MIHAI EMINESCU

SCRISOAREA I
(comentariu literar)
Seria celor cinci Scrisori, publicate n 1881, din februarie pn n septembrie,
cu exceptia Scrisorii V, aprut fragmentar n 1886 si integral post-mortem, face parte
din opera de maturitate artistic a lui Miai !minescu"
Scrisorile au fost publicate n Convorbiri literare si alctuiesc un ciclu de
poeme unitare prin tematic si modalitate artistic"
Moti#ul central al celor cinci Scrisori l constituie soarta nefericit a omului de geniu n
raport cu timpul n care trieste si cu societatea mescin, superficial, incapabil s-i
nteleag aspiratiile spre ideal"
$n Scrisoarea I, geniul este ntrucipat de sa#ant (omul de stiint),
n Scrisoarea II, omul de geniu este creatorul de frumos (artistul, poetul), n Scrisoarea
III, el este omul politic" $n Scrisoarea IVsi Scrisoarea V, poetul scitea% profanarea
sentimentului de iubire ntr-o lume incapabil de a depsi interese mescine"
$ncadrndu-se n contextul romantic european, Miai !minescu raportea%, n
cele cinci Scrisori, realul la ideal si d idealului dreptul de existent, ciar dac acesta
poate rmne ca o simpl ilu%ie" &dealul de literatur este propus n Scrisoarea II, cel
patriotic n Scrisoarea III, iar cel erotic se descifrea% n Scrisoarea IV" 'e fiecare dat,
idealului i se contrapune realul #%ut n sens ironic, satiric si ciar sarcastic"
$n Scrisoarea I - poem filo%ofic de factur romantic, aprut la 1 ianuarie 1881
- Miai !minescu abordea% pe larg conditia geniului fat-n fat cu idealul cugetrii
proprii, dar si cu situarea sa ntr-o lume mescin, incapabil de a ntelege si ntrupa un
atare ideal" (ocmai de aceea, structura poemului este neaprat antitetic, prefigurndu-
se, de fapt, doua existente total diferite) una, dat de macrouni#ers si microtip, apartine
*eniului+ cealalt - concret si detestabil - este a lumii ,microscopice," -oemul
raportea% prin urmare o meditatie la o satir" si ambele se reali%ea% din superioara
perspecti# a *eniului n peisa.ul lunar umani%at de la ni#elul contemplatiei poetice"
-utem spune deci c structura poemului este organi%at pe dou coordonate
fundamentale, asa dup cum geniul apare n dou iposta%e" -rima, aceea de cugettor,
d nastere unei profunde meditatii filo%ofice, pe cnd cea de-a doua, care const n
relatia omului superior cu societatea omeneasc si cu posteritatea, conduce spre satir"
-oemul se remarc printr-o extraordinar bogtie /0/p1011d de teme si
moti#e, aceasta fiind pentru !minescu o modalitate de a putea cobor la originile lumii
sau de a sugera necuprinsul" !l apelea% n special la moti#ul contemplatiei, pe care l
pune sub %odia timpuluiire#ersibil pentru om, timp care cuprinde trei moti#e) fugit
irreparabile tempus, fortuna labilis si vanitas - vanitatum"
Structurat armonic, cu densitate ideatic, poemul cuprinde cinci tablouri n care se
ngemnea% cugetarea nalt cu expresia des#rsit"
2ele sase #ersuri ce alctuiesc tabloul nti ( ,Cnd cu gene ostenite sara suflu-n
lumnare, / Doar ceasornicul urmeaz lung-a timpului crare, / Cci perdelele-ntr-o
parte cnd le dai, si n odaie / Luna vars peste toate voluptoasa ei vpaie, / Ea din
noaptea amintirii o vecie-ntreag scoate / De dureri, pe care ns le simtim ca-n vis pe
toate",) fixea% cadrul, #i%uali%ea% spatiul re#eriei poetice" 3mul este #%ut n opo%itie
cu luna, care este o %eitate omnipre%ent si omniscient, aflat si ea sub semnul
eternittii, adic al timpului uni#ersal fr nceput si sfrsit" -entru !minescu, luna este
deodat "stapn-a mrii" (esent a imensittilor), alintoare de suferinte si stimulatoare
de gndiri si meditatii+ ea este prin urmare autenticul centru al uni#ersului romantic"
'intr-un colt de uni#ers, scldat n lumina palid si rece a lunii, pornesc gndurile
