structura in care statul si dreptul se afla intr-un raport
de complementaritate [1]. Pe de o parte, dreptul nu poate exista in afara statului, caci
doar acesta din urma poate conferi anumitor norme caracterul de juridicitate si
obligativitate, aplicarea si respectarea acestora putand fi impusa prin metode coercitive.
Pe de alta parte, dreptul (normele juridice) limiteaza statul, impunand un anumit tip de
actiune agentilor statului. Prin urmare, statul nu poate exista in afara dreptului [2]. Cum
nimic nu exista dincolo de stat, nimeni nu e deasupra legii. Ceea ce duce la concluzia ca
insusi statul trebuie sa se supuna propriilor sale reguli, el insusi autolimitandu-se.
Statul de drept se caracterizeaza prin forta dreptului, iar nu prin dreptul fortei, ca in
statul politienesc. Domnia oamenilor e inlocuita astfel cu domnia legii.
In decursul timpului, expresia statul de drept a fost asociata cu suprematia legii,
preeminenta legii, principiul legalitatii, domnia legii, domnia dreptului,
preeminenta dreptului. Oricum, patru sunt principiile esentiale ale unui stat de drept:
domnia legii, separatia puterilor, legalitatea administratiei, respectul drepturilor si
libertatilor fundamentale [3].
Ca sa putem vorbi despre separatia puterilor, trebuie sa vedem ce desemnam prin
cuvantul putere.
2. Puterea politica
In momentul in care omul a acceptat sa traiasca in societate, a acceptat si faptul ca va
trebui sa se supuna anumitor reguli care sa regleze comportamentul sau. Or, pentru
impunerea acestor reguli, era nevoie de un grup care sa le genereze si de un altul care sa
fie destinatarul acestor norme. Astfel s-a nascut puterea, ca o modalitate necesara
tocmai pentru impunerea acestor reguli.
Puterea presupune, deci, o ierarhizare intre guvernanti si guvernati si ea se numeste
atunciputere politica. Ea este legitima [4] cat timp se bucura de increderea celor
guvernati: pentru ca ei ii aleg pe guvernanti si ei accepta autoritatea acestora. Relatiile
politice care se nasc intre guvernanti si guvernati sunt relatii de autoritate si de
conformare[5]in vederea unui scop comun: scopul puterii este folosirea fortei autoritatii
pentru Binele comun.
3. Puterea publica
Asa cum am aratat, in cadrul societatii coagulate relatiile politice presupun existenta
unor institutii. Acestea sunt denumite in mod generic STAT. Puterea astfel
institutionalizata este una oficiala si se numeste putere etatica sau putere publica [6].
Asadar, sintagma puterea publica are un dublu inteles: pe de o parte organele de stat
(puterea este autoritatea publica), pe de alta parte prerogativa acestor organe de a
impune o anumita conduita destinatarilor regulilor (puterea este un act de conducere ce
se realizeaza prin constrangere, care presupune emanarea unor norme juridice).
In acest context, prin putere publica se intelege ansamblul de institutii si relatii de
putere reglementate juridic. Caracteristicile puterii publice, asa cum au fost acestea
stabilite de doctrina [7], sunt urmatoarele:
- legitimarea ei consta in reguli care au ca obiectiv guvernarea;
- autoritatea o are institutia guvernarii si nu guvernantii ca indivizi;
- puterea publica este putere ce apartine intregii societati;
- este o putere politica impunand relatii de conducere intre guvernanti si guvernati;
- are ca premisa crearea si aplicarea normelor juridice;
- este unica, titularul ei fiind unic si exclusiv: poporul. Functiile sale insa se indeplinesc
de aparatul de stat prin organisme autonome, pentru a impiedica exercitarea arbitrara a
puterii.
- este suverana: se organizeaza si se exercita fara nici un fel de imixtiuni, spre deosebire
de alte puteri de fapt, neetatice.
4. Separatia puterilor in stat
Statul, prin autoritatile sale, este cel care emite, aplica si ocroteste regulile de drept.
Prin urmare are de indeplinit trei functii fundamentale: cea legislativa (a carei atributie
presupune edictarea normelor), cea executiva (adica aplicarea/executarea normelor) si
jurisdictionala (sanctionarea celor care incalca legile). Structural vorbind, fiecarei functii
ii corespunde cate o putere cea legislativa, cea executiva si cea judecatoreasca care
este incredintata unor organe distincte: Parlamentul, seful statului si Guvern, respectiv
instantele de judecata.
