Sunteți pe pagina 1din 25

Curs 7

Pe langa efectele normale, obligatiile genereaza si efecte accidentale, constand in neexecutarea


lor, iar in legatura cu neexecutarea obligatiilor, romanii au creat 6 figuri juridice pe care le
denumim:
1. Cazul fortuit = evenimentul neprevazut care face imposibila executarea obligatiei, cu toate ca
debitorul a luat masurile obisnuite de paza. Asadar, cazul fortuit ar putea fi prevenit daca
debitorul ar lua masuri exceptionale de paza, masuri la care de regula debitorul nu este obligat si
de aceea, tot de regula, debitorul va fi exonerat de raspundere pentru interventia cazului fortuit.
Spre ex, furtul sclavului datorat.
. Forta majora = evenimentul neprevazut si de nestavilit care face imposibila executarea
obligatiei., de aceea debitorul va fi exonerat de raspundere. !ireste, debitorul va fi exonerat de
raspundere numai daca datoreaza un lucru individual, un lucru de gen, va trebui sa plateasca
". Mora = intarziere vinovata si este de feluri:
# mora debitoris = intarzierea vinovata a debitorului si pentru ca debitorul sa fie pus in intarziere
sunt necesare doua conditii: in primul rand este necesar ca datoria sa fie scadenta si in al doilea
rand este necesar ca obligatia sa nu fie executata din vina debitorului, iar in vremea imparatului
$ustinian s#a mai cerut si o somatie de plata din partea debitorului denumita interpelatio%
principalul efect este perpetuatio obligationis&perpetuarea obligatiilor, ceea ce inseamna ca din
momentul punerii sale in intarziere, debitorul raspunde in mod obiectiv, in sensul ca nu mai
poate sa invoce intervenia cazului fortuit si trebuie sa ia masuri execeptionale de paza.
# mora creditoris = intarzerea vinovata a creditorului care refuza sa primeasca plata cu toate ca i#
a fost oferita in conditiile prevazute prin contract, iar daca debitorul constata cu martori refuzul
creditorului de a primi plata, poate abandona lucrul datorat intr#un loc public cu efectul ca
obligatia sa se stinge.
'. Culpa = imbraca doua forme:
# culpa delictuala # presupune comiterea unui fapt ilicit cauzator de prejudicii care genereaza
obligatia de a declara prejudiciul cauzat, ceea ce inseamna ca raportul juridic obligational dintre
victima si delincvent se naste numai dupa comiterea faptei delictuale, de aceea jurisconsultii
spuneau ca pe taram intelectual fapta culpabila sau culpa este aceea care genereaza obligatii si
mai spuneau ca in cazul culpei delictuale vinovatia se poate manifesta fie sub forma intentiei, fie
sub forma neglijentei sau a neindemanarii.
# culpa contractuala # este vinovatia debitorului obligat prin contract
(. Dolul
6. Custodia

=) Acela are nu isi executa obligatia se incadreaza in una din cele 6 figuri juridice.
*n unele cazuri debitorul trebuie sa plateasca despagubiri pentru neexecutarea obligatiei, iar in
alte cazuri, el este exonerat de raspundere in sensul ca nu trebuie sa plateasca despagubiri pentru
neexecutarea obligatiei
CULPA
*n dreptul roman, culpa imbraca doua forme: culpa delictuala si culpa contractuala. +aca in
cazul culpei delictuale vinovatia este aceea care genereaza obligatia, culpa contractuala este
vinovatia debitorului obligat prin contract, astfel incat vinovatia debitorului se manifesta dupa
nasterea raportului juridic#obligational, in intervalul de timp cuprins intre momentul inc,eierii
contractului si momentul in care debitorul trebuie sa#si execute obligatia. -inovatia debitorului
se manifesta fie sub forma neglijentei, fie sub forma neindemanarii, nu si sub forma intentiei .la
culpa contractuala vinovatia nu se poate manifesta sub forma intentiei/.
*n vremea imparatului $ustiniain s#a facut distinctie intre culpa lata si culpa levis.
Culpa lata este o neglijenta grosolana, pe cand culpa levis este o neglijenta mai usoara, mai
putin grava si la randul ei poate fi apreciata de judecatori fie in abstracto, fie in concreto.
0a aprecierea in abstracto a culpei levis, judecatorul compara comportarea debitorului fata
de bunul datorat cu comportarea unui bun administrator, pe cand la aprecierea in concreto a
culpei levis, judecatorul compara comportarea debitorului fata de bunul datorat cu felul in care si
administreaza propriile bunuri.
Pentru debitor este mai grava aprecierea in abstracto a culpei levis deoarece la aprecierea ei
in abstract, ori de cate ori debitorul manifesta cea mai mica neglijenta fata de lucrul datorat, este
gasit in culpa de catre judecator pentru ca un bun administrator nu este neglijent, pe cand la
aprecierea in concreto a culpei levis, debitorul va fi gasit in culpa numai daca este neglijent fata
de bunul datorat, dar este diligent cu bunurile sale. +aca insa, debitorul este neglijent si fata de
bunul datorat si fata de bunurile sale, nu mai este in culpa. !ireste, judecatorul va face o
apreciere in abstracto sau in concreto a culpei levis nu din propria initiativa, ci in conformitate cu
dispozitiile legii.
DOLUL
Dolul este vinovatia debitorului obligat prin contract care se manifesta sub forma intentiei,
ceea ce presupune ca debitorul distruge bunul datorat cu buna#stiinta. +e aceea, raspunderea
debitorului pentru dol este mai grava decat raspunderea pt culpa, astfel, in dreptul clasic,
debitorul raspundea pt dol si la contractele in care avea un interes, si la contractele in care nu
avea un interes. Pt culpa insa, debitorul raspundea numai la contractele in care avea un interes.
Spre ex, la contractul de comodat, debitorul are interese in contract, pe cand la contract de
depozit, depozitatul nu are interese in contract.
CUSTODIA
Custodia este o forma de raspundere obiectiva in sensul ca debitorul care raspunde pt custodie
nu poate sa invoce interventia cazului fortuit, ci trebuie sa ia masuri exceptionale de paza, astfel
sa previna interventia cazului fortuit, caci raspundeau pt custodie numai ,otelierii si corabierii.
+aca debitorul nu#si executa obligatia si este pusa in intarziere, este gasit in culpa, a comis un
dol sau s#a obligat sa raspunda pentru custodie, trebuie sa plateasca despagubiri pentru
neexecutarea obligatiei, despagubiri care sunt denumite daruri de interese si care sunt de doua
feluri: daruri de interese judecatoresti si daruri de interese conventionale.
Darurile de interese judecatoresti sunt stabilite de judecatori cu ocazia solutionarii cauzei si
aceste cauze pt fi apreciate de judecator fie in mod obicetiv, fie in mod subiectiv. La aprecierea
in mod obiectiv a darurilor de interese, judecatorul ia in considerare valoarea lucrului. Spre ex,
daca debitorul nu isi executa obligatia de a transmite un anumit lucru, judecatorul il va condamna
sa plateasca valoarea acelui lucru. +aca insa debitorul nu isi executa datoria de facere,
judecatorul va face o apreciere subiectiva si va lua in considerare nu numai paguba efectiva,
suferita de creditor prin neexecutarea obligatiei, ci si castigul de care a fost privat prin
neexecutare. Paguba efectiva este numita damnum, iar castigul de care creditorul a fost privat
prin neexecutare este numit lucrum. *n 1vul 2ediu, glosatorii, pornind de la acesti termini, au
creat expresiile damnum emergens si lucrum cesans.
Damnum emergens inseamna paguba care se arata, iar lucrum cesans inseamna castigul
care lipseste.
+aunele in interese conventionale erau stabilite c,iar de parti, caci dupa ce se inc,eia
contractul din care izvora datoria debitorului si dr de creanta al creditorului, se mai inc,eia un
contractul, numit stipulation poenae, prin care se stabilea de catre parti ce suma de bani va
trebui sa plateasca debitorul daca nu isi va fi executata obligatia din vina sa. *n acest caz,
judecatorul verifica numai daca debitorul nu si#a executat obligatia din vina sa si daca se
convinge ca nu a executat obligatia din vina sa, nu mai face nicio apreciere, ci condamna
debitorul la suma de bani stabilita de parti prin stipulatiunea de pedeapsa.
STINGEREA OBLIGATIILOR
Asa cum am vazut la materia bunurilor, drepturile reale sunt in principiu perpetue, nu se
sting prin exercitare, ci se consolideaza, pe cand drepturile de creanta nu sunt perpetue, ci sunt
temporare, se sting prin exercitare, in sensul ca in momentul in care un drept de creanta a fost
exercitat, valorificat, el se stinge, iar in dreptul roman obligatiile se sting prin moduri voluntare si
moduri nevoluntare.
Modurile voluntare de stingere a obligatiilor sunt denumite astfel deoarece ele presupun
manifestarea de vointa a partilor si sunt in numar de (:
1. Plata - modul firesc, normal, obisnuit de stingere a obligatiilor, iar cuvantul are un inteles
exprimat in termenii dare, facere si prestare. Prin urmare, plata poate consta in transmiterea
proprietatii unui lucru, prestarea unui serviciu, procurarea folosirii unui lucru. Pt ca plata sa fie
facuta in mod valabil, este necesara sa fie intrunite anumite conditii:
a. plata poate fi facuta de debitor sau de alta persoana intrucat, de regula, pe creditor nu il
intereseaza cine plateste, pe el il intereseaza sa#si valorifice dr de creanta. 3otusi, in doua cazuri
plata poate fi facuta numai de debitor: atunci cand debitorul se obliga sa transmita proprietatea
numai el poate face plata pt ca numai el este proprietar, precum si atunci cand obligatia este
contractata in considerarea calitatilor exceptionale ale debitorului. !ireste, cel care face plata
treuie sa fie capabil de fapt si de drept.
b. plata poate fi primita de creditor sau de reprezentantul sau care poate fi legal sau conventional%
reprezentantul legal este tutorele, iar reprezentantul conventional este mandatarul, iar daca plata
este facuta unui pupil fara autoritatis tutoris, plata ramane valabila, dar nu este eliberatorie, ceea
ce inseamna ca, pe de o pare, debitorul nu poate cere sa i se restituie plata daca a facut#o unui
pupil fara autoritate tutoris si pe de alta parte, plata nefiind eliberatorie, el poate fi constrans sa
mai plateasca o data
c. plata trebuie sa fie integrala, ceea ce inseamna ca debitorul nu poate face plata in rate fara
aprobarea expresa a creditorului
d. locul platii se stabileste de regula prin contract% daca nu se stabileste prin contract, atunci locul
platii se deduce din natura obligatiilor, iar daca nu e poate deduce nici din natura obligatiilor,
atunci plata poate fi facuta oriunde cu conditia sa nu fie un loc nepotrivit% spre ex, este potrivnic
ca plata sa se faca la domicliul debitorului% mai mult, daca debitorul datoreaza un lucru
individual determinat, creditorul trebuie sa se prezinte la domiciliul debitorului pt a#i cere sa#si
execute obligatia, iar daca debitorul nu plateste la termen, la scadenta, atunci creditorul va
intenta actiunea la domiciliul debitorului
e. daca debitorul are mai multe datorii succesive fata ce acelasi creditor si face o singura plata, se
pune problema imputatiei platii, adica se pune intrebarea care dintre datorii s#a stins prin plata
facuta% daca debitorul precizeaza ce datoriei urmeaza sa se stinga prin plata, se stinge datoria, iar
daca nu precizeaza, se stinge datoria cea mai oneroasa si este considerata cea mai oneroasa
datoria care produce cele mai mari dobanzi
f. proba s#a facut la origine cu martori sau prin juraminte, iar in epoca clasica, incepand din sec *
proba platii se facea si prin inscrisuri denumite c,itante care puteau fi redactate fie in mod
obiectiv, fie in mod subiectiv% c,itantele redactate in mod obiectiv proveneau de la debitori care
utiliza formula solemna 4a spus ca are4 = a spus ca a primit plata, insa aceasca c,itanta ii era
opozabila creditorului numai daca purta sigiliile celor 5 martori, pe cand c,itantele redactate in
mod subiectiv proveneau de la creditor, care utiliza formula 4am scris ca a primit4% asemenea
c,itante ii erau opozabile creditorului c,iar daca nu purtau sigiliile martorilor de vreme ce erau
scrise c,iar de creditori
!orma platii a fost guvernata de principiul simetriei sau principiul corespondentei formelor
conform caruia obligatia se stinge prin utilizarea unui act identic cu cel care a creeat#o, dar
intrebuintat in sens invers. Astfel, daca obligatia se nastea prin arama si balanta, ea se stingea tot
prin arama si balanta sau daca obligatia se nastea ditr#un contract verbal format prin intrebare si
raspuns, ea se stingea tot prin intrebare si raspuns, caci potrivit lui 6aius, in vederea nasterii
obligatiunii, primus il intreaba pe secundus daca ii promite sa ii dea 177, iar secundus raspunde
ca promite. Pentru ca aceasta obligatie sa se singa, secundus il intreaba pe primus 4oare ceea ce
ti#a promis ai primit84, iar secundus raspunde ca a primit. daca forma solemna care intrunea
expres principiul simetriei era respectata, obligatia se stingea c,iar daca nu se facuse plata
efectiva, iar daca se facea plata efectiva dar nu era respectat principiul simetrie, obligatia nu se
stingea desi era platita.