poetului, amplificate pn la iperboli%are de frumusetea noptii, dar si de i%olarea ntre
peretii austeri ai unei odi srace, unde "doar ceasornicul msoar lunga timpului
crare"" 2adrul acesta romantic aneste%ia% simturile, din "noaptea amintirii" ies dureri
pe care poetul le percepe ca-n vis, si din acest .oc al alternantelor ntre luciditate si
#isare, meditatia eminescian trece cu usurint de la strlucirea descripti# la sarcasmul
satiric, de la dispret la mpcare, de la indignare la ntelegere, de la tonul #eement la
cel elegiac" -rin atmosfera de meditatie n care strbate sentimentul de melancolie
tabloul cstig n grandoare) "Luna vars peste toate voluptatea ei vpaie, / Ea, din
noaptea amintirii o vecie-ntreag scoate / De dureri, pe care ns le simtim ca-n vis pe
toate""
$n acest prim tablou sunt introduse dou moti#e romantice foarte dragi poetului)
moti#ul timpului bivalent timpul in!ivi!ual "Doar ceasornicul msoar lunga timpului
crare" si timpul universal, repre%entat prin moti#ul lunii) "Ea din noaptea amintirii o
vecie ntreag scoate"" Sintagma lunga timpului crare sublinia% scurgerea
nentrerupt a #remii, iremediabila trecere, termenul crare imprimnd originalitate
imaginii" 2u#intele populare, cu re%onant araic sau regionalostenite, sara, odaie,
vpaie, o vecie - adncesc accentele maiestuase ale #ersurilor, ,ntrucipri ale poe%iei
nsesi,"
"abloul al !oilea, mult mai ntins (#" 4-56 - ,Lun tu, stapn-a mrii, pe a lumii
olt luneci / si gndirilor dnd viat, suferintele ntuneci! / "ii pustiuri scnteiaz su
lumina ta fecioar, / si cti codri-ascund n umr strlucire de izvoar# / $este cte mii
de valuri stpnirea ta strate, / Cnd plutesti pe misctoarea mrilor singurtate# /
Cte trmuri nflorite, ce palate si cetti, / %trtute de-al tu farmec tie singur-ti
arti# / si n cte mii de case lin ptruns-ai prin feresti, / Cte frunti pline de gnduri,
gnditoare le privesti# / &ezi pe-un rege ce-mpnzeste glou-n planuri pe un veac, /
Cnd la ziua cea de mne aia cuget-un srac''' / Desi trepte oseite le-au iesit din urna
sortii / Deopotriv-i stpneste raza ta si geniul mortii! // La acelasi sir de patimi
deopotriv fiind roi, / (ie slai, fie puternici, fie genii ori neg)ioi# / *nul caut-n oglind
de-si ucleaz al su pr, / +ltul caut n lume si n vreme adevr, / De pe galenele file
el adun mii de co,i, / + lor nume trectoare le nsamn pe ro,! / -ar altu-mparte
lumea de pe scndura trii, / %ocotind ct aur marea poart-n negrele-i corii' / -ar
colo trnul dascl cu-a lui )ain roas-n coate, / .ntr-un calcul fr capt tot socoate
si socoate / si de frig la piept si-nc)eie tremurnd )alatul vec)i, / .si nfund gtu-n guler
si umacul n urec)i! / *sctiv asa cum este, grovit si de nimic, / *niversul fr
margini e n degetul lui mic, / Cci su frunte-i viitorul si trecutul se nc)eag, / /oaptea-
adnc-a veciniciei el n siruri o dezleag! / $recum +tlas n vec)ime spri,inea cerul pe
umr / +sa el spri,in lumea si vecia ntr-un numr' // $e cnd luna strluceste peste-a
tomurilor racuri, / .ntr-o clip-0 poart gndul ndrt cu mii de veacuri,) reali%ea% un
prim salt dintr-un plan ntr-altul" -retextul este luna" -oetul o contempl, o in#oc (Lun,
tu, stpn-a mrii, pe a lumii olt luneci, / si gndirilor dnd viat, suferintele ntuneci")
si, treptat, ociul su se substituie metaforic ociului lunii" Se produce o modificare n
sistemul de referint, o proiectare din micro n macrocosmos" 2apacitatea de cuprindere
a gndului poetic de#ine astfel urias" 'in perspecti# cosmic, pri#ind spre planeta
-mnt, se rele# un un spectacol grandios si tragic"
2adrul pe care l construieste !minescu este de la general la particular, de la
panorama 7ni#ersului pn la gndurile omului" 8una gu#ernea% de la mii pustiuri,
la codri, izvoare, mri, trmuri nflorite, palate si cetti, apoi n mii de case lin ptruns-ai
