Sunteți pe pagina 1din 44
RRR BBB MMM FFF AAnnuull VVIIIIII vvool.l. 1133 nnr.r. 202 0 -- 44/2/2001122 CONFIRMAREA CONFIRMAREA
RRR BBB MMM FFF
AAnnuull VVIIIIII vvool.l. 1133 nnr.r. 202 0 -- 44/2/2001122
CONFIRMAREA CONFIRMAREA EXPERIMENTALĂ EXPERIMENTALĂ A A ACŢIUNII ACŢIUNII PRINCIPIILOR PRINCIPIILOR ACTIVE ACTIVE DIN DIN
INTERFITRON INTERFITRON - - HILT HILT - - SISTEM SISTEM TERAPEUTIC TERAPEUTIC TM TM ÎN ÎN AFECŢIUNILE AFECŢIUNILE
CONSUMPTIVE CONSUMPTIVE GRAVE GRAVE - - Valeriu Valeriu Cotea Cotea
SCRININGUL SCRININGUL PENTRU PENTRU DEPISTAREA DEPISTAREA CRONICĂ CRONICĂ A A CANCERULUI CANCERULUI DE DE COL COL
UTERIN UTERIN - - Laura Laura Munteanu Munteanu
LASERTERAPIA LASERTERAPIA NEINVAZIVĂ NEINVAZIVĂ (LLLT) (LLLT) ÎN ÎN AFECŢIUNILE AFECŢIUNILE INFLAMATORII INFLAMATORII
CRONICE CRONICE ALE ALE COLULUI COLULUI UTERIN UTERIN - - Mihai Mihai Botez Botez
ROLUL ROLUL RADICALILOR RADICALILOR LIBERI LIBERI ÎN ÎN ALGIILE ALGIILE PELVINE PELVINE – – Vasile Vasile Bodnar, Bodnar,
Alexandru Alexandru Deac, Deac, Toma Toma T. T. Hanciuţa, Hanciuţa, Toma Toma T. T. Cosmin Cosmin Hanciuţa Hanciuţa
PATOLOGIA PATOLOGIA RESPIRATORIE RESPIRATORIE ŞI ŞI SINDROAMELE SINDROAMELE HIPEREOZINOFILICE HIPEREOZINOFILICE – –
Florina Florina Filip Filip Ciubotaru, Ciubotaru, Liliana Liliana Foia, Foia, Carmen Carmen Calancia, Calancia, Cosmin Cosmin Calancia Calancia
ASPECTE ASPECTE CLINICE CLINICE ŞI ŞI DIAGNOSTICE DIAGNOSTICE LA LA COPIII COPIII CU CU TULBURĂRI TULBURĂRI
NEUROVEGETATIVE NEUROVEGETATIVE – – Alexandru Alexandru Deac Deac
A p r o b a t
T.P.C .N .P.R .
1 0 3 /D IO /1 1 3 /2 0 0 1
P
U B L IC A Ţ II
IS S N :1 5 8 2
- 3 6 5 2

CUPRINS

CONFIRMAREA EXPERIMENTALĂ A ACŢIUNII PRINCIPIILOR ACTIVE DIN INTERFITRON - HILT - SISTEM TERAPEUTIC TM ÎN AFECŢIUNILE CONSUMPTIVE GRAVE - Valeriu Cotea /4

SCRININGUL PENTRU DEPISTAREA CRONICĂ A CANCERULUI DE COL UTERIN - Laura Munteanu /10

LASERTERAPIA NEINVAZIVĂ LLLT ÎN AFECŢIUNILE INFLAMATORII CRONICE ALE COLULUI UTERIN (AICCU) – Mihai Botez /15

ROLUL RADICALILOR LIBERI ÎN ALGIILE PELVINE – Vasile Bodnar, Alexandru Deac, Toma T. Hanciuţa, Toma T. Cosmin Hanciuţa /20

PATOLOGIA RESPIRATORIE ŞI SINDROAMELE HIPEREOZINOFILICE – Florina Filip Ciubotaru, Cosmin Calancia, Carmen Calancia /25

ASPECTE STRUCTURALE ŞI FUNCŢIONALE ALE SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV LA COPII – Alexandru Deac /33

Colectivul redacţional (voluntari):

Redactor şef

dr. Florina-Mihaela Filip-Ciubotaru - şef lucrări Disciplina de Medicină de Familie Adulţi, UMF ,,Gr. T. Popa”- Iaşi

Seniori editori prof. univ. dr. Jan Hurjui prof. univ. dr. Constantin Milică prof. univ. dr. Aurel Saulea (Chişinău)

Comitet editorial, redactori:

dr. Cecilia Grigore asistent universitar Disciplina Medicină de Familie Adulţi, UMF ,,Gr. T. Popa”- Iaşi

dr. Gabriela Stoleriu Asistent universitar Disciplina Dermatologie, UMF ,,Gr.T. Popa”- Iaşi

dr. Violeta Ştreangă Asistent universitar Disciplina Pediatrie, UMF ,,Gr. T. Popa”- Iaşi

dr. Florin George Frunză asistent universitar Disciplina Fiziologie UMF ,,Gr. T. Popa”- Iaşi

Redactor şef adjunct:

prof. univ. dr. Liliana Foia Disciplina Chimia şi Biochimia cavităţii orale, UMF ,,Gr. T. Popa”- Iaşi

Consultant management MBA:

dr. Ciuchi Eduard

Tehnoredactare şi corectură:

dr. Vasile Bodnar

Manager administrativ:

dr. Ioan Pîrvulescu

Manager de distribuţie:

dr. Alexandru Deac

Director:

dr. Mihai Botez

Redacţia şi administraţia:

Str. Luca Arbore nr. 10A Tel./fax 0232/250929, e-mail:

revistarbmf@gmail.com

Revista RBMF se distribuie gratuit şi poate fi citită liber online:

www.asicursurimedicale.ro

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

BULETINUL MEDICINA FAMILIEI (FAMILY PHYSICIAN JOURNAL) (RBMF) - este oficiosul Academiei de Studii Înalte (Academy of High Studies) is available and currently included in the major abstracting and indexing services and on line at www.asicursurimedicale.ro. RBMF is the official journal of Academy of High Studies (AHS), Iaşi, Romania - Europe. Adress for all authors: Luca Arbore Street nr. 10 A, Iassy. Romania – Europe, e-mail: revistarbmf@gmail.com Review copy books should be send only to the adress above.

Review copy books should be send only to the adress above. INSTRUCŢIUNI PENTRU AUTORI Revista publică

INSTRUCŢIUNI PENTRU AUTORI

Revista publică lucrări originale (de cercetare clinică şi experimentală), referate generale, cazuri clinice, editoriale, note clinice şi experimentale, recenzii, informări asupra unor reuniuni ştiinţifice în domeniul medicinii şi domenii interdisciplinare, dar şi doctoranzii/postdoctoranzii au posibilitatea de a publica într-o revistă de medicina curativă de interes naţional (alte informaţii utile în revista noastră de pe siteul: www.asicursurimedicale.ro). Materialele nu vor depăşi: lucrări originale (4 pagini), referate generale (3 pagini), cazuri clinice (2 pagini), editoriale, note (o

pagină). Manuscrisele vor fi puse la dispoziţia redacţiei sub forma unui CD/DVD sau alte suporturi media, cu textul conţinind diacriticele marcate şi corecte gramatical, însoţite de traducerea în limba engleza a rezumatului. Revista foloseşte ortografia cu î/â şi sunt. Textul va fi scris cu fonturi Times New Roman, numerotarea paginilor facându-se în colţul din dreapta jos. Revista îşi rezervă dreptul unor modificări impuse de tehnoredactare şi aranjarea în pagină. CD/DVD respinse, ca urmare a deficienţelor de conţinut , nu se returnează.

Dorim să stabilim schimburi cu alte publicaţii. On désire établir l΄échange avec d΄ autres publications. We wish to establish exchange with other publications. Wir wűnschen mit anderen Herausgaben den Austausch einzurichten. Desideriamo stabillire scambio con alte publicazioni. Déseamos establecer intercambio con otras publicaciones.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

CONFIRMAREA EXPERIMENTALĂ A ACŢIUNII PRINCIPIILOR ACTIVE DIN INTERFITRON - HILT - SISTEM TERAPEUTIC TM ÎN AFECŢIUNILE CONSUMPTIVE GRAVE

Abstract: Proposed study on animals, by experiment, the influence of plant soak remedy called Interfitron a product component of therapeutic TM system Interfitron, to verify exceptional therapeutic clinical results obtained previously on ill volunteers with severe consumptive diseases such as malignant tumors and chronic hepatitis B and C. The effects of oxygen free radicals are extremely destructive on structures, underlying the functioning of living cells (membranes, proteins, nucleic acids). Normally, organisms have developed a number of mechanisms to counteract oxidative attack. These mechanisms are acting to prevent the occurrence of aggressive species or neutralize and destroy the active species formed or “fix” where is possible, structures affected by oxidative stress or eliminate him to not continue the destructive actions. Keywords: natural antioxidants, malignancy, chronic hepatitis B and C.

Prof. univ. dr. VALERIU COTEA – Universitatea ,,Ion Ionescu de la Brad” – Iaşi, România

S-a propus studierea pe animale, prin experiment, a influenţei remediului macerat de plante Interfitron, un produs component al sistemului terapeutic TM – Interfitron, în scopul evident al verificării rezultatelor clinice terapeutice [1, 5, 9] excepţionale, obţinute anterior pe bolnavii voluntari cu afecţiuni consumptive grave, de tipul tumorilor maligne şi hepatitelor cronice de tip B şi C (ca o sinteză a rapor- tului ştiinţific). Pentru cercetările in vivo au fost folosiţi 30 de şobolani Wistar în vârstă de 3 luni, câte 6 pentru fiecare dintre cele cinci loturi şi 60 de pui broiler în vârstă de 10 zile,

repartizaţi câte 12, în celelalte cinci loturi menţionate în tabelele 1 şi 2. În fiecare zi, la ora 7 00 s-au administrat sistemele particulate de polimer-antioxidant şi polimer-detoxifiant în doza menţionată de 0,1 mg. substanţă activă pentru fiecare polimer. La şobolani, datorită selectivităţii extreme în consumul furajelor, a fost posibilă administrarea sistemului polimer numai după anestezie sub clopot de sticlă, cu eter etilic. Pentru puii broiler administrarea a fost facilitată de uşurinţa pe care o au aceştia în deglutiţia hranei.

Tabel 1

Dimensiunile particulelor şi cantitatea de principii active încorporate la probele folosite în experimentele cu şobolanii Wistar

Proba

Simbol probă

Diametrul particulei

Substanţa activă

(mm)

în particular (mg)

1

N 2 martor

0,5 - 1

-

2

U 2 INTERFITRON

1

- 2

Antioxidant 0,1

 

mg.

3

U 2 INTERFITRON

3

- 4

Antioxidant 0,1

 

mg.

4

A L APĂ LASERATĂ

3

- 4

Antioxidant 0,1

 

mg.

5

N

3

0,5 - 1

Detoxifiant 0,1

 

mg.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

În prima zi s-a urmărit localizarea sistemelor particulate - polimer antioxidant şi polimer - detoxifiant şi a polimerului în general prin sacrificarea şobolanilor şi a puilor broiler din cele zece loturi la 3, 6 şi 9 ore de la administrare (tabelele 3, 4, 5, 6, 7). Administrarea sistemelor particulate polimer - antioxidant, polimer-detoxifiant şi polimer simplu, s-a făcut zilnic timp de 14 zile. De la exemplarele supuse experienţei s-au recoltat, de la şobolani fragmente din stomac (marea curbură), duoden, jejun, ileon şi ficat. Fragmentele au fost fixate în Bouin şi Orth, incluse la parafină şi secţionate la 5 μm. Coloraţiile folosite au fost HE, HEA, Novelli, PAS, albastru Alcian, Steedman-Mowry, Papanicolau, Heidenhein şi Giemsa pentru ţesut. De la şobolani au fost obţinute 120 blocuri de parafină cu piese incluse, din care s- au efectuat 960 preparate histologice. În cazul puilor broiler s-au recoltat fragmente din ingluvie (guşă), ventricul (pipotă), proventricul (stomacul glandular), duoden, jejun, ileon şi ficat. Fixarea fragmententelor recoltate s-a realizat prin Bouin şi Orth, incluse la parafină şi secţionate la 5 μm, iar coloraţiile folosite au fost HE, HEA, Novelli, PAS, albastru Alcian, Steedman - Mowry, Papanicolau, Heidenhain şi Giemsa pe ţesut. De la puii broiler au fost obţinute 320 blocuri de parafină cu piese incluse, din care s-au efectuat 2560 preparate histologice. În total, în cadrul experienţelor pe şobolani şi pui broiler, au fost obţinute 3520 preparate histologice, ce au fost citite şi interpretate la microscop.

 

Pentru a urmări integritatea morfologică

normal al hepatocitelor se formează

a

segmentelor tubului digestiv la şobolani

continuu specii active cu oxigen, iar

şi

puii broiler s-au observat principalele

agresiunile oxidative sunt împiedicate

structuri histologice. În experimentele efectuate s-a urmărit dinamica sistemului particulat - polimer antioxidant şi polimer

prin mecanismele antioxidante şi sistemele enzimatice epuratoare necesare organismului.

detoxifiant, pe traiectul tubului digestiv

Sistemele oxidative pot afecta [3, 8]

pentru a fi localizat. În cercetările întreprinse s-a insistat pe aspectele histologice ale ficatului la cele zece loturi din experienţă. Ficatul, prin rolul său central în metabolizarea compuşilor exo- şi endogeni este expus la numeroase stresuri oxidative şi este bogat în enzime, ce neutralizează speciile active cu oxigen. În desfăşurarea metabolismului

integritatea moleculelor structurale şi efectoare din hepatocite (acizi nucleici, proteine, aminoacizi liberi, lipide şi lipoproteine, carbohidraţi etc.), determinând leziuni hepatice. Pentru secţiunile histologice prin ficatul recoltat de la şobolani s-a folosit coloraţia specială Heidenhain, ce evidenţiază mitocondriile, ce sunt bogate în antioxidanţi.

Rezultate şi discuţii

Pentru a evidenţia rolul antioxidanţlor ca sisteme de protecţie in vivo împotriva stresului oxidativ, se prezintă o sistematizare a acestora. Organismele au trebuit să îşi dezvolte o serie de mecanisme prin care să împiedice formarea radicalilor liberi cu oxigenul sau să contracareze efectele oxidante [1, 5]ale acestor molecule extrem de agresive. Evoluţia a dus la selectarea şi încorporarea unor sisteme enzimatice şi neenzimatice, ce neutralizează excesul de specii oxidative produse

ca urmare a unor procese endogene (fiziologice sau patologice) şi exogene (fotooxidări, radiaţii), Cercetările recente asupra efectelor speciilor reactive de oxigen [4, 9], asupra structurilor viului şi asupra sistemelor, a mecanismelor de ,,stingere” sunt tot mai numeroase, terapia antioxidantă fiind de o actualitate stringentă. Perturbările şi deteri- orările produse de supraproducţia de specii reactive de oxigen sau de diminuarea capacităţii sistemelor antioxidante la nivelul celulei, al ţesutu- rilor, organelor sau

întregului organism poartă numele de stres oxidativ. Acesta este asociat cu un deze- chilibru al raportului oxidanţi/antioxidanţi în favoarea prooxidanţilor şi în defavoarea antioxidanţilor. Creşterea ponderii prooxidanţilor este însoţită de declanşarea unor reacţii de tip radicalic, de către speciile active de oxigen, ce vor interacţiona cu structurile celulare din preajmă (lipide membranare, acizi nucleici, proteine), pe care le vor transforma, modificându-le şi funcţiile biologice. Astfel,

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

principalele reacţii sunt de peroxidare [4, 6] şi de radicalizare, iar speciile atacate devin încărcate de energie, deci mai reac- tive şi se obţine o propagare şi o

amplificare a semnalului oxidativ primar, cu efecte din ce în ce mai severe (cascadă radicalară), iar gravitatea agresiunii este invers proporţională cu disponibilitatea de

antioxidanţi pe care o are organismul la îndemână. Efectele majore la nivel celular a stresului oxidativ sunt teratogeneza, carcinogeneza, îmbătrânirea etc.

Sisteme de protecţie in vivo împotriva stresului oxidativ

Efectele radicalilor liberi ai oxigenului sunt deosebit de distructive asupra structurilor ce stau la baza funcţionării viului (membrane, proteine, acizi nucleici). Efectiv, organismele şi-au creat o serie de mecanisme prin care să contracareze atacurile oxidative [3, 7]. Aceste mecanisme fie acţionează la nivelul împiedicării apariţiei speciilor agresive, fie neutralizează şi distrug speciile active formate, fie ,,repară”, acolo unde este posibil, structurile afectate de stresul oxidativ, fie le elimină pentru a nu-şi continua acţiunile distructive. Toată această gamă largă de activitaţi poate fi rezumată prin termenul de acţiune antioxidantă, speciile chimice (atomi, molecule, complexe atomi-molecule) căpătând astfel numele de antioxidanţi. Un criteriu de clasificare a antioxidanţilor îi împarte în enzimatici (superoxid dismutaza, catalaza, peroxidaza) şi antioxidanţi neenzimatici (vitaminele C, E, Se, glutationul etc.). În cazul antioxidanţilor neenzimatici deosebim pe cei hidrosolubili (glutation, vitamina C) şi pe cei liposolubili (vitamina E, A). Dimensiunile polimerilor (în mm.) şi substanţele încorporate (în mg.) la probele folosite în experimentele cu şobolani Wistar sunt redate în tabelul 1, iar la experimentele cu pui broiler sunt consemnate în Tabelul 2. După 3 ore de la administrarea probelor la şobolanii Wistar, au fost regăsite în stomac: 1 -N 2 (martor, 0,5 – 1 mm), 2 - U 2 (l - 2mm, antioxidant 0,l mg), 3 - U 2 (3 - 4mm, antioxidant 0,l mg), 4 - A L (3 – 4 mm, antioxidant 0,l mg) şi 5 - N 3 (0,5 - 1mm, detoxifiant 0,l mg). În aceste 3 ore, nu au suferit modificări, fiind identificate prin spălarea conţinutului gastric. (Tabelul 3) (Planşa VI, Fig. 21, 22, 23, 24).

(Tabelul 3) ( Planşa VI , F i g. 21 , 22 , 23 , 24).