In Antichitate, Aristotel a elaborat pentru prima data teoria separatiei puterilor in stat
[8]. Ea este reluata si redefinita in epoca moderna de catre Montesquieu [9] si
presupune un corp legislativ, unul executiv si un corp de judecatori. Masura era privita
ca necesara pentru a se limita puterea despotica a regelui, ce ar incalca libertatea
individului: daca puterea legiuitoare si cea executiva ar apartine aceleiasi entitati, legile
tiranice ar fi executate in mod tiranic; daca puterea judecatoreasca nu ar fi separata de
cea executiva, puterea asupra vietii si libertatii cetatenilor ar fi arbitrara, caci
judecatorul ar fi si legiuitor; daca puterea judecatoreasca ar fi combinata cu cea
executiva, judecatorul ar avea forta unui opresor. Ca urmare, puterile trebuie sa fie
separate pentru a opri abuzurile puterea opreste puterea.
Asadar, scopul separarii este moderarea puterii. Dar aici nu este vorba despre putere
(care este unica si apartine poporului), ci despre functiile pe care le implica exercitarea
puterii. Ca urmare, separatia puterilor in stat nu semnifica decat interdictia cumulului
celor trei functii fundamentale. Din acest punct de vedere, reamintim ca statul este unul,
scopul este unul (art. 1 alin. 3 din Constitutie [10]), activitatea statului pentru atingerea
acestui scop este unica. Suveranitatea este unica. Puterea este unica. De aceea, nu
gresim daca spunem ca Parlamentul, Executivul si Corpul judecatorilor sunt de fapt trei
fatete ale aceleasi puteri (in limba engleza, de altfel, acestea chiar sunt numite puteri de
guvernamant).
Principiul separatiei puterilor presupune ca nici una dintre puteri sa nu prevaleze
asupra celeilalte, sa nu isi subordoneze o alta si sa nu poata sa-si aroge prerogative ce
revin alteia [11]. Daca vreuna dintre autoritati ar exercita mai multe functii
fundamentale, ar putea abuza de putere. De aceea, nicio putere nu trebuie sa domine o
alta. Dar separatia nu este una rigida, ci au fost imaginate modalitati de colaborare intre
ele pentru ca toate trei sa contribuie la conducerea societatii si astfel toate trei sa fie in
echilibru. Acest mecanism este cunoscut ca checks and balances.
5. Colaborarea si controlul puterilor
Principiul separatiei puterilor impune autonomizarea autoritatilor publice, partajarea
functiilor ce le revin [12] si instituirea unor mijloace de colaborare si de control reciproc.
Limitandu-se reciproc cele trei puteri independente, se evita ca orice putere unica sa
actioneze ca un obstacol la adresa libertatii. Existand un mecanism constitutional care
sa permita mai multe forte politice, se garanteaza libertatea politica, atat in raport cu
organizarea de stat, cat si in raport cu cetateanul [13].
Statul, ca entitate unica, se preocupa de adoptarea, aplicarea si respectarea legii. Cum
Parlamentul emite legile, Executivul le indeplineste, Justitia judeca litigiile in legatura
cu ele, realizam ca toate cele trei puteri ale statului conlucreaza in domeniul normativ.
Acesta este de fapt chiar statul de drept: cel care este organizat si functioneaza numai pe
baza legii. In acest context problema reala care se pune in statul de drept este aceea a
modului de organizare a institutiilor etatice, de colaborare si control ale celor trei
autoritati.
Cu privire la colaborarea si controlul dintre puteri, normele constitutionale din Romania
prevad: Parlamentul colaboreaza cu Guvernul atunci cand deleaga acestuia functia
legislativa in domeniul emiterii ordonantelor de guvern, dar controleaza Guvernul
atunci cand aproba programul de guvernare si echipa guvernamentala, interpeleaza
ministrii, voteaza motiunea de cenzura, aproba ordonantele sau cere urmarirea penala a
ministrilor; Presedintele tarii poate refuza promulgarea unei legi sau poate dizolva
Parlamentul, iar Parlamentul il poate pune sub acuzare etc.
In domeniul justitiei, activitatile de colaborare si control dintre cele trei puteri ale
statului sunt urmatoarele:
- Parlamentul numeste membrii CSM (validarea magistratilor, alegerea reprezentantilor
societatii civile), in fata sa se prezinta raportul CSM privind starea justitiei. Subliniem
insa ca Parlamentul nu poate adopta legi interpretative pentru a furniza solutia unui
proces in curs.