. darea in plata 9 este o variant a platii, cu diferenta ca debitorul isi executa obligatia
transmitandu#i creditorului un alt lucru decat cel stabilit prin contract. +area in plata se putea
face fie prin conventia partilor, fie pe baza unui text din lege.
". Novatiunea (novatio) # un mod de stingere a obligatiilor care se realizeaza prin inlocuirea unei
obligatii vec,i cu o obligatie noua, operatiune juridica pe care o denumim novarea unei obligatii.
Aceasta novare a obligatiei se putea face la romani numai prin stipulatiune sau prin contractul
litteris. S#a decis ca novatiunea nu avea o forma proprie si ca a imprumutat forma te,nica prin
care se realizau alte operatiuni juridice, in sensul ca stipulatiunea si contractul litteris nu au fost
create in vederea novarii unei obligatii, ci au fost create in alte scopuri, dar au fost astfel adaptate
incat sa poate fi utilizate si in vederea novarii unei obligatii, de aceea jurisconsultii clasici
afirmau ca nu exista novatiune consensuala in intelesul ca obligatia izvorata dintr#un contract
consensual nu poate fi inlocuita cu o obligatie izvorata din alt contract consensual, ci numai
printr#o obligatie izvorata din stipulatiune sau din contractul litteris. *n vederea realizarii
novatiunii exista mai multe conditii:
# o obligatie veche # nu presupunea intrunirea unor conditii speciale
# o obligatie noua # intotdeauna o obligatie de drept strict deoarece stipulatiunea si
contractul litteris prin care se realizeaza locatiunea sunt contracte de drept strict
# acelasi obiect # presupune aceeasi datorie, intrucat daca noua obligatie ar avea alt obiect,
nu s#ar realiza o novatiune, ci s#ar naste o noua obligatie alaturi de cea vec,e. :u
intamplator jurisconsultii spunea ca novatiunea este operatiunea juridica prin care
obiectul vec,ii obligatii este transmis in noua obligatie. 3otusi, in dreptul pretorian s#a
admis c,iar si novatiunea cu sc,imbare de opinie in mod exceptional.
# un element nou # pentru ca altminteri nu putem face distinctie intre cele doua obligatii,
dar in legatura cu elementul nou trebuie sa distingem intre novatiunea care se realizeaza
intre aceleasi persoane si novatiunea cu sc,imbare de debitor sau cu sc,imbare de
creditor. +aca novatiunea se realizeaza intre aceleasi persoane, elementul poate consta in
introducerea unui termen, a unei conditii sau la suprimarea lor, iar daca novatiunea se
realizeaza inter novas personas, atunci elementul nou va consta fie in sc,imbarea
debitorului, fie in sc,imbarea creditorului. *n cazul novatiunii cu sc,imbare de debitor
este necesar consimtamantul vec,iului debitor8 :;, ci este suficient sa se inc,eie o
stipulatiune sau un contract nou emis intre nou creditor si debitor, de vreme ce pe creditor
nu il intereseaza cine plateste. 0a novatiunea cu sc,imbare de creditor este necesar si
consimtamantul vec,iului creditor deoarece in spatele novatiunii cu sc,imbare de creditor
se ascunde o cesiune de creanta, adica se ascunde o transmitere a dreptului de creanta de
la vec,iul creditor la noul creditor, transmitere care nu este de conceput ara
consimtamantul vec,iului creditor.
# intentia de a nova # rezulta din forma contractelor care aveau o forma speciala, forma
prin care rezulta intentia partilor de a nova obligatia. 2ai tarziu, odata cu decaderea
formalismului pe taram contractual, intentia partilor de a nova se prezuma, iar imparatul
$ustinian a stabilit ca partile trebuie sa isi manifeste expres intentia de a#si nova obligatia.
4. compensatiunea
5. remiterea de datorie
Curs 8
Compensatiunea se realizeaza prin cumpanirea a doua creante si datorii reciproce, astfel
incat executarea se poarta numai asupra diferentei, ceea ce presupune ca persoane au in acelasi
timp, una fata de cealalta, si calitatea de creditor, si calitatea de debitor. Spre exemplu, daca
Primus are o creanta de 177 fata de Secundus, iar Secundus are o creanta de (7 fata de Primus,
prin efectuarea compensatiunii Secundus ii plateste diferenta lui Primus si astfel se sting ambele
obligatii. +e accea 2odestin spunea: 4<ompensatio est debiti et crediti inter se contributio4
.<ompensatiunea inseamna scaderea unor datorii si ale unor creante unele din altele/.
0a romani compensatiunea era de 2 fore :
1/ Compensatiunea conventionala # se realiza prin conventia partilor si nimic nu se opunea ca
partile sa faca o compensatiune din proprie initiativa
/ Compensatiunea judiciara # era facuta de judecator cu ocazia solutionarii cauzei. *n poca
!ec"e, pe cand se aplica procedura legis actiunilor, compensatiunea judiciara nu a fost posibila
intrucat se opunea principiului unitatii de c,estiune. +e vreme ce in procedura legis actiunilor nu
existau exceptiuni, iar in acelasi proces numai reclamantul putea sa#si formuleze pretentiile
intrucat, daca paratul avea si el de formulat anumite pretentii fata de reclamant, trebuia sa
declanseze un nou proces. 0a inceputul pocii Clasice s#a admis compensatiunea judiciara in
cazul creantelor si datoriilor reciproce care izvorau din acelas contract de buna#credinta.
*mparatul 2arc Aureliu a initiat o reforma prin care a devenit posibila compensatiunea
judiciara in cadrul creantelor si datoriilor reciproce care izvorau din contracte diferite#
unilaterale si de drept strict. =eforma lui 2arc Aureliu s#a intemeiat pe conceptia ca acela care
pretinde ceea ce trebuie sa instituie comite un dol. Spre exemplu, daca reclamantul are o creanta
de 177 asupra paratului si paratul la randul lui are o creanta de (7 fata de reclamant, iar
reclamantul cere 177, paratul ii va cere pretorului sa introduca in formula exceptiunea de dol, iar
pretorul introduce in formula acea exceptiune.
*n faza a doua a procesului, fata de aceasta redactare a formulei, judecatorul, in calitatea
sa de sclav al formulei, verifica daca exceptiunea este intemeiata si constata ca este intemeiata.
<onstantand ca exceptiunea este intemeiata el va pronunta o sentinta de absolvire deoarece in
procedura formula este posibila condamnarea la mai putin, astfel incat reclamantul pierde
procesul, dar nu numai procesul, caci pierde si dreptul de creanta in intregime prin efectul
extinctiv a lui litis contestatio. Prin urare! reclaantul care nu face copensatiune din
proprie initiati"a si nu cere nuai diferenta "a pierde tot# +e aceea reclamantul are tot
interesul sa ceara numai compensatiunea.
2ai tarziu, s#a admis compensatiunea si in cazul creantelor si datoriilor reciproce care
izvorasc din contracte diferite de buna#credinta, iar in vremea imparatului $ustinian,
compensatiunea judiciara a fost admisa pe scara generala.
emiterea de datorie = iertarea de datorie% se realizeaza prin moduri civile si prin moduri
pretoriene.
Modurile civile = aplicatiuni ale principiului simetriei, ale principiului corespondentei
formelor, conform caruia obligatia se stinge prin utilizarea unei forme identice cu cea care a
creat#o, dar intrebuintata in sens invers. Aceste forme solemne sunt in numar de ":
1/ per aes et li$ra = inseamna plata in alama si balanta si se utilizeaza in vederea stingerii
acelor obligatiuni care s#au nascut din mancipatiunea fiduciara. Aceasta forma solemna
presupune prezenta partilor, prezenta celor ( martori, prezenta lui libripens, precum si a balantei
de alama. *n acest cadru, debitorul afirma, prin cuvinte solemne, ca efectueaza plata .in realitate
nu plateste/ dar, intrucat s#au utilizat formele solemne date de principiul simetriei, datoria se
stinge.
/ acceptilatio "en$is = forma solemna prin care se sting obligatiile nascute din contractele
verbale formate prin intrebare si raspuns caci, in vederea nasterii obligatiunii, Primus il intreaba
pe Secundus : 4Promiti sa#mi dai 17784 iar Secundus raspunde 4Promit4. Pentru ca aceasta
obligatie sa se stinga, se va utiliza aceeasi forma dar in sens invers, caci de data aceasta
Secundus este acela care formuleaza intrebarea prin cuvintele : 4 >are ceea ce ti#am promis ai
primit84. Primus raspunde ca a primit desi in realitate nu primise nimic dar obligatia se stinge
intrucat forma solemna a fost respectata.
"/ acceptilatio litteris = forma prin care se sting obligatiile nascute prin contracte, inc,eiate in
forma scrisa deaoarece obligatia nascuta dintr#un contract inc,eiat in forma scrisa se va stinge tot
prin utilizarea formei scrise.
Modurile pretoriene prin care se realizeaza iertarea de datorie sunt:
# pactu de non petendo .pactul pentru ca sa nu ceara/ = o simpla intelegere a partilor prin care
debitorul este iertat de datorie. Si daca totusi dupa inc,eierea acestei conventii creditorul
intenteaza actiunea impotriva debitorului, acesta se va apara cu succes, oferindu#i creditorului
e%ceptio pacti de non petendo
# contrarius consensus = aplicarea principiului simetriei la obligatiile care izvorasc din simpla
conventie a partilor intrucat, obligatiile izvorate din simpla conventie se sting tot prin simpla
conventie.
*nsa, pe langa modurile voluntare de stingere a obligatiilor, romanii au cunoscut si
moduri nevoluntare de stingere a obligatiilor, care sunt denumite astfel intrucat ele nu presupun
manifestarea de vointa a partilor si sunt in numar de (:
1/ Iposi$ilitatea de e%ecutare # apare atunci cand debitorul datoreaza un lucru individual
determinat care piere fara vina sa, adica piere fie prin interventia cazului fortuit, fie prin
interventia fortei majore. *nsa, problema imposibilitatii de executare nu se produce atunci cand
debitorul datoreaza lucruri de gen intrucat lucrurile de gen nu pier.
/ Confu&iunea # consta in intrunirea calitatilor de creditor si de debitor asupra uneia dintre parti
.ex, prin mostenirea creditorului de debitor sau invers/. ;nele precizari sunt necesare cu privire
la obligatiile cu pluralitate de subiect:
# daca creditorul il mosteneste pe debitorul principal se va stinge si datoria garantului. +aca insa,
creditorul il mosteneste pe garant, datoria debitorului principal nu se stinge.
# daca partile sunt pe picior de egalitate, trebuie sa facem distinctie intre obligatiile conjuncte si
obligatiile coreale intrucat la obligatiile conjuncte .divizibile/ daca creditorul il mosteneste pe
unul dintre debitori,se va stinge datoria acelui debitor, iar ceilalti debitori vor ramane si pe mai
departe obligati pentru partea lor din datorie, pe cand la obligatiile coreale, daca creditorul il
mosteneste pe unul dintre debitori, ceilalti debitori vor ramane si pe mai departe obligati pentru
tot, astfel incat oricare dintre debitori va putea sa fie tinut pentru intreaga datorie.
"/ 'oartea # ducea la stingerea obligatiilor deoarece, multa vreme romanii nu au admis ideea de
transmitere a creantelor si a datoriilor pentru ca, in conceptia vec,ilor romani, obligatia este
oglinda juridica a dreptului de razbunare, iar dreptul de razbunare nu poate fi transmis la urmasi.