Ventricul (stomac-porţiunea musculara) de pui broiler. Lotul 8, proba U 2 , după 14 zile de administrare a polimerului antioxidant 0,1 mg. Cuticula de la suprafaţă. Cot. PAS; XI20

0,1 mg. Cuticula de la suprafaţă. Cot. PAS; XI20 V e ntri c ul (s t

Ventricul (stomac-porţiunea rnusculara) de pui broiler. Lotul 8, proba U 2 , dupa 14 zile de administrare a polimerului antioxidant 0,1 mg. Cuticula de la suprafaţă, Cot. PAS; X 300

După 6 ore de la administrare, din cele 5 probe, au fost identificate numai 2 probe în jejun: 3 - U 2 de 3 – 4 mm, antioxidant 0,l mg şi 4 - A L de 3 – 4 mm, antioxidant 0,l mg. (Tabelul4) (Planşa VII, Fig. 25, 26, 27, 28) Celelalte probe: 1 - N 2 (martor) de 0,5- 1mm, 2 - U 2 de 1 - 2 mm, antioxidant 0,l mg şi 5 - N 3 de 0,5 -1 mm, detoxifiant 0,l

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Pr ove ntri c ul (s t

Proventricul (stomac-porţiunea glandulară) de pui broiler. Lotul 8, proba U 2 , după 14 zile de administrarea polimerului antioxidant 0,1 mg. - mucoasa cu epiteliul prismatic simplu. Co!. HEA; Xl

c u e pit e liul pri s matic s implu . Co ! . H

Proventricul (stomac-porţiunea glandulară) de pui broiler. Lotul 8, proba U 2 , după 14 zile de adrninistrare a polimerului antioxidant 0,1 mg. - glanda saciformă. Co!. HEA; X300

mg, nu au fost identificate, ceea ce sugerează, că folosind dimensiuni mici la sistemele particulate polimer-antioxidant, polimer-detoxifiant (0,5 – 1 mm), acestea sunt distruse datorita conţinutului gastric şi mai ales conţinutului din duoden. În ceea ce priveşte efectele antioxidantului şi detoxifiantului asupra parenchimului hepatic, după 14 zile de la administrare se constată o stimulare a funcţiilor hepatocitului prin prezenţa a numeroase mitocondrii de 1 - 1,5 μm în citoplasma hepatocitelor. (Planşa IX, Fig. 33, 34, 35, 36; Planşa X, Fig. 37, 38, 39, 40) La proba martor N 2 (0, 5-1 mm), în secţiunile histologice prin ficat (Planşa VIII, Fig. 29, 30, 31, 32) se remarcă vacuolizări intense în citoplasmă şi

prezenţa mitocondriilor mici şi rare în citosolul hepatocitelor. La probele în care sistemele particulate polimer-antioxidant (INTERFITRON) (U 2 ,1 – 2 mm, antioxidant 0,l mg), efectele nu au fost atât de evidente asupra parechimului hepatic datorită absorbţiei antioxidantului în proporţie mai mică în stomac, deoarece sistemul particulat a fost dezmembrat în acest compartiment al tubului digestiv. În cazul experienţelor cu pui broiler la 3 ore, toate probele apar: 6 - N 2 (martor, 0,5 – 1 mm), 7 - U 2 (1 - 2 mm, antioxidant 0,1mg), 8 - U 2 (3 – 4 mm, antioxidant 0,1 mg), 9-AL (3 – 4 mm, antioxidant 0,l mg) şi 10 - N 3 (0,5 - 1mm, detoxifiant 0,l mg) au fost identificate în guşă (ingluvie). (Tabelul 5) (Planşa I, Fig. 1, 2, 3, 4) După 6 ore de la administrarea probelor, numai probele 8 - U 2 de 3 – 4 mm, antioxidant 0,l mg şi 9 - A L de 3 – 4 mm, antioxidant 0,l mg au fost găsite în proventricul (stomac - porţiunea glandulară). (Tabelul 6) (Planşa III, Fig. 9, 10, 11, 12). Celelalte probe: 6 - N 2 , martor de 0,5 – 1 mm, 7- U 2 de 1 - 2 mm, antioxidant 0,l mg şi 10 - N 3 de 0,5 – 1 mm, detoxifiant 0,l mg nu au fost identificate, dat fiind dimensiunea mică a polimerilor de 1 – 2 mm, în stomac - porţiunea musculară (ventricul) au fost fărâmiţate (Planşa II, Fig. 5, 6, 7, 8). Structura caracteristică, musculară şi prezenţa cuticulei groase, au condus la fărâmiţarea probelor. Sistemele particulate polimer - antioxidant de 3 - 4 mm, probele 8 - U 2 de 3 – 4 mm, antioxidant 0,1 mg şi 9 - A L de 3 - 4 mm, antioxidant 0,1 mg au fost identificate la 9ore în duoden; Tabel 7 şi Planşa IV, Fig .13, 14, 15, 16. Datorită dimensiunilor mai mari, acestea au traversat cele două compartimente ale stomacului şi au ajuns în duoden, unde se produce liza polimerului, cu absorbţia antioxidantului de către enterocitele vilozitaţilor intestinale. Pentru ficat, efectul stimulator şi protector al antioxidantului se observă mai ales la probele 8 U 2 de 3 - 4 mm, antioxidant 0,1 mg si 9 A L de 3 – 4 mm, antioxidant 0,1 mg, la care hepatocitele prezintă un nucleu veziculos şi nucleolat, iar în citoplasmă se evidenţiază mitocondriile; Planşa V, Fig. 17, 18, 19, 20.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Concluzii

1. În cazul şobolanilor Wistar, după adminis-trarea celor 5 probe, 1. N 2 (martor, 0,5 – 1 mm), 2. U 2 (1 – 2 mm,

antioxidant 0,1 mg), 3. U 2 (3 – 4 mm, an- tioxidant 0,1 mg), 4. A L (3 - 4 mm, antioxidant 0,1 mg) şi 5. N 3 (0,5 – 1 mm, detoxifiant 0,1 mg), când numai probele 3.

U 2 de 3 – 4 mm antioxidant 0,1 mg şi 4. A L

de 3 - 4 mm antioxidant 0,1 mg au fost identificate în jejun, segment ce oferă prin

structura sa posibilitatea de absorbţie în proporţie mai mare a antioxidantului.

2. Efectele sistemelor particulate polimer-antioxidant asupra parenchimului hepatic sunt extrem de evidente la probele 3 - U 2 (3 – 4 mm, antioxidant 0,1

mg), 4 - A L (3 – 4 mm, antioxidant 0,1 mg)

şi 5 - N 3 (0,5 – 1 mm, detoxifiant 0,1 mg),

prin stimularea metabolismului hepatocitelor datorită prezenţei în citoplasma lor a numeroase mitocondrii de dimensiuni foarte mari, ceea ce explică efectul asupra celulelor maligne, ce se dezvoltă în condiţii de absenţă a oxigenului, prezenţa mitocondriilor dezvoltate astfel, împiedicând anoxia celulară, mitocondria fiind cunoscută pentru intensele procese de fosforilare oxidativă ce au loc la acest nivel şi dezvoltarea aberantă a celulei anoxice (canceroase), aflate pentru un

Bibliografie

timp variabil în anaerobioză, indiferent de cauza determinantă [1, 9]. Astfel, se explică şi efectul benefic al sistemului Interfitron – Hilt TM.

3. La probele în care sistemele

particulate polimer-antioxidant 2 - U 2 (1 - 2

mm, antioxidant 0, l mg), efectele nu au fost atât de evidente asupra parenchimului hepatic, datorită absorbţiei antioxidantului în proporţie mai mică în stomac.

4. Sistemele particulate polimer-

antioxidant de 3 – 4 mm au fost identificate la puii broiler în duoden, unde se produce liza polimerului cu absorbţia antioxidantului de către enterocitele vilozitaţilor intestinale.

5. Efectul stimulator şi protector al

antioxidantului asupra parenchimului hepatic la puii broiler, se remarcă la probele de 3 - 4 mm (8 - U 2 de 3 – 4 mm, antioxi-dant 0,l mg şi 9 - A L de 3 - 4 mm, antioxidant 0,l mg).

6. Sistemele particulate polimer-

antioxidant cu eficienţă maximă atât la şobolani, cât şi la puii broiler, sunt cele

care au dimensiunea de 3 – 4 mm (maximă eficienţă dovedită).

1.

Barbotin J.N. si Sancedo J. E. N., Bioencapsulation of Living Cells by Entrappment in Polysaccharides Gels, in: Polysaccharides, Edit: Dumitriu S., Dekker M., New York, 1998, pag. 749-774.

2.

Ciocoiu M., Badescu M., Păduraru 1, Colev-Luca V. (2002), Rev Med. Chir., 107(2)331:333 - Efectele terapiei oxidante asupra adezivităţii plachetare în stresul experimental.

3.

Cotea C. (2004) - Biologie, embriologie generală, histologie generală, Ed. Tehnopress, Iaşi.

4.

Cotea C. (2005) - Histologie speciala. Ed. Tehnopress, Iaşi

5.

Haulica I., Boişteanu P. (1996), Rev Med. Chir., 100(1-2):33-40 Paradoxul oxigenului.

6.

Haulica I., Boişteanu P., Neagu B. (2001), Rev. Med. Chir., 105:11-15 - Rolul stresului oxidativ in reactiile adaptative normale si parologice.

7.

Dumitriu S. si Chornet E., Polysccharides as Support for Enzymes and Cell Immobilisation in:

Polysaccharides, Edit: Dumitriu S., Dekker M., New York, 1998, pag. 629 - 746.

8.

Knorr, D.; Beaumont, M.D.; Caster C.S.; Dornenburg, H.; Gross, B.; Pandya ,Y.; Romagnoli, L. G.; Food Technology, p. 71 - 79; 1990.

9.

Schultz lB., Lindenau J., Seyfred L, Dichgans, (2000), Eur J. Biochem, 267:4904-4911 - Glutathione oxidative stress and neurodegeneration: mini review.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582
Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

SCRININGUL PENTRU DEPISTAREA PRECOCE ACTIVĂ A CANCERULUI DE COL UTERIN

Abstract: Screening of active early detection of cervical cancer is cervical smear testing method smear the female population, hereinafter and Pap testing. Subprogram can be included in the females aged over 25 years, regardless of their insured who have a confirmed diagnosis of cervical cancer, asymptomatic or without a history suggestive of cervical pathology. Testing of the sub stops in women under the age of 64, only if they have the last 3 normal Pap smears neck. Not eligible women who have congenital absence of the cervix or total hysterectomy for benign disease and women who were diagnosed with cervical cancer and other genital cancers. Keywords: cancer, monitoring, cytotest Babes - Papanicolou.

Dr. Laura Munteanu – Direcţia de Sănătate Publică – Iaşi, judeţul Iaşi

INFORMAŢII GENERALE

Scriningul pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin constă în testarea prin metoda frotiului cervical Babeş-Papanicolaou a populaţiei feminine, denumită în continuare şi testarea Babeş- Papanicolaou. Pot fi incluse în subprogram persoanele de sex feminin în vârstă de peste 25 de ani, indiferent de calitatea de asigurat a acestora, care nu au un diagnostic confirmat de cancer de col uterin, asimptomatice sau fără antecedente sugestive pentru patologia de cancer de col uterin. Testarea din cadrul subprogramului se va opri la femeile care au împlinit vârsta de 64 de ani, numai dacă acestea au ultimele 3 frotiuri cervicale Babeş-Papanicolaou normale. Nu sunt eligibile femeile care prezintă absenţa congenitală a colului uterin sau histerectomie totală, pentru afecţiuni benigne şi femeile cărora li s-a stabilit diagnosticul de cancer de col uterin sau alte forme de cancer genital. Obiectivul principal al subprogramului este reducerea incidenţei formelor de invazive ale cancerului de col uterin şi mortalităţii datorate acestora. Obiectivele specifice ale subprogramului sunt următoarele:

- depistarea cancerului de col uterin în stadii precoce;

- îndrumarea pacientelor cu leziuni

precursoare sau incipiente către servicii medicale specializate de diagnostic şi tratament;

- creşterea gradului de informare a populaţiei,

pentru utilizarea serviciilor de screening ca metodă de depistare precoce a cancerului de col uterin la persoane asimptomatice.

a cancerului de col uterin la persoane asimptomatice. SERVICIILE MEDICALE FURNIZATE IN CADRUL PROGRAMULUI -

SERVICIILE MEDICALE FURNIZATE IN CADRUL PROGRAMULUI

- informarea şi consilierea femeilor privind

măsurile de prevenire a cancerului de col uterin şi mobilizarea populației eligibile pentru

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

testarea Babeș-Papanicolaou;

- recoltarea, etalarea şi fixarea materialului celular cervical;

- colorarea Babeş-Papanicolaou, citirea

rezultatului în sistem Bethesda 2001 şi interpretare a rezultatului testului Babeş- Papanicolaou şi stabilirea conduitei corespunzătoare rezultatului testului Babeş- Papanicolaou; managementul cazurilor depistate cu leziuni precursoare sau incipiente.

FURNIZORII DE SERVICII MEDICALE DIN CADRUL SUBPROGRAMULUI

1.

unităţile sanitare cu paturi ce au în structura proprie cabinete de specialitate de obstetrică-ginecologie şi laborator pentru analize medicale în domeniul citologiei şi care fac dovada

2.

organizării unei reţele de scrining pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin.

3.

cabinetele de asistenţă medicală primară aflate în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate pentru furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară - centre de informare şi consiliere a femeilor privind măsurile de prevenire a cancerului de col uterin şi de mobilizare a populaţiei eligibile pentru testarea Babeş- Papanicolaou şi centre de recoltare a materialului celular cervical, cu condiţia îndeplinirii următoarelor criterii:

1.

sunt în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate pentru furnizare de servicii medicale în asistenţa medicală primară;

2.

fac dovada deţinerii dotării necesare recoltării materialului celular cervical în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătăţii şi familiei nr. 153/2003 pentru aprobarea normelor metodologice privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale, cu modificările ulterioare;

3.

fac dovada încadrării personalului medical care deţine documente ce atestă formarea profesională în domeniul

recoltării materialului celular cervical;

4.

cabinete medicale de specialitate în obstetrică- ginecologie şi/sau de planificare familială din structura unităţii sanitare cu paturi ce a organizat reţeaua de scrining pentru prevenirea cancerului de col uterin;

5.

cabinete medicale de specialitate obstetrică- ginecologie, indiferent de forma de organizare a acestora, ce funcţionează în ambulatoriul de specialitate clinic sau în ambulatoriul integrat al spitalelor, aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate;

6.

cabinete medicale de planificare familială din structura spitalelor aflate în relaţie contractuală cu casele de asigurări de sănătate, ce fac dovada deţinerii dotării necesare recoltării materialului celular cervical în conformitate cu prevederile legale în vigoare;

7.

alte unităţi sanitare ce furnizează servicii medicale în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate şi care au în structură cabinete medicale de specialitate obstetrică-ginecologie, cabinete de planificare familială sau unităţi mobile de recoltare a materialului celular cervical;

8.

laboratorul de anatomie patologică şi/sau de analize medicale din structura unităţii sanitare cu paturi ce a organizat reţeaua de scrining pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin ce îndeplineşte criteriile menţionate şi are dotarea tehnică necesară pentru examinarea materialului celular cervical prin metode şi tehnici de citologie sau anatomie patologică, după cum urmează:

aparatură adecvată pentru efectuarea examenului Babeş-Papanicolaou (citologie convenţională şi/sau monostrat cu recoltare-fixare în mediu lichid);

facilităţi de arhivare a frotiurilor;

echipament computerizat necesar pentru înregistrarea, stocarea şi raportarea datelor;

acces la Internet;

foloseşte coloraţia Papanicolaou pentru

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

prelucrarea frotiurilor şi sistemul de clasificare Bethesda 2001 pentru raportarea rezultatelor;

are cel puţin un medic de specialitate în anatomie patologică cu experienţă minimă de 5 ani şi peste 2000 de frotiuri examinate în ultimii 2 ani;

efectuează controlul intern al calităţii în domeniul citologiei prin recitirea a minimum 10% din lame;

se angajează să participe în mod regulat la programe de evaluare externă a calităţii în domeniul citologiei;

laboratorul de anatomie patologică şi/sau de analize medicale ce funcţionează în structura altor unităţi sanitare aflate în relaţie contractuală cu casa de asigurări de sănătate şi care îndeplineşte condiţiile de mai sus.

sănătate şi care îndeplineşte condiţiile de mai sus. ATRIBUŢIILE CABINETELOR DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ PRIMARĂ

ATRIBUŢIILE CABINETELOR DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ PRIMARĂ ÎN CADRUL PROGRAMULUI

1. Realizează mobilizarea femeilor eligibile

pentru participarea la testarea Babeş - Papanicolaou, prin invitarea/reinvitarea acestora, de preferinţă în luna de naştere, conform planificării efectuate de unităţile regionale de management;

2. asigură informarea şi consilierea pentru

prevenirea cancerului de col uterin atât pentru femeile eligibile incluse în lista de

asiguraţi, cât şi pentru femeile care nu au calitatea de asigurat în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;

3. identifică şi realizează catagrafierea

femeilor eligibile din lista proprie, indiferent de calitatea de asigurat/neasigurat a acestora, întocmită conform modelului prevăzut în anexa nr. 2 la prezentele norme metodologice;

4. transmit unităţii sanitare cu paturi din

reţeaua căreia face parte catagrafia femeilor eligibile din lista proprie;

5. raportează unităţii sanitare cu paturi din

reţeaua căreia face parte, trimestrial, cumulat de la începutul anului, în primele 5 zile lucrătoare de la data încheierii perioadei de raportare a indicatorilor

aferenţi programului;

6. afişează la loc vizibil lista centrelor de

recoltare incluse în reţelele de scrining pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin, inclusiv datele de contact ale acestora;

7. completează secţiunea 1 a formularului

FS 1 , în 3 exemplare autocopiative, pe care le înmânează femeii eligibile în vederea prezentării acestuia la centrul de recoltare;

8. Înregistrează în fişa medicală a femeii

data eliberării formularului FS 1 , precum şi rezultatul testului Babeş-Papanicolaou transmis de unitatea sanitară cu paturi din reţeaua căreia face parte;

9. Întocmeşte registrul de evidenţă al

displaziilor depistate în cadrul

subprogramului;

10. Comunică femeilor participante la

subprogram rezultatul testului Babeş- Papanicolaou, precum şi conduita de urmat în funcţie de rezultatul acestuia, astfel, test negativ: invită femeia la o noua testare la 5 ani de la data primei testări; test cu rezultate nesatisfăcătoare, leziuni displazice sau invazive: întocmeşte obligatoriu bilet de trimitere pentru continuarea investigaţiilor la medicul de specialitate - ginecolog;

11. supraveghează evoluţia stării de

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

sănătate a femeilor care au fost depistate cu o leziune displazică în cadrul subprogramului;

12. după primirea rezultatului testului Babeș Papanicolaou transmite unităţii sanitare cu paturi din reţeaua căreia face parte, în primele 5 zile lucrătoare ale lunii curente pentru luna precedentă, factura și borderoul centralizator al testărilor Babeş- Papanicolaou finalizate în cadrul subprogramului, în vederea decontării acestora.

INDICATORII RAPORTAŢI ÎN CADRUL PROGRAMULUI DE CĂTRE CABINETELE DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ PRIMARĂ

1. indicatori raportaţi de centrele de

informare și consiliere a femeilor privind măsurile de prevenire a cancerului de col uterin şi de mobilizare a populaţiei eligibile pentru testarea Babeş - Papanicolaou către unitatea sanitară din reţeaua căreia face parte:

1. 1 numărul de femei informate și consiliate care au primit formular FS 1 ;

1. 2 număr de femei pentru care s-au

primit rezultatele testului Babeş - Papanicolaou, din care: număr de femei cu test Babeş - Papanicolaou negativ, reprogramate după 5 ani; număr de femei cu test Babeş - Papanicolaou pozitiv, care au beneficiat de eliberarea obligatorie a unui bilet de trimitere pentru continuarea investigaţiilor la medicul de specialitate ginecolog;

2. indicatori raportaţi de centrele de

recoltare către unitatea sanitară din

reţeaua căreia face parte:

2. 1. numărul de femei la care s-a

realizat recoltarea materialului celular

cervical.

care s-a realizat recoltarea materialului celular cervical. MODALITĂŢI DE SELECTARE A FURNIZORILOR DE SERVICII

MODALITĂŢI DE SELECTARE A FURNIZORILOR DE SERVICII MEDICALE ÎN VEDEREA INCLUDERII ÎN PROGRAM – CABINETE DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ PRIMARĂ

1.

