Sunteți pe pagina 1din 104

IRINA HOLDEVICI

Autoarea
EDITURA CERES
SCURTE
Sa ne rezolvam problemele de via!a rapid i eficient
PSIHOTERAPII
-
-
l:.o
<:
"
10loi
l-
e
:c
-
~
l:.o

-
u
-
;>
10loi
Q
....I
e
:c
<:
z
-
"
-
60.00
-
ltl
~
EDITURA CERES
ISBN 973-40-0474-3
OEjji/
in via!a fieciirui om pot exista momente
cand acesta se simte nesigur, trist, dezorientat.
De multe ori, aceastii stare este echivalentii
cu sciiderea randamentului 'inactivitate, pro-
bleme in familie ~i in societate. Aceasta nu In-
seamnii 'insii cii este vorba de 0 boalii psihicc'i,
ci doar de 0 crizii de moment ce se poate {le-
pii~i de cele mai multe ori doar cu ajutor psi-
hologic, fiirii medicamente.
A liisa sii se permanentize 0 astfel de stare
poate duce la fixarea unor modele de con-
duitii dezadaptativii, situa!ie in care interven-
!iile viitoare vorfi mai dificile ~i de mai lungii
duratii.
Nu pentru toate problemele noastre este
necesar siifacem terapie de lungii duratii, cos-
tisitoare sub aspect fiminciar ~i al timpului,
pentru cii multe probleme se pot rezolva u~or
~i eficient, prin psihoterapii scurte centrate
pe simptom.
Trebuie sii pornim de la convingerea cii
fiecare dintre noi dispune de suficiente
resurse interioare de autoreglare ~i autQ-
vindecare. '
I
Prof. univ. dr. IRINA HOLDEVICI
PSIHOTERAPII SCURTE
Sa ne rezolvam problemele de viala
rapid !?ieficient
EDITURA CERES
Bucure~ti, 2000
Redactor: CRISTIANA GAVRILESCU
Tehnoredactor: EUGENIA CERNEA
Coperta: CRISTINA MARCU
ISBN 973-40-0474-3
CUPRINS
Cuviint fnainte 5
Capitolull
o PLEDOARIE PENTRU PSIHOTERAPIA DE SCURT A.
DURAT A. 7
Capitolul2
PSIHOTERAPIILE ANALITICE DE SCURTA. DURATA. . 14
Capitolul3
PSIHOTERAPIILE COMPORTAMENTALE ~I COGNI-
TIVE 29
Capitolul4
HIPNOZA PERMISIV A. 56
Capitolul5
PSIHOTERAPIA CONSTRUCTIVISTA. 88
Capitolul6
PSIHOTERAPIA SCURTA. CONSTRUCTIVIST-STRA-
TEGICA. 111
Capitolul7
METAFORELE $1 ROLUL LOR IN PSIHOTERAPIA
SCURT A 170
CapitolulB
CONDITIlLE PSIHOTERAPIEI EFICIENTE 188
Bibliografie selectiva 200
Cartea "Psihoterapii scurte" i~i propune sa prezinte 0 serie de
tehnici de psihoterapie ~i autoreglare a comportamentului, tehnici foarte
precise, centrate nu numai pe reducerea unor simptome psihice ~i
psihosomatice, ci ~i pe diminuarea consecintelor nedorite ale stresului
~i pe rezolvarea problemelor de viata.
Lucrarea este 0 premiera in literatura psihologica romaneasdi,
deoarece pana in prezent au fost editate fie tratate de psihoterapie, fie
monografii dedicate unor ~coli psihoterapeutice bine cunoscute ~i precis
delimitate.
Daca pana nu demult psihanaliza a reprezentat metoda psiho-
terapeutica cea mai larg raspandita ~i cea mai valorizata, la ora actuala
in tarile Europei Occidentale, pre cum ~i in Statele Unite, se manifesta
tot mai mult tendinta de scurta durata, mai putin costisitoare ~i cu
rezultate evidente.
Autoarea, profesor universitar, cu peste 25 de ani de experienta,
psihoterapeut ~i psiholog specializat in optimizarea performantelor
umane, recunoscuta in tara ~i in strainatate, a publicat mai mult de
15 carti in domeniile hipnozei clinice, relaxarii, psihoterapiei cognitiv-
comportamentale ~i a autoreglarii psihice.
In carte sunt abordate terapiile analitice de scurta durata, tehnicile
terapeutice cognitiv-comportamentale, hipnoza moderna, precum ~i
metodele strategice utilizate in psihoterapia de familie.
Unele dintre metodele descrise de autoare se aplica in cabinetele
specializate de. psihoterapie, in timp ce altele pot fi utilizate personal,
sub forma de tehnici de management al stresului, de catre orice
persoana care dore~te sa fie mai sanatoasa ~i mai eficienta.
Cartea "Psihoterapii scurte" reprezintii 0 lecturii agreabilii, care
imbinii rigoarea ~i stilul academic cu aplicaliile practice ~i studiile de
eaz, tratate personal de autoare sau preluate din literatura de specialitate.
Lucrarea se adreseazii psihologilor, medicilor, studentilor la medicinii
~i psihologie, precum ~i tuturor eelor interesati sii se autoeunoascii ~i
sa se autoperfectioneze.
Prof. univ. dr. Mihai Epuran
eajdtoted 1
o PLEDOARIE PENlRUPSIHOTERAPIA DE SCURlA DURAlA
() psihoterapie eficienta trebuie sa fie scurta ~i preelsa
L a z a r u s ~i Fay (1990). 0 ~edinta de psihoterapie nu trebuie sa
contina teste inutile, metode redundante, pauze prelungite sau
discursuri nefo1ositoare. Aceasta nu inseamna ca terapeutul trebuie
sa omita deta1ii importante sau sa nu ap1ice 0 anumita tehnica doar
din dorinta de a scurta terapia (2 e i g ~i Gill i an, 1990, p. 37).
Reducerea duratei terapiei are 1a baza ~i ratiuni de ordin etic,
deoarece numai terapeutii 1ipsiti de profesionalism pot prelungi 1a
nesfar~it terapia, nerezo1vand cazu1 ~i creand dependente ale
pacientului.
Referindu-se la psihoterapia scurta, H 0 Yt (1989) subliniaza
faptul ca "scurt inseamna nu mai mult decat este necesar". Din
aceasta afirmatie putem trage concluzia ca nu putem stabili 0 durata
optima pentru psihoterapie; astfel, de pilda, 0 psihoterapie care a
durat ~ase 1uni, dar in care au avut loc doar doua ~edinte, poate fi
considerata mai scurta decat 0 terapie care a durat doua 1uni, cu
~edinte bisaptamanale ..
Coneeptu1 de psihoterapie scurta este de data relativ recenta,
deoarece pana nu demult, psihana1iza, a carei durata era in medie
de 2-3 ani, era considerata tehnica psihoterapeutica dominanta,
multe persoane avand chiar tendinta de a confunda psihanaliza eu
psihoterapia, in general.
Cu toate acestea, psihoterapia scurta a aparut pe terenu1
psihanalizei ~i a imbracat forma terapiilor dinamice de scurta durata.
Astazi, se includ in cadrul psihoterapii1or scurte ~i alte sisteme
terapeutice moderne, cum ar fi terapia ericksoniana, terapiile
Psihoterapii scurte
comportamentale, cogllltIve, terapia rational-emotiva, terapia
stratcgica sau terapia prin interventie paradoxala.
La z a r u s ~i Fay (1990) sunt de parere ca psihoterapia dc
lunga durata nu este numai incficienta, fiind lipsita de precizie ~i
insuficient focalizata, ci chiar nociva, deoareee intare~te imaginea
de sine patologicii a pacientului.
Aceia~i autori sustin ca un avantaj major al tcrapici scurte este
~i faptul ca, daca tcrapia nu da rezultatclc seontatc, macaI' se poate
afla aeest lueru mai dcvrcmc.
How a r d ~i My c r s (1987) subliniaza ca factorii care au tacut
posibila interventia de seurta durata incununata de sueces sunt:
abordarca terapeuticii foealizata pc problema;
abordarile pc principiilc Invatarii;
abordarca sistemicii In psihoterapie;
sucecsele rapidc obtinute prin intermediul interventiilor
farmacologiee.
Astfcl, de pilda, multe caricrc artistiee sau sportive au fost
distruse de traeul de scena, de~i subieetii 'urmasera programe
psihoterapeutiee Intinse pe luni sau ani, in timp ee alte persoane au
rczolvat aeeste probleme luand 0 singura doza de sub stante beta-
bloeante Inainte de a-~i juca rolul (B ran t i g a:n, B I' ant i g a n
~i J 0 s e ph, 1982).
CRITERIUL TEMPORAL iN PSIHOTERAPIA SCURTA
Psihotcrapia scurta poate impliea 0 singura ~edinta (B I 0 0 m ,
1981) sau poatc merge pana la 40-50 de ~edinte, eu 0 medic de 20.
Astfel, terapia rational-emotiva a lui E II is (1989) durcaza intre
5 ~i 50 de ~edinte, in timp ce Man n, Go I d man (1982) ~i
H 0 row i t z (1984) sunt de parcre ca numarul optim ar fi de
12 ~edinte de psihoterapie.
Well s (1982) considera ca daca 0 cura terapeutica este mai
lunga de 15 ~edinte, nu mai poate fi yorba de terapie scurta, in timp
ce multe organizatii de sanatate mintala din S.U.A., care luereaza
pc baza de asigurari, considcra ca psihoterapia trebuie sa dureze in
jur de 20 de ~edinte (L a z a r u s ~i Fay, 1990).
Psihoterapii scurte
In cazul psihoterapiei scurte se pune ~i problema duratei unei
~edinte de psihoterapie. Dadi initial se considera, pe baza experientei
psihanalitice, ca 0 ~edinta standard trebuie sa dureze 50 de minute,
la ora actuaHi exisHi ~i autori care se refera la ~edinte de 10-20 de
minute (G 0 u I din g ~i Go u I din g, 1979, Bar ton, 1965;
Dr e i b I a t ~i We a the rl y, 1965; K 0 e g I e r ~i Can non,
1966).
Adeptii psihoterapiei realizate intr-o singura ~edinta lucreaza, in
general, cu pacientulintre 90 ~i 120 de minute, de~i exista ~i uncle
variante de psihoterapie maraton, care constau intr-o singura ~edinta
care dureaza 10 ore (B ere n b au m, 1969).
Un alt factor temporal important 11rcprezinta ~i intervalul dintrc
~edintele de psihoterapie. Exista terapeuti care lucreaza de doua ori
pe saptamana, altii saptamana1 sau terapeuti care i~i intalncsc
pacientii 0 data la catcva luni. Din nefericire, acest factor cstc
reglat mai putin de obiectivele terapiei, cat de considerentc
economlce.
H a ley (1990) sustine ca pentru a practica 0 terapie de lunga
durata, terapeutul nu are nevoie de abilitati speciale, pcntru ca cl
invata timp de luni ~i ani de zile, pe pielca pacientului, prin incercarc
~i eroare, cum sa realizeze psihoterapia.
Mai mult, psihoterapia de lunga durata a aparut pentru ca
ter~peutii nu sunt capabili sa-~i vindece mai repede pacicntii.
In acela~i timp, se poate spune insa ca ~i unii psihotcrapeuti
specializati in terapie scurta nu sunt capabili sa-~i mentina pacientii
o perioada mai indelungata:
Unul dintre putinii terapeuti care a avut curajul sa discute deschis
maniera in care un terapeut poate impiedica un pacient sa sc duca
la altcineva a fost Milton Erickson (cit. Halley, 1990,
p. 3). Astfel, de pilda, acesta 11 asculta cu atentie pe pacientul-
client ~i apoi revenea astfel:
,,$tiu cat de greu iti este sa vorbe~ti despre asta; daca va trebui
s-o iei de la capat in alta parte, va fi ~i mai dureros pentru dumneata".
Durata psihoterapiei este deosebit de importanta pentru client,
iar in tarile occidentale, companiile de asigurari limiteaza aceasta
durata.
Deoarece psihoterapia reprezinta, in acela~i timp, 0 vocatie ~i 0
afacerc, este clar ca terapeutului ii convine sa ca~tige mai muIt
mentinand clientul in terapie un timp mai indelungat.
In acela~i timp, terapeutii specializati in demersuri de lunga
durata considera ca terapia lor este mai profunda ~i produce
modificari de durata la nivelul personalitatii clientilor, ill timp ce
terapia scurta arc un caracter superficial.
Drept raspuns, partizanii tcrapiei scurte subliniaza ca nu a fost
gasita nici 0 corelatie intre durata terapiei ~i succesul acesteia.
PcntI'u a ilustra faptul ca terapia de lunga durata nu este de cele
mai muIte ori eficientii, Hall e y (1990) relateaza urmatoarea
intamplare. EI se afla intr-un restaurant la Paris, unde a intiilnit un
cuplu cu care a intrat in yorba. Sotul a afirmat ca a urmat 0 terapie
analitica timp de 12 ani, iar sotia timp de 8 ani, ambii cu mai mnlte
~edinte pc saptamiina. H a 11e y le-a adresat intrebarea daca psiho-
terapia Ie-a rezolvat problemelc, la care sotii au riispuns firesc
"Bincinteles cii nu, altfel nu am fi continuat!".
Autorul i-a intrebat, in continuare, daca ar recomanda
psihotcrapia urmata ~i altor persoane, la care cei doi au raspuns:
"Desigur, toata lumea trebuie sa faca psihoterapie".
Am avut ~i in practica noastra un caz in care terapia de lunga
durata nu ~i-a dovedit utilitatea. Astfel, 0 tiinara studenOi la arte
plastice, suferind de agorafobie, s-a prezentat la cabinet pentru
ajutor, facand urmatoarea afirmatie:
"Am urmat trei ani de psihanaliziL Mi-a placut foarte mult, am
aflat multe despre mine ~i am inccput sa pictez mai matur, dar tot
nu pot sa merg singura pc strada".
Problema tinerci a fost rezolvata cu succes in 6 ~edinte de
hipnoterapie.
In ultimii 20 de ani s-au produs progrese remarcabile in domeniul
psihotcrapiei.
La ora actuala nu mai putcm vorbi de ciitiva psihoterapeuti care
se ocupa de ciitiva clicnti bogati, aflati in irnpas, psihoterapia devenind
aproape 0 industrie, in care lucreaza psihologi, psihiatri, asistenti
sociali sau psihopedagogi.
ExisHi, de asemenea, nenumarate ~coli de psihoterapie in afara
de psihanaliza, psihoterapie comportamentala cognitiva, rational-
emotiva, de familie, strategica, hipnoterapie non,directiva, consiliere
terapeutica etc.
Psihoterapia de scurta durata este mult mai solicitanta pentru
terapeut, acesta propunandu-~i un obiectiv concret ~i urmarind sa
obtina rezultate palpabile.
Astfel, de pilda, in cursul primului interviu, terapeutul trcbuie
sa depuna eforturi pentru a afla care este problcma pacientului ~i
pentru a gasi 0 metoda eficienta de interventie, acesta avand sarcina
de a formula problema ~i de a trasa pacientului sarcinile terapeutice.
A doua intalnire evidentiaza modul in care a reactionat subiectul
la instructiunile administrate de terapeut, terapeutul realizand
modifidiri Ia nivelul respectivelor instructiuni. In cursul celei de-a
treia ~edinte de psihoterapie sunt de a~teptat modificari pozitive in
comportamentul c1ientului, moment In care se mare~te intervalul
dintre ~edinte, iar terapeutul pome~te in cautarea unor noi pacienti.
Mai mult, In cadrul terapiei scurte, este necesara cunoa~terea
mai multor metode ~i tehnici de interventie, in timp ce terapia de
lunga durata are la baza doar 0 singura tehnica.
Psihoterapia de lunga durata pune accentul pe explicatii,
interpretarile reprezentand instrumentul terapeutic de baza, in timp
ce demersurile de scurta durata se axeaza pc instructiuni, avand un
caracter mai directiv.
Mai precis, terapia de lunga durata 11ajuta pe pacient sa inteleaga
In ce consta problema sa, 111 timp ce obiectivul terapiei scurte estc
solutionarea problemei.
Un aIt dezavantaj al terapiei de lunga durata consta In faptul cii
relatia transferentialii dintre pacient ~i terapeut se poate prelungi
foarte mult, unii devenind un fel de "toxicomani" ai psihoterapiei,
ace~tia avand tendinta de a transforma terapia intr-o "prietenie
platitii" .
Desigur, exista ~i situatii cand se recomanda 0 terapie de lunga
durata, ca In cazurile pacientilor re1ativ normali care doresc sa sc
autoperfectioneze, in cazul psihopatilor care au eomis acte antiso-
ciale ~i care trebuie sa se supuna psihoterapiei prin hoHirare
10
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
II
DEMERSUL PSIHOTERAPEUTIC CENTRAT PE REZOLVAREA DE PROBLEME
judecatoreasca (acqtia trebuie tinuti un timp mai indelungat sub
observatie, pentru a fi siguri ca fapta nu se va repeta), in cazul in
care este necesara ~tabilizarea unui cuplu sau a unei familii sau in
cazul unor familii unde unul din mcmbri este psihotic.
H a II e y (1990) este de parere ca plata terapeutului ar trebui sa
se faca nu aHHin functie de numarul de ~edinte, cat de rezultatul
terapiei, respectiv ameliorarea sau disparitia simptomului. 0 astfel
de abordare ar conduce la 0 mai buna pregatire a terapeutului ~i la ,
o mai clara focalizare a demersului psihoterapeutie in directia rezol-
varii problemelor pacientilor.
H 0 y t (1989) considera ca mesajul care se ascunde de fapt in
spatcle conceptului de psihoterapie scurta este urmatorul: "nu
pierdeti timpul; prindeti momentul potrivit pentru a actiona".
Centrarea pc rezolvarea de probleme ~i focalizarea demersului
tcrapeutic pentru a gasi solutia optima sunt binc ilustrate de modclul
strategic in psihoterapia de familie, model propus de S h a z e r ~i
colaboratorii sai din cadrul Centrului de Psihoterapie de Familie
din Milwankee, Wisconsin.
Modelul respectiv impIica 0 stransa relatie de colaborare dintre
client ~i terapeut, acordarea unei importante reduse detaliilor ~i
focalizarca pe acele comportamente pe care clientul Ie manifesta
deja ~i care au 0 conotatie pozitiva.
La z a r u s ~i Fay (1990) au pus, la randul lor, la punct un
sistem de psihoterapie scurta cuprinzand 12 ~edinte ~i care are
drept scop focalizarea demersului pentru remedierea principalclor
problemc pc care Ie prczinta clientul.
Pcntru a ilustra cficienta acestui demers, autorii prezinta un caz
in care psihoterapia a fost incununata de succes.
o fcmeic foarte agresiva, de 36 de ani, s-a prczentat la
psihoterapie pcntru urmiHoarelc probleme: "toti ma urasc, sotul
meu vrea sa divorteze, parintii ~i sora mea nu vorbese cu mine,
13
sunt pe calc sa-mi pierd serviciul, iar unica mea prietena s-a
mutat in aIt ora~ pentru a nu mai auzi de mine".
Clienta era foarte inteligenta, vioaie, activa ~i aproape simpatica,
de~i stilul ei interpersonal era dezastruos.
Ea s-a adresat terapeutului pe un ton rastit, amenintandu-I cu
degetul:
"Asculta, mai bine l-ai chema aici pe sotul meu ~i i-ai spune di
unele din lucrurile pe care Ie face ma calea pc nervi".
Cu permisiunea clientei, terapeutul a solicitat informatii in
legatura cu ea de la ceilalti terapeuti pe la care mai fusese ~i care
o etichetasedi "psihotica ~i periculoasa".
Unul dintre terapeuti (0 femeie) a relatat faptul ca la ultima
~edinta de psihoterapie, clienta a mu~cat-o ~i acesta a fost motivul
"terminarii terapiei".
InterogaHi fiind, clienta a oferit urmatoarea explicatie:
"La ~edinta respectiva de psihoterapie ma aflam impreuna cu sotul
meu, care fi'icea remarci nepotrivite la adresa mea, remarci pe care
terapeuta Ie tolera. M-am enervat ~i i-am dat sotului "un ghiont". Ca
sa intelegeti cum s-au desfa~urat lucrurile, trebuie sa va spun ea
sotul meu are "centura neagra" la karate, 1,90 m inaltime, 96
kilograme, in timp ce eu am 1,65 inaltime ~i 59 kg. Dna dr. N. a
sarit in picioare, a inceput sa strige ca dezaproba violenta fizica; m-
a apucat de brat ~i incercand sa ma imobilizeze, m-a zgariat. Atunci
am mu~cat-o!" (dupa L a z a r u s ~i Fay, 1990, p. 44).
In urma interviului clinic, terapeutul a ajuns la concluzia ca
pacienta nu este nici psihotica, nici periculo asa, ci doar ca s-a lasat
prinsa in cateva din capcanele interpersonale descrise de Fay
(1990), dintre care enumeram: a critica, a blama, a te autojustifica,
a acuza, a amenin!a, a dori sa ai totdeauna dreptate, a utiliza un
limbaj cu indirditura emo!ionala negativa, a da ordine cu prea
multa u~urinta, sfaturi ~i indrumari care nu iti sunt cerutc.
A~a cum am mai subliniat, clienta era inteligenta ~i avea 0 buna
capacitate de invatare, care a ajutat-o sa-~i insu~easca, in cele 12
~edinte de psihotcrapic, ni~te modalitati eficiente de a intra in rclatii
cu ceilalti. La sfar~itul terapiei, clienta a marturisit ca a devenit
chiar "populara".
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
12
ill
III
II
II
Psihoterapii scurte
15
PSIHOTERAPIILE ANALITICE DE SCURTA DURATA
?lee g g 1e (1990) sublinia faptul ca. insu~i F r e u d, in-
temeietorul psihanalizci, despre care ~tim cu to!ii ca are 0 durata
foarte indelungata, este ~i precursorul terapiilor scurte.
Astfel, in 1906, el I-a vindecat pc dirijorul B run 0 Wa 1t e r
de 0 paralizie a bra!ului drept in numai ~ase ~edin!e de psihoterapie,
iar compozitorul Gus t a v M a hIe r a fost vindecat de 0 tulburare
de dinamica sexuala intr-o singura :;;edinta de psihoterapie care a
durat 4.
Cu toate acestea, F r e u d a eonstatat faptul ca in cazul multor
pacienti, analiza dura mult timp, in uncle cazuri aceasta fiind
nelimitata.
Preocupat de durata curei psihanalitice, F r e u d a publicat spre
sfiir:;;itul vietii lucrarea "Analiza eLlfinal ,vi analiza fara sfdr~it"
(1937). Cu toate acestea, 0 cura psihanalitica nu poate dura la
nesfiir:;;it,problema terapiei ramanand inca l1erezolvata in psihanaliza
elasica.
F r cud (cit. Me g g 1e, 1990) a gasit 0 oarecare explicatie a
prelungirii excesive a curei psihanalitice chiar in faptul cii ajunsese
o personalitate recunoscuta, care avea succes.
La inceputul carierei sale, el trebuia sa lupte mai mult pentru a
convil1ge pe ceilalti in legiitura cu validitatea tratamentului
psihoterapeutic.
o data devenit celebru, pacien!ii doreau tot mai mult sa urmeze
terapia :;;ierau tot mai tentati sa mearga mai inprofunzime in ceea
cc prive:;;te sondarea incon:;;tientului, fapt ce a condus la apari!ia
analizelor interminabile.
Aflat in acest punct, F r e u d trebuia sa-i convinga pe pacicnti
nu sa urmeze psihoterapia, ci sa incheie cura psihoterapeutica.
La sfar~itul carierei sale, S i g m un d F r e u d marturise~tc
faptul ca de mai multe ori a mcut incercarea eroica de a fixa un
termen pentru terminarea psihoterapiei. Incercand acest lucru, el nu
mcea altceva decat sa for!eze rezisten!ele pacientului. De~i nu gasca
nici 0 acoperire teoretica pentru acest demers, F r e u d a constatat
ca, in unele cazuri, fixarea unui termen limita conduce la 0 vindecare
cu efecte durabile.
Aceasta constatare a devenit 0 banalitate pentru terapeu!ii
specializa!i in demersuri de scurta durata, care ~tiu ca fixarea unci
limite de timp reprezinHi un puternic factor motivator pentru pacient.
In loc sa-:;;i concentreze aten!ia asupra gasirii unei explicatii
teoretice care sa. stea la baza respectivei constaHiri, F r e u d s-a
preocupat de studiul motive lor care contribuie la prelungirea curei
psihanalitice.
Astfel, in loc sa-:;;i puna intrebarea "cum sa terminam 0
psihoterapie?", el se intreba "de ce nu reu~im sa incheiem 0 cura
psihanalitica?" (M egg Ie, 1990), trecand in revista obstacolele
care stau in fa!a indeplinirii obiectivului terapiei, obstacole pe care
Ie considera insurmontabile.
Aceste obstacole sunt urmatoarele (dupa M egg 1e, 1990,
p.43):
1. Destinul. F r e u d considera ca insa~i conditia umana
reprezinta un obstacol in calea psihanalizei. Asdel, fiii lui Adam
trebuie sa munceasca din greu, sufera ~i mor, iar fiiccle Evei nasc
in dureri.
Din acest motiv, orice psihoterapie, indiferent cat de valoroasa
ar fi, nu poate rezolva toate problemele omenirii.
2. Coneeptele teoretiee ale psihanalizei, denumite de F r e Lld
prin termenul de "metapsihologie". Conform interpretarii
psihanalizei, cura psihoterapeuticii nu se poate incheia atunci cand
anumi!i factori de natura cantitativa se impotrivesc vindecarii: for!a
pulsiunilor instinctive, violenta psihotraumelor suferite, puterea
mecanismelor de aparare ale ego-ului.
3. Raportul dintre tendinlele instinctive ~i forla ego-ului. In
cazul in care pacientul arc un ego slab, psihanaliza poate e~ua.
Astfcl, exista anumite perioade de viata, cand tendintele instinctive
sunt dcosebit de puternice, ca, de pi Ida, in adolescenta, ~i este
nevoie de un ego foarte puternic pentru a Ie stapani.
4. Violenla psihotraumelor. Acestea pot sa fie atat de puternice
in plan real incat depa~esc posibilitatile oricarei interventii
terapeutice, mai ales daca subiectul are ~i un ego slab.
Trebuie subliniat ca, pana in momentul in care a rucut respectivele
afirmati i, F r e u d subestima psihotraumele reale, acordand 0
atentie deosebita fantasmelor de natura incon~ticnta.
in acela~i timp, cl a fost nevoit sa recunoasca faptul ea psihanaliza
da rezultate mai bune atunci cand stresul la carc a fost supus
subiectul este real ~i nu imaginar.
Astfel, este mai u~or de tratat 0 persoana care a fost agresata
sexual in eopilarie, decat 0 isterica.
5. Mecanismele de aparare ale ego-ului. Ego-ul copilului a
invatat sa eonsidere revendicarile pulsionale ale id-ului (in-
con~tientului) ca reprezentand amenintari impotriva carora trebuic
sa sc apere construind mecanisme defensive de natura incon~tienta.
Daca sunt prea puternice, aceste mecanisme de aparare modifica
chiar structura ego-ului, retragandu-i disponibilitatile adaptative ~i
rucandu-l inaccesibil interventiei terapeutice.
Ego-ul va reaqiona la orice posibilitate de schimbare, abordand
vindecarea ca pc 0 noua amenintare.
Dinacest motiv, analistul, dupa ce I-a ajutat pc pacient sa rcaduca
incon~tiinta continuturi de natura incon~tienta, ar trebui sa se ocupe
de intarirea cgo-ului, pentru a evita punerea in aqiune a
rilecanismelor defensive eare pot bloca psihanaliza. Va urma 0 noua
abordare a id-ului (incon~tientului), ~i apoi 0 noua tentativa de
analiza a ego-ului. Acest demel's este insa epuizant pentru
psihanalist, mecanismele de aparare prea puterniee putand avea
ca~tig de cauza.
6. Existenla instinctului morlii (thanato!. In zonelc incon~tiente
IlUsala~luie~te numai libido-ul, instinct al vietii, ci ~i forte distruc-
tive, indreptate in directia disolutiei fiintei umane. Acestea sunt denu-
mite de F I' e u d prin termenul de "thanatos" sau instinct al mortii.
F I' e u d este de parere ca atunci cand pacientul opune rezistcIlta
Ia vindecare sau se simte chiar mai rau, este pus in actiunc accst
instinct, care a depa~it in intensitate instinctul vietii (Eros).
7. Particularitajile personalitajii analistului. Un aIt factor care
contribuie Ia prelungirea curei psihanalitice 11reprezinta "Ilevroza
psihoterapeutuIui" .
Cand rezistentele pacientului interactioneaza cu cele ale
terapeutuIui, psihoterapia nu mai poate inregistra progrese ~i, din
acest motiv, F I' e u d considera ca este necesara analiza personala
a terapeutului.
Trecand in revista aceste obstacole, F I' e u d considera ca singura
solutie a problemei duratei curci terapeutice este una de natura
intuitiva, aeeasta putand fi rezolvata in plan practic.
San dol' Fer e n e z i, unul din diseipolii lui F r e u d, a
intreprins 0 serie. de eercetari menite sa conduca Ia scurtarea duratei
psihoterapiei, subliniind faptul ca psihanalistul ar putea fi mai activ
in timpul demersului terapeutic. Astfel, a luat na~tere "psihanaliza
activa", care, conform principiilor freudiene este antipsihanaliza,
pentru ea nu permite asociatiilor libere sa se deruleze spontan,
conform dinamicii vietii psihice a pacientului. Mai mult,
psihoterapeutul nu-~i mai pastreaza neutralitatea, ci 11bulverscaza
pc pacient, silindu-l sa asocieze cat mai repede ~i sa ajunga la
esenta problemei.
Fer e n c z i este de parere ca atunci cand pacientul nu exprima
acele fantezii pc care terapeutul crede ca ar trebui sa Ie exprimc,
acesta din urma trebuie sa Ie provoace. De asemenea, autoruI
eonsidera ca pacientii care vorbesc despre psihotraumele copilarici,
chiar Ie-au trait cu adevarat ~i ca nu este yorba doar de exprimarea
simbolica a unor dorinte de natura incon~tienta. Mai mult,
psihotraumele actuale au un rol important in structurarea tulburarii
nevrotice ~i, din acest motiv, ele trebuie luate in considerare de
catre psihanalist.
Alte particularitati ale demersului psihoterapeutic al lui
Fer e n c z i constau din stabilirea relativ rapida a termenului dc
16
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
17
incheiere a curci psihanalitiee, astfel incat subiectul sa ~tie ca arc
la dispozitie un timp limitat, pre cum ~i in aeordarea unci afectiuni
reale pacientului, autorul abandonand raceala caracteristica
psihanalizei c1asice.
o t toR a n k estc un alt psihanalist disident. Acest autor
considera ca traumatismul sufcrit de copil la na~tere are 0 importanta
mai mare in cvolutia psihica a adultului, comparativ cu complexul
lui Ocdip. Autorul subJiniaza ca suferinta psihica a adultului este
in mare masura provocata de parasirea pantecelui matern, angoasa
~i conflictele tdiite de subiect avi'llld la baza separarea.
Drcpt consecinta, psihoterapcutul se substituie mamci, ghideaza
timp de noua luni pacientul ~i apoi se separa de acesta, aduci'llld pc
lumc un nou "copil", mai cchilibrat.
In anul 1922, Ran k ~i F c I' e n c z i publica 0 lucrare comuna,
denumita "Dezvoltarea psihanalizei ", luerare in care se aduc eritici
psihanalizei c1asice.
M egg I e (J 990) estc de parcrc ca in accasta lucrare se afla
germencJc viitoarelor psihoterapii de seurta durata, autorii respeetivi
adresandu-se astfel psihanaJi~tilor ortodoe~i: "Reflectati prea mult,
nu va ocupati de paeientul rcal ~i inlocuiti demersul terapeutic cu
teoria. Important este ca pacientul sa traiasca cu adcvarat, sa realizeze
expcriente sub indrumarea terapcutului ~i nu sa ~titi, daca este vorba
dc un transfer, de 0 abreactie (descarearea emotionaHi) sau de un
proces de inteleetualizare. Va folositi de pacienti pentru a analiza
ratiunile care v-au impins sa alegeti aceasta meserie, in loc sa fiti
preocupati de a-i elibera de suferinta. SimpJificati, scurtati ~i nu va
mai contemplati propriul ombilic" (p. 37, cit. M c g g Ie, 1990).
o data desprins de sub influenta lui F I' e u d, Ran k va reveni
]a prcocuparilc sale filosofice din tinerete, feluand Icctura operelor
lui N i c t z s c he, S c hop en h au e I' ~i D a r win.
Psihanaliza elaborata de el va fi centrata in jurul conceptului de
vointa, psihoterapia reprezenti'llld un pioces de confruntare intre
vointa terapeutului ~i cea a pacientului, succesul curci fiind asigurat
atunci cand acesta din urma reu~e~te sa-~i mobiJizeze vointa proprie.
Vointa pacientului trebuie redirectionata, de la aspectcle destructive
producatoare de nevroza, spre aspectele creatoare ~i integratoare
ale psihicului sau, autorul avand incredere in tendintele pozitive
ale ego-ului.
Pornind de la ideile lui Ran k , toate terapiile anaJitice de scurta
durata au inceput sa acorde 0 atentie deosebita motivatiei pacientului
pentru terapie.
Wi I h elm Rei c h , medic sexolog, i~i incepe ~i el cariera ca
psihanalist, dar abandoneaza rapid metodele freudiene, pe care Ic
considera prea lungi ~i lipsite de rezultat.
EI subliniaza faptul ca procesul de con~tientizare a conflictelor
incon~tiente nu conduce in mod automat la vindecare, cOl1siderand
psihanaliza un demel'S de lux, potrivit doar pentru oamenii bogati.
Rei c h era de parere ca mizeria sociala care conduce a la violuri,
incesturi sau sinucideri reprezinta 0 cauza tot atat de importanta a
instalarii tulburarilor nevrotice, ca ~i conflictelc din mica copilaric.