<u timpul insa, pe fondul dezvoltarii economiei, vorbim de principiul continuitatii persoanei
defunctului, romanii au admis transmiterea creantelor si datoriilor la urmasi insa, urme ale
stravec,ii conceptii s#au pastrat pana in epoca clasica, dovada ca datoriile si creantele izvorate
din delictele de vatamare corporala au ramas intransmisibile si in dreptul clasic, intrucat, spuneau
jurisconsultii, asemenea delicte respira razbunare, sunt intim legate de persoana delicventului, de
accea nu pot fi transmise.
'/ Capitis deinutio # avem in vedere numai cazul a$ro(atiunii, caci e actul prin care o
persoana sui juris denumita abrogat trece sub puterea altei persoane sui iuris denumita abrogant,
ceea ce inseamna ca prin efectul abrogatiunii, abrogatul devine persoana alien iuris, nu mai are
un patrimoniu propriu, iar bunurile si creantele sale trec in patrimoniului abrogantului. <u toate
acestea, abrogantul nu isi asuma si datoriile abrogatului, astfel incat creditorii abrogatului nu#si
pot valorifica drepturile de creanta nici pe seama abrogatului, nici pe seama abrogantului. 1i nu
isi pot valorifica drepturile de creanta pe seama abrogatul, intrucat abrogatul este persoana alien
iuris, dupa cum creditorii abrogatului nu#si pot valorifica drepturile de creanta nici pe seama
abrogantului intrucat se opune principiului relativitatii efectelor contractelor, in sensul ca intre
creditorii abrogatului si abrogant nu s#a inc,eiat niciun contract.
Pretorul a considerat ca o asemenea solutie nu este ec,itabila de vreme ce abrogantul dobandeste
bunurile abrogantului dar nu#si asuma si datoriile lui, iar creditorii abrogatului nu#si mai pot
valorifica drepturile de creanta. +e aceea, pretorul a creat restitutio in integrum ob capitis
deminutionen, prin care actul abrogatiunii a fost desfiintat, dar numai in relatiile dintre abrogat
si creditorii sai, astfel incat creditorii abrogatului isi puteau valorifca drepturile de creanta pe
seama bunurilor abrogatului si numai dupa aceea, daca mai ramaneau, bunurile abrogatului
treceau in patrimoniul abrogantului.
(/ Prescriptia e%tincti"a # duce la stingerea obligatiilor, caci trecerea timpului afecteaza
fizionomia obligatiei care este notata prin cuvantul prescriptie. Atunci cand prin trecerea
timpului, o stare de fapt se transforma in drept, prescriptia este denumita achi!itiva .ex.
uzucapiunea/. *ar atunci cand prin trecerea timpului se stinge un drept, prescriptia este denumita
extinctiva. +esi, in vec,iul drept roman pe cand se aplica procedura legis actiunilor, trecerea
timpului nu putea afecta drepturile de creanta deoarece, asa cum am vazut se aplica principiul
simetriei, in sensul ca obligatia se putea stinge numai daca erau respectate anumite forme
solemne. +ar, dupa adoptarea legii Aebutia, odata cu introducerea procedurii formulare, au
aparut si actiunile pretoriene, prin care erau sanctionate anumite drepturi de creanta, iar daca
acele drepturi de creanta nu erau valorificate in termen de un an, ele se stingeau intrucat actiunile
pretoriene figurau in edictul pretorului, care era valabil numai pe termen de un an.
*n dreptul postclasic a fost introdusa prescriptia extinctiva generala de "7 de ani, astfel incat daca
un drept de creanta nu se valorifica in "7 de ani de la scadenta, el se stingea prin efectul
prescriptiei extinctive.
TRANS)ERUL *TRANS'ITEREA+ OBLIGATIILOR
-ec,ii romani nu au admis ideea de treansmitere a drepturilor patrimoniale de vreme ce
ele erau expresii ale ideii de putere, iar puterea nu se transmite, ci se creeaza. <u timpul insa,
odata cu revolutia economica, romanii au initiat reforme succesive prin care s#a putut realiza
transferul .transmiterea/ obligatiilor. *n acest mod, ei au creat o serie de procedee juridice prin
care s#a putut realiza transmiterea drepturilor de creanta, precum si procedee juridice prin care s#
a putut realiza si transmiterea datoriilor.
$ransmiterea drepturilor de creanta este denumita cesiune de creanta# <esiunea de
creanta consta in transmiterea unuiu drept personal sau de creanta de la vec,iul creditor la noul
creditor. -ec,iul creditor este denumit cedant&cedent.:oul creditor este denumit cesionar# iar
debitorul este denumit debitor cedat.
*nitial, cesiunea de creanta s#a putut realiza prin novatiunea cu sc,imbare de creditor. <u
toate ca atunci cand partile recurgeau la novatiune nu se realiza propriu#zis o transmitere
.cesiune/ de creanta deoarece prin novatiune vec,ea obligatie se stingea si lua nastere o obligatie
noua, astfel incat noul creditor .cesionarul/ nu dobandea acelasi drept, ci un drept nou nascut din
noua obligatie.
Pe de alta parte, prin novatiune, accesoriile vec,ii creante se sting, adica se sting si
garantiile si exceptiunile, astfel incat cesionarul dobandeste o creanta mai putin sigura.
*n al treilea rand, novatiunea cu sc,imbare de creditor nu se poate face fara
consimtamantul debitorului, care trebuie sa se oblige prin stipulatiune sau prin contractum litteris
fata de noul creditor. +e aceea, romanii au recurs la un nou procedeu mai evoluat si anume au
recurs la mandatul judiciar pe care l#au adaptat de asa maniera incat, sa poata fi utilizat in
vederea realizarii sesiunii de creanta. Prin mandatul judiciar, mandantul il imputerniceste pe
mandatar sa intenteze actiune impotriva debitorului si sa valorifice un anumit drept de creanta,
dupa care mandatarul are obligatia sa transmita valoarea acelei creante asupra mandantului.
Acesta este andatul ,udiciar o$isnuit# Acest mandat a fost mai tarziu adaptat in asa fel incat
sa poata fi utilizat pentru realizarea cesiunii creanta, iar forma adaptata a mandatului judiciar a
fost denumita andantu in re sua .mandatul in propriul interes/, adica un mandat care se
inc,eia in interesul mandatarului, in sensul ca, dupa ce mandatarul valorifica dreptul de creanta
pe seama debitorului, nu mai avea obligatia de a transmite valoarea acelei creante mandantului,
ci o pastra pentru sine .creanta valorificata de mandatar din imputernicirea mandantului ramanea
in patrimoniul mandatarului astfel incat mandantul devine cedant, iar mandatarul devine cesionar
de vreme ce dreptul de creanta valorificat pe seama debitorului ramane in patrimoniul sau/.
Mandatul in rem suam a cunoscut o evolutie in - fa&e:
1/ sisteul cesiunii de actiuni # mandantul, in calitatea sa de cedant, il imputerniceste pe
mandatar sa intenteze actiunea impotriva debitorului cedat, de unde rezulta ca in prima faza nu se
realizeaza propriu#zis o transmitere a dreptului de creanta, ci numai o transmitere a dreptului de a
intenta actiunea impotriva debitorului cedat. *ntrucat acea actiune izvora din contractul de
mandat, iar mandatul este un contract revocabil , mandantul avea posibilitatea de a revoca
oricand contractul, iar mandatarul nu il mai putea urmari in justitie pe debitorul cedat intrucat nu
mai dispunea de actiune. Pe de alta parte, actiunea intentata de mandatar are o formula redactata
cu transpozitiune, caci in intentio este mentionat numele mandantului .cedantului/, caci el este
titularul dreptului de creanta. *n condemnatio este mentionat numele mandatarului care este
cesionar intrucat mandatarul participa la dezbaterile procesului si urmeaza sa suporte efectele
sentintei. !ata de aceste inconveniente s#a trecut la faza a doua, la sistemul actiunilor utile.
/ sisteul actiunilor utile # mandatarul, in calitatea sa de cesionar dobandea actiuni proprii
denumite actiuni utile si care nu mai depindeau de contractul de mandat, astfel incat c,iar daca
mandatul era revocat, cesionarul isi pastra si pe mai departe actiunile utile ca fiind proprii, pe
care le putea intenta impotriva debitorului cedat. <u toate acestea, cedantul ramanea titular al
actiunilor directe, actiuni care izvorau din contracte pe care cedantul le inc,eiase cu debitorul
cedat. +aca cedantul intenta actiunea directa impotriva debitorului cedat, actiunea utila a
cesionarului ramanea fara obiect deoarece obligatia s#a stins prin plata pe care debitorul cedat a
facut#o fata de cedant.
+ebitorul cedat putea sa#i plateasca datoria din proprie initiativa cedantului, iar daca debitorul
cedat prefera sa#i plateasca cedantului, iarasi obligatia se stingea prin plata, iar actiunea utila a
cesionarului nu mai avea obiect. +e aceea, s#a trecut la faza a "#a.
"/ sisteul perfectionar prin refora iparatului .ustinian # daca cesionarul il soma pe
debitorul cedat sa faca plata, datoria debitorului se stingea numai daca ii platea cesionarului caci,
daca debitorul cedat ii platea cedantului ramanea si pe mai departe debitor. >bligatia debitorului
cedat se stingea numai daca ii platea cesionarului. +in acel moment, mandatum in rem suam a
devenit un procedeu juridic perfect elaborat in vederea realizarii operatiunii juridice a cesiunii de
creanta.
Curs /0
Garantiile 1 Procedee juridice pe care romanii le#au creat pentru a#i pune la adapost pe
creditori fata de consecintele eventualei insolvabilitati a debitorilor. Sunt de doua feluri:
personale si reale.

Personale% procedee juridice prin care un debitorul accesor denumit garant se alatura
debitorului principal, promitandu#i creditorului ceea ce i#a promis si debitorul principal. *ar daca
debitorul principal se dovedeste insolvabil, creditorul isi valorifica dreptul de creanta pe seama
garantului.
<ea mai vec,e garantie personala cunoscuta de romani e o aplicatiune a contractelor
verbale si poarta denumirea de sponsio deoarece la intrebarea creditorului, garantul raspunde
prin verbul spondeo intrucat dupa ce se inc,eie contractul dintre creditor si debitorul principal, se
mai inc,eie un contract intre creditor si debitorul accesor .garant/, ocazie cu care creditorul il
intreaba pe garant ?*dem dari spondes8@ .?Promiti acelasi lucru8@/, iar garantul raspunde
?Spondeo@ .promit/. Acel garant care se obliga prin pronuntarea verbului spondeo e denumit
sponsor. *nsa in conceptia vec,ilor romani verbul spondeo avea vocatia speciala de a atrage
gratia zeilor =omei, incat acest verb putea fi pronuntat numai de cetatenii romani, nu si de
peregrini si de aceea, la origine, peregrinii nu au putut fi garanti.
<u timpul insa, odata cu dezvoltarea economiei de sc,imb, romanii au fost interesati ca si
peregrinii sa poata fi garanti si de aceea a fost create o noua garantie personala, care se forma pot
prin intrebare si raspuns, cu deosebirea ca la intrebarea creditorului, garantul raspundea prin
verbul fidepromitto. Acest verb era accesibil si peregrinelor, astfel incat si peregrinii au putut
deveni garanti. :oua garantie a fost denumita "idecomissio, iar garantul fidecomissor. +ar
situatia sponsorilor si a fidecomisorilor era intacta. *n primul rand deoarece creditorul avea
posibilitatea sa#l urmareasca mai intai pe garant si daca acesta platea, nu dispunea de mijloace
juridice pentru a se intoarce impotriva debitorului principal, astfel incat nu se putea despagubi
pentru plata facuta. *ar daca erau mai multi garanti si de regula erau mai multi, oricare dintre ei
putea fi urmarit pentru intreaga datorie si daca platea, nu se putea intoarce impotriva cogarantilor
si nu le putea cere partea contributiva din datorie. +e aceea, garantii au protestat pana cand, spre
sfarsitul republicii, s#au adoptat ' legi favorabile garantilor, dintre care mai importante sunt:
# le(ea Pu$lilia 9 garantul care platea datoria avea dreptul sa se intoarca impotriva
debitorului principal si sa se despagubeasca pentru plata facuta
# le(ea )uria de sponsu 9 cuprinde doua dispozitii. Potrivit primei dispo!itii, daca
sunt mai multi garanti, datoria se imparte de drept in momentul scadentei intre toti
garantii, indiferent daca sunt sau nu solvabili, spre exemplu daca exista " garanti
dintre care doi sunt solvabili si unul insolvabil, in momentul scadentei datoria se va
imparti automat la ", astfel incat creditorul poate sa valorifice numai &" din creanta
sa, ceea ce inseamna ca in regimul legii !uria de sponsu, consecintele insolvabilitatii
unor garanti nu sunt suportate de garantii solvabili, ci de creditor. Potrivit celei de a
doua dispo!itii a legii, datoriile sponsorilor si fidepromissorilor contractate in *talia se
sting daca nu sunt valorificate in ani de la scadenta. Si aceasta dispozitie e
favorabila garantilor deoarece creditorii erau interesati sa#si valorifice creantele cat
mai repede, inainte de ani si astfel se prevenea acumularea de dobanzi pe seama
garantilor.