Cabinete de asistenta medicala primara - includerea cabinetelor de asistenţă medicală primară în reţeaua de screening pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin a unităţilor sanitare cu paturi se realizează în baza contractelor încheiate între aceste structuri sanitare. Fiecare cabinet de asistenţă medicală primară poate fi inclus într-o singură reţea de screening pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin.

2.

Centrele de recoltare a materialului celular cervical - includerea în cadrul reţelelor de screening pentru depistarea precoce activă

a cancerului de col uterin, se realizează

prin depunerea la unitatea sanitara cu paturi care organizează reţeaua a unei cereri de includere însoţită de documente ce fac dovada îndeplinirii criteriilor

prevăzute in lege. Includerea în reţeaua de screening pentru depistarea precoce activă

a cancerului de col uterin se realizează în baza contractelor încheiate cu unitatea sanitara cu paturi.

TARIFE DE DECONTARE A SERVICIILOR MEDICALE FURNIZATE IN CADRUL PROGRAMULUI DE CĂTRE CABINETELE DE ASISTENŢĂ MEDICALĂ PRIMARĂ

1. pentru centrele de informare şi consiliere a femeilor privind măsurile de prevenire a cancerului de col uterin și de mobilizare a populaţiei eligibile pentru testarea Babeş - Papanicolaou decontarea se realizează la un tarif de 15 lei/caz cu formular FS1 completat în integralitate;

2. pentru centrele de recoltare decontarea se realizează la un tarif de 28 lei/caz cu formular FS1 completat în integralitate.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582
Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582
Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582
Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582
Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

LASERTERAPIA NEINVAZIVĂ LLLT ÎN AFECŢIUNILE INFLAMATORII CRONICE ALE COLULUI UTERIN (AICCU)

Abstract: The first comment on AICCU dates back to mid-century, when based on mortality data uterine cancer is the observation that the incidence of the disease is worrying (large), that from this point of view is in a direct proportion to other inflammation internal and external genital tract (especially with AICCU) but inverse correlation with breast inflammation. Uterine AICCU renews interest along with the start of the third millennium and enter a new stage of epidemiological research, marked at first by a few isolated works of demographic and medical sociology, stage extending over a period of about 10 - 15. If only this brief foray into the issue AICCU allows us to glimpse the complexity of etiological relationship between frequency and a whole set of customs, traditions, skills related to sexual hygiene, working conditions and living, family factors, genetic, economic, psychological, that all present potential risk variables. Keywords: cervix, chronic inflammatory disease of the cervix (AICCU), non-invasive laser therapy (LLLT).

Dr. Botez Mihai - doctorand al Facultăţii de Medicină şi Farmacie ,,Nicolae Testemiţanu” – Chişinău (Republica Moldova)

Primele observaţii privind procesele inflamatorii de la nivelul colului uterin (AICCU) datează de la mijlocul secolului trecut, când pe baza datelor de mortalitate prin cancer uterin, se face observaţia că incidenţa bolii este îngrijorătoare (mare), că din acest punct de vedere se află într-o directă proporţionale cu celelalte inflamaţii ale căilor genitale interne şi externe (mai ales cu AICCU), dar în corelaţie inversă cu inflamaţiile sânului. Interesul pentru AICCU uterin se retrezeşte o dată cu debutul celui de al III- lea mileniu şi se iniţiază o nouă etapă de cercetări epidemiologice, marcată la început prin câteva lucrări izolate de demografie şi sociologie medicală, etapă ce se extinde pe o perioadă de aproximativ 10 - 15 ani. În acest timp studiile cu privire la riscul de îmbolnăvire AICCU sunt tot mai mult influenţate de convingerea că bolile cronice, inclusiv AICCU şi cancerul de col uterin, aflate într-o directă proporţionalitate, sunt condiţionate nu numai de factorii de mediu, ci şi de unii factori sociali şi epidemiologici (igiena organelor genitale externe, tradiţii, obiceiuri, alimentaţie, mijloace contraceptive, nivel socio-economic, numărul de sarcini, iradiaţiile ionizante,

HV, HPV etc.). Chiar şi numai această sumară incursiune în problematica AICCU ne permite să întrezărim complexitatea relaţiilor etiologice existente între frecvenţă şi un întreg ansamblu de obiceiuri, tradiţii, deprinderi igienice legate de sexualitate, condiţii de muncă şi de viaţă, factori familiali, genetici, economici, psihologici, ce prezintă tot atâtea posibile variabile de risc.

ce prezintă tot atâtea posibile variabile de risc. Una din problemele grave cu care se confruntă

Una din problemele grave cu care se confruntă ginecologia contemporană

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

reprezintă afecţiunile inflamatorii cronice ale colului uterin. S-a stabilit că ponderea de AICCU variază între 11,2 şi 16,6 % din numărul pacientelor care se prezintă voluntar la medicul de specialitate. AICCU nu determină direct neoplazii, însă nu trebuie trecut cu vederea nici rolul favorizant al congestiei cervicale cronice în apariţia cancerului de col uterin (CCU). S- a ajuns la concluzia că indiferent de etiologie şi patogenie evoluţia AICCU impune numeroase recidive şi costuri excesive ale medicaţiei, recidive, alergii, mai ales luând în consideraţie repercursiunile legate de naştere şi calitatea umană a generaţiilor viitoare, iar după o evoluţie de 8 – 10 ani, netratate eficient, prin recidivare cronică evoluează de regulă spre cancer de col uterin (CCU). Laserterapia neinvazivă (LLLT) ar putea reprezenta un moment de cotitură pentru ginecologia modernă privind o modalitate ieftină de tratament anodin, fără efecte secundare, ce se poate aplica inclusiv ambulatoriu, fără dotări speciale, cu excepţia aparaturii specifice.

Obiectivele cercetării

Evaluarea ambulatorie prin intermediul citotestelor a incidenţei AICCU, tratarea prin laserterapie neinvazivă (ambulatoriu), fără dureri şi staţionări prelungite şi/sau efecte secundare ori cheltuieli pentru sterilizare, în condiţiile unei eficienţe maxime, inclusiv cu referire la raportul costurile/beneficiu (maxim) şi creşterea calitatăţii vieţii femeii într-un timp scurt. În studiul ştiinţific prezent au fost analizate 252 de ginecopate împărţit în lotul A şi lotul B, ambele cu câte 126 paciente cu diagnosticul de cervicită cronică precizat, din totalul de 3660 de ginecopate, care s-au adresat la CMI (ambulatoriu) în perioada 2009 - 2012. Lotul selectat de cazuri a fost divizat: A – lot de bază – 126 paciente la care a fost utilizată ambulatoriu metoda laserterapie neinvazivă (LLLT); B – lot de comparaţie – 126 paciente la care a fost utilizat tratamentul obişnuit, ce se efectuează curent ambulatoriu (spălături vaginale, ovule etc.) în cabinetele ginecologice de pretutindeni. Procedurile s-au efectuat

după prelevarea obligatorie a citotestului Babeş-Papanicolau (BP) şi a rezultatului, iar toate pacientele lotului A şi B s-au plasat în tipul II al rezultatului investigaţiei prin citotestul Babeş - Papanicolau. AICCU nu determină direct neoplazii, însă nu trebuie trecut cu vederea nici rolul favorizant al congestiei cervicale cronice în apariţia cancerului de col uterin (CCU). S-a ajuns la concluzia că indiferent de etiologie şi patogenie evoluţia AICCU impune numeroase recidive şi costuri excesive ale medicaţiei, recidive, alergii, mai ales luându-le în consideraţie repercursiunile legate de naştere şi calitatea umană a generaţiilor viitoare, iar după o evoluţie de 8 – 10 ani, netratate eficient, prin recidivare cronică evoluează de regulă spre CCU. Astfel, laserterapia neinvazivă (LLLT) ar putea reprezenta un moment de cotitură privind o modalitate ieftină de tratament anodin, fără efecte secundare, ce se poate aplica inclusiv ambulatoriu, fără dotări speciale, cu excepţia aparaturii specifice. Lotul selectat de cazuri a fost divizat în trei grupe:

I. (A) – lot de bază – 126 paciente la care a fost utilizată metoda laserterapiei neinvazive de tip LLLT, propuse de autor. Toate pacientele au fost tratate prin LLLT de autor în condiţii de ambulatoriu (cabinet CMI, autorizat conform brevetului BTL nr. 10/25. 10. 2000 – Dr. Botez Mihai). II. (B) – lotul de comparaţie – 126 de ginecopate la care a fost utilizat tratamentul obişnuit, ce se efectuiază curent, în cabinetele ginecologice – spălături vaginale, ovule etc. Pentru determinarea numărului optim de femei incluse în studiu, astfel ca eşantionul să fie reprezentativ, a fost utilizată următoarea formulă:

n

=

unde:

Nt 2 . pq

N∆ 2 +

t 2 pq

N – numărul de cazuri înregistrate (378) femeilor care au suferit de afecţiuni inflamatorii cronice ale colului uterin şi constituie eşantionul reprezentativ; p - indicele înregistrat (10,0);

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

q - diferenţa dintre 100 – p(10) = 90;

Δ - eroarea limită admisă a indicelui p, ce

nu va fi mai mare de 3%. t - indicele veridicităţii (autenticităţii) = 2.

de 3%. t - indicele veridicităţii (autenticităţii) = 2. Studiul ce face obiectul acestei teze de

Studiul ce face obiectul acestei teze de

doctorat se referă la stabilirea metodei optime de tratare a cervicitei cronice (AICCU). Pentru a determina varianta optimă de tratare a acesteia s-a propus utilizarea metodei ambulatorii cunoscute

şi folosite curent de medicii ginecologi şi a

metodei LLLT (cu laser neinvaziv). Aceste două terapii s-au aplicat pe un număr de 252 de paciente care sufereau de această afecţiune (126 au fost tratate cu metoda LLLT şi 126 de paciente au fost tratate cu metoda ambulatorie cunoscută). Pentru a avea cât mai multe informaţii despre paciente, a fost realizat un chestionar pe care femeile l-au completat integral. Această anchetă s-a realizat cu sprijinul unui număr de 252 (126 A/126 B) de paciente care sufereau de AICCU şi care au fost de accord să participe la realizarea acestui studiu, prin cele două tipuri de tratament propuse – ambulatoriu, paciente au fost tratate prin metoda LLLT şi cea cunoscută. Analiza răspunsurilor la chestionarul ce a stat la baza acestei anchete a fost realizată cu ajutorul softului SPSS v.17 (Statistical Package for the Social Sciences).

Metodele cercetării utilizate în lucrarea de faţă s-au referit la datele clinico- anamnestice, citologice, alte metode (în condiţiile particulare de diagnostic şi evoluţie, ce se vor stabili în funcţie de caz, exclusiv de cele investigate prin citotest). Astfel, au fost folosite datele din literatura de specialitate, rezultatele examinărilor clinice, rezultatele examinării paraclinice (citoteste, citobacteriologice, markeri inflamatori specifici şi nespecifici, alte investigaţii particulare, ce se pot impune la un moment dat, în funcţie de cazuistica eterogenă, cu precizarea că aceste date au fost solicitate, în general - ca excepţie). Rezultatele studiului au arătat că prin metoda LLT (lotul A) s-au vindecat fără recidivă un procent de 88,1% dintre paciente şi doar la 11,9% dintre paciente afecţiunea a recidivat. Prin metoda ambolatorie cunoscută s-a înregistrat un procent de 42,9% (lotul B) cazuri recidive şi doar un procent mai scăzut de 57,1% de vindecări fără recidivă. Tot acest studiu (după cum se observă şi dintr-o analiză ANOVA) a demonstrat faptul că vârsta, categoria socială, studiile, metodele contraceptive, focarele cronice de infecţie, numărul de avorturi ale pacientelor nu au influenţat rezultatul tratamentului prin cele 2 metode folosite (metoda LLT respectiv ambulatorie). AICCU la ginecopatele din lotul B a evoluat mai frecvent pe fondul unei iminenţe de întrerupere sau o continuare cu intermitenţele presupuse de tratamentul la domiciliu la lotul B, prin neprezentări la orele la care pacientele au fost programate (întârzieri), din diferite motive, de la programul stabilit de comun acord, explicat de ele prin prezenţa zilelor libere, program prelungit, sărbători etc. la lotul A. Pacientele din lotul B, în control cu lotul de comparaţie cu lotul B, au avut mai puţine recidive ale AICCU sau a altor afecţiuni de vecinătate pe tot parcursul tratamentului, iar indicele raportului între numărul total de AICCU. Din datele studiului reiese că, în general, tratamentul ambulatoriu de rutină a fost - la prima propunere - mai uşor acceptat de femeile din lotul B, decât cele cărora li s-a propus LLLT - din lotul B, la un raport de 3/1, dar au acceptat tratamentul prin terapie cu laser neinvaziv imediat după prima şedinţă, lămurite şi de faptul că nu vor

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

avea cheltuieli suplimentare cu tratamentul, timpul scurt de tratament, inocuitatea manoperei LLLT, programarea.

Concluzii

Laserterapia neinvazivă (LLLT) poate fi recomandată ca o metodă alternativă efici- entă de tratament AICCU cu efectuarea în prealabil în mod obligatoriu a citotestului Babeş-Papanicolau şi ulterior tratamentului pentru a putea evalua corect beneficiile unui astfel de tratament standardizat, cu cheltuieli minime pentru bolnavă, fără dureri, într-un timp scurt, în lipsa unor efecte secundare imediate ori la distanţă.

Semnificaţia teoretică şi valoare aplicativă

Datele rezultate în urma studiului şi cercetării practice, clinice, paraclinice şi de laborator doresc implementarea unei metode ambula-torii rapide, ieftine şi eficiente pentru diagnosticul şi tratarea concomitentă a AICCU.

Implementarea rezultatelor ştiinţifice

Rezultatele studiului urmează a fi implementate în activitatea Centrului Medical Themis-Art, ambulatoriu ginecologie şi cel puţin în alte 3 centre de specialitate din Iaşi, ca un stadiu premergător (pilot) de generalizare a metodei. Rezultatele studiului au demonstrat că, pe parcursul ultimilor ani, se confirmă o creştere vădită atât a cazurilor de AICCU, cât şi a recidivelor, a depistării lor dintr-un

Bibliografie

număr crescător, atât în instituţiile medicale, de exemplu, ca şi în ambulatoriul inclus în studiu, cât şi în spitale, în primul rând datorită introducerii pentru femei a depistării prin frotiul Babeş-Papanicolau şi astfel a depistării active a AICCU (CMI Dr. Botez Mihai a fost inclus în programul de lucru din scriningul pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin, conform Ordinului M.S. /C.N.A.S. nr. 881/07.06./2009, apoi Ordinul MS şi CNAS nr. 537/175/2012 – România), de la 16,3±1,3% în anul 2009 până la 22,2±1,2% (p‹0,01) în anul 2011 condiţionată şi de înrăutăţire a stării sănătăţii ginecopatelor AICCU influenţată atât de factorii medicali cât şi de cei sociali şi/sau de educaţie sanitară. Deşi influenţată de starea socio-economică în primul rând, în ultimii zece ani s-a constatat o recrudescenţă a AICCU şi la femeile cu un standard economic mediu sau chiar ridicat şi o educaţie de presupus aşişderea, iar explicaţia ar veni de la propagarea rapidă a anticoncepţionale diverse ca spine iritative hormonale, a DIU etc., ca factori de risc cu răspândire în masă pentru populaţia feminină în ansamblu, cât şi a factorilor de risc generali (alimentaţie superrafinată şi conservată, poluare etc.). Astfel un număr şi mai mere de ginecopate AICCU apar, iar în aceste condiţii o metodă standardizată şi uşor de aplicat se impune, cu atât mai mult cu cât etiologia AICCU are mai puţină importanţă pentru terapie, cât pentru profilaxie.

1. Abergel, M.D., R. Patrick, “Comparaţie of Connective Tissue Metabolism by Lasers: Recent Developments and Future Prospects,” Dermatologic Surgery: 11, Number 6, December 2004, 1142-

1150.

2. Alexa I.D., Tehnica microundelor, Editura Rotaprint, I.P.I., 1978.

3. Botez Mihai, Frunză G. Florin, Laserterapie clinică, Editura Junimea Iaşi, 2005.

4. Botez Mihai, Eţco Ludmila, Anton Emil, Frunză G. Florin, Laserterapie clinică, Editura Junimea - Iaşi,

2011.

5. Crauciuc E., Factorii etiopatogenici în cervicitele cronice, studiu efectuat în zona Moldovei între 1994- 1997. The British Journal of Family Planning (ed. lb. română), 1998, 3, 4, pg.63-65.

6. Dodun Oana, Tehnologii neconvenţionale, Ed.Tehnica - Info, pg. 188, Chişinău, 2001.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582
Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

ROLUL RADICALILOR LIBERI ÎN ALGIILE DIN GINECOLOGIE

Abstract: The discovery led to the elucidation of free radicals causes several pathologic pelvic entities . Pelvic pains also benefited from this discovery, so I tried to demonstrate in the present study. In patients admitted with the diagnosis of pelvic pain unresponsive to classical treatment, free radicals were tested using the device Biophotonic Scanner that emphasized all the increased levels of free radicals. This method was used on a total of 392 patients with pelvic pain resistant to standard treatment. Biophotonic Scanner is a new generation tool to safely measure the level of antioxidant carotenoids of a person. Our bodies are exposed every day to attacks by free radicals, unstable molecules that "steal" or "borrow" electrons from other molecules. Appreciation of our specific treatment results was validated on the one hand by the disappearance of clinical symptoms in all patients (100%) who have complete treatment, on the other hand, the significant decrease in the titer of free radicals, approaching normality. Keywords: free radicals, pain pelvic, antioxidant treatment

Dr. Vasile Bodnar, dr. Alexandru Deac, dr. Toma T. Hanciuţa, dr. Toma T. Cosmin Hanciuţa - Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei – judeţul Maramureş

Descoperirea radicalilor liberi a dus la elucidarea cauzelor mai multor entităţi patologice. Algiile pelvine au beneficiat de această descoperire, lucru pe care am încercat să-l demonstrăm în studiul de faţă. Astfel, testarea radicalilor liberi cu BIOPHOTONIC SCANNER a permis identificarea nivelului ridicat al radicalilor liberi la femeile cu algii pelvine de cauză genitală. Confirmarea celor afirmate rezultă şi din scăderea radicalilor liberi sub tratamentul cu antioxidanţi sau preantioxidanţi [1, 7]. Scăderea titrului de radicali liberi a dus la reducerea algiilor pelvine şi chiar la dispariţia acestora în cea mai mare parte.

