Virtutea, zice unul, asa cum priveste cu ochi buni faptele onorabile, la

fel trebuie sa se manie pe cele rusinoase. Cum ar fi fost daca ar spune ca

virtutea trebuie sa fie si umila si nobila? Si totusi, asta sustine cel care o vrea si
inaltata si doborata, pentru ca bucuria in urma unui lucru bine facut este
stralucitoare si grandioasa, iar mania in urma greselii celuilalt este meschina si
proprie unei minti inguste.
Niciodata virtutea nu va comite greseala de a imita viciile, in timp ce le
infraneaza; considera demna de mustrat mania in sine, care nu este cu nimic mai
buna, ci deseori chiar mai rea decat acele greseli pe care se manie.
am!i cu bine,
Seneca