!ata de aceste dispozitii favorabile garantilor, a venit randul creditorilor sa protesteze, care
spuneau pe buna dreptate ca afacerile lor sunt tot mai nesigure si de aceea, la sfarsitul 1pocii
-ec,i sau inceputul celei clasice s#a creat o noua garantie personala care se forma tot prin
intrebare si raspuns, cu particularitatea ca la intrebarea creditorului, garantul raspundea prin
verbul fideiubeo .consimt pe cuvantul meu/. 6arantul care se obliga prin pronuntarea acestui
verb era numit fideiussor, iar garantia fideiussio.
!ireste, intre fideiussio si vec,ile garantii personale exista o serie de deosebiri, astfel:
# Prin sponsio si fideocomissio puteau fi garantate numai obligatiile care izvorau din
contracte verbale, pe cand prin fideiussio putea fi garantata orice obligatie, inclusiv
cea delinctuala
# >bligatiile lui sponso si ale lui fideipromissor nu erau transmisibile, nu treceau la
romani, pe cand obligatiile lui fideiussor erau transmisibile
# *ntrucat noua garantie a aparut dupa adoptarea celor ' legi favorabile garantilor,
dispozitiile acelor legi nu i se aplicau, astfel incat daca fideiussor platea, nu se
intoarce impotriva debitorului principal, iar daca erau mai multi fideiussori, acela care
platea datoria nu se putea intoarce impotriva cofideiussorilor si nu le putea cere partea
contributiva de indatoriri.
<u alte cuvinte, fideiussorii se aflau in situatia pe care au avut#o sponsorii si
fideipromissorii inainte de adoptarea celor ' legi. +e aceea fideiussorii au cerut sa li se aplice si
lor dispozitiile celor patru legi, ceea ce nu s#a intamplat. 3otusi, in decursul timpului, in dreptul
classic si postclasic s#au creat " beneficii.drepturi acordate cu titlu exceptional, drepturi
exceptionale/ pentru fideiussori. 1 vorba despre:
Beneficiul de cesiune de actiuni = creatie a jurisprudentei. Potrivit lui, garantul care
declara in fata pretorului ca este dispus sa faca plata are dreptul de a#i cere creditorului sa#i
trasmita toate actiunile pe care le are impotriva debitorului principal pt ca intentand acele actiuni
impotriva debitorului principal sa se poata despagubi pentru plata facuta. +aca creditorul ii ceda
garantului acele actiuni, garantul platea si astfel litigiul se stingea, urmand ca garantul sa se
desbagubeasca prin actiunile cedate. +aca insa creditorul refuza sa#* cedeze garantului actiunile
pe care le are impotriva debitorului principal, atunci garantul ii cere pretorului sa introduca in
formula o exceptiune de dol. Pretorul introducea exceptiunea in formula, iar in faza a doua a
procesului judecatorul verifica daca exceptiunea de dol este intemeiata. Si constatand ca e
intemeiata, judecatorul pronunta sentinta de absolvire. Atfel incat creditorul pierdea si procesul si
dreptul de creanta, nu#l mai putea urmari pe debitorul principal. Procesul il pierdea prin efectul
exceptiunii de dol, iar dreptul de creanta il pierdea prin efectul extinctiv al lui litis contestatio. +e
aceea, practic, ori de cate ori garantul declara ca este dispus sa faca plata, creditorul era interest
sa#i cedeze garantului toate actiunile pe care le avea impotriva debitorului principal, pentru ca
altmiteri pierdea totul. ;nele complicatii puteau sa apara atunci cand creditorul isi garanta
dreptul de creanta si printr#o garantie personala si printr#o ipoteca. *ntr#o asemenea situatie,
creditorul poate prefera sa#si valorifice garantia personala. *n acest caz, garantul, care e c,emat
in fata pretorului, spune ca va plati daca creditorul ii cedeaza actiunea ipotecata pe care o are
impotriva debitorului principal. <reditorul i#o cedeaza, garantul plateste, dupa care constata ca
actiunea ipotecara pe care i#a cedat#o creditorul nu mai are obiect deoarece ipoteca e un drept
accesor si de stinge odata cu creanta pe care o garanteaza. >ri in ipoteza noastara, creanta
garantata cu ipoteca s#a stins prin plata facuta de fideiussor. *n asemenea situatii, spun
jurisconsultii, garantul nu face o plata, ci cumpara dreptul de ipoteca de la creditor. <u alte
cuvinte, in conceptia jurisconsultilor, suma de bani remisa de garant nu este obiectul unei plati, ci
e pretul ipotecii. Astfel ipoteca nu se stinge, iar garantul se poate despagubi.
Beneficiul de di"i&iune a fost creat de imparatul Aadrian printr#o constitutiune imperial.
Potrivit acestui beneficiu, daca sunt mai multi garanti, garantul care e urmarit in justitie are
dreptul de a#i cere creditorului sa imparta datoria intre toti garantii care sunt solvabili in
momentul lui litis contestatio. +in aceasta definitie rezulta ca intre regimul introdus prin legea
!uria de sponsu si regimul introdus prin beneficiul de diviziune exista mai multe deosebiri.
&n primul rand, potrivit legii !uria de sponsu, datoria se impartea de drept automat intre
garanti, pe cand in sistemul beneficiului de diviziune, datoria se impartea intre garanti numai la
cererea expresa a garantului urmarit in justitie. *ar daca acel garant omitea sa ceara diviziunea
tatalui ei era condamnat sa plateasca intreaga datorie, iar dupa platea nu dispunea de mijloace
juridice pentru a ce intoarce impotriva cogarantilor si prin urmare nu se putea despagubi. 2ai
mult, in sistemul legii !uris de sponsu, garantul urmarit in justitie nu putea renunta la diviziunea
datoriei, pe cand in sistemul beneficiului diviziunii garantul avea aceasta posibilitate.
&n al doilea rand, potrivit legii !uria de sponsu, datoria se impartea intre totii garantii,
indiferent daca erau sau nu solvabili, pe cand la beneficiul de diviziune, datoria se impartea
numai intre garantii solvabili, astfel incat daca din " garanti unul era insolvabil, datoria se
impartea la , ceea ce inseamna ca in sistemul legii !uria de sponsu consecintele insolvabilitatii
unor garanti sunt suportate de creditor, iar la beneficiul de diviziune, aceste consecinte sunt
suportate de garanti solvabili, care platesc si pentru cei insolvabili.
&n al treilea rand, potrivit legii !uria +esponsu, diviziunea datoriei se facea in momentul
scadentei, pe cand la beneficiul de diviziune datoria se impartea intre garanti in momentul lui
litiscontestatio, in intervalul de timp cuprins intre momentul scadentei si momentul lui
litiscontestatio treceau luni de zile, putea deveni insolvabili si alti garanti, in paguba acelora care
ramaneau solvabili si care plateau si pentru cei insolvabili.
Beneficiul de discutiune 1 garantul care e urmarit in justitie are dreptul de a#i cere
creditorului sa se indrepte mai intai impotriva debitorului principal si numai daca debitorul
principal se dovedeste insolvabil sa#l c,eme in justitie pe garant printr#o noua actiune. >ri acest
beneficiu nu se putea valorifica in practica deoarece se opunea efectului extinctiv al lui litis
contestatio in sensul ca daca creditorul il c,ema in justitie pe debitorul principal, iar acela se
dovedea insolvabil, dreptul de creanta al creditorului se stingea in procesul cu debitorul
principal. *ar daca dreptul se stingea si daca acolo unde nu exista drept nu exista nici actiune in
justitie inseamna ca titularul creantei nu#l mai poate c,ema in justitie si pe garant, incat la origine
beneficiul de discutiune avea o valoare pur teoretica. 3otusi, in practica, la sugestia
jurisconsultilor, creditorul si garantul inc,eiau o conventie prin care garantul promitea ca in
ipoteza in care debitorul principal se va dovedi insolvabil, garantul nu se va prevala de efectul
extinctiv al lui litis contestatio si va accepta sa se judece, incat creditorul putea sa#l urmareasca
mai intai pe debitorul principal, daca acela se dovedea insolvabil pe baza conventiei putea sa#l
c,eme in justitie si pe garant. *nsa acea conventie de buna credinta nu era sanctionata juridiceste,
incat respectarea ei depindea de buna credinta a garantului.
Pentru a bune capat acestui sistem ec,ivoc, imparatul $ustinian a desfiintat in mod expres
efectul extinctiv al lui litis contestatio, astfel incat beneficiul de discutiune putea fi valorificat
pe deplin, caci creditorul, la cererea garantului, putea sa#l urmareasca mai intai pe debitorul
principal si daca acela se dovedea insolvabil, putea sa#l urmareasca printr#o noua actiune si pe
garant.
<ativa ani mai tarziu, in ("(, imparatul $ustinian a clarificat definitiv lucrurile,
obligandu#l pe creditorul sa#l urmareasca mai intai pe debitorul principal.
<ele " garantii personale presupun respectarea unor forme solemne. *nsa pe langa
garantiile personale solemne, romanii au cunoscut si " garantii personale nesolemne, care se
formeaza prin simpla coventie a partilor, insa nu au aplicatiune generala.
Garantiile reale 1 Procedee juridice prin care debitorul atribuie un lucru creditorului sau
fie sub forma transmiterii proprietatii sau a posesiunii, fie sub forma constituirii unui drept de
ipoteca cu efectul de la scadenta. +aca debitorul nu#si plateaste datoria, creditorul isi poate
valorifica dreptul de creanta pe seama lucrului atribuit cu preferinta fata de creditorii
c,irografari. +in aceasta definitie rezulta indirect ca romanii au cunoscut " garantii reale, care
sunt denumite fiducia, gajul si ipoteca.
#iducia se formeaza prin transmiterea unui lucru cu titlu de proprietate prin mancipatio
sau in iure cessio de catre debitor creditorul sau, transmitere insotita de o conventie prin care
creditorul promite ca va retransmite lucrul debitorului daca acesta isi va fi platit datoria la
scadenta, de unde rezulta ca fiducia e o conventie grefata fie pe mancipatiune, fie pe in iure
cessio si mai rezulta ca prin aceasta garantie creditorul devine proprietar al lucrului si totodata
debitor conditional, intrucat daca la scadenta debitorul plateste, creditorul se transforma in
debitor, avand obligatia de a retransmite proprietatea asupra lucrului dat in garantie. *nsa acasta
garantie prezinta dezavantaje pentru debitor deoarece dupa ce debitorul plateste are la dispozitie
o actiune personala izvorata prin conventie prin care ii poate cere creditorului sa#* restituie
lucrul, insa actiunea personala nu se bucura nici de dreptul de urmarire, nici de dreptul de
preferinta, caci numai titularii unor actiuni reale pot exercita aceste drepturi. +e aceea, daca
creditorul devine insolvabil, debitorul, dupa ce plateste, va veni in concurs cu creditori
creditorului sau si nu va putea obtine intreaga valoare a lucrului dat in garantie, ci numai o parte.
+aca lucrul dat in garantie ajunge in mainile unor terti, debitorul nu#* poate c,ema in justitie pe
acei terti deoarece, in calitatea sa de titular al unui drept personal, nu are dreptul de urmarire. *n
plus, fiducia prezinta dezavantajul ca intelegerea partilor este grevata de mancipatiune sau de
iure cessio, care sunt acte de drept civil, accesibile numai cetatenilor romani, ceea ce inseamna
ca peregrinii nu aveau acces la fiducie.