prin feresti, pn la gndurile oamenilor, pe care gnditoare le privesti"
$n cealalt iposta%, de martor al celor ce se petrece pe -mnt, luna
meditea% asupra problemelor omenirii" !a asist la ceea ce se petrece n lume, iar
imaginile pre%entate se gsesc n antite%) ea #ede mai nti un rege ce-mpnzeste
glou-n planuri pe un veac / Cnd la ziua cea de mine aia cuget-un srac+ unul este
preocupat de aspectul su fi%ic - caut-n oglind de-si ucleaz al sau pr - n timp ce
altul caut n lume si n vreme adevr etc"
&deea egalittii oamenilor, a conditiei omului n lume, supus destinului, ca orice
muritor n fata mortii este ilustrat de !minescu foarte sugesti# n #ersurile) ,Desi trepte
oseite le-au iesit din urna sortii / Deopotriv-i stpneste raza ta si geniul mortii! / La
acelasi sir de patimi deopotriv fiind roi, / (ie slai, fie puternici, fie genii ori neg)ioi#"
'incolo de o atare ,.udecat, a trectoarei lumi terestre, poetul #i%ea% pe larg
tabloul dasclului care trebuie s fie un anume corespondent al su" 'e fapt, de unde#a,
din naltul cerului, ciar luna caut un asemenea simbol, care - la rndul su - resimte
ne#oia lunii stimulatoare a meditatiei si cercetrii" -ortretul lui este alctuit pe moti#ul
aparentelor nseltoare) n aina lui roas n coate, tremurnd de frig ntr-un #eci alat,
cu gtul n guler si cu bumbac n ureci, uscti#, grovit si de nimic, el de%leag prin
magia numerelor "noapte-adnc-a vesniciei", uni#ersul fr margini fiind "n degetul lui
mic", "cci su frunte-i viitorul si trecutul se nc)eag", capt coerent si sens" -rin
urmare, dasclul-geniu este adus n antite% cu indi#idualittile umane propuse anterior,
spre a defini des#rsirea nenteleas, nsingurat, dedus la fericirea distant si rece"
9.uns ntr-un asemenea moment, !minescu doreste ptrunderea
macrospatiului si macrotimpului (ca o replic adresat micimii terestre), ceea ce se #a
reali%a sub semnul, contemplatiei corespondentului su - dasclul, cel care "spri,in
lumea si vecia ntr-un numr"" -entru a demonstra uriasa fort de gndire a geniului,
!minescu proiectea% o superb imagine poetic a cosmosului, a nasterii si stingerii
uni#ersale, care de#ine apoi pretext al unei satire sarcastice mpotri#a societtii
mediocre, incapabil s sesi%e%e, s promo#e%e si s sustin #aloarea ade#rat"
"abloul cosmogonic (#"51-86 - ,La-nceput, pe cnd fiint nu era, nici nefiint,
/ $e cnd totul era lips de viat si voint, / Cnd nu s-ascundea nimica, desi tot era
ascuns''' / Cnd ptruns de sine nsusi odi)nea cel neptruns / (u prpastie1 genune1
(u noian ntins de ap1 / /-a fost lume priceput si nici minte s-o priceap, / Cci era un
ntuneric ca o mare fr-o raz, / Dar nici de vzut nu fuse si nici oc)i care s-o vaz' /
*mra celor nefcute nu-ncepuse-a se desface, / si n sine mpcat stpnea eterna
pace#''' / Dar deodat-un punct se misc''' cel nti si singur' -at-0 / Cum din c)aos face
mum, iar el devine 2atl''' / $unctu-acela de miscare, mult mai sla ca oaa spumii /
E stpnul fr margini peste marginile lumii''' / De-atunci negura etern se desface n
fsii, / De atunci rsare lumea, lun, soare si sti)ii''' / De atunci si pn astzi colonii de
lumi pierdute / &in din sure vi de c)aos pe crri necunoscute / si n roiuri luminoase
izvornd din infinit, / %unt atrase n viat de un dor nemrginit / -ar n lumea asta mare,
noi copii ai lumii mici, / (acem pe pmntul nostru musunoaie de furnici! / "icroscopice
popoare, regi, osteni si nvtati / /e succedem generatii si ne credem minunati! / "usti
de-o zi pe-o lume mic de se msur cu cotul, / .n acea nemrginire ne-nvrtim uitnd
cu totul / Cum c lumea asta-ntreag e o clip suspendat, / C-ndrtu-i si-nainte-i
ntuneric se arat' / $recum pulerea se ,oac n imperiul unei raze, / "ii de fire viorie