Materiale şi metoda

Tuturor pacientelor internate cu diagnosticul de algii pelvine rebele, la tratamentul clasic, li s-a testat nivelul radicalilor liberi cu ajutorul aparatului BIOPHOTONIC SCANNER, ce a pus în evidenţă la toate bolnavele un nivel crescut de radicali liberi. Această metodă a fost folosită pe un numar de 392 de paciente cu algii pelvine rezistente la tratamentul curent utilizat ambulatoriu. Una dintre numeroasele aplicaţii ale biofotonilor este scanerul biofotonic (SCS). ,,Scanerul Biofotonic va schimba

lumea nutriţiei la fel cum Internetul a schimbat lumea comunicaţiei.” a spus dr. Joseph Chang, Preşedintele Pharmanex. Scanerul Biofotonic reprezintă o metodă non-invazivă de măsurare a nivelului de antioxidanţi, fiind în acelaşi timp o unealtă ce ne ajută să vedem cum alimentaţia poate afecta sănătatea. Dezvoltat de medici şi fizicieni de la o universitate de renume din SUA, scanerul este primul aparat din lume ce măsoară nivelul de antioxidanţi carotenoizi folosind metoda Raman. Tehnologia de scanare poate fi utilizată şi de publicul general prin intermediul reţelei de distribuitori independenţi care sunt specializaţi în educaţie pentru sănătate şi distribuţie de suplimente nutritive. Compania a revoluţionat modul în care nivelul de antioxidanţi este măsurat. Datorită acestei tehnologii de ultimă oră consumatorii pot verifica beneficiile consumului de produse naturale. Acest scaner este o unealtă de ultimă generaţie ce în condiţii de siguranţă măsoară nivelul de antioxidanţi carotenoizi ai unei persoane [3, 5]. Corpurile noastre sunt expuse atacurilor radicalilor liberi , molecule instabile ce ,,fură” sau ,,împrumută” electroni (e - ) ai altei molecule. Multe efecte fizice vizibile numite „efecte de îmbătrânire” sunt

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

rezultatul acţiunii radicalilor liberi, ce scad rezistenţa ţesuturilor, vaselor sanguine şi creierului. Antioxidanţii acţionează împotriva atacurilor radicalilor liberi, ce în mod liber disipează electroni şi opresc procesul degenerativ în lanţ al radicalilor liberi. Corpurile noastre eliberează în mod natural câţiva antioxidanţi şi anumite tipuri de hrană, ce conţine de asemenea antioxidanţi, dar cercetările de ultimă oră arată că aceste două surse nu pot asigura nici măcar necesarul de antioxidanţi cerut de solicitările psihice şi chimice pentru sistemul radicalar.

solicitările psihice şi chimice pentru sistemul radicalar. Folosirea spectroscopiei Raman pentru măsurători

Folosirea spectroscopiei Raman pentru măsurători biologice este o disciplină în mod ştiinţific stabilită după ani întregi de cercetare. Scanerul Biofotonic Pharmanex este patentat, fiind folosit pentru îmbunătăţirea nutriţiei. Biofotonica este o disciplină ştiinţifică distinctă, iar Scanerul Biofotonic Pharmanex reprezintă un instrument ce se bazează pe acumulările ştiinţifice din acest domeniu [3, 7]. Folosirea spectroscopiei Raman în măsurarea nivelului de carotenoizi din ţesuturile umane a fost validată de opt din studiile conduse de trei echipe independente de cercetători (Bernstein, 1998, 2002; Ermakov 2004 a, 2004 b; Gellermann 2004, 2002; Hata 2000; Zhao, 2003), iar ca o completare Pharmanex a validat folosirea spectroscopiei Raman pentru măsurarea carotenoizilor în mai multe studii ce includ 13. 750 de subiecţi, care au confirmat legătura dintre antioxidanţi şi parametrii vitali (Smidt, 2003). Un al doilea studiu a stabilit eficacitatea pentru îmbunătăţirea nivelelor antioxidanţilor la subiecţii în tratament cu un suplimentul alimentar Life Pak, pe o perioadă de peste 12 săptămâni (Smidt, 2002), iar un al treilea studiu a stabilit o corelaţie semnificativă (r = 0,78, p<0,001)

între nivelele carotenoizilor din sânge şi cele din piele (Smidt, 2004 a). Studiile menţionate au reconfirmat excelenta corelare dintre evaluările neinvazive realizate de Scaner şi nivelele măsurate în piele a carotenoizilor; ca o completare, studiul a demonstrat că Scanerul Biofotonic Pharmanex este mai exact decât metoda HPLC. Un al cincilea studiu a fost prezentat de Dr. James Rippe la întâlnirea Naţională a Colegiilor Americane de Medicina Sportivă din iunie 2004 (Indianapolis). Acest studiu confirmă faptul că, în cazul persoanelor supraponderale şi obeze, acumularea de ţesut adipos influenţează negativ nivelul de carotenoizi din piele şi de aici şi concentraţia importantă de antioxidanţi. SCS-ul reprezintă conţinutul de carotenoizi din piele, fiind în acelaşi timp un indicator important al stării generale în care se află sistemul de apărare antioxidant (inclusiv SRE). În organism această reţea de antioxidanţi acţionează împotriva efectelor dăunătoare a radicalilor liberi. Sistemul de apărare antioxidant constă din antioxidanţi extrinseci şi intrinseci. Antioxidanţii intrinseci sunt produşi în corp din nutrienţii obţinuţi din alimentaţie, în timp ce antioxidanţii extrinseci nu pot fi produşi de organismul uman, aşa că trebuie luaţi din alimentaţie. Pentru a avea un sistem de apărare antioxidant optim, e important să includem toţi aceşti nutrienţi în alimentaţie. Scanerul Biofotonic Pharmanex este primul aparat din lume ce măsoară scorul de carotenoizi ai pielii (SCS) şi indică activitatea antioxidanţilor carotenoizi din corp. Prin simpla plasare a mâinii în faţa unei lumini de laser albastre, de intensitate scăzută, se află rezultatul imediat. Tehnologia pe care se bazează funcţionarea acestui scaner, este o metodă optică unanim cunoscută şi apreciată [5, 6], sub numele de spectroscopie Raman/de rezonanţă. Această tehnologie este folosită de mai mulţi ani în laboratoarele de cercetare internaţionale şi mai recent în investigaţiile cu privire la carotenoizii din sistemele biologice. Tehnologia biofotonică reprezintă un pas înainte în tehnologia laserului şi este posibilă datorită implicării conceptelor optice în investigarea ţesutului uman viu.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Fiecare specie de molecule din corp poate

genera un set de lumini colorate când este stimulată cu o rază laser. Spectrul de culoare reprezintă o amprentă optică unică

a diferitelor specii de molecule. Aparatul

foloseşte o lumină laser cu λ = 473 nm; un spectru unic, cu o intensitate maximă de 510 nm, ce este generat de molecula de carotenoid, iar o lumină verde este emisă de piele şi implică prezenţa unui detector de lumina ultra sensibil, concomitent. Un compiuter analizează cantitatea de lumină verde şi indică un număr numit scorul de carotenoizi al pielii (SCS). Carotenoizii se pot măsura şi în mod manual cu ajutorul probelor de sânge şi/sau a testelor de urină, dar aceste teste sunt costisitoare şi pot dura săptămâni întregi până la aflarea rezultatelor [1, 5]. De asemenea aceste teste sunt influenţate de hrana recent consumată (ultimul prânz asumat). Scanerul BioFotonic reprezinta o

metoda extraordinară de măsurare, sigura

şi non-invazivă a carotenoizilor.

Carotenoizii sunt antioxidanţi puternici. Măsurarea nivelurilor de carotenoid ale pielii cu ajutorul SCANER-ului biofotonic Pharmanex® arată concentraţia de carotenoizi de la suprafaţa pielii şi va oferi informaţii despre protecţia antioxidantă a organismului investigat ambulatoriu. SCS - ul arată nivelul stabil al carotenoizilor din pielea, oferind un biometru mai exact şi mai sigur al nivelurilor de antioxidanţi. SCS va ajuta să se determine dacă s-a consumat o cantitate suficientă de substanţe nutritive bogate în antioxidanţi. Spre deosebire de alte biometre cunoscute, acesta nu prevede curent şi nici nu diagnostichează o boală. La pacientele din studiul menţionat anterior, li s-a efectuat un tratament cu antioxidanţi şi preantioxidanţi, local şi general timp de 7 zile,după care simptomatologia s-a ameliorat evident, chiar din primele zile. După o lună de zile s-a testat din nou titrul radicalilor liberi - cu acelaşi aparat - constatându-se o scădere evidentă a radicalilor liberi până aproape de normalitate,concomitent cu ameliorarea algiilor pelvine. Revenind la control după 3 luni - pacientele în studiu - nu mai acuzau algii pelvine, iar titrul radicalilor

liberi la 316 paciente (80,61%) era în limite

normale. Un număr de 76 de paciente (16,23%) au fost pierdute din evidenţă din diferite motive (plecări în străinătate, schimbarea domiciliului etc.), iar după un an de zile s-au prezentat la control un număr de 90 de paciente, reprezentând

22,95%.

control un număr de 90 de paciente, reprezentând 22,95%. La 302 paciente (77,5%) care nu s-au

La 302 paciente (77,5%) care nu s-au prezentat la control, li s-a trimis un chestionar la care să răspundă întrebărilor cu privire la starea lor de sănătate. De menţionat că nu toate pacientele ne-au răspuns la chestionarul trimis, pierzându - se din evidenţa noastră un număr de 87 de paciente (28,80%). Menţionăm că pacientele pierdute din evidenţă nu au fost regăsite ulterior, totuşi, în statistica secţiei noastre de Obstetrică – Ginecologie, internate cu diagnosticul de algii pelvine. Dintre 215 paciente care au răspuns la chestionar, au confirmat că nu mai prezintă algii pelvine, mai mult decât atât, ele au afirmat că prezintă şi un deosebit comfort al sferei genitale.

Rezultate şi discuţii

Aprecierea rezultatelor tratamentului nostru a fost validată, pe de o parte, prin dispariţia simptomatologiei clinice la toate pacientele (100%), care au urmat complet tratamentul iar, pe de alta parte, prin scăderea semnificativă a titrului radicalilor liberi, aceştia apropiindu-se de normalitate. Un număr de 47 de paciente (11, 98%) au fost regăsite în statistica secţiei de Obstetrică şi Ginecologie a Spitalului Municipal Sighetu Marmaţiei, internate cu algii pelvine [2, 5], dar datorită unor infecţii intercurente (tumori anexiale, cistite etc.), intervenite după o perioadă de absenţă a algiilor pelvine, datorată unei patologii infecţioase apărute ulterior şi a altor afecţiuni (fibromatoză, endometrită, anexită, ovar chistic etc.)

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Aceste rezultate ne îndreptăţesc să confirmăm cu dovezi credibile ca în algiile pelviene, radicalii liberi joacă un rol esenţial. Procentul de aproape 100% al dispariţiei algiilor pelviene de cauză genitală, după tratamentul antioxidant medicamentos corect aplicat şi complet efectuat, precum şi regimul de viaţă igieno-dietetic adecvat, respectat în continuare, a dus la scăderea până la normalitate a recidivelor.

Concluzii

1. Studiul de faţă scoate în evidenţă, cu

argumente validate statistic, rolul şi implicarea radicalilor liberi în algii pelvine rebele la tratamentul clasic (curent, anterior).

2. Rezultatele tratamentului cu

antioxidanţi şi preantioxidanţi obţinute de noi sunt o realitate, credem noi, demonstrată prin dispariţia algiilor

pelvine concomitent cu scăderea radicalilor liberi.

3. Prevenirea apariţiei recidivelor după

tratamentul nostru este dependentă de seriozitatea respectării unui regim de viaţă şi alimentaţie bogate în antioxidanţi.

4. Rezultatul tratamentului este de

durată, cu condiţia evitării unor noi afecţiuni intercurente sau a apariţiei unor afecţiuni ginecologice noi (tumori, chisturi etc.)

5. Studiul nostru credem că va avea un

efect benefic cu privire la reorientarea tratamentului în cazul eşecului terapeuticii cunoscute (clasice).

6. Credem că am adus suficiente

argumente pentru o noua orientare a tratamentului algiilor pelviene cronice rezistente la tratament.

Rezumat: Descoperirea radicalilor liberi a dus la elucidarea cauzelor mai multor entităţi patologice. Algiile pelvine au beneficiat de această descoperire,lucru pe care am încercat să-l demonstrăm în studiul de faţă. Tuturor pacientelor internate cu diagnosticul de algii pelvine rebele la tratamentul clasic, li s-a testat nivelul radicalilor liberi cu ajutorul aparatului BIOPHOTONIC SCANNER, ce a pus în evidenţă la toate un nivel crescut de radicali liberi. Această metodă a fost folosită pe un număr de 392 de paciente cu algii pelvine rezistente la tratamentul clasic. Acest scaner este o unealtă de ultima generaţie ce în condiţii de siguranţă măsoară nivelul de antioxidanţi carotenoizi ai unei persoane. Organismele umane sunt expuse zilnic atacurilor oxidante. În fiecare zi suntem expuşi atacurilor radicalilor liberi, molecule instabile ce ,,fură” sau ,,împrumută” electroni ai altei molecule. Aprecierea rezultatelor tratamentului nostru a fost validată pe de o parte prin dispariţia simptomatologiei clinice la toate pacientele (100%), care au urmat complet tratamentul, iar pe de altă parte prin scăderea semnificativă a titrului radicalilor liberi, apropiindu-se de normalitate. Cuvinte cheie: radicalii liberi, algii pelvine, tratament antioxidant.

Bibliografie

1.

Broich CR, Gerber LE, Erdman Jr JW: Determination of lycopene, α - and β - carotene and retinyl esters in human serum by reversed-phase high performance liquid chromatography. Lipids 18:253–258, 2005.

2.

Craft NE, Furr HC: Improved HPLC analysis of retinol, and retinyl esters, tocopherols, and carotenoids in human serum for the NHANES. FASEB J 18:A534, 2004.

3.

Gellermann W, Ermakov IV, Scholz T, Bernstein PS: Noninvasive laser Raman detection of carotenoid antioxidants in skin. Cosmetic Dermatol 15:65–68, 2002.

4.

During A, Harrison E: Intestinal absorption and metabolism of carotenoids:

insights from cell culture. Arch Biochem Biophys 430:77–88, 2009.

5.

Ermakov IV, Ermakova MR, McClane RW, Gellermann W: Resonance Raman detection of carotenoid antioxidants in living human tissues. Opt Lett 26:1179–1181, 2001.

6.

Krinsky N, Johnson EJ: Carotenoid actions and their relation to health and disease. Mol Aspects Med 26:459–516, 2005.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Peste 20 de ani de experien ţă
Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Peste 20 de ani de experien ţă

Peste 20 de ani de experien ţă

ş

pentru m rci de prestigiu din Europa

de

importator

ă

i distribuitor

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

PATOLOGIA RESPIRATORIE ŞI SINDROAMELE HIPEREOZINOFILICE

Abstract: The pulmonary hypereosinophilic syndromes involve a wide range of respiratory disorders presenting a massive increase in the number of eosinophils in the bronchopulmonary territory and/or blood, quite commonly obscure in nature. Understanding the mechanisms by which the eosinophil becomes aggressive, and therefore once familiar with the pathophysiology of some rare disorders it is easier to understand the mechanisms of the more common ones. In approaching this topic we detailed some aspects, useful in realizing what lesions might occur as well as the treatments used to restore these abnormalities. We have defined the hypereosinophilic syndrome; we explain why should we be aware of hypereosinophilic syndromes; in pathophysiological point of view, how eosinophils act; we gave examples of diseases in which eosinophils are involved; how common are; how would manifest clinically; how can we diagnose and treat it. Keywords: hypereosinophilic, pulmonary .

Şef de lucrări dr. Florina Filip-Ciubotaru, student Cosmin Calancia, studentă Carmen Calancia - UMF ,,Gr. T. Popa” - Iaşi, România

Există o mare diversitate de afecţiuni respiratorii, care evoluează cu un număr crescut de eozinofile în teritoriul bronho- pulmonar şi/sau sanguin, care pentru sistematizare, ar putea fi clasificate în intrinseci sau primitive, idiopatice (de cauze complexe, cel mai adesea prin mecanisme imunologice), şi extrinseci sau secundare (cu etiologie evidentă, identificabilă). Unele patologii însă au caracteristici din ambele categorii, adică sunt sindroame de tip „overlap”.

categorii, adică sunt sindroame de tip „overlap”. Sindroamele hipereosinofilice pulmonare intrinseci sunt

Sindroamele hipereosinofilice pulmonare intrinseci sunt adesea de natură obscură, şi includ o largă diversitate de condiţii (97). Dintre acestea menţionăm:

Sindromul hipereosinofilic idiopatic (IHES);

Sindromul Churg-Strauss;

Pneumonia hipereosinofilică;

Există eozinofilie marcată in astmul bronşic (cu sau fără infiltrate), în patologii complexe care asociază infiltrate pulmonare eozinofilice şi AIDS (Acquired immune deficiency syndrome=sindromul de imunodeficienţă dobândită, SIDA) sau limfoame sau boli de colagen sau vasculite. Sunt cazuri rare în care BPOC (bronchopneumopathie obstructive cronique=bronhopneumopatie cronică obstructivă)) poate evolua cu inflamaţie

predominant eozinofilică, şi altele, asupra cărora vom reveni (5, 113).

Factorii extrinseci inhalaţi sau ingeraţi cum ar fi paraziţi, micobacterii, fungi, pot provoca reacţii de tip hipereozinofilic. Unele dintre acestea pot avea un caracter autolimitat, cu evoluţie adesea favorabilă, ca în sindromul Loeffler. Alte asemenea condiţii sunt:

Sindromul DRESS (Drug Rash with Eosinophilia and Systemic Symptoms) sindrom care este provocat de o reacţie de hipersensibilizare la medicamente (51);

Infestările parazitare pot produce sindrom de hipereozinofilie şi fenomene respiratorii fie în timp ce paraziţii tranzitează plămânul, fie prin embolii cu ouă de paraziţi şi reacţii imune la prezenţa acestora;

Cauze fungice, precum prezenţa lui Aspergillus fumigatus (ABPA);

Granuloamele bronhocentrice care reprezintă condiţii idiopatice, adesea asociate cu ABPA, caracterizate de înlocuirea epiteliului bronşic de către histiocite epitelioide şi apoi de granuloame;

Alte condiţii care pot determina apariţia hipereozinofiliei şi suferinţă respiratorie pot fi:

bacterii, fungi, expuneri la gaze (89, 90).

Subiectul abordat a urmărit următoarele aspecte:

Care este utilitatea cunoaşterii HES; Eozinofilele sunt implicate în acest proces - cum acţionează ele? Patologia în care eozinofilele sunt implicate; Definirea HES; Care sunt mecanismele fiziopatologice care

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

determină HES; Cât de frecvent este sindromul hipereozinofilic; Ce consecinţe apar ca urmare a invaziei tisulare de către eozinofile; Expresia clinică a HES; Diagnosticul HES; Tratamentul HES: ţinte, arsenal, strategii; Patologia respiratorie asociată cu hipereozinofilie. Bibliografie

Care este utilitatea cunoaşterii HES

1. Credem utilă înţelegerea mecanismelor

prin care eozinofilul este agresiv pentru a ne explica leziunile care apar secundar creşterii

numărului şi activităţii acestora, şi astfel a tratamentelor pe care le putem utiliza pentru cuparea efectelor acestei invazii celulare.

2. Stăpânirea fiziopatologiei unor patologii

cu frecvenţă mică (HES idiopatice-sau i-HES), ne poate face să înţelegem mecanismele unor maladii cu frecvenţă mai mare (sindroame mieloproliferative), precum şi a tratamentelor utilizate pentru remedierea acestor anomalii.

Eozinofilele sunt celule implicate în aceste patologii - cum funcţionează ele?