F r cud era de parere ca refularea pulsiunilor de natura scxuala
este indispensabila pentru constituirea unei lumi civilizatc,
dezvoltarii ~tiintelor, artelor ~i filosofiei. Tendintele ineon~ticl1te,
inacceptabile sunt astfel sublimate, energia speeifica acestora fiind
orientata spre obiective mai nobile.
In dezaeord cu F I' e u d , Rei c h considera ca in realitate
conditiile de viata ii frustreaza pe oamenii saraei de un minimum
de satisfa<;tie pulsionala. Aceasta frustratie Ie sadice~te capacitati Ie
sexuale, profesionale ~i sociale. Autorul este de parere ca trairea
plenara a sexualWitii genitale conduce la fericire ~i la 0 vcritabila
civilizatie, refularea sexuala neavand alt 1'01 decat cel de a proteja
societatea capitalista.
Om de cultura de orientare comunista, Rei c h afirma ca
sexualitatea reprezinta a problema poJitica pc care partidele ar trebui
s-oaiba in vedere in cadrul programelor lor.
E! este unul din pionierii planificarii familiale, al igienei sexuale,
a libertatii avortului ~i metodelor contraceptive.
Aceste idei 11 fac sa fie ostracizat de catre psihanali~ti.
Preocupat de durata psihoterapiei, Rei c h se intereseaza de
sexualitatea reala a pacientilor sai, pre cum ~i de tensiunile musculare
din diverse zone ale corpului, ajungand la concluzia ca exista 0
interrelatie intre localizarea tensiunilor musculare ~i tipul de
18 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
19
\'
tulburare psihica, trupul reprezentand oglinda conflictelor psihice
ale subiectului. Astfel, zona in care se observa incordarea musculara
ne da indicatii in legatura cu natura refularii (incordarea din zona
bazinului ne da indicatii in legatura eu existcnta unei refulari a
sexualitatii gcnitale). Mai tarziu, Rei c h a pus la punct un sistem
de cxercitii fizice care vor fi ulterior preluate ~i dezvoltate de adeptii
tehnicilor bioenergetice.
Autol'lll, inf1uentat sc pare de uncle teorii cu caracter ezoteric,
considera contractiile ~i relaxarile diferitclor gl'llpe musculare ca
fiind expresia unci energii cosmice, pc care 0 denumea "orgon" ~i
care pcnetreaza organismul, il conectcaza la sol ~i se raspande~te
in univcrs. Unitatea de baza a acestei energii cste denumita de
R c i c h "bion".
Libera circulatie a energiilor in organism inseamna sanatate, in
timp ce blocarea acestora, datorita supraincordarilor musculare
conduce la nevroza.
Tehnica psihoterapeutica utilizata de el consta din relaxarea
zonelor musculare care blocheaza libera circulatie a energiilor din
interiol'lll corpului uman.
In anull946, doi autori americani, Alexander ~i French,
publica 0 lucrare consacrata terapiei analitice de scurta durata:
"Terapia psihanalitica: principii ~'i aplicafii ", lucrare in cadl'lll
carcia se regasesc criticile majore aduse psihanalizei clasice: prea
multc interpretari intelectualiste ~i insuficienta atentie aeordata
pacientului real.
Mai mult, autorii sunt de parere ca durata eurei psihanalitice nu
coreleaza nici cu profunzimea, nici cu eficienta aeesteia. Terapeutul
poate actiona in profullzimea psihismului paeientului, eeea ce
conteaza, fiind intensitatea incarcaturii emotionale a ~edintelor de
psihoterapie. Atunci cand pacientul retraie~te intens 0 seena din
copilarie in timpul ~edin!ei de psihoterapie, el va primi un raspt'ms
din partea terapeutului care nu este parintele sau, ei 0 persoana
egala. Din aeest motiv, pacientul se va confl'llnta euo alta reactie
, ,
decat aceea eu care s-a confl'llntat in eopilarie ~i pc baza eareia
s-au structurat anumite clemente ale personalitatii sale.
MODELUl PSIHOTERAPEUTI( Al LUI PETER SIFNEOS (1972; 1981)
Profesor de psihiatrie la Universitatea Harvard, S i fn e 0 s a
beneficiat de cuceririle nozografiei psihiatrice mod erne, bazandu-sc
pc notiunile specifice Manualului Diagnostic ~i Statistic al Asociatici.
Psihiatrilor Americani (D.S.M. III), precum ~i pc cuceririle
farmacoterapiei.
21 Psihoterapii scurte
A I e x and e r nu neaga faptul ca pacientul transfera asupra
terapeutului anumite senti mente destinate de fapt unor figuri
parentale. Acest transfer serve~te la crearea unci interrelatii dintre
pacient ~i terapeut, interrelatie care ereeaza 0 ambianta prop ice
pentru retrairea unar experiente trecute, pacientul remardlnd cii nu
se af1a in fata tatalui. In felul acesta, pacientul i~i poate eorccta
atitudinile rigide ~i anaeronice, ego-ul sau devenind mai suplu.
Abardata in acest mod, terapia devine 0 experienta emotional a
cu earacter eoreetiv ~i nu atat 0 tehniea de sondare a ineon~tientului
pentru dezgroparea unor tendinte refulate.
Astfel, A I e x and e r va acorda mai multa atentie intcractiunii
terapeut - paeient, in detrimentul analizei propriu-zise.
Terapeutul eentrat pe aeeasta orielltare adopta 0 atitudinc mai
activa. El este 0 persoana concreta, eare intervine in diseutie,
ineurajeaza sau se opune pacientului, utilizand, dupa caz, psihanaliza
clasica sau abordarile directe.
A I e x and e r insista, de asemenea, asupra abordarii ncyoilor
reale ale subiectului, iar daea relatia transferentiala nu era
satisfiicatoare pentru demersul terapeutie, autorul sugera pacicntului
sa traiasca noiexperiente de viata: sa divorteze, sa schimbe serviciul,
loeuinta etc.
lata ce aduce nou terapia propusa de Ale x and e r Me g g Ie,
1990, p. 46:
interaetiunea reala ~i comuniearea dintre terapeut ~i paeicnt;
luarca in eonsidcratie a mediului real de viata in care se mi~cii
paeientul;
elaborarea unui plan tactie dupa eare sa se conduea terapia.
Psihoterapii scurte
20
Conceptul central al sistemului sail psihoterapcutic este eel de
"criza emotionala".
Autorul eonsidera ca noi toti travers am pc pareursul vietii noastre
o serie de crize emotionalc pc care Ie rezolvam. Un numar limitat
de persoane au nevoie de un psihoterapeut pentru a-i ajuta sa
depa$easca aceste crize.
Fiecare individ reactioneaza in mod diferit la aeelca$i evenimentc
de viata, avand 0 structura psihica $i 0 istorie personala diferite.
o criza psihologica se constituie dupa modclul unci reactii
chi mice, pentru formarea ei fiind necesare mai multe sub stante in
proportii diferite, catalizatori.
Exista situatii stresante evidente pentru toata lumea, cum ar fi
razboaiele, catastrofele naturale sau aceidentale, in timp ee altele
trec neobservate, putand parea chiar benefice, ca de pi Ida, 0
promovare in plan profcsional, care i'l face pc subiectul in cauza sa
se simta depa$it de evenimente.
Persoana in cauza va trai 0 stare de furie, depresie sau anxietate.
Acestc stari afective negative sc intensifica, semnaland individului
faptul ca ceva nu este in regula eu el. Astfel, subiectul intra in ceca
ce autorul nume$te eriza emotionala. Acesta fie va depa$i eriza,
reaction and de 0 maniera adaptativa $i devenind mai matur, fie,
dimpotriva, nu reu$e$te $i recurge la un model de comportament
dczadaptativ, cand simptomele se agravcaza, oferindu-i 0 solutie
provizorie la problema sa. Daea nici a$a criza nu cste rezolvata,
simptomele se VOl' fixa, conducand la cristalizarea unci nevroze
structurale.
S i f n e 0 s (1972) este de parere ca acest concept de criza
emotionala explica ~ntreaga psihopatologie. Interventiile psiho-
tcrapeutice de scurta durata realizate in plina criza emotionala previn
structurarea nevrozei, daca pacientul va solicita sprijin in momentul
respectiv.
Solicitarea sprijinului este determinata fie de factori precipitatori
accidentali (sfatul unui prieten, 0 tentativa de suicid), dar, mai
frecvent, de prezenta anxietatii puternice de care pacientul dore$te
sa sc elibereze.
Autorul considera di anxietatea putcrnica reprezinta, in acela$i
timp, 0 motivatie puternidi de a iC$i din criza.
S i f n e 0 s considera di prognosticul este mai favorabil atunci
cand pacientul prezinta 0 varietate de simptome (eand depresie,
cand anxietate, cand irascibilitate), decat atunci cand un subiect sc
cramponeaza in mod rigid de 0 singura modalitate dezadaptativa de
a face fata stresului. Pacientul care i~i "alege" mai multe tipuri de
simptome manifesta un eomportament mai creativ ~i, a$a cum a
gasit solutii dezadaptative la problemele sale, el va fi capabil sa
descopere ~i unele cu caracter adaptativ.
De asemenea, prognosticul va fi mai bun in cazul in care subiectul
gase~te resursele adaptative in el insu~i $i nu in imprejudiri
exterioare.
Autol'lll utilizeaza $i conceptele psihologiei cognitive de
"dependenta de camp" ~i "focalizare interna sau externa".
Unii dintre pacienti sunt mai fragili psihic comparativ cu a1tii,
datorita unor cauze de natura biologica, genetica sau datorita unci
dezvoltari afective perturbate de un mediu neprielnic. Pentru acqti
subiecti, pe care cel mai mic stres ii dezorganizeaza, este indicata
o tehnica bazata pe asigurare psihologica $i suport afectiv.
Incurajandu-i, terapeutul va incerca sa-i ajute sa descoperc
cauzele psihologice care stau la baza simptomelor lor, daca ei sunt
capabili sa inteleaga natura psihidi a problemelor lor, doresc sa
colaboreze cu terapeutul $i pastreaza un minimum de adaptarc
sociala.
In cazul acestor pacienti se aplica psihoterapia anxiolitica dc
scurta durata, care dureaza de la doua luni pana la un an.
Exista insa $i pacienti care nu indeplinesc nici macaI' conditiile
meJitionate $i care sunt prea perturbati, izolati, dezadaptati, incapabili
sa inteleaga sensul unei psihoterapii. In astfel de situatii, terapeutul
trebuie sa se multumeasdi doar cu acordarea unui sprijin pentru
depa~irea situatiei de criza, sprijin care va dura intre una $i doua
luni.
AJti pacienti au nevoie sa fie sustinuti pe parcursul intregii lor
vieti sau macaI' pe perioade lungi de timp ~i care au nevoie de
22
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
23
psihoterapie anxiolitica pe termen lung, situatie in care este necesara
spitalizarea ~i administrarea unui tratament psihiatric.
Terapeutul asigura in permanenta pe pacient, furnizandu-i
acestuia sfaturi, luand deciziile in locullui, evidentiind obiectivele
ter~piei, precum ~i modalitatile concrete de atingere a acestora.
In acela~i timp, terapeutul examineaza impreuna cu pacientul
desta~urarea crizei emotionale a acestuia, adresand intrebari de genul
urmator:
"Este acest eveniment previzibil?"
"Care sunt sentimentele pc care Ie-a declan~at in dvs?"
Apoi, pacientul este pregatit pentru a infrunta viitorul, primind
instructiuni de genul urmator:
"Am analizat impreuna ce ar fi trebuit sa faceti in situatia care
a trecut. lnevitabil va yeti mai intalni in viitor cu alte situatii
ncprcvazute la care yeti aplica cele invatate impreuna in cursul
terapiei. lmaginati-va acum 0 situatie neprevazuta ~i cautati sa va
vizualizati, actionand intr-o manicra adaptativa".
Terapia scurta prin provocarea anxieta{ii (S if n e 0 s, 1972).
Exista ~i alte categorii de pacienti care, de~i pc moment sunt blocati
de actiunea stresului, dau dovada de 0 mai mare forta a ego-ului.
Acc~tia fac de obicei fata situatiilor neprevazute ale existentei.
Acuzele lor sunt specifice, la fel ca ~i problemele lor emotionalc.
Anxietatea lor este puternica, dar nu-i dezorganizeaza total.
In aceste situatii, terapeutul poate sa-~i propuna obiective mai
ambitioase ~i sa se foloseasca de energia produsa de anxietate pentru
a-i ajuta pc acqti pacienti sa-~i depa~easca criza emotion ala. Acest
lllcru se realizeaza prin intermediul "terapiei scurte cu provocare
de anxictate", care dureaza de la doua la douasprezece luni (in
medic intrc 3 ~i 5 luni).
Alltorul a pus la punct ~i 0 varianta ultraprescurtata denumita
"interventie de criza" ~i care dureaza doua luni.
In cadrul acestui demers psihoterapeutic, terapeutul va ataca
frontal reactiile dezadaptative ale clientului, reactii care stau la
baza formarii simptomelor, precum ~i "solutiile" rigide adoptate de
acesta in trecut pentru a-~i rezolva problemele. Aceasta abordare
directa are un caracter anxiogen.
Ulterior, terapeutul se va eomporta ca un pedagog, explicandu-i
pacientului de ce masurile pe care le-a luat anterior, pentru a depa~i
criza, au dat un rezultat contrar. In continuare, pacientul este invatat
sa anticipeze situatiile viitoare care ar putea genera dificultati
similare eu cele care au aqionat in situatia prezenta.
S i fn e 0 s (cit. Me g g 1e, 1990, p. 49) a elaborat de fapt doua
modele psihoterapeutice, unul anxiolitic, iar celiilalt anxiogcn,
ambele putand avea 0 durata lunga, scurta sau foarte scurta.
Trebuie subliniat faptul ca provocarea sau calmarea anxietatii
reprezinta doua demersuri opuse, care se adreseaza unor categorii
diferite de populatie. Astfel, dad terapeutul, supraestimand forta
ego-ului clientului sau, il abordeaza frontal, acesta va suferi 0 cadere
psihica. In acela~i timp, daca acesta va subestima forta pacientului
~i 11sustine afectiv, acesta se va refugia in starea patologica datorita
prezcntei beneficiului secundar de a fi protejat de catre psiho-
terapeut.
Din acest motiv, autorul propune 0 selectie foarte riguroasa a
pacientilor care pot suporta psihoterapia provocatoare de anxietate.
Cei care nu intrunesc aceste criterii vor beneficia de psihoterapia
anxiolitica.
Criteriile de selectie implica nivelul inteligentei, abilitatilc
sociale, precum ~i capacitatea pacientului de a percepe fenomcnclc
psihologice. Acesta trebuie sa fie capabil sa enunte un simptom
central, care sa reprezinte un fel de axa pc care se va construi
demersul terapeutic de scurta durata. Mai mult, acesta va trebui sa
fie puternic motivat de a-~i depa~i situatia de criza printr-un efort
personal de autoexplorare ~i comprehensiune a propriilor salc
probleme.
o data selectionat, pacientul va fi supus unui demers psiho-
pedagogic, in cadrul caruia acestuia i se explica faptul ca in spatclc
problemei sau simptomului sau principal se ascund conflictc
emotionale mai vechi, pc care trebuie sa Ie con~tientizeze, pentru
a deveni mai obiectiv in raport cu propria persoana. Se alcatuie~tc
apoi in detaliu istoria vietii pacientului, istorie care esty tradusa in
conceptelepsihopatologiei freudiene.
24
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
25
In urma confruntarii dintre simptomul dominant, istoria vietii
subiectului ~i teoria psihanalitica, se na~te in mintea terapeutului 0
ipoteza cu privire la natura posibila a conflictului incon~tient al
pacicntului.
o data stabilita ipoteza psihodinamica, este momentul sa inceapa
tcrapia. La inceputul tratamentului, pacicntul este entuziasmat de
dcfinirca problemei, definire la care participa aetiv, il apreeiaza
foarte mult pc psihoterapeut, pc care il considera inteligent ~i i~i
pune mari sperante in psihoterapie. Psihoterapeutul va exploata
imediat aceste sentimente.
Devenind sigur de faptul ca pacientul este bine ancorat in
procesul psihoterapeutic ~i bine fixat asupra terapeutului, aeesta
din urma i1 va ataea frontal, punand () seric dc intrebari care se
adreseaza direct procesului conflictual. In cazul in care psiho-
tcrapeutul a nimcrit tinta, pacientul devine din ce in ce mai anxios.
In caz contrar, terapeutul va rcpeta demcrsul pana cand anxietatea
pacientului va crc~te, elemente1c conflictualc vor fi agitate, pana
cand acestea vor patrunde in con~tiinta subicctului. Apoi, terapeutul
11va confrunta pe pacient cu rcactiilc sale emotionalc, subliniind
caracterul lor irational ~i repetitiv, precum ~i relatia dintre acestc
trairi afective ~i interactiunile cu figurile parentale din copiHirie.
Astfel, la subiect se va produce ."insight" -ul, care implidi 0
iluminare, atat in plan intelectual, cat ~i in plan afectiv, subiectul
ajungand la convingerea clara ~i profunda ca a intcles natura
tulburarii sale. Rezolvarea problemei provoaca puternice sentimente
de satisfactie ~i de eliberare emotionala.
In finalul terapiei, psihoterapeutul va fi tentat de a sonda, in
continuarc, profunzimile incon~tientului subiectului, dar va rezista
acestei tentatii, deoarece este yorba de un demers de scurta durata,
cu obiective limitate. In acela~i timp, el va ajuta pacientul sa
vcrbalizeze scntimentele pe care Ie incearca (sentimente pozitive
amestecatecu sentimente de abandon), explidindu-i acestuia ca
ccea cc a invatat in timpul psihoterapiei ii va servi pentm a deveni
propriul sau psihoterapeut in cursul altor incerciiri ale victii, pentm
ca in acest moment el ~tie cum sa rezolve 0 criza emotionala.
Me g g 1e (1990) face cateva observatii cu pnVlrc la modelul
terapeutic propus de S i f n e 0 s :
Este evident faptul cii seIcctia pacientilor nu estc inutila, pacientii
trebuind sa dea dovada de 0 anumita forta a ego-ului ~i sa nu aiba
tulburari de personalitate. In aeela~i timp, terapeutul trebuie sa
con~tientizeze in cursu 1 analizei personale tendintele sale sadice,
pentm ca, altfel, demersul psihoterapeutic se va transforma intr-o
lupta ..
S i fn e 0 s (1972) insista asupra aspectului edueativ al terapiei
propuse de el. Aceasta se desfa~oara sub forma unui dialog
"socratic", in cadml ciiruia pacientul se autodezvaluie treptat.
Modelul psihopedagogic va avea tendinta de a inlocui tot mai mult
modelul medical, in majoritatea demersurilor psihoterapeutice de
scurta durata.
"Insight"-ul (iluminarea) la care trebuie sa ajunga pacientul nu
are doar un caracter eminamente inteleetual, ci ~i emotional.
Subiectul s-a eliberat de conflicte pentm ca a inteles cauzele acestora
~i pentm cii traie~te sentimentul ca aeeasta intylegere are un caracter
real.
Incheierea terapiei, propunand pacientului sa devina proprilll
sau psihoterapeut, este specifica terapiilor de scurta durata. Astfel,
de pi Ida, un hipnoterapeut va putea termina terapia propunand
pacientilor sa practice auto-hipnoza.
Ajutandu-i pe pacienti sa depa~easca 0 eriza cxistentiala,
psihoterapia propusa de S i fn eo s va avea, prin contaminare, efecte
benefice ~i in aIte sfere ale vietii ~i activitatii acestora.
Examinand rezuItatele sistemului sau psihoterapeutic, S i f n c 0 s
subliniaza faptul ca aeesta are efecte moderate asupra simptomelor,
dar produce modificari psihodinamice de mai mare profunzime.
Automl subliniaza ca unii pacienti, dupa ce au incheiat terapia,. nu
"doresc" sa abandoneze in totalitate simptomelc lor, pc carc lc
considera ca pe 0 solutie de viata, preferand sa Ie tina cumva in
rezerva.
. Multi pacienti, la care demersul psihoterapeutic a reu~it, afirma
faptul cii au senzatia ca s-au nascut a doua oara. Acest lucru nu
inseamna aItceva decat ca a fost creat cadml propice, in care clientlll
26 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
27
Psiholerapii sowle
i~i poate mobiliza mai U$or disponibilitatilc creativc latcnte ale
incon$tientului, a$a cum subliniau, mai tarziu, psihoterapcutii dc
orientare ericksoniana.
ALTE SISTEME PSIHOTERAPEUTICE ANALlTlCE DE SCURTA DURATA
Toate acestea au in comun 0 abordarc psihodinamica a bolii
psihicc. Astfel, tcrapcutul va cauta in spatele simptomelor
pacientului un conflict de natura incon$ticnta asupra caruia sa
focal izcze demcrsul psihoterapeutic. Tcrapeutul i~i stabi1c$te ipoteza
utilizand 0 grila conceptuala psihanalitica $i, aceasta 0 data stabilita,
cl va construi planul de desta$urare al demersului terapeutic.
Tipurile de conflicte asupra carora se ecntreaza tcrapia difera de
la autor la autor.
Astfel, K u r t L c win interprcteaza totul prin prisma
conceptelor de culpabilitatc ~i masochism, Man n prin intermediul
conllictelor de separare = individuare, iar D a van 10 a se eentreaza
doar asupra complexului Oedip. Exista insa $i autori care I$i impun
mai putine limite, abordand confliete diverse.
Durata psihoterapiei variaza $i ea, unii terapeuti fixand dinainte
un termen limita, iar altii stabilindu-l pc pal"curs. Dc pilda, Man n
considcra ca sunt necesare 12 ~edinte de psihoterapie, iar
D a van I 0 0, 20.
In acc1a$i timp, psihanali$tii de orientare mai progresista sunt
mai activi ~i intervin mai mult In cadrul interactiunii cu paeientuI,
renuntandla regula "de fier" a ncutralitatii $i a asociatiilor libere.
Pacientul nu mai estc liber sa vorbeasca despre tot ce-i trece prin
cap, tara control, ci este readus de ditre terapeut la problema
ccntrala, Indata ce tinde sa divagheze.
Pozitia clasica in care pacientul este Intins pc canapea $i
tcrapeutul se afla In spatele lui tindc tot mai mult sa fie inlocuita,
in cadrul terapiilor analitiee scurte, cu pozitia fata In fata, care
favorizeaza interactiunea activa dintre pacient $i terapeut.
PSIHOTERAPIILE COMPORTAMENTALE ~I COGNITIVE
;4'bordarea eomportamentalista in psihotcrapie Ineepe 0 data
eu Wa t s ~ n (1925), care a provoeat, pentru prima oara In mod
de~iberat 0 reaetie de teama la un copil de cateva luni In prczcnta qnui $obolan alb, asoeiind prezentarea animalului cu un zgomot
puternic. La putin timp, copiluI a inceput sa se teama de alte animale
eu blana $i chiar de obiecte din plu$.
Cativa ani mai tarziu, Mar y C o.v e r Jon e s, 0 eleva a lui
Wa t son, a reu$it, dimpotriva, sa vindece un copil de 2 ani ~i
jumatate de 0 fobie de animale miei, prin exemplul personal ~i prin
apropierea gradata de copil a unui iepure aIb pana cand acesta a
reu$it sa-l atinga $i sa se joace cu el. Aeesta este, de fapt, principiul
deconditionarii, specific psihoterapiei comportamentale.
. Pornind de la aceste date, psihologii comportamentali$ti sustin
afirmatia ca anxietatea nu are la baza conflicte incol1$tiente, ascunse,
ci reprezinHi doar 0 teama conditionata. Nevroza devine In conceptia
aeestor autori 0 modalitate de reaetie invatata.
Dupa numeroase studii experimentale ale multor cercetatori,
studii realizate pe animale, apare In 1952 $i 0 lucrarc de psihotcrapie
. comportamentala, apartinand lui E y s c n c k, lucrare In care accsta
sustine ca prin metoda respectivii sc pot vindcca, In aproximativ
doi ani, doua din trei ncvroze.
Astfel, pentru a-$i dovedi superioritatea, psihanaliza ar fi trcbuit
sa raporteze un procent de vindeeare de peste 60%, ceca ce era
imposibil. Legea Intaririi negative este utilizata de terapeutii
comportamentali$ti pentru a expliea instalarea nevrozelor la om.
Astfel, de pilda, 0 persoana agorafobica Incepe sa perceapa strada
TEHNICILE PSIHOTERAPIEI COMPORTAMENTALE (dupii Meggle, 1990)
ca fiind un loc periculos. Persoana respectiva "invatii" sa ram ana
acasa, pentru a scapa de disc'onfortul pc care il resimte cand se afla
pc strada. Pentru a vindeca 0 astfel de persoana, trebuie sa actionam
in directia blocarii posibi litatii ei de a se refugia in easa ~i s-o
confruntam progresiv cu stimulii anxiogeni (strada), pana cand
reactia anxioasa se stingc. Comportamentali~tii utilizeaza in terapie
~i principiul intaririlor pozitive.
Astfel, de pi Ida, in cazul paeientilor schizofreni, terapeutul va
alcatui 0 lista de comportamentc dezirabile: sa se plimbe de doua
ori pc zi, sa pastreze igiena personal a, sa faca ordine in camera etc.
Pentru fiecare astfcl de comportament pozitiv, pacientul va primi
un jeton care poate fi schimbat pc un obiect dorit de aeesta: duleiuri,
produse eosmetiee, imbracaminte etc. I se poate oferi pacientului
contra jetonului ~i un alt tip de reeompensa, cum ar fi 0 plimbare
in afara spitalului.
Tehnico expunerii
ldeea de baza a acestui sistem terapeutic consta in a confrunta
pc pacient cu obiectul anxietatii sale, pfma la disparitia starii afective
ncgative. Exista mai multe variante ale acestei tehnici.
a) Tehnica desensibilizarii sistematice a lui Wolpe (1950).
Pacientul este instruit de terapeut sa elaboreze 0 ierarhie care sa
cuprinda intre 10 ~i 20 de situatii care ii produc anxietate. Acestea
sunt evaluate de el pc 0 scala de la 0 (relaxare totala) la 100
(panica extrema) ~i sunt aranjate in ordine erescatoare, in functie
de anxietatea pc care 0 declan~eaza. In cazul in care pacientul
sufcra de mai multe fobii, se VOl' construi ierarhii de situatii
anxiogene pentru fieeare dintre acestea. Ulterior, in trei pana la
cinci ~edinte, pa~ientul va invata 0 tehnica de relaxare, dupa metoda
lui J a cob son.
Experienta noastra clinica demonstreaza faptul ca se obtin
rezultate net superioare prin utilizarea primclor exereitii de relaxare
din eadrul antrenamentului autogen al lui S e h u 1t z. 0 data
31
Psihoterapii scurte
familiarizat cu relaxarea, pacientul va incepe sa practice
desensibilizarea sistematica.
Aflat in stare de relaxare, pacientul va incepe prin a-~i imagina
o scena placuta, la care se va putea intoarce ori de cate ori va dori.
Apoi, terapeutul ii va cere sa-f;'i imagineze prima situatie anxiogena
(cea mai u~oara). Daca pacientul devine anxios, procedeul imaginativ
se va intrerupe f;'ise va relua relaxarea. Situatia anxiogena trebuie
repetata in plan imaginal' pana cand nu mai declan~eaza niei un fel
de anxietate, dupa care se trece la urmatoarea situatie din cadrul
ierarhiei. 0 f;'edinta de psihoterapie dureaza in jur de 20 de minute.
Desensibilizarea poate fi realizata f;'iin plan real, subieetul fiind
ghidat progresiv sa se apropie tot mai mult de stimuli care ii produe
teama.
As~fel, unui copil eu fobie de caini i se pot prezenta pozc eu
caini, animale de plu~, alte animale mici cu blana, catei blanzi f;'i
treptat animale tot mai mari. Fiecare pre zen tare este urmata de 0
intarire pozitiva (bomboane, juearii).
Din neferieire, desensibilizarea in plan real nu se poate utiliza
in toate situatiile ca, de pi Ida, in cazul fobiei de zbor eu avionul;
ea este costisitoare sub aspect financial' f;'ial timpului, iar speeiali~tii
considera ca pentru unii subiecti, ea poate fi excesiv de anxiogena.
b) Tehnica imersiunii (flooding) implica confruntarea directa ~i
brutal a a pacientului cu situatia anxiogena, fad ca acesta sa aiba
posibilitatea sa iasa din aceasta.
Me g g 1e (1990, p. 59) relateaza faptul ca a avut un paeient eu
fobie de locuri inalte: etaje superioare, poduri, pasarele, balcoane
etc., aeesta suferind ~i de ejaculare precoce. Ca multi alti fobici,
pacientul eonsuma 0 mare cantitate de alcool pentru a face fata
anxietatii sale. Tulburarile aeestuia durau de mai bine dc
cincisprezece ,ani ~i aveau efecte negative asupra vietii profesionalc
~i de familie. In urma unei spitalizari, paeientul a renuntat la alcool,
iar fobiile f;'i ejacularea preeoce au disparut pentru cateva luni,
dupa care au revenit.
In aCtfasta situatie, terapeutul a fost nevoit sa rezolve problcma
foarte repede pentru ca altfel pacientul risca sa se apuce din nou de
bautura. Acesta a abordat mai intai problema sexuala in maniera
Psihoterapii scurte
30
urmi'itoarc: cl i-a explicat pacicntului ca sotia sa nu realizcaza cat
de dificil este un act sexual pentru un barb at care trebuie sa fadi
o scrie de mi~cari epuizante intr-o pozitie incordata, dupa care se
simtc "golit" total. Ar fi mai bine s-o lase pe sotie deasupra, sa
"mul1ceasca" ~i ca, pentru a vedea cum este, iar el sa stea ca un
lcnc~ cu mainile sub cap. Pacientul nu a putut ncga faptul ca actul
sexual rcprezinta 0 dificultate pentru un barbat, pentru ca el suferea
de ejaculare precoce. Terapeutul a profitat de aceasta acceptare ~i
a rcetichetat problema: actul sexual nu mai este 0 performanta, ci
o corvoada obositoare, cum ar fi taiatul lemnelor. In acela~i timp,
estc introdusa 0 satisfaetie noua, cea a razbunarii nevinovate, care
face sa dispara anxietatea lcgata de performanta ~i ejacularea
precoce.
Apoi a fost abordati'i problema fobiei de loeuri inaltc. Astfel, el
i-a cerut pacientului sa se urce pe un dig foartc inalt din port ~i sa
ramana acolo timp de 45 de minute, dupa care sa-i tclefoneze
psihoterapeutului. Pacientul a relatat faptul ca primele 10 minute
au fost Ingrozitoare, mai ales datorita faptului ca oamenii se Intrebau
ce face individul acela care sta intcpenit pc dig. Treptat, musculatura
pacientului s-a relaxat ~i senzatia de ameteala a disparut. Pacientului
i-a rneut chiar pUicere sa respire aerul marii ~i sa priveasca vapoarele
in largo Intorcandu-se acasa, pacientul a fost prins Intr-un blocaj de
trafic pc un pod. Fericit fiind de faptul ca a trecut cu bine proba,
in momentul in care a simtit ca i se declan;;eaza criza, a Inceput sa
rada ~i ~i-a spus: "iar incep sa-mi fac singur figuri!". Incepand din
acel moment, fobia s-a vindecat.
Me g g Ie (1990) subliniaza faptul ca, pentru a fi eficienta,
imersiunea (cufundarea) In situatia generatoare de anxietate trebuie
sa fie suficient de lunga. In acela~i timp, bazandu-se pc experienta
clinidi, autorul subliniaza ca in cazul unor fobii multiple, efectul
terapeutic are frecvent tendinta de a se generaliza.
c) Tehnica imploziei. Meto'da imersiunii poate avea lac "in vivo"
(In plan real) sau In imaginatie (M ark s, 1990). Aceasta din urma
poarti'i nume1e de "implozie".
Terapeutul va descrie pacientului situatia anxiogena ~i ii cere
acestuia sa ~i-o reprezinte mental. Reactia anxioasa apate, cre~te,
se stabilizeaza ;;i apoi descre~te. Si in acest caz, expunerea in plan
imaginar trebuie sa dureze un timp mai indelungat, de la 45 minute
pana la trei ore (M egg 1e, 1990).
De fiecare data cand se luereaza cu aceasta tehnica, se pune
problema transferarii rezultatelor in planul vietii reale, pentru ca de
multe ori acest transfer nu se produce. Me g g 1e (1990) este de
parere ca pentru a depa~i aceasta dificultate este necesara fie
utiIizarea ambelor metode, fie aplicarea hipnozei.
d) Efectele expunerii pot fi facilitate daca se demonstreaza, prin
exemplul personal, confruntarea cu stimulul anxiogen. Aceasta
reprezinta metoda modelarii. Modelul poate fi oferit de catre
terapeut, 0 persoana apropiata paeientului sau de un subiect filmat,
care arata modul in eare s-a eliberat de fobia sa.
e) Antrenamentul asertiv. Termenul de asertivitate a fost introdus
in psihoterapia americana in jurul anilor '70, de catre W 01 p e ;;i
Lazarus (cit. Meggle, 1990, p:JJ3) ~i se refera la acel
comportament prin eare subieetul i~i sustine punctul de vedere
personal, de regula diferit de cel al interlocutorului, cu curaj ~i
fermitate, clar tara agresivitate. Persoanele insufieient de asertive
nu se simt in largul lor in situatii soeiale obi~nuite. Lor Ie este jena
sa se targuiasca in piata, nu au curajul sa spuna vanzatorului ca le-a
dat gre~it restul, nu lupta pentru drepturile lor, nu pot spune "nu"
cand Ii se cere ceva ~i se simt prost, atunci cand trebuie sa faca 0
observatie unui subaltern.