ce cu raza nceteaz, / +stfel, ntr-a veciniciei noapte pururea adnc, / +vem clipa,
avem raza, care tot mai tine nc''' / Cum s-o stinge, totul piere, ca o umr-n
ntuneric, / Cci e vis al nefiintei universul cel )imeric''' // .n prezent cugettorul nu-si
opreste a sa minte, / Ci-ntr-o clip gndu-0 duce mii de veacuri nainte! / %oarele, ce azi
e mndru, el l vede trist si ros / Cum se-nc)ide ca o ran printre nori ntunecosi, / Cum
planetii toti ng)eat si s-azvrl reeli n spat, / Ei, din frnele luminii si ai soarelui
scpati! / -ar catapeteasma lumii n adnc s-au nnegrit, / Ca si frunzele de toamn toate
stelele-au pierit! / 2impul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie, / Cci nimic nu se
ntmpl n ntinderea pustie, / si n noaptea nefiintii totul cade, totul tace, / Cci n sine
mpcat rencep-eterna pace'"",), care asimilea% si retopeste, ntr-o #i%iune proprie,
idei si moti#e din #ecile scrieri indiene (Imnul creatiei din Rig-Veda), din mituri grecesti
si crestine, din :ant, 8aplace si Scopenauer, are trei sec#ente distincte,
configurnd #aosul, gene$a si moartea universal% (sau &acerea, Evolutia, 'iitorul)"
Haosul (#"51-06) este sugerat prin mperecerea fantastic a absentelor (,La-
nceput, pe cnd fiint nu era, nici nefiint, / $e cnd totul era lips de viat si voint, /
Cnd nu s-ascundea nimic, desi tot era ascuns'/ Cnd ptruns de sine nsusi odi)nea
cel nepruns' / (u prpastie1 3enune1 (u noian ntins de ap1 / /-a fost lume
priceput si nici minte s-o priceap, / Cci era un ntuneric ca o mare fr-o raz, / Dar
nici de vzut nu fuse si nici oc)iu care s-o vaz' / *mra celor nefcute nu-ncepuse a
se desface, / si n sine mpcat stpnea eterna pace#'"), reali%at stilistic prin
alturarea antitetic a materiei #erbale) fiint-nefiint; nu se ascundea nimic - tot era
ascuns; ptruns - neptruns; lume priceput - minte s-o priceap etc" ;aosul, n
#i%iunea lui !minescu, este indefinit (prpastie, genune, noian ntins de ap), in#i%ibil
(cci era un ntuneric ca o mare fr-o raz), lipsit de viat si voint, fr constiint de
sine (n-a fost lume priceput si nici minte s-o priceap), dominat de nemiscare absolut
(si n sine mpcat stpnea eterna pace)"
(ene$a (#"01-45 - ,Dar deodat-un punct se misc''' cel nti si singur' -at-0 /
Cum din c)aos face mum, iar el devine 2atl''' / $unctu-acela de miscare, mult mai
sla ca oaa spumii / E stpnul fr margini peste marginile lumii''' / De-atunci
negura etern se desface n fsii, / De atunci rsare lumea, lun, soare si sti)ii''' / De
atunci si pn astzi colonii de lumi pierdute / &in din sure vi de c)aos pe crri
necunoscute / si n roiuri luminoase izvornd din infinit, / %unt atrase n viat de un dor
nemrginit' / -ar n lumea asta mare, noi copii ai lumii mici, / (acem pe pmntul nostru
musunoaie de furnici! / "icroscopice popoare, regi, osteni si nvtati / /e succedem
generatii si ne credem minunati! / "usti de-o zi pe-o lume mic de se msur cu cotul, /
.n acea nemrginire ne-nvrtim uitnd cu totul / Cum c lumea asta-ntreag e o clip
suspendat, / C-ndrtu-i si-nainte-i ntuneric se arat' / $recum pulerea se ,oac n
imperiul unei raze, / "ii de fire viorie ce cu raza nceteaz, / +stfel, ntr-a veciniciei
noapte pururea adnc, / +vem clipa, avem raza, care tot mai tine nc'''/ Cum s-o
stinge, totul piere, ca o umr-n ntuneric, / Cci e vis al nefiintei universul cel )imeric""",)
este tulburtoare prin exceptionala capacitate de constructie mito-poetic" -acea etern
a increatului este tulburat de miscarea initial a unui punct creator, care face din aos
,mum", iar el de#ine 2atl) $unctu-acela de miscare, mult mai sla ca oaa spumii, /
E stpnul fr margini peste marginile lumii'
-rin forta lui demiurgic, negura etern se desface n fsii, apar galaxiile
(colonii de lumi pierdute), sistemele solare, soarele, pmntul si lumea"