Eozinofilele sunt o varietate de leucocite, produse de măduva osoasă care aparţin sistemului imunitar; ele se regăsesc în toate ţesuturile, dar numărul lor este mai bine reprezentat în sânge şi sistemul limfatic, unde au rolul de a apăra organismul de orice non- self, inclusiv microorganisme. Adultul are în mod normal un număr de 4000-8000 de leucocite/mm³; modificări ale acestei valori sunt de cele mai multe ori patologice (fiziologice numărul lor variază funcţie de ingestia de hrană şi lichide, stări fiziologice precum menarha, sarcina), creşterea numărului fiind denumită leucocitoză. O leucocitoză moderată (9500 - 17 000/mm³) orientează adesea către infecţii, în timp ce leucocitozele substanţiale ( mai mult de 30000/mm³) se întâlnesc în leucemii, limfoame, dar şi alte tumori maligne. Leucopenia defineşte scăderea numărului de leucocite, de cauză periferică, în infecţii virale, hipersplenism, sau de cauză centrală, aplazii medulare. Există mai multe tipuri de leucocite, distincte prin structura, şi astfel prin funcţia lor (41, 110). Eozinofilul este o varietate de leucocit cu personalitate bine conturată din punct de vedere morfologic, al produselor biologic active conţinute, şi astfel al rolului pe care îl deţine în diverse patologii. Se prezintă ca o celulă cu diametru de 8-12-17 μm, cu nucleu bilobat, caracterizat de prezenţa granulelor acidofile; reprezintă celula final diferenţiată derivată dintr-o celulă stem în măduva

hemato-formatoare, unde de altfel eozinofilul se dezvoltă şi se maturizează (14, 20). La indivizii normali, eozinofilele constituie o proporţie de 1- 4% din totalul leucocitelor, având o remanenţă în circulaţie de 8-12 ore, şi o prezenţă în ţesuturi de 8-12 zile. În mod normal eozinofilele populează teritorii din timus, ovar, uter, ganglioni limfatici, splină, tub digestiv în porţiunea sa inferioară, şi în mod patologic teritorii precum pielea, aparatul respirator, esofagul şi alte organe interne. Apărarea pe care o presupune eozinofilul este orientată în principal împotriva parazitozelor, a unor infecţii fungice, dar efectele sale sunt pleiotrope, fiind leucocite multifuncţionale, implicate şi în activităţi complexe de iniţiere şi promovare a diferitelor răspunsuri în cadrul reacţiilor inflamatorii mai ample, precum cele din astm, infecţii virale, rejecţia grefelor, neoplazii, şi unele boli gastro-intestinale, unde contribuie la distrugeri şi remanieri tisulare, mai ales la nivelul ţesutului conjunctiv (73). În plus, pot deţine funcţia de celule prezentatoare de antigen (84). Au şi unele funcţii în procese fiziologice precum dezvoltarea glandei mamare, sau ciclul estrogenic. Rolul lor în aceste condiţii patologice, dar şi fiziologice presupune colaborarea eozinofilului cu diferite celule, cum ar fi mastocitele şi limfocitele T, dar şi iniţierea de acţiuni pe cont propriu, prin dotarea impresionantă cu produse farmacologic active pe care o deţine (75). Eozinofilele sunt chemate la locul infecţiei sau situsurilor de cantonare al paraziţilor de către chemokine, RANTES (Regulated on Activation, Normal T Cell Expressed and Secreted) şi anumite leucotriene

(27).

Producţia de eozinofile este guvernată de câteva substanţe biologic active prezente în sistemul circulator, numite citokine; astfel de citokine sunt interleukina 3 (IL-3), interleukina 5 (IL-5), şi granulocyte-macrophage colony- stimulating factor (GM-CSF). Citokinele au funcţii multiple, dintre care medierea şi reglarea imunităţii, a inflamaţiei, hematopoiezei. Unele dintre ele sunt sintetizate în cantitate sporită în anumite afecţiuni. IL-5 pare cea mai importantă şi specifică citokină responsabilă de producerea şi activarea eozinofilelor (76). Sursa cea mai importantă a acestor citokine o constituie limfocitele T. Odată produse, citokinele se leagă de situsuri specifice de pe suprafaţa celulei, respectiv receptori or omologi, fapt care iniţiază o cascadă de evenimente la nivel intracelular, dintre care creşterea activităţii şi multiplicarea celulară. Multe dintre componentele receptorilor membranari şi celor activate în interiorul celulei, fac parte dintr-o clasă de compuşi denumiţi tyrozin kynaze (3, 108).

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 Astfel, după activare, a cărui mecanism intim

Astfel, după activare, a cărui mecanism intim este doar în parte lămurit, eozinofilele pun în libertate produse precum:

4 proteine cationice (proteina bazică majoră, proteina eozinofilică cationică, neurotoxina derivată de la eozinofil, peroxidaza eozinofilică), care sunt eliberate prin degranularea organitelor intracelulare (95);

Specii reactive derivate de la oxigen sau metaboliţi ai oxigenului (anion radical superoxid, peroxid de hidrogen, halogenuri)

(79);

Eicosanoide derivate de la acidul arahidonic

(9);

Factor de creştere beta-1 generat via leucotriena D4 (45, 91);

Citokine proinflamatorii (interleukinele-1, IL- 6, IL-3, IL-8, IL-5, proteina inflamatorie macrofagică, factorul de necroză tumoral) care au rolul de a atrage alte celule inflamatorii în zona în care ele se degranulează;

Enzime: elastază, lipază;

Histamină, plasminogen;

Factori chemoatractanţi pentru noi eozinofile, care, activate, vor amplifica fenomenul inflamator; aceştia sunt: eotaxina, factorul activator al trombocitului, RANTES (35, 113). Aţi remarcat faptul că eozinofilele activate eliberează 4 tipuri de proteine cationice, capabile să producă distrugeri tisulare şi, deci, funcţionale. Fiecare dintre aceste proteine:

proteina bazică majoră,

proteina cationică eozinofilică,

peroxidaza eozinofilică,

neurotoxina derivată de la eozinofil,

merită din această perspectivă o caracterizare.

Proteina bazică majoră constituie mai mult de 50% din conţinutul granulelor eozinofilului, şi este toxică pentru helminţi, dar şi pentru celulele mamiferelor. Are o largă diversitate de proprietăţi, cele mai multe cu caracter de agresivitate pe structurile proprii ale organismului, posibil şi datorită caracterului bazic al proteinei. Astfel, literatura enumeră drept aptitudini ale acestei structuri:

este intens citotoxică pe o largă varietate de celule, printr-un mecanism puţin înţeles, posibil prin alterarea permeabilităţii

membranare (47); această citotoxicitate s-ar concretiza şi în distrucţii ale celulelor epiteliale, exfoliere şi bronhospasm;

determină activarea mastocitelor, bazofilelor şi trombocitelor (72);

metabolizează heparina;

are rol bactericid;

creşte reactivitatea bronşică la metacolină;

este unic şi puternic agonist plachetar;

produce bronhospasm la primate;

activează neutrofilele să producă anion radical superoxid (83);

atacă membranele celulare;

este implicată în remodelarea nervilor periferici

(35).

Proteina cationică eozinofilică este reprezentativă pentru activarea eozinofilelor, determinarea nivelelor sale serice fiind utile din această perspectivă. Eliberată din granule, aceasta va avea posibilitatea să dezvolte activităţi precum (100):

- producerea unor pori la nivelul membranelor

celulare ceea ce creează accesul altor structuri citotoxice către interiorul celulei;

- creşte reactivitatea bronşică, la fel ca proteina bazică majoră, posibil printr-un mecanism care determină alterarea epiteliului bronşic, nu prin acţiune directă pe musculatura netedă bronşică

(42);

- poate inhiba proliferarea celulelor T;

- citotoxicitatea sa faţă de liniile celulare canceroase este blocată de heparină (29);

- supresează producţia de anticorpi de către limfocitele B;

- induce degranularea mastocitelor;

- stimulează fibroblastele (25).

Peroxidaza eozinofilică este implicată în producerea de specii reactive derivate de la oxigen şi azot, participă în lupta împotriva paraziţilor, şi a anumitor bacterii, cum ar fi M. tuberculosis (13 96). Aceste produse, ca de altfel orice specie reactivă derivată de la oxigen şi azot, pot produce şi neajunsuri majore precum necroza şi apoptoza celulară, sau leziuni de remodelare tisulară la bolnavii cu astm bronşic (68, 98). Neurotoxina derivată de la eozinofil este alături de proteina cationică eozinofilică, o proteină cu activitate ribonucleazică şi acţiune antivirală (75, 107). După Congresul de la Buenos Aires din 2009, s-a stabilit că nivelele serice ale neurotoxinei derivată de la eozinofil poate fi marker al severităţii astmului la copil

(113).

Patologia în care acestea sunt implicate

Eozinofilele, odată activate, vor acţiona atât asupra microorganismelor pe care le

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

consideră non-self, dar şi asupra propriilor structuri, ceea ce, în anumite condiţii pot determina patologii impresionante.

Hipereozinofilia este caracterizată de

prezenţa unui număr mai mare de 500 eozinofile pe microlitru şi poate fi întâlnită într-un număr important de condiţii patologice. Am arătat la începutul expunerii, şi este utilă de refăcut precizarea, deoarece există controverese legate de clasificarea sindroamelor hipereozinofilice, că, acestea pot fi determinate de cauze bine individualizate (infestări parazitare, boli cu substrat alergic, boli dermatologice, boli infecţioase, cum ar fi scabia şi infecţia HIV, maladia Addison, maladii metabolice precum embolia grăsoasă „cholesterol embolism" ) ş.a.

Definirea HES

În afară de aceste situaţii în care hipereozinofilia are o cauză evidentă, există un grup de afecţiuni la care cauza este neclară şi care sunt denumite sindroame hipereosinofilice primitive (HES). Ele reprezintă un grup heterogen de condiţii patologice care pot evolua de la asimptomatic la atingeri grave, multisistemice, cu un tablou clinic complex. Astfel, Chusid precizează criteriile care stabilesc noţiunea de HES, entitate clinică ce trebuie separată de hipereozinofiliile reacţionale (24); astfel se impune:

prezenţa unei eozinofilii marcate şi persistente de 1500 celule/mm³ (normal< 600/mm³), pe o durată ce trebuie să persiste mai mult de 6 luni; uneori, numărul de eozinofile poate fi normal, dar morfologic pot să prezinte anomalii precum modificări ale numărului şi dimensiunilor granulelor conţinute; pe de altă parte, doar prezenţa unui număr mare de eozinofile nu înseamnă că pacientul are sau va avea HES (17, 76, 77, 78);

să nu existe nicio cauză identificabilă care să justifice hipereozinofilia (parazitoze, colagenoze, neoplazii);

pacientul trebuie să aibă semne şi simptome din partea organelor invadate de eozinofile.

Criteriul prezenţei eozinofiliei pentru mai bine de 6 luni ajută la excluderea acelor condiţii care în acest interval ar putea să-şi identifice o cauză. În rândul pacienţilor care se încadrează în condiţiile delimitate de Chusid, se disting câteva subclase:

hipereozinofilii primitive clonale, mieloproliferative ce presupun existenţa unui defect sub forma unei mutaţii genetice, cantonate la nivelul genomului celulei mieloide şi care ar fi responsabilă de instalarea

leucemiilor acute şi a leucemiei cronice mieloide;

dezordini ale liniei celulare limfocitare;

şi HES propriu-zise, idiopatice, la care nicio anomalie genomică nu s-a putut detecta (CIE) (57, 76).

anomalie genomică nu s-a putut detecta (CIE) (57, 76). Pentru aceşti din urmă pacienţi, diagnosticul de

Pentru aceşti din urmă pacienţi, diagnosticul de sindrom idiopatic eozinofilic (CIE) pare mai potrivit, deoarece îi delimitează de acei bolnavi care prezintă aceleaşi criterii ale HES, dar secundare unor sindroame mieloproliferative, adică clonale. În acest caz însă, eozinofilele din periferie şi din măduva osoasă sunt „identice” sau clonale, indicând în acest fel că provin toate din acelaşi eozinofil anormal (6, 7, 24, 63, 77, 85). Unii pacienţi dezvoltă o formă particulară de boală, la care un anumit ţesut este afectat în mod special. Aceste condiţii aparte sunt:

gastro-enterita eozinofilică;

pneumonia cronică eozinofilică, boala Carrington;

fasciita eozinofilică;

celulita eozinofilică (sindromul Well) (77, 78,

93).

Aceste boli, bine definite clinic, sunt responsabile pentru hipereozinofilii secundare, dar prezintă particularitatea că eozinofilele sunt crescute predominant într-un anumit ţesut.

Care sunt mecanismele fiziopatologice care determină HES?

Fiziopatologic, HES pot fi expresia a două procese distincte: fie multiplicarea clonală primitivă a unei serii mieloide şi care constituie varianta mieloproliferativă a HES (numită m- HES), sau producţie crescută de eozinofile secundară unei stimulări excesive prin citokinele arătate, produse de o populaţie limfocitară T „expanded”, denumită i-HES) (76, 77, 78). În varianta mieloproliferativă, populaţia crescută de eozinofile, provine şi face parte din clona mieloidă. Modificarea citogenetică ce ar duce la această anomalie,

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

constă în deleţia cromozomului 4q12 şi fuzionarea a două gene, respectiv FIP1L1 şi PDGFRα (platelet-derived growth factor receptor α) (4, 77, 88). Această nouă fuziune este denumită FIP1L1-PDGFRα (F/P) şi produce autofosforilarea tyrosin kinasei care este implicată în transformarea malignă celulară. În varianta limfocitică a HES, producţia excesivă de factori de creştere ai eozinofilului de către limfocitele T, duce la creşterea diferenţierii şi maturizării precursorilor eozinofilului, precum şi la durata lor de supravieţuire în periferie, rezultând o hipereozinofilie non-clonală. Producţia crescută de citokine de către limfocitele T, şi anume de subsetul Th2, influenţează şi alte celule precum celulele prezentatoare de antigen şi/sau celulele epiteliale, care, la rândul lor vor sintetiza cantităţi crescute de substanţe biologic active, exemplu TARC („thymus and activation-regulated chemokines”), care poate fi decelate în serul acestor pacienţi (17, 21, 65, 66, 94).

Cât de frecvent este sindromul hipereozinofilic idiopatic?

HES este o dezordine rară, şi un diagnostic de excludere. Weeler (105) consideră că afecţiunea apare mai frecvent între 20 şi 50 de ani, dar nicio vârstă nu este exceptată. Preferă sexul masculin cu o rată a prevalenţei de 9:1. La o populaţie de 200 000 locuitori, pot fi prezente 1-2 cazuri de CIE, mai ales la bărbaţi cu vârste între 20 şi 50 de ani (113).

Ce consecinţe apar ca urmare a invaziei tisulare de către eozinofile?

Expresia clinică a invaziei tisulare prin eozinofile şi eliberării locale de produse biologic active de calitatea celor arătate determină şi tabloul clinic al pacienţilor. Chusid a evidenţiat faptul că evoluţia clinică a pacienţilor cu HES este foarte diferită, de la bolnavi paucisimptomatici, cu evoluţie favorabilă în timp, la pacienţi cu simptome complexe şi foarte diferite între ele. Astfel, pacienţii cu m-HES dezvoltă o clinică mult mai agresivă datorită afectării cardiace şi ulcerelor la nivelul mucoaselor, decât varianta i-HES care este mai blândă ca evoluţie şi se prezintă cu manifestări cutanate, respiratorii şi digestive (aparate expuse la factori de mediu), în timp ce aparatul cardio-vascular este cruţat (48, 49, 76, 77). Atenţie, deoarece HES poate afecta multiple aparate şi sisteme cu simptomatologie complexă concomitent, poate mima multiple afecţiuni şi atfel o sursă de erori medicale (81). Prognosticul hematologic pe termen lung pentru varianta m-HES este de leucemizare acută (eozinofilică sau mieloidă), în timp ce

pentru i-HES riscul este de transformare în limfoame maligne. Prognosticul vital este dat de implicarea cordului şi de malignizare (77, 78, 111, 114).

Expresia clinică în HES

Consecinţele infiltrării organelor cu eozinofile fiind polimorfe, va trebui să se urmărească următoarele aspecte:

1. Manifestări la nivel cutanat apar frecvent, în

mai bine de 50% din cazurile de HES, iar multe dintre ele nu ar sugera sindrom hipereozinofilic datorită nespecificităţii; sunt leziuni cel mai frecvent pruriginoase, fie că sunt macule, papule, noduli; entităţile clinice sub care pot evolua sunt următoarele:

dermografism;

urticarie şi angioedem;

rash eritematos;

peteşii (23, 35, 52).

Termenul de „dermatită eozinofilică”, întâlnit în literatură, reprezintă o categorie de leziuni tegumentare polimorfe, toate însă legate de prezenţa unor valori crescute ale eozinofilelor sanguine (23, 46). Pot însă să apară şi manifestări sugestive precum:

1.

eroziuni ale mucoasei orale şi genitale, posibil secundare eliberării conţinutului proteic al eozinofilelor (3, 11); Ulceraţiile mucoasei orale pot fi interpretate drept semne precoce în formele de HES cu evoluţie severă (44);

2.

aftoză recurentă (10);

3.

dermatită herpetiformă;

4.

dermatită exfoliativă;

5.

livedo reticularis;

6.

psoriazis;

7.

pemfigus;

8.

uneori, pacienţii se pot prezenta doar cu prurit (3, 37, 78).

2.

Manifestări respiratorii

- pacienţii au acuze precum: tuse cronică

persistentă, adesea neproductivă, dispnee, wheezing, fenomene de rinită;

- acestea sunt datorate infiltrării cu eozinofile a bazelor şi periferiei plămânilor, fie

tromboemboliei cu trombi plecaţi de la nivelul cordului drept;

- secundar acestor mecanisme apar fie revărsate

pleurale, infiltrate pulmonare fugace şi migratorii, episoade bronhospastice. Pacienţii cu HES care au doar afectare pulmonară au un pronostic mai bun, şi ar trebui consideraţi ca un subgrup bine delimitat în cadrul HES (31, 36, 50, 56, 89, 90).

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013 3. Manifestări cardiace - este cel mai

3. Manifestări cardiace

- este cel mai frecvent aparat implicat şi ale

cărui complicaţii sunt responsabile de decesul pacienţilor;

- clinic subiectiv, pacienţii acuză dureri

anginoase, dispnee de efort şi de repaus;

- leziunile dominante responsabile de aceste

aspecte clinice sunt endomiocardo-fibroza (maladia Davies) şi endocardită eozinofilică (endocardită Loeffler), precum şi leziuni ale vaselor. Consecutiv acestor afectări se instalează tromboze la nivel cardiac şi venos (30, 36, 62). După unii autori, endocardita

reprezintă cel mai adesea, o manifestare tardivă

a bolii, caracterizată prin îngroşarea

endocardului cu dezvoltarea unei obliterări apicale şi cardiomiopatie restrictivă. În timp, rezultă insuficienţă cardiacă, evenimente trombotice şi fibrilaţie atrială (16). Miocardul şi pericardul pot fi de asemenea afectate (65). Aceste manifestări pot apare izolat sau asociate cu alte prinderi de organe şi sisteme (82). Leziunile endoteliale vasculare generatoare de tromboze, datorate produselor eliberate prin degranularea eozinofilelor, pot produce anemie hemolitică trombocitopenică şi insuficienţă renală acută (53). Examenul fizic poate evidenţia sufluri cu localizări diverse, mai ales la nivelul mitralei şi tricuspidei. Hemoragiile în aşchie pot fi prezente la nivelul unghiilor.

4. Sindromul hematologic poate evidenţia

aspecte precum:

- clinic subiectiv: astenie fizică şi psihică, datorită anemiei care însoţeşte uneori

sindromul hipereozinofilic, sau secundar insuficienţei diferitelor organe;

- sindrom de hipercoagulabilitate care poate produce episoade trombotice (113).