In cazul aeestor pacienti, terapeutul va alege un numar de situatii
sociale la care pacientul are dificultati ;;i Ie va ierarhiza in functie
cle anxietatea pe care 0 produc, ca ;;i in cazul desensibilizarii
sistematice. Antrenamentul propriu-zis se realizeaza sub forma
jocului de rol ~i are clrept scop a-I invata pe pacient sa reactioneze
acleevat in funetie de situatie, mra vreun efort sau emotie exageratiL
La ineeputul terapiei, paeientul va juea propriuI sau rol, in timp
ee terapeutul 11va juea pc eel al interloeutorului (cle pilcla, pe eel
al ~efului ierarhie). Dupa jucarea scenei, terapeutul ~i grupul
apreciaza eomportamentul subiectului, insistand asupra aspectelor
pozitive ale acestuia. Defieientele sunt subliniate intr-un mod
rational ~i non-punitiv. Intr-o etara ulterioara se inverseaza rolurile:
32
Psiholerapii scurle
Psiholerapii scurte 33
paeicntul va juea rolul ~efului, iar terapeutul pc eel al pacientului.
in fclul acesta subicctul, care prezinta probleme, sc va identifica cu
staTile emotionale ale personajului de care se teme, ceca ce va
reprczenta pentru el 0 noutate. In acela~i timp, jucfmdu-i rolul,
terapeutul ii va oferi paeientului un nou model de eomportament.
Apoi, pacientul i~i va relua tolul ~i scena se va juca din nou,
inversarile de roluri tacandu-se ori dc cate ori se simte nevoia,
punandu-se in evidenta progresele obtinute.
Pentru a verifica cele invatate, terapeutul va trasa pacientului 0
sarcina in plan real, pc care s-o execute dupa incheierea ~edintei de
psihoterapie. In ~edinta urmatoare se discuta modul in care a fost
indeplinita sarcina. Daca ea a fost indeplinita doar partial sau nu a
fast realizata dcloc, se revine la jocurile de rol. In cazul in care
sarcina a fost binc indeplinita, sc trecc la situatia urmatoarc din
cadrul icrarhici stabilite initial.
In cadrul antrenamcntului asertiv, incepe sa se manifeste inl1uenta
psihoterapiei urnaniste asupra celei comportamentalc. Astfel,
terapeutul va aeorda 0 atcntie deosebita comportarnentului non-
verbal al pacientului, pentm a evidentia progresele terapiei. Astfel,
vacca tremuratoare, ezitanta va devcni ferma ~i sigura; pozitia va
deveni relaxata; figura crispata se va destinde, iar subiectul va
ajunge sa-~i priveasca interlocutorul in ochi. Toate aceste aspeete
vor fi notate ~i evaluate de catre terapeut. Mai mult, unii speeiali~ti
in tempie asertiva s-au inspirat din Gestalt-terapie ~i i-au incurajat
pc clicntii lor sa se bata cu perne, sa-i atinga pc ceilalti ~i sa se lase
atin~i sau sa exerseze contactul vizual cu interlocutorul.
Jocurile de 1'01 pot fi extinse in mod nelimitat, in functie de
creativitatea psihoterapeutului, modeland aspecte tot mai diverse
ale rcalitatii sociale.
M egg I e (1990) considera ca acest gen de terapie se deosebe~te
de orienti:irile terapeutice urnaniste doar prin faptul ca se utilizeaza
evaluarile ~i autoevaluarile cuantificabile ale comportamentului
pacientului. Intregul demers psihoterapeutic dureaza pana la 20 de
~edinte ~i se adreseaza subiectilor care sufera de timiditate, dar ~i
~omerilor in cautare de locuri de munca, oamenilor de afaceri sau
oamenilor politici, dornici de afirmare.
Psihologia cognitiva se ocupa de modalitatile de procesare intern a
a informatiei ~i i~i are sursele de inspiratie in modelele oferite de
inteligenta artificiala, focalizandu-se asupra a ceea ce sepetrece in
creierul subiectului, intre stimulul exterior" ~i reactia
comportamentala de raspuns.
Principiul de baza al acestei abordari terapeutice consta in faptul
ca informatia externa este filtrata prin prisma schemel or cognitive
de natura incon~tienta ale subiectului. Aceste scheme structureaza
conceptia despre lume a individului, accepta anumite informatii, Ie
refuza sau Ie deformeaza pe altele. Schemele cognitive nu sunt
altceva decat sistemele de credinte ~i atitudini care formeaza stilul
personal de evaluare a realitatii specifice subiectului.
Acest sistem de atitudini ~i credinte a fost dezvoltat in copili'irie
in functie de interactiunile cu figurile parentale ~i de psihotraumcle
suferite. Astfel, de pi Ida, un copil ai cami parinti I-au abandonat i~i
poate forma 0 schema cognitiva de genul urmator:
"Daca am fost abandonat inseamna ca sunt lipsit de valoare ~i
eu sunt vinovat de faptul ca ceilalti ma parasesc" (M egg 1e, 1990,
p. 68). Schema cognitiva ri'imane in stare latent a, dar, de fiecare
data, cand adultul se va simti singur sau va trili 0 situatie dc
despartire, el se va simti trist ~i vinovat tara sa inteleaga de cc. In
acest caz, evenimentul actual va reactiva vechea schema cognitiva
incon~tienta, care va declan~a sentimentele de tristete ~i vinovatie.
Problema terapeutului consta in a avea acces la schemele cogni-
tive pentru a Ie modifica ~i aceasta nu se poate realiza decat studiind
manifestarile lor con~tiente (M egg 1e, 1990):
1. Procese1e cognitive (operatiile logice) pc care Ie folose~te
pacientul pentm a deveni deprimat sau anxios, pentm a pIasa 0
situatie oarecare in tiparele schemei sale cognitive.
2. Evenimentele cognitive care nu sunt altceva decat gandurile
~i imaginile automate care ii vin in minte subiectuluiatunci cand
se simte deprimat sau anxios ~i care sunt rezultatul interactiunii
"schema" - proces cognitiv ~i stau la baza tulburarilor emotionale
~i de comportament.
34
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
TERAPIILE COGNITIVE
35
Me g g I e (1990, p. 70) relateaza cazul unei paciente care suferea
de dispareunie (durere in timpul actului sexual). Aceasta manifesta
dispozitie depresiva de aproximativ un an ~i punea la indoiala
calitatile sale de sotie. Pacienta fusese victima unui viol la varsta
de 7 ani, dar ca nu reu~ea sa identifice legatura cauzala dintrc
trauma suferita ~i tulburarile sexuale actuale pentru ca vaginismul
~i depresia au survenit dupa multi ani de disnicie fericita, pacienta
avand ~i doi copii.
Tulburarea sexuala se manifesta totdeauna in acela~i mod:
pacienta dorea foarte mult sa faca dragoste cu sotul ei, se excita,
vaginul se lubrefia, dar imediat ea era cuprinsa de senti mente de
tristete ~i teama, vaginul redevenea uscat ~i penetratia devenea foarte
dureroasa.
Terapeutul i-a cerut sa se concetreze asupra seenei relatiilor
sexuale ~i sa observe dacii inaintea aparitiei starii afective negative
nu-i apare vreo imagine sau vreun gand. Pacienta a identificat
imaginea fotografica a violului suferit. Depistarea gdndurilor auto-
mate este foarte uti/a in cadrul psihoterapiilor de scurta durata.
Dupa ce pacienta a identificat imagine a violului, ea a sesizat legatura
dintre trauma suferita in copilarie ~i problemele actuale.
Terapeutul a indus hipnoza, i-a sugerat pacientei sa. retraiasca
scena respectiva ~i apoi sa actioneze voluntar asupra amintirii res-
pective, modificand-o. Ea a reevaluat deciziile ei din copiliirie ~i a
adoptat altele, mai potrivite pentru varsta adulta. Vindecarea
completa a avut loc in ~apte ~edinte de psihoterapie.
Psihoterapia eognitiva abordeaza tulburarea pacientului ca pe 0
problema ce trebuie rezolvata. La fel ca un cercetator, psiho-
terapeutul cognitivist va aduna date, va emite 0 ipotezii de lucru ~i
o va verifica in practica, evaluand rezultatcle demersului sau.
Terapia este foarte bine structurata ~i cuprinde intre 15 ~i 22 de
~edinte de aproximativ 0 ora. Demersul terapeutic se intinde pe un
interval de 3-4 luni, iar intervalele dintre ~edinte sunt riguros
planificate.
Astfel, de pilda, in cazul tratamentului tulburarii depresive
(nevrotice), tratamentul se realizeaza in trei etape:
1. Rezolvarea problemei inactivitatii pacientului prin intermedi ul
unor tehnici comportamentale.
Psihoterapii scurte
In cazul tulburiirilor psihopatologice, schemele eogmtlve au 0
forta de aetiune foarte puternicii ~i pun in aetiune un fel de logica
proprie subiectului, logieii aflata la baza unor distorsionari cogni-
tive.
Astfel, de pilda, depresivul nu va retine dintr-o situatie decat
acc\e clemente care vin sa-i confirme faptul cii este lipsit de valoare,
ignorand toatc aspeetele pozitive, iar anxiosul nu va retine din
realitate dedit aeele informatii care sugereaza pericole.
Aeest fellomell poarta numele de abstragere selectiva.
Alte mecanisme specifice logicii patologice care produc
distorsionari cognitive sunt:
Inferenta arbitrara care consta in a trage 0 concluzie tara ca
rationamentul sa dispuna de un termen mediu din care sa
decurga, sau a trage concluzii impotriva oricarei evidente;
Suprageneralizarea implicil extinderea abuziva a unei
experiente nefericite, accidentale asupra altor situatii care nu
au legatura cu experienta rcspeetiva;
Amplificarea sau diminuarea semnifieatiei unoI' evenimente
(astfel, de pilda, 0 persoana depresiva va avea tendinta sa-~i
amplifice e~ecurile ~i sa minimalizeze succesele);
Personalizarea se refera la faptul ca subiectul i~i asuma
responsabilitatea unoI' evenimente exterioare care nu au nici
o legatura cu persoana sa (se simtc vinovat de nenorocirile
care se petrec pc lume);
Tipul de gandire dihotomic, care il face pc subiect sa cvalueze
lucrurile in termenii de alb-negru. Astfel, paranoicul pare
sa-~i spuna: "eu sunt celmai competent, iar ceilalti sunt toti
ni~te illcompetenti", iar depresivul va gandi: "eu sunt celmai
incompetent ~i toti ceilalti sunt competenti".
Gandurile ~i imaginile automate se declan~eaza foarte rapid ~i
se manifesta undeva la margine a campului con~tiintei ~i, din acest
motiv, pacientul trebuie sa faca eforturi speciale pentru a Ie idelltifica
inainte ca ele sa produca stare a afectiva negativa, perturb area in
sfera comportamentala ~i apoi sa dispara. Terapeutul il va ghida pe
pacient sa-~i concentreze atentia asupra acestora ~i sa Ie
autoevalueze.
Psihoterapii scurte 37
3X
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 39
2. Sprijinirea pacientului sa identifice gandurile negative auto-
mate, care stau la baza starilor depresive ~i modificarea acestora.
3. Oescoperirea ~i modificarea schemelor cognitive, care produc
declan~area gandurilor automate.
o data diagnosticul stabilit, terapeutul ~i pacientul rezuma
problema ~i consecintele acesteia in planul vietii cotidiene. Apoi
tcrapeutul va explica principiile teoriei ~i psihoterapiei cognitive.
Se trece, in continuare, la defalcarea problemci in parti
componente, care sunt ierarhizate in ordinea prioritatilor.
Se alege apoi un obiectiv u~or de atins, terapeutul ajutandu-l pe
pacient sa formuleze 0 ipoteza ~i s-o verifice in practica, ca in
exemplul urmator (M egg Ie, 1990, p. 71):
"Spuneti ca nu puteti sa va concentrati deloc. Oar daca v-a~ da
un ziar, cate randuri credeti ca ati putea sa cititi?"
Pacientul se gande~te ~i raspunde ca probabil nu va putea citi 20
de randuri, poate doar 15.
Acesta va fi pus in situatia de a-~i verifica ipoteza ~i daca reu~qte
sa citeasca 25 de randuri, acest mic succes 11va ajuta sa continue
terapia. In felul acesta, pacientul s-a familiarizat cu metoda
autoexperimentarii.
In continuare i se traseaza ca sarcina pentru acasa sa-~i
monitorizeze activitatile cotidiene in scris ~i sa citeasca 0 carte sau
o bro~ura de terapie cognitiva.
faza preliminara a terapiei dureaza doua ~edinte.
In ~edinta a treia, terapeutul va face inca 0 trecere in revista a
simptomelor .~i va studia jurnalul personal al pacientului. Apoi,
acesta ii va explica pacientului modulin care structurile cognitive
inflyenteaza emotiile ~i comportamentul.
Incepand din acest moment, psihoterapeutul ~i pacientul incep
demersul terapeutic propriu-zis. Cei doi cad de acord asupra unei
activitati de rutina, abandonata de pacient din cauza depresiei: a
face ordine in casa, in dulap, a spala rufele etc. Daca activitatea
respectiva i se pare pacientului prea greu de realizat, el 0 va efectua
la inceput in plan imaginativ. In acest mod, pot sa fie evidentiate
~i obstacolele care stau in calea realizarii sarcinii, obstacole care
sunt discutate impreuna cu terapeutul.
Acest.fl va oferi pacientului programe de activitate tot mai com-
plexe.
Pacientul va trebui sa-~i monitorizeze acasa toate activitatile,
acordand 0 nota de la 0 la 5 pentru nivelul stapanirii de sine ~i
pentru gradul de satisfactie pe care 11 obtine. In acela~i timp, el
trebuie sa inregistreze cu multa precizie ~i situatiile in care apar
emotiile negative.
La ~edinta viitoare de psihoterapie, dupa ce s-a discutat modul
de Indeplinire a sarcinilor pentru acasa, se trece la identificarea
gandurilorautomate negative care 11fac pesubiect sa se simta trist
~i Ii blocheaza actiunile. Pentru a realiza acest lucru, pacientul
trebuie sa-~i reaminteasca una din situatiile pe care le-a inregistrat,
prin intermediul adresariiunor intrebiiri in detaliu, prin retrairea in
plan imaginativ a respectivei situatii sau prin realizarea unor jocuri
de rol.
Prezentam in cele ce urmeaza un exemplu (dupa M egg 1c ,
1990, p. 72):
Terapeutul: Mi-ali povestit ca atunci cand ~eful v-a inapoiat
dosarul la care ali muncit doua saptamani, fara sa va adreseze un
cuvant, v-ali simlit deprimata. Nu ali mancat seam ~i ali zacut in
pat, fara sa facefi nimic. A~a este?
Pacienta: Da, chiar a~a!
Terapeutul: Simplul fapt ca vi s-a returnat un dosar, fara sa vi
se spuna un cuvant nu explica depresia care v-a cuprins. Este
vorba, mai curand, de modul n care ali interpretat situalia.
P.: Probabil.
T.: Pentru a ne fi mai clar, hai sa refacem situalia. Eu sunt ~efitl
dvs. Eu stau in picioare, dvs. stali jos ~i eu va dau dosarul. lata-I.
P.: Nu a~a! Cu bralul mai leapan.
T.: A~a?
P.: Da!
T.: Eu tac ~i va ntind dosarul. La ce va gandili acum?
P.: EI ma crede incapabila. Tot ce fac este prost. Niciodata nu
voi fi capabila sa fac un lucru bun. Din cauza asta nici nu reU$esc
sa ma casatoresc.
40 Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
41
T: Faarte bine. V-atl adresat tat acest discurs interior, care era
de fapt, impotriva dumneavaastra. Nu credeti cum va ca 'discursul
acesta v-a deprimat mai mutt dedit situa{ia in sine?
Pacienta este astfcl antrenaUi sa-~i identifice gandurile negative
disfunqionale. Ea va realiza acest lucru in timpul ~edintei de
psihoterapie ~i apoi in afara acesteia, utilizand 0 scala de
autoevaluare realizata de Be c k(1987) ~i care cuprinde urmatoarele
aspccte:
situatiile-problema;
emotiile negative,. asociate ~i intensitatea acestora exprimata
numerIC;
gandurile negative, automate legate de situatiile respective.
Acela~i tip de scala va servi pentru evaluarea gandurilor rationale,
pe. care subicctul va invata sa Ie opuna celor negative, automate,
precum ~i a efectului acestora asupra starilor emotionale ~i
gandurilor automate.
Timp de aproximativ 10 ~edinte, pacientul va exersa identificarea
~i modifiearea gandurilor negative. Terapeutul il va invata sa Ie
examineze in mod obiectiv, sa verifice gradul lor de plauzibilitate
~i sa gaseasca ~i alte interpretari posibile pentru situatia-problema.
pacientul poate interoga ~i alte persoane cu privire la ceea ce
fac ele in situatii similare, poate observa comportamentul altor
persoane sau se poate transpune, din nou, in situatiile respective,
pentru a-~i observa propriul comportament. Se poate continua, de
asemenea, ~i jocul de rol, pentru a-I ajuta pc pacient sa descopere
~i alte alternative de intcrpretare ale unei situatii date.
Astfel, de pi Ida, in cazul descris mai sus, exista mai multe
posibilitati:
Jpoteza 1: raportul alcatuit este lipsit de valoare, dar nu ~i
persoana ca atare.
Examinand aceasta posibilitate, pacienta poate descoperi
urmatoarele a$pecte: ca ~eful nu a spus nimic pentru ca el era
preocupat de alte probleme. De altfel, privirea lui nici nu exprillla
ostilitatea, fapt ce ar putea reprezenta un argument in favoarea
ipotezei 2.
Jpateza 2: Seful era preocupat de altceva.
Jpoteza 3: Seful nu dorea s-o deranjeze prea tare, vazand cat
este de ocupatii.
Jpoteza 4: Seful se simtea rau in ziua respectiva.
Pacienta in cauza va evalua cele patru ipoteze, acordandu-le un
pro cent care sa reflecte probabilitatea ca ele sa fie adevaratc:
1. Raportul meu era lipsit de valoare (30%);
2. Seful era preocupat de alte lucruri (70%);
3. $efulnu voia sa ma deranjeze (80%);
4. $eful nu se simtea bine (10%).
Concluzia pe care 0 trage pacienta va fi cii ipotezele 2 ~i 3 par
mai plauzibile.
In viata cotidiana, pacientul se va antrena permanent sa
contracareze gandurile sale negative automate.
In fiecare ~edinta de psihoterapie se verifica modul in care s-au
eonsolidat deprinderile de eombatere a gandurilor negative.
Majoritatea terapeutilor recomanda ~i utilizarea unor tehnici de
cre~tere a eficientei personale: relaxare musculara ~i psihica,
utilizarea terapiei prin muzicii sau jocuri de rol pentru antrenarea
comportamentului asertiv.
Spre sfaqitul psihoterapiei, in ~edintele 16-18, terapeutuI va
aborda schema eognitiva incon~tienta sau convingerea cu caracter
general, care sta Ia baza declan~arii gandurilor negative automate.
Astfel, de pilda, in cazul pacientei descrise de Me g g 1e .(1990),
regula sau convingerea disfunctionala este urmatoarea:
"Dacii ea nu este agreata in totalitate de ~eful ei sau de orice alt
barbat inseamna ca ea nu are nici 0 valoare".
Psihoterapeutii de orientare cognitivista au alcatuit liste care
contin convingeri negative de baza, convingeri foarte raspandite la
persoanele deprimate ~i care se refera la: asumarea unor obligatii
absolute ~i inumane, nevoia de a fi apf(~bati in totalitate, nevoi
absolutiste de dragoste, de perfectiune, de reu~ita.
Al be r t ElI i s (1977), fondatorul psihoterapiei ra-
tional-emotive (RET), a evidentiat cateva tipuri de credinte abso-
lutiste ("trebuie cu orice pre!") cu care oamenii se autoperturba
permanent (dupa Me g g 1e, 1990, p. 74):
40 Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
41
T: Faarte bine. V-ati adresat tat acest disnll's interior, care era
de fapt, impotriva dumneavaastra. Nu credeti cum va ca 'discursul
acesta v-a deprimat mai mult dedit siluatia in sine?
Pacienta este astfel antrenata sa-~i identifice gandurile negative
disfunctionale. Ea va realiza acest lucru in timpul ~edintei de
psihoterapie ~i apoi in afara acesteia, utilizand 0 scala de
autoevaluare realizata de B e c k (1987) ~i care cuprinde urmatoarele
aspecte:
situatiile-problema;
emotiile negative,. asociate ~i intensitatea acestora exprimaHi
numcrlc;
gandurile negative, automate legate de situatiile respective.
Acela~i tip de scala va servi pentru evaluarea gandurilor rationale,
pc. carc subiectul va invata sa Ie opuna cclor negative, automate,
precum ~i a efcctului acestora asupra starilor emotion ale ~i
gandurilor automate.
Timp de aproximativ I 0 ~edinte, pacientul va exersa identificarea
~i modificarea gandurilor negative. Terapeutul 11 va invata sa Ie
examineze in mod obiectiv, sa verifice gradul lor de plauzibilitate
~i sa gaseasca ~i alte interpretari posibile pentru situatia-problema.
pacientul poate interoga ~i alte pcrsoane cu privire la ceea ce
fac ele In situatii similare, poate observa comportamentul altor
persoane sau sepoate transpune, din nou, in situatiile respective,
pentru a-~i observa propriul comportament. Se poate continua, de
asemenea, ~i jocul de rol, pentru a-I ajuta pe pacient sa descopere
~i alte alternative de interpretare ale unei situatii date.
Astfe1, de pilda, in cazul descris mai sus, exista mai multe
posibilitati:
lpateza I: raportul alcatuit este lipsit de valoare, dar nu ~i
persoana ca atare.
Examinand aceasHi posibilitate, pacienta poate descoperi
urmatoare1e aspecte: ca ~eful nu a spus nimic pentru ca el era
preocupat de alte probleme. De altfel, privirea lui nici nu exprima
ostilitatea, fapt ce ar putea reprezenta un argument in favoarea
ipotezei 2.
lpateza 2: Seful era preocupat de altceva.
Ipoteza 3: Seful nu dorea s-o deranjeze prea tare, vazand cat
este de ocupata.
Ipoteza 4: Seful se simtea rau in ziua respectiva.
Pacienta in cauza va evalua cele patru ipoteze, acordandu-Ic un
procent care sa reflecte probabilitatea ca ele sa fie adevarate:
L Raportul meu era lips it de valoare (30%);
2. Seful era preocupat de alte lucruri (70%);
3. Seful nu voia sa ma deranjeze (80%);
4. Seful nu se simtea bine (10%).
Concluzia pe care 0 trage pacienta va fi ca ipotezele 2 ~i 3 par
mai plauzibile.
In viata cotidiana, pacientul se va antrena permanent sa
contracareze giindurile sale negative automate.
In fiecare ~edinta de psihoterapie se verifica modul in care s-au
consolidat deprinderile de combatere a gandurilor negative.
Majoritatea terapeutilor recomanda ~i utilizarea unor tehnici de
cre~tere a eficientei personale: relaxare musculara ~i psihica,
utilizarea terapiei prin muzica sau jocuri de rol pentru antrenarea
comportamentului asertiv.
Spre sfiir~itul psihoterapiei, in ~edintele 16--18, terapeutul va
aborda schema cognitiva incon~tienta sau convingerea cu caracter
general, care sta la baza declan~arii giindurilor negative automate.
Astfel, de pilda, in cazul pacientei descrise de M egg I e(1990),
regula sau convingerea disfunctionala este urmatoarea:
"Daca ea nu este agreata in totalitate de ~eful ei sau de orice alt
barbat inseamna ca ea nu are nici 0 valoare".
Psihoterapeutii de orientare cognitivista au alcatuit liste care
contin convingeri negative de baza, convingeri foarte raspiindite la
persoanele deprimate ~i care se refera la: asumarea unor obligatii
absolute ~i inumane, nevoia de a fi aprQ.bati in totalitate, nevoi
absolutiste de dragoste, de perfectiune, de reu~ita.
Al be r t E 11 i s (1977), fondatorul psihoterapiei ra-
tional-emotive(RET), a evidentiat ciiteva tipuri de credinte abso-
lutiste ("trebuie cu orice pre!") cu care oamenii se autoperturba
permanent (dupa Me g g 1e, 1990, p. 74):
42
Psihoterapii sC!lrte Psihoterapli sC!lrte
43
Dezavantaje
1. Perfectionismul meu ma face
sa fiu 'anxios (8).
2. Ma critic pre a sever ~i acest
lucru ma face sa pierd sa-
tisfactia lucrului realizat (10).
3. Criticile celorlalti ma deprima
sau ma determina sa devin
agresiv (10).
4. Pentru ca am tendinta de a
evita criticilc, pierd p~rtea lor
constructiva ~i nu ma pot
perfectiona (5).
5. Nu profit de succesele mele,
pentru ca, imediat ce inre-
gistrez un e~ec, sunt umbrite
toate succesele mek anterioare
(10).
6. Devin intolerant ~i hipercritic
fata de ceilalti 10.
"Trebuie sa fiu bun, perfect, pentru ca altfel nu valorez nimic";
"Toti ceilalti trebuie sa fie buni ~i sa se poarte irepro~abil cu
mine. Daca ei nu se comporta astfel, inseamna ca nu merit".
"Conditiile economice, politice, sociale ~i de me diu in care traiesc
trebuie sa fie astfel aranjate ineat sa mi se indeplineasca toate
dorintelc" .
"Oare nu este ingrozitor faptul ca aceste conditii sunt rele ~i ma
frustreaza?"
"Nu pot sa suport acest lucru".
"Nu pot sa fiu fericit in conditii atat de rele, mai bine ma
sinucid".
data descoperita schema cognitiva de gandire ncgativa,
psihoterapeutii cognitivi~ti au pus la punct strategii de contracarare
a acesteia.
Astfel, de pilda, se pot aprecia avantajele ~i dezavantajele unui
mod de gandire perfectionist (dupa B 1a c kbur n ~i Cot t r a u x ,
1988, p. 100-101):
Avantaje:
1. Acest mod de a gandi ~i de a
ma comporta ma determina sa
incerc sa fac totul mai bine
(9).
2. Ceca ce lucrez, este de calitate
(9).
3. Din acest motiv, nu sunt lene~
(4).
4. Gasesc mereu ceva interesant
de fiicut (9).
Total = 31 p.
7. Pentru ca reu~esc rareori sa fac
ceva cu adevarat perfect, tra-
iesc mereu 0 stare de ins a-
tisfactie (10).
Total = 63 p.
Concluzie: Aceasta atitudine este in mod evident in dezavantajul
meu; pot decide s-o modific sau sa renunt la ea.
Faeand bilantul, pacientul ajunge la concluzia ca atitudinea
respectiva are costuri prea ridicate ~i se decide s-o l11odifice.
Unii autori cognitivi~ti atrag atentia pacientilor asupra faptului
ca modul negativ de gandire este rezult.atul unui contract pe care
I-au fiicut ace~tia in copilarie ~i ca acum este cazul ca acest contract
sa fie renegociat. La incheierea terapiei, psihoterapeutul trebuie sa
fie sigur ca pacientul a inteles bine principiile terapiei cognitive ~i
ca poate aplica in mod independent metodele acesteia.
Psihoterapia ra!ional-emotiva (RET) are multe elemente comune
cu terapiile cognitive ~i cognitiv-comportamentale.
ElI i s (1977) explica ABC-ul modului irational de gandire,
care genereaza perturbari psihice.
Un eveniment negativ activ (As) activeaza lasubiect gandurile
irationale (iBs), conducand la un comportament irational de
autoperturbare C (consecinte emotion ale ~i comportamentale).
Autorul ataca frontal de la prima ~edinta de psihoterapie acest
mod de gandire irationa1, bazat pe imperative categorice: "trebuie",
prin metode foarte diferite, dintre care unele foarte nonconformiste.
Astfel, de pilda, unui pacient timid i se poate trasa drept sarC(ina
terapeutica sa realizeze anumite actiuni ridicole In public. Deoarece
umorul nu lipse~te, foarie curand pacientul va gasi chiar 0 satisfactie
in realizarea aetiunilor respective ~i chiar in inventarea altora noi
(sa poarte ~osete de culori diferite, sa sara lntr-un picior in statia
de autobuz in fata unci doamne in varsta etc.).
ElI i s (1977) nu neg1ijeaza Insa nici mctodele cognitiviste mai
traditionale,. de lupta impotriva gandurilor negative prin metoda
contraargumentarii.
Autorul arata ca exista multe modalitati prin intermediul carom
psihoterapeu!ii ii pot ajuta pe clientii lor sa se simta mai bine, dar
44
Psihoterapii sClirte
Psihoterapii sClirte 45
majoritatea acestor interventii aqioneaza doar pe termen scurt.
Clientii se simt mai bine, dar nu se vindedi (E 11is, 1972 a),
ameliorarea simptomelor avand un caracter temporar.
Cand clientii se simt mai bine, ei sunt putin anxio~i, deprimati,
culpabili, furio~i, manifesta, intr-o masura mai redusa, com-
portamentul fobic ~i se simt mai fericiti. In cazul in care are loc
insa procesul de vindecare, clientii nu numai di se simt mai bine,
ci indeplincsc ~i urmatoarele conditii:
i~i mentin echilibrul emotional 0 perioada mai lunga de timp;
devin mai putin perturbati ~i autodefensivi in legatura cu multe
aspecte ale existentei, depa~ind sfera simptomelor pentru care
s-au prezentat la psihoterapie;
atunci cand, in mod ocazional, traiesc din nou sentimente
perturbatoarc ~i se comporta dezadaptativ, ei ~tiu sa faca fata
acestor sentimentc ~i conduite in mod eficient ~i rapid;
deoarece sunt capabili sa invete lectia psihoterapiei, ei pot
aplica in practica cele invatate, devenind ni~te persoane mai
putin perturbate, cu tendinta spre autoactualizare.
Ell i s (1990) realizeaza distinctia intre a te simti mai bine ~i
a fi vindecat.
TEHNICI CARE it POT FACE PE PACIENT SA SE SIMlA MAl DINE
1. Caldura ~i suportul afediv'
Abordarea pacientilor, mai ales a celor depresivi ~i a celor care
au 0 imagine scazuta cu privire la propria persoana, cu suport $i
caldura afectiva, ii face mai capabili sa infrunte dificultatile vietii,
in aceste conditii ei progresand mai repede in cadrul demersului
psihoterapeutic. Deoarece multi dintre ace$ti subieqi au 0 nevoie
puternica de dragoste ~i aprobare, credintele lor irationale cu privire
la faptul ca cineva trebuie neaparat sa aiM grija de ei ~i sa-i iubeasca,
pentru ca altfel se simt lipsiti de valoare, nu face decat sa fie
intarite in urma unui astfe1 de tratament, ei devenind dependenti de
terapeut sau se produce fenomenul prin care terapeutul devine "un
prieten pUitit" (S c h 0 fie I d, 1964), consecinta acestui fenomen
fiind prelungirea exagerata a terapiei.
2. Furnizorea de asigurari ~i incurajari
Deoarece multi clienti se simt neadecvati ~i nu au incredere in
posibilitatile lor de succes ~i din acest motiv se autoblameaza, dad
terapeutulle va adresa complimente in legatura cu inteligenta ~i cu
aspectul lor exterior, subiectii se vor simti mai bine ~i vor putea
obtine succese in profesie ~i chiar in dragoste.
Aceasta abordare insa Ie poate intari ~i credinta irationala ca ci
trebuie intai sa aiM succese ~i abia apoi sa se accepte pc ei in~i$i.
Aceasta tehnica se poate lesnc transforma intr-un "bumerang", pentru
ea asigurarile ~i incurajarile ii vor ajuta sa actioneze mai eficient,
dar in momentul in care au e~uat din nou, ei se vor intoarce la
vechea lor imagine negativa in legatura eu ei in$i~i.
3. Furnizarea de sfaturi ~i rezolvarea de probleme
Clientii, la psihoterapie, se vor simti mai bine $i atunci cand
primesc sfaturi intelepte sau sunt ajutati sa-~i rezolve prob1eme1e
care ii framanta, probleme ee tin de $coala, locul de munca sau de
sfera relationala.
Este insa evident faptul ca $i aceasta tehnica nu va face dedit
sa-i determine pe c1ienti sa devina ~i mai dependenti de terapeut,
in loc sa-~i rezolve singuri problemele de viata. Mai mult, acqtia
se vor simti bine, doar atunci dnd dificultati1e lor sunt rezolvate
$i vor recadea in nevroza, atunci dnd se confrunta Cll situatii care
nu pot fi solutionate.
4. Explicotiile ~i "insight" ui legate de problemele trecute
Frecvent, psihoterapeutii manifesta tendinta de a explica pe scurt
clientilor originea diverse10r trairi pe care Ie manifesta ace$tia. De
pi Ida, Ie explica faptul ca i$i detest a partenerul, pentru ca acesta s-a
comportat a$a cum s-au comportat parintii cu el sau ca modul abuziv
46
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
47
in care s-a comportat mama sau tatal vitreg cu ei, ii determina sa
se comporte brutal cu proprii copii.
Indiferent daca aeeste explicatii sunt corecte sau eronate, pacientii
Ie iau ca atare ~i au impresia ea ajung sa se inteleaga mai bine pc
ci il1~i~i~i ca ceva s-a modificat in comportamentullor dezaprobativ.
Aceste insight-uri (iluminari), chiar daca au la baza fapte reale,
nu arata clientilor de ce anume reu~esc ei sa se dezorganizeze in
asemenea masura pentm ni~te fapte trecute, nu ii ajuta sa afle de
ee au Hirat dupa ei in viata adulta neplacerile copilariei, cum
procqdeaza sa Ie mentina active ~i cum i~i pot modifica, in prezent,
atitudinile autoperturbatoare. Din acest motiv, explicatiile ~i
"insigh"-urile respective, de~i pot fi productive pe termen seurt, nu
pro due efecte de duraHi in planul psihoterapiei.
5. Catharsis-ul ~i abreacfia
Ajutarea clientului sa intre in legatura cu propriile sentimente
ascunse de anxietate ~i ostilitate va produce 0 descarcare a tensiunii
emotionale acumulate, ~i acesta se va simti mai bine.
Daca insa terapeutul nu are acces la ceea ce se ascunde in spatele
acestor sentimente reprimate, catharsis-ul nu va face decat sa
intensifice trairile afective negative (mai ales cand este yorba de
furie) sau, in cel mai bun caz, se va produce doar 0 descarcare
temporara (Ellis, 1977; 1988. Travis, 1983), iar atitudinea
clientului bazata pe anxietate sau pe agresivitate nu se va modifica
san, dimpotriva, va putea fi exacerbata.
