Sunteți pe pagina 1din 58

ELEMENTE STRUCTURALE

1. Tipuri de elemente structurale.


2. Elemente liniare orizontale.
3. Elemente liniare verticale.
Elemente plane orizontale.
5. Elemente plane verticale.
6. Elemente de volum.1 Tipuri de
elemente structurale
1. Sistemul cladire se descompune in subsisteme, elemente si componente. Aceasta
descompunere ierarhica a fost prezentata in detaliu in monografia Constructii si mediu.
2. Elementele structurale care intra in componenta subsistemelor structurale sunt de mai
multe tipuri. Un important criteriu de a clasifica elementele structurale este
cel geometric.
3. In fig. 1.1. este reprezentat un element liniar rectiliniu redus la axul sau longitudinal, in fig. 1.2. este
reprezentat un element de suprafata redus la planul sau median, iar in fig. 1.3. este reprezentat un
element de volum cu fete laterale plane. Toate elementele structurale liniare, plane sau de volum sunt
reductibile la aceste forme geometrice. In fig. 1. fig. 1.6. sunt reprezentate, pe rand, cate un element
liniar curbiliniu, un element de suprafata curb si un element de volum cu suprafata exterioara curbilinie.
Caracteristicile geometrice de gabarit ale acestor elemente geometrice fac parte dintre caracteristicile
modelului matematic al elementului structural reprezentat. Atribuind si alte caracteristici mecanice, statice
dinamice, de material elementului geometric, se obtine modelul matematic al elementului structural.

Fig. 1.1. Elemente liniare rectilinii

Fig. 1.2. Elemente de suprafata plane

Fig. 1.3. Elemente de volum cu fete laterale plane

Fig. 1. Elemente liniare curbilinii.

Fig. 1.5. Elemente de suprafata curbilinii.

Fig. 1.6. Elemente de volum care au si suprafete exterioare curbe


2. Elemente liniare orizontale.
1. In fig. 2.1. 2.2. sunt expuse cateva dintre cele mai folosite elemente liniare in practica curenta.
2. Grinda este un element structural portant, care este asezat peste goluri de dimensiuni medii sau mari,
rezemat pe capete. Preia incarcari uniform distribuite in lungul sau si/sau concentrate si le transmite la
reazeme. In fig.2.1. si fig.2.2. Sunt reprezentate spatial doua tipuri de grinzi din beton armat: cu sectiune
dreptunghiulara si cu sectiune T. Alte tipuri de sectiuni folosite la grinzi sunt date in fig. 2.3.
3. Alegerea solutiei unei grinzi se face parcurgand mai multe etape care sunt expuse in fig. 2.ad.
Etape similare se parcurg in vederea stabilirii solutiei unei console, fig.2.5.
5. Buiandrugul este un element structural portant de tip grinda, care este asezat peste
goluri de dimensiuni mici, rezemat pe capete. In fig. 2.6. si fig.2.7. sunt reprezentate
doua tipuri de buiandrugi uzuali: buiandrugul peste golul de fereastra si buiandrugul
peste golul de usa.
6. Centura este un element neportant, rezemat continuu pe perete. Centura preia incarcari
din planseu si le transmite la peretele structural. In fig. 2.8. si fig. 2.9. sunt reprezentate
cele doua tipuri principale de centuri: la exterior si la interior. Schemele de transmitere a
incarcarilor prin intermediul centurii sunt expuse in fig.2.10.
7. Soclul este un element liniar de transmitere a incarcarilor preluate din peretele structural
in lungul sau, la blocul de fundatie. Soclul este un element de tipul unei centuri, fig.
2.11.
8. Blocul de fundatie poate fi considerat un element liniar, masiv, care transmite
incarcarile uniform distribuite preluate de la peretele structural, direct terenului bun de
fundare, fig. 2.12.

Fig. 2.1. Element liniar orizontal.
Grinda din beton armat cu sectiune dreptunghiulara

Fig. 2.2. Element liniar orizontal.
Grinda din beton armat cu sectiune T.

Fig. 2.3. Sectiuni de grinzi.

Fig. 2. Principalele etape in stabilirea solutiei unei grinzi

Fig. 2.5. Principalele etape in stabilirea solutiei unei console

Fig. 2.6. Element liniar. Buiandrug situat deasupra ferestrei.

Fig. 2.7. Element liniar orizontal. Buiandrug situat deasupra usii.

Fig. 2.8. Element liniar orizontal. Centura exterioara.

Fig. 2.9. Element liniar orizontal. Centura interioara.

Fig. 2.10. Schema de transmitere a incarcarilor prin intermediul centurii.

Fig. 2.11. Element liniar orizontal. Soclu continuu.