5. Afectări digestive

- simptomatologia corespunde zonei aparatului

digestiv care este afectată;

- clinic apar entităţi precum esofagita

eozinofilică, gastrita, gastro-enterita, sau colita eozinofilică; legat de aceste patologii, trebuie

clarificat dacă ele sunt unicele organe afectate de eozinofile (aşa cum am arătat mai devreme),

şi trebuie lămurit mecanismul prin care se

produce infiltrarea lor cu eozinofile, IgE mediat

sau nu (59, 74);

- ficatul poate fi şi el implicat sub forma

colangitei sclerozante (22).

6. Semne şi simptome neurologice apar cu o

frecvenţă de 65% dintre pacienţii cu HES. Neurotoxicitatea în HES este secundară, (1) infiltraţiei cu eozinofile a sistemului nervos, (2) citotoxicitatea directă a eozinofilului sau indirectă prin mecanismele imunologice

declanşate, (3) citotoxicitate prin produsele de secreţie ale eozinofilului, (4) suferinţa substanţei cerebrale secundară insuficienţei altor organe şi sisteme, (5) infarctizarea prin emboli. Tromboza la aceşti pacienţi este

consecinţa eliberării de produse biologic active de către eozinofil, produse care modifică coagularea şi fibrinoliza (57, 67, 80, 103). Sindroamele clinice pe care aceştia le pot dezvolta pot fi:

- accidente vasculare cerebrale recurente (15);

- encefalopatie;

- polineuropatie periferică;

- convulsii (103).

7. „Rheumatologic features”:

- artralgii, mialgii, fenomene Raynaud (113).

8. Simptome şi semne generale sunt de cele

mai multe ori prezente şi atrag atenţia asupra unei boli sistemice severe:

- febră;

- transpiraţii;

- anorexie;

- pierdere ponderală (43,113).

Diagnosticul CIE

Diagnosticul CIE presupune parcurgerea unui algoritm care să stabilească următoarele:

dacă este vorba despre o hipereosinofilie primitivă idiopatică sau dacă este una secundară;

efectuarea inventarului organelor afectate şi severitatea acestei afectări;

precizarea tipului de HES, m-HES sau i-HES.

În acest scop, sunt obligatorii:

A. efectuarea anamnezei, cu accent pe

efectuarea de deplasări în zone endemice pentru parazitoze, ingestia de medicamente,

expunerea profesională la toxice inhalate sau cu potenţial de contact la nivelul mucoaselor/tegumentelor;

B. efectuarea examenului fizic general şi pe

aparate.

C. Investigaţiile paraclinice trebuie să fie cel

mai adesea diverse şi complexe, deoarece constatările biologice sunt adesea heterogene printre pacienţii cu HES. Astfel, începeţi prin a urmări:

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

1. efectuarea de investigaţii pentru evidenţierea

unor eventuale parazitoze;

2. examen hematologic, la care se urmăresc

următoarele:

pentru aprecierea funcţiei ventilatorii.

5. Uneori poate fi utilă puncţia tisulară.

6. Imagistica toracală (CT scanning) pentru

torace şi abdomen sunt utile pentru depistarea limfadenopatiilor, hepato- şi splenomegaliei.

se efectuează hemoleucogramă completă cu

7.

Alte investigaţii, cum ar fi determinarea

frotiu din sângele periferic;

nivelelor de IL-5 nu aduc informaţii utile (77,

se vor monitoriza pacienţii care prezintă mai mult de 1500/μL la cel puţin 2 determinări;

78).

analiza sângelui periferic şi a măduvei osoase

Tratamentul HES: ţinte, arsenal, strategii

(pe lângă examinarea morfologică) şi sub aspectul unor explorări de tipul:

Tratamentul îşi propune următoarele ţinte:

- depistarea fuziunii F/P (prin „fluorescent in situ hybridation”); depistarea acestei anomalii justifică iniţierea tratamentului cu inhibitori de tirozin kynasă;

- fenotiparea limfocitelor pentru decelarea unor subseturi aberante de limfocite T;

- analiza genetică pentru receptorii limfocitelor T pot evidenţia anomalii şi la acest nivel (111, 114).

În ciuda acestor investigaţii, unele cazuri pot rămâne neclare, ceea ce traduce prezenţa multor necunoscute în înţelegerea deplină a bolii. În acest sens s-ar mai putea solicita:

analiza profilului subseturilor de limfocite T (sub aspectul producţiei factorilor eozinofilopoietici (IL-3 sau GM-CSF) şi/sau a tipului 2 (IL-4, IL-5, IL-13);

determinarea triptazei serice sau a TARC;

analize citogenetice convenţionale (76, 77, 78);

determinarea triptazei de la nivelul măduvei osoase;

imuno-fenotiparea mastocitelor;

studii genetice pentru detectarea mutaţiei de tip FIP1L1-PDGFRA (prezentă în sindromul hipereozinofilic şi în mastocitoza sistemică) şi detectarea mutaţiei de tip C-KIT (prezentă doar în mastocitoza sistemică) (8, 71, 77).

Se vor efectua teste pentru evidenţierea unor eventuale implicări a aparatelor şi sistemelor. Astfel:

3. Electrocardiogramă şi ecocardiografie pentru

studiul structurii, funcţiei şi performanţei cordului (2); rezonanţa magnetică nucleară

evidenţiază implicarea cordului (16). Nivele crescute ale troponinei orientează către prezenţa cardiomiopatiei, şi constituie factor de predicţie pentru şocul cardiogenic secundar tratamentului cu imatinib. Dacă există dubii legate de implicarea cordului în cadrul sindromului se poate efectua biopsia endocardului prin cateterizare.

4. Radiografie toraco-pulmonară standard care

să evidenţieze structura plămânului şi pleurei,

dar nu numai, precum şi teste ventilatorii

scăderea numărului de eozinofile circulante;

prevenirea leziunilor la nivelul organelor invadate celular;

oprirea progresiei bolii.

Tratamentul se alege funcţie de:

organele afectate şi severitatea leziunilor de la nivelul lor;

prezenţa altor co-morbidităţi;

toleranţa pacientului. Arsenalul terapeutic cuprinde:

1. Corticoterapia sistemică (CS). Se optează

pentru ea atunci când boala este visceralizată (sunt implicate aparate şi/sau sisteme), concomitent cu semne şi simptome generale precum febra, frisoanele, starea generală alterată, rash cutanat, retenţie lichidiană. Alegerea lor este justificată de proprietatea antiinflamatorie, şi la doze crescute, imunosupresivă. Steroizii nu se adresează în mod particular eozinofilelor, dar acestea sunt în mod special sensibile la steroizi. Costicoterapia sistemică (cea administrată pe cale orală sau i.v.) este deosebit de eficientă în multe afecţiuni care evoluează cu eozinofile crescute, deci şi în HES, astfel prednisonul administrat în cure prelungite poate avea controlul bolii. Un aspect negativ demn de luat în considerare este acela că în momentul întreruperii tratamentului cortizonic, semnele şi simptomele bolii reapar. În plus, corticoterapia pe termen lung este însoţită de reacţii adverse redutabile, până la Cushing

iatrogen (70, 108). Dacă se optează pentru administrarea de steroizi, în monoterapie, ne putem aştepta la răspunsuri pozitive totale sau parţiale după 1 lună de tratament în 85% din cazurile

diagnosticate. Marea majoritate prezintă rezultate superioare dacă sunt menţinuţi pe o doză de întreţinere de 10 mg prednisolon pe zi pentru 2 luni, până la 20 de ani (61, 70). Steroizii sunt eficienţi şi în cazul pacienţilor cu afectare cardiacă, precum endocardita Loeffler

(82).

2. Interferonul-alfa s-a arătat eficient în unele

cazuri de HES, dar toxicitatea sa îi face

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

utilizarea limitată. Dintre reacţiile adverse cele mai redutabile sunt simptome „influenza-like”, frisoane, dureri musculare, cefalee, artralgii. Paraclinic apar citopenii ale seriilor sanguine şi creşteri ale transaminazelor hepatice, ceea face utilă monitoirzarea acestora. Aceste reacţii adverse pot diminua cu timpul, dar altele pot apare în curele pe termen lung. Interferonul alfa cu acţiune lungă (pegylated interferon) se administrează o dată pe săptămână şi este mai bine tolerat.

3. Ciclosporina reprezintă o medicaţie

imunosupresivă potentă, utilizată tradiţional

pentru prevenirea rejecţiei grefelor de organ transplantat. Cum în HES există evidenţe care indică o exacerbare a activităţii celulelor limfocitare T cu rol în stimularea eozinofilelor, suprimarea activităţii lor prin ciclosporină face logică administrarea acesteia. În tratamentul HES la copil, s-a înregistrat beneficiu după administrarea de ciclosporină (26, 57).

4. Agenţi antineoplazici reprezintă medicaţia

utilizată pentru tratamentul cancerelor, astfel că nu sunt specifice pentru dezordinile hipereozinofilice. Dintre acestea, Methotrexatul, Azathioprine şi Cyclophosphamide, Etoposide Hydroxyurea, Vincristine, Cladribine. Faptul că sunt medicamente extrem de eficiente, dar cu reacţii adverse redutabile, le face indicate în cazurile severe. Potenţialul de reacţii adverse al acestor

Bibliografie

medicamente fiind crescut, impun o monitorizare riguroasă în cursul administrării lor (12, 62, 69, 108).

5. Imatinib este un inhibitor de tirozin kinază.

Cum am văzut, tirozin kynazele sunt enzime celulare cu o mare varietate de funcţii. Blocarea lor poate duce la controlul creşterii liniilor celulare maligne. Cum unii pacienţi cu HES au

o anomalie a acestui sistem enzimatic, tirozin

kynase, denumit PDGFRα care ar fi responsabilă de apariţia bolii, blocarea sa prin

imatinib ar putea fi o soluţie, cel puţin pentru bolnavii la care apariţia HES este datorată acestei anomalii. Determinarea acesteia se face

la nivelul măduvei osoase, iar prezenţa ei

indică imatinib drept tratament de primă intenţie (92). Şi, mai recent, mepolizumab, este considerat de unii autori mai eficient la cei la care s-au dovedit prezente mutaţii genetice (18, 19, 34, 88, 106). Din perspectiva altor autori, tratamentul cu mepolizumab ramâne în fază de cercetare (111). Alemtuzumab, pe de altă parte, un anticorp monoclonal anti-CD52, a fost

folosit cu succes în tratamentul sindromului hipereozinofilic (101), iar utilizarea sa este autorizată de FDA (108).

6. Anticorpi monoclonali anti IL-5, dar

eficacitatea tratamentului pe termen lung

rămâne de verificat.

7. Transplantul medular poate fi şi el o

alternativă terapeutică (32).

1. Abril A., Calamia KT., Cohen MD.: The Churg Strauss syndrome (allergic granulomatous angiitis): review and update. Semin Arthritis Rheum, 2003, 33(2): 106-

14.

2. Adams JC., Dal-Bianco JP., Kumar G., et al.: Hypereosinophilic syndrome with characteristic left ventricular thrombus demonstrated by contrast echocardiography. Neth Heart J., 2009, 17(4): 169-70. [Medline]

3. Aractingi S., Janin A., Zini JM., et al.: Specific mucosal erosions in hypereosinophilic syndrome. Evidence for eosinophil protein deposition. Arch Dermatol., 1996, 132(5):

535-41.

4. Baccaranni M., Cilloni D., Rondoni M., et al.: The efficacy of imitinib mesylate in patients with FIP1L1-PDGFR alpha-positive hypereosinophilic syndrome. Results of a multicenter study. Haematologica, 2007, 92(9): 1173-9.

5. Bafadhel M., Saha S., Siva R., et al.: Sputum IL-5 concentration is associated with a sputum eosinophilia and attenuated by corticosteroid therapy in COPD. Respiration, 2009, 78(3): 256-62.

6. Bain B.: The idiopathic hypereozinophilic syndrome and eosinophilic leukemias. Haematologica, 2004, 89(2): 133-7.

7. Bain BJ. : Eosinophilic leukaemias and the idiopathic hypereosinophilic syndrome. Br J Haematol, 1996, 95: 2-9.

8. Bain BJ.: Cytogenic and molecular genetic aspects of eosinophilic leukaemia. Br J Haematol, 2003, 122: 173-9.

9. Bandeira-Melo C., Bozza PT., Weller PF.: The cellular biology of eosinophil eicosasnoid formation and function. J Allergy Clin Imunol, 2002, 109(3): 393- 400.

10. Barouky R., Bencharif L., Badet F., et al: Mucosal ulceration revealing primitive hypereosinophilic syndrome. Eur J Dermatol, 2003, 13(2): 207-8.

11. Billon C., Gautier C., Villaret E., et al.: Isolated mucosal ulcers disclosing idiopathic hypereosinophilic syndrome. An Dermatol Venerol, 1997, 124(3): 148-50.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

ASPECTE CLINICE ŞI DIAGNOSTICE LA COPIII CU TULBURĂRI NEUROVEGETATIVE

Abstract: Most studies on pediatric pain syndromes are dedicated pain (headache, cardialgia, abdominalgia) without autonomic comparative analysis of the problem of pain in children and adolescents. Note that the determinations in this regard are based on different research methodologies and different clinical criteria of pain, so the data obtained are often contradictory. In essence, autonomic pathology in children, especially pain is a subjective phenomenon and therefore its encoding is based on analysis of autosensory simptoms. Many studies of pain in children based on parents' assessments. Furthermore, most research on children and even invoked pain of teenagers is performed retrospectively. Key words: pain, disautonomia, tilt test,

Dr. ALEXANDRU DEAC - doctorand al Facultăţii de Medicină şi Farmacie ,,Nicolae Testemiţanu” – Chişinău (Republica Moldova)

Comisia Europeană (2002), studiind mecanismele de adaptare/inadaptare ale copiilor cu afecţiune perinatală severă pe parcursul a primilor 5 ani de viaţă, în baza datelor neuroimagistice, elaborează un algoritm de diagnostic al fenomenului neurovegetativ, cu elemente motorii şi ale particularităţilor intelectuale. În acest context [Paul W., 2008], studiindu-se semnele oculare în disconfortul durerii prin testul reflexului de clipire, în asociere cu schimbările subtile ale expresiei feţei, se evidenţiază astfel criteriile de prognosticare. Concomitent [Alejandro A., 2008], se accentuează particularităţile clinice de vârstă, iar în baza reacţiilor pupilelor, ni se indică gradul de implicare a SNV în patologia neurovegetativă la copii şi se descriu în acest mod importanţa indicatorilor comportamentali.

în acest mod importanţa indicatorilor comportamentali. Un spectru larg de manifestări neurovegetative are la bază

Un spectru larg de manifestări neurovegetative are la bază şi sindromul de vomă la copii. Drept criteriu de acţiune parasimpatică [Zempsky W.T., 2004] s-a studiat concomitent concentraţia în plasmă a

ACTH, cortizolului, adrenalinei, noradrenalinei, indicii cardiovasculari la micii bolnavii cu abdominalgii [Thorpe K., 2003], analizându-se datele examenului propus prin potenţiale evocate şi cele ale testelor de inteligenţă standardizate, în special scala de inteligenţă Wechsler, la copiii cu dereglări neurovegetative care au suportat în perioada de nou-născut hiperbilirubinemie, unde se observă devieri corelative în funcţie de nivelul seric al bilirubinei, în special la depăşirea nivelului seric de 342 mmol/l [Dubowitz L., 1998], apreciind relaţia dintre manifestările clinice şi datele neurosonografiei efectuate la un lot de 100 nou-născuţi cu afecţiune perinatală a SNC, propun unele criterii de clasificare a mecanismelor de adaptare /inadaptare neurovegetativă şi s-a consemnat că afectarea sferei intelectuale şi dereglările comportamentale la copiii născuţi prematur sunt asociate cu patologia neurovegetativă [Rutter M., 2003] prin afectarea fibrelor asociative din regiunea periventriculară, obiectivizate prin IMR . Având la bază examenul clinic, datele RMN şi testele psihologice aplicate la vârsta de 8 ani, încearcă să evidenţieze mecanismele acţiunii lezionante [Roy L., 2008] a factorilor derisc, ce se corelează cu prezenţa focarelor de leucomalacie periventriculară la IRM efectuate în perioada tardivă. Alte probleme ale durerii şi stresului, în special la nou-născuţi şi sugari, sunt evidenţiate de studiul psihologic realizat în programul de supraveghere a copiilor cu manifestări clinice ale patologiei neurovegetative. În acest context [Michael L., 2008], în baza testului BSID-III (Bayley

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Infant Neurodevelopment Screener), propun delimitarea riscului de grad jos, moderat sau înalt de dezvoltare a dereglărilor neurovegetative la copiii cu vârsta de la 1 la 42 de luni ce prezintă antecedente perinatale în anamneză, ce poate fi comparată cu normativele în funcţie de vârstă. Studiind atenţia, activitatea motorie, vorbirea, activitatea senzorială şi orientarea vizual-spaţială la vârste între 5 şi 9 ani, dereglările neurovegetative se evidenţiază mai frecvent la prematuri şi copiii născuţi cu hipotrofie congenitală, comparativ cu nou- născuţii în asfixie acută şi cu lotul-martor [Konarski J.Z., 2005], observă corelaţia directă a examenului psihologic al sferei emoţionale cu dereglările EEG, ce şi elaborează ipoteza că în procesele de percepţie în mare măsură se implică şi cerebelul, studiind dereglările neurovegetative la copiii din familii cu un nivel social-economic mai jos de medie, confirmă faptul că, pentru o prognoză favorabilă în cazul dereglărilor neurovegetative, este necesară optimizarea mediului sociocultural; se susţine că diminuarea funcţiei sferei intelectuale la copii, asociată cu crize vegetative suprasegmentare, poate provoca chiar hiperglicemie acută [Kivipelto M., 2005] studiază specificul sferei psihologice a copiilor cu obezitate, care au suportat asfixie la naştere, şi evidenţiază deficitul intelectual, în special dereglări ale memoriei. Diminuarea capacităţii intelectuale a copiilor cu insomnie, în special a celor capabili [Pietro C., 2008]. Uniii autori nu găsesc o corelaţie cu datele examenului

Uniii autori nu găsesc o corelaţie cu datele examenului deficitului motor şi celui intelectual la vârsta

deficitului motor şi celui intelectual la vârsta de 1 - 6 ani de viaţă a copiilor născuţi prematur [Poluşkina N., 1998]. Autorii conchid că scorul Bayley, coeficientul IQ şi greutatea corporală la vârsta de 1 an sunt criterii clinice de prognozare mult mai obiective, comparativ cu datele anamnestice. Studiind structura morbidităţii neurovegetative la vârsta de 7 - 8 ani a copiilor născuţi prematur cu masă corporală < 1000 g. şi de 1000-1499 g., nu se evidenţiază corelaţii cu rezultatul clinic la aceşti pacienţi. Testele psihologice atestă diminuarea atenţiei şi integrarea slabă a percepţiei vizual-motoare,

iar importanţa testării psihologice în evoluţia dereglărilor vegetative la pacienţii cu sindrom postcomoţional se reflectă încă din primele studii calificate studii [Roy P., 2000], ce corelează gradul de afectare cu rezultetele examenului clinic; alte surse bibliografice evidenţiază [Ottem E., 2008] particularităţile dereglărilor psihovegetative şi cognitive numai la copiii cu manifestări clinice specifice afecţiunii lobului frontal. Particularităţile dereglărilor vegetative, intelectuale, ale memoriei, atenţiei, reactivităţii psihice instalate mai mult sau mai puţin specific la copiii cu traume cerebrale din perioada pubertăţii, sunt descrise în neurologia nou-născutului este abordată de pe poziţii revăzute radical prin studiul durerii, ce se intrică în afecţiunile perinatale de origine hipoxică, infecţioasă, traumatică ori mixtă, precum şi prin impactul lezant al factorilor psihosociali în iniţierea patologiei neurovegetative asociate cu durerea. Literatura de specialitate din ultimii ani este orientată spre evidenţierea reacţiei la durere a nou-născutului cu sau fără atingere perinatală a SNC (de origine plurifactorială), importantă fiind diferenţierea durerii acute de cea cronică. În mecanismele de recunoaşter e a durerii şi diferenţiere a acesteia, se utilizează o serie de scale, mai frecvent ,,Scala durerii faciale”,,Profilul durerii copilului prematur” (PIPP) ,,Scala aprecierii durerii nou-născutului” (NIPS) şi semnele oculare folosite de mai mulţi autori. În fiecare caz se descriu principiile de management general şi individual, ce ar crea condiţii necesare pentru o monoterapie individuală bine argumentată şi un prognostic mult mai favorabil. Manifestările biochimice scot în evidenţă faptul că debutul durerii necontrolate la etapa expresiei clinice latente poate avea efecte adverse asupra sănătaţii mintale. Conform ,,Asociaţiei Internaţionale pentru Studierea Durerii”, fenomenul algic ce durează peste intervalul normal de vindecare se referă la durerea cronică. Durerea cronică se evidenţiază prin dezvoltarea unor reacţii neurofiziologice suplimentare, care diminuează pragul durerii şi accentuează efectele factorilor psihosociali, sporind semnificativ rezistenţa la tratamentul corect indicat. Originea şi mecanismele de dezvoltare a durerii la copii sunt diferite de cele ale adulţilor. La preşcolari şi elevi durerea se evaluează prin interogarea directă (acuză direct prezenţa durerii şi o pot caracteriza), dar concomitent în clinică se chestionează mama cu privire la durerea copilului. Pentru adolescenţi a fost utilizat chestionarul lui Mc. Gill, ce include:

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

1. scale vizual-analogice;

2. scale de gradare numerică;

3. scale de gradare pe categorii.