- Presedintele tarii numeste judecatorii si procurorii; acesta participa la sedintele CSM
pe care le prezideaza; Guvernul este obligat sa ceara avizul CSM atunci cand
promoveaza proiecte de legi in domeniul justitiei; ministrul justitiei este membru de
drept al CSM, tot el asigura finantarea sistemul de instante; ministrul justitiei prezinta
raportul cu privire la activitatea procurorilor; desfasoara activitate jurisdictionala si alte
organe decat instantele. Este de remarcat ca Executivul nu poate solutiona vreun proces,
nu poate impiedica cursul judecatii si nu se poate opune executarii hotararilor [14].
- judecatorii conduc activitatile electorale, justitia cenzureaza actele celorlalte puteri pe
calea contenciosului constitutional si administrativ. La randul lor, judecatorii nu pot
crea drept, care este atributul legislativului, ci doar valorifica norme juridice (art. 3
C.civ. interzice instantelor sa se pronunte pe cale de dispozitii generale).
6. Puterea si reprezentativitatea
Puterea de a impune ordinea juridica intr-un stat fara nicio imixtiune din afara se
numeste suveranitate. Aceasta apartine poporului, asa cum o spune art. 2 din
Constitutie: suveranitatea se exercita prin reprezentativitate (alegerile) si participare
directa (referendum) [15]. Exercitarea ei este incredintata guvernantilor, adica
autoritatilor publice. Prin urmare, toate aceste autoritati publice depind de popor. De
aceea, ele sunt reprezentative.
Unele sunt direct reprezentative. Membrii acestor autoritati sunt alesi direct de catre
cetateni: membrii Parlamentului, Presedintele tarii, consilierii locali si judeteni,
primarii.
Altele sunt indirect reprezentative (derivate) si in aceasta categorie intra membrii altor
autoritati care sunt desemnati sau numiti chiar de catre organele alese aratate mai sus:
- membrii Curtii Constitutionale: care sunt numiti, in numar egal, de Senat, de Camera
Deputatilor si de Presedintele Romaniei;
- membrii CSM: numiti de Senat;
- Avocatul Poporului: numit de Senat;
- judecatorii si procurorii: numiti de presedintele Romaniei la propunerea CSM.
In acest context, este evident ca justitia este un organ reprezentativ al poporului roman.
7. Justitia ca putere si serviciu public
Independenta justitiei comporta doua valente:
a. aspectul constitutional al organizarii puterilor in stat din perspectiva separatiei lor.
Din acest punct de vedere justitia apare ca o constructie politica, scopul fiind
impiedicarea abuzurilor din partea celorlalte puteri. Aici este vizibila legatura si
dependenta mare a justitiei de Parlament (care emite legile de organizare judiciara) si de
executiv (care plateste salariile judecatorilor si asigura finantarea curtilor). In acest
context, de relatie cu legislativul si executivul, justitia este analizata ca putere.
b. dreptul fundamental al cetatenilor care sunt parti la proceduri. Din acest punct de
vedere justitia este un serviciu public. Garantiile acordate judecatorilor prin statutul
acestora devin astfel garantii ale accesului cetatenilor la o justitie competenta.
Justitia nu poate fi conceputa altfel decat ca putere independenta de celalalte puteri.
Scopul independentei este supunerea fata de lege, pe de o parte a populatiei, iar pe de
alta parte a autoritatilor, inclusiv a judecatorului. Supunerea fata de lege inseamna:
- respectarea neconditionata a acesteia (existenta legii);
- acceptarea si executarea hotararilor judecatoresti in numele legii (aplicarea legii);
- respectarea judecatorilor si a actului de justitie (interpretarea legii);
Deci judecatorul insusi trebuie sa se supuna legii [16]. Cand vorbim de supunerea fata
de lege a judecatorului, avand in vedere ca el este cel care o aplica, distingem intre:
a. legea in inteles de norme legale: acestea sunt interpretate de judecator potrivit
scopului lor si constiintei sale. De aceea, singurul mod de control este prin caile de atac.
Asa se naste de fapt jurisprudenta, care este un ghid de interpretare a legii.
b. legea in inteles de standarde profesionale (adica obligatii statutare a caror incalcare
atrage sanctionarea disciplinara este folosita pentru a forta un anumit comportament,
ceea ce poate atinge independenta) si de conduita (coduri interne): acestea presupun
reguli formale si informale pentru asigurarea conditiilor unui proces echitabil. Aceste
standarde pot viza strict profesia sau pot fi extra-profesionale. Controlul lor se asigura
prin CSM si asociatii profesionale.