6. Gandirea pozitiva ~i imageria mentalii
Inca de la autosugestiile prescrise de C 0 u e, in 1923, multi
terapeuti au cautat sa-i ajute pe pacientii lor, cultivandu-le gandirea
pozitiva ~i imageria orientata spre sucees. S-a dovedit ca aceasta
metoda da rezultate rapide, dar din nefericire, cu caracter temporar,
pentm ca gandirea pozitiva da subiectului sl?erante in legatura cu
obiective sau performante adesea greu de atins. In acela~i timp, tehnica
intare~te convingerea disfunctionala a pacientului ca el trebuie, cu
arice pret, sa obtina performante inalte pentm a se autoaccepta.
7. intiiririle ~i sancfiunile
Principiile intaririi ~i sanctiunilor sunt specifice psihoterapiei
comportamentale, pusa la punct de Wa t son (1920) ~i perfectionata
apoi de Ski n n e r (1971) ~i W 01 p e (1982).Aceste principii au
fost utilizate pentm a modifica starile afective ~i comportamentele
disfunctionale ~i dau rezultate bune mai ales in terapia toxicomanilor
sau a altor comportamente dezadaptative (ca de pilda, in cazul
bulimiei, fumatului sau alcoolismului incipient).
Din pacate insa nici in acest caz, rezultatele nu sunt de dUrata.
Adesea, 0 astfel de abordare ii determina pe subiecti sa faca ceea
ce trebuie pentm motive exterioare, cum ar fi obtinerea unei
recompense sau evitarea unei pedepse.
Ell i s este de parere ca aceasta tehnica nu face dedit sa incurajeze
egocentrismul, orientarea hedonista ~i toleranta scazuHi la frustratie
a subiectilor, defecte de'personalitate care stau de obicei la baza unci
conduite adictive, specifice toxicomaniei. Atunci cand se utilizeaza
drept intarire, aprobarea terapeutului sau a altei persoane, subiectii
au tendinta de a deveni mai sugestibili, de a gandi mai putin cu propriul
lor cap, devenind ~i mai perturbati (E 11is, 1983).
TEHNICI DE TERAPIE SCURTA CARE il FAC PE SUBIECTI
SA SE VINDECE (ELLIS, 1990) .
Metodele care il fae pe client doar sa se simta bine, fara sa
progreseze, nu pro due 0 schimbar'e atitudinala de durata, sehimbare
care sa atinga conceptia filozofiea despre lume ~i viata a clientului ~i
sa dezvolte la acesta 0 capacitate de autoreglare a starilor sale psihice.
Ell i s (1990) considera ca tehnicile de vindecare pe care Ie
propune sunt de fapt nWe modalitati de autoajutorare ("self-help").
1. Con~tientizarea propriei autoperturbiiri
Pacientii trebuie sa inteleaga faptul ca nu atat imprejurarile
exterioare, factorii situationali actuali sau care au actionat in
copilarie produc perturbarile emotionale, ei modul in care ace~tia
48 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
49
se raporteaza la imprejurarile de viata reprezinta cauza reala a
perturbi'irii psihice.
Oamenii sunt cei care se decid sa interpreteze intr-un mod negativ
~i frustrant evenimentele psihotraumatizante timpurii sau actuale,
nefacand altceva dedit sa se autoperturbe. Autorul este de parere
ca fiinta umana are capacitatea de a se autocontrola emotional, dar
majoritatea oamenilor refuza cu inciipatanare sa faca acest lucru ~i
persista in eroarea lor.
[n eazul in care terapeutul reu~e~te sa-i faca pe pacienti sa
intelcaga faptul ca ei se perturbi'i singuri ~i ca ei pot decide fara
dificultate sa nu 0 mai faea, acesta Ie poate arata calea pe care
trehuie s-o urmeze pentru a se elibera de simptomele lor (E 11is,
1962; 1973; 1988).
2.lnfelegerea modului dogmatic de gondire bazat pe "trebuie cu orice
pref sa..."
Psihoterapia rational-emotiva (RET) postuleaza faptul ca oamenii
se autoperturba nu numai datorita unoI' perceptii ~i judecati nerealiste
~i negative, a~a cum subliniaza speciali~tii in terapie cog-
nitiv-comportamentala, ci ~i prin fonnarea unoI' cerinte ~i imperative
absolutiste (Ellis, 1962; 1973; 1985 a; b; 1987 a, b; Ellis ~i
Harper, 1975).
Psihoterapeutul specializat In terapie rational-emotiva va sesiza
rapid faptul ca subiectii anxio~i, deprimati sau furio~i i~i fixeaza in
mod con~tient sau incon~tient imperative categorice ("trebuie
- t - ") neapara sa ....
o data ce au intelcs acest mecanism autoperturbator, pacientii
primesc "cheia care poate deschide poarta" spre 0 schimbare
profunda a: personalitatii.
3. Comboterea prin intermediul orgumentiirii adive a gandurilor irafionale
~ia imperativelor categorice
o data ce terapeutu11-a convins pe pacient ca acesta se perturba
singur, nutrind credinte irationale ~i avfmd cerinte nerealiste ~i
imperative fata de sine, fata de ceila1ti ~i fata de viata, acesta 11
poate invata sa utilizeze modul ~tiintific de gandire pentru a-~i
invinge convingerile dogmatice, autoperturbatoare. Astfel, pacientii
VOl' fi invatati sa-~i adreseze intrebi'iri cu caracter provocativ:
"De unde ~tii ca va fi un dezastru daca nu vei avea doar note
bune la facultate?"
"De ce ar trebui sa ai doar note bune?"
"De ce prietenii tai trebuie sa fie neaparat drag uti cu tine, pentru
ca altfel va fi sfar~itul lumii?"
"Unde scrie ca, pentro faptul ca ai fost respins de persoana
iubita, e~ti complet lipsit de valoare ~i nu meriti sa fii iubit de
nimeni?" etc.
In felul acesta, clientii VOl' invata sa lupte impotriva gandurilor
irationale, prin intermediul carora se autosaboteaza ~i trag concluzii
lipsite de sens, care Ie produc stari afective negative ~i tulburari
nevrotice (E 11is, 1988; Ell is, 1990).
4. lehnica reanaliziirii unor comportamente-problemii
Oamenii se perturba pe ei in~i~i, in special, pentm doua motivc
principale:
problemele ego-ului, care 11fac pe subiect sa se denigreze in
pennanenta, pentro cii nu are performante suficient de mari
sau pentru cii nu obtine suficienta aprobare de la ceilalti;
toleranta redusa la frustratie, care ii face sa doreasca in mod
absolut anumite lucruri ~i sa considere ca nu pot trai daca nu
au ceea ce I~i doresc. Toleranta scazuta la fmstratie ii determina
in acela~i timp sa soli cite gratificatii imediate, iar in absenta
acestora, subiectii se refugiaza in comportamente de-
zaprobative compulsive, cum ar fi alcoolismul,bulimia sau
fumatu1. Este evident ca aceste deprinderi of era 0 relaxare pe
moment, insa cu efecte negative pe termen lung.
o metoda simpHi, specifica terapiei rational-emotive, metoda ce
ii ajuta pe subiecti sa abandoneze acest gen de comportamente
adictive consta In a-I solicita pe ace~tia sa noteze Intr-un jurnal cat
mai multe dezavantaje ale comportamentului compulsiv, precum ~i
avantajele renuntarii la acesta. Apoi, ace~tia trebuie sa rev ada zilnic
50
Psiholerapii .Icurle
Psihoterapii scurte 51
de 10-20 de ori aceste liste cu argumente pro ~i contra unui
comportament (de pilda, fumatul) ~i sa reflccteze asupra lor.
S. Schimbarea sistemului de referinta
Aceasta tehnica implica 0 schimbare de atitudine a subiectului.
Sub indrumarea terapeutului, acesta invata sa-~i priveasea in mod
diferit situatia, deplasand accentul de la partile negative spre cele
pozitivc (atitudinca "stic1a estepe jumatate plina"). Astfcl, de pilda,
unci pcrsoane care a fost concediata i se pot arata ~i dezavantajele pc
care le-a avut locul dc munca pierdut: salariu prea mic, insuficient
timp tiber, ~efagresiv etc. Subiectului i se poate cxplica, de asemenea,
faptul ca pierderea serviciului reprezinta 0 provocare a destinului,
provocare ce ii deschide calea evolutiei personale ~i gasirii unui
serviciu mai bun, mai bine pJatit ~i in care sa se poata afinna din plin.
6. invofarea "acceptarii neconditionate"
Car I R 0 g e r (1962) considcra ca atitudinea pozitiva
necondi!ionata acordata clientului care solicita psihoterapia
rcprezinta metoda cea mai buna ca accsta sa incetezc sa se mai
autodenigreze ~i sa traga unnatoarea concluzie: "deoarece terapeutul
meu ma accepta, de~i ma port rau, atunci ar trebui sa ma accept ~i
cu".
Ell i s (1990) este de parere insa ca aceasta reprezinta 0
acccptare care este totu~i condi!ionaHi, pcntru ca detennina clientul
sa devina dependent de terapeut.
Acceptarea neconditionata ar insemna ca pacientul sa se acceptc
pc sine, chiar dad ceilalti, inclusiv terapeutul, il accepta sau nu.
In cadrul terapiei ratio~al-emotive (RET), c1ientilor nu numai ca
Ii sc arata, prin intermediul tonului ~i modului de comportare al
terapeutului, ca ei sunt accepta!i a~a cum sunt ci, mai mult, ei sunt
inva!ati sa se autoaccepte, indiferent de comportamentullor negativ
sau de dezaprobarea celorlalti. Penttll atingerea acestui obiectiv,
Ell i s (1990) ~i colaboratorii sai Ii inva!a unnatoarele:
oamenii sunt fiinte prea complexe pentru a primi 0 apreciere
cu caractcr global;
este mai indicat sa ne ocupam ~i sa evaluam doar propriile
noastre comportamente, nu ~i ale altora;
obiectivul evaluarii comportamentelor personale trebuie sa fie
reprezentat de obtinerea bucuriei de viata ~i nu de "punerea
la incercare" a propriei persoane;
in cazul in care subiectii insista sa se autoevalueze ca persoanc,
ei suIJt instruiti sa-~i spuna: "eu sunt 0 persoana valoroasa
numai pentru faptul ca traiesc ~i nu pentru actiunile pe care
Ie intreprind sau nu Ie intreprind" (B ern a r d, 1986; E 11is,
1972b; 1973; 1985 a; 1988;Ellis ~iBacker, 1982;Ellis
~i Dryden, 1987; Ellis ~i Harper, 1975).
7. Exercifii de depa~ire a sentimentului de jena sau ru~ine
Sentimentele de jena, umilinta, ru~ine ~i autodenigrare reprezinta
punctul de plecare al celor mai multe tulburari emotionale.
Speciali~tii in terapie rational-emotiva (RET) utilizeaza exercitii
care sa-i desensibilizeze pe subiecti de astfel de sentimente ~i sa-i
determine sa se comporte tara jena ~i sa se au~oaccepte chiar daca
actioneaza in mod stupid sau incompetent. Pacientilor Ii se
recomanda sa faca una sau mai multe actiuni stupide in public, cu
precizarea ca acestea sa nu conduea la probleme reale (de pilda,
prejudicii altor persoane). Astfel, Ii se poate cere sa se imbrace
nepotrivit, sa adreseze intrebari proste~ti, sa refuze sa fadi altora
servicii minore, sa poarte 0 umbrela pe 0 zi insorita etc. In acela~i
timp, subiectii sunt solicitati sa combata gandurile negative care ii
determina sa se simta jenati. In scurt timp, subiectii se vor obi~nui
sa nu mai depinda in masma atat de mare de aprobarea celorlal!i.
8. Tehnica imageriei rafional-emotive
In psihoterapie, prin termenul de imagerie se intelegerepetarea
in plan mental, in stare de veghe, relaxare sau hipnoza, a unei
situ,atii cu semnificatie emo!ionala pentru subiect.
In cadrul terapiei rational-emotive a fost aplicata, inea din anul
1971, tehnica imageriei rational-emotive (REI), tehnica pusa la punct
de M au 1t s by. Tehnica ii ajuta pe pacienti sa trans forme starile
52 Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
53
afcctive dezaprobative in stari afective pozitive (M a u Its by, 1971;
M a u Its b y ~i Ell is, 1974).
Prezentam, in cele ce urmeaza, un model de imagerie ra-
tional-emotiva aplicata la un subiect cu dispozitie depresiva Cll
caracter situational (E II is, 1990).
Metoda se adreseaza unui studcnt carc sc simte deprimat pcntru
ca sc tcmc ca va pierdc un cxamen ~i poate chiar anul dc studii.
Accstuia i sc ccre sa-~i imagincze d a picrdut examenul, 11da
din nou ~i 11pierdc ~i apoi ramane repctcnt. Profesorul ~i colcgii
sunt foarte critici fat a dc studentul rcspcctiv ~i considcra ca este un
prost pcntru ca a cazut la respectivul examen. Subicctului i se cere
sa vizualizczc cat mai in detaIiu scena rcspectiva ~i sa realizeze ce
simtc. Majoritatea persoanclor vor relata ca se simt foarte dcprimatc.
In continuare, tcrapeutul ii soIicita subiectului sa traiasca
sentimentul dc dcprimarc dit mai intcns posibil. Si apoi el cste
instruit sa mcntinii aceca~i imagine ~i sa modifice starea afectiva:
in loc sa se simta "groaznic de deprimat", subiectul trebuie sa se
simta'doar suparat, dezamagit, nemultumit, dar nu deprimat.
Pacientul este intrebat, in final, cum a procedat pentru a modi fica
starea afectiva.
Majoritatea pacientilor care cunosc principiilc terapiei ra-
tional-emotive vor da raspunsuri de tipul urmator: "mi-am spus ca
este foarte rau ceca ce s-a intamplat, dar nu este sfar~itul lumii"
sau "am avut ghinion, dar pot sa traiesc in continuare ~i sa ma
accept ca pe 0 persoana valoroasa".
ElI is (1985 a) recomanda subiectilor cu probleme emotionale
sa practice metoda propusa 0 data pe zi, cel putin 30 de zile.
9. Tehni(a desensibiliziirii implozive in plan real ("in vivo")
Conform principiilor terapiei rational-emotive, oamenii i~i pot
modifica unele comportamente disfunctionale prin intermediul
modificarii gandurilor irationale. Tinand seama de faptul ca
gandurile, sentimentele ~i comportamentele interactioneaz;a reciproc,
este utila ~i modificarea gandurilor negative prin intermediul fortarii
subiectilor, indiferent cat de dificilli sc pare, sa renunte la actiunile
compulsive sau de evitare,
Astfel, daca ace~tia se angajeaza in actiuni de desensibilizare,
des:Ia~urate in plan real ~i avand un caracter imploziv Ii se cere sa
realizeze cat mai multe actiuni pe care au tendinta sa Ie cvite, ci
vor face foarte rapid modificari la nivelul convingerilor lor
irationale, perturbatoare.
Astfel, de pilda, unui subiect caruia ii este foarte teama di va fi
respins de femei ~i care evita sa intre in relatiicu acestea ~i crcde
ca este 0 persoana lipsita de valoare daca i se intampla a~a ccva,
i se poate trasa ca sarcina pentru acasa sa aiba discutii cu cel putin
cinci fcmci in fiecare zi (E II is, 1990).
Dadi acesta urmeaza indicatiile terapeutului timp de una-doua
luni, nu numai ca ii va dispare ideea ca nu poate sta dc vorba cu
femeile, ci ~i gandul irational ca este un om "de nimic"daca va fi
respins de vreo femeie.
TERAPIA MULTIMODALA (MMT)
Psihotcrapia multimodala nu reprezinta 0 ~coala tcrapeutica
(L a z a r us, 1976; 1989), ci este un demers eclectic pragmatic,
eficicnt ~i sistematic, prin intermediul ciiruia se pot obtine rezultate
evidente ~i durabile.
Conform acestei viziuni terapeutice, personaIitatea umana cste
abordata in termenii a ~apte nivele sau modalitati interactive
simbolizate prin literele BASIC l.D:
B = (behavior) - comportament;
A = (affect) - afectivitate;
S = (sensation) - senzatie;
I = (imagery) - imagerie;
C = (cognition) - cognitie;
I = (interpersonal) - nivelul relatiilor interpersonale;
D = (biological) - nivelul biologic.
(Autorul utilizeaza litera D in loc de B pentru muzicalitate),
Terapeutul va cauta sa mobiIizeze disponibilitatile latente cu
earacter adaptativ ~i sa inducii modificari pozitive la toate cele
~apte nivele aflate in interactiune.
54
Psihoterapii SClirte
Psihoterapii SClirte
55
Oemersul terapeutic dureaza intre 20 ~i 30 de ~edinte, dar poate
fi s~curtat, ajungandu-se pana la 10 ~edinte.
In loc sa focalizeze demersul terapeutic pe 0 singura problema,
In cadrul terapiei multimodale, terapeutul abordeaza mai multe
domenii ale personalitatii clientului Intr-un timp cat mai scurt posibil.
Pentru exemplificare, L a z a r u s ~i Fay (1990) prezinta Iista
de probleme patologice interactive, pre cum ~i modalitatile de
tratament propuse pentru 0 clienta care acuza depresie ~i anxietate.
Modalitatea
B
A
S
C
D
I)roblema
Dezordine; lmpra~tiere.
Tulburari fobice.
Lasa lucrurile nCTacute pana
In ultimul moment.
Senti mente de culpabilitatc.
Anxietate legata de eritiea ~i
respmgere.
Triste!e; Deprimare.
Oboseala; Dureri In eoloana
lombara.
Dureri de eap tensionale.
Imagini legate de singuratate
~i de e~ee; Imagine de sine
scazuta.
Gandire dihotomica (de tipul
"alb-negru"); Prea multe im-
perative (trebuie); Supra-
generalizari.
Ne1neredere In alPi; Prea
competitiva; Non-asertiva;
Evita Intalnirile ~i rela!iile so-
ciale.
Utilizeaza Diazepam.
Suprapondcrala.
Exerci!ii fizice insuficicnte.
Metodele de terapie utilizate
Contracte ~i planuri de activitate.
Desensibilizare sistematica.
Programe de planificare a timpului.
Explorarea antecedentelor ~i gan-
durilor irationale.
Tehniea imaginaliei dirijate (eu
tematica de tipul "a faee falii").
Argumentarc rationalii.
Explorarea modului negativ de
gandire ~i incurajarea pacientei sa
descopere evenimentele pozitive.
Relaxare; Fizioterapie.
Exercitii de imaginatie dirijata.
Restructurare cognitiva.
Exercitii de asumare a riscului;
Antrenament de cooperare; An-
trenament asertiv;
Antrenarea un or abilitati sociale;
Monitorizari pentru a 'evita de-
pendenla;
Metode de autocontrol al greutatii
corporale (contracte legate de
controlul alimentatiei, auto-moni-
torizarea; grupuri sportive).
Program de prcgatire tizicii.
In cadrul psihoterapiei scurte multimodale (MMT), terapeutul ~i
clientul selectioneaza intre 3 ~i 5 probleme mai importante care
trebuie rezolvate.
In cazul prezentat mai sus, principalele probleme ale clientei
sunt urmatoarele:
lipsa de asertivitate bazata mai ales pe teama de critica ~i pe
teama de a fi respinsa;
stil de gandire de tip dihotomic ("alb-negru"), cu prea multe
imperative ("trebuie") ~i suprageneralizari;
oboseala, cefalee, dureri in zona coloanei vertebrale.
Primele 10 ~edinte de psihoterapie VOl' fi focalizate pentru
rezolvarea acestor probleme, metodele utilizate fiind:
psihoterapia cognitiv comportamentala ~i rational-emotiva
(RET) (B e c k, 1987; Ell i s ~i Dry den, 1987);
tehnica imaginatiei dirijate pentru a achizitiona abilitati de a
face fat a stresului (L a z a I' us, 1982; Z i 1be r gel d ~i
Lazarus, 1988);
tehnici bazate pe joc de rol ~i tehnici comportamentale de
exersare a unoI' deprinderi;
fizioterapie ~i exercitii de relaxare.
Dupa mai putin de trei luni de psihoterapie, pacienta a devenit
mai relaxata, cu mai putine ganduri disfunctionale ~i cu un
comportament deschis ~i adecvat in relatiile interpersonale. Ea ~i-a
evaluat simptomele initiale (depresie ~i anxietate) ca fiind rezolvate
in proportie de 80%.
o reevaluare care a avut loc dupa 8 luni a evidentiat faptul ca
pacienta s-a inscris intr-un grup de terapie pentru scadere ponderala,
a abandonat utilizarea oricarui medicament, iar achizitiile obtinute
in urma psihoterapiei s-au mentinut.
Psihoterapia multimodala are un caracter eclectic ~i ea prezinta
avantajul ca incorporeaza in mod eficient 0 seriede metode
terapeutice specifice altor orientari ~i, in acela~i timp, rezolva rapid
problemele concrete de care se pUng pacientii.
Psihoterapii scurte
57
HIPNOZA PERMISIVA
~ceasta abordare in psihotcrapie a fost initiata de Mil ton
E r i c k son $i dezvoItata de discipolii acestuia, Ha ley ~i R 0 s s i
(E r i c k son $i R 0 s s i, 1976; 1979).
Obiectivul principal al acestui gen de psihoterapie este sa venim
in intampinarea nevoilor pacientului.
Mil ton E r i c k son nu prezinta pacienlilor sai concepte sau
cxplicalii teoreticc, a$a cum fae psihanali$tii, intr-o masura oarecare
chiar $i cognitivi$tii, autorul eoncentrandu-~i atenlia asupra
pacientului viu, cu pcrsonalitatea $i problemele sale unice.
Astfel, terapeutul este cel care trebuie sa se adapteze fiecarui
pacicnt $i nu invers, intrand in rezonanta cu acesta.
Pentru a realiza acest deziderat, terapeutul va trebui sa reproduca
atitudinea corporaHi, mimica, pantomimica, tonul vocii ~i cuvintele
utilizate de pacient, mai precis sa patrunda in lumea aeestuia $i sa
vorbeasca "pe limba lui".
Terapeutul se va adresa unui om de $tiinla in termeni $tiintifici,
unui muncitor in limbajul sau, iar unei femei casnice in alli termeni
deeat unui psiholog. Daca pacientul se teme sa intre in contacteu
terapeutul, acesta va fi, la randul sau, rezervat, daca va fi
demonstrativ, la fel va proceda $i terapeutu!. In felul acesta, paeientul
va accepta mai u~or dialogul ~i 11va eonsidera pe terapeut ca pe un
adevarat partener de disculie.
Mil ton E r i e k son obi$nuia apoi sa observe care sunt
elementele dominante ale experientei subiective a pacientului $i sa
Ie utilizeze in mod terapeutie. Astfel, daca paeientul traie$te 0 durere
puternica ~i singurul lucru care 11 intereseaza este sa seape de
aceasta, terapeutul nu ii va vorbi despre cauzele acesteia, ci va
aplica 0 strategie de inlaturare sau reducere a durerii, aratfmdu-i
pacientului ca acesta este elementul care 11preocupa cel mai mult.
CiHindu-l pe Mil ton E r i c k son, Me g g 1e (1990) sublinia
faptul ca un subiect care se prezinta la psihoterapie poate povcsti
o istorie personal a de care este ferm convins la nivel con$tient, in
timp ce limbajul non-verbal va exprima cu totul altccva.
Dc pilda, 0 pacienta tfmara poate povesti pe un ton trist ca nu
mai suporta ca solul ei s-o atinga $i sa-i ceara sa aiba 0 viata
sexuala mai normala, in timp ce pe fala ei se poate vedea un suras
ironic, care poate fi interpretat ca fiind expresia satisfactiei pe care
aceasta 0 simte razbunandu-se pe solul ei pentru un motiv sau altu!.
Pacienta in cauza nu realizeaza la nivel con$tient ceea cc $tic
incon$tientul ei $i anume' ca Ii face placere sa-$i pedepseasca sotul
$i acest element subtil trebuie observat de catre terapeut.
Psihoterapeutii de orientare ericksoniana subliniaza faptul di a
veni in intampinarea nevoilor pacientului inseamna a lua in
considerare nu numai nevoile con$tiente, ei mai ales nevoile
incon$tiente. Incon$tientul este eel care recombina in mod crcativ
experientele anterioare ale subiectului, a$ezandu-le in structuri noi,
cu rol adaptativ, eel putin pentru moment $i in anumite conditii.
Terapeutul ericksonian trebuie sa utilizeze extraordinara forta
creatoare a incon$tientului pentru a-I ghida pc pacient indircctia
sanatalii $i eficienlei.
Mil ton E r i c k son considera inc.on$tientul ca pe un mare
rezervor de resurse psihice, acesta depozitfmd obiectivele existenliale
profunde ~i durabile ale fiinlei umane, pe care are menirea s-o
protejeze de diverse Ie situalii negative neprevazute. Din acest motiv,
incon~tientul furnizeaza adesea raspunsuri opuse celor date de planul
con~tient.
In acela$i timp, incon$tientul are 0 maniera diferita de a proccsa
informaliile: nu clasifica, nu analizeaza, el asociaza lanturi de
imagini ~i senzalii, idei, simboluri, dupa criterii analogice, aflandu-se
intr-un prezent continuu ~i decodificand mesajele "ad-literam".
Lanlurile de asocialii se desfac ~i se refac mereu dupa criterii care
se sustrag logicii formale.
5X
Psihoterapii seurte
Psihoterapii seurte
59
Din acest motiv, Mil ton E r i c k son considera ca sondarea
incon~tientului propusa de psihanali~ti reprezinta un demel's mult
prea dificil ~i, In acela~i timp inutil, propunfmd In schimb ca
incon~tientul subiectului sa fie lasat sa desfadi singur ceea ce a
produs, respectiv. simptomul. Terapeutul nu va face dedit sa
favorizeze acest demel's ~i aparitia conditiilor optime In care
incon~tientulsa poata actiona. Astfcl, terapeutul ericksonian nu-~i
propune sa afle de ce pacientul sau se simte mai bine, importanta
fiind doar ameliorarea sau vindecarea acestuia.
Incon~tientul este eel care elaboreaza sisteme de referinta care
il ajuta pe subiect sa faca fata un or situatii noi. La subiectii perturbati
exista sisteme de referinta rigide, care se mentin de-a lungul ani lor
~i care s-au format In urma unor experiente psihotraumatizante.
Cu exceptia situatiilor psihotraumatizante extreme, cum ar fi
violul, razboiul, catastrofele sau tortura, experientele considerate
traumatizante variaza de la individ Ja individ. RezuItatul acestora
reprezinta totdeauna construirea unor sisteme de referinta
defectuoase ~i lipsite de suplete care sunt aplicate unor noi situatii,
rezultatul fiind producerea anxietatii ~i comportamente dez-
adaptative. Subiectul ramane blocat la un stadiu anterior al existentei
sale ~i nu poate evolua. Astfel, de pilda, 0 femeie care a fost
victima unui violin copilarie, va aprecia toate experientele sexuale
de mai tarziu prin prisma catastrofei suferite, aceasta reprezentand
sistemul de referinta prin intermediul caruia VOl'fi interpretate toate
situatiile care au ceva comun cu cele petrecute.
Este bine cunoscut faptul ca In cultura occidental a rationalista,
subicctul este Invatat sa se Increada doar In capacitatile limitate ale
psihismului con~tient, care trebuie sa "controlezc" totul, intuitia
creatoare fiind In mare masura blocata. Din acest motiv, oamenii se
autolimiteaza, se autoblocheaza, impiedicand crearea continua ~i
armonioasa de noi sisteme de referinta elaborate de incon~tient.
Mil ton E r i c k son sublinia adesea di oamenii ~tiu mult
mai muIt decat cred ca ~tiu ~i pierd timp pretios pentru a se limita
~i a se autoperturba. Factorii individuali ~i culturali concura la
blocarea jocului liber al mesajelor care circula intre zone Ie con~tiente
~i cele incon~tiente. Incon~tientul insa i~i va manifesta in continuare
creativitatea, cautand.s~lutii pentru a elibera con~tientul. de 0 parte
din povara anxietatii. In fclul acesta, incon~tientul va realiza un
compromis Intre nevoile individului ~i situatia compromis, care nu
este aItceva decat simptomul: considerat de catre Mil ton
E r i c k son (1977) drept cea mai buna solutie posibila in conditiiJe
in care se gase~te subiectul.
Psihoterapia va furniza un cadru special de lucru pentru
incon~tient, cadru in care limitarile Invatate sunt suspendate, astfeJ
incat acesta sa gaseasca in mod liber 0 noua solutie, constructiva
de data aceasta.
In timpul demersului terapeutic, pacientul este ghidat sa lucreze
in mod constructiv asupra propriului sau incon~tient, cu care intra
in comunicare directa. Astfel, incon~tientul propriu devine terapeutul
subiectului cu probleme.
Comunicarea cu zonele incon~tiente este realizata de Milton
E r i c k son prin intermediul hipnozei.
Pentru a realiza acest lucru, terapeutul trebuie sa obtina acordul
nivelului con~tient~i sa se adreseze incon~tientului intr-un limbaj
adecvat acestei instante psihice. Acest acord nu este necesar sa fie
total, mai ales lasubiectii nevrotici, care au tendinta de a se refugia
in boala ~i de a obtine beneficii secundare de pe urma acesteia.
"Faceti tot ce puteti pentru a ma vindeca, in afara de ceea cc
m-ar putea vindeca in mod real", pare sa spuna pacientul nevrotic
(M egg Ie, 1990, p. 117). Din acest motiv, Mil ton E r i c k son
arata ca este mai u~or sa hipnotizam un subiect normal decat unul
nevrotic, de~i acesta din urma ar beneficia mult de pe urma hipnozei.
In ceea ce prive~te limbajul pe care trebuie sa-l utilizeze
terapeutul pentru a se adresa incon~tientului, acesta implica metafore,
simboluri, imagini.
Transa hipnotica reprezinta 0 stare modificata de con~tiinta in
cadrul direia subiectul se deconecteaza de stimulii exteriori ~i se
conecteaza spre interior. Acest fenomen, denumit de R 0 s s i (1988)
trans a cotidiana, se petrece frecvent in viata curenta, cand suntem
absorbiti de un film pasionant sau de 0 leetura, astfel incat ne
trebuie un timp oarecare pentru a "cob or! din nou cu picioarele pe
pamant". R 0 s s i (1988) este de parere ca orice om normal intra
60
Psihoterapii sCl/rle
Psihoterapii sCl/rle
61
2. Concentreaza-te asupra
relaxarii ~i urmare~te
vocea mea.
3', Nu te mi~ca.
i11tr-oastfel de stare la fiecare 90-100 de minute, transa respectiva
avfmd funqia de a procesa noile informatii primite din exterior ~i
de a Ie integra in experienta subiectiva intema.
Studiile de psihofiziologie au evidentiat faptul ca la baza acestei
stari stau mecanisme fiziologice diferite:
unde cerebrale alfa (de vcghe relaxata);
functionarea predominanta a emisferei cerebrale drepte,
responsabila cu activitatile asociative, globale, vizuospatiale,
atemporale ~i analogice, specifice modului de procesare a
informatiilor realizate de incon~tient.
Mil ton E r i c k son ~i discipolii sai utilizeaza in scopuri
terapeutfcc "transa naturala" pomind de la ideea ca subiectul va
intra in transa daca dorc~te ~i are nevoie de aceasta stare.
Terapeutul nu utilizeaza decat rareori tehnicile de inductie
hipnotica clasica, in care se cere subicctului sa fixeze un punct ~i
apoi se administreaza sugestii cu caracter directiv ~i persuasiv.
De celc mai multe ori, autorul sugereaza in mod indirect intra rea
in transa, prin intermediul relaxarii sau prin erearea unei astfel de
situatii in care subiectul sa sc lase absorbit de 0 cxperienta
neobi~nuita.
HIPNOZA iN PSIHOTERAPIA ERICKSONIANA
Inducfio ~i indirec:fioco fenomene de comunicore interpersonalii
Mil ton E r i c k son spunea adesea ea trebuie sa spulberam
mitul conform caruia unii oameni nu pot fi hipnotizati.
Autorul era de parere ca hipnoza ~i hipnotismul sunt termeni
care se aplica unui eomportament neobi~nuit, dar normal, care
poate fi inelus oricarei persoane normale, dadl sunt indeplinite
anumite conditii, cat ~i persoanelor care sufera de diferite tipuri
de tulbudiri. Oamenii normali pot fi hipnotizati in proportie de
100%. Bolnavii psihici pot fi ~i ei hipnotizati, dar mai grell. De
asemenea, deficientii mintal pot fi cu greu hipnotizati, iar unii
nevrotici se dovedesc a fi subiecti mai dificili (dupa Lan k ton
~i Lan k ton, 1983).
Deoarece hipnoza reprezinta 0 modalitate de comunicare ~i de
identificare a concentrarii interne, putem spune ca orice subiect
care este socializat poate fi hipnotizat. E r i c k son sublinia ~i faptul
ca hipnoza reprezinta 0 forma speciala de relatie interpersonaHi. El
arata di pentru inducerea transei este nccesara 0 anumita cooperarc
din partea subiectului, de~i uneori aceasta cooperare se poate
ascunde in spatele unei atitudini superficiale de rcspingerc a
hipnozei. Din acest motiv, afirmam ca oamenii im pot fi hipnotizati
impotriva vointei lor.
E r i c k son este partizanul inductiei indirecte: atentia Sll-
biectului este captata prin intermediul instructiunilor paradoxalc ~i
metaforelor ~i prin utilizarea comportamentului actual. Mecanis\1l11l
transei presupune realizarea disocierii dintre instantele con~tiente
~i cele incon~tiente. E r i c k son este de parere ca hipnoza nu arc
efecte nocive. Cu toate acestea, el a fost con~tient de faptul ca
unele aspecte ale personalitatii hipnotizatorului pot declan~a la
subiect un comportament de tip isteric. Aceste efecte tin insa de
personalitatea hipnotizatorului, nu de procesul hipnozei.