Metodele neverbale propun variaţii de culori sau desene ce să reprezinte durerea.Cel mai frecvent simptomul este reflectat de expresia feţei copilului după excitarea călcâiului, în special după testele Ekman şi Friesen, sau durerea imaginată prin culoare, ca fiind roşie sau neagră. Desenele copiilor sunt

Seated, one handSeated,in waterarm raised02:59:31above head 03:00:37 1.00 0.00 0.25 0.00 -0.25
Seated, one handSeated,in waterarm raised02:59:31above head 03:00:37
1.00
0.00
0.25
0.00
-0.25

0.00 25.60 51.20 76.80102.40128.00153.60179.20204.80230.40 seconds

pline de detalii şi impregnate de emoţii, asigurând informaţii utile despre localizarea durerii, în special la copiii de peste 6 ani. Monitorizarea comportamentală urmăreşte prezenţa unor fenomene ca: ţipetele, gemete, expresii faciale, mişcările corpului tipice asocierii durerii. ,”Neonatal Facial Action Coding System” este un sistem de gradare cu 10 expresii faciale (,,faţă dureroasă”), alese de experţi în decodarea figurilor faciale din înregistrările video realizate după înţeparea călcâiului. Acestea se manifestă prin încruntarea sprâncenelor, crispare nazolabială, deschiderea gurii, strângerea buzelor, tremorul bărbiei etc. Măsurările biologice (determinarea frecvenţei cardiace, apariţia transpiraţiei şi răspunsul la stres) privesc:

- frecvenţa cardiacă (parametrul cel mai des utilizat pentru durerea acută şi de foarte sc urtă durată);

- transpiraţia palmară

la copiii născuţi la termen pentru măsurarea durerii, dar nu şi pentru prematuri);

- ho r m o n i i

s t r e s u l (examenul evolutiv al sistemului opiaceu prin determinarea în ser a beta-endorfinei, leuencefalinei şi substanţei P).

( este un indiciu sensibil

c e

d e t e r m i n ă

Unii autori sunt convinşi de faptul că multe tipuri de durere la copii sunt de origine familială [Felicia B. Axelrod, 2008] a lansat conceptulde ,,durere familială” („painful family”) Conform studiilor efectuate de aceasta şi alţi specialişti, durerile abdominale recurente la

copii se transmit de la un membru al familiei la altul prin mecanisme psihologice şi biologice.Totodată, există puţine date în sprijinul transmiterii durerii prin mecanisme familiale în primele generaţii. Cele mai multe studii asupra durerii în pediatrie sunt dedicate sindroamelor dureroase (cefalee, cardialgii, abdomenalgii), fără analiza

comparativă neurovegetativă a problemei durerii atât la copii, cât şi la adolescenţi. De menţionat că determinările sub acest aspect au la bază diferite metodologii de

cercetare, precum şi diferite criterii clinice ale

durerii, de aceea datele obţinute sunt adesea contradictorii.

În esenţă, patologia neurovegetativă la copii,

în special durerea, este un fenomen subiectiv şi, prin urmare, codificarea ei se bazează pe analiza autosenzaţiei şi poate duce la rezultate inutile. Multe studii ale durerii la copii se bazează pe aprecierile părinţilor. Mai mult, majoritatea cercetărilor asupra durerii invocate de copii şi

chiar de adolescenţi se efectuează retrospectiv. Valabilitatea probelor acumulate depinde de metodele aplicate şi durata perioadei de studiu:

cu cât această durată este mai scurtă, cu atât

rezultatele studiului sunt mai puţin semnificative sub aspect statistic.

O strategie alternativă în studiul durerii la

copii este folosirea evaluării zilnice cu înregistrarea caracterului durerii de 3-4 ori pe

zi. Dat fiind faptul că cotidianul durerii necesită timp, metoda provoacă unele incomodităţi pentru participanţii la cercetare. Prima ,,Clasificare Internaţională a Cefaleelor”

a devenit un standard pentru diagnosticul

cefaleei şi a constituit un mijloc de lucru fundamental pentru toţi cercetătorii din domeniu. În baza acestei clasificări au fost realizate studii clinice, ce au elucidat mecanismele patogenice ale cefaleelor primare, suportul genetic al multora din acestea şi au descoperit tratamentul specific antimigrenos (triptanii), propulsând studiul cefaleei ca unul dintre cele mai dinamice arii de cercetare neurologică. Acumularea cunoştinţelor în domeniul cefaleelor, cu descifrarea mai profundă a fiziopatologiei acestora, precum şi descrierea unor noi entităţi clinice au

condus la necesitatea revizuirii acestei clasificări. Astfel, în anul 2004,,Societatea Internaţională a Cefaleelor” a elaborat ediţia a II-a a ,,Clasificării Internaţionale a Cefaleelor” ,mai complexă, mai bine ierarhizată, devenind astfel utilă atât clinicienilor, cât şi cercetătorilor. Unii cercetători au observat că distribuirea migrenei la copii cu vârstele cuprinse între 10 şi 12 ani este de 4,5%, la 16 - 19 ani – de 7,4% [Silberstein S.D, 2000]. Migrena, în acest studiu,

a debutat, în mai mult de jumătate din cazuri, la copiii cu vârsta de sub 6 ani. Pe plan

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

internaţional nu s-a reuşit să depisteze deosebiri semnificative între sexe în debutul migrenei. Badalean L. şi col. (1991) redau incidenţa cefaleei la vârstele de 5, 10 şi 14 ani (băieţi şi fete) respectiv de 3%, 17,5% şi 12,3%, iar la vârsta de 16 ani - 14, 2% (la fetiţe). În prezenta cercetare s-a făcut o încercare de a introduce criterii de intensitate a cefaleei, în special cefaleea uşoară şi severă. Ulterior a fost dovedit că primul tip de durere debutează de 10 ori mai frecvent. Antropovich Y. şi coaut. (2008) au realizat un studiu de frecvenţă a durerii prin chestionare,determinând, că în loturile de vârstă 7 - 9, 10 - 12 şi 13 - 15 ani incidenţa migrenei constituie 2,5%, 4,6 % şi, respectiv, 5,3%. Autorii au observat şi faptul că 60% din copii aveau accese repetate, iar 50% din crize devin în timp mai puţin frecvente şi mai puţin severe ca intensitate. În lotul - martor doar 11% din copii în această perioadă au manifestat crize de migrenă. Ulterior s-a dovedit că din 90 de părinţi, care au declarat că au suferit de migrenă la vărsta de 9 - 15 ani, 15 aveau copii la care s-a confirmat migrena. Alţi autori folosind criteriile de diagnosticare ale Comitetului International pentru Clasificarea Cefaleei, a apreciat că migrena genuină s-a depistat la 7,1% din populaţie (73 băieţi şi 71 fete); autoarea semnalează că migrena la băieţi debutează la o vârstă mai mică, comparativ cu fetiţele şi au studiat nu numai prevalenţa cefaleei şi migrenei, dar şi abdominalgiile recurente. Eşantionul a cuprins 600 de persoane cu vârste cuprinse între 10 şi 20 de ani (297 băieţi şi 303 fete). Cel puţin un episod cefalic în timpul anului s-a observat la 71% din băieţi şi la 82% din fete. Dinamica cefaleei şi a migrenei a fost analizată de Pasquale M. şi coaut. (2008), care remarcă că la vârsta de 7 ani migrena a fost mult mai tipică pentru băieţi, pe când la vârsta de 14ani la baieti aceasta se atestă de 2 ori mai rar ca la fete (4,7% şi, respectiv, 9%) şi prezintă rezultatele studiului incidenţei migrenei printre elevii din ,,Asociaţia şcolilor medicale”. Eşantionul a cuprins 12. 543 de fete şi 3242 de băieţi cu vârste între 10 şi 18 ani. Prevalează uşor migrena la băieţi - 3,3%, la fete - 2,5%. Furdui T. (1990), Pietrobon D. şi coaut. (2003), Pasquale Montagna şi coaut. (2008) au studiat frecvenţa cefaleei în relaţie cu stresul, prin metoda randomizantă şi cu o versiune modificată a chestionarului, la 1132 de băieţi şi 1049 de fete cu vârstă între 10 şi 17 ani. Cel puţin o dată pe lună cefalalgia se produce la 10,5% baieţi şi la 11% fete, stresul fiind cel mai frecvent factor de provocare (spină iritativă). Relaţia dintre cefalee şi traumatismul craniocerebral s-a evidenţiat clar la 25% din copiii cu TCC, care suferă de cefalee timp de câţiva ani postaccident. Este cunoscută şi

corelarea cefaleei cu reducerea activităţii fizice. La copiii cu cefalee tensională s-au depistat diferite faze ale activităţii sistemului nervos vegetativ la 19% copii, când se manifestă faza de adaptare din contul diminuării activităţii sistemului simpatic şi celui parasimpatic la 31% – faza compensării relative şi la 50% - faza de decompensare . Analiza reactivităţii sistemului nervos vegetativ a evidenţiat în majoritatea cazurilor o reactivitate normală (54%), în 31% se atestă o hipersimpaticotonie şi în 15%– asimpaticotonie. În procesul probei clinoortostatice au fost determinate mai multe variante: 14% – asigurare vegetativă normală; 41,4% – varianta asimpaticotonică; 31,1% – hiperdiastolică; 14% – astenosimpatică; 3%–

Seated, arm raised19:55:13above head19:56:20 1.00 0.00 2.00 0.00 -2.00
Seated, arm raised19:55:13above head19:56:20
1.00
0.00
2.00
0.00
-2.00

0.00 25.60 51.20 76.80102.40128.00153.60179.20204.80230.40 seconds

simpaticoastenică. S-a evidenţiat o predispoziţie evidentă în cazurile de asimpaticotonie la apariţia sincopelor, iar varianta hiperdiastolică contribuie la apariţia hipertensiunii arteriale şi ischemiei cerebrale. La copiii cu cefalee tensională s-au manifestat diferite dereglări vegetative:

cardialgii (56%), aritmii, palpitaţii (25%), tulburări vasomotorice periferice (25%), dereglări respiratorii (45%), abdominalgii (32,3%). Specificul cardialgiilor, o altă faţetă a sindromului algic la copilul cu dereglări vegetative, a fost studiat de Roger A. şi coaut. (2008), Phillip A. Low şi coaut. (2008). După cum se menţionează în literatura de specialitate, sindromul cardiac la bolnavii cu distonii vegetative reflectă dereglarea proceselor reglatoare vegetative în sistemul cardiovascular – aceste dereglări sunt numite şi „cardiopatii disreglatoare”. De menţionat că dereglările vegetative întotdeauna sunt asociate cu disfuncţia reglării vegetative în sistemul cardio- vascular. Diferite manifestări clinice depistate la copii sunt asociate cu modificările stării funcţionale ale sistemelor simpatic şi vagal. De exemplu, la copiii cu sindrom tahicardiac sporeşte activitatea simpatică în sistemul cardiovascular sau, mai rar, are loc diminuarea activităţii vagale. În primul caz la copii în afară de tahicardie, sunt prezente tendinţa către o hipertensie arterială,

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

asocierea semnelor cardiace hiperkinetice (pulsatia pronunţată a arterelor carotide şi periferice etc.), labilitate emoţională. La copiii cu sindrom bradicardiac se atestă o sporire a activităţii vagale (hiperhidroza, cianoza în regiunea falangelor, senzaţie de rece la mâini şi picioare, cu greu suportă frigul, se atestă o tendinţă de diminuare a tensiunii arteriale etc.) La bolnavii cu sindrom cardialgic aproximativ în jumătate de cazuri (56,3%) se depistează zone sensibile şi dureroase la o presiune moderată în regiunea cutiei toroacice. Aceasta reflectă o diminuare a pragului dureros în urma disfuncţiei centrilor vegetativi suprasegmentari. În aceste condiţii se poate presupune că aferentaţia fiziologică din partea cordului poate duce la apariţia senzaţiei de durere. Un alt mecanism al hipersensibilităţii în regiunea cutiei toracice este iritarea fibrelor vegetative simpatice, ce inervează muşchii, stratul subcutanat, periostul. La copiii cu sindrom aritmic se depistează apariţia dereglărilor de ritm în stare de repaus şi dispariţia la efort fizic şi, mai rar, invers – dereglările apar la efort şi dispar în stare de confort relativ. În primul caz are loc predominarea activităţii vagale („extra sistolii hipoadrenergice”), în al doilea caz predomină activitatea simpatică . Conform studiilor lui Youssef N. şi coaut. (2006), distribuirea abdominalgiei este de 9,5%la băieţi şi de 12,3% la fete, însă prevalenţa acesteia se schimbă în funcţie de vârstă, având valoarea maximă de 28% la vârsta de 9 ani pentru fete şi de 14% la 6 ani pentru băieţi şi s-au evidenţiat abdominalgii recurente la 24,5 - 26,9% din copii, ce au debutat pe fundalul stresului şcolar, abuzului alimentar şi al problemelor comportamentale din cauza dificultăţilor interpersonale la şcoală şi în familie [Lukomski Gh., 1999], studiindu-se concomitent abdominalgiile la copii, ce evidenţiază la 9% din băieţi şi la 16% din fetiţe caracterul neurovegetativ al acestora. Robert D. şi coaut. (2008), care au cercetat răspândirea abdominalgiei recurente, au stabilit caracterul mixt al durerilor abdominale, ce sunt asociate mai frecvent cu cefalee. Studiul ce a observat timp de 8 ani 2178 de copii a constatat asocierea cefaleei cu abdominalgia la 7,2% din băieţi şi de 2 ori mai frecvent fenomenul era prezent la fete (14,9%). Patric J. şi coaut. (1999) au studiat 152 de copii cu vârste cuprinse între 4 şi 14 ani, internaţi în spital, folosind mai multe metode de codificare a durerii, pentru a deduce că aproximativ 57% din eşantionul evaluat manifestau durere severă, iar în următoarele 3 săptămâni, fiind intervievaţi 84% copii din eşantionul iniţial, s-a stabilit că la 68,3% durerea a cedat definitiv, la 19% copii durerea a persistat zilnic, iar la 12,7% simptomele

cefalalgice revin în fiecare săptămână constant. Sursele literaturii de specialitate remarcă faptul că a fost descoperită o genă a cărei absenţă poate reduce durerea. Gena numită „dream” blochează sinteza dinorfinei - o substanţă produsă de organism, ca răspuns la durerea acută şi capabilă să lupte împotrivă. Actualmente diagnosticul patologiei neurovegetative la copii utilizează teste funcţionale vegetative, în special determinarea tonusului vegetativ cu aprecierea spectrogramei şi a indicilor analizei spectrale ale ritmului cardiac, folosirea potenţialelor evocate - somatosenzorial trigeminale, reflexul Blink , potenţiale evocate acustice şi potenţiale cognitive P 300. Acest set de examinări este completat cu determinarea activităţii vasomotoare menâionate mai sus, din

0.00 0.00 0.00 0.403.606.8010.0013.2016.4019.6022.8026.0029.2032.4035.6038.8042.0045.2048.4051.60
0.00
0.00
0.00
0.403.606.8010.0013.2016.4019.6022.8026.0029.2032.4035.6038.8042.0045.2048.4051.60

seconds

regiunea vertebro-paravertebrală, a zonelor reflexogene ale organelor interne şi cu examenul imagistic (EEG compiuterizată, tomografia funcţională a creierului, angiografia ultrasonografică etc.). Rezultatele examenului efectuat după acest scenariu au permis în ansamblu o mai bună definire şi clasificare a manifestărilor patologice neurovegetative. Conform studiilor lui William J. Litchy şi coaut.(2008), spre deosebire de activitatea mioelectrică a muşchilor membrelor, muşchii cutiei toracice manifestă iniţial activitate scăzută, urmată ulterior de sporirea activităţii mioelectrice, iar aprecierea EEG topografice şi a potenţialelor evocate manifestate (vegetative, somatosenzoriale etc.) actualmente poate deveni instrumentul de bază în interpretarea mecanismelor de adaptare/inadaptare psihovegetativă la copii. Folosind metode noi de examinare, în special EEG compiuterizată, electrocorticografia intraoperativă, corelaţia dintre datele RMC şi EEG topografice, pot fi elaborate noi criterii diagnostice şi poate fi apreciat gradul de severitate neuropatologică. Astfel, Robert D şi col. (2008), practicând manevra Valsalva la copiii sănătoşi şi adolescenţi, obţin pe poligramă modificări ce pot servi drept criterii obiective ale instabilităţii neurocardiovasculare cantitative la cei normali şi în patologie manifestă.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Literatura de specialitate reflectă aşa- numitul complex respirator cu sediul în trunchiul cerebral, interacţiunea căruia determină respiraţia ritmică şi ventilaţia adecvată a plămânilor. Hipercapnia se caracterizează clinic prin dermografism stabil - roşu, transpiraţii abundente, anxietate, insomnie, diminuarea pragului durerii, crize paroxistice. Hipocapnia este însoţită de apnei repetate, scăderea pragului durerii, vertij, distonii respiratorii,

0.00 0.00 1.00 0.00 0.6013.4026.2039.0051.8064.6077.4090.20103.00115.80128.60141.40
0.00
0.00
1.00
0.00
0.6013.4026.2039.0051.8064.6077.4090.20103.00115.80128.60141.40

seconds

astenie, parestezii, ataxie datorată spasmului vaselor cerebrale. Alcaloza influenţează evident

metabolismul, în special cel ionic, provocând clinic tetanie. Hipoxia, hiper -, hipocapnia, precum şi combinaţiile lor indiferent de originea lor, provoacă dereglări respiratorii tisulare secundare,urmate ulterior de tulburări de termoreglare. În literatură se descrie implicarea sistemului respirator prin dependenţa inhibiţiei ventilatoare vagale, în special a frecvenţei respiraţiei, de variaţiile metabolice. Vein A.M. şi col. (1998) afirmă că inhibiţia vagală respiratorie este slab dependentă de variaţiile dismetabolice, posibil din cauza diminuării congenitale a chemosensibilităţii respiratorii la nou-născut. În favoarea acestui argument vine şi faptul că intensitatea reflexului Hering- Breuer depinde de vârsta şi masa corporală a copilului (în cadrul studiului s-au inclus grafice ale reactivităţii neurovegetative, realizate împreună cu un colectiv de cercetători condus de dr. F. G. Frunză şi dr. I. Pîrvulescu – UMF ,,Gr. T. Popa” - Iaşi) .

