Sunteți pe pagina 1din 2

INDICATIV: *Prezent: - valuate gnomic, aphoristic, protestant sistemul de semnificatii ale textului intr-un

present continuu
-in textile lirice , modul de exp dominant e monologul
-in descriere, ind. Present sugereaza atemporalitatea, proiectia in infinit si in universal a sis de semnif ale
textului

*Imperfectul (invatam, munceam): -are o mare potentialitate nar, fiind, de regula, fol in naratiune
-exprima o act inceputa in trecut, dar care poate continua in pez si chiar si in viitor, putand, ca atare,
sugera stari multiple ()
-in descrieri, isi conserva potentialitatea nar, sugerand existent unei povesti in spatele descrierii

*Perfectul compus (am invatat): -sugereaza act inceputa in trecut, dar si terminata, prin aceasta
sugereaza existent unei scindari temporal si, implicit, a doua sau mai multe planuri nar/lirice

*Perfectul simplu (eu invatai): -indica o act din trecut, inceputa dupa un alt mom din trecut (sugerat, de
regula, prin vbe la mmcp), fact care genereaza scindarea act pe 2 planuri
-plaseaza act intr-un mom apropiat tp-ui nararii
-tp al duratei absolute, marcheaza un mom important/magic

*Mai mult ca perfectul (el invatase): -indica o act din trecut, incepita si terminate inaintea altui mom
trecut
-indica un reper temporal dintr-un trecut indepartat si de aceea are val evocativa

IMPERATIVUL: -mod vbal al adresarii directe, functionand, astfel, ca prez a eului lir in txt/ a subiectivit.
-are o mare incarcatura afectiva,constit un mod vbal ce confera expresivitate txt artistic, sugerand nat si
intentit trairilor eului lir, puternicele sale sent de ()
-in mom in care adresarea dir se realizeaza catre o instanta fictiva/ reala , dar absenta, vb la imperative
formeaza o sig de stil de niv retoric, invocatia.

CONJUNCTIVUL (sa merg, sa plece): -mod vbal al potentialitatii, al prezumtivitatii, indicand, astfel, sent
eului lir/nar/pers cele mai intime si contribuind la conturarea unui cadru virtual, al unei lumi int,
suprapuse celei exterioare, cu care, uneori, intra in opozitie.

GERUNZIUL: - mod verbal al continuitatii, cu o mare incarcatura temporala, atragand atentia nu doar
asupra act pe care o defineste, si si asupra intinderii in tp a acestaia. Prin acestea, gerunziul denumeste
o act care poate fi incep in trecut, dar care poate continua in tp nelimitat, accentul cazand nu pe mom
inceperii sau finalizarii axt, ci pe desf in tp a acesteia.
-prin sonoritatea particulara creata prin sufixul specif ind/and, gerunziul creaza o eufonie grea, sobra, o
muzicalitate aparte.