(oroderisticile hipnozei eric:ksoniene
Hipnotizatorul trebuie sa manifeste incredere deplina in ceea
ce face, iar actiunile sale trebuie sa aiba un caracter congruent;
Caracterul indirect $i fundamentarea sociala a limbajului
hipnotic. A~a cum am mai subliniat, hipnoza reprezinta 0 modalitatc
de cOIY,mnicare interpersonaUi. E r i c k son obi~nuia sa utilizcze
sugestiile indirecte, administrate intr-o manied coloeviala (utiliza
cuvinte specifice limbajului de zi cu zi).
Comenzi clasice Comenzi ericksoniene
1. Stai jos ~i inchide ochii. 1. Poti sa stai lini~tit ~i sa inchizi
oehii?
2. N-ai dori sa te concentrezi asupra
relaxarii sau poate ai dori sa
asculti vocea mea?
3. Vei observa ca daca dore~ti sa te
mi~ti, poti s-o faci, dar 0 vei face
foarte u~or.
62
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
63
Se po ate cOTIstata faptul ea instruetiunile din coloana stanga
invita subiectulla rezistenta, oricat de eooperant ar fi acesta. Celalalt
tip de eomenzi este permisiv $i reduce rezistentele. De asemenea,
E r i e k son era atent sa alcaga astfcl cuvintcle ineat ele sa eX~
prime 0 gandire pozitiva $i sa stimuleze inteligenta clientului sau.
El avea grija sa nu ofcnscze clientul, exceptie flidind acele situatii
rare in care 0 ofens~ era utilizata ca 0 interventie terapeutiea menita
sa $oeheze subiectul.
Trebuie evitati termenii care fixeaza atentia elientului asupra
unor aspecte negative, cum ar fi: rezistenta, blocaj, impas etc.
Disocierea con,\tient-incon,~tient. Metoda de inductie a lui
E I' i c k son presupune modalitati diferite de adresare pentru planul
con$tient $i pentru cel incon$tient, autorul punfmd la baza proceselor
de natura incon~tienta activitatea emisferei cerebrale drepte.
Emisfera sHingii Emisfera dreapta
(Stare de veghe) (Transii)
Nivel Iingvistic Pantomimica
Nivel logic-gramatical Nivel kinestezic
Nivel rational Nivel muzical
Nivel abstract Nivel vizuospatial
NiveI direct Nivel intuitiv
Foealizarea atentiei Nivcl pcreeptiv-sintetie
Efort voluntar Aetivitate spontana
Activitatc difuza
Stare confort
E r i c k son utilizeaza anecdote ~i sugestii indireete pentru a
face pe clienti sa se comute de la modelul lor dominant de procesare,
bazat pe activitatea emisferei eerebrale stangi.
E r i c k son spunea, adesea, referitor la mecanismele incon~tiente:
"Noi $tim mai mult decat credem cii $tim".
lnductia cuprinde:
Orientarea clientului in directia transei;
Fixarea $i stabilirea raporturilor;
Crearea disoeierii con$tient-incon~tient;
Instalarea ~i adancirea transei;
Stabilirea unui cadru de referinta pentru invatarc;
Utilizarea starii de trans a pentru scopuri clinice;
Reorientarea spre starea normala de veghe.
Orientarea dientului in directia transei
Clientii au nevoie de fi orientati psihologic ~i intelectual in
directia transei.
Orientarea psihologica implicii, de regula, doar interogarea
clientului dacii a mai fost sau nu in trans a vreodata ~i cum a trait
trans a respectiva. Discutia se va centra in jur~l transei trecutc, pc
baza careia se va putea construi noua transa. In cursu I proccsului
rememorarii vechii stihi, mecanismele psihologice implicate vor fi
activate. Hipnoterapeutul va remarca posibila relaxare musculara,
clipitul $i chiar micromi$ciiri de levitatie a bratului sau degetului,
mi~cari pe care Ie poate amplifica, incurajand intrarea in transa.
Chiar in cazul in care clientul afirma cii nu a fost niciodata in
transa, acesta poate fi interogat la ce anume se a~teapta. Clientilor
de acest tip Ii se pot descrie unele experiente familiare care seamana
cu trans a, cum ar fi, de pilda, lectura unui roman pasionant care
face ca subiectul sa se det<l;$ezede ~eea ce este in jur.
Este indicat sa se inceapa transa cu 0 discutie in legatura cu
credintele clientului cu privire la ceea ce este hipnoza. Astfcl,
hipnoterapeutul ir;;i va da seama despre prejudecatile r;;icredintele
negative pe care Ie are clientul cu privire la hipnoza.
Informatiile gre~ite creeaza anxietate, disconfort ~i, adesea, tind
sa slabeasca relatia terapeutica.
Trebuie inlaturate, mai ales, urmatoarele prejudecati cu prIVIre
la hipnoza:
Hipnoza este 0 stare stuporoasa in care clientul i~i pierde
autocontrolul;
Subiectul va fi extrem de vulnerabil ~i va face ceea ce nu
dore$te sa faca;
Subiectul nu se va mai trezi din transa;
Daca trans a este incununata de succes, subiectii se vor
comporta ca ni~te roboti;
64 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
65
Exercitiu de disociere a planului eon~tient de eel ineon~tient
(S.Lankton ~i C.Lankton, 1985, p. 147)
Se constata ca terapeutul nu minte, deoarece ceea ce spune cl
s-a petreeut eu adevarat in eopilarie. Surpriza initiala este inlocuita
eu euriozitatea: "Oare unde vrea sa ajunga terapeutul?".
Prezentam in eele ce urmeaza un model de instructaj de tip
disociativ (dupa Eric k son; cit. S. Lan k ton ~i C . Lan k ton,
1985, p. 147).
Mentalul tau incon~tient
face altceva
este interesat in ceea ee este
subeon~tientul tau va des-
eoperi ceva mai tarziu
contine 0 magazie de eu-
no~tinte, vise, posibi Iitati
aetioneaza in favoarea ta
dezvolta 0 linie de gandire
niei maear nu este interesat
gande~te in mod global
va face multe lucruri pentru
tine
are propriile sale idei eu
privire la ceea ee iti trebuie
invata foarte mult
face ca lucrurile sa se pe-
tread in interesul sau
intelege eontextul
~i in acela~i timp
pentru ea
pentru ea
in timp ce
in timp ce
in timp ce
in timp ce
Legatura cauzala
~i
~i
~i
~l
~l
in timp ce
Mentalul tau con~tient
asculta vorbele mele
poate fi interesat sa invete
ceva
poate avea dubii
poate fi curios
opereaza linear
nu va face lucmri prea
interesante
este interesat in profunzimea
transei
se poate con centra asupra
unui singur obiect
nu ~tie unde vor ajunge
lucrurile
sorteaza, clasifica, a~aza in
sertare
poate fi u~or distras
se poate mira de unele
lucruri
este orientat spre situatia de
moment
Disociere (on~tientin(on~tient
Reamintim faptul ca induetia de tip erieksonian se realizeaza
intr-o maniera aneedotiea, metaforiea ~i naturala.
Fixarea atenfiei ~i stabilirea raporturilor
Manicra cricksoniana de stabilire a raporturilor eu subieetul
implicii a;>a-numita "intrare in rezonanta eu acesta":
Adrcsarea in limbajul clientului, ceca ce inseamna cii tcrapeutul
va folosi acelca~i cuvinte "ehcie" pe care Ie utilizeaza ~i
elientul;
Utilizarca mctaforelor pentru a realiza 0 mai bun a intrarc in
rezonanta;
Copicrca expresiei faciale, pozitici, tonului vocii ;>ia ritmului
respiratiei clicntului;
Se porne~tc de la aceste clemente pentru a ghida clientul.
Datorita aplidirii acestor tehnici, in hipnoterapia erieksoniana
transferul are loc mult mai rapid. Drcpt consecinta, pot fi comunicatc
mai rcpedc mai multe idei ~i pacientul invata intr-o perioada mai
scurta de timp .
Pentru a capta atentia pacientului, E r i c k son utilizeaza 0
mctafora plina de suspans, mister ~i surpriza. 0 data captaH'i atentia
cl icntului, acesta va fi capabil sa dczvoltc un nou sistem de
referinta, sistem ce va putea fi utilizat in rezolvarea problemelor
sale. Relatia, 0 data stabilita, va servi ca baza pentru crearea
starii de confuzie care va rcaliza disocicrea con~tient-incon~tient.
Astfcl, de pi Ida, E r i c k son putea incepe astfel: Jti voi povesti
ccva care s-a petrecut in copilaria ta ... ".
Idcea cii terapeutul se va rcferi la copilaria clientului despre
care el nu ~tie nimic, 11 nedumere~te pe acesta, fapt ce creeaza
surpriza ~i capteaza atentia.
Terapeutul poate continua in felul unnator:
"Sa scrii literele alfabetului este 0 sarcina foarte grea, nu-i a;>a?
II faci pe e, trebuie sa desenezi bucla lui b etc .... ".
Hipnoza cste lucrarea diavolului (prcjudecata eel mai dificil
de inUiturat tocmai pentru cii este cea mai irationaUi)!
Subiectii se pot indoi de realitatea transei pentru cii au ramas
con;>tienti de ceca cc se petrecc in jur .
66
Psiholerapii scurle
Psiholerapii scurte 67
"Mentalul tau incon~tient ~tie mai mult dedit ~tii tu". Mentalul
con~tient i~i da seama ~i este orientat in raport cu situatia de moment.
Astfel, este con~tient de prezenta mesei, bibliotecii, telefonului,
lucruri care nu au nici 0 lcgatura cu venirea ta ai~i. Dar incon~tientul
tau face abstractic de toate aceste lucruri nelnsemnate ~i acorda
atentie doar cuvintelor mele ~i propriilor sale reactii. Multe din
lucrurilc pc care Ie gandim la nielul subcon~tientului nostru se
dcsta~oara fad ~tiinta noastra.. .".
Instalarea ~i adancirea transei
Comunicarea rezultata din: alterarea "pattern" -ului de atentie al
subiectului ~i disocierii instantelor psihice reprezinta un semn ca
transa cstc deja instalata.
Terapeutul continua astfel:
"In timp ce Iti vorbesc, respiratia ta se modifidi, tensiunea ta se
modi fica, mu~chii tai se relaxeaza. Inchide ochii ~i bucura~te de
stare a de confort in care te afti. eu cat te simti mai confortabil, cu
atat vei intra Intr-o transa tot mai adanca...".
Stabilirea cadrului propice pentru a inviifa ceva. in timpul psiho-
terapiei
E r i c k son Incuraja Inviiprea indiferent de modalitatile pnn
care aceasta are lac In timpul procesului terapeutic.
Instructajul poate suna astfel:
"In starea de trans a vei lasa incon~tientul tau sa exploreze vasta
magazie de date pc care le-ai acumulat In timpul vietii. Ai multe
cuno~tinte pc care le-ai acumulat fara sa ~tii.
Multe din aceste cuno~tinte care au fost importante pentru
mentalultau con~tient au alunecat acum la nivel incon~tient ... ".
In loc de termenii "sa lucram asupra materialului", "sa rezolvam
situatia" sau "sa actualizam materialul", Erickson prefera termenul
de invatare, pc care 0 Intelege ca pc 0 sarcina de ordin general de
adaptare la cerintele vietii.
Utilizarea transei in vederea schimbiirii
Utilizarea transei In scopuri clinice presupune luarea In
considerare a personalitatii privite ca un tot unital' ~i nu doar simpla
reducere de simptome prin sugestii directe, pentru ca sugestiile
directe VOl'aduce clientului doar 0 u~urare momentana, VOl'accentua
relatia transferentiala ~i VOl' accentua reprimarea conflictului
generator de simptome.
E rick son utiliza In scopuri clinice urmatoarele strategii:
a) Utilizarea sugestiilor indirecte pentru a declan~a schimbarea;
b) Utilizarea unor metafore ~i anecdote cu rol terapeutic pentru
a stimula resursele clientului ~i pentru a ilustra schimbarea;
c) Furnizarea unor explicatii, a repetarii in plan imaginal' ~i a
unor prescriptii terapeutice pentru activarea resurselor clientului.
Mai ales In ultimii sai ani de activitate, Erickson Ie spunea din
ce In ce mai rar pacientilor ce trebuie sa faca (in mod direct).
E r i c k son utiliza, atunci dnd considera necesar, ~i tehnici
clasice ale hipnozei, cum ar fi: sugerarea amneziei, regresia de
varsta, distorsionarea perceptiei timpului, sugerarea unor halucinatii
pozitive ~i negative, sugestii posthipnotice .
Reorientarea dientului spre starea de veghe
E r i c k son spunea ca circula de multa vreme legend a cu privire
la imposibilitatea trezirii subiectului din starea de hipnoza, dar ca
acest lucru nu este adevarat.
Desigur, exista clienti care, din dorinta de a manipula pe
terapeut -, pot insista sa dimana un timp mai Indelungat in transa.
In aceste situatii, sugestii adecvate cum ar fi, de pilda, prescrierea
de simp tom, pot rezolva repede problema.
Revenirea se poate face prin instructiuni de tipul urmator:
"Poate con~tientul Hiu a invatat ceva sau nu a invatat mare lucru
de la incon~tientul tau. Mil intreb daca el poatesa Invete sa te
familiarizeze din nou eu lucrurile care te inconjoara aici In cabinet'?"
sau
"Incon~tientul tau va trezi curiozitatea con~tientului in legatura
cu modalitatea de a ie~i din transa".
68 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 69
MODEL DE INDUCTIE COMPLETA (DUPA ERICKSON)
E: Ce intelegi prin inductie clasidi?
S: Atunci cand cineva iti spune ca te va hipnotiza. Cred ca asta
e cea mai buna definitie (radc!), care se spune tipului de transa, in
care putem sa cadem atunci dnd oamenii ne vorbesc.
E: Nu ai vrea sa-ti potrivqti mai bine scaunul? E binc a~a. Stai
sprijinit, a~aza bratele pe coapse ~i prive~te inainte. Nu te mi~ca.
Nu vorbi. Iti voi povesti ceva care s-a petrecut in copilaria ta,
atunci dnd ai mers pentru prima data la ~coala ~i a trebuit sa inveti
litcrclc alfabetului. Ti se parea 0 sarcina tcribil de grea! Toate
literele ace1ea cu forme diferite. Iti aduci aminte cum 11scriai pe
e, apoi pc t sau pc i sau cum taceai bue1a la b sau codita la p sau
cate picioare avea litera m?
Treptat ti-ai format imaginea mentali! a fiecarei litere. Sunt multe
imagini, pentru ca literele au forme ~i marimi diferite. In cele din
urma, imaginile mentale ale literelor s-au fixat undeva in creierul
tau ~i lor li s-au adaugat imaginile unor persoane, euvinte, cifre sau
obiectc ~i chiar a unor idei.
Fara sa fii con~tient de aceasta, tu formai imagini mentale.
In timp ce iti vorbesc ti s-a modificat ritmul respirator, ti s-a
modificat tensiunea ~i tonusul muscular. Mu~chii tai s-au relaxat.
Inchide ochii ~i cauta sa traie~ti stare a de confort, re1axare. Cu cat
te simti mai bine, mai confortabil, cu atat 'lei intra intr-o transa mai
profunda.
lar in starea de trans a 'lei putea lasa mentalul tau incon~tient sa
supravegheze numarul mare de cuno~tinte pe care le-ai acumulat in
decursul vietii tale. Ai adunat multe cuno~tinte chiar tara sa-ti dai
seama. Multe cuno~tinte, care sunt foarte importante pentru
con~tientul tau, au alunecat in incon~tient sau au inceput siHi fie
folositoare in mod automat. Ele sunt folosite doar la timpul potrivit,
doar in situatia potrivita.
Sa inveti a merge a fost 0 sarcina foarte dificila, dar ai reu~it sa
inveti acellucru. Acum nu mai ~tii exact cum mergi pe strada, cum
mi~ti picioarele, bratele, cand trebuie sa mergi incet. Nu mai ~ti
cum mi~ti capul atunci dnd traversezi, dar el se mi~ca corect la
stanga ~i la dreapta atunci cand traversezi 0 intersectie. Faci 0 serie
de mi~cari corecte, chiar dadi pe strada nu sunt ma~ini.
Si atunci cand ai invatat sa conduci ma~ina, ti se parea 0 sarcina
dificiHi sa frane'zi in intersectii, atunci dnd circulai cu 30 km la
ora. Oar pe masura ce ai devenit expert in conducerea auto, poti
frana u~or, chiar daca te deplasezi cu 60, 70, 80 sau 90 km la ora.
La timpul potrivit, la locul potrivit, cu presiunea potrivita, poti sa
franezi tara sa smucqti. Si nici mikar nu ~tii cum faci asta, atunci
dnd apreciezi corect distanta.
Nu ~tii ce perceptie a mi~carii sau ce vedere periferica iti spune
ce trebuie sa facio Oaca eu stau pe bancheta din fata, in timp ce tu
conduci ma~ina, voi ~ti dinainte cu cateva secunde ce viraje 'lei face,
daca 'lei 'lira la dreapta sau la stanga, dupa limbajul corpului tau.
Eu voi ~ti aceste lucruri chiar inainte ca tu sa-ti dai seama de ele.
Mentalul tau incon~tient ~tie mai mult dedt ~tii tu. Mentalul tau
~on~tient i~i da seama ~i este orientat in raport cu situatia de moment.
In felul acesta, iti dai seama de birou, de biblioteca, de locul
telefonului ~i de alte lucruri, care nu au nici 0 legatura cu venirea
ta la cabinet. Oar mentalul tau incon~tient ignora toate aceste
clemente nesemnificative ~i acorda atentie doar vorbelor mele ~i
propriilor sale reactii.
Majoritatea gandurilor care se petree in mentalul nostru
incon~tient au loc tara ~tirea noastra. Viteza gandului este la fel cu
viteza electricitatii. Exista bilioane de celule nervoase care sunt
permanent in actiune ~i tu ai timp sa devii con~tient doar de 0 mica
parte dintre procesele care se desta~oara in creierul tau. Un simplu
stimul poate extrage din incon~tientul tau 0 multitudine de ganduri,
care aparent nu sunt legate intre ele ...
A~a cum am mai subliniat, E r i c k son face distinqia intre
inducerea hipnotica in stil clasic, care este ritualista ~i repetitiva,
aceea~i tehnica fiind aplicata oricarui pacient ~i inductia naturala,
in cadrul careia sunt utilizate trasaturile personalitatii pacientului
~i comportamentul acestuia pentru a facilita intrarea in transa.
In abordarea bazata pe utilizare, atentia pacientului se fixeaza
asupra unor aspecte ale comportamentului sau personalitatii sale in
vederea obtinerii unei focalizari interioare.
70
Psihoterapii SClIrte Psihoterapii scurte 71
Acceptarea ~i utilizarea comportamentului manifest 01 pacientului
Terapeutul accepta comportamentul ~i sistemul de referinta
propriu pacientului (lumea lui subiectiva).
Exemplu: 0 pacienta s-a oferit voluntara pentru 0 demonstratie
de hipnoza. E r i c k son i-a cerut sa se a~ezc dlt mai comod pc
scaun. Pacicnta a cerut voie sa-~i aprinda 0 tigara ~i a inceput sa
fumeze intr-un stil meditativ, urmarind fumul de tigara. Terapeutul
a inceput inductia de la aceasta situatie, dand sugestii in legatura
cu inspiratia ~i expiratia, apoi in legatura cu senzatia de u~urinta cu
care pacienta ducea tigara la gura ~i apoi cobora lent bratul inapoi.
Pacienta a intrat intr-o transa u~oara, inainte de a termina tigara.
Apoi s-au administrat sugestii de relaxare, somn ~i ca in timp ce va
dormi, ea va continua sa se bucure de senzatia placuta pe care i-o
ofera fumatul.
Sugestiile administrate s-au referit la: placere, senzatie de
u~urinta, satisfactie interioara, senzatia de a fi pc deplin absorbita
in actiunea de a fuma, senzatia de confort, tara nevoia de a se
preocupa de stimulii externi etc.
lata deci ca terapeutul a utilizat pentru induqia hipnotica
comportamentul de a fuma.
In cadrul altui exemplu, un barb at de 30 de ani a intrat in cabinet
~i a inceput sa se plimbe incoace ~i incolo afirmand ca el nu poate
vorbi despre problemele sale atunci ciind sta jos sau e culcat.
Pacientul a fost refuzat de mai multi terapcuti care I-au acuzat
de lipsa de cooperare. El a cerut sa se aplice hipnoterapia, daca
cstc po sibil, de~i anxietatea sa era atat de mare inciit el nu putea
sta locului.
Terapeutul i-a adresat urmatoarea intrebare: "E~ti dispus sa
cooperezi cu mine, in timp ce continui sa te plimbi prin cabinet?"
Apoi, terapeutul i-a cerut pacientului sa-i permita sa participe ~i
la mersul prin cabinet, dirijandu-i put in pa~ii. Apoi terapeutul i-a
sugerat sa mearga ~i inapoi, la dreapta ~i Ia stanga, spre biblioteca
sau spre u~a. Initial, instruetiunile au fost administrate intr-un tempou
care urmarea pa~ii. Treptat tempoul a fost redus ~i ulterior s-a
modificat ~i continutul sugestiilor: "acum te deplasezi la dreapta,
fata de scaunul pc care vei sta, apoi la stanga, fata de scaunul pc
care vei sta, mergi direct spre scaunul pc care vei sta etc .... mcrgi
spre scaunul in care te vei a~eza confortabil". Pacientul a inceput
sa mearga tot mai incet, pana dind s-a a~ezat pc scaun ~i a intrat
in transa.
Valoarea tehnicii utilizarii consta in demonstrarea pentru pacient
a faptului cii acesta este acceptat integral ~i cii terapeutul il poate
controla, indiferent de comportamentul sau.
Utilizareo situotiilor de urgent a (criza)
Situatiile de urgenta indue in mod inevitabil stare a de transa.
Cheek ~i Le Cron (1963) au aratat cum muIte problemc
somatice ~i nevrotiee pot fi produse datorita unor remarei nepotrivite,
tacute in timp ee persoanele se aflau in stare de stres aeut (transa
~i sugestibilitate ereseuta).
R 0 s s i poveste~te cum fetita lui, R 0 x a n a , in varsta de 3 ani
a venit plangand pentru ca s-a lovit la genunchi. Lovitura era mult
prea neinsemnata pentru a necesita terapie. Atunci, mama i-a spus
copilului ca 0 s-o sarute ~i durerea va disparea, iar genunchiul se
va vindeca imediat, ceea ce s-a ~i intamplat.
Micutul All e n (fiullui R 0 s s i), in varsta de 7 ani, a cazut pc
ni~te cioburi ~i a venit urland acasa. Tatal i-a spus utilizand
afirmatiile repetitive: "Sterge sangele cu prosopul de baie, nu cu
eel de maini; folose~te prosopul de baie, nu pe eel de maini etc.
Acum strange bine piciorul cu prosopul, strange bine piciorul eu
prosopul. .. strange-l bine. Strange-l bine, bine de tot ~i acum hai
la ma~ina sa lllergem la doctor".
In cabinetul doctorului i s-a explicat copilului ca rana nu e prea
mare ~i ca acum el va trebui sa observe cum doctorul sutureaza
rana. Copilul a spus ca vrea sa i se facii 100 de cusaturi, mult mai
multe decat surorii sale Betty! Atentia sa fiind distrasa de la durere
~i disconfort, copilul a suportat interventia tara anestezie.
Utilizoreo realitatilor interioare ale pacientului
Presupune utilizarea pentru inductie nu numai a compor-
tamentului manifest, ci ~i a gandurilor, sentimentelor ~i experientelor
subiectului.
72
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
73
Procedura consHi in a cere sau a permite subiectului sa-~i exprime
liber gfmdurile, sentimentele, opiniile. Apoi, acesta este incurajat
sa rcalizeze cu voce tare speculatiile despre modul cum ar arata
gfmdurile ~i sentimentele sale daca el s-ar afla in transa. In timp ce
pacicntul realizeaza acest lucm sau protesteaza, spunand ca ii este
imposibil sa faca a~a ceva, afirmatiile sale sunt repetate de catre
terapeut, ca ~i cum acesta din urma ar dori sa inteleaga mai bine
sau sa-i confirme afirmatiile. Se cer ~i mai multe comentarii de la
pacient, care sunt parafrazate de terapeut.
Astfel, de pi Ida, un paeient se prezinta la cabinet ~i afirma ca a
pierdut 3 ani cu psihanaliza ~i inca un an eu hipnoterapia. "Niei
macar nu am putut intra in transa, de~i m-am straduit. Am fost
trimis la .dvs. dqi nu vad rostu!. Probabil va mai fi inca un e~ec.
Nu ma pot imagina intrand in transa. Dc fapt, niei nu ~tiu bine ce
inseamna transa.
lata ce spune terapeutul in dialog cu pacientul:
- Nu poti ~tii cc inseamna de fapt transa?
- Nu, nu pot!
- Da, nu poti!
- 0 stare psihologica, banuiesc!
- 0 stare psihologica, banuie~ti, ce altceva poate fi?
- Nu $tiu!
- Tu chiar nu $tii?
- Nu, nu ~tiu!
- Nu $tii, dar te inttebi, te gande~ti, te gande$ti.
- Ma gandesc!
- La ce tc gfmde$ti, ce simti, ce traie$ti?
- Nu ~tiu.
- Oar poti sa-ti inchipui.
- E ca atunci cand dormi?
- Nu, te simti relax at, lini,~tit, somnoros!
- Chiar relaxat?
- Relaxat, obosit, destins, somnoros! etc.
Aceasta tehnica se potrive~te mai ales pentm pacientii anxio~i.
care se simt nesiguri de faptul ca Ii s-ar impune ceva. Procedeul Ie
crceaza iluzia ca sunt con$tienti de fiecare etapa a procedurii.
Utilizarea rezistentelor padentului
Conceptia nefericita cu privire la relatia dominanta-supunere in
hipnoza este probabil cauza principala a rezistentelor la hipnoza.
Dc multe ori, rezistentele active nu sunt altceva dedit modalitati
incon$tiente pe care Ie folose~te subiectul pentm a testa daca
hipnoterapeutul este dispus sa faca 0 jumatate de pas in directia
lui, in loc sa incerce sa-l forteze sa se supuna integral ideilor sale.
Astfel, de pilda, un subiect de sex feminin s-a oferit voluntar
pentro 0 demonstratie de hipnoza. Pacienta s-a a$ezat pc scaun
intr-o pozitie rigida ~i provocatoare. Terapeutul a tacut remarca, pc
un ton conversational, ca hipnoza nu presupune neaparat relaxare
sau comportament automat $i ca hipnoza poate fi indusa la un
subiect care dore~te acest lucm prin acceptarea comportamentului
acestuia. Pacienta a reactionat la aceasta ridicandu-se ~i intreband
daca nu ar putea fi hipnotizata $i in picioare. La intrebarea ei,
terapeutul a formulat urmatoarea intrebare sugestiva: "De ce nu am
demonstra ca acest lucm este posibil?"
E r i c k son spunea ca rezistentele reprczinta 0 expresie a
individualitatii pacientului. Sarcina terapeutului este sa inte1eaga,
sii aceepte ~i sa utilizeze aceasta expresie a individualitatii
pacientului, pentm a-I ajuta sa-~i depa~easca limitarile invatate ~i
sa-~i atinga obiectivele.
Unui subiect care nu este receptiv la tehnica levitatiei bratului
i se poate spune:
"Curand, bratul tau drept sau poate bratul tau stang va incepe sa
se ridice sau poate va apasa tare pc coapsa sau poate nu se va
mi$ca deloe. Vom a$tepta sa vedem ce anume se va intampla. Poate
ca ariitatoml va incepe sa se mi$te sau poate degetul tau mic. Nu
este important, daca bratul tau se ridica sau apasa mai tare in jos
sau nu se mi~ca deloc, ci capacitatea ta de a simti ce se petrece cu
bratul tau ... ".
In felul acesta, subiectul i~i va manifesta rezistenta intr-un mod
constmctiv ~i in directia cooperarii.
Prezentam in cele ce urmeaza ~i alte modele de inductie hipnotica,
apartinand unor autori de orientareericksoniana.
~ ---------- -- ---- - - -----
74
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
75
INDUCTIE HIPNOTICA SIMPLA (GODIN, 1992)
Inductia se realizeaza prin aceea ea terapeutul nu face decat sa
Insoteasea sugestii eu caracter contextual.
Intr-un caz de tetanie (1984), paeienta este 0 tanara femeie care
lllereaza ca secretara. Ea a fost trimisa la psihoterapie de un coleg
psihiatru pentru crize spectaculoase de tetanie care aveau loc de
mai muIte ori pe saptamana. Ea se simtea handicapata, deoarece nu
mai avea curajul sa se Indeparteze de casa sau de locul ei de munca.
Dupa 0 ~edinta de hipnoza, pacienta s-a simtit mai bine timp de
7-8 luni, dupa care a solicitat sa i se administreze 0 ~edinta de
hipnoza moderna, deoarece se temea ca starile de rau sa nu reapari'i.
Dupa ~edinta de hipnoterapie de tip ericksonian, ea s-a decis sa
piece In S.U.A. ~i sa Inceapa 0 viata noua.
Rcdam mai jos protocolul ~edintei (G 0 din, 1992):
Terapeutul: "Acum am sa va rog sa va a~ezati confortabil, pentru
ca doar atunci cand cineva sta confortabil, el poate sa coboare In
interiorul propriului sau eu.
(Sugestii minimale care implica faptul ca va urma 0 ~edinta de
hipnoza. Cuno~tintele sugerate evoca ~i faciliteaza relaxarea).
o sa va aduceti aminte de un moment agreabil, cand v-ati simtit
bine, ati tacut 0 calatorie sau v-ati simtit bine in momentul acela.
Veti retrai, de exemplu, ceea ce s-a intamplat de-a lungul unei zile.
Va reamintiti cum v-ati trezit, ce ati tacut atunci ... eu nu am nevoie
. sa cunosc detaliile ... va yeti aminti atmosfera de atunci, chiar
mirosurile, peisajele, zgomotele, yeti regasi starea de bine, stare
care se impra~tie in tot corpul dvs. Corpul ~i mintea incep sa
functioneze tot mai bine, la un nivel mai inalt. Veti fi tot mai
curioasa sa descoperiti ce anume se va intampla, ce anume yeti
descoperi. Regasiti senzatia general a de placere, fncredere,
destindere, de bine interior pe care ati trait-o impreuna cu prietenii.
Va imaginati ca va revedeti prietenii, Ie revedeti fetele, Ie auziti
vocea. Auziti zgomotele, daca exista zgomote, aces tea se includ in
visul dumneavoastra. Important este sa simtiti bine, sa vedeti bine ... "
(Este yorba de 0 inductie in cadrul careia subiectul este ghidat
sa retraiasca 0 amintire. In timpul interviului preliminar, ti'mara
femeie a "orbit despre calatoriile pe care le-a tacut sau pe care ar
fi dorit sa Ie faca. Cuvintele ambigui faciliteaza evocarea calatoriei
imaginare. Se remarca importanta pe care terapeutul 0 acorda
anumitor cuvinte - subliniate. Aeestea se pronunta altfel ~i, in felu)
acesta, se transforma in sugestii contextuale).
" ... puteti ramane cu ochii deschi~i, chiar tara sa vedeti ... dar
puteti lasa ochii ~i sa se inchida, daca ei doresc sa se inchida...
daca ochii se inchid de la sine, este de asemenea bine. Nu aveti
nimic special de tacut, dedit sa retraiti atmosfera, sa regiisiti senzatia
de confort, de relaxare, de bine interior ...
(Aluzia cu privire la inchiderea ochilor va facilita inchiderea
acestora, daca nimic nu se opune la aceasta. Starea de hipnoza este
posibila ~i cu ochii deschi~i in masura in care subiectu) este capabil
sa se deta~eze de mediul exterior. Pauza prelungita).
"Poate ca va vedeti mergand ~i, in acela~i timp, vedeti peisaju)
eu 0 vegetatie diferita de a noastra ... vedeti un peisaj putin ireal,
exotic, surprinzator ~i simtiti Intreaga bucurie de a fi descoperit ceva
nou, ceva ce nu ati eunoscut inca, de a fi patruns intr-un domeniu
cu totul nou, unde patrundeti fnsotit, calm. Va simtiti departe de
lume, de grijile ei. Poate ea inima dvs. bate mai tare datorita starii
de excitatie sau poate ca bate mai incet pe masura ce va relaxafi aici;
pentru ca puteti sa va aflati, in acela~i timp, aici ~i acolo puteti auzi
vocea mea, tara sa ma ascultati, pentru cii sunteti pur ~i simplu
absorb ita de aceasta calatorie ~i uitati tot restul.
(Sub pretextul sugerarii unor detalii legate de ciilatorie, terapeutul
utilizeaza metafore legate de situatia hipnotica: ideea de exotic, de
surprinzator ~i, in acela~i timp, de lini~te).
"Peste cateva momente va voi cere sa reveniti u~or, aici, langa
mine, ca sa putem vorbi de aceasta prima experienta! Voi numara
pan~ la 5 ~i yeti reveni treptat ~i u~or: 1..., 2... , 3... , 4... , 5.
(In cazul unui subiect necunoscut, este indicat ca terapeutul sa
culeaga cat mai repede informatii referitoare la cele traite de aeesta).
Terapeutul va utiliza aceasta stare ca pe 0 resursa.
76
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
77
Va yeti simti eficienta, stapana pe sine, dar pe un fond de
i'ncredere, siguran{a, bine interiOl~ Acesta este primul pas pe care-l
facem impreuna. Bine! Va simtiti foarte bine eorpul ~i tot ce e in
j uru] sau ... (Perioada posthipnotica mai pastreaza inca urmelc
hipnozei. Terapeutul continua strategia precedenta).
P: Da, dar in mod curios, corpul meu ... simte parca ceva care
trece prin el, tara sa ~tiu ce este de fapt.