Rezumat: Cele mai multe studii asupra durerii în pediatrie sunt dedicate sindroamelor dureroase (cefalee, cardialgii, abdominalgii), fără analiza comparativă neurovegetativă a problemei durerii atât la copii, cât şi la adolescenţi. De menţionat că determinările sub acest aspect au la bază diferite metodologii de cercetare, precum şi diferite criterii clinice ale durerii, de aceea datele obţinute sunt adesea contradictorii. În esenţă, patologia neurovegetativă la copii, în special durerea, este un fenomen subiectiv şi, prin urmare, codificarea ei se bazează pe analiza autosenzaţiei şi poate duce la rezultate inutile. Multe studii ale durerii la copii se bazează pe aprecierile părinţilor. Mai mult, majoritatea cercetărilor asupra durerii invocate de copii şi chiar de adolescenţi se efectuează retrospectiv. Cuvinte cheie, durere la copil, disutonomie, test clinoortoclinostatic

Bibliografie

1. Golding J, Rogers IS, Emmett PM. Association between breast feeding, child development and behaviour. Early Hum Dev.1997;49(suppl) :S175– S184

2. Horwood LJ, Fergusson DM. Breastfeeding and later cognitive and academic outcomes. Pediatrics.1998;101 :1– 7

3. du Florey C, Leech AM, Blackhall A. Infant feeding and mental and motor development at 18 months of age in first born singletons. Int J Epidemiol.1995;24(suppl 1) :S21– S26

4. Neuringer M, Connor WE, Lin DS, Barstad L, Luck S. Biochemical and functional effects of prenatal and postnatal omega-3 fatty acid deficiency on retina and brain in rhesus monkeys. Proc Natl Acad Sci U S A.1986;83 :4021– 4025

5. Uauy R, Hoffman DR, Birch EE, Birch DG, Jameson DM, Tyson J. Safety and efficacy of omega-3 fatty acids in the nutrition of very low birth weight infants: soy oil and marine oil supplementation of formula. J Pediatr.1994;124 :612– 620

6. Carlson SE, Werkman SH, Rhodes PG, Tolley EA. Visual-acuity development in healthy preterm infants: effect of marine-oil supplementation. Am J Clin Nutr.1993;58 :35– 42

7. Carlson SE, Werkman SH, Tolley EA. Effect of long-chain n-3 fatty acid supplementation on visual acuity and growth of preterm infants with and without bronchopulmonary dysplasia. Am J Clin Nutr.1996;63 :687– 697

8. Carlson SE, Cooke RJ, Werkman SH, Tolley EA. First year growth of preterm infants fed standard compared to marine oil n-3 supplemented formula. Lipids.1992;27 :901– 907

9. Ryan AS, Montalto MB, Groh-Wargo S, et al. Effect of DHA-containing formula on growth of preterm infants to 59 weeks postmenstrual age. Am J Hum Biol.1999;11 :457– 467

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

Peste 20 de ani de experien ţă

ş

pentru m rci de prestigiu din Europa

de

importator

i distribuitor

ă

m rci de prestigiu din Europa de importator i distribuitor ă Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF)

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

INTERFITRON - HILT, un remediu ecologic eficient împotriva cancerului şi hepatitelor de tip B şi C

Un medic oncolog salvat de cancer prin remedii naturiste

Doctorul Mihai Botez a absolvit Facultatea de Medicină Generală a UMF Iaşi în anul 1979. Cu rezidenţiat în obstetrică-ginecologie, a fost medic de specialitate la Spitalul Municipal din Paşcani. În anul 1993 a înfiinţat Fundaţia Themis-Art şi un Centru Medical la Iaşi. Alături de medicina alopatică, printre pasiunile sale s-au aflat chimia, fizica şi matematica, fitoterapia, homeopatia şi terapia cu lumină laser (LLLT), direcţii ce s-au îmbinat fericit în realizarea unor remedii terapeutice de excepţie. Ultimul remediu realizat de dr. Botez se numeşte INTERFITRON, iar acţiunea sa farmaco- terapeutică porneşte de la concepţia conform căreia orice boală este, de fapt, un deficit bioenergetic dobândit. Cu tehnologie laser de ultimă oră – HILT (high laser nanotechnologies incorporated), dl. dr. Mihai Botez a reuşit inducerea luminii laser într-un supliment ce l-a numit INTERFITRON: ,,Cu acest remediu, cantitatea de bio(info)energie necesară organismului aflat într-un deficit bioenergetic se echilibrează spontan, rămânând doar timpul necesar refacerii metabolismului gene-ral şi/sau local, apoi cel afectat răgazului regenerării ţesuturilor sănătoase restante, ce vor prelua parţial/total activitatea celulelor distruse şi/sau compromise tranzitoriu/definitiv. Remediul îmbunătăţeşte clinic, de regulă, starea generală a bolnavilor în aproximativ 48/72 ore, prin reducerea fenomenelor patologice clinice, ameliorează semnificativ sindroamele algice, controlându-se eficient, în acest mod, continuu distribuţia bioenergetică în ţesuturile afectate. Lunar, eficienţa tratamentului se urmăreşte prin evaluarea markerilor tumorali nespecifici (VSH, fibrinogen şi cele proprii organelor afectate) şi markeri specifici. S-a observat o creştere a şanselor, după tra-

tament, de evoluţie favorabilă de la 20%, cât acordă medicina alopatică actuală, la 70% pentru remedial amintit, cu îmbunătăţirea mai mult decât semnificativă a stării generale, ameliorarea durerilor, iar după 3 - 5 luni şanse mari de revenire la o viaţă aproape nor-mală, şi renunţarea la alte tipuri de tratamente, aşa cum este cazul dr. Ioan Pîrvulescu, un colaborator apropiat al dr. Mihai Botez, medic oncolog, care după 9 ani a supravieţuit cu stare generală foarte bună, chiar dacă a fost diagnosticat cu cancer de pancreas şi metastaze hepatice şi pleuro- pulmonare.”.

Dr. Mihai Botez ne-a spus:

,,Interfitron este indicat şi în afecţiuni grave ale metabolismului general şi local, beneficiind de tratament hepatitele cornice tip C şi B, fără rezultate prin terapii uzuale, reumatismele cronice, bolile tumorale benigne şi maligne (inclusiv ale sîngelui), afecţiuni cu implicarea gravă a unui deficit sau exces bioenergetic, precum şi alte afecţiuni de acest fel, de etiologie necunoscută, cu evoluţii înde- lungate şi prognostic rezervat; de asemenea, efecte deosebite s-au remarcat în profilaxia tumorilor, a stresului, a maladiilor polisimptomatice iatrogenice şi cripto-genetice”. Remediul nu are contraindicaţii. Totuşi, spune dr. Botez, sunt necesare unele precauţii în administrarea sa la bolnavii care au suportat şi tratamente cu radiaţii ionizante sau cu citostatice, la care s-a constatat o eficienţă mult diminuată, presupunînd admi-nistrarea unor doze majorate, ce urmează a fi stabilite prin eva-luarea parametrilor clinici şi de laborator, paraclinici. Interfitronul nu va fi admi-nistrat în

obiecte metalice, iar ,,

zile nu se vor constata modificări

dacă după 30 de

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

favorabile importante ale tabloului clinic,

atunci se va proceda la o reevaluare clinică

şi paraclinică a bolnavului, hotărîndu-se

dacă se va continua sau nu tratamentul”. Nu se va renunţa la regimul igieno- dietetic impus de medicul de specialitate, cu sugestia ca atunci cînd este posibil, alimentele să provină din surse dietetice verificate, eventual să se ţină un regim vegetarian, măcar în primele 30 de zile, ceea ce creşte randamentul tratamentului. Reacţii adverse nu au fost constatate dar, "după primele 2-3 zile de tratament, pot apărea stări particulare neplăcute, ce trebuie interpretate însă ca o reacţie

favorabilă a organismului aflat în deficit bioenergetic dar şi o premiză în plus spre

a continua tratamentul şi că echilibrul

bioenergetic a fost obţinut”. Remediul trebuie ferit de lumină şi căldură dar şi de alte eventuale radiaţii. Se păstrează închis ermetic în ambalajul original, la 15EC şi se administrează cu o pipetă sterilă. ,,În bolile tumorale operate dar fără iradiere şi tratamente cu citostatice, se iau cîte 5 picături de 2 ori/zi, sublingual, între mesele principale (orele 11.00 şi 16.00). Dacă după 48-72 de ore starea generală şi simptomele mani-festate nu se ameliorează evident, se dublează doza; la fel se procedează şi la bolnavii iradiaţi sau care urmează tratamente cu citostatice. În celelalte afecţiuni precizate, doza va fi aceeaşi, la aceleaşi ore, dar fără a se dubla. Ca observaţie valabilă pentru toate cazurile, tratamentul trebuie continuat, obligatoriu, cel puţin 30 de zile. În cazul afecţiunilor cronice, tratamentul se impune a fi urmat minim 90 şi maxim 150 de zile. Bolnavul nu trebuie să mănînce şi nici să bea apă cu o oră înainte şi cu o oră după administrarea remediului, uneori, în cazurile grave, tratamentul se ia din oră în oră, cu excepţia perioadelor când bolnavul mănâncă ori se odihneşte“, ne-a spus dl dr. Botez. De menţionat că, acest remediu ecologic nu se comercializează pe piaţa medicamentelor sau a remediilor naturiste şi se găseşte doar la Medical Center Iaşi. Este utilizat la tratamente în schimbul unor donaţii cu care se acoperă chel-tuielile pentru bolnavii proveniţi din categoriile defa-vorizate ale populaţiei şi construirea unei cli-nici de profil.

UN DAR AL VIEŢII 1

„În orice lucru, dacă natura nu ajută, este greu ca ştiinţă şi silinţa să facă vreun progres.”

MONTAIGNE

Interfitronul o terapie sinergică

Interfitronul reprezintă o modalitate prin care într-un remediu de sorginte fitoterapeutică se cumulează sinergic trei principii terapeutice esenţiale asumate de practica medicală actuală:

- principiul similitudinii (homeopatie);

- principiul contrarietăţii (fitoterapie);

- principiul însuşit al pulstonicii şi/sau

al emisiei stimulate sau/şi amplificate de o radiaţie în domeniul energiei

luminoase/bioluminiscenţă a microundelor (DDM).

Lumina - prin componenta cea mai pură (coerentă), LASER-ul - are ca particularitate fundamentală transmiterea infoenergetică, astfel anumiţi parametri de densitate, frecvenţă etc. vor transmite tocmai informaţia absolut necesară organismului decompensat (info)energetic, iar transmiterea se va identifica astfel, ca un proces de infolaserbioenegetică (ILBE). Dinamizarea printr-o modalitate alternativă a produselor fitoterapeutice face în acest mod, ca produsul final obţinut să dobândească, pe lângă calităţile terapeutice ale plantelor (fito) şi însuşiri noi,

1 Făcând donaţii în contul fundaţiei THEMIS ART (cont IBAN:RO19CECEISO143RONO122536) sau 2%din impozitul anual şi deducerea cheltuielilor efectuate pentru economisirea în sistem colectiv pentru domeniul locativ conform ART. 57, ALIN. (4) DIN LEGEA NR: 571!/2003, sprijiniţi cercetarea, terminarea construcţiei şi dotarea unei clinici ecologiste de specialitate (oncologică), ce îşi propune tratamentul tumorilor benigne şi/sau maligne, a altor boli consumptive, prin intermediul HILT (Interfitron) şi a altor terapii asociate (naturiste): homeopatie, fitoterapie etc. În România există la această dată aproximativ 300.000 de canceroşi, iar anual apar 50. 000 de cazuri noi. Pentru cei mai puţin norocoşi decât noi şi care, uitaţi, mor în chinuri groaznice, nevinovaţi Ajutaţi-ne!

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

determinate de particularităţile parametriale ale laserului, prin amplificări puls-tonice, când va rezulta un produs terapeutic nou având aparent aceeaşi structură (bio)fizico-chimică, dar înnobilat (dinamizat) de valenţele suplimentare ale puterii laserului. Prin această particularitate Interfitronul dobândeşte astfel inedite pro- prietăţi curative, chiar decisive pentru procesul vindecării orga-nismului uman (animal) aflat într-un deficit sau exces (info)energetic datorită unor boli consumptive.

INTERFITRON, UN DAR AL LUMINII…

Despre fericirea de a trăi: o adevărată poveste

Mă numesc Ioan Pîrvulescu, am 82 de ani şi sunt medic specialist oncolog. Aşa cum se întâmplă câteodată, neşansa a făcut să fiu afectat grav tocmai de boala, pe care toată viaţa eu m-am străduit să o înving. Speranţa părea a fi dispărut în anul 2002, atunci am fost operat de o tumoare (corporeală) de pancreas cu metastaze hepatice şi pleuro-pulmonare, de prof. univ. dr. Eugen Tîrcoveanu de la Clinica I Chirurgie a Spitalului Universitar Sf. Spiridon” Iaşi, care nu a mai putut face decât să confirme existenţa tumorii şi să-mi închidă abdomenul. Disperat, am căutat alternative, printre care şi un autovaccin preparat la Institutul Cantacuzino, filiala Iaşi. Cu acest prilej, în prezenţa doamnei dr. Virginia Oiţă (care urma tratamentul dr. Botez pentru un cancer de col uterin), l-am cunoscut pe dr. Mihai V. Botez - omul, care mi-a reînviat speranţa de viaţă spunându-mi, că are la dispoziţie o descoperire din domeniul medicinii naturiste un remediu ce integrează tehnologie laser (HILT: high laser nanotechnologies incorporated). Am acceptat imediat să îl folosesc, chiar dacă marca (INTERFITRON) nu era înregistrată (reţetă magistrală). Oricum nu

aş fi găsit altceva decât, eventual,

înţelegerea şi compasiunea unui preot. Zis

şi făcut!

starea sănătăţii mele s-a ameliorat semnificativ: până atunci tumora crescuse în dimensiuni, iar starea mea generală se agravase (40 kg./173cm.) La controlul făcut prin bunăvoinţa doamnei dr. Felicia Crumpei, medic primar imagist la Spitalul Universitar Sf. Spiridon” Iaşi, care mă avea sub observaţie de 2 - 3 luni, am aflat ecografic, că tumora s-a mai micşorat în dimensiuni, s-a încapsulat, ceea ce în limbaj oncologic putea să însemne că s-a transformat din malignă în benignă. Din acel moment m- am alăturat domnului dr. Mihai V. Botez în demersul lui de a vindeca bolnavi disperaţi fiind cunoscute cazurile unor bolnavi precum:

În toate aceste situaţii s-a dovedit eficient, acum că INTERFITRONUL - un adevărat fito-interferon (FINF) de fapt, dublat de acţiunea HILT, ameliorează semnificativ starea de sănătate, cum personal pot să confirm, făcând ca afecţiunile menţionate şi alte cauze greu de cunoscut şi controlat să fie aduse într- un stadiu în care speranţa de viaţă poate să reînvie. Iar, dacă îmi veţi permite, tot eu vă voi urmări evoluţia sănătăţii, chiar de la distanţă sau personal, în cadrul Centrului

După aproximativ 30 de zile

Medical THEMIS-ART”:

- înnobilat cu tehnologie laser încorporată (HILT); - presupunând indicaţii dietetice naturiste; - implicând norme de igienă şi de comportament socio-spiritual elevat.

Folosindu-l asemenea mie:

VVĂĂ VVEEŢŢII RREEDDEEŞŞTTEEPPTTAA DDOORRIINNŢŢAA DDEE VVIIAAŢŢĂĂ!! Dr. Ioan Pîrvulescu medic oncolog, omul care şi-a învins cancerul

TA SANATORIUM – Vânători, jud. Iaşi; tel./fax: 0232/250929, mobil: 0741190974, e-mail:

clinicofcancer@gmail.com, site: www.asicursurimedicale.ro; tratamente cu Interfitron – HILT (pentru cancer, leucemii şi hepatită cronică de tip C), ca şi dezintoxicarea sângelui prin cu laser LLLT (neinvaziv) prin metode nesângerânde, homeoisovaccinuri şi homeoheterovaccinuri preparate şi aplicate după intervenţii chirurgicale de ablaţie pentru tumori maligne diverse, dietetică medicală şi fitoiatrie: www.medicalcurs.home.ro

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

BULETINUL MEDICINA FAMILIEI (FAMILY PHYSICIAN JOURNAL) (RBMF) - este oficiosul Academiei de Studii Înalte (Academy of High Studies) is available and currently included in the major abstracting and indexing services and on line at www.asicursurimedicale.ro. RBMF is the official journal of Academy of High Studies (AHS), Iaşi, Romania - Europe. Adress for all authors: Luca Arbore Street nr. 10 A, Iassy. Romania – Europe, e-mail: revistarbmf@gmail.com Review copy books should be send only to the adress above.

INSTRUCŢIUNI PENTRU AUTORI

Revista publică lucrări originale (de cercetare clinică şi experimentală), referate generale, cazuri clinice, editoriale, note clinice şi experimentale, recenzii, informări asupra unor reuniuni ştiinţifice în domeniul medicinii şi domenii interdisciplinare, dar şi doctoranzii/postdoctoranzii au posibilitatea de a publica într-o revistă de medicina curativă de interes naţional (alte informaţii utile în revista noastră de pe siteul: www.asicursurimedicale.ro). Materialele nu vor depăşi: lucrări originale (4 pagini), referate generale (3 pagini), cazuri clinice (2 pagini), editoriale, note (o pagină). Manuscrisele vor fi puse la dispoziţia redacţiei sub forma unui CD/DVD sau alte suporturi media, cu textul conţinind diacriticele marcate şi corecte gramatical, însoţite de traducerea în limba engleza a rezumatului. Revista foloseşte ortografia cu î/â şi sunt. Textul va fi scris cu fonturi Times New Roman, numerotarea paginilor facându-se în colţul din dreapta jos. Revista îşi rezervă dreptul unor modificări impuse de tehnoredactare şi aranjarea în pagină. CD/DVD respinse, ca urmare a deficienţelor de conţinut , nu se returnează.

Dorim să stabilim schimburi cu alte publicaţii. On désire établir l΄échange avec d΄ autres publications. We wish to establish exchange with other publications. Wir wűnschen mit anderen Herausgaben den Austausch einzurichten. Desideriamo stabillire scambio con alte publicazioni. Déseamos establecer intercambio con otras publicaciones.

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Anul IX – vol. 1 nr. 22 – 1/2013

WWW.MONTANAPLANT.RO LOC. FERICE NR. 53, COM. BUNTEŞTI, JUD. BIHOR tel./fax : 0722483556, 0768543855 e-mail:salacornelia@montanaplant.ro Site-ul de Facebook: Montana Plant

Site-ul de Facebook: Montana Plant Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652

Revista Buletinul Medicina Familiei (BMF) ISSN 1582 - 3652