8. Independenta justitiei si a judecatorilor
Asigurarea suprematiei legii reprezinta un punct cardinal intr-o societate democratica.
In acest sens, rolul fundamental in administrarea justitiei si asigurarea protectiei
drepturilor omului revine judecatorilor, procurorilor si avocatilor.
Pentru ca acestia sa isi indeplineasca in mod corect responsabilitatile si, mai ales, pentru
a investiga si judeca demnitari si functionarii publici suspectati de coruptie si de grave
incalcari ale drepturilor omului, trebuie sa beneficieze de un statut si garantii speciale.
In cazul judecatorilor, aceste cerinte sunt independenta si impartialitatea.
In legatura cu rolul judecatorilor si independenta justitiei, exista deja o paleta larga de
instrumente internationale, despre care putem spune ca apartin unui Corpus
Iuris judiciar international. Ele reflecta preocuparea diverselor organisme
interguvernamentale sau neguvernamentale, fie ele mondiale, fie regionale, pentru
intarirea rolului puterii judecatoresti. Aceste instrumente juridice, obligatorii sau nu,
fundamenteaza un set de standarde juridice internationale ce pot duce la consolidarea
pozitiei puterii judecatoresti fata de puterea executiva, legislativa sau fata de alte
grupuri sau persoane care actioneaza cu sau fara aprobarea statului.
Toate instrumentele universale si regionale [17] garanteaza dreptul la un proces
echitabil in fata unei instante independente si impartiale. Daca independenta
judecatorului este consacrata prin statutul acestuia, impartialitatea este o chestiune
launtrica, este o virtute; prima inseamna absenta oricarei subordonari, pe cand cealalta
absenta oricarei prejudecati, pasiuni, slabiciuni sau sentiment personal; prima se
analizeaza in raport cu un tert, cea de-a doua in raport de insusi magistratul.


ORGANIZAREA INSTANTELOR
JUDECATORESTIOrganizarea moderna a instantelor judecatoresti este rezultatul uneiinteresante evolutii
istorice. Puterea judecatoreasca a dobandit o organizareindependenta doar n epoca moderna, respecti
v o data cu afirmarea tot mai puternica n Anglia, Franta si apoi n alte state occidentale a principiului
separatiei puterilor n stat. Anterior, justitia se contopea n practica cu functia executiva si erainfaptuita
adeseori de aceleasi organe.Organizarea actuala a instantelor judecatoresti este guvernata de Legea
nr.304/2004. In prezent, potrivit art.2 alin.2 din Legea 304/2004, justitia se realizeaza prin urmatoarele
instante judecatoresti: a.judecatorii b.tribunalec.tribunale specializate; curti de apeld.nalta Curte DE
Casatie si Justitie.Judecatoriile sunt instante fara personalitate juridica si functioneaza n judetesi n
sectoarele municipiului Bucuresti. Numarul si localitatile de resedinta ale judecatoriilor sunt prevazute
ntr-o anexa la Legea privind organizarea judiciara. n prezent, n Romania functioneaza un numar
de peste 180 de judecatorii.n fiecare judet functioneaza un tribunal, instanta cu personalitate juridica,
care, deregula, are sediul n localitatea de resedinta a judectului respectiv. Un
asemeneatribunal este organizat si n municipiul Bucuresti. Tribunalul municipiuluiBucuresti
functioneaza si ca instanta specializata pentru judecarea cauzelor privind proprietatea intelectuala.