T- "Vom merge mai departe in directia asta, daca doriti. Ceea ce
pot sa fac eu, este doar sa va ajut sa lasati propriul dvs. incon~tient
sa se exprime. Incon~tientul este partea cea mai importanta a propriei
dvs. fiinte, este aceea care va conduce toate automatismele ... Iar
daca aceasta parte a eului dvs. nu-~i face datoria, este din cauza ca
cste blocata de alte lucmri, cum ar ft, de pi]da, stresul. Trebuie sa
redam incon~tientului dvs. locul sau. In sensul acesta lucrez cu
dvs.".
(Terapeutul se exprima in termeni de disociere. Referirea la
automatisme nu cste gratuita, ci reprezinta 0 sugestie cu caracter
terapeutic ).
"Chiar daca simtiti lucmri surprinzatoarc, 0 sa va exp]ic, la
timpul potrivit, ca acestea sunt norma1e. Este yorba doar de ceea ee
se petrece in capul dvs., in incon~tientul dvs. atunci cand auziti
cuvintele mele. Totul poate intra in armonie, daca doriti, pentru ca
totu] depinde de ceea ce este in mintea dvs. Daca starea pc care 0
traiti este surprinzatoarc, aceasta se intampla pur ~i simplu pentm
ca ati relaxat mecanismele de control ~i, in fclul acesta, ceca ce se
petrece in mintea dvs. se traduce in limbajul trupu]ui.
De~i acest Iucm este amuzant ~i surprinzator, nu aveti de ce sa
va ingrijorati, ci, dimpotriva. Pentm mine, aceasta stare pe care 0
traiti este un test care imi arata ca incon~tientul ~i-a regasit locul
sau".
(in acest paragraf, se reiau explicatiile care se dau, in genera],
inaintea ~edintei de hipnoza. Cuvantul surprinzator va pregati
continuarea).
"...atunci, daca va simtiti bine, ne reintoarcem? "Nu trebuie sa
va mi~cati, nu trebuie sa vorbiti, ci pur ~i simplu sa a~teptati ca
organismul dvs. sa-~i regaseasca un anumit echilibm ... sa actioneze
de la sine, sa lase automatismele sa lucreze, a~a cum respiratia se
desta~oara tara participarea dvs. Acum puteti ignora toate zgomoteIc,
tot ce va deranjeaza, cum ar fi latratul cainelui, pe care il puteti
integra in visul dvs., puteti ignora totul pentru ca ~titi ca puteti sa
ignorati, sa uitati anumite lucruri. Uneori este un Iucm rau sa uiti,
sa ignori, dar alteori este un lucru bun ~i este binc sa ne amintim
doar acele lucruri care ne sunt utile ~i sa ignoram, sa uitam tot
restul.
(Sugestiile, prin care se spune subiectului ca nu are nimic de
mcut, sunt utile pentm a declan~a 0 atitudine pozitiva. Aid apar
sugestiile terapeutice simple, pentru ca este evident ca crizele de
tetanie sunt amplificate de proiectii mentale in viitor. Din acest
motiv se administreaza sugestii de ignorare ~i uitare. Terapeutul se
adreseaza clientului: "tu nu intelegi ce se intampla, tu nu intelegi
ce facem noi aid, tu nu intelegi ... !).
,,$titi foarte bine ca puteti cauta seara solutia unei probleme de
matematicii, tara sa 0 gasiti ~i sa descoperiti ca solutia va vine
dimineata de la sine. In acest caz, incon~tientul a lucrat pentru dvs.,
tara sa ~titi. Acest program al incon~tientului poate sa lucreze in
continuare pentru dumneavoastra. Dificultatile pe care Ie intalniti
nu ~titi carui fapt se datoreaza, pentru ea mintea dvs. con~tienta nu
este in stare sa rezolve problema, pentru ca nu poate examina decat
o singura idee de-o data ~i adesea acest lucru nu este suficient.
Dimpotriva, intuitia dvs. incon~tienta poate s-o faca ~i de aceea
lasati incon~tientul dvs. sa preia comanda, pentru ca in feIul acesta
yeti gasi solutia la problema dvs. Poate ca aceastii solutie 0 sa va
apara ca evidenta la un moment dat, poate ca nu 0 sa va apara
deloc sau poate ca yeti incepe sa va comportati in a~a fel ineat sa
rezolvati problema chiar tara sa va dati seama. Toate acestea se VOl'
petrece de la sine, taraparticiparea dvs., iar acest program trebuie
sa continue sa se deruleze ~i dupa ce ~edinta noastra s-a incheiat."
Introducerea metaforei elementare
"Dumneavoastra nu ma ascultati, pentru ca ceea ce spun eu nu
este interesant, ci continuati sa ciilatoriti, simtind confortul ~i
78
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
79
i'ncrederea, tonusul muscular este perfect adaptat, sunteti in acela~i
timp alerta ~i relaxata, regasiti tonusul potrivit unei zile de vacanta.
Acum yeti invata sa folositi toate aceste lucruri invatate.
Incon~tientul dvs. va face apella aceste resurse interioare pentru a
regasi, ori de cate ori este nevoie, aceasta stare de bine interior, de
functionare u$oara, de satisfactie a descoperirii ~i de interes.
Veti pastra aceasta stare ~i dupa ce experienta noastril va lua
sfar~it, iar in privinta problemelor dvs., Ie yeti rezolva, una cate
una, zi dupa zi, tinand seama de imprejurari, avand in vedere ceea
cc va of era viata, profitand de ocazii, atunci cand Ie yeti gasi utile.
Va yeti organiza fiecarc zi, a~a cum face toata lumea ~i yeti gasi
satisfactii in aceasta.
Va simtiti foarte bine in cursul acestei caliitorii ~i nu va lasati
descurajata de mine. Eu doresc sa verific ceva, dar dvs. continuati
sa dlatoriti (Tcrapeutul ridica bratul pacientei ~i acesta ramane in
catalepsie ).
"Pot sa se petread unele lucruri in timpul acestei ciilatorii, dar
poatc ca nici nu va aflati in ace a calatorie, poate ca va aflati in
alt vis ~i poate ca in cateva momente va yeti afla in viitor,
simtindu-va i'ncrezatoare, destinsa. Va fi un viitor pe care i'l
stapani{i perfect, pc care i1 puteti vedea, pe care il puteti simti.
Pot sa se petreaca cu dvs. lucruri ca in timpul unui vis, iar daca
in corpul dvs. se petree lucruri surprinzatoare, daca se petree
mi~dri in degete sau in alte zone, sau dad 0 mana devine grea
sau u~oara, totul este perfect normal. Lasati-va pur ~i simplu dusa,
continuand sa va traiti amintirile, visele, dlatoriile, fara sa fiti
deranjata". (Terapeutul ridid complet bratul pacientei ~i acesta
rami'me in catalepsie. Cuvintele care urmeaza sunt necesare pentru
a oferi asigurari subiectului). "Fiti atenta la tot ce simtiti in propriul
corp, greutate sau senzatie de u~or, poate chiar senzatii bizare, ca
~i cum propriul brat nu v-ar mai apartine. Toate acestea nu au nici
o importanta. In cateva momente yeti permite bratului dvs. sa
coboare, dar aceasta se va intampla pentru d incon~tientul dvs.
a inteles foarte bine cum poate sa va ajute, cum poate gasi solutii
pentru a va fi de folos. Atunci cand bratul dvs. a coborat, va yeti
i
I
~
afla din nou aici, in cabinet, destinsa, odihnita, perfect stapana pc
propria persoana.
Incon~tientul dvs. a inteles acest mod de a luera, acest mod de
a cauta solutii ~i fara sa va preocupati, bratul va cobori ca de la
sine, lini~tit. Atunci dind bratul va ajunge din nou la locul sau, va
yeti simti foarte bine, destinsa ~i odihnita, yeti fi din nou aici. Veti
inspira ~i yeti expira adanc ~i va yeti mi~ca, daca simtiti nevoia.
(Bratul coboara. Pacienta devine orientata in timp ~i spatiu. Sc
freaca la ochi ~i i~i freacil mainile).
T: Ati facut aceea~i cillatorie sau alta?
(Pauza. Pacienta lasa senzatia ca traie~te 0 stare de perplexitate.)
T: Este amuzant. Am facut aceasta doar pentru a afla in ce stare
va aflati.
P: De fapt nu am facut nimic deosebit.
T Nu ati facut nimic, dar ati fost in alta parte.
P: Mi-e imposibil sa-mi identific mana dreapta ~i mana stanga.
T: Da, dar asta nu are importanta. Ati vazut cum bratul se mi~ca
singur?
P: L-am simtit cum se mi~ca faril sa fac nimic. Nu eu am mi~cat
bratul. .
T A fost 0 parte din dvs. pe care 0 numesc incon~tient. Aceasta
nu este parte a voluntara, pe care 0 deconectam provizoriu, pentru
a lasa lucrurile sa se desm~oare.
Puteti utiliza cele invatate ca un exemplu de relaxare. Puteti sa
va relaxati timp de 5 minute. Este suficient sa va reamintiti ceca cc
am mcut impreuna.
o data ce subiectul a reu~it sa intre in transa, terapeutul va
utiliza sugestiile terapeutice in scopul rezolvarii problemei
subiectului. Acestea reprezintii modalitatea de a folosi starca de
transa pentru a comunica instructiuni cu caracter terapeutic.
Multa vreme s-a crezut cil daca se sugereaza un anumit lucru
unei persoane hipnotizate, aceasta va fi obligata sa execute "orbe~te"
ceea ce i se comanda. Realitatea a dovedit ca acest lucru nu este
adevarat, persoana aflata in stare de hipnoza comportandu-se liber.
Astfel, incon~tientul poate refuza sugestia administrata, 0 poatc
accepta partial sau in totalitate. In acela~i timp, in stare a de transa
xo
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
81
hipnotica subiectul are acces mai u~or la resurscle sale interioare,
care se vor mobiliza pentru a realiza vindecarea.
Hipnoterapia traditionala utilizeaza frecvent sugestii directe de
tipul urmator:
"Durerea de cap dispare complet ~i pentru totdeauna"
"Hemoragia se opre~te imediat"
"Vasele de sange sunt relaxate ~i lini~tite" etc.
Utilizarea aces tor sugestii da rezultate bune la unii subieqi, la
care putem obtine pe aceasta eale disparitia ecfaleei, oprirea unei
hemoragii sau sdiderea tensiunii arteriale.
Cu toate aces tea, exista cazuri in care comuniearea prea directa
conduce la activarea rezistentelor subiectilor. Din acest motiv,
Mil ton E r i c k son utiliza in psihoterapie, mai ales, sugestiile
indirecte.
Astfel, de pi Ida, in loc sa spunem subiectului aflat in hipnoza:
"inchide cartea ~i du-te sa bei un pahar de suc", am putea sugera
ceva de tipul urmator: "Atunci dind cite~ti 0 carte interesanta,
fruntea ta se Incalzqte u~cir... Este 0 senzatie placuta ~i
confortabila... ~i ai dori sa mai savurezi pentru un timp aceasta
stare, sa fumezi 0 tigara... sa bei un pahar de sue ... sau sa faci
altceva Nu ~tiu dadi Iti vei oferi aceasHi placere acum sau poate
dupa ce mai cite~ti 2-3 pagini, pentru ca amanarea unci placeri 0
face ~i mai mare ..." (M egg 1e, 1990, p. 122).
HIPNOZA ERICKSONIANA iN COMBATEREA DURERII
R 0 x ann a E r i c k son K 1e i n (1990), fiiea marelui
psihoterapeut Mil ton E r i c k son, considera cii durerea
reprezinta un fenomen care face parte din existenta noastra. Aeeasta
reprezinta 0 problema, este neplaeuta, dar poate fi ameliorata ~i nu
trebuie sa ne distruga viata.
Mil ton E r i c k son (1967) a pus la punct 11 tipuri de
interventii terapeutice In stare de hipnoza pentru combaterea durerii.
Aceste interventii aplicate in hipnoza reprezinta mijloace
ajutatoare care se adauga demersurilor medicale ~i psihoterapeutice,
specifice fiecarui pacient in parte ~i cu care formeaza un tot unitar.
Inainte de a incepe sa lucreze cu un paeient care are dureri',
psihoterapeutul trebuie sa obtina informatii in legatura eu proeesele
fiziologice ~i fiziopatologice care stau la baza aparitiei durerii,
precum ~i in legatura cu medicatia administrata ~i cu efeetele
acesteia.
In absenta acestor' informatii, hipnoterapeutul poate aetiona
negativ asupra mecanismelor de aparare, precum ~i asupra procesului
de vindecare. Din acest motiv, hipnoterapeutul trebuie sa se integreze
armonios in cadrul echipei terapeutice care lucreaza cu pacientul.
Un aspect foarte important pe care trebuie sa-l avem in vedere,
atunci cand lucram pentru a diminua durerea, consta in a-i invata pe
pacienti sa detecteze semnalele dureroase, care au menirea de a-I pune
in garda in legatura cu evolutia procesului patologie, semnale caff
capata un caracter mai discret atunci cand se actioneaza asupra durerii.
o alta problema 0 reprezinta individualizarea interventici
psihoterapeutice, in functie de situatia ~i de. personalitatea fiecarui
pacient.
PRO.cEDEEHIPNOTICE DE CONTROL A DURER II
(DUPA MILTON ERICKSON, 1979)
Sugestii directe. Acestea sunt valabile pentru un numar limitat
de pacienti ~i chiar daca actioneaza eficient, aetiunea lor nu este de
durata. lata cateva exemple de astfel de sugestii:
"Durerea dispare complet din zona X".
"Nu trebuie sa mai simti nimic in zona X".
Abordarea hipnotica indirecta cu caracter permisiv. Aceste
sugestii sunt similare in continut cu cele directe, diferenta constand
doar in modalitatea in care informatia este oferita. Aceasta poate fi
o metafora sau arice alta tehnidi indirecta de sugestionare, ca de
pilda:
"Nu ar fi bine sa-ti imaginezi ca piciorul tau se odihne~te pc 0
saltea de puf?" (Roxanna Erickson, 1990).
Amnezia post-hipnotica. Se poate sugera amnezia partiala
selectiva sau completa cu privire la episodul dureros, mai ales atunci
cand pacientul trebuie sa continue tratamentul care Ii creeaza
82
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
83
disconfort. Acest fenomen are loc uneori ~i in mod spontan, atunci
cand pacientii se lasa absorbiti de evenimente externe, carti, filme
sau competitii sportive.
Analgezia hipnotica. Prin sugestii directe se poate sugera
scnzatia de amorteala in zona respectiva. In mod indirect, se vor
evoca imagini care sa sugereze faptul ca subiectului i se pun cuburi
de gheata, ca pe zona respectiva curge un ~uvoi de apa rece, ca
poarta manu~i de protectie etc.
Se poate, de asemenea, focaliza atentia pacientului pe 0 senzatie
placuta, de confort, in membrul sau organul pereche.
Anestezia hipnotica. Anestezia reprezinta procesul de abolire
completa a durerii.
Mil ton E r i c k son (1967) considera ca cea mai buna metoda
indirecta de inducere a anesteziei consta in construirea unei situatii
psihologice opuse celei in care se traie~te durerea.
R 0 x ann a E r i c k son (1990) relatcaza cazul unui subiect
caruia ii fusese strivit piciorul ~i care avea dureri in mu~chi, tendoane
~i in articulatia genunchiului. Acesta s-a relaxat ~i ~i-a imaginat ca
piciorul sau, fiind serios lovit, are ~i nervii afectati ~i, drept urmare
nu are cum sa-I doara. Rezultatul a fost ca subiectul a suportat
foarte bine interventia de aplicare a aparatului ghipsat ~i nu a avut
dureri nici zilele urmatoare.
Substitutia de simptom. 0 modalitate frecvent utilizata de
Mil ton E r i c k son ~i de discipolii acestuia consta in sugerarea
faptului ca durerea se transforma in mancarime. In felul acesta ~i
continutul emotional asociat durerii se modifica prin modificarea
modului in care este perceputa durerea.
Deplasarea senzaliei de durere. In stare de hipnoza se
sugcreaza faptul ca senzatia de durere se muta in alta zona a corpului.
Mil ton E r i c k son (1967) citeaza cazul unei paciente cu cancer
metastazat la care a indus hipnoza ~i i-a sugerat ca durerea din
zona abdomenului se deplaseaza in mana stanga. Prin comutarea
atentiei in alta zona a corpului, pacienta va \lobandi un sentiment
de autocontrol, iar amenintarea, legata de 0 parte centrala a corpului
va fi redusa prin intermediul distantei ..
Disocierea hipnotica. Dezorientarea in raport cu timpul ~i cu
propria persoana poate produce subiectului un sentiment de confort
psihic. Pacientul poate fi orientat in timp spre 0 etapa timpurie a
bolii, cand durerea nu era atat de puternica.
Dezorientarea in raport cu propriul corp se refera la sugcrarea
faptului ca pacientul se separa de corpul sau (este ca in cazul
dedublarii din practicile ezoterice).
Reinterpretarea in stare de hipnoza a experienlelor dureroase.
Pentru a realiza aceasta reinterpretare, pacientul trebuie sa fie pe
deplin con~tient la inceput de durerca sa.
Milt 0 n E r i c k son (1967/1980) a propus 0 serie de sugestii
pentru a transforma 0 experienta dureroasa foarte puternica intr-un
disconfort moderat. Astfel, de pilda, durerea profunda, taioasa ~i
sacaitoare a fost transformata de terapeut intr-o experienta neplacuHi
de balansare intr-o barca pe marea furtunoasa.
Distorsionarea timpului in hipnoza. Tehnica a fost elaborata
initial de L y n n. Coo per ~i a fost apoi perfectionata de Coo per
~i Mil ton E r i c k son in cadrul lucrarii "Distorsionarea timpului
in hipnoza" (1959).
Procedeul implica manipularea timpului subiectiv, pacientilor
sugerandu-li-se sa traiasca intervalele nedureroase ca fiind mai lungi,
iar cele dureroase ca fiind mai scurte. Aceasta metoda se utilizeaza,
de regula, impreuna cu sugerarea amneziei pentru durerile suferite
in trecut.
Diminuarea gradata a senzaliilor dureroase. Pacientului aflat
in hipnoza i se administreaza sugestii de reducere progresiva a
durerii, la inceput cu 1% pentru urmatoarea ora, apoi tot mai mult.
CONCRETIZAREA 51MPTOMELOR 51 MANIPULAREA LOR TERAPEUTlcA
iN TERAPIA' ERICK50NIANA
Metoda concretizarii simptomelor i~i are originea in lucrarile lui
Milton Erickson (1980 a).
S y d n e y R 0 s e n (1990) a utilizat aceasta tehnica cu pacienti
aflati in stare de hipnoza carora le-a sugerat, de pilda, "sa lase" in
84
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
85
cabinetul terapeutului problemele-simptom. Astfel, pacientilor Ii
s-a spus di vor lucra impreuna cu terapeutul asupra problemelor
profunde care ii deranjeaza, iar in intervalul dintre ~edintele de
psihoterapie, pacientii vor trebui sa-~i desfa~oare existenta d.t mai
confortabil, fad sa se gandeasca la problemcle respective.
Procesul concretizarii ~i manipularii simptomelor se explica prin
faptul ca subiectii hipnotizati iau adesea "ad literam" cele spuse de
terapeut (M i 1ton E r i c k son, 1980 b).
Un studiu mai recent realizat de M c Cue ~i M c Cue (1988)
a demonstrat faptul ca aceasta tendinta spre literalism depinde ~i de
modul in care au fost formulate sugestiile. Astfel, subiectii lui
Mil ton E r i c Ieson au luat lucrurile "ad literam" pentru ca
terapeutul se a~tepta la acest lucru, cunoscut fiind faptul ca subiectii
aflati inhipnoza au tendinta de a reactiona in functie de ceea ce ei
considera a fi expectatiile terapeutului.
In orice caz, pacientii aflati in hipnoza au, probabil, datorita
particularitatilor transei hipnotice, capacitatea de a reactiona la nivel
concret, asemanator cu deficientii mintali sau cu unii psihotici.
R 0 s e n (1990) este de parere ca, in bcneficiul terapiei, se poate
testa capacitatea de a reactiona la nivel concret.
Se poate cere, de pilda, subiectului sa-~i imagineze 0 culoare
sau 0 forma care este asociatacu un simptom sau cu 0 particularitatc
a acestuia.
Procesu1 de concretizare este facilitat ~i de ghidarea pacientului
spre concentrarea pe detalii specifice difcritelor modalitati
senzoriale.
o data ce subiectul a reu~it sa concretizeze simptomul, aceasta
abilitate va fi utilizata in scop terapeutic. Simptomul, 0 data
concretizat, va putea fi modificat sub aspectul formei, culorii,
localizarii, functiei etc. Astfel, un pacient cu dureri de cap, aflat in
hipnoza, va putea vizualiza durerea sa de cap sub forma unei bile
de culoare ro~ie, bila care se rostogole~te de pe varful unui deal,
departe de capul acestuia. Tendinta spre concretizare s-a manifestat
in mod spontan de-a lungul timpu1ui, aceasta fiind specifica un or
procedee magice, de vindecare sau de autoprotectie, cum ar fi
"batutul in lemn", purtarea de amulete, talismane sau in actiunile
intreprinse de ~amani sau vrajitori.
R 0 s e n (1990) este de parere ca simbolizarea ~i concretizarea
sunt procese foarte asemanatoare, diferenta dintre ele fiind doar
cantitativa.
Autorul a avut 0 pacienta care avea tendinta sa-~i concrctizcze
trairile chiar in afara hipnozei. Pacienta se simtea distrusa, deoarcce
fusese respinsa de un baiat care ii placea. Terapeutul i-a cerut sa
inchida ochii ~i sa observe ceea ce vede ~i ceea ce simte, la carc
aceasta a relatat ca vede cuvantul "love" (dragoste) spart in doua:
si1aba "ve" s-a desprins de silaba ,,10" ~i a cazut. Pacienta a afirmat
ca se simte trista, lipsita de speranta, inerta. Terapeutul i-a sugerat
apoi sa repare mental cuvantul "love" ~i foarte repede pacienta a
inceput sa se simta mai bine.
Concretizarea simptomelor da rezultate foarte bune la pacientii
ce sufera de depresie, fobii, anxietate sau dureri, deoarece multi
dintre ace~ti pacienti au tendinta de a descrie in termeni concreti
suferintele lor: un pacient deprimat va descrie faptul ca poarta 0
greutate pe umeri sau ca se simte incoltit, iar un pacient anxios
afirma ca "se simte prins intr-o capcana".
In cursul procesului terapeutic, terapeutul nu trebuie sa creeze
imagini noi, ci doar sa actioneze asupra imaginilor elaborate de
pacient. Atunci cand concretizare:;t simptomelor nu are loc in mod
spontan, terapeutul va interveni in mod direct, solicitand pacientului
sa se concentreze asupra simptomului sau:
"In timp ce te concentrezi asupra durerii tale, poti sa-mi spui ce
forma are ea, sau ce culoare?"
"Durerea ta se mi~ca sau ramane neclintita?"
"Simti caldura sau racoare?"
"Ce imagini iti vin in minte cand te gande~ti la ea?".
Ulterior, terapeutul va crea reprezentari prin intermediul carora
durerea, exprimata in imagini concrete, este plasata intr-o racheta
sau in nace1a unui ba10n care se departeaza, este ingropata sau
arsa etc.
Se pot utiliza ~i tehnici de programare neurolingvistica (N.L.P.)
prin intermediul carora se poate reduce in plan mentalluminozitatea
86
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
87
unci imagini sau se poate trece de la 0 culoare foarte vie la 0
culoare estompata.
La fel ca ~i in cazul unei situatii fobice, unde un cuvant sau 0
imagine poate produce panica, la fel, prin asociere, un cuvant sau
un obiect concret va putea dec1an~a reactii adaptative (La fel ca in
cazul obiceiului de a "bate in lemn" pentru a indeparta 0 situatie
amenintatoare ).
Astfel, de pilda, pacientilor care sufera de ataeuri de panica li
sc poate da instructajul sa ia contact cu propriul lor eu interior,
apropiind palmele una de cealalta. In felul acesta pacientul utilizeaza
propriul sau corp ca pc 0 resursa concreta. Elementele din mediul
inconjurator pot fi utilizate ~i ele in cali tate de resurse pentru
concretizare. Aerul poate fi trait ca exprimand lini~te, pace, calm
~i acest lucru este foarte util in terapia tulburarilor anxioase, a
fumatului sau in orice situatie in care este bine sa sugeram
subiectului ca introduce un element in corpul sau, dupa modelul:
"Inspira calm, energie, vigoare etc."
In acela~i timp, a bea apa reprezinta un act care poate fi asociat
cu senzatiile de relaxare, implinire, purificare.
Cea mai bun a modalitate de a descoperi resursele care vor
contribui la inlaturarea sau inlocuirea simptomului eonsta in a
solicita subiectulsa caute in interiorul sau clemente apartinand
invatarii incon~tiente, intorcandu-se in timp la perioada dnd se
simtea in siguranta, destins, lini~tit, increzator.
Imaginile care ii vin in minte pacientului vor fi utilizate ca
declan~atoare posthipnotice pentru starile pozitive programate de
terapeut: senzatia de lini~te, care ii apare in minte unci paciente
dnd i~i aminte~te cum se juca in copilarie cu papu~a, poate fi
transferata asupra unui alt obiect cu care pacientul vine in contact
in prezent.
Concretizarea resurselor este un procedeu uti I ~i la pacientii cu
cancer sau alte afectiuni grave. Fortele imunostimulatoare sau fortele
de vindecare pot fi vizualizate sub forma unor anima Ie (rechini
alba~tri) sau ca raze laser. Cancerul, la randul sau, poate fi vizualizat
ca un animal salbatic ce trebuie imblanzit, mancat de un alt animal
mai mare sau redus, datorita actiunii unor raze laser. Monstrul
(tumora) poate fi transformata, in imaginatie, prin procedeAetehnice
sau magice intr-un animal mai slab sau intr-unul neagresiv. In acela~i
timp, este bine ca substantele injectate in cursul chimioterapiei sa
fie vizualizate in sens pozitiv ca fiind laptele care hrane~te sau
"fluide vindecatoare".
Prezenture de cuz (Rosen, p. 264)
Pacient cu durere abdominala.
Terapeutul: "Ce culoare iti vine in minte atunci dnd tc
concentrezi asupra durerii tale? Ro~u? Gande~te-te la un obiect sau
la mai multe obiecte care sunt colorate in ro~u!".
Pacientul: "Un pix".
T: "Un pix ro~u? Are ~i pasta ro~ie?".
P: "Da!".
T: "Imagineaza-ti cii iei pixul ro~u ~i scrii cu ro~u cuvintele
pace, confort. Sau poate preferi sa mazgale~ti pfma dnd pasta ro~ic
se termina?
Atunci dnd pasta ro~ie s-a terminat, ar fi bine sa te intrebi: Oare
nu a disparut ~i durerea din abdomenul meu, 0 data cu pasta ro~ic?
Cand vei simti mai putina durere, ridica degetul aratator d~ept.
Atunci dnd vei fi gata, vei putea ie~i din transa ~i vei lasa in
urma ta pixul r()~m~i durerea. De aCUrll incolo vei scrie numai cu
cerneala albastra ~i te vei simti invaluit intr-o culoare albastra,
lini~titoare. Arunca toate problemele care te-au suparat intr-o gaud
neagra. Trebuie sa fii convins cii vei reu~i. Meriti sa fii fericit. Nu
scrie nicaieri cii nu vei reu~i, iar daca scrie, noi putem ~terge. Poti
inlocui cele scrise cu alte lucruri bune, scrise in cerneala albastra!".
T: (Dupa ce pacientul a ie~it din trans a) "Cum tesimti acum'?".
P: "Bine. Nu ma mai doare!".
T: ,,$i nu am lucrat decat 10 minute!".
P: "Mi-a fost tare rau inainte!".
Tehnica de concretizare a simptomelor este 0 tehnidi utila, dar
ea nu reprezinta dedt unu1 din multiplele procedee terapeutice,
care pot fi utilizate in cadru1 unui demers psihotcrapeutic mai
complex.
Psihoterapii scurte
89
PSIHOTERAPIA CONSTRUCTIVIST A
iZ'sihoterapia constructivisHi se refera la un model psiho-
terapeutic strategic elaborat de N a r don e (1996) ~i care se aplica
in special in tratamentul tulburarilor anxioase, mai ales fobice.
Programul de psihoterapie propus cuprinde un ansamblu de
tehnici, prin intermediul carora terapeutul produce 0 modificare in
organizarea relational a, cognitiva ~i emotionala care sta la baza
fonnuHirii ~i mentinerii fobiilor simple ~i generalizate.
Tratamentul psihoterapeutic este de scurta durata, rezultatele
acestuia putand fi evaluate imediat.
Tehnica terapeutica propriu-zisa se refera la modificarea
perceptiilor ~i reprezeiltarilor pc care Ie are clientul cu privire la
propria persoana, la lumea extema ~i la ceilalti, mai precis este
yorba de restructurarea schemelor relationale care sustin ~i valideaza
trairile cu caracter fobic.
Procedeele utilizate se caracterizeaza prin claritate, preeizie ~i
caracterul controlat al rezultatelor, care pot fi apreciate in mod
obiectiv nu numai de terapeut, ei ~i de client.
Obiectivul pragmatic al psihoterapiei consta in destructurarea
modalitatilor dc adapt are ~i a solutiilor patologice elaborate de
pacient, care au drept scop punerea in actiune a unoI' mecanisme
dcfensive, de aparare impotriva anxietatii.
In elaborarea metodelor ~i tehnicilor sale, N a r don e se bazeaza
mai ales pc studiile ~colii de la Palo Alto, reprezentata in special
de Wa t z I a w i c k ~i We a k I and, prceum ~i de eele ale lui
Mil ton E r i c k son , care utiliza adesea in psiho-
terapie a~a-numita "hipnoza tara trans a" (S a 1v i ni, 1996).
Modelul psihoterapiei constructiviste reprezinta un demel'S
~tiintific, deoareee se caracterizeaza prin transparenta, posibilitatca
de verificare publica a rezultatelor ~i eoncordanta dintre supozitiile
teoretice ~i metodele de interventie psihoterapeutica apticate asupra
subieetului.
Pentru a intelege bazele teoretice cognitiv-constructiviste care
stau la baza aeestui sistem psihoterapeutie, autorul pome~tc de la
eoneeptia lui Bat e son (1972), conform careia convingcrile
noastre, de regula necon~tientizate, cu privire la lumea extcrioara,
determina modul nostru de a aetiona in lume ~i, la randul sau,
modul nostru de a simti ~i de a aetiona influenteaza convingerile ~i
conceptiile despre lume ~i viata.
Psihoterapia strategica urmare~te sa produca modificari in ceca
ee prive~te modalitatile in care oamenii ~i-au construit "realitati Ie"
disfunctionale. Pentru a reu~i acest lucru, primul pas pentm tcrapcut
inseamna intelegerea ~i adoptarea stilului de gandire al pacicntului
~i abia apoi, pornindu-se de la aceasta "rezonanta" psihoafcctiva se
poate trece la mobilizarea resurselor interioare ale subiectului.
Criteriul de valid are al psihoterapiei 11reprezinta, conform acestci
ori~ntari pragmatice, redueerea sau disparitia simptomelor.
In urma aplicarii modelului terapeutic, elaborat de N a I' don e
(1996) pe un numar de 52 de pacienti suferind de tulburari obsesive
~i fobice, s-au obtinut rezultate pozitive in 86% din cazuri, intr-un
timp relativ scurt (14 ~edinte de psihoterapie).
Principiul interventiei terapeutice construetiv-strategicc poate fi
ilustrat intr-un mod sugestiv de 0 povestire specifica traditici
islamiee:
"La moartea sa, Ali Baba a lasat drept mo~tenire 39 de camilc
celor 4 fii ai sai. Testamentul prevedea urmatoarele: 0 jumatate din
camile va reveni fiului celui mare, un sfert eelui de-al doilca, 0
optime celui de-al treilea ~i 0 zeeime mezinului.
Cei patru fii nu puteau cadea de acord asupra impartelii ~i s-au
pus pe cearta. Problema a fast rezolvata de un inteJept care calatorca
pe 0 camHa ~i care, atras de zgomot, a intervenit in disputa. Acesta
a descoperit solutia intr-un mod aproape magic: el a adaugat propria
camiUi eelor 39 ~i a rncut impartirea pomind de la 40 de camile. In
90
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
91
fclul accsta, fratelc eel mare a primit 20 de camile, al doilea 10, al
trcilea 5, iar eel mai mic 4. Apoi intcleptul a incalecat pe camila
sa ~i-a plecat mai departe" (E i g en, 1990, p. 40).
Inteleptul oriental a rezolvat problema adaugand ceva ce era
absolut nccesar pcntru moment, dar care, 0 data solutia gasita, nu
mai cra uti!.
In acela~i mod, tratand un pacient fobic, tcrapcutul adauga un
anumit element in continutul comunicariipentru a gasi in mod
rapid ~i cficient solutia, element care i~i pierde semnificatia 0 data
cu disparitia simptomului.
Acest gen de interventie nu este decat aparcnt magica, ea
bazandu-se pe un demers structurat de rezolvare de probleme, demers
ce consta in adaptarea creativa la imprejurari pentru a sparge cercul
vicios al comportamentelor psihopatologice auto-alimentate.
DEFINIREA 51 DES(RIEREA FORMELOR GRAVE DE ANXIETATE,
. PANICA ~I FOBIE
N a r don e (1996) este dc parcrc ca termenii rcspectivi ar trebui
cxplicati mai bine, deoarece in mod frecvent ei sunt utilizati pentru
a descrie un numar marc de realitati psihologice ~i comportamentale,
cxplicate in mod diferit de catre diver~i teoreticieni.
Astfel, un psihanalist va explica anxietatea ca fiind efectul unci
psihotraume nerezolvatc din copilarie, un comportamentalist, ca pe
o forma de comportament invatat, un terapeut de familie ca pe un
produs al unei interactiuni familiale disfunctionale, iar un
cxperentialist va considera anxietatea ca expresia angoasei omului
in fata existentei.
Abordarile descrise ne amintesc de metafora indiana care descrie
patru orbi care ating un elefant. Fiecare dintre ei atinge 0 parte
difcrita din trupul elefantului ~i sustine cu tarie ca partea descrisa
de el reprezinta "adevarul" cu privire la structura elefantului (cel
care atinge trompa spune ca elefantul este ceva lung ~i elastic, cel
care il atinge pe 0 latura spune ca elefantul reprezinta 0 mas a
uria~a de carne ~i piele etc.).