$n acest spectacol grandios, !minescu introduce un mic pasa. antitetic, care
anticipea% sarcasmul satiric din partea urmtoare a poemului" <%ut prin oceanul
ntors al infinitului, lumea este alctuit din microscopice popoare, fixate pe o planet ct
firul de praf, iar oamenii"musti de-o zi pe-o lume mic de se msur cu cotul - sunt
exponenti ai #ointei oarbe de a tri, a mecanismelor egoiste, ai spiritului gregar si al
megalomaniei, care se suuced generatii si se cred minunati, uitnd cu totul cum c
lumea ast-ntreag e o clip suspendat, / c-ndrtu-i si nainte-i ntuneric se arat"
-entru a face inteligibil spectacolul cosmic al gene%ei, pentru a-l aduce la un ni#el
adec#at posibilittilor umane de a percepe timpul si spatiul, !minescu gseste o
comparatie extrem de plastic" *alaxiile n rtcirea lor (pe care anterior le numise roiuri
luminoase izvornd din infinit) sunt ca firisoarele de praf plutind ntr-o ra% de lumin
care ptrunde ntr-o camer obscur) Cum s-o stinge, totul piere, ca o umr-n
ntuneric,/ Cci e vis al nefiintei universul cel )imeric''
&deea c ,#iata e #is al mortii eterne, apare adeseori n poe%ia lui !minescu
(apare si n Momento mori si n finalul poemului mprat si proletar)" Moti#ul este
preluat prin intermediul lui Scopenauer de la dramaturgul spaniol 2alderon de la
=arca, autorul piesei La vida es sueo"
Stingerea universului (#"40-86 - ,.n prezent cugettorul nu-si opreste a sa
minte, / Ci-ntr-o clip gndu-0 duce mii de veacuri nainte! / %oarele, ce azi e mndru, el
l vede trist si ros / Cum se-nc)ide ca o ran printre nori ntunecosi, / Cum planetii toti
ng)eat si s-azvrl reeli n spat, / Ei, din frnele luminii si ai soarelui scpati! / -ar
catapeteasma lumii n adnc s-au nnegrit, / Ca si frunzele de toamn toate stelele-au
pierit! / 2impul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie, / Cci nimic nu se ntmpl n
ntinderea pustie, / si n noaptea nefiintii totul cade, totul tace, / Cci n sine mpcat
rencep-eterna pace""",) - sfrsitul lumii, apocalipsa, extinctia, escatologia - moti# mitic
fundamental, apare la !minescu ntr-o proiectare succesi# fabuloas) mai nti ca o
moarte termic a sistemului solar (soarele, ce azi e mndru, el l vede trist si ros / cum
se-nc)ide ca o ran printre nori ntunecosi) urmat de un colaps gra#itational, de o
prbusire a planetilor scpati din frnele luminii si apoi, treptat, la dimensiuni
inimaginabile, de disparitia stelelor (ca si frunzele de toamn toate stelele-au pierit), de
ntunecarea ori%onturilor cosmice (iar catapeteasma lumii n adnc s-au nnegrit) si de
recderea tuturor ce-au fost pn atunci n miscare n noaptea nefiintei, pentru a
rencepe mpacat n sine eterna pace, aosul primordial"
<i%iunea aceasta enorm #alorific datele mai noi ale astrofi%icii moderne,
pe care !minescu le armoni%ea% cu alte ecouri din filo%ofia escatologic a lumii, pentru
a recompune o imagine poetic de o mare putere de plastici%are, emotionant prin
capacitatea de a conferi corporalitate liric unor notiuni abstracte ca timpul, spatiul,
infinitul, atractia stelelor, tcerea uni#ersal, increatul"
$ntregul tablou cosmologic are n economia poemului o functie polemic" -rin el
se creea% scara #aloric ntre geniu si omul comun, exponent al mediocrittii
ni#elatoare, specifice societtilor umane egoiste si filistine (multumite de sine, mrginite
n #ederi, mescine, ipocrite si lase)"
"abloul al patrulea (#"84-155 - ,.ncepnd la talpa nssi a multimii omenesti /
si suind n susul scrii pn4 la fruntile criesti, / De a vietii lor enigm i vedem pe toti
munciti, / (r-a sti s spunem care ar fi mai nenorociti''' / *nul e n toti' tot astfel precum
una e n toate, / De asupra tuturora se ridic cine poate, / $e cnd altii stnd n umr si