Fig. 2.12. Element liniar orizontal.
Bloc de fundatie continuu (talpa continua


3. Elemente liniare verticale.
1. Stalpul este un element liniar vertical portant. In fig. 3.1 si fig.3.2. sunt reprezentate
principalele caracteristici geometrice ale unui stalp curent.
2. Stalpul ales spre exemplificare este dispus intr-un sistem de axe tiortogonal 0XYZ si s-a
considerat axat centrat pe ambele directii, transversal si longitudinal. Sectiunea
transversala S este axata as/2, bs/2 in sistemul de axe ortogonal 0XY.
3. Inaltimea stalpului curent este de fapt inaltimea H a suprastructurii sistemului cladire.
Unele aspecte geometrice in acest sens sunt expuse in monografia Constructii si
mediu, capitolele Abordarea sistemica in constructii si Coordonare dimensionala si
modulara. In exemplul considerat s-a expus stalpul pe nivel curent . Stalpul este
situat intre axele orizontale j si j+1.
In axele orizontale j si j+1 sunt dispuse, conectate, legate grinzile pe o singura directie.
In capitolul 6., unde sunt prezentate elementele de volum, ansamblul stalpi grinzi
reprezentat in fig. 6. alcatuieste un subsistem structural de tip cadru plan. Cand grinzile
sunt dispuse pe ambele directii, ansamblul formeaza un subsistem structural spatial
de tip cadru spatial.
5. In continuare stalpului i se calculeaza si i se ataseaza si alte caracteristici, proprietati
mecanice, statice, dinamice etc. De exemplu: aria A a suprafetei sectiunii, modulul de
rezistenta W, momentul de inertie I.

Fig. 3.1. Element liniar vertical. Stalp curent. Vedere spatiala.

Fig. 3.2. Element liniar vertical. Stalp curent.


Elemente plane orizontale.
1. Pentru un elementul de suprafata orizontal, considerat local prin raportare la un anumit
sistem de axe, si anume pentru o placa, sunt expuse doua reprezentari spatiale: in fig. 1.
pentru placi rezemate pe peretele structural exterior prin intermediul centurii exterioare
si in fig. 2. pentru placi rezemate pe peretele structural interior prin intermediul centurii
interioare.
2. Axarea locala se face prin raportare la un sistem de axe triortogonal 0XYZ. Elementele
geometrice caracteristice principale ale unei placi sunt: inaltimea placii , inaltimea
centurii , dimensiunile in plan si .
3. In fig. 3. sunt expuse schemele de calcul ale placilor din beton armat diferentiate
dupa raportul laturilor . Corespunzator acestui raport, placile se armeaza pe doua
directii sau pe o singura directie, astfel:
placi armate pe doua directii
placi armate pe o singura directie
Tipul rezemarilor unei placi, latura libera, simpla rezemare, incastrare, se analizeaza
local pe fiecare latura. Un criteriu important care defineste tipul rezemarii unei placi pe
o anumita latura este dat de continuitatea placii peste reazem. In cazul in care placa are
continuitate, se poate considera ca rezemarea este de tip incastrare. Atunci cand placa
nu are continuitate peste reazem, se poate considera rezemarea de tip simpla rezemare.

Fig. 1. Element de suprafata orizontal. Placa plana.
Rezemare pe perete exterior

Fig. 2. Element de suprafata orizontal. Placa plana.
Rezemare pe perete interior.

Fig. 3. Elemente de suprafata orizontale.
Placi plane orizontale.


5. Elemente plane verticale.
1. Peretele, considerat local prin raportare la un anumit sistem de axe, este un element
plan vertical. In fig. 5.1. este reprezentat un perete structural in vedere spatiala.
2. Raportarea s-a facut la un sistem de axe triortogonal 0XYZ. Elementul perete este situat
local pe inaltimea unui nivel .
3. Elementul placa de planseu situat la fiecare nivel reazema pe elementul perete structural
prin intermediul centurilor cu inaltimea .
Sectiunea transversala prin elementul perete este caracterizata prin grosimea t.
5. In fig. 5.2. sunt date principalele caracteristici geometrice ele unui element perete.
Considerat local si situat in sistemul de axe triortogonal mentionat, 0XYZ, este
pozitionat vertical intre axele orizontale modulare de referinta i si j si orizontal intre
axele verticale de referinta m si n.
6. Pentru exemplificare s-a ales un element perete plin, fara goluri. In raport cu
functionalitatea si importanta sistemului cladire, peretii sunt strapunsi de fluxuri de
circulatii umane, tehnologice etc. care necesita goluri cu diferite dimensiuni.
7. In continuare, elementului vertical perete i se pot calcula si alte caracteristici
geometrice, proprietati mecanice, statice, dinamice etc. De exemplu: aria A a suprafetei
sectiunii, modulul de rezistenta W, momentul de inertie I.

Fig. 5.1. Element plan vertical. Perete. Vedere spatiala.

Fig. 5.2. Element plan vertical. Placa verticala. Perete.