Psihoterapia constructivista nu este de acord cu abordari teoretice
de tipul celor prezentate mai sus. Conform acestei perspective,
problemele umane sunt considerate ca un produs al interactiunii
dintre subiect ~i realitate. Sistemele complexe de reprczentari ~i
constructe cognitive cu privire la propria. persoana ~i la lumea
externa elaborate de subiect capata, la subiectii care sufera de
tulburari anxioase, forme disfunctionale.
Psihoterapeutii care imbd1ti~eaza aceasta orientare sunt interesati
sa afle cum functioneaza problema-simptom ~i nu motivul pentru
care aceasta a aparut.
Tulburarile anxioase obsesive ~i fob ice sunt diagnostic ate pc
baza interviului clinic direct cu pacientu!.
Pentru a evita realizarea unor profetii autoimplinite, terapeutul
utilizeaza, pentru a desemna simptomele respective, termenul de
"problema" ~i nu de boala psihica. In acest mod se poate construi
mai u~or 0 realitate psihoterapeutica orientata in directia gasirii
solutiei .
CLASIFICAREA TULBURARILOR FOBICE DUPA D.S.M. III.R. (1987)
(NARDONE, 1996, p. 43)
Criterii de diagnostic:
1. Sindromul atacului de panid:
a) Subiectul traie~te unul sau mai multe atacuri de panica. Acestea
survin brusc, sunt imprevizibile, au durata limitata ~i nu sunt direct
legate de expunerea la situatii care produc in mod obi~nuit anxietate
sau de situatii in care persoana este observata direct de catrc
altCineva.
b) Pentru a diagnostica sindromul atacului de panica, subiectul
trebuie sa fi suferit cel putin patru atacuri ce corespund criteriului
de mai sus ~i care au avut loc in decurs de aproximativ patru
saptamani sau sa fi trait unul sau mai mUlte atacuri, urmate de
aproximativ 0 luna, in care subiectul manifesta 0 teama persistenta
legata de faptul ca s-ar putea produce un nou atac.
92
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
c) In cursul atacului de panidi, pacientul trebuie sa prezinte cel
putin patru din simptomele urmatoare:
di ficultiiti de respiratie (dispnee) sau senzatie de sufocare;
ameteli, senzatie de instabilitate sau de le~in;
palpitatii (tahicardie);
tremuraturi sau spasme musculare;
transpiratie;
senzatie de strangulare;
greata sau jena in regiunea abdominala;
sentimente de derealizare sau depersonalizare (senzatia ci'i nu
mai este aceea~i persoana ~i ca lumea s-a modificat);
amortcli, furnieaturi (parestezii);
bufeuri de ciildura sau senzatia de frig;
dureri sau jena la nivelul toraeclui;
teama ci'i va muri;
teama cii va innebuni sau ca va comite un act necontrolat.
d) eel putin patru din simptomele mentionate au aparut brusc ~i
s-au accentuat in unnatoarele zece minute.
e) Nu poate fi stabilita 0 cauzii organica a tulburiirii (ca, de
pi Ida, 0 intoxicatie cu amfetamina, cofeina sau hipertiroidie).
Formele clinice ale atacului de panica:
Forma u~oara: toate atacurile care au avut loc in cursul ultimei
luni s-au caracterizat prin mai putin de patru simptome.
Forma moderata:
=> in cursu I ultimei luni to ate ataeurile s-au caracterizat printr-
un numar limitat de simptome;
=> in ultima lunii, gravitatea atacurilor de panica se situeaza
intre nivelul de atac u~or ~i atac sever.
Forma severa: in ultima luna, subiectul a suferit cel putin opt
atacuri de panici'i.
Remisiune partiala: in ultimele ~ase luni nu s-a inregistrat nici
un atac de paniciisau simptome caracteristice acestuia.
2. Sindromul agorafobic co ataeuri de panid:
a) Agorafobia: subiectul prezinta teama de a se afla in locuri
sau in situatii de uncle ar fi dificil (sau jenant) sa iasii sau in care
nu ar putea beneficia de ajutor in caz de atac de panica. Aceastii
teama conduce la reducerea deplasarilor subiectului sau la nevoia
ca acesta sa fie in permanenta insotit de ci'itre altcineva, atunci
cand se deplaseazii. In afara casei, subiectul se confruntii cu situatii
generatoare de agorafobie, fapt ce-i provoacii 0 anxietate intensa.
Aeeste situatii apar atunci dind persoana se afla singurii in afara
locuintei, in aglomeratie, la 0 coada, pe un pod sau intr-un mijloc
de transport.
b) Apar tulburiiri care riispund criteriilor ataeului de panieii.
Severitatea comportamentului de evitare la agorafobic:
U~oara: subieetul manifestii un comportament de evitare precis
delimitat, avand altfel un mod de viatii relativ normal (se deplaseazii
singur' doar la serviciu sau unde este absolut necesar).
Moderata: evitarea conduce la limitari in 11?odul de viatii al
subiectului (poate piirasi domiciliul tarii a fi insotit, dar nu poatc
parcurge mai mult de cativa kilometri).
Severa: evitarea il imobilizeazii total pe subiect la domiciliu,
acesta fiind incapabil sii se deplaseze neinsotit.
Remisiunea partialii: subiectulnu mai prezintii actual mente nici
un comportament de evitare de tip agorafobic, dar a prezentat astfel
de comportamente in ultimele ~ase luni.
3. Sindromul agorafobie fara ataeuri de panica:
a) subiectul prezintii comportament agorafobic;
b) nu se inregistreaza nici 0 tulburare specifica atacului de panica.
4. Sindromol obsesiv-eompulsiv:
a) Obsesii:
=> Idei, ganduri, impulsuri sau reprezentiiri recurente ~i
persistente care cel putin la debutul bolii, sunt resimtite de
catre subiect ca intruzive ~i absurde (Exemplu: 0 mama poate
fi bantuitiide ideea obsesivii cii i~i va ucide copilul pe care
il adorii).
=> Subiectul depune eforturi sustinute pentru a ignora sau pentru
a reprima gandurile sau impulsiunile obsesive sau pentru a
Ie neutraliza prin intermediul altor ganduri sau actiuni.
=> Subiectul con~tientizeazii faptul ca obsesiile sunt produsul
propriei sale inchipuiri, nefiindu-i impuse din afariL
=> Continutul obsesiilor nu este legat de gandurile, impulsiunile
sau reprezentarile care au dec\an~at tulburarea (dad prezinta
o tulburare a conduitci alimentare, obsesiile nu vor fi legate
de hrana, dad utilizcaza 0 substanta psiho-activa, obsesiile
nu sunt legate de drog etc.).
b) Compulsiunile:
=> Sunt comportamente repetitive, intentionale, desfii~urate dupa
reguli bine stabilite, cu caracter stereotip ~i reprezinta 0
reactie a subiectului la aparitia obsesiei.
=> Comportamentele respective au drept scop de a neutraliza
sau de a impiedica 0 senzatie de disconfort sau 0 situatie cu
caracter redutabil. Cu toate acestea, activitatile respective
nu au legatura logica cu scopul propus (de a preveni sau
neutraliza), sau se manifesta in execs.
=> Subiectul recunoa~te faptul ca ceca cc face el este excesiv
sau absurd (acest lueru nu este insa va]abil pentru eopiii mai
miei sau pentru persoane]e ale caror idei obsesive sunt
suprainvestite, ca in cazul obsesiilor cu continut religios).
c) Obsesiile ~'i compulsiunile sunt insotite de sentimente de
disconfort, de 0 pierdere considerabila de timp (oeupa 0 marc parte
a zilei) sau interfera, in mod semnificativ, eu activitatile cotidiene
ale subieetului, cu cele prafesionale sau eu re]atii]e soeia]e ale
acestuia ..
N a r don e (1996) plaseaza forma fobica a fixarii hipoeondriace
(pc care D.S.M. III.R. 0 plaseaza ]a tulburari]e psihosomatiee) in
cadrul tulburarilor care au ]a baza anxietatea, datorita faptului ca
investigatia clinica a evidentiat ]a aee~ti subieeti 0 dinamiea
perceptiva ~i reactionala de tip obsesivo-fobic.
5. Tulburarea hipocondriaca:
a) Bo]navul prezinta teama $i eonvingerea ea sufera de 0 ma]adie
grava, datorata interpretarii eranate a anumitor senzatii sau simptome
fizice, pe care Ie crede semne ale bolii respective.
Varsta medic de aparitie a tulburarii respective se situeaza intre
20 ~i 30 de ani. In general, tulburarea imbraca 0 forma cronidi cu
aparitia ~i disparitia simptomclor, de~i exista ~i uncle cazuri de
vindecare. Persoanele care au avut in familie bolnavi, sunt mai
FORMAREA ~I MENJiNEREA TULBURARILOR FOBICE
95 Psihoterapii scurte
predispuse la acest tip de afectiune. Situatiile stresante cu caracter
psihosocial influenteaza, la randul lor, aparitia bolii.
b) 0 examinare somatiea minutioasa nu evidentiaza nici un fel
de tulburare organica. Cu toate acestea, pacientii nu ered ceca ce
]i se spune ~i i~i sustin in continuare convingerea ca sunt bo]navi.
c) Teama ca sufera de 0 boala grava persista ~i dupa ce medicii
au dat toate asigurarile subieetului.
d) Simptomele tulburarii hipocondriaee dureaza eel putin ~ase
luni.
Modelul psihoterapeutic prapus de N a r don e (1996) a fost
elaborat in urma unor studii clinice, realizate pe 152 de subiecti
tratati in cadrul Centrului de Terapie Strategiea din Arezzo, in
perioada 1988-1990.
Atunci cand oamenii se refera la 0 problema psiho]ogica este
normal sa ne intrebam de ce a aparut respectiva problema. La baza
acestei atitudini mentale se afla un mod de gandire de tip cauzal,
conform caruia exista totdeauna 0 relatie intre cauza ~i efect.
Conform acestei eonceptii, cauza precede totdeauna efectul, iar in
domeniul psihologic pentru a rezolva 0 problema actual a ar fi absolut
necesara analiza trecutului subiectului.
Acest mod de gandire a condus la conceptii reductioniste in
psihologie, cum ar fi psihanaliza ~i teoriile comportamenta]iste.
~tiinta contemporana s-a indepartat insa de acest model
explicativ, adoptand conceptul de cauzalitate eirculara.
In mod concret, aceasta orientare se reflecta in atitudinea
psihoterapeutului care, intrebat fiind de clientii sai in legatura cu
cauza fobiilor ~i obsesiilor, trebuie sa ]e explice faptul ca a cunoa~te
respectivele cauze nu este nici neeesar, niei util pentm a Ie vindeca.
Mai precis, nu este util sa cunoa~tem modu] in care s-au format
~i au evoluat in timp obsesiile ~i fobiile, ei modul in care sistemele
de perceptii ~i reactii disfunetionale, in raport cu anumiti stimuli,
functioneaza in prezent.
Psihoterapii .I'curte
94
Din perspectiva gasirii unor solutii la problemele de viata ale
pacientilor, terapeutul trebuie sa inlocuiasca intrebarea "din ee cauza
a aparut problema respectiva?" cu intrebarea "cum functioneaza
procesele psihice pentru a mentine problema-simptom?".
N a r don e (1996) sustine punetul de vedere. cognitiv-eom-
portamentalist conform caruia tulburarile fob ice ~i obsesive nu se
datorcaza unorpsihotraume din copilaria timpurie, nu au 0 cauza
de natura biologica, ele instalandu-se, in mod treptat, prin
intermediul acumularii progresive a unci tensiuni cmotionale induse
prin autosugestie, care conduce la "eonstruirea" primului atac de
panid. Pornindu-se de la acesta, se elaboreaza un set de secvente
pcrceptiv-comportamentale cu caracter disfunctional. Studiile clinice
reatizate asupra unui numar impresionant de cazuri au demonstrat
di tulburarile fob ice severe au aparut ~i s-au complicat treptat,
avfmd ca punct" de pornirc gandurile, indoielile ~i reprezentarile
legate de teama de imbolnavire. Aceste ganduri ~i reprezentari au
aparut fie intampUitor, fie in legatura cu trairea unci situatii u~oare,
bazate pc 0 teama de imbolnavire justificata.
In primul eaz, gandurile pacientului au fost de tipul urmator:
"daca vreodata ma voi simti rau atunci cand ma aflu in multime sau
departe de casa, cine ma va ajuta? ... ma voi face de ras ... " etc.
Trcptat, aceste ganduri cu caracter dubitativ se transforma in
adevarate "fixatii" agorafobice, subiectii ineepand sa declan~eze
comportamente deevitare in raport cu toti stimulii care ar fi putut
dec1an~a astfel de ganduri sau emotii. Mai exact, ace~tia ineep sa
se tcama dc toatc rcactiilc fiziologice (tahicardice, dificultati
respiratorii, transpiratii, ameteli, confuzie etc.) pc care Ie declan~eaza
anumite situatii de viata.
In cel de-al doilea eaz, acela~i proces se declan~eaza pornindu-se
de Ja un prim episod de teama cu simptome psihosomatice.
Observand faptul ca la anumite situatii ce proquc reactii emotionale
puternice, subiectii declan~eaza comportamentul de evitare a
respectivelor situatii sau incearca sa-~i controleze voluntar reactiile
emotionale, fapt ce conduce la agravarea simptomelor.
Observatiile c1inice au evidentiat faptul ca formele grave de
tulburari fobice au fost declan~ate fie de evenimente nesemnificative,
fie doar de simple ganduri dubitative, de tipul: "s-ar putea sa mi
se faca rau". Se pare ca ace~ti subiecti au cazut intr-o eapcana
psihologica la fel ca ~i miriapodul din povestea lui N a r don e ~i
Watzlawick (1990):
"Gandindu-se la dificultatea de a-~i mi~ca simultan cele 100 de
picioare ~i dorind Sa controleze modul in care se mi~di aces tea,
miriapodul s-a gasit in imposibilitatea de a se mai deplasa"
(Nardone, 1996, p. 61).
Ceea ce fixeaza 0 simptomatologie cu caracter fobic nu cste
evenimcntul initial, ci ccea ce intreprinde persoana respcctiva pentru
evitarea anxietatii.
Comportamentele pe care Ie pune in actiune subiectul pentru a
scapa de teama reprezinta un felde solutii "deja inccrcate" ~i carc
nu duc decat la accentuarea, agravarea ~i generalizarea simpto-
matologiei. Rezultatul este ca persoana va atinge pana la urma
stadiul de "neajutorare dobiindita" sau de blocaj total. Acest concept
de "neajutorare dobiindita" a fost studiat de psihologii cognitivi~ti
~i desemneaza starea patologica in care individul nu mai poate
controla evenimentele ~i situatiile, stare perceputa de subiect ca
fiind de natura interioara. Consecintele acestei stari sunt: dispozitie
depresiva, reacJii de teama acute sau cronice ~i/sau recurgerea la
a~a-numitele ritualuri obsesive cu ajutorul carora subiectul crede
ca ar putea controla evenimentele de care se teme (S a I v i n i ,
1971).
Pentru a clarifica felul in care punerea in actiune a modului de
solutionare a unci probleme nu fac.e decat sa mentina problema,
yom da un exemplu coneret (N a r don e, 1996):
o persoana care se teme sa iasa singura din casa, va recurge in
general la doua solutii. Prima solutie va consta in cvitarea tuturor
situatiilor in care ea s-ar putea afla singura in afara cascio Treptat,
acest gen de eomportament va conduce la evitarea aproape a tuturor
actiunilor care sc dcsta~oara in afara casei. Acest gen de evitare
generalizata va avea drept consecinta sciiderca pragului de
dec1an~are a fricii, in a~a fel incat eforturilc, pe care Ie intreprinde
subiectul, pentru a controla situatiile periculoase prin intermediul
evitarii acestora, nu face decat sa sporeasca frecventa situatiilor
96
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
97
08
Psihoterapii scurle
Psihoterapii scurle
00
respective in a~a fel ineat subiectul va incepe sa declan~eze atacuri
de panica, ehiar atunci dind se af1a foarte aproape de casa. Astfel,
solutia deja incereata are un efeet retroactiv asupra problemei,
complieand-o.
Al doilea tip de solutie gas ita de subiectii care sufera de tulburari
anxioase grave consta in a solicita ajutor din partea anturajului.
Ace~tia sunt deosebit de inventivi in a construi adevarate retele,
formate din persoane care i-ar putea ajutain cazul unui atac de
panica. Dar, ~i aceasta solutie laborioasa va conduce treptat la
agravarea simptomului. Ori de cate ori pcrsmina in cauza solicita
sau prime~te un ajutor, ea prime~te, in acela~i timp, un dublu mesaj:
"te ajut ~i te protejez pentru ca tin la tine";
"te ajut ~i te protejez pentru ca e~ti foarte bolnav".
Repetarea continua a acestui mesaj confirma tot mai mult
"gravitatea" bolii subiectului ~i, prin mecanismul "profetiei
autoimplinite", simptomele sale se agraveaza.
Astfel, cele doua "solutii deja incercate" de subiectul anxios
con due la instal area unei secvente comportamentale circulare, care
II prind infr-un fel de capcana psihologica, in cadrul careia tentativcle
de a rezolva problema nu fac decat s-o amplifice (K e e n e y, 1985).
In acest context, elementul care declan~eaza formarea sistemului
"perceptie-reactie de tip fobic" (N a r don e , 1996) nu are 0 relatie
cauzala directa cu aparitia simptomului, ci are mai curand un caracter
intampliitor, legat de triiirea accidentalii a unci stari de teama reala
sau imaginara.
Pentru a sparge "cercul vicios" in care se mi~ca subiectul fobic
sunt necesare acele interventii care au drept scop nu modificarea
reactiilor comportamentale ale pacientului, ci modificarea
structurilor cognitive ale acestuia, mai ales a modului lor de
percepere a realitatii.
Caracteristicile unci astfel de interventii psihoterapeutice sunt
urmatoarele (N a r don e, 1996, p. 80):
Interventia trebuie sa distruga cercul viciosde tip homeostatic,
format intre persistenta problemei ~i solutiile "deja incercate".
Aceasta trebuie sa conduca la depa~irea rezistentelor fata de
schimbare, specifice sistemelor af1ate in echilibru homeostatic, tad
ca subiectul sa-~i dea seama de acest lucru.
Interventia terapeutica trebuie sa produca modificari concrete in
domeniul perceptiei ~i reactiei subiectului in raport cu situatia
anxiogena.
o data ce modificarea s-a produs, strategia terapeutica trebuie
sa-l ajute pc subiect sa-~i mobilizeze toate disponibilitiitilc afective
~i comportamentale ~i sii-i redea acestuia Increderea in fortelc
propm.
MODELUL DE PSIHOTERAPIE STRATEGlcA ELABORAT DE NARDONE (1996)
Modificarea realitatii psihologice rigide, care sUi la baza
comportamentelor de tip fobic,este dificilii, dar nu imposibila.
Dificultatea consta In aceea ca, a gasi 0 solutie eficienta, intr-un
timp relativ scurt, implica dirijarea subiectului intr-un astfel de
mod incat acesta sa-~i modifice, nu numai propriile actiuni, ci ~i
modul in care percepe realitatea, iar pentru a realiza aeest lucru
este necesara modificarea modalitatii in care acesta i~i organizeazii
informatiile.
Pentru a nu declan~a rezistentele pacientului, modul de abordarc
al acestuia trebuie sa aiba un caracter indirect, bazat pc utilizarea
sugestiilor, instructiunilor paradoxale, a capeanelor de comunicare,
a reetichetarilor ~i a prescriptiilor de tip comportamental.
Prezentam planul modelului de psihoterapie scurta, construe-
tivist-strategiea, pentru tulburarile obsesive ~i fobiee (N a r don e ,
1991, p. 62).
Etapa I (prima ~edinta).
Obiective:
I. Definirea problemei ~i ca~tigarea increderii paeientului.
2. Realizarea unui aeord cu paeientul asupra obiectivelor
psihoterapiei. Construirea relatiei psihoterapeutiee;
intarirea increderii ~i cii~tigarea eolaborarii pacientului.
3. Explorarea sistemului perceptiv-reactional al pacientului
~i redefinirea acestuia.
4. Construirea unci ipoteze de interventie.
5. Prime Ie actiuni cu caracter terapeutic.
100
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
10)
Strategii:
1. Tehnica "tracing" -ului.
2. Reetichetarea (recadrajul) circulara a problemei.
3. Rcetichetarea circulara a sistemului perceptie-reactie,
prccum ~i a solutiilor incercate de paciel1t.
4. Reetichetarea paradoxa1a.
5. Tehnica hazata pe confuzie.
6. Comunicarea metaforica.
7. Il1structiunile il1directe (prescrierile indirecte).
Modul de comunicare cu suhiectul: limbaj hipnotic (utilizal'ea
hipnozei in afara transei, ascultare activa, sugestii non-verbale ~i
intluenta personala a terapeutului).
Etapa a II-a (~edintele 2-5)
Obiective:
1. Distrugerea sistemului rigid perceptie-reactie ~i solutii
incercate de subiect.
2, Redefinirea primci schimbari.
3. Stimularea altor schimhari progresive.
4. Modificarea modului in care clientul percepe realitatea.
Strategii:
1. Reetichetarea (recadrajul):
=> paradoxala;
=> provocativa;
=> activarca indoiclii.
2. Prescrieri (instructiuni) in sfera comportamentului:
=> directe;
=> indirecte;
=> paradoxale.
3. Comunicare metaforica:
=> anecdote;
=> povestiri;
=> aforisme.
4. Redefinirea cognitiva ~i explicativa a modificarilor
obtinute.
Comunicarea cu subiectu1: limbaj hipnotic (hipnoza in absenta
transei) ~i intluenta personala maximaUi a terapeutului.
Etapa a III-a (lncepand cu ~edinta a ~asea)
Obiective:
1, Constatarea prin intermediul experientelor directe a
faptului ca subiectul este capabil sa depa~easca
problema-simptom.
2. Realizarea progresiva de noi modificari pana dind sunt
atinse obiectivele terapeutice despre care s-a convenit
ca rezolva problema.
3. Redefinirea modului in care subiectul pereepe relatia
sa eu sine insu~i,cu ceilalti ~icu lumea exterioara.
4. Consolidarea achizitiilor obtinute.
5. Formarea la subiect a unui sistem de perceptie-reactie
suplu in raport eu realitatea.
Strategii:
I. Prescrieri directe ~i indirecte in sfera comportamentului.
2. Reetichetarea.
3. Prevederea paradoxala a recaderilor.
4. Redefinirea explicativa a modificarilor obtinute ~i
stimularea subiectului sa obtina 0 anumita autonomie
personala.
Comunicarea cu subieetul: limbajul utilizat este din ce in ce mai
putin hipnotic. Se recurge tot mai putin la rolul intluentei personale
a terapeutului ~i a eomunicarii implieite, in vederea stimularii
indireete a autonomiei personale a subieetului.
Etapa a IV-a
Obiective:
Aehizitionarea eompleta de catre pacient a autonomiei personale
~i a tlexibilitatii sistemului pereeptie-reaetie.
Strategii:
1. Expliearea in detaliu a demersului psihoterapeutic
utilizat (redefinirea eognitiva) ~i clarificarea proeesului
de sehimbare.
2. Responsabilitatea schimharii este atribuita integral
resurselor proprii ale pacientului.
3. Comuniearea eu subieetul: total non-hipnotica, dar
deseriptiva ~i eu earaeter familiar.
]02
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
103
STRATEGIA PSIHOTERAPEUTlcA UTILIZATA iN (AZUL AGORAFOBIEI
Pentru a sparge rapid cercul vicios bazat pe perceptie-reactie al
agorafobicului, terapeutul va aplica 0 serie de proccdee tactice care
se Inscriu Intr-un plan strategic mai general.
La inceput, terapeutul va pune accent pe modul de destructurare
a respectivului cerc vicios, bazat pc solutiile deja incercate de
pacientul agorafobic: evitarea ~i solicitarea de sprijin.
Tehnica utilizata consUi Intr-o prescriere indirecta, bazata pe 0
procedura de tip sugestiv, menita sa distraga atentia pacientului de
la simptomul sau. Se aplica, de asemenea, ~i 0 reetichetare cu
caracter strategic care va avea drept scop utilizarea simptomului
(teama) In vederea provocarii unei modificari in sfera com-
portamcntala (subiectul va fi astfel directionat, incat sa se teama sa
primeasca ajutor).
Mai precis, cele doua stratcgii sunt:
]. Orientarea atentiei spre un element nescmnificativ, in timp ce
se realizeaza 0 interventie esentiala;
2. Utilizarea fortei simptomului pentru anularea acestuia.
Pacientului i se cere sa-~i exacerbczc simptomul In mod deliberat
in cadrul unei secvcnte psihoterapeutice ritualizate, cu elemente
spatio-temporale precise, in care acesta trebuie sa indeplineasca
anumite actiuni prescrise prin intermediul sugestiilor.
Prescrierea simptomului 11va determina, in mod paradoxal, pe
pacient sa capete control asupra acestuia ~i va conduce, in final, la
disparitia sa. Dupa spargerea cercului vicios al comportamentului
agorafobic, se va trece la realizarea unoI' confruntari directe cu
situatiile anxiogene, sub indrumarea terapeutului. Aceste experiente
VOl' dovedi pacientului faptul ca poate face fata foarte bine oricarei
situatii, care inainte Ii producea teama.
Confruntarea se realizeaza initial prin intermediul sugestiilor,
astfel incat pacientul sa intre in situatia' anxiogena aproape tara
sa-~i dea seama, realizand faptul ca a trecut cu bine proba abia
dupa ce aceasta s-a incheiat. Strategia psihoterapeutica implidi, de
asemenea, ~i activarea disponibilitatilor latente ale subiectilor.
In finalul terapiei, se dau explicatii precise legate de modul in
care a actionat aceasta.
In cel~ ce urmeaza, prezentam in detaliu etapele procesului
psihoterapeutic.
Etapa I
Prima ~edinta de psihoterapie are 0 importanta deosebita pentru
pacientii agorafobici. Ace~tia simt 0 nevoie imperioasa de a-~i
rezolva problema ~i, din acest motiv, ei sunt extrem de receptivi
~i sugestibili, dar, in cazul in care nu au obtinut imediat 0 confirmare
ca sunt pe drumul cel bun, ei VOl' parasi terapia ~i VOl' recurge la
alte .solutii.
Din acest motiv, interventia psihoterapeutica trebuie inceputii
cat mai repede, utilizand receptivitatea aces tor subiecti ca pc un
instrument al psihoterapiei.
Astfel, dupa ce a ascultat cu atentie descrierea problemei
pacientului, utilizand un stil de comunicare bazat pc imitatie ~i pe
intrarea in rezonanta cu modalitatile senzoriale de receptarc ~i
prelucrare a informatiei de catre pacient, precum ~i cu mimic a ~i
pantomimica acestuia, terapeutul va aplica prima tehnica de
interventie: reetichetarea in vederea modificarii sistemului de relatii
interpersonale, utilizate in mod obi~nuit de un pacient fobic, sistem
care mentine problema-simptom. Terapeutul va pune accentul pc
modul in care i~i percepe un subiect propria realitate ~i pe reactiile
sale obi~nuite. Pacientului i se va explica faptul ca problema sa
este cea care 11determinii sa ceara ajutor de la alte persoane, dar
ca ajutorul ~i suportul venit de la ceilalti nu pot rezolva situatia. I
se va preciza, de asemenea, faptul ca nu trebuie sa conteze pe
sprijinul din partea celorlalti ~i chiar mai mult, ca ajutorul primit
este foarte periculos ~i poate sa-i agraveze starea.
Terapeutul va explica in detaliu, pe un ton sugestiv, modul in
care familia ~i prietenii pacientului au devenit parte integranta a
comportamentului disfunctional. Prin intermediul ajutorului acordat,
membrii familiei ~i prietenii nu fac decat sa confirme incompetenta
:;;i dependenta pacientului. Se precizeaza insa ca, in momentul de
fata, pacientul nu este inca in masura sa se descurce tara sprijinul
altcuiva.
]04 Psihoterapii sClirte
Psihoterapii scurte
105
Aceasta reetichetare are rolul de a canaliza teama pacientului
1ntr-o alta directie, reprezentand, in acela~i timp, ~i 0 incitare la 0
reactie care va contribui la destructurarea sistemului disfunctional
de relatii interpersonale ale subiectului fobic.
Redefinind ajutorul in termenii unui factor care agraveaza boala,
se va modifica perspectiva pacientului asupra relatiilor sale
interpersona1e, care nu vor mai fi privite ca un fel de "colac de
salvare", ci ca ceva nociv ~i foarte periculos. In felul acesta, va
aparea la subiect teama de a fi ajutat. Totodata, forta simptomului
(teama) este reorientata in directia distrugerii retelei de sprijin eu
caractcr patologic.
Terapeutul va sublinia inca 0 data faptul ca, indiferent de cele
diseutate, el nu crede ca pacientul nu se poate lipsi total de ajutor
din afara in stadiul initial al terapiei. In acest caz, se apliea 0
afirmatie paradoxala care are rolul de a spori receptivitatea
pacientului, care va avea tendinta de a demonstra terapeutului faptul
ca se poate dispensa imediat de ajutorul nociv ~i ca dore~te sa
eolaboreze cu acesta pentru a-~i rezolva problema.
Dupa aceasta prima interventie, care ocupa cea mai mare parte
a primei ~edinte de psihoterapie, se administreaza prima instructiune
eomportamentala, ca tema pentru aeasa.
Terapeutul va dec1ara in mod fals ea, pentru moment, ne aflam
doar in faza de tatonare ~i ea sarcina trasata trebuie indeplinita "ad-
literam" pentru a permite 0 mai buna apreciere a situatiei. Aeeasta
stratagema este utilizata pentru a impied-iea pc paeient sa ineeree sa
evalueze efectele indeplinirii sarcinii, pentru ca 0 atentie prea mare
acordata acesteia i-ar putea reduce din eficienta. Instructiunea se
administreaza in termenii urmatori: "De fiecare data dnd simtiti ca
va cuprinde eriza (atacul de panica) ~i teama dumneavoastra se
accentueaza, scoateti un jurnal din buzunar ~i notati in detaliu tot
cc se petrece. Faceti cu con~tiinciozitate acest lucru, chiar daca va
cuprindc panica de mai multe ori pc zi. La ~edinta viitoare imi yeti
lasa paginile completate pentru a putea sa Ie studiez. Jurnalul
respcctiv este elaborat de terapeut ~i cuprinde formulare foarte
plicticoase in care pacientul trebuie sa noteze data, locul, situatia,
gandurile care Ii vin in minte, pre cum ~i simptomele resimtite.
~
J,
t:f
1
A doua ~edinta incepe, de regula, cu urmatoarea afirmatie a
pacientului:
"Doctore, Imi cer scuze, dar nu am fiicut ceea ce mi-ati spus,
dar, curios lucru, saptaroana treeuta nu am avut nici un fel de criza"
sau:
"M-am simtit mult mai bine. Am mai avut eateva momente
critiee, dar, in mod ineredibil,in momentulln care notam In jurnal,
anxietatea ~i starile proaste dispareau ca prin farmec".
Aproape toti padentii afirmau ca in saptamana care a trecut nu
au solicitat niei un fel de ajutor nici de la prieteni, nici de la
familie. Se eonstata astfel ca modul rigid al pacientuluide a percepe
realitatea a fost destructurat, iar retelele de sustinere in plan
psihosocial, care produceau efecte contrare scopului pentru care au
fost puse in actiune, au fost anulate. Metaforie vorbind, "vraja s-a
rupt" (N a r don e, 1996).
Explieatia acestui fenomen este urmatoarea: eomutarea atentiei
pacientului de la simptome la sarcina de Indeplinit, a permis
pacientului sa se deta$eze de solutiile stereotipe deja incercate.
Obligatia de a nota eu con$tiinciozitate gandurile ~i evenimentele
modifica atitudinea pacientului in raport eu anxietatea.
Sarcina este atat de dificiH'i ineat elibereaza psihicul subiectului
de teama. Mai mult, pacientul incepe Sa ereada ca solicitarea
ajutorului va agrava boala $i, in felul acesta, 0 stare de teama este
Inloeuita cu alta ~i mai puternica.
Etapa a IIa
In eursul eelei de-a doua $edinte de psihoterapie, terapeutul
aseulta relatarea pacientului $i apoi intare$te efectul tehnieilor
anterior aplieate prin intermediul redefinirii situatiei:
"lata ea problema dvs. nu este atat de ingrozitoare cum parea,
daca 0 interventie ne1nsemnata a fost suficienta pentru a modifiea
situatia. eu alte euvinte, problemele dvs. nu sunt niei insolubile,
niei inevitabile. A$a cum ati dovedit-o, sunteti intr-adevar capabil
de sehimbare". Se insista asupra acestei redefiniri pe tot parcursul
eelei de-a doua $edinte de psihoterapie.
106
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
IO?
Atunci cand sistemul rigid de reac!ii disfunc!ionale a fost
dcstructurat, terapeutul va intari increderea pacientului in propriile
sale forte.
Modul de percepere a realitatii pacientului va incepe sa se
mo~ifice de la unul disfunctional spre unul mai adecvat.
In cazul in care reactiile pacientului la prime Ie demersuri
tcrapeutice au fost pozitive, sc trece la etapa a doua a programului.
In caz contrar, sc mai adrninistreaza indicatia terapeutidi timp de
Inca 0 saptamana ~i sc redefine~te situatia in cursul celei de-a treia
~cdinte de psihoterapic.
In ultimele minute ale edintci a doua se administreaza 0 noua
interventie cornportamentala paradoxala:
"Pentru ca in ultima ~edinta de psihoterapie ati reu~it aHit de
bine sa luptati impotriva problemei dvs., va voi cere sa faceti ceva
ce vi se va parea ~i mai absurd decat ceea ce ati facut pana acum.