cu inima smerit / /estiuti se pierd n tain ca si spuma nezrit - / Ce-o s-i pese
soartei oare ce vor ei sau ce gndesc1''' / Ca si vntu-n valuri trece peste traiul
omenesc' // (ericeasc-0 scriitorii, toat lumea, recunoasc-0''' / Ce-o s ai din
acestea pentru el, trnul dascl1 / /emurire, se va zice' Este drept c viata-ntreag, /
Ca si iedera de-un aror, de-o idee i se leag' / 5De-oi muri - si zice-n sine - al meu
nume o s-0 poarte / %ecolii din gur-n gur si 0-or duce mai departe, / De a pururi,
pretutindeni, n ung)erul unor crieri / si-or gsi, cu al meu nume, adpost a mele
scrieri#6 / 7, srmane# tii tu minte cte-n lume-ai auzit, / Ce-ti trecu pe dinainte, cte
singur ai vorit1 / $rea putin' De ici, de colo de imagine-o fsie, / &re o umr de
gndire, ori un petec de )rtie! / si cnd propia ta viat singur n-o stii pe de rost, / 7 s-
si at altii capul s-o ptrunz cum a fost1 / $oate vreun pedant cu oc)ii cei verzui,
peste un veac, / $rintre tomuri rcuite asezat si el, un rac, / +ticismul limii tale o s-0
pun la cntari, / Colul ridicat din carte-ti l-o sufla din oc)elari / si te-o strnge-n dou
siruri, asezndu-te la coad, / .n vro not prizrit su o pagin neroad' // $oti zidi o
lume-ntreag, poti s-o sfarmi''' orice-ai spune, / $este toate o lopat de trn se
depune' / "na care-au dorit sceptrul universului si gnduri / Ce-au cuprins tot universul
ncap ine-n patru scnduri''' / 7r s vie pe-a ta urm n convoi de-nmormntare, /
%plendid ca o ironie cu priviri nepstoare''' / -ar deasupra tuturora va vori vrun
mititel, / /u slvindu-te pe tine''' lustruindu-se pe el / %u a numelui tu umr' -at tot
ce te asteapt' / 8a s vezi''' posteritatea este nc si mai dreapt' // /eputnd s te
a,ung, crezi c-or vrea sa te admire1/ Ei vor aplauda desigur iografia sutire / Care s-o-
ncerca s-arate c n-ai fost vrun lucru mare, / C-ai fost om cum sunt si dnsii''' "gulit e
fiecare / C n-ai fost mai mult ca dnsul' si prostatecele nri / si le umfl orisicine n
savante adunri / Cnd de tine se voreste' %-a-nteles de mai nainte / C-o ironic
grimas s te laude-n cuvinte' / +stfel ncput pe mna a oricrui, te va drege, / 9ele-or
zice c sunt toate cte nu vor ntelege''' / Dar afar de acestea, vor cta vietii tale / %-i
gseasc pete multe, rutti si mici scandale - / +stea toate te apropie de dnsii' /u
lumina / Ce n lume-ai revrsat-o, ci pcatele si vina, / 7oseala, sliciunea, toate
relele ce sunt / .ntr-un mod fatal legate de o mn de pmnt! / 2oate micile mizerii unui
suflet c)inuit / "ult mai mult i vor atrage dect tot ce ai gndit",) este o satir" Meditatia
eminescian si modific acum accentele, trece de la contemplatia uimit a spectacolului
cosmic, recreat prin forta de gndire a unei minti geniale, la contemplarea sarcastic a
mi%eriei umane, pe care o re#ars n lume o societate mrginit, incapabil s-si
depseasc conditia egoist" Satira ia forme romantice, este #eement si absolut si
se reali%ea% poetic printr-o retoric a dispretului" !a contine elemente de meditatie
filo%ofic, a#nd un puternic caracter moral, iar ideile filo%ofice sunt ca niste sentinte
exprimate cu indignare si amrciune de ctre poet"
(ema de la care porneste !minescu este cea a destinului social al geniului,
figurat prin ,btrnul dascl," 'ac lumea este cum este (unul e n toti, tot astfel
precum una e n toate - moti#ul filo%ofic al identittii omenirii cu indi#idul si al acestuia cu
omenirea) si de asupra tuturora se ridic cine poate, geniul st n umbr si se pierde
nestiut n tain ca si spuma nevzut" >imnui nu-i pas ce #rea el si ce gndeste"
!minescu se ntreab dac omul de geniu, sa#antul, poate intra n nemurire
prin opera sa, careia ia dedicat ntreaga #iat) Ce-o s ai din acestea pentru el,
trnul dascl1 / /emurire, se va zice'Sa#antul sper ca ideile sale stiintifice,