6. Elemente de volum.
1. Principalele elemente de volum care se intalnesc in mod frecvent in practica curenta
sunt:
a. cuzinetul;
b. blocul de fundatie izolat;
c. nodul de cadru.
2. Cuzinetul este elementul de transmitere a incarcarii insumate la baza stalpului, la blocul
de fundatie izolat.
3. Cuzinetul este reprezentat in fig. 6.1. Sunt precizate dimensiunile care caracterizeaza
geometric elementul de volum cuzinet: , , .
Blocul de fundatie izolat este un element structural de volum, portant, care preia
incarcarea redistribuita de cuzinet si o transmite la terenul de fundare. Blocul de
fundatie izolat este, prin urmare, un element mixt din punt de vedere al tipului de
contact element-element. Blocul de fundatie izolat este in contact cu elementul de
volum cuzinet la partea sa superioara si cu terenul de fundare, cu pamantul, la partea sa
inferioara.
5. Nodul de cadru este un element de volum spatial situat la intersectia elementelor liniare
stalp-grinda.
6. Nodurile de cadru sunt de mai multe tipuri, in raport cu subsistemul din care face
parte:
a. cadru plan, fig. 6.3.;
b. cadru spatial, fig. 6.9.
7. In fig. 6. este reprezentat un subsistem cadru plan si sunt precizate pozitiile diferitelor
tipuri de noduri:
- nod de capat marginal, detaliul a ;
- nod de capat central, detaliul b;
- nod intermediar marginal, detaliul c;
- nod intermediar central, detaliul d.
Caracteristicile geometrice ale acestor elemente de volum de tip noduri sunt precizate in
fig. 6.5. fig. 5.8.
8. Subsistemul cadru spatial este o configuratie structurala de o mare complexitate de
alcatuire, de comportare mecanica in general statica si dinamica. Elementele
caracteristice de tip geometric sunt expuse in fig. 6.9. Tot aici este precizata modalitatea
de descompunere in sens transversal si in sens longitudinal. Unele aspecte geometrice in
acest sens sunt expuse in monografia Constructii si mediu, capitoleleAbordarea
sistemica in constructii si Coordonare dimensionala si modulara.
9. Nodurile unui cadru spatial sunt elemente spatiale de volum. In fig. 6.10. fig.6.17.
sunt reprezentate toate tipurile de noduri spatiale, corespunzatoare cadrului spatial din
fig. 6.9.

Fig. 6.1. Element de volum. Cuzinetul.

Fig. 6.2. Element de volum. Blocul de fundatie.

Fig. 6.3. Elemente de volum. Nodurile unui cadru plan.

Fig. 6. Elemente de volum. Elevatie cadru plan.

Fig. 6.5. Elemente de volum. Cadru plan. Nod de capat marginal.

Fig. 6.6. Elemente de volum. Cadru plan. Nod intermediar marginal.

Fig. 6.7. Elemente de volum. Cadru plan. Nod de capat central.

Fig. 6.8. Elemente de volum. Cadru plan. Nod intermediar central.

Fig. 6.9. Elemente de volum. Cadru spatial. Noduri.

Fig. 6.10. Elemente de volum. Cadru spatial. Nod de capat central. Ramificatie.

Fig. 6.11. Elemente de volum. Cadru spatial marginal. Nod de capat central. Ramificatie.

Fig. 6.12. Elemente de volum. Cadru spatial marginal. Nod de capat marginal. Colt.

Fig. 6.13. Elemente de volum. Cadru spatial marginal. Nod de capat intermediar marginal.

Fig. 6.1 Elemente de volum. Cadru spatial. Nod de capat intermediar. Intersectie.

Fig. 6.15. Elemente de volum. Cadru spatial. Nod intermediar central. Intersectie.

Fig. 6.16. Elemente de volum. Cadru spatial intermediar. Nod de capat intermediar
marginal.