+e aceea, romanii au creat o noua garantie reala, pe care au denumit#o gaj.
Curs //
$ajul (pignus) = un efect al contractului real. Acest mecanism presupune ca debitorul sa
transmita creditorului, cu titlul de posesiune, prin intermediul preavizului, un anumit lucru,
transmitere prin care creditorul promitea sa transmite lucrul pe care il primise catre debitor, daca
acesta isi va fi platit datoria la scadenta.
+upa ce platea datoria, debitorul, intrucat avea in continuare calitatea de proprietar a
lucrului garantat, avea o pozitie favorabila in comparatie cu creditorul, care garantase in baza
unei fiducii, caci el era titular de drept real. Astfel ca dispunea de o actiune in revendicare fata de
fostul sau creditor si beneficia de dreptul de preferinta cat si de dreptul de urmarire cu privire la
acel lucru, astfel ca el nu risca sa intre in concurs cu creditorii fostului sau creditor. Se mentine
insa dezavantajul ca debitorul nu putea garanta mai multe datorii cu acelasi lucru, intrucat el
transmisese stapanirea materiala a lucrului creditorului.
6ajul produce insa de aceasta data si conveniente pentru creditor, caci creditorul nu avea
dreptul de a instraina lucrul dat cu drept de garantie pt a#si garanta creanta si nu avea nici macar
dreptul de a folosi dreptul dat in gaj. 1l avea asadar doar dreptul de a tine lucrul primit in gaj
pana ce debitorul isi platea datoria.
%poteca = raspunde intereselor debitorului, dar si creditorului. *poteca prezinta avantajul
ca lucrul cu care se garanta ramanea in posesiunea debitorului si numai in ipoteza in care acesta
nu ar fi platit datoria la scadenta, numai atunci creditorul era nevoit sa intre in posesiunea
lucrului ipotecat si sa#l vanda pt a#si valorifica astfel creanta. S#a afirmat ca ipoteca ar fi de
origine greceasca.
Analiza evolutiei ipotecii si a faptelor pe care le#a produs aceasta releva ca ipoteca este o
institutie autentic romana, care a purtat la origine aceeasi denumire ca si gajul, abia in sec ***
capatand numele de ipoteca pt a se diferentia. Pot fi identificate mai multe fa&e:
/+ Dreptul de retentie : s#a petrecut pe terenul raporturilor dintre proprietarii de mosii si
arendasii. Arendasul se instala pe o mosie impreuna cu inventarul sau .invecta et illata/ si inc,eia
cu mosierul un contract de arenda, in temeiul careia se obliga ca pt terenul primit spre lucru sa#i
plateasca o suma de bani sau o parte din cele obtinute. 1xecutarea acestei obligatii nu putea fi
garantata prin inventar, sub forma gajului, pt ca aceasta ar fi presupus deposedarea arendasului
de acest inventar si ar fi insemnat condamnarea lui la insolvabilitate, motiv pentru care, alaturat
contractului de arenda se inc,eia o conventie intre aceleasi parti din care izvora pt propietarul
funciar dreptul de a retine inventarul arendasului daca la scadenta acesta nu platea. Acest drept al
arendasului opera doar pe mosie, caci daca arendasul ducea inventarul agricol in alta parte,
proprietarul funciar nu dispunea de mijloace juridice pt a#l urmari. Prin urmare, acest sistem
trebuia perfectionat.
2+ Interdictul sal"ian .ordin adm/: proprietarul funciar a dobandit posibilitatea ca proprietarul
sa urmareasca arendasul si pe alte mosii. Se nastea insa un inconvenient, caci era posibil ca
arendasul sa instraineze lucrul, iar proprietarul funciar nu avea posibilitatea sa urmareasca lucrul
in numele tertilor ac,izitori.
-+ Actiunea ser"iana = actiune ce era acordata proprietarului funciar si pe care acesta o putea
introduce oricarei persoane care detinea inventarul, oriune s#ar fi aflat aceasta. Proprietarul
funciar a devenit proprietarul unui adevarat drept real, ceea ce inseamna ca functional institutia
ipotecii era deja cristalizata. 1xistase inconvenientul ca acest sistem nu functiona decat intre
proprietari si arenadasi.
2+ Actiunea 3uasiser"iana .actiunea ipotecara/: putea fi intentata impotriva oricarei debitor,
moment in care ipoteca a devenit o institutie reala de aplicatibilitate generala.
=omanii au avut mai multe categorii de ipoteci :
a/ conventionala = se forma prin simpla intelegere a partilor
b/ tacita = era preinsumata vointa debitorului de a#si ipoteca un lucru cum este de pilda gajul.
Aceasta categorie se nastea in temeiul obiceiului juridic sau era interpretata prin lege.
c/ privilegiata = trecea inaintea altor ipoteci c,iar daca acestea din urma erau de data mai vec,e.
d' testamentara = a aparut in dreptul postclasic si era o forma de ipoteca ce se instituia dintr#o
clauza testamentara si care avea functia de a greva asupra unor bunuri ale succesiunii pentru a se
garanta fie transmiterea drepturile legat, fie transmiterea unor bunuri catre un fideicomisar
e' autentica = constituita cu respectarea unor anumite forme% prezenta avantajul ca prevala
asupra altor ipoteci care nu fusesera infiintate cu fond funciar
*poteca are mai multe caractere:
# era un drept real: creditorul se bucura de dreptul de urmarire, dar si de dreptul de creanta
# are un caracter conventional: se constituie prin simpla conventie a partilor, fara alte formalitati,
ceea ce o face sa ocupe un loc aparte in galeria drepturilor reale romane. Se constituiau prin
intermediul unor acte speciale, incarcate de solemnitati .ex. mancipatiunea, in iure cessio/
# avea un caracter general, caracter care nu a fost propriu ipotecii de la inceput, caci initial avea
ca obiect doar anumite lucruri. ;lterior, ea a dobandit un caracter general, moment in care erau
obiecte atat lucrurile mobile, lucrurile prefecte dar si lucrurile viitoare. Putea fi asadar constituita
asupra unei universalitati de bunuri. > ipoteca se putea constitui si asupra unui drept de creanta,
si asupra unei recolte viitoare, asupra unui dr. de servitute. Acest caracter general a venit in
sprijinul intereselor creditorului, mai ales in situatia in care existau mai multi creditori ipotecari.
Aici, prioritate in valorificarea ipotecii o avea creditorul ipotecar anterior in rang .ipoteca cea
mai vec,e in data/. +aca ipoteca avea ca obiect numai un anumit lucru, dupa satisfacerea
creantei s#ar fi stins ipotecile creditorilor ipotecari posteriori in ram in lipsa de obiect. Putand
insa fi ipotecat, exista posibilitatea ca dupa valorificarea creantei de catre creditorul ipotecar
anterior sa ramana dreptul care sa permita si valorificarea ipotecilor creditorilor posteriori.
# caracterul indivizibil .pignoris causa indivisa est/, caracter care suporta diviziuni :
1/ apasa in intregime asupra fiecarei parti din lucrul ipotecat .ex: daca un lucru ipotecat vine in
mostenire mai multor mostenitori, fiecare dintre acesti motenitori va putea fi urmarit de creditori
pentru plata intregii datorii, desi mosteniotrul nu mosteneste decat o fractiune din acel lucru/
/ garanteaza fiecare parte din datorie =) lucrul ipotecat in intregul sau este aplicat satisfacerii
fiecarei parti din creanta .ex: daca o datorie este platita la scadenta numai partial, creditorul va
pretinde intregul lucru ipotecat si nu numai o parte care corespunde datoriei ramase neplatite/
# caracterul clandestin .secret, ocult/ = deriva din caracterul conventional al ipotecii. *poteca se
constituia prin simpla conventiea partilor, adica nu era necesar pentru valabilitatea ei efectuarea
unor forme de publicitate din care tertii sa fie incunostiintati asupra ipotecarii unui anumit lucru.
Aceste caracter clandestin al ipotecii a motivat in practica pe unii creditori sa recurga la fraude in
scopul obtinerii de noi imprumuturi, astfel ca acestia ipotecau acealsi lucru de mai multe ori, fara
a declara ipotecile anterioare. +aca la scadenta debitorul nu platea, primul care valorifica ipoteca
era creditorul ipotecar anterior in rand. *potecile creditorilor posteriori in rang se stingeau din
lipsa de obiect =) creditori c"irografari .creanta negarantata/. Acest inconvenient a fost limitat
de crearea ipotecii generale dar, la scadenta, daca debitorul nu platea, era posibil ca un creditor
ipotecar posterior sa intre primul in stapanirea lucrului ipotecat, caz in care el suporta riscul
evictiunii .riscul de a fi deposedat de lucrul ipotecat/ de creditorul ipotecat anterior in rang, care
il c,ema in judecata si care demonstra ca are o ipoteca de data mai vec,e.
Pentru a pune capat fraudelor, romanii au decis ca cei care nu declara ipotecile anterioare
comiteau un delict .stelionat/ si urmau sa suporte o pedeapsa publica. =omanii au mai creat si un
sistem denumit ius offerendae pecuniae care reprezenta un drept conferit unui creditor ipotecar
posterior in rang de a#l dezinterese pe creditorul ipotecar anterior in rang. *n acest scop,
creditorul ipotecar posterior in rang ii satisfacea creanta creditorului ipotecar anterior in rang .ii
platea ceea ce ar fi trebui sa#i plateasca debitorul/ si urca in rangul acestuia fara a suporta riscul
evictiunii. +in acelasi caracter clandestin al ipotecii, mai exista frauda constand in antedatarea
frauduloasa a unei ipoteci mai noi in detrimentul unei ipoteci mai vec,i. Aceasta frauda a fost
posibila pana in epoca postclasica pana cand a fost creata ipoteca publica. Aceasta ipoteca
presupunea fie constituirea ei printr#un act public, fie constituirea ei printr#un act privat semnat
de " martori si procura avantajul ca trecea mai inaintea ipotecilor constituite fara acest model
funciar c,iar daca acestea erau de data mai vec,e.
#caracter accesoriu = urma soarta obligatiei garantate =) se stingea odata cu obligatia pe care o
grava.
> institutie esentiala o reprezinta rangul creditorilor ipotecari = ordinea in care ipotecile
pot fi valorificate, in cazul in care exista mai multi creditori ipotecari. =egula generala era ca,
intr#o astfel de situatie, dr. de ipoteca era valorificat de creditorul ipotecar cu ipoteca cea mai
vec"e in data# potrivit principiului (prior tempore potior iure( .mai intai in timp, mai tare in
drept/, principiu de la care erau excluse ipotecile privilegiate. 1xista si posibilitatea e)istentei
mai multor creditori care aveau ipoteci constituite la aceeasi data =* (in pari causa melior est
causa possidentis( .in situatii egale, mai buna este situatia celui care poseda/. +eci prioritatea
valorificarii de ipoteca revenea celui care intra primul in posesia lucrului ipotecat.
*n situatia in care debitorul nu#si platea datoria la scadenta =) e"ectele ipotecii:
1+ ius possidendi # dreptul creditorului ipotecar de a intra in drept, de a poseda
+ ius distra4endi # dreptul creditorului de a vinde
0a origine a existat doar ius possidendi. Acesta era sanctionat print#o actiune, actio
4ipotecaria, care putea fi intentata impotriva debitorului sau impotriva tertilor detinatori al
lucrului ipotecat, daca debitorul vanduse lucrul, precum si impotriva posesorilor fictivi. Aceasta
era o actiune arbitrara si de buna credinta, dar ea prezenta inconveniente pentru creditor, care
avea doar dreptul de a retine acel lucru pana cand debitorul va plati.
=omanii au acceptat adaugarea lui ius distra,endi% astfel creditorul putea vinde lucrul
ipotecat pt a#si valorifca creanta. =omanii au incalcat insa un principiu formulat de ei si care
prevedea ca 4nimeni nu poate transmite un drept mai puternic decat are el insusi4, ori se observa
ca in aceasta situatie creditorul ipotecar nu devine posesor si ii revine dreptul de a face un act de
dispozitii asupra unui lucru pe care nu il detine sub forma de proprietar.
*n ce priveste stingerea ipotecii, ipoteca se stinge odata cu lucrul garantat. Acest caracter
accesoriu nu mai functiona in situatia in care dr. de creanta se stinge prin prescriptie extinctiva,
caci la romani termenul de prescriptie al dr. de creanta era de "7 de ani, pe cand termenul de
prescriptie a dreptului de ipoteca era de '7 de ani, ceea ce inseamna ca ipoteca supravietuieste
creantei pe care o garanteaza.