Trebuie, in mod obligatoriu, sa indepliniti ceea ce va cer. Cred ca
v-am ca~tigat intrucatva increderea, nu-i a~a? Presupun ca aveti pe .
acasa un ceas de~teptator cu 0 sonerie ingrozitoare. In fiecare zi, la
ora la care yom conveni, yeti potrivi acel ceas in a~a fel incat sa
sune peste 0 ora. Timp de 0 jumatate de ora va trebui sa va inchideti
intr-o camera, sa va a$ezati intr-un fotoliu, sa incercati sa va simtiti
cat mai rau $i sa va ganditi la cele mai rele lucruri in legatura cu
problema dvs. Va trebui sa va concentrati asupra fricilor celor mai
teribile, pana cand va yeti provoca, In mod voluntar, 0 criza de
panica. Veti ramane in stare a respectiva timp de 0 jumatate de ora,
pana cand suna ceasul. In acel moment opriti exerci!iul, mergeti la
baie, unde va barbieriti (va spalati pe tata) $i apoi va reluati treburile
zilnice".
Aceasta instructiune poate avea doua tipuri de efecte posibile:
I. "Doctore, nu am reu$it sa intru total in rol. Am incercat, dar
mi s-aparut atat de caraghios ca mi-a venit sa rad. Curios
lucru, in loc sa ma simt. speriat, m-am simtit lini~tit".
2. "Doctore, am reu~it sa fac ceca ce rni~ati cerut $i am trait
acelea$i senzatii pe care Ie-am avut inainte sa vin la
dumneavoastra. A fost tare neplacut $i chiar am plans la un
moment dat. Bine ca a sunat ceasul $i totul a luat sfiir$it".
Interesant este faptul ca cea mai mare parte dintre pacientii care
au avut cele doua tipuri de reactii nu au mai avut nici un atac de
panica in afara jumatatii de ora programate, iar ceilalti au mai avut
momente rare ~i scurte de panica, pe care Ie-au putut controla cu
u~urinta.
In $edinta urmatoare, terapeutul asculta relatarea pacientului ,$i
apoi redefine$te situatia in termenii unei schimbari benefice. In
cazul reactiei specifice primului tip, se spune:
"A~a cum ati avut ocazia sa constatati, problema dvs. i~i pierde
din acuitate, atunci cand 0 provocati in mod voluntar. Dupa cum
probabil $titi, psihicul nostru functioneaza uneori in mod paradoxal
$i nu in acord cu principiile bunului simt. Sunteti pe cale sa invatati
sa nu mai dideti in capcana propriei tulburari $i a solutiilor deja
incercate, care nu fac decat sa complice problema in loc s-o rezolve".
Pentru reactia de tipul al doilea, terapeutul se va adresa
pacientului astfeI:
"Va felicit! Ati invatat sa modulati ~i sa modificati voluntar
simptomeIe, puteti la fel de bine sa Ie faceti sa dispara sau sa Ie
reduceti. Cu cat reu$iti mai bine sa provocati simptomele timp de
o jumatate de ora, cu atat reu$iti sa Ie controlati mai bine tot restul
zilei".
Prin intermediul ambelor instructaje, terapeutul intentioneaza sa
intareasca increderea pacientului in posibilitatea schimbarii, precul11
$i faptul ca el este pe cale sa achizitioneze noi strategii eficiente,
care 11 vor putea ajuta in viitor sa infrunte frica.
In felul acesta, pacientul a obtinut dovezi incontestabile cu privire
la faptul ca ceea ce face el impreuna cu terapeutul se dovede~te
eficient, fapt ce contribuie la inUirirea colaborarii dintre cei doi $i
produce alte modificari progresive in ceea ce prive~te modul in
care pacientul percepe realitatea.
Terapeutul trebuie sa fie foarte atent pentru a atribui meritelc
schimbarii doar capacitatilor pacientului, prezentiindu-se pe sine
doar ca pe un strateg, care utilizeaza anumite metode ce au menirea
de a scoate la lumina disponibilitati ce exista deja in pacient, dar
pe care acesta nu a $tiut atunci cum sa Ie utilizeze.
lOR
Psihoterapii scltrte
Psihoterapii sCllrte
109
Prin intermediul acestui demers, terapeutul va intari increderea
in competenta personala a pacientului ~i va ameliora imaginea lui
despre sine, ceca ce este foarte important pentru pacientii care s-au
crezut totdeauna incompetenti, familia ~i prietcnii intarindu-Ie
aceasta opinie.
In aeela~i timp, se inlatura ~i posibilitatea ca interventia
tcrapcutului sa poata fi considerata "magica".
Dupa eateva saptamani, situatia s-a modificat in mod radical,
simptomele invalidante disparand 1'1majoritatca pacicntilo!. Cu toate
acestca, pacientii nu pot fi considerati inca vindecati. In aeeasta
ctapa cstc importanta diminuan:a reactiei euforice, punand persoana
In garda in Icgatura eu pericolcle unci vindecari prea rapide.
Este esential ea pacientul sa inteleaga faptul ca daca se grabe~te,
riscii sa recada in capcana vechilor problemc. De asemenea, este
important sa sc consolidczc ceea ce s-a obtinut deja.
Etapa a III-a
In aceastii etapa se planifica interventiile comportamentale indi-
recte, care vor face ca pacientul sa se expuna progresiv ~i gradat
unor situatii anxiogene.
Tehnica este oarecum aseman~Hoare cu desensibilizarea
sistematica, difcrenta fata de accasta din urma eonstand in aceea cii
pentru fiecare prescriere indireeta, terapeutul va inventa 0 sugestie
specifica, menita sa ajute pe subiect sa indeplineasca sarcina
anxiogcna.
lata un exemplu (dupa Nardone, 1996, p. 103):
"Foarte bine. Pentru ca ati reu~it foarte bine sa faceti tot ce
v-am spus, yeti putea face ~i mai mult. A~a cum spunea un intelept,
"cea mai 'buna calc de a ie~i de undeva este sa mergi inainte".
Altfel spus, yom trece prin mijloctll fricilor dumneavoastra. Incepand
de astazi ~i pana la ~edinta viitoare yeti proceda exact a~a cum va
spun: sambata 1'1ora 10 va yeti imbraca pentru a ie~i din easa. Yeti
merge pana la u~a ~i, inainte de a 0 deschide, yeti face 0 pirueta.
Apoi deschideti u~a, ie~iti ~i repetati pirueta. Coborati pana 1'1u~a
blocului, repetati pirueta, deschideti u~a blocului, repetati pirueta,
deschideti u~a ~i ie~iti ~i mai faceti 0 pirueta, dupa eare porniti spre
f
1
f
I
I
centrul ora~ului. Mergeti in piata ~i alegeti miirul eel mai mare, eel
mai ro~u ~i eel mai copt. Nu eumparati decat acel mar ~i aduceti-1
1'1mine 1'1cabinet. Eu voi fi ocupat, a~a ca bateti 1'1u~a, eu voi
desehide, imi lasati marul pe care il voi manca 1'1pranz. Ne rcvedem
1'1~edinta viitoare".
Majoritatea pacientilor se prezinta zambind 1'1cabinet ~i aduc
psihoterapeutului cate un mar frumos. Lucrurile nu se opresc insa
aici, pentru ca pacientii incep sa iasa din casa ~i se aventureaza in
locuri tot mai indepartate. Aceasta instruetiune ajuta pacientii sa se
expuna unei situatii anxiogene, pentru ca atentia lor a fast
directionata in alta parte ~i anume in directia indelinirii unci actiuni
mai eomplexe. 0 data ce au realizat cele indicate, pacientii i~i dau
seama ca au depa~it teama. Ei ajung sa inteleaga sensul stratagemei
dar ~i-au dovedit lor in~i~i, prin intermediul unei actiuni practice,
fap!ul ca sunt capabili sa-~i depa~easca dificultati1e.
In cazul desensibilizarii comportamentale clasice, se inregistreaza
'Idesea e~ecuri pentru ca pacientii refuza Sa indeplineasca sarcinilc
comportamentale directe.
In aceasta etapa a terapiei, tratamentul evolueaza datorita
indeplinirii gradate 'lunar sarcini de confruntare eu situatii tot mai
anxiogene. Lista respectivelor situatii este realizata de eomun 'Icard
eu pacientul.
Dupa fiecare sarcina, terapeutul va redefini in termeni pozitivi
calitatile reale de care a dat dovada pacientul eand s-a confruntat
cu 0 situatie, care alta data i-ar fi declan~at 0 criza anxioasii.
Pe masura ce tratamentul progreseaza, instruetiunile ~i sugestiile
eare insotesc indeplinirea sarcinii vor trebui reduse, Uisand loc
instructiunilor comportamentale directe.
Pacientii ajung pana 1'1urma sa afirme ca se simt in stare sa faca
fata, tara probleme, tuturor situatiilor care inainte ii speriau.
Etapa a IV-a
Aceasta etapa are loc in cadrul ultimei ~edinte de psihoterapie.
Obiectivul acesteia consta in consolidarea definitiva a autostimei,
pre cum ~i a sentimentului autonomiei pacientului. In acest scop,
terapeutul realizeaza 0 recapitulare in detaliu a eelor petreeute in
110
Psihoterapii scurte
decursul ~edin~clor de psihoterapie, precum ~i 0 explica~ie a
procesului terapeutic ~i a modului in care func~ioneaza fiecare
procedcu in parte.
Tcrapeutul va pune un accent deosebit pe faptul ca schimbarea
s-a produs datorita talentului deosebit al pacientului, terapeutul
nefacand altceva dedit sa activeze disponibilita~ile latente existente
in pacient.
Terapia se incheie subliniindu-se faptul ca pacientul a inva~at
sa-~i utilizeze calita~ile personale ~i, de acum incolo, nu mai are
nevoie de terapeut.
,
!
t
j
i
PSIHOTERAPIA SCURTA CONSTRUCTIVIST-STRATEGICA
~cest model terapeutic apar~ine lui S h a z e r (l 985). Inca din
anul 1969, de cand a inceput sa se ocupe de psihoterapia scurta,
Shazer era framantat de ideea cum ar putea decide mai binc ce
tehnica terapeutica sa aplice ~i la care sa rcnun~e. AHit speciali~tilor,
cat !,'i clientilor nu Ie este foarte clar ce anume inseamna 0
psihoterapie de scurta durata. Pentm unii speciali!,'ti, 0 terapie scurta
dureaza 10 ~edinte, pentm altii 25 sau chiar 50 (M a I an, 1976).
Weakland ~i colab. (1974) au ajuns, in urma unor studii, la
concluzia ca 72% dintre pacien~ii trata~i de ei au atins obiectivcle
terapiei, in medie cam in !,'apte !,'edinte.
De asemenea, F ish e r (1980, 1984) a comparat rezultatele
terapiei cu 6, 12 !,'icu numar mai mare de !,'edinte $i nu a identificat
diferen~e semnificative in ceea ce prive!,'te ameliorarea pacien~ilor.
S h a z e r (1985) considera ca 0 terapie scurta se caracterizeaza
nu numai prin faptul ca este limitaUi in timp, cat !,'i prin faptul ca
rezolva problema cu care s-a prezentat clientul !,'i nu "macina" in
gol acelea!,'i dificulta~i, tara a ajunge la vreo concluzie.
Mil ton E r i c k son descrie cazul unui barb at de 59 de ani
care prezenta 0 paralizie isterica a bra~ului drept !,'irisca, din acest
motiv, pierderea serviciului. Terapeutul i-a spus pacientului ca sufera
de un sindromprogresiv, care va .conduce la triiirea senza~iei de
amo~eala in spate, atunci dnd mana va lucra. A!,'a cum a fost de
a~teptat, paralizia a "progresat", pana dnd pacientului i-a in~epenit
o zona a spatelui, in timp ce mana a inceput sa functioneze normal.
In acest caz a fost yorba de substituirea unei i~finnita~i de tip
nevrotic, cu alta infirmitate comparabiIa care insa nu conducea la
incapacitatea de mundi a subiectului. Pornind de la acest caz,
S h a z c r trage concluzia di mecanismul cheie al psihoterapiei scurte
consta in utilizarea a ceea ce aduce cu sine clientul, in a~a fel incat
acesta sa ajunga la un mod de viata satisfacator.
Dupa aproximativ 15 ani de studii, S h a z e r (1985) a ajuns la
concluzia ca, pcntru ca 0 interventie terapeutica sa fie incununata
de succes, nu este necesar sa avem informatii in detaliu in legatura
cu simptomele ~i nici macar nu trebuie sa stabilim precis cum
anume se mentin respectivele simptome, ~i aeest lucru s~a dovedit
adevarat, de~i contrazice simtul comun.
Observatiile au aratat ca orice alt tip de comportament nou intr-o
situatie problematica poate conduce la gasirea de solutii. Cu alte
cuvinte, ceea ce conteaza este ca persoana care prezinta situatia
problematica sa realizeze ceva dij'erit, chiar dadi respectivul
comportament pare irational, bizar, irelevant sau chiar comic.
o alta conditie a eficientie terapiei scurte consta in indi-
vidualizarea demersului terapeutic pentru fieeare client in parte.
Astfel, de pilda, unui pacient cu insomnii, care nu obi~nuia sa
citeasca, i sc poate da sarcina paradoxala sa nu doarma, iar unui
copil neatent la leetii, sa faca un numar cat mai mare de gre~eli.
Dupa cum se poate constata, in cazurile mentionate este yorba
de cunoscuta tehnica a prcscrierii simptomului. Cu toate acestea,
terapcutului poate sa nu~i fie totdeauna clar ce aspect al simptomului
ar trcbui prcscris, pcntru a se ajunge la solutia terapeutidi,
prcscrierea realizandu-se, de multe ori, pc baze intuitive.
In gcneral, terapeutii spccializati in tempic scurta au tendinta de
a se centra asupra unor simptome clar definite ~i de a-~i propune
scopuri limitate ~i prescrise. Cu toate acestea, majoritatea clientilor
nu-~i cxprima astfel problemele, chiar ~i atunci cand sunt ajutati de
terapeut. Dimpotriva, ace;;tia vin cu plangeri foarte vagi ~i nedefinite,
iar pentru astfel de subiecti ilici macar nu este clar daca problema
lor a fost rezolvata sau nu. Din acest motiv, fara obiective precis
definite, nu se poate aprecia succesul terapiei. ,
Pentm a-I determina pe pacienti sa-~i clarifice scopurile ~i
obiectivele, S h a z e r (1985) a pus la punct 0 tehnica bazata pc
confuzie ~i inspirata din studiile lui Mil ton E r i c k son, eare
utiliza confuzia mai ales pentm a induce mai u~or hipnoza. Aceasta
tehnica se refera la faptul ca terapeutul stabile~te relatia terapeutica
~i solicita cooperarea pacientului, provocand ~i utilizand confuzia
in a~a fel incat nevoia acestuia de a gasi un sens in situatia
terapeutica este fmstrata, fortandu-se astfel subiectul sa-~i fixeze
un obiectiv.
In psihoterapia de cuplu Se intampla foarte frecvent ca fiecare
dintre parteneri sa aiba pareri diferite in legatura cu problema ;;i cu
cine anume ar trebui sa se schimbe ~i in ce fel. 0 data ce obicctivclc
au fost precizate clar, chiar daca acestea nu au un caracter mutual,
se creeaza conditiile pentm rezolvarea problemei, solutiile izvorand
in mod spontan ~i intr-un timp scurt.
A treia conditie a unci interventii terapeutice eficiente consta in
aceea ca interventia trebuie sa utilizeze aceea~i harta mcntala, prin
intermediul careia a fost descris.a problema simptom (accla$i sistcm
de concepte, reprezentari, simboluri).
A patra conditie a reu~itei terapiei 0 constituie caracterul indi-
rect al demersului terapeutie, in cadml caruia simpt9mul estc
acceptat ca atare ~i devine 0 parte a solutiei.
Astfel, S h a z e r citeaza cazuJ unui preot care s-a prczcntat Ja
psihoterapie afirmand ca ~i-a pierdut credinta in Dumnezeu. In urma
interviului clinic a rezultat faptuJ ca preotul era foarte interesat de
arhitectura ~i picturiJe din biserici. Terapeutul i-a reeomandat sa
viziteze dit mai multe biserici ~i sa faea fotografii pentm un prieten
care Jucra Ja un album de arta. Aflandu-se la un moment dat intr-una
din bisericile in care fotografia, preotuJ ~i-a regasitdin nou credinta.
Este evident faptul ca obiectivul unci tcrapii eficiente nu este
atat eJiminarea simptomeJor, cat, mai aJes, ajutarea sa-~i atinga in
mod spontan obiectivele dezirabile.
o aWi problema care impiedica progresul terapiei 0 reprczinta
rezistentele clientuJui. Pentm inlaturarea acc;stora, S h a z e r (1985)
procedeaza in felul urmator: la inceput, conecteaza prezentul cu
viitoml ignoriind trecutul, apoi adreseaza complimente clientului
pentm ceea ce face bine ~i in foJosul sau ~i, abia dupa Ce acesta s-a
convins ca terapeutul se afla de partea sa, se pot da sugestii in
legatura cu ceva nou care ar trebui facut ~i care ar fi uti 1clientului.
112 Psiholerapii scurle
Psiholerapii scurle
113
114
Psihoterapii sClIrte Psihoterapii scurte lIS
o aWi ideca interesanta pe care 0 sustine S h a z e r (1985) consHi
In accea ca pentru a avea rezultate in tcrapie sunt necesare doar
schimbari mici ~'i obiective rezonabile. Speciali$tii in terapia de
j~l1)1iliesunt de parcrc ca 0 schimbare cat de mica in comportamentul
unci pcrsoane va produce modificari de comportament la toate
eclclalte persoane cu care aceasta interactioneaza.
Studiile clinicc au demonstrat ca, cu cat obiectivele teraplel
sunt mai pretentioase, cu atat exista mai multe $anse ca terapeutul
~i clientul sa quezc in atingerea acestora.
Tinand seama de aeeasta observatie, care rezulta din caracterul
sistcmatic 11 terapiei de familie, S h a z e r (1985) considera ca
pcntru rezolvarea unei probleme care privqte cup1ul sau familia nu
cstc obligatorie prezenta tuturor cclor implicati 11 $edinta de
psihoterapie.
ACUZELE PACIENTILOR
Terapeutii trebuie sa construiasdi ni~te ipoteze in legatura cu
modul in care pacientii i$i construiesc simptomcle ~i p1angeri1e, de
aiei derivand modalitatea de a e1abora solutia.
Aceste ipoteze vor functiona ca un fel de reguli pentru a elabora
demersul terapeutic de solutionarc a problemelor clientului.
Astfel, de pilda, sa prcsupunem ca tcrapeutu1 considera ca
simptomul indepline$te 0 functie sistemica de a mentine familia
impreuna. In acest caz, el va trebui sa planifice un dcmers in cadrul
caruia familia sa poata ramane uniHi, dar in absenta simptomului.
Ipotezo nr. 1
Acuzelc $i simptomele conduc 11 comportamentu1 pus in actiune
de conceptia de viata a clientu1ui. Prima treapta in~onstruirea unui
simptom este relativ simpla, dC$i consecintele sunt adesea
disproportionate. Astfel, frecvcnt, oamenii afirma ca se comporta
in maniera A, de~i terapeutul cste convins ca varianta corecta este
non-A. "A" pare sa reprezinte singura varianta logica ~i, in acela~i
timp, unica alegere.
In mod ipotetic, simptomul este construit de pacient intr-o
maniera "totul sau nimic"; (Wa t z 1a w i c k, 1983).
De exemp1u, enurezisul rcprezinta un comportament freevent ~i
relativ raspanditprintre eopii in difeiite circum stante ~i acesta devine
adesea simptom.
Atunei cand copilul urineaza in pat, parintele adopta 0 decizie
in legatura cu modul in care trebuie privit acest comportament:
comportament normal sau comportament problematic. Daci'i decizia
este ca avem de-a face cu un comportament normal, atunci lucruri Ie
merg inainte, in timp ce in cazul in car~ decizia este comportament
patologic, apare problema daca este yorba de un simptom fiziologic,
etapa urmatoare fiind evidenta, $i anume tratament medicamentos,
care de ce1e mai multe ori se dovede$te nesatisrncator. In cazul in
care alegerea este ca e yorba despre 0 problema psihologica sc
pune problema daca este yorba de un copil "rau" sau bolnav psihic.
In unele familii, ambii parinti cad de acord in legatura cu 0
anumita optiune, dar in majoritatea cazurilor un parinte manifesta
o optiune $i celalalt alta. Se poate intampla ca unul din parinti sa
aiba dreptate $i atunci este urmat un demers terapeutic. In cazul in
care optiunea primului parinte s-a dovedit eronata, celalalt incearca
sa rezolve problema-simptom.
Se pune problema "cine este vinovat de aparitia simptomului?".
Poate fi yorba de gre$eala copilului sau a parintilor. In cazul in
care este yorba de doi parinti, poate fi gre~eala mamei sau gre$eala
tatalui.
Astfel, simptomul se construie$te in moduri diferite in functie
de optiunea in legatura cu a cui este vina sau cum s-a structurat
simptomul.
Ipotezo nr. 2
Simptomele se mentin datorita ideii clientilor ca ceea ce au
decis ei sa intreprinda in legatura cu problema aparuta (simptomul)
reprezinta singurul lucru logic $i corect care trebuie intreprins.
Astfel, clientii se afla cumva prin$i intr-o capcana care ii obliga sa
116
Psihoterapii sClirte
Psihoterapii SClirte
117
sc comporte tot mai mult in modul in care se comporta
(Wa t z 1a w i c k ct al. 1974) datorita faptului ca "i~i interzic"
ecalalta varianta..
Astfel, in eadrul unui sistcr'n familiar, simptomul imbraea un
earaetcr circular.
o data ce decizia considerata coreeta a fast luata (de exemplu,
in eazul enurezisul), clientii incearcii sa rczolve problema. Astfel,
dad se eonsidera. ca copilul urineaza in pat dinadins, atunci el
trcbuic tot mai mult pedepsit, iar pcdcpsele VOl' imbraea multe
forme, mai alcs pentru ca ele nu dau rezultate. In felul acesta,
pcdepseJc sunt urmate de comportamentul problema. ~i com-
portamentul problcnia. estc urmat de pedepse, deoarece persoanele
in eauza considera. ca, a~a cum am aratat, alegcrea lor este singura
coreeta.
TRANSFORMAREA ACUZELOR iN PROBLEME
Clientii se prezinta. la cabinetul de psihoterapie cu plangeri foarte
eomplexe, care includ multe clemente. S h a z e r (1985, p. 27) ~i
eolaboratorii ajung la concluzia ca "plangerile" clientilor se refera,
in general, la urmatoarele aspecte:
0 sccventa comportamentala.
0 semnificatie conferita situatiei.
Freeventa eu care se produce simptomul.
Localizarea conditiilor fizice in care se produce simptomul.
Gradul in care simptomul este involuntar.
Persoanele semnificative care sunt implicatc in producerea
eomportamentului problematic in mod voluntar sau involuntar.
Problema legata de "cine" sau "ce anume" este de vina.
Factorii de mediu: serviciu, statu! socio-economic, locuinta.
etc.
Probleme fiziologice sau sHiri emotionale implicate.
Trecutul.
Predictii in legatura cu viitorul ~i
Expectatii eu caraeter utopie.
In cazul in care sunt mai multe persoane care se adreseaza
terapeutului, acestea pot sa cada de acord sau nu cu privire la
definirea, importanta sau semnificatia oricaruia dintre elementele
mai sus mentionate.
In functie de situatie, u.nele clemente pot fi mai pertinente sau
mai legate intre ele decat altele. Astfel, de pilda, multi clienti sc
plang de faptul ca se simt deprimati. Unii dintre ace~tia vor fi
capabili sa descrie aspectele comportamentale ale acestei situatii,
in timp ce pentru altii va fi dificil sau imposibil, dar ace~tia din
urma se vor centra pc aspectele involuntare ale problcmci.
Sunt clienti care vor descrie cu u~urinta persoancle semnificative
care accentueaza problema-simptom, in timp ce altii nu reu~esc
acest lucru. De asemenea, sunt subiecti care sunt capabili sa
depisteze "cauzele" care au produs simptomul, in timp cc altii nu
sunt capabili s-o faca.
In timpul interviului terapeutic, terapeutul trebuie sa adreseze
intrebari legate de toate aspectele mentionate mai sus, inccrcfmd sa
defineasca problema astfel incat solutia sa poata fi intrevazuta ~i
construita.
De~i nu exista 0 relatie liniara intre structurarea problemelor
~i structurarea interventiilor, totu~i elementele pe care clientii Ic
accentueaza foarte mult pot sugera germenele solutiei. Astfel, de
pilda, daca simptomul este descris ca manifestandu-se doar Intr-un
anum it loc, atunci sarcina terapeutica trasata trebuie sa se
desfii~oare in alt loc, pentru a asigura 0 diferenta in structurarea
situatiei.
Astfel, un cuplu relateaza faptul ca certurile au loc totdeauna in
bucatarie, caz in care terapeutul Ie poate prescrie sa se certe in
dormitor (interventie paradoxala), fapt ce se poate sfftqi cu 0
experienta sexualii reu~ita.
In cazul in care simptomul implica relatia cu 0 persoana care nu
se aflii in cabinetul de psihoterapie, problema majora care se pune
este cum va ajla persoana respectiva faptul ca s-a produs 0
schimbare majora.
118
Psiho(erapii scur(e Psihoterapii scur(e
119
TRANSFORMAREA SIMPTOMELOR (PLANGERILOR) iN SOLUJII
TERAPEUTI{E SHAlER (1985, P. 30)
A~a cum am mai subliniat, terapeutul este cel care identifidi in
cele din urma "poarta" ~i calea care este cea mai potrivita tinand
seama de natura simptomului.
Astfel, de pilda, daca pacientul se plange ca este deprimat datorita
trecutului sau ~i nu este capabil sa depa~easca aceasta situatie,
terapeutul va trebui sa aiba in vedere limbajul in care i~i descrie
. acesta problcmele, In exemplul nostru apare in mod clar faptul cii
depresia are un caracter involuntar, se refera la actiunilc trecute ale
clientului sau la alte persoane. In acest caz ar fi potrivite doua
"chei" (interventii terapeutice):
prescrierea simptomului: terapeutul ii cere clientului sa devina
~i mai depresiv (in felul acesta simptomul i~i va pierde
caracterul involuntar ~i va tin de sa disparii);
reetichetarea (reframing), care implica acordarea unci noi
semnificatii depresiei, in a~a fel incat clientul va ajunge la
concluzia ca este mai indicat sa nu mai fie dcprimat.
Distinctia intre cele doua solutii terapeutice nu este cea care va
indica cum ar fi mai bine sa se procedeze.
Pentru a fi cat mai sigur ca va merge pe drumul corcct, tcrapeutul
va trebui sa adune cat mai multe informatii cu privirc la cei 12
factori constitutivi ai problemei, cat ~i despre ce anume 11face pc
client sa riimana prins in capcana simptomului.
S h a z e r (1985) atrage insa atentia asupra faptului ca nici prca
multa informatie nu este indicata, deoarece poate produce confuzic.
Problema care se pune. este:
"De cat de multa informatie avem nevoie?"
"Ce fel de informatie este utila?"
P""ri"" "rlomUIU'
. Succesele treeute
~
~
Reeadrajul (Acordarea I altei "etichete") !
t
Predictii pentru
viitor
Stiiri fiziologice
Trecutul
j
Noi expectatii
Secven1'ii Atribuire de
, "
eomportamentalii semnifieatii __ -. Exceptii de la regulii
Implicarea altor ".freevenla compor-
persoane tamentului
semnificative "Problemii"
Gradul de
invol untaritate
"
!.,
Sarell1l
terapeutice
1\.
Loealizarea fizicii a
problemei
Predictii utopice
1
1
I11l11ore
Ciind va fi
rezolvatii Cine (ce) este de
problema +- - - vipit? ~
vinoviitiei ~ M6diultnconJ'uriitor
I' ~ ~ . t .~
Noi
localiziirl
Ce diferenlii va
fi pentru ei?
Schimbiiri
Ccle 12 tehnici terapeutice pot fi asemanate cu ni~te porti care
conduc la solutionarea problemelor-simptom.
Fieeare acuza este diferita $i solutia potentiali'i fi gasita
deschizand poarta care are cheia cea mai accesibila.
Diferitele "porti" pot conducc J.a aceea~i salutie sau la solutii
diferite $i aceea$i poarta poate, la randul ei, conduce la solutii
diferite.
Terapeutul impreuna cu clientul trebuiesa descopere impreuna
care este poarta cea mai accesibiHi.
GASIREA SOLUJIEI TERAPEUTICE
Ipoteza or. 3
S pie gel $i L inn (1969) subliniaza faptul ca pentru a initia
rezolvarea problemei simptom este necesara initierea unor schimbari
minimale (sarcina terapeutului), iar schimbarile majore viitaare var
fi generate de client (efectul bulgarelui de zapada care se rostogole$te
depe un deal).
120
Psihoterapii ,I'curte Psihoterapii scurte
121
Modul in care arc loc schimbarea terapeutica este asemanatoare
cu situatia in care 0 eroare mica poate conduce la 0 consecinta
catastrofala.
Pentru a se elibera de simptom, clientul sau c1ientii trebuie sa
sparga cercul vicios in care se invartesc.
De pilda, parintii unui copil enuretic trebuie sa inceteze sa repete
1a ilesfaqit acela~i tip de comportament. Astfel, daca orice alta
solutic in afara de pedeapsa a fost exc\usa in cadrul deciziei timpurii,
tocmai c\cmentele excluse of era ~ansa de rezolvare a problemei.
Aeeste variante de comportament exc\use ar putea fi: recompensarea
copilului cand nu a urinat in pat, ignorarea faptului ca acesta urineaza
III pat sau solicitarea ca micul pacient sa-~i spele cearceafurile
l11urdare.
Cheia problemei consta in aceea ca orice comportament nou
trebuie sa fie suficient de diferit de ceea ce s-a petreeut inainte.
Astfel, In demersul de cautare a noului raspuns, terapeutul va
trebui sa sc orientcze dupa exceptiilc de la conduita obi~nuita a
clientului (copilul poate urina in pat in anumite zile ~i in altele nu,
In anumite conditii etc.).
Accste comportamente de exceptie trec, de regula, neobservate
pentru ca diferentele. sunt prea mici la prima vedere, dar acestea
reprezinta exact informatiile de care terapeutul are nevoie.
De pilda, acesta trebuie sa identifice difcrentele existente intre
l110delul de cOl11portament din cadrul sistemului familial, dnd
sil11ptomul se produce ~i eel dnd simptomul nu se produce ~i apoi,
pe baza acestor diferente trebuie construita solutia terapeutica ("care
cste diferenta dintre situatia cand eopilul urineaza in pat ~i cea in
care acesta nu 0 face"; "ce l110dificari se inregistreaza in familie
cand nu sc produce sil11ptomul?"; "care sunt modificarile in
atitudinea parintilor fata de copil atunci dnd nu are lac
cOl11portamentul problema?" ete.).
Dna Tomescu s-a prezentat la psihoterapie pentru ca era de
parere ca nu tie cum\ sa se poarte cu copiii sai (S h a z e r,
1987). Ea considera ca ar trebui sa nu mai tipe deloc la ei,
pentru ca strigatele sale nu dadeau nici un rezultat i ea se
simtea frustrata.
Tncercand sa stabileasca un obiectiv terapeutic minimal,
terapeutul i-a adresat urmatoarea lntrebare:
"Ce crezi ca se va petrece, loana, atunci cand tu te vei raporta
cumult mai calm i mai rezonabil la copiii tai?"
Aceasta lntrebare stabilete obiectivul terapiei: un com-
portament mai calm i mai rezonabilln loc de obiectivul imposibil
de atins: sa nu mai tip niciodata la copii.
Acest lnceput trebuie sa fie contientizat de clienta.
Apoi, terapeutul i-a cerut acesteia sa decida In mod aleator
("sa dea cu banul'} cand sa tipe la copii i cand sa nu 0 faca i
sa-i trateze calm i rezonabil i sa remarce, pe baza rezultatelor
obtinute, cand i cum sa procedeze. Clienta a relatat ca uneori
tipetele dadeau rezultatele cele mai bune, alteori nu.
Tnfelul acesta, terapeutul nu numai ca a lntreprins ceva, dar
a i transformat obiectivul terapeutic lntr-o sugestie. Tn acelai
timp, el a procedat In aa fellncat solutia sa para a fi generata
mai mult de client decat de terapeut.
Atunci cand dna Tomescu s-a prezentat la psihoterapie,
problema ei era ca tipa tot timpul i dorete sa nu mai tipe deloc,
iar eforturile ei de-a nu mai tipa s-au dovedit lipsite de succes
i frustrante. Este evident ca obiectivul clientei avea un caracter
nerealist, pentru ca orice mama tipa din cand In cand la copiii
mici.
Sugestia terapeutica de a decide aleator cand sa tipe i cand
sa manifeste un comportament calm i rezonabil va transforma
situatia problematica din "sau una sau alta", In "una i alta" din
modalitatile comportamentale, cu alte cuvinte, ea poate i sa
strige i sa se comporte calm, In functie de ceea ce va decide
ea.
a data ce clienta a decis sa manifeste un comportament
aleator, copiii nu au mai considerat comportamentul ei previzibil
i drept consecinta comportamentele lor, care 0 determinau pe
mama sa tipe, au scazut In frecventa i In intensitate.
In urmatoarele trei saptamani, strigatele mamei au capatat 0
noua semnificatie: "mama este foarte ocupata atunci cand nu
este calma i rezonabila".
122
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
123
Aeest demers terapeutie i-a oferit c/ientei un mare grad de
libertate in eeea ee privete natura eomportamentelor sale.
Atat eomportamentul de a striga, cat i eel de a nu striga
reprezinta reae(ii aeceptabile. Desigur, a nu striga implica 0 serie
de comportamente care pot fi etichetate astfel: "a fi ctJlm i
rezonabi/".
Decizia de a nu striga atunci cand in mod normal ar fi trebuit
sa strige va reprezenta modificarea minimala care poate conduce
la solu(ionarea problemei.
Acest demers psihoterapeutic accepta clienta aa cum este
ea: nu este admonestata pentru ca se comporta intr-un anumit
fel, nu i se cere sa se schimbe i nