Sunteți pe pagina 1din 23

Gandirea

Gndirea reprezint nivelul


cel mai nalt de prelucrare i
integrare a informaiei despre
lumea extern i despre
propriul nostru EU. Prin ea se
realizeaz saltul calitativ al
activitii de cunoatere de la
particular la general, de la
accidental la necesar, de la
simpla constatare a existenei
obiectului la interpretarea i
explicarea lui legic-cauzal, se
face trecerea de la procesele
psihice cognitiv senzoriale la
cele cognitiv superioare.
Prin urmare,
gndirea este
procesul psihic de
reflectare mijlocit i
generalizat-abstract
- sub forma
noiunilor,
judecilor i
raionamentelor - a
nsuirilor comune,
eseniale i necesare
ale obiectelor i a
relaiilor legice,
cauzale ntre ele.
Gndirea se organizeaz ca un sistem multifazic,
ntinzndu-se pe toate cele trei coordonate temporale:
trecut, prezent i viitor. Ea realizeaz o permanent
corelare ntre diversele momente i stri ale
obiectului: folosete informaia despre trecutul
obiectului pentru a explica prezentul lui, integreaz
informaia despre trecutul i prezentul obiectului
pentru a determina starea lui n viitor.

Ea realizeaz o reflectarede tip predictiv, anticipativ,
pe lng funcia interpretativ-explicativ, dobndind i
o funcie creatoare: elaborarea de modele, proiecte i
planuri ideale pe baza crora, n cursul activitii
practice, se realizeaz noi obiecte, noi configuraii ale
mediului nconjurtor.

Fiind procesul de cunoatere de rangul cel mai nalt, care
asigur ptrunderea n esena lucrurilor, nelegerea
relaiilor logice dintre acestea, explicarea i interpretarea
lor, i care face posibil rezolvarea problemelor complexe,
de ordin teoretic i practic, gndirea ocup un loc central
n sistemul psihic uman.

"Orice act
intentionat este
un act magic" -
spunea odata Aleister
Crowley. In sensul sau
cel mai exact, cuvantul
"magie" desemneaza o
serie de actiuni
destinate sa exploateze
puterile naturale,
mentale si psihice ale
unei persoane pentru
indeplinirea unui scop
anume.
Magia- complex de actiuni asupra
fiintelor, lucrurilor si starilor din
natura, foarte vechi, (dovada
denumirea: akkad, iuga- preot;
asir-maga- sacerdot ; din greaca:
maglia- farmec, vrajitorie si din
latina: magus- preot persan)
rezervat candva doar initiatorilor ce
puteau stapani forte supraferesti- de
regula pe cele ale Raului- si
intemeiat pe convingerea ca in afara
vizibilului, exista si invizibilul la care
se poate aceede prin puterea
cuvantului ( si uneori, a gestului).
Unii invatati, sunt de parere ca persistenta magiei se explica tocmai
prin inclinatia omului de a guverna lucruri neobisnuite, prin nazuinta lui
de a solutiona necunoscutele mediului agresiv.

Exista doua tipuri de magii:
Magia alba cu precadere
benefica, comuna,
ademonica, intemeiata pe
forta cuvantului rostit.

Magia neagra (agresiva)
reproduce actiunea
duhurilor necurate,
farmece, vraji, facaturi
etc.
Gndirea magic include dou principii indispensabile
vieii umane i de care gndirea pragmatic nu tie s se
foloseasc: cunoaterea prin intuiie i raionamentul
analogic. Intuiia este un fel de instinct intelectual care
avertizeaz omul despre ce e bun sau ru pentru el;
raionamentul analogic stabilete corespondene ntre
fiin i univers i le apreciaz calitile n funcie de
asemnrile sau neasemnrile constatate. Descoperirile
fcute astfel snt att de realiste" nct timp de secole
medicina a fost asociat cu magia; de fiecare dat cnd
a fost vorba de a nvinge nite imposibiliti s-au folosit
procedee magice, abandonate cnd aceste imposibiliti
au putut fi nvinse altfel. Fr intuiie i analogie, nici o
civilizaie n-ar fi avut vreo validitate: nu trebuie s
subestimm materialele furnizate de aceste dou metode
care leag imaginaia cu observaia.
Blestemul
Blestemul e un act de magie verbala- bazat pe credinta
in puterea cuvantului de a institui, de a modifica o stare
existenta. E constituit dintr-o formula fixa sau
improvizata, prin care se invoca mania sau urgia unei
divinitati asupra unei persoane, a unui obiect sau a unei
actiuni. Blestemul e utilizat in scop de razbunare,
pedepsire sau compromitere.

Exemple de blesteme:

Blestemul care provaca maladii:
Dar-ar Dumnezeu sa dea
De-o pereche de triguri
Sa te tie noua luni.
Cand ti-o fi, mandra, mai bine
Sapte doctori langa tine.
Patru sa te doftoreasca
Si trei sa te lecuiasca,
Leacul sa nu ti-l gaseasca,
Cu tine sa se sfarseasca.
Blestemul unei iubite parasite:

Cum n-a avut
Cand l-a nascut
Ma-sa stare
Alinare
Panmi s-a-porni
Pana n-a sosi
La Duminica cea
aleasa...


Sa aiba foc in clop
Soareci in cioareci,
Furnici in opinci
Sa-l arde,
Sa-l muste,
Sa-l piste
Sa n-aiba stare, nici
alinare
Pana la nime n-are
plecare.
Sa arda camesa pe
dansul
Si inima-ntr-insul,
Sa nu poata dormi,
Sa nu poata hodeni,
Panla noi n-a veni
La parinti a ma peti.
Blestem si autoblestem:

Bata-te, mai, mandro, bata,
Saptezece de draci odata,
Si pe mine iar ma bata
De te-oi mai iubi vreodata.
Descantecul
Descantecul este o forma de atac magica
a urmarii actiunilor diavolului (ca agent al
pedepsei divine, transportand un continut
simbolic ce mintentioneaza o purificare.
Descantecul de deochi
...I asa sa se potoleasca
Sa mi se linisteasca
Deochiurile,
Sagetaturile,
Si uitaturile,
Si pocitura,
De toate rahue.
Deochiturile,
Sagetaturile,

Cele grele
Muscatele.
Cele rele [...]
Fugi deochi
Dintre ochi
Ca te-ajunge vant sarat
Sudori de om botezat
Sa crape ochii cui te-o
diocheat...

Religia este credina n
supranatural, sacru sau divin,
i codul moral, practicile de
ordin ritual, dogmele, valorile
i instituiile asociate cu
aceast credin. n cursul
dezvoltrii sale religia a luat un
imens numr de forme n
diverse culturi sau persoane.


Religia se explic din perspectiva
biologiei i antropologiei prin
existena unor baze biologice
identificabile ce caracterizeaz
specia sapiens. Din perspectiva
biologiei, se pot identifica dou
mari clase de factori care
acioneaz ntru apariia i
persistena religiei, anume
factorii proximali (neurologia,
genetica, endocrinologia) i
factorii ultimi (numii i
"evoluioniti"); acetia din urm
in de natura social a speciei. Ei
sunt ultimul palier explicativ al
comportamentului religios


Componentele religiei analizate de
catre biologie sunt:
Aparenta la rup si morala sociala
Practica rituala
Credinta in supranatural



Aceste componente ale religiei isi gasesc fundamentul in factori adaptivi care
se manifesta atat in comportamentul religios cat si in functiuni sociale altele
decat religia.Astfel se consta ca religia si faptul religios sunt niste
epifenomene ale dispozitiilor sociale si cognitive retinute prin selectie pentru
valoarea lor adaptiva in materie de relatii in interiorul uni grup.
Religia ca expresie simbolic
Religia este, la nivel de discurs, expresia simbolic a unei
ncrederi n existena unei realiti absolute (Sacrul,
Supremul, Dumnezeul) de care omul ar depinde. Aceast
ncredere este credina. Ea permite omului s se
orienteze n chestiunea marilor ntrebri ale vieii i d
omului un sens existenei sale care depete viaa sa
biologic.

Religia ca tip de comportament uman
Religia este un tip de comportament uman (credine,
ritualuri) referitor la fiine, fore i puteri supranaturale.
Sociologia considera ca religia a aprut i exist nc
pentru c ea ndeplinete anumite funciuni:





1. Funcia cognitiv:
Religia este o form de explicare a lumii, n condiiile lipsei unei
cunoateri tiinifice.

2. Funcia acional:
Religia este o form de extensie a capacitilor umane limitate de
aciune. James Fraser argumenteaz c omul primitiv a ncercat
s abordeze lumea, n completarea tehnicilor sale curente, prin
magie.

3. Funcia de reducere a anxietii:
Bronislaw Malinowski explic c magia i religia sunt instrumente
de reducere a anxietii n situaiile care depesc posibilitile
efective de control ale omului. Religia reprezint deci o
"sacralizare a crizelor vieii umane". Ea este un rspuns la
tragediile vieii umane, la conflictul dintre proiectele umane i
realiti.
4 Funcia social (structurant):
mile Durkheim,spune c funcia religiei este de a afirma superioritatea
moral a societii asupra membrilor ei, meninnd astfel solidaritatea
acesteia. Dumnezeul clanului nu este altceva dect clanul nsui. n
religie, societatea se sacralizeaz pe ea nsi.

5 Funcia compensatorie:
n societile stratificate social, Karl Marx i Friedrich Engels,identific o
funcie compensatorie a religiei, anume aceea de a fi un protest contra
unei lumi alienante, dar un protest neputincios, ea fcnd tolerabil
lumea real n sperana ntr-o compensaie n lumea iluzorie de dup
moarte; ea are din aceast cauz i o funcie de stabilitate, meninnd
organizarea social care favorizeaz clasele dominante.

6 Funcia compensatorie:
n societile stratificate social, Karl Marx i Friedrich Engels,identific o
funcie compensatorie a religiei, anume aceea de a fi un protest contra
unei lumi alienante, dar un protest neputincios, ea fcnd tolerabil
lumea real n sperana ntr-o compensaie n lumea iluzorie de dup
moarte; ea are din aceast cauz i o funcie de stabilitate, meninnd
organizarea social care favorizeaz clasele dominante.

Etimologie
Cuvntul religie vine din limba latin, fie din re-legio
(re-citire, referindu-se la repetarea scripturilor, dup
Cicero) fie din (re-ligio - a lega , a reconecta, a reface
legtura cu Dumnezeu). Religia poate fi definit ca un
sistem bazat pe ncercrile oamenilor de a explica
universul i fenomenele lui naturale, adesea implicnd
una sau mai multe zeiti sau alte fore supranaturale,
sau ca un sistem de cutare a scopului sau nelesului
vieii. n mod obinuit, religiile evolueaz din/ctre
mitologie i au drept caracteristici necesitatea credinei i
un mod specific de a gndi i a aciona pe care
credincioii sunt ndemnai s le respecte. Religile
cretine scocotesc cuvntul "religie" ca "legtura liber i
contient a omului cu Dumnezeu".