$urisconsultul Paul a incercat sa explice acest lucru si a aratat ca, in detrimentul
prescriptiei extinctive, nu dispare, ci se sc,imba. *poteca se mai stingea si prin confuziune, adica
prin reuniurii aceleiasi persoane in debitor si creditor, precum se stingea si prin vanzarea lucrului
ipotecat, cat si prin renuntarea lucrului ipotecat.
I56OARELE OBLIGATIILOR
A# CONTRACTELE
Primele aparute au fost contractele solemne, in formalism rigid incarcate de formule si
simboluri. *n vederea evolutiei economiei au aparut contractele nesolemne:
1/ reale
/ consensuale, s#a atins maxima abstractizare
0a origine, conventiile erau denumite actum. 1xistau astfel mai multe forme de
conventie. :umai dupa aparitia contractelor consensuale a aparut termenul de contractus.
=omanii au socotit ca sistemul contractelor s#a inc,is si ca nu mai pot aparea contracte noi.
=omanii, pentru a nu se dezice, au creat o noua categorie de contracte numite pacte, cu toate ca
dpdv formal nu exista deosebire intre contractele consensuale si pacte.
Contractele solene, in functie de forma lor :
1/ in forma religioasa .juramantul dezrobitului = jusiurandum liberti, sponsio religiosa/
/ in forma verbala .sponsio laica, stipulatiunea si dotis dictio/
"/ in forma autentica .nexum/
'/ in forma scrisa .contractul litteris/
Sponsio reli(ioasa = presupunea un contract inc,eiat printr#un dialog intre parti cu
intrebare si raspuns, prin utilizarea verbului spondere, dialogul fiind urma de un juramant
religios prin care era invocata gratia divinia asupra actului astfel inc,eiat. Avea dubla valenta: o
valenta juridica # cat si o valenta religioasa # caci era potrivit pentru zei =) sponsio religiosa nu
putea fi inc,eiat cu peregrinii.
.uraantul de&ro$itului = consta intr#o succesiune de juraminte rostite de cel supus
dezrobirii. =eprezenta angajamentul dezrobitului de a presta operae fabriles pt fostul sau stapan
dupa dezrobire. Primul juramant era rostit inaintea momentului dezrobirii si din acest motiv nu
avea valoare juridica, caci in acel moment sclavul era inca lucru =) nu#si putea asuma valabil o
obligatie juridica. Acest lucru produce insa importanta pe plan religios, caci sclavul avea
capacitate religioasa, el fiind socotit un participant la culcul roman. <el de#al doilea juramant era
rostit dupa momentul dezrobirii, iar acesta avea valoare juridica.
Curs /2
Contractele solene in fora "er$al sau contractele "er$ale *6aius: verbis+
Sunt in numar de ": sponso laica, stipulatiunea si dotis dictio.
Sponsio laica se formeaza prin intrebare si raspuns, ca si sponsio religioasa, dar spre
deosebire de sponsio religioasa nu presupune si pronuntarea unui juramant religios, de unde
rezulta ca acest contract a aparut dupa ce romanii au realizat distinctia intre normele religioase si
normele de drept. 3otusi, acest contract prezinta unele urme ale caracterului religios, deoarece la
intrebarea creditorului, debitorul raspundea prin verbul spondeo, care in conceptia vec,ilor
romani avea vocatia de a atrage favoarea zeilor =omei, incat acest verb putea fi pronuntat numai
de cetatenii romani. +e aceea sponsio laica e un contract rezervat cetatenilor romani, iar
peregrinii nu aveau acces la acest contract.
<u timpul insa, odata cu dezvoltarea comertului, romanii au fost interesati ca si peregrinii
sa se poata obliga pe taram contractual si de aceea au creat un nou contract, care se formeaza tot
prin intrebare si raspuns, cu particularitatea ca la intrebarea creditorului, debitorul nu mai
raspunde prin versul spondeo, ci printr#un verb cu inteles similar, cum ar fi fideipromitto#
promito sau damo. *ar acest nou contract a fost denumit stipulatiune. Prin urmare, stipulatiunea
e contractul verbal format prin intrebare si raspuns la care au acces si peregrinii. +upa aparitia
stipulatiunii, sponsio laica nu a iesit din uz, ci se utiliza alaturi de stipulatiune, iar jurisconsultii
clasici afirmau ca sponsio laica e o aplicatiune a stipulatiunii, desi in realitate sponsio laica e
modelul dupa care s#a format stipulatiunea, de aceea in textele clasice se afirma in mod gresit ca
stipulatiunea e cel mai vec,i contract roman.
3otodata, jurisconsultii clasici mai spuneau ca stipulatiunea e cel mai important contract
roman, ceea ce e adevarat. &n primul rand pentru ca jurisconsultii au elaborat principiile
fundamentale care guverneaza obligatiile contractuale cu ocazia cercetarii stipulatiunii. <u
terminologia clasica, a stipula ec,ivala cu a contacta. Pe de alta parte, stipulatiunea a indeplinit
o functie generala, in sensul ca prin stipulatiune putea fi imbracata in ,aina juridica orice
conventie a partilor, ceea ce inseamna ca prin stipulatiune se puteau realiza numeroase operatiuni
juridice. Practic, prin stipulatiune se puteau realiza toate operatiunile juridice din material
obligatiilor contractuale, dovada ca prin stipulatiune se putea realiza o donatie, un imprumut,
operatia juridica a vanzarii, inc,irierea unui lucru, constituirea unei garantii personale, se putea
realiza o novatiune, dupa cum se puteau crea si obligatiuni coreale.
<u timpul insa, spre sfarsitul republicii si in epoca clasica au aparut contractele
nesolene care indeplineau functii concrete, in sensul ca prin fiecare contract nesolemn se
realiza numai o anumita operatiune juridica, spre ex: prin contractual consensual de vanzare se
putea realiza numai operatia juridica a vanzarii. <u toate acestea, stipulatiunea nu a iesit din uz,
ci s#a aplicat alaturi de contractele nesolemne, astfel incat aceeasi operatiune juridica se putea
realiza si printr#un contract cu functie concreta, si prin stipulatiune, spre ex: operatia juridica a
vanzarii se putea realiza prin contractul consensual de vanzare sau prin stipulatiune. *nsa daca se
recurgea la stipulatiune era necesar sa se inc,eie doua contracte distincte. !apt este ca in dreptul
clasic, stipulatiunea s#a contopit cu sponsio laica, astfel incat c,iar daca debitorul raspundea prin
verbul spondeo, contractul denumit tot stipulatiune.
Stipulatiunea prezinta anumite caractere:
1. Stipulatiunea e un contract solen deoarece presupune pronuntarea anumitor cuvinte
intr#o anumita ordine, caci primul vorbeste creditorul, care formuleaza intrebarea, dupa
care vorbeste debitorul, care da raspunsul. *n texte, creditorul e denumit stipulant# iar
debitorul promitent.
. Stipulatiunea e un contract "er$al , de vreme ce se formeaza prin intrebare si raspuns.
". Stipulatiunea presupune coduentia .potrivirea/, astfel incat daca stipulatiunea purta
asupra unei sume de bani, suma din intrebare trebuia sa corespunda cu suma din raspuns.
Astfel, daca stipulantul intreba ?Promiti sa#mi dai 1778@, promitentul trebuia sa raspunda
?Promit&Promit sad au 177@. +aca raspundea cu (7, nu era valabil.
'. Stipulatiunea e un act continuu , ceea ce inseamna ca intre intrebare si raspund nu
trebuie sa se interpuna alta operatiune juridica.
(. Stipulatiunea e un contract unilateral! de vreme ce o parte are numai calitatea de
creditor, iar cealalta numai calitatea de debitor.
6. Stipulatiunea e un contract de drept strict # de riguroasa interpretare.
5. Stipulatiunea presupune unitate de tip si de loc ! incat era necesar ca la un moment
dat ambele parti sa fie prezente in acelasi loc, pentru ca altminteri nu puteau avea loc
intrebarea si raspunsul. *ar daca debitorul facea dovada ca una dintre parti a lipsit din
localitate un singur moment in ziua in care creditorul afirma ca ar fi avut loc intrebarea si
raspunsul, actul era considerat nul.
B. Stipulatiunea are un caracter a$stract , in sensul ca din modul sau de formare nu
rezulta motivul pentru care debitorul se obliga, ceea ce inseamna ca nu exista o unitate
organic intre forma stipulatiunii si scopul urmarit de parti, pe cand la contractele cu
caracter concret exista o asemenea unitate organica, spre ex: din contractul consensual de
vanzare rezulta ca vanzatorul promite sa emita un lucru deoarece cumparatorul promite sa
plateasca un pret, ceea ce nu e cazul stipulatiunii, deoarece in spatele intrebarii si
raspunsului se pot ascunde numeroase operatiuni juridice, caci stipulantul il intreaba pe
promitent daca promite o anumita suma de bani, iar promitentul se obliga, promite acea
suma, dar nu stim de ce o face. Spre ex: daca promitentul promite sa plateasca o suma de
bani fara sa fi primit ceva in sc,imb rezulta ca s#a facut o donatie. +aca insa clientul
solicita o suma de bani de la banc,er, iar acesta ii emite suma, partile vor inc,eia o
stipulatiune prin care promitentul se oblige sa restituie acea suma, ceea ce inseamna ca in
acest caz prin stipulatiune s#a realizat un imprumut banesc.
*n dreptul clasic si postclasic stipulatiunea a suferit o serie de trans"ormari:
# >data cu generalizarea formei scrise, stipulatiunea era mentionata printr-un act scris# nu
inc"eiata# prin care rezulta ca ar fi avut loc intrebarea si raspunsul
# +-a renuntat la congruentia, c,iar daca suma de bani nu se potrivea cu cea din raspuns,
actul era valabil pentru suma cea mai mica
# +-a admis ca stipulatiunea sa se inc"eie si in alta limba decat cea latina, spre ex. limba
greaca, astfel incat, pe vremea imparatului $ustinian, natura juridica a stipulatiunii se
apropie de cea a contractelor consensuale, tind sa se contopeasca.
3otusi, in cazul stipulatiunii a fost mentinuta conditia unitatii de timp si de loc, astfel incat,
datorita acestei conditii, mentionarea unei stipulatiuni prin scrisoare nu era posibila. +e aceea
imparatul $ustinian a atenuat aceasta conditie si a prevazut ca debitorul va putea obtine anularea
stipulatiunii numai daca face dovada ca una dintre parti a lipsit din localitate intreaga zi in ziua in
care inscrisul mentioneaza ca ar fi avut loc intrebarea si raspunsul.
Pro$a stipulatiunii s#a facut la origine cu martori, iar mai tarziu, dupa ce stipulatiunea
putea fi mentionata prin acte scrise, proba ei se putea face si prin inscrisuri si intrucat
stipulatiunea e un contract de drept strict, de riguroasa interpretare, era suficient ca stipulantul sa
faca dovada cum martori sau prin inscrisuri ca au avut loc intrebarea si raspunsul pentru a castiga
procesul. Profitand de acest caracter al stipulatiunii, banc,erii profitau de situatiile presante in
care se aflau anumite persoane care aveau nevoie de bani, in sensul ca ofereau cu imprumut o
anumita suma de bani, dupa care se inc,eia stipulatiunea. Pe baza unei intelegeri prealabile,
clientul primea cu imprumut o anumita suma de bani de la banc,et, dupa care se inc,eia o
stipulatiune prin care debitorul promitea o suma de bani mai mare decat cea pe care a primit#o
efectiv. *ar diferenta dintre cele doua sume de bani reprezenta o dobanda deg"izata. *ar cum
spunea istoricul 3aci, imprumutul cu dobanda devenise un adevarat flagel in societatea romana,
in sensul ca numerosi cetateni romani se ruinau datorita acestei practici, a imprumutului cu
dobanda deg,izata care se realiza prin stipulatiune. +e aceea, pretorul a initiat anumite reforme
prin care a venit in sprijinul debitorilor.
-enind in sprijinul debitorului, pretorul i#a pus la dispozitie o e)ceptiune de dol prin care
putea afirma in fata judecatorului ca a primit efectiv o suma de bani mai mica decat cea promisa.