Numarul total al tribunalelor este, n prezent, 42.Potrivit art.34 din Legea 304/2004, n cadrul
tribunalelor functioneaza sectii pentru cauze civile si sectii maritime si fluviale sau pentru alte
materii.Tribunalele specializate sunt instante fara personalitate juridica, care functioneazala nivelul
fiecarui judet si al municipiului Bucuresti si au, de regula, sediul nmunicipiul resedinta de
judet. Tribunalele specializate sunt, tribunale pentru minorisi familie, tribunale de munca si asigurari
sociale, tribunale comerciale si tribunaleadministrat-fiscale.Instantele specializate pot contribui la
sporirea calitativa a actului de justitie, precum si la solutionarea rapida a cauzelor date n competenta
sa.Curtile de apel sunt instante cu personalitate juridica si functioneaza ntr-ocircumscriptie cuprinznd
mai multe tribunale si tribunale specializate. Numarul
2

curtilor de apel, resedintele acestora, precum si tribunalele cuprinse ncircumscriptiile respective sunt
prevazute n anexa Legii 304/2004. In prezentfunctioneaza 15 curti de apel, fiecare incluznd n
circumscriptia sa doua pna lasase tribunale.In cadrul curtilor de aple functioneaza sectii pentru cauze
penale, cauzecomerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ sifiscal, cauze
privind conflicte de munca si asigurari sociale, precum si, n raport cunatura si numarul cauzelor, sectii
maritime si fluviale sau pentru alte
materii.Inalta Curte de Casatie si Justitie este singura instanta superioara dinRomania si are sediul n
capitala tarii. Ea are personalitate juridica si functioneaza potrivit dispozitiilor cuprinse n noua lege de
organizare judiciara. Potrivit acesteilegi, instanta suprema este organizata n patru
sectii:1.sectia civila si de proprietate intelectuala2.sectia penala3.sectia comerciala4.sectia de contencio
s administrativ si fiscal.Instanta suprema se compune dintr-
un presedinte, un vicepresedinte, 4 presedinti de sectii si judecatori. Inalta Curte de Casatie si Justitie si
desfasoaraactivitatea n conditiile determinate de lege, n cadrul Sectiilor Unite si al unuicomplet format
din 9 judecatori, fiecare avnd competenta proprie.Instanta suprema mai cuprinde n structura sa:
cancelaria directii, servicii si birouri, cu personal stabilit prin statul de
functii.Potrivit art. 19 din Legea 304/2004, sectia civila si de proprietateintelectuala, sectia penala, sectia
comerciala si sectia de contencios administrativ sifiscal ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie judeca
recursurile impotriva hotararilor pronuntate de curtile de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute
de lege.Sectiile mentionate nu au competenta de prima instanta. In schimb, sectia penala ainstantei
supreme are atat o competenta de fond, cat si competenta de recurs.Potrivit art.20 din Legea
nr.304/2004, sectia penala a instantei supreme
judeca:a.in prima instanta, procesele si cererile date prin lege ncompetenta de prima instanta a Inaltei
Curti de Casatie si Justitie; b.recursurile, in conditiile prevazute delege.Sectiile Inaltei Curti mai au si
competenta de a solutiona:
3

a.cererile de stramutare, pentru motivele prevazute de codurile
de procedura; b.conflictele de competenta, in cazurile prevazute de lege;c.orice alte cereri prevazute de
lege.Completul de 9 judecatori are o competenta limitata la cazurile prevazute deart.22 din Legea
304/2004. Completul de 9 judecatori solutioneaza recursurile sicererile in cauzele judecate in prima
instanta de sectia penala a Inaltei Curti deCasatie si Justitie. Cel de-al doilea alineat al textului mentionat
ii confera instanteisupreme o competenta diversa si o competenta in materie disciplinara.Atributiile
Sectiilor Unite sunt prevazute in art.23 din Legea 304/2004. potrivit acestui text, instanta suprema se
constituie in sectii unite pentru:a.judecarea recursurilor in interesul legii b.solutionarea, in conditiile
legii, a sesizarilor privind schimbarea jurisprudentei Inaltei Curti de Casatie
si Justitiec.sesizarea Curtii Constitutionale pentru controlulconstitutionalitatii legilor inainte de
promulgare.
Organizarea instantelor militare
Organizarea instantelor militare n tara nostra nu este de data relativ recenta.Existenta instantelor intr-
un stat de drept nu este dezirabila, desi institutia estecunoscuta si in alte tari democratice. Adeseori
infractiunile comise de militari prezinta aceleasi elemente ca si cele savrsite de civili. Singura
particularitateconsta, cel mai adesea, in calitatea de militar a autorului infractiunii. Elementeletehnice
de exceptie ce ar putea aparea in unele cazuri pot fi clarificate de judecator printr-o expertiza de
specialitate.In prezent, instantele militare sunt constituite in conformitate cu pevederile Legiinr.
54/1993. Potrivit art.2 din Legea pentru organizarea instantelor si parchetelor militare, structura acestor
categorii de instante este alcatuita din:a.tribunale militare b.tribunalul militar teritorialc.Curtea Militara
de Apel.In prezent tribunalele militare functioneaza in Bucuresti, Cluj-Napoca, Iasi
siTimisoara. Parchetele militare functioneaza in prezent in orasele anterior mentionate, precum si in
Bacau, Brasov, Constanta, Craiova, Ploiesti si Trgu-Mures.
4