descoperirile care l-au preocupat totdeauna #or rmne n eternitate, parcurgnd
secolele" *loria si nemurirea sunt ns simple ilu%ii) si cnd propria ta viat singur n-o
stii pe de rost, / 7 s-si at altii capul s-o ptrunz cum a fost1
!minescu stigmati%ea% si posteritatea, care #a fi preocupat mai ales de
biografia neinteresant si banal a omului de geniu si mai putin de importanta, de
nsemntatea operei sale, prile. cu care poetul afirm nc o dat ideea scurgerii
implacabile a timpului si a conditiei de muritor a omului, indiferent de capacitatea sa
intelectual, de preocupri sau de idealuri superioare, indiferent de treapta pe care se
afl acesta n ieraria societtii) ,$oti zidi o lume-ntreg, poti s-o sfarmi 'orice-ai spune,
/ $este toate o lopat de trn se depune' / "na care-au dorit sceptrul universu:lui si
gnduri / Ce-au cuprins tot universul, ncap ine-n patru scnduri'"
!minescu imaginea% funeraliile sa#antului, la care falsa solemnitate este
ilustrat de incapacitatea posterittii de a descoperi si de a aprecia #aloarea creatiei pe
care o las n urnma lui sa#antul, fiind interesat numai de iografia sutire,
deoarece mgulit e fiecare / C n-ai fost mai mult ca dnsul si #or rememora numai pete
multe, rutti si mici scandale, adic tot ceea ce tine de omul obisniut, toate micile
mizerii ale unui suflet c)inuit" &ronia dispretuitoare a poetului se re#ars n continuare
asupra ipocri%iei contemporanilor, care nu sunt n stare sa aprecie%e #alorile autentice,
iar cel ce #a rosti necrologul nu #a a#ea n #edere un discurs memoria sa#antului, ci #a
dori s arate ct de inteligent si de bun orator este el)"-ar deasupra tuturora va vori
vreun mititel, / /u slvindu-te pe tine'lustruindu-se pe el / %u a numelui tu umr' -at
tot ce te asteapt'"
>eputnd s-l a.ung si s-l nteleag, cei mici i #or croi un portret pe msur,
#or aplauda "iografia sutire" care #a ncerca s arate c n-a fost "vreun lucru mare", l
#or t#li prin noroi si-l #or frmita n po#esti deri%orii) "/u lumina / Ce n lume-ai
revarsat-o, ci pcatele si vina, / 7oseala, sliciunea, toate relele ce sunt / .ntr-un mod
fatal legate de o mn de pamnt! / 2oate micile mizerii unui suflet c)inuit / "ult mai
mult i vor atrage dect tot ce ai gndit""
"abloul al cincilea (#" 150-106 - ,.ntre ziduri, printre arori ce se scutur de
floare, / Cum revars luna plin linistita ei splendoare# / si din noaptea amintirii mii de
doruri ea ne scoate! / +mortit li-i durerea, le simtim ca-n vis pe toate, / Cci n propia-
ne lume ea desc)ide poarta-ntrrii / si ridic mii de umre dup stinsul lumnrii''' / "ii
pustiuri scnteiaz su lumina ta fecioar, / si cti codri-ascund n umr strlucire de
izvoar# / $este cte mii de valuri stpnirea ta strate, / Cnd plutesti pe misctoarea
mrilor singurtate, / si pe toti ce-n ast lume sunt supusi puterii sortii / Deopotriv-i
stpneste raza ta si geniul mortii#,) repre%int o ntoarcere la cadrul initial" <eementa
anterioar se stinge, un suflu elegiac cuprinde totul, ca dup o experient epui%ant si
fr sperante" &esirea din re#erie se face prin aceeasi fixare a cadrului poetic pe astrul
noptii, stpn atotputernic peste pustiuri, peste codri, peste "misctoarea mrilor
singurtate"" -oetul si redobndeste luciditatea si trage conclu%ia, mbrcat n aina
unei filo%ofii sceptice, c omul nu poate iesi din determinrile sale cosmice) "si pe toti
ce-n ast lume sunt supusi puterii sortii / Deopotriv-i stpneste raza ta si geniul
mortii#"
?inalul, rotund, produce aceeasi pendulare specific lui !minescu ntre planul
terestru si cel cosmic" -lanul terestru este cel al unei lumi n care toti "sunt supusi puterii
sortii", disponibilittilor aleatorii ale sansei sociale, norocului, deci ntmplrii" -lanul
cosmic, marcat prin simbolurile romantice ale eternittii - prin ra%a lunii si geniul mortii -