+e asemenea, pretorul a pus la dispozitia debitorului si o actiune prin care putea cere creditorului
sa#i restituie inscrisul daca stipulatiunea a fost mentionata prin inscris. *nsa aceste reforme nu s#
au dovedit eficiente datorita faptului ca in materia probatiunii, asa cum se stie, sarcina probei
apasa asupra reclamantului. *n cazul nostru, daca debitorul ii opunea creditorului exceptiunea de
dol, el se transforma din parat in reclamant si trebuie sa faca proba celor afirmate pe cale de
exceptiune, cu atat mai mult debitorul trebuia sa faca proba atunci cand intenta actiunea in
justitie pentru a cere restituirea inscrisului si cand avea calitatea de reclamant inca de la inceput.
+ar debitorul trebuia sa faca o proba negativa care este ca si imposibila, Cuasiimposibila,
deoarece debitorul trebuia sa faca dovada ca i#a fost imposibil sa primeasca efectiv suma pe care
a promis#o in toate momentele anterioare inc,eierii stipulatiunii.
+e aceea, imparatul <aracalla a dat o reforma in 1( prin care a rasturnat sarcina probei in
materia stipulatiunii. *n acest scop, el a pus la dispozitia debitorului doua mijloace procedurale
denumite &uerela non numeratae pecuniae .plangere pentru suma de bani nepredata/ si
exception non numeratae pecuniae. Prin 3uerela non nueratae pecuniae, debitorul putea lua
initiativa procesului pentru a afirma ca a primit o suma de bani mai mica decat cea pe care a
promis#o si cu toate ca debitorul avea calitatea de reclamant, totusi creditorul era acela care
trebuia sa faca dovada ca i#a oferit efectiv debitorului suma pe care a primis#o. *ar daca
creditorul il c,ema in justitie pe debitor, acesta se apara opunand creditorului e%ceptio non
nueratae pecuniae, prin care afirma ca a primit mai putin decat a promis. Si cu toate ca
opunand exeptiunea, debitorul se transforma in reclamant, totusi sarcina probei apasa asupra
creditorului. <u alte cuvinte, indiferent de calitatea sa procesuala, creditorul era acela care
trebuia sa faca proba. !ireste, aceasta reforma a imparatului Caracalla a adus o grava atingere
principiului care guverneaza materia probatiunii. 3otusi reforma lui <aracalla se justifica pe
plan moral deoarece ea a venit in sprijinul debitorilor, a celor saraci, dar ea se justifica macar
partial si pe plan juridic deoarece creditorul avea de facut nu o proba negative, ci o proba
pozitiva, care nu prezinta dificultati intrucat creditorul putea dovedi ca la un moment dat, in
prezenta martorilor, i#a remis debitorului suma pe care ia promis#o.
Dotis dictio7constituirea de dota 9 la romani, viitoarea sotie venea in casatorie cu o
anumita dota. 1a putea fi constituita de viitoarea sotie sau de debitorii ei, daca viitoarea sotie era
persoana sui iuris sau putea fi instituita de ascendentii ei pe linie paterna daca viitoarea sotie era
persoana alieni iuris. *nsa acest contract prezinta un caracter profund anormal deoarece el se
formeaza printr#o declaratie unilaterala de vointa din partea constituantului dotei.
2ai tarziu, odata cu decaderea formalismului pe taram contractual, functiile acestui contract
au fost preluate de o simpla conventie a partilor denumita pactum de dota.
Contractul in "orma autentica e denumit ne)um. :atura juridica a acestui contract a fost
controversata intre romanisti, pana cand in 1D66 prof. <onstantin Paulescu a publicat la :apoli
un studio intitulat ?:exum be titero@, prin care a aratat ca ne)um e o aplicatiune a lui in iure
cesio si ca se inc,eie in forma unui proces fictiv, simulat, parere care a fost acceptata.
Acest contract a aparut in legatura cu specificul executarii silite in procedura legisactiunilor,
caci in procedura legisactiunilor executarea silita purta asupra persoanei debitorului insolvabil
care in final putea fi vandut ca sclav transtiber. Pentru a se preveni o asemenea solutie, in
conditiile in care la =oma era nevoie de forta de munca, romanii au admis ca debitorul insolvabil
sa munceasca un numar de zile pentru creditor in contul datoriei pe care nu o putea plati, astfel
incat debitorul care nu#si putea plati datoria izvorata dintr#o stipulatiune se intelegea cu
creditorul sa se prezinte in fata pretorului si sa participe la un proces simulat de conventie&in
intelegere cu pretorul. *n acest cadru procesual, creditorul afirma in cuvinte solemne ca munca
debitorului ii e aservita pentru o anumita suma de bani, pana la o anumita data. *ar debitorul, in
calitate de asa#zis parat nu il contrazicea, tacea, incat fata de afirmatiile creditorului, in calitate
de reclamant si fata de tacerea debitorului, in calitate de asa zis parat, pretorul pronunta cuvantul
addico si ratifica declaratia creditorului.
Prin efectele contractului denumit nexum, debitorul insolvabil devenea un om liber cu
conditie juridica speciala si era denumit ne)us. Acesti nexi erau considerati oameni liberi dpdv
juridic, dar in realitate erau tratati ca si cand ar fi fost sclavi. +e aceea, acei nexi aserviti au
protestat si s#au rasculat in repetate randuri, afirmand ca nu vor mai lupta pentru apararea cetatii,
intrucat prefer sa fie sclavi in strainatate decat in propria cetate. +e astfel, magistratura
tribunatului, la 'D', a fost creata in urma unei rascoale a nexilor.
+e aceea, in '6 i.A., s#a dat le(ea Poetelia Papiria, prin care s#a interzis nexarea debitorilor
insolvabili, adica s#a interzis transformarea in nexi a debitorilor insolvabili cu exceptia acelora
care datorau in baza unui delict.
Contractul litteris a aparut in legatura cu obiceiul banc,erilor romani de a tine anumite
registre care aveau doua coloane: o coloana cu o rubrica care avea mentionata sumele incasate
de banc"eri si o alta coloana la care erau mentionate sumele platite de banc"eri. <oloana
sumelor primite era denumita accepta, iar coloana sumelor platite era denumita extensa. +e
aceea, registrul bancherului era denumit codex accepti ex expensi. +e astfel, asemenea registre
tineau si alte persoane, nu numai banc,erii, dar in special ei.
Asemenea registre ale banc,erilor indeplineau de regula o functie probatorie, in sensul ca
prin intermediul acelor mentiuni se facea dovada existentei unor creante si datorii, dar in numai
, cazuri registrul banc"erului indeplinea o functie creatoare, adica o functie generatoare de
obligatii. <ele doua cazuri sunt denumite transcriptio a persona in personam si transcriptio a
re in personam.
*n primul caz, contractul litteris era utilizat in vederea sc,imbarii unui debitor cu alt debitor,
caci uneori creditorul era interesat sa il inlocuiasca pe debitorul sau Primus cu Secundus. *n acest
caz, la coloana incasarilor, se mentiona ca banc,erul a primit de la Primus suma pe care acesta
i#o datora, desi in realitate nu primise nimic. +ar prin efectul acelei mentiuni, datoria lui Primus
se stingea. *ar la coloana platilor se mentiona ca banc,erul i#a platit aceeasi suma de bani lui
Secundus, desi in realitate nu#i platise nimic, dar din acel moment Secundus devenea debitor in
locul lui Primus.
*n al doilea caz, banc,erul putea fi interesat sa sc,imbe cauza sau temeiul unei obligatii. Spre
ex, daca debitorul ii datora banc,erului o suma de bani in bza contractului de vanzare, banc,erul
era interesat ca debitorul sa nu#i mai datoreze in baza contractului de vanzare, ci in baza
contractului literis. *n acest scop, la coloana incasarilor se mentiona ca debitorul i#a platit
banc,erului suma de bani pe care o datora in baza vanzarii, desi in realitate debitorul nu platise
nimic, dar din momentul acelei mentiuni datoria izvorata din vanzare se stingea. *ar la coloana
platilor se mentiona ca banc,erul i#a platit debitorului aceeasi suma, cu toate ca in realitate nu#i
platise nimic, dar din acel moment debitorul datora in baza contractului litteris.
Curs /-
Pe langa contractele solemne, romanii au cunoscut si contracte nesolene, care se
clasifica in contracte reale, consensuale si contracte nenumite.
Contractele reale sunt (: mutuum, fiducia, gajul, comodatul, depozitul.
1le prezinta anumite caractere:
1. 3oate sunt nesolemne
. Potrivit lui 6aius, ele se formeaza re .prin conventia partilor, insotita de remiterea
materiala a lucrului, insa remiterea lucrului nu se face la toate contractele reale cu acelasi
titlu juridic, intrucat la unele contracte lucrul e transmis cu titlu de proprietate, iar la
altele cu titlu de posesiune sau de detentiune/
". <ontractele reale sunt de buna-credinta# cu e)ceptia lui mutuum# care e de drept strict
'. Sunt bilaterale imperfecte# cu e)ceptia lu mutuum# care e unilateral.
Mutuum = contractul prin care se realizeaza operatiunea juridica a imprumutului in
vederea consumatiunii. Prin acest contract debitorul promite sa restituie lucruri de acelasi fel, de
aceeiasi calitate si in aceeiasi cantitate cu cele pe care le#a primit in vederea consumatiunii. Si
intrucat debitorul dispune de lucru, caci il consuma, acele lucruri trebuie sa fie transmise cu titlu
de proprietate. +ar lucrurile consumptibile fac parte din categoria lucrurilor nec mancipi, astfel
incat proprietatea asupra lor e transmisa prin traditiune. Caractere:
1. -esolemn
. .eal
". De drept strict
'. /nilateral
(. 0ct de drept al gintilor# de vreme ce conventia partilor e grefata pe traditiune# care e un
act de drept al gintilor
6. Prin mutuum se realizeaza operatiunea juridica a imprumutului cu titlu gratuit
<u toate acestea, vec,ii autori, in frunte cu 3aci, afirma ca la romani ipruutul cu
do$anda a fost un adevarat flagel inca din cele mai vec,i timpuri. Acest imprumut s#a practicat
si inainte de aparitia lu mutuum si dupa.
&nainte de aparitia lui mutuum, imprumutul cu dobanda se realize prin stipulatiune, caci in
virtutea caracterului abstract al stipulatiunii, banc,erul ii dadea cu imprumut o suma de bani
clientului sau, dupa care se inc,eia stipulatiunea, prin care clientul se obliga sa plateasca o suma
de bani mai mare decat cea platita efectiv, iar diferenta dintre suma primita si suma promise
reprezenta dobanda deg,izata.
Dupa aparitia lui mutuum, imprumutul cu dobanda se putea realiza fie prin stipulatiune, fie
prin mutuum, insotit de o stipulatiune. Daca imprumutul se realiza prin stipulatiune, debitorul
promitea prin acelasi act sa plateasca si capitalul si dobanzile si de aceea o asemenea stipulatiune
era denumita sipulatio sortis et usurarum.stipulatiunea capitalului si a dobanzilor/. +aca
imprumutul cu dobanda se realiza prin mutuum insotit de o stipulatiune, atunci prin mutuum
debitorul se oblige sa plateasca capitalul .suma efectiv primita/, iar prin stipulatiune alaturata lui
mutuum se obliga sa plateasca dobanda. Acea stipulatiune era denumita stipulatio usurarum.
!ata de faptul ca imprumutul cu dobanda ducea la ruinarea debitorilor, inca din epoca
foarte vec,e s#au luat masuri pentru ingradirea acestei practici. Astfel, prin 0egea celor 1 table
s#a prevazut ca dobanda nu poate fi mai mare decat a 1#a parte din capital, dar se pare ca la
vec,ii romani dobanda curgea lunar, nu anual, astfel incat intr#un an de zile capitalul de dubla.
2ai tarziu, la inceputul secolului ', s#au dat legile Lecinia 'extia, care curprind mai
multe dispozitii, prin care si cea conform careia dobanda platita se scade din capital.
0a sfarsitul sec ' s#a dat Legea $enucia prin care imprumutul cu dobanda a fost interzis.