Fig. 6.17. Elemente de volum. Cadru spatial intermediar. Nod de capat intermediar
marginal.
SCARI
Scarile sunt subansambluri structurale care asigura legatura pe verticala intre diferitele
niveluri (etaje) ale cladirilor, precum si intre exterior si interior, prin planuri orizontale denumite
trepte, asezate denivelat unele in report cu altele, de regula echidistante.
La proiectarea si realizarea scarilor trebuie sa se asigure:
Circulatia comoda si sigura;
Fluenta evacuarii in caz de pericol, cu evitarea blocajelor;
Protectia in caz de incendiu contra propagarii focului si fumului;
Rezistenta la solicitari mecanice;
Aspect placut.
Aceste deziderate sunt cuprinse in Teoria arhitecturii, STAS 2965/87 si norme PSI
Scarile pot fi clasificate in functie de numeroase criterii. printre cele mai criterii sunt:
1.Dupa importanta functionala si destinatie:
Scari monumentala;
Scari principale;
Scari secundare;
Scari de incendiu;
Scari industriale.
2.Dupa pozitia fata de constructie:
Scari interioare;
Scari exterioare.
3.Dupa modul de comportare la foc:
Rezistente le foc;
Semirezistente la foc;
Semicombustibile;
Combustibile;
Inflamabile.
4.Dupa materialul din care au fost realizate:
piatra;
zidarie de caramida;
lemn;
beton simplu sau armat monolit;
beton simplu sau armat prefabricat;
metal.
5.Dupa forma in plan:
scara cu una sau mai multe rampe, continue sau cu podest de odihna;
scara balansata la capatul rampelor;
scara cu rampe curbe sau spiralate, continue sau cu podest.
6.Dupa inaltimea contratreptelor:
scara cu trepte joase h < 16.5cm.;
scara cu trepte cu inaltime medie 16.5 < h < 17.5cm;
scara cu trepte cu inalte 17.6 < h < 22.5cm.
scara abrupte 22.6 < h < 30cm
7.Dupa schema statica:
scara din elemente liniare;
scara din elemente de suprafata;
scara spatiala.
1.ELEMENTE GEOMETRICE SI DE PROIECTARE A SCARILOR

Treapta este elementul alcatuit dintr-o suprafata orizontala pe care se calca.
Contratreapta este elementul alcatuit dintr-o suprafata ce leaga doua trepte
consecutive. Contatreptele pot fi verticale inclinate, cu nas (ciubuc) sau pot lipsi.
Dimensiunile acestor elemente sunt l - latimea treptei si h inaltimea
contratreptei. Relatia intre cele doua dimensiuni materializata in formula lui PLANDEL, este
foarte importanta pentru realizarea unei scari corecte.
2h+l=62-64cm.
Pentru scari folosite la gradinite si crese se foloseste formula 2h+l=58-60cm.
Pentru scari cu trepte mai mici de 16cm. sau mai mari de 18cm. se foloseste formula 3h+l=80-
85cm.
Numarul de trepte este rezultatul impartirii inaltimii nivelului la inaltimea treptei.
n = H
nivel
/h
trapta

Latimea scarii L se alege in functie de destinatia cladirii, de importanta scarii si de
numarul de persoane evecuate in timpul normal de evecuare (vezi STAS 2956-58 timp estimat
2.5-8min).
Numarul fluxurilor scarii F se determina in functie de destinatia cladirii, de importanta
scarii si de numarul de persoane evecuate in timpul normal de evecuare .
F = N / C N numarul de persoane evecuate
N capacitatea de evecuare a unui flux
1 flux latimea 90-100cm.
2 flux latimea 110-120cm.
3 flux latimea 160-170cm.
5 flux latimea 270cm.
Linia de calcare (linia pasului) proiectia in plan orizontal a liniei de folosire normala a
treptelor ii se afla la 50-60cm. de vangul interor (ochiul scarii).
Rampa succesiunea neintrerupta a minim 3 trepte si cel mult 16trepte. Daca numarul de
trepte este mai mare de 16 trepte rampa trebuie intrerupta prin portiuni orizontale podest, palier
sau odihna.
Podest sau odihna portiuni orizontale ale rampelor cu latimea minim egala cu latimea
celei mai late rampe intersectate.
Vanguri elemente de rezistenta de tip grinda pe care reazema treptele. in functie de
pozitie vangurille pot fi interioare, exterioare si centrale.
Balustrade elemente de protectie, prevazuta la partea libera a rampei sau a podestului.
inaltimea balustradei trebuie sa fie 80-90cm.
Mana curenta elemente de constructie, prevazuta la partea superioara a balustradei,
ajutand la sprijinire si ghidare in timpul circulatiei.