amplific, printr-o reluare de oglin%i infinite, imaginea fragilittii omului pe pmnt,
ade#rata tem a meditatiei eminesciene"
Modalitatea poetic a relatiei om-uni#ers se pre%int n Scrisoarea I sub trei
nftisri) una cosmic, alta sarcastic si o a treia elegiac" 2osmogonia creea%
sarcasmul, care ia forma unei satire la adresa umanittii mediocre, n care oamenii
comuni si croiesc criterii existentiale si #alorice n functie de mecanismele
instinctualittii oarbe, se strng n societti dominate de inecitate si distrug, prin
nentelegere sau indiferent, orice creatie autentic si pe orice creator de geniu"
!minescu merge ns mai departe n anali%a conditiei umane, raportnd-o la uni#ers" $l
#ede pe om nu numai ca indi#id trector ase%at pe treptele deosebite iesite din "urna
sortii" terestre, dar si ca spet trectoare alunecnd inexorabil n neant" 'in aceast
ntelegere pro#ine si modificarea de tonalitate din finalul poemului, care n#luie
sarcasmul satirei ntr-un aer elegiac"
-unct de reper este ns cosmogonia, care tulbur spiritul prin concretetea
poetic a abstractiilor sau prin orcestrarea subtil att a sensurilor mitologice retopite
ntr-un discurs de mare #aloare, ct si a limbii romne, pus pentru prima dat s
armoni%e%e contrariile propriei materii #erbale" 9ceast integrare a fiintei eminesciene n
spectacolul cosmic d nota cea mai nalta a inteligibilittii poetului romn, caracterul
uni#ersal al operei sale, creea% imaginea specific a modului su de ptrundere spre
simtirea si ntelegerea tuturor"
8imba.ul artistic specific liricii eminesciene, este construit din modalitti
uimitoare att n ceea ce pri#este lexicul, ct si pro%odia sau figurile de stil"
$mbinarea surprin%toare a limba.ului popular si a celui intelectual, ns fr
abu% de neologisme, particulari%ea% stilul acestui poem prin cte#a trsturi)
- >aturaletea si prospetimea limba.ului poetic este dat de elemente #eci,
populare, regionalisme si araisme folosite) gene ostenite, ceasornicul, suflu-n
lumnare, feresti, oseite, ro,, prizrite, col+
- !xpresia intelectuali%at este pre%ent, mai ales, n tabloul cosmogonic, unde
!minescu sugerea% mituri, idei filo%ofice, etice, care oblig la cugetare+ de exemplu,
imaginea aosului primordial, "pe cnd fiint nu era, nici nefiint", trimite la imnurile
creatiunii din Rg-Veda sau aminteste de ideile lui Scopenauer) "stpnul fa margini
peste marginile lumii"" !xpresii li#resti sunt si ele pre%ente) ,precum +tlas din vec)ime",
"microscopice popoare", "ne succedem generatii" etc"
<i%iunea antitetic asupra lumii este reali%at prin intermediul antite%ei,
procedeu specific poetilor romantici" 9ntite%a este pre%ent la ni#el compo%itional
(tabloului cosmogonic opunndu-i-se cel satiric), la ni#el ideatic (,unul caut-n
oglind'" -"altul caut n lume',) sau la ni#elul #ocabularului ("fie slai, fie puternici, fie
genii ori neg)ioi", "viitorul si trecutul", "fiint nu era, nici nefiint" etc)"
!pitetele morale si ornante construiesc un fundal descripti# corespun%tor
sentimentelor poetului) "misctoarea mrilor singurtate", "galenele file", "trnul
dascl", timpul mort", "ironic grimas", "universul cel )imeric""
2omparatiile dau expresi#itate ideilor profund filo%ofice ale poe%iei) "precum
+tlas n vec)ime", "ca si spuma nezrit", "ca o mare fr-o raz""
-ersonificrile ilustrea% des#rsita familiaritate a poetului cu natura terestr
si cosmic deopotri#) "luna vars peste toate voluptoasa ei vpaie", "codru-ascund n
umr strlucire si izvoar", "timpul mort si-ntinde trupul si devine vesnicie""
Metaforele sunt numeroase, ca si epitetele, si au capacitatea de a #i%uali%a
ideile) "urna sortii", "colonii de lumi pierdute", "musti de-o zi", "din ung)erul unor
crieri" etc"