3otusi, sub presiunea banc,erilor s#au creat procedee juridice in care interdictia legii 6enucia a
putut fi ocolita. 1x: creditorul ii putea impune debitorului o stipulatiune prin care debitorul
promitea ca va plati suma datorata si in plus o treime daca va pierde procesul. +e asemenea se
recurgea la substituirea unui latin, care era omul de paie al banc,erului, intrucat interdictia legii
6enucia nu se aplica si latinilor. 2ai tarziu, aceasta interdictie a fost extinsa si asupra latinilor,
dar in fapt catre sfarsitul republicii 0egea 6elucia a cazut in desuetudine. !apt este ca in dreptul
clasic imprumutul cu dobanda a fost admis numai in " cazuri. ;nele complicatii au aparut in
legatura cu posibilitatea de a se imprumuta a fiului de familie, caci asa cum se stie, in epoca
vec,e, fiul de familie nu se putea imprumuta in numele propriu fiindca nu avea capacitate
juridica. 2ai tarziu, dupa aparitia actiunii cu caracter alaturat, fiul de familie se putea obliga in
nume propriu in ( cazuri, daca primea aprobare de la pater familias. +aca fiul de familie nu avea
peculiu si se imprumuta fara aprobarea lui pater familias, banc,erul nu#l putea urmari in justitie,
ci trebuia sa astepte pana cand murea pater, cand filius venea la succesiune si putea sa#si
plateasca datoria. *n aceasta situatie, un anume fiu de familie, numit 2aceto, care era lacom de
petreceri a facut numeroase imprumuturi fara aprobarea lui pater si fiind inglodat in datorii,
banc,erii nu#i mai dadeau bani cu imprumutul. +e aceea, presat de banc,eri, si#a ucis tatal. *n
acel moment, romanii si#au dat seama ca sistemul lor juridic e lacunar si atunci s#a dat un
senatusconsult, denumit senatusconsultul macedonian prin care s#a stabilit ca fiul de familie care
nu poate fi urmarit in justitie in timpul vietii lui pater familias fiindca nu are bunuri proprii sa nu
poata fi urmarit nici dupa moartea lui pater familias. +in acel moment banc,erii n#au mai acordat
imprumuturi fiilor de familie care nu aveau aprobare de la pater sau bunuri proprii, astfel incat
nemaiavand datorii, nemaifiind presati de banc,eri, fii de familie nu mai aveau motive sa#si
ucida parintii.
#iducia = transmiterea unui lucru cu titlu de proprietate prin mancipatio sau in iure cesio#
transmitere insotita de o conventie in care cel ce primea bunul promitea sa-l restituie la plata
datoriei# la termen sau la cerere. *n formularea acestei definitii nu se utilizeaza termenii de
debitor si creditor deoarece fiducia indeplineste mai multe functii, in sensul ca prin intermediul
ei se realizeaza mai multe operatiuni juridice, iar in unele cazuri cel ce transmite lucrul are
calitatea de debitor, iar in alte cazuri are calitatea de creditor. Prin fiducia se realizeaza -
operatiuni ,uridice:
1. constituirea unei garantii reale 9 contractul se forma prin transmiterea unui lucru cu titlu
de proprietate prin mancipatio sau prin in iure cessio de catre debitor creditorului sau
transmitere insotita de o conventie prin care creditorul promite sa retransmita proprietatea
asupra lucrului daca debitorul isi plateste datoria la termen. Aceasta utilizare a fiduciei a
fost denumita de 6aius fiducia cum creditore, iar mai tarziu aceasta functie a fiduciei a
fost preluata de gaj.
. imprumutul in vederea "olosintei 9 contractul se forma prin transmiterea unui lucru cu
titlu de proprietate prin mancipatio sau in iure cessio de catre creditor debitorului sau,
transmitere insotita de o conventie prin care debitorul promitea sa retransmita
proprietatea asupra lucrului la termenul stabilit. Aceasta functie a fost preluata mai tarziu
de comodat.
". pastrarea sau depo!itarea unui lucru 9 contractul se forma prin transmiterea unui lucru
cu titlu de proprietate prin mancipatio sau in iure cessio de catre creditor debitorului sau
transmitere insotita de o conventie prin care debitorul promitea sa retransmita lucrul la
cererea creditorului. Aceasta functie a fost preluata mai tarziu de contractul de depozit.
;ltimele doua aplicatiuni ale fiduciei au fost denumite de 6aius fiducia cum amico. Asa cum
am mai spus, fiducia prezenta inconvenientul ca cel ce remitea lucrul avea la dispozitie numai o
actiune personala izvorata din contractul de fiducie si prin urmare nu putea exercita nici dreptul
de preferinta, nici dreptul de urmarire.
Ga,ul *pi(nus+ 1 contractul prin care se constituia garantia reala cu aceeiasi nume. Se
forma prin transmiterea unui lucru cu titlu de posesiune prin traditiune de catre debitor
creditorului sau, transmitere insotita de o conventie prin care creditorul promite sa retransmita
posesiunea asupra lucrului daca debitorul plateste datoria la termen.
Prezinta avantajul ca lucrul e transmis cu titlu de posesiune, astfel incat debitorul ramane
proprietar al lucrului dat in garantie, iar daca isi plateste datoria la termen, in calitate de
proprietar el poate exercita si dreptul de preferinta si dreptul de urmarire. Pe de alta parte si
situatia creditorului e pe deplin asigurata si in relatie cu tertii# si in relatie cu debitorul, caci fata
de terti creditorul se poate apara cu succes prin interdictele posesorii. *ar debitorul nu poate
reintra in posesia lucrului dat in garantie inainte de a#si plati datoria caci ar comite furtum
possessionis si ar raspunde pe taram delinctual. Pe de alta parte prezinta avantajul ca partile pot
inc"eia o conventie in baza careia creditorul poate retine fructele lucrului dat in garantie in
contul dobanzilor, care se numeste anticre&a.
<u toate ca prin contractual e gaj se realizeaza o singura operatiune juridica, totusi nu se
confunda cu (arantia care poarta acelasi nue deoarece in unele cazuri contractual real de
gaj se formeaza in mod valabil, dar nu se constituie si garantia reala de gaj. +aca debitorul ii
transmite creditorului un lucru care nu ii apartine, contractual de gaj se formeaza, e valabil,
produce anumite efecte, dar nu se constituie si garantia. +aca o persoana transmite un lucru in
vederea garantarii unei datorii inexistente, contractul e valabil, dar nu se constituie garantia.
!iind un contract bilateral imperfect, gajul e sanctionat prin ( actiuni:
1. actio pi(neraticia directa 9 pusa la dispozitia debitorului pentru a cere restituirea
lucrului dupa plata datoriei.
. action pi(neraticia contraria 9 pusa la dispozitia creditorului pentru a cere despagubiri
daca a facut c,eltuieli pe cont propriu, de pastrare, de conservare a lucrului dat in
garantie
Comodatul = contractual prin care se realizeaza operatiunea juridica a imprumutului in
vederea folosintei. *n vederea formarii acestui contract, o parte denumita comodant transmite un
lucru cu titlu de detentiune prin traditiune in vederea folosintei celeilalte parti, denumita
comodatar, transmitere insotita de o conventie pe care comodatarul promite sa restituie lucrul la
termenul stabilit. Prin urmare si comodatul, ca si gajul, e o conventie grefata pe traditiune, cu
deosebirea ca in cazul comodatului lucrul e transmis cu titlu de detentiune, astfel incat
comodatarul devine un simpli detentor, iar detentorul nu dispune de mijloace proprii de aparare,
astfel incat daca comodatarul este c,emat in justitie de catre un tert, comodatarul va trebui sa se
adreseze comodantului, pentru ca acesta sa#i asigura protectia juridica fata de tert.
*ntrucat prin comodat se reali&ea&a operatiunea juridica a imprumutului in vederea
"olosintei, el poate avea ca obiect numai lucruri neconsumptibile, si totusi au fost admise unele
exceptii, spre ex. se puteau imprumuta modele rare spre a fi expuse. +e regula, comodatul purta
asupra unor lucruri mobile, dar cu timpul s#a admis ca si imobilele sa faca obiect al contractului
de comodat.
Prin comodat se reali!ea!a operatia juridica a imprumutului cu titlu gratuit. Si intrucat
comodatarul foloseste bunul dat cu titlu de imprumut, are interes in contract, el va raspunde nu
numai pentru dol# ci si pentru culpa. 6aius precizeaza ca el trebuie sa se comporte ca un bun
administrator, ceea ce inseamna ca raspunde pentru culpa levis in abstracto. 2ai mult, in
anumite cazuri, comodatarul nu poate sa invoce interventia cazului fortuit, ceea ce inseamna ca
in acele cazuri el raspunde in mod obiectiv si trebuie sa ia masuri exceptionale.
1 sanctionat prin ( actiuni:
1. actio comodati directa 9 comodatul cere sa * se restituie lucrul dat spre folosinta
. actio comodati contraria 9 cere despagubiri pentru c,eltuielile facute pe cont propriu in
vederea pastrarii lui
Depo!itul = se realizeaza operatiunea juridica a pastrarii unui lucru. Se formeaza prin
transmiterea unui lucru cu titlu de detentiune prin traditiune de catre o parte denumita deponent
celeilalte parti denumite depozitar in vederea pastrarii, transmitere insotita de o conventie prin
care depozitarul promite sa restituie lucrul la cererea deponentului. Prin urmare si depozitul e o
conventie grefata pe traditiune. <a si la comodat, lucrul e transmis cu titlu de detentiune, cu
aceleasi efecte. +ar spre deosebire de comodatar, care trebuie sa restituie lucrul la termenul
stabilit, depozitarul trebuie sa restituie lucrul la cerere. <omodatul poarta asupra mobilelor si
imobilelor, pe cand depozitul poarta numai asupra lucrurilor mobile. <omodatarul poate folosi
lucrul luat cu imprumut, pe cand depozitarul nu poate folosi lucrul dat in pastrare, caci daca l#ar
folosi ar comite furtum usus si ar fi pedepsit pe taram delinctual.
1 un contract cu titlu gratuit, insa fata de faptul ca depozitarul nu are interese in contract,
caci nu poate folosi lucrul, el va raspunde numai pentru dol. Aceasta operatie juridical a
depozitarii s#a practicat la romani si inainte de sanctionarea contractului real de depozit, dar
conventiile pe care s#ar realize aceasta operatiune juridical nu erau sanctionate pe taram
contractual, ci delinctual, caci potrivit 0egii celor 1 table acela care nu restituie lucrul dat in
pastrare la cererea deponentului va fi pedepsit pe taram delinctual la plata dublului valorii acelui
lucru. 0ceasta operatie juridica s-a realizat mai tarziu prin fiducia# iar incepand prin vremea lui
1ctavian prin contractual real de depozit. Pe langa depozitul obisnuit, romanii au cunoscut si -
fore e%ceptionale de depo&it:
1. necesar)mi!erabil 9 se forma in conditii exceptionale, cand deponentul nu avea
posibilitatea sa opteze pentru o persoana de incredere. +e ex. in cazul unor inundatii sau
incendii, deponentul transmite lucruri mobile in mainile primului venit si de aceea un
asemenea depozit e sanctionat mai aspru decat cel obisnuit, in sensul ca depozitarul care
refuza sa restituie lucrul la cerere va fi pedepsit la dublul valorii acelui lucru
. sechestru 9 se formeaza in legatura cu unele exigente ale procedurii civile, caci uneori
partile care se aflau in proces in legatura cu proprietatea asupra unui lucru aveau
posibilitatea sa inc,eie o conventie cu o terta persoana, care pastra obiectul litigios pana
la pronuntarea sentintei, urmand ca dupa pronuntarea sentintei sa remita lucrul aceluia
care castiga procesul. Aceasta varianta a depozitului prezinta unele caractere anormale:
# lucrul dat in pastrare e transmis cu titlu de posesiune, nu de detentiune deoarece
depozitarul trebuie sa aiba la dispozitie mijloace proprii de aparare deoarece nu poate
apela la protectia juridica a proprietarului, asa cum se intampla la depozitul obisnuit,
intrucat nu se stie cine e proprietar si de aceea, in calitatea sa de posesor, depozitarul
se poate apara fata de terti prin intedictele posesorii
# poate purta atat asupra lucrurilor mobile, cat si asupra imobilelor
# depozitarul nu restituie intotdeauna lucrul celui de la care l#a primit, cum se intampla
la depozitul obisnuit, ci trebuie sa#l restituie&sa#l remita
# la depozitul obisnuit depozitarul trebuie sa restituie lucrul la cerere, pe cand la
depozitul sec,estru el trebuie sa remita&sa restituie lucrul dupa pronuntarea sentintei
". neregulat "acut)neobisnuit 9 a luat nastere in legatura cu operatiunile bancare