SCARA IN DOUA RAMPE CU INTOARCERE LA 180
0















BALANSAREA SCARILOR CU INTOARCERE LA 180
0

Folosirea scarilor rotite nu este recomandata deoarece in cazul scarilor cu
latime sub 60 cm. latimea la ochiul scarii este sub 12 cm. iar in cazul scarilor mai
late de 60 cm. latimea la exterior este mai mare de 70-80cm.
Pentru a se evita aceste situatii neplacute se recomanda folosirea in locul
rotirii a balansarii. Balansarea consta in inceperea rotirii treptelor inca din zona
rampelor drepte, astfel ca intoarcerea se face la un numar mai mare de trepte decat
cel al treptelor simplu rotite,
Numarul de trepte balansate este aproximativ dublu fata de fata de numarul
de trepte simplu rotite,
N
b
= N
r
1
Proiectarea scarilor balansate cu intoarcere la 180
0
se poate face prin trei
metode grafice:
1. Metoda balansarii prin segmente egale;
2. Metoda balansarii prin segmente proportionale;
3. Metoda balansarii prin impartirea unui arc de cerc;
Pentru toate cele trei metode, operatiile premergatoare sunt comune.
OPERATII PREMERGATOARE COMUNE METODELOR DE
TRASARE GRAFICA A BALANSARII SCARILOR.
1) Se traseaza linia pasului
2) Se traseaza, pe linia pasului, latimea treptelor 'l' care va ramane constanta
pentru toate treptele
3) Determinam numarul de trepte balansate
in zona rotita sunt numar par n deci vom balansa (n1)x2
trepte
exemplu:-8 trepte rotite trepte (6-13) se vor balansa 16
trepte (2-17) (8x2)=16
in zona rotita sunt numar impar m deci vom balansa
(mx2)1 trepte
exemplu:-7 trepte rotite trepte (7-13) se vor balansa 13
trepte (4-16) (7x2)1=13
4) Se traseaza treptele sau cele doua trepte din axul scarii, masurand 12cm.
pe marginea ochiului scarii si unind punctele gasite cu punctele
corespunzatoare de pe linia pasului.
5) Se traseaza axa X-Y linia ultimilor muchii de treapta ce raman normale
In continuare pasi vor fi diferiti pentru fiecare metoda in parte.

METODA DE TRASARE GRAFICA A BALANSARII SCARILOR
PRIN SEGMENTE EGALE.
6A) Se prelungeste linia treptelor pana la axa X-Y obtinandu-se punctele A
si B la distanta 'a' unu fata de altul
7A) Pe axa X-Y se traseaza segmente egale cu 'a' de atatea ori cate trepte
mai sunt de balansat C,D,E,F..
8A) Unim punctele astfel obtinute cu punctele de pe linia pasului
corespunzatoare obtinem directiile muchiilor treptelor balansate.
9A) Pe cealalta rampa se traseaza prin simetrie.


METODA DE TRASARE GRAFICA A BALANSARII SCARILOR
PRIN SEGMENTE PROPORTIONALE.
6B) Se prelungeste linia treptelor pana intersecteaza axul scarii in punctul
M
7B) Se noteaza cu N intersectia axului scarii cu axa X-Y
8B) Se imparte segmentul MN in segmente proportionale incepand de le M
spre N, Numarul de segmente proportionale este egal cu numarul de trepte
balansate de pe o rampa.
9B) Unim punctele astfel obtinute cu punctele de pe linia pasului
corespunzatoare obtinem directiile muchiilor treptelor balansate.
10B) Pe cealalta rampa se traseaza prin simetrie.



METODA DE TRASARE GRAFICA A BALANSARII SCARILOR
PRIN IMPARTIREA UNUI ARC DE CERC
6C) Se traseaza un sfert de cerc cu raza MN
7C) Se proiecteaza pe arc punctul de pe ochiul scarii deja trasat si se obtine
punctul M
8C) Se imparte arcul MN in parti egale si se proiecteaza punctele astfel
obtinute pe conturul ochiului scarii, Numarul de arce egale este egal cu numarul
de trepte balansate de pe o rampa.
9C) Unim punctele astfel obtinute pe conturul ochiului cu punctele de pe
linia pasului corespunzatoare obtinem directiile muchiilor treptelor balansate.
10C) Pe cealalta rampa se traseaza prin simetrie.


BALANSAREA SCARILOR CU INTOARCERE LA 90
0
METODA
PRIN SEGMENTE EGALE.
6D) Se prelungeste linia treptelor, trasate pana intersecteaza dreptele suport
ale ultimilor muchii de treapta ce raman normale. Astfel se obtin pe doua segmente
de dreapta a si b pe dreptele AA respectiv BB
7D) Pe axa AA se traseaza segmente egale cu 'a' de atatea ori cate trepte
mai sunt de balansat pe acea rampa
8D) Pe axa BB se traseaza segmente egale cu 'b' de atatea ori cate trepte
mai sunt de balansat pe acea rampa
9A) Unim punctele astfel obtinute cu punctele de pe linia pasului
corespunzatoare obtinem directiile muchiilor treptelor balansate.


SECTIUNI VERTICALE TRANSVERSALE
(modul de sprijinire a rampelor)
1) Sprijin pe doi pereti
2) Incastrata la un capat si sprijinita la celalalt capat
3) Incastrata la un capat
4) Incastrata cu miez central

5) Rezemat-atarnata
6) Atarnata

7) Sprijin pe vang

ACOPERISURI
Daca se considera cladirea un sistem, acoperisul face parte din subsistemul de inchidere.
Este amplasat la partea superioara a cladirii si este alcatuit din doua elemente componente:
1) elemente de rezistenta: sarpanta
2) elemente nestructurale: invelitoarea
Clasificare:
d.p.d.v. al formei:
- cu pante mici i < 7 %, acoperisuri terasa
- cu pante mari sau cu suprafete inclinate
- din suprafete curbe subtiri din beton armat
- acoperisuri spatiale: structuri metalice
d.p.d.v. al materialului:
- din lemn
- metalice
- din beton armat
d.p.d.v. higrotermic:
- acoperisuri calde, neventilate, fara strat de aer: acoperisuri terasa, cu panta mica
- acoperisuri cu structura traditionala:
- cu pod
- cu spatiu redus
Intre straturile componente ale acoperisului terasa nu
exista straturi de aer.
Acoperisul terasa, cu canale de ventilatie prevazute in
stratul termoizolant.
Acoperisul terasa este alcatuit din:
- elemente de rezistenta: planseu
- termoizolatie + hidroizolatie
- protectie hidroizolatie
Functiunile acoperisului:
1. de rezistenta
2. element de inchidere
3. realizarea unui microclimat artificial pentru a
izola cladirea de mediul exterior
4. rol de etansare la actiunea apei din precipitatii,
panta acoperisului este aleasa de natura invelitorii
5. rol de protectie higrotermica
6. protectie acustica
7. functiunea de iluminare
8. asigurarea sigurantei la foc
Functia de rezistenta
Acoperisul se calculeaza luand urmatoarele incarcari:
a verticale
b orizontale: vant, seism
c solicitari mecanice din variatii de temperatura, care au urmatoarele consecinte:
degradari in acoperis
degradari in pereti: fisuri orizontale la rostul intre atic si planseu;
fisuri inclinate

fisuri inclinate in peretii longitudinale.


Masuri:
- rosturi de dilatatie in acoperisul terasa
- rosturi transversale in atic
- evitarea betoanelor usoare cu contractii mari, pentru stratul de panta. Pentru betonul de panta turnat peste
term. se recomanda > 1900 daN/m
3

- imbinarea dintre planseu si atic se va face astfel incat sa permita deplasarea libera reciproca a celor doua
elemente
- executia izolatiei termice pe atic pentru a reduce influenta


- asigurarea izolarii termice: in timpul iernii pierderi reduse.
Observatie: s-a constatat ca pierderile de caldura sunt mai mari la acoperis decat la alte elemente (pereti,
tamplarie)
- protejarea impotriva temperaturilor ridicate si impotriva insoririi directe, in timpul verii (acoperisurile terase)
- acoperisul trebuie sa asigure migrarea vaporilor de apa din interior spre exterior fara sa se produca
condensarea vaporilor (evitare umezire termoizolatie)
- masuri pentru asigurarea functiei de protectie higrotermica:
o acoperisurile sa asigure termoizolarea in functie de zonarea temperaturii exterioare;
o prevederea barierei contra vaporilor si a stratului de difuzie care va comunica cu exteriorul pentru
eliminarea vaporilor;
o invelitorile trebuie sa fie wetanse in functie de panta, tipul de invelitoare, executie corecta.
Functia de iluminare
Se poate realiza prin :
lucarne
iluminatoare
Functia de iluminare consta in:
- asigurarea indicelui de iluminare in functie de destinatie;
- asigurarea orientarii cladirii fata de punctele cardinale;
- asigurarea insoririi;
- amplasarea incaperilor in functie de destinatie.
Luminatoarele se pot realiza din elemente metalice + geam ; poliesteri armati cu fibre de sticla (PAS).


























Se pot aseza longitudinal sau transversal:


Asigurarea sigurantei la foc
Pentru a impiedica propagarea incendiilor.
Acoperisuri cu pante mari
Inclinarea acoperisului depinde de natura invelitorii si este reglementata de STAS 3303/2-1988,
Constructii civile, industriale si agrozootehnice. Pantele invelitorilor. Prescriptii de proiectare.

Natura invelitorii
Pante [cm/m]
minim uzual maxim
1 Carton bitumat fixat in cuie:
1 strat
2 straturi
Straturi succesive de carton sau
panza bitumata:
- terase circulate
20
10
1,5
25 45
15 25
2 3
30
4
2 Tigla din argila arsa
a) solzi
- simplu 1R
- dublu 2R
b) profilata
- trasa
- presata
60
45
45
35
70 90
55 70
55 70
45 70

3 Olane

4 Azbociment plan
1 strat
2 straturi
45
55
55 70
45 70

5 Azbociment ondulat 25 30 50
6 Tabla
- cu falturi duble
- ondulata, foi mari
7
15
15 40
7 Sticla
- montata pe chit
- montata in garnituri
30
15
70
25

8 Sita, sindrila
2R
3R
60
50
70
60

Acoperisurile pot avea 1, 2 sau 4 pante:











Se uutilizeaza la constructii auxiliare, constructii agricole, constructii provizorii.
Pentru evacuarea apei se prevad jgheaburi pe conturul acoperisului si burlane
pentru evacuarea la sistemul de canalizare.


acoperis mansardat acoperis in foma de turla acoperis din placi curbe
subtiri cu turla curbata








acoperis din placi curbe cu simpla curbura






Rezolvarea acoperisurilor
Se deseneaza planul acoperisului, se duc drepte la 45
0
din colturile planului si se intersecteaza aceste linii,
obtinand dolii si coame.



Acoperisul este format din sarpanta si invelitoare.
Tipuri de sarpante:
o ferme;
o sarpante pe scaune:
cu popi drepti
cu popi inclinati













o grinzi cu inima plina.
Fermele:
Se utilizeaza pentru deschideri de 9 30 m. Pe ferma reazema panele de acoperis care sustin capriorii.


Contravantuirea constructiilor cu ferme din lemn. (cursul de lemn)
Ferma din lemn cu montanti metalici: alcatuire, detalii de alcatuire.


Contravantuire: o grinda cu zabrele amplasata in planul talpilor superioare la distanta de 30 m in lungul
cladirii. Contravantuirea se realizeaza intre 2 ferme.


Sarpante sub forma de scaune
Scaunul este format dintr-un sir de popi solidarizati in sens transversal cu clesti sau moaze. Pe popi reazema
pane care sustin capriorii. Distanta dintre capriori 70 - 90 cm.
Scaunele se aseaza la distante de 2,5 3 m in lungul cladirii.


Grinzi cu inima plina
Acoperisul este format din grinzi cu inima plina rezemate pe pereti portanti, pe grinzi reazema pane de
acoperis care sustin capriorii.




























PLAN INVELITOARE SI PLAN
SARPANTA
Cele doua planuri sunt proiectii orizontale ale acoperisului (vederi de deasupra) si
prezintainvelitoarea, respectiv structura de rezistenta (sarpanta) care o sustine, preluand si
celelalte incarcari aferente din cursul exploatarii.
Planul invelitorii si planul sarpantei se pot desena pe plansa comuna, la scara 1:100 sau
1:50, sau pe planse independente, fiecare la scara 1:50.
1 - Planul invelitorii (scara1:100 sau1:50)
Planul invelitorii reprezinta vederea de sus a acoperisului in stare finita si are ca scop precizarea dimensiunilor in
plan ale cladirii la acest nivel, liniile caracteristice rezultate din intersectia planelor inclinate, respectiv
forma acoperisului, pozitia si dimensiunile unor elemente auxiliare (luminatoare, lucarne), strapungeri (cosuri de fum
sau de ventilare) etc.
Planul invelitorii se executa astfel:
Se traseaza cu linie intrerupta subtire conturul fatadei cladirii (fata exterioara a peretilor exteriori) corespunzatoare
ultimului nivel.
Se traseaza cu linie continua marginea exterioara a acoperisului (streasina), considerand o
extindere de 50..80 cm. (max. 100 cm.) a stresinii de la fatada; la o distanta de 10 cm. (12,5 cm
sau 15 cm) se traseaza a doua linie, corespunzatoare marginii jgheabului de colectare a apelor
pluviale.


Streasina urmareste in general conturul peretilor exteriori; in zonele de intranduri (logii etc.)
sau de iesinduri (balcoane, terase) se poate asigura protectia prin adoptarea formei
corespunzatoare a acoperisului, sau se prevede acoperirea cu sisteme proprii (copertine, acoperis
cu alta panta etc.). In principiu, se cauta evitarea complicarii formei in plan a acoperisului, care
determina si consum suplimentar important de materiale si manopera.
Se proiecteaza forma acoperisului (vederea de sus a acoperisului), considerand aceleasi pante
pentru toti versantii, dupa urmatorul procedeu:
1 - se delimiteaza (cu linii foarte subtiri) dreptunghiul cu dimensiuni maxime care se
inscrie in suprafata in plan a acoperisului (pana la jgheab);
-





pentru acest dreptunghi se traseaza bisectoarele unghiurilor, care vor constitui coamele principale; se unesc cele
doua puncte de intersectie ale coamelor, rezultand creasta principala a acoperisului;
ETAPELE PROIECTARII FORMEI ACOPERISULUI CU PANTA MARE
2 - se traseaza in acelasi mod (ca bisectoare) coamele pentru portiunile anexe dreptunghiulare
(coamele secundare); pornind din intersectia lor se traseazacrestele secundare, paralele cu laturile
acestor dreptunghiuri anexa;
3 - se traseaza liniile de intersectie ale planelor inclinate ale corpurilor secundare cu
corpul principal, rezultand doliile; se sterg liniile ajutatoare si se definitiveaza desenul; se
marcheaza cu sageti sensul de scurgere a apei;
4 - se plaseaza elementele care strapung invelitoarea si elementele auxiliare (cosuri,
lumintoare, lucarne, tabachere) daca este cazul;
se marcheaza pozitiile burlanelor ( 12,515 cm) pe conturul stresinii (la distante de 10..15
m, in general la colturi si in intranduri);
se coteaza desenul; cotarea se face pe toate laturile, pe trei linii de cota: 1 - jgheab -
streasina - puncte de intersectie intre coame, creste si dolii; 2 - streasina - fatada - burlane; 3 -
cota totala.
Planul invelitorii poate contine si alte elemente existente la acest nivel.


2 - Planul sarpantei (scara1:100 sau 1:50)
Planul sarpantei reprezinta vederea de sus a acoperisului in faza fara invelitoare (sau considerand invelitoarea
indepartata) si are ca scop de a preciza dimensiunile si dispunerea in cadrul acoperisului a elementelor de rezistenta
si de rigidizare componente. Pentru simplificare, s-a adoptat varianta de acoperis cu streasina rezultata prin
prelungirea in consola a ultimului planseu de beton armat, cu grosime mai mica decat in incaperi.



Planul sarpantei se executa astfel:
Se traseaza cu linie subtire conturul stresinii (pana la jgheab) si cu linie inrerupta, subtire, linia fatadei cladirii;
Se plaseaza un atic de zidarie cu grosimea de 25 cm sau de 12,5 cm, desenat cu linii continui, astfel ca marginea
sa interioara sa coincida cu fata interioara a peretilor exteriori);
Se deseneaza liniile caracteristice ale acoperisului (creste, coame dolii), corespunzator
planului invelitorii; acestea vor servi ca linii ajutatoare (sau ca linii de ax), deci se prezinta foarte
subtiri;
La intersectia coamelor cu crestele se dispun popi (avand una din sectiunile
recomandate); intervalul dintre acestia se imparte prin popi in portiuni de 35 m, pe cat posibil
egale, multipli ai distantei dintre capriori, sau ca suma a acestor distante (d
c
=7090 cm);
Se traseaza in lungul aticului pana de streasina - cosoroaba (cu baza de 1..15cm), avand latura
dinspre interior suprapusa pe marginea interioara a aticului de zidarie;
In lungul crestei, rezemata pe popi, se dispune pana de creasta, cu latimea de 1517 cm, desenata cu doua linii
paralele continui;
Rezemati cu un capat pe popii marginali si cu celalalt pe placa (intr-o varianta), se figureaza
capriorii de coame si dolii (avand dimensiuni uzuale de 15x17; 15x19 cm), cu linii paralele la 15
cm la scara plansei;
Intre pana de creasta si pana de streasina se prevad panele curente, cu latura bazei de 1..15
cm, la distante de max. 4mcos in plan orizontal ( - unghiul acoperisului); sub aceasta
valoare nu sunt necesare pane curente;
In dreptul popilor de creasta se dispun fermele, constand dintr-o pereche de capriori pe cei doi versanti,
marcate cu linie de ax mai groasa, din popul de creasta si popii de pe directia transversala, de sub panele curente,
pe linia acestor capriori, precum si din contrafisele si clestii de rigidizare transversala a fermei; contrafisele
transversale nu apar pe acest desen, fiind acoperite de capriori;
Intre ferme, la distante de 7090 cm (multipli de 5 cm), se dispun capriorii, reprezentati cu linii
intrerupte; nu este obligatorie echidistanta;
Se figureaza contrafisele longitudinale, cu linie intrerupta, groasa;
Cotarea se face pe toate laturile: pe prima linie se inscriu cateva distante dintre capriori, in
zonele de echidistanta si distantele care difera; pe linia a doua - distantele dintre ferme (travei);
pe linia a treia cota totala;
Pe desen se nominalizeaza elementele componente ale sarpantei, cu dimensiunile sectiunilor,
adoptate, sau care vor rezulta din calcul.


Cele doua planuri - planul invelitorii acoperisului si planul sarpantei - se pot prezenta si pe plansa comuna, ceea ce
permite o executie mai usoara a desenelor, precum si coordonarea elementelor sarpantei cu invelitoarea.
In etapa desenarii acestei planse, unele elemente componente ale sarpantei nu au dimensiunile
reale, acestea urmand a fi stabilite prin calcul.
In consecinta, dimensiunile capriorilor, ale panelor si ale popilor, ca principale elemente de rezistenta, se vor
completa pe planul sarpantei dupa efectuarea calculului de rezistenta. Pentru desenarea plansei, se vor alege pentru
aceste elemente dimensiuni din prima parte a seriilor caracteristice, avand in vedere ca la scara adoptata diferentele
dintre aceste dimensiuni si cele care vor rezulta in urma calculelor nu sunt semnificative.
Deoarece planul sarpantei cuprinde o serie de detalii care se prezinta mai greu la scara 1:100,
pentru cladirile cu forme in plan mai complicate se recomanda desenarea plansei la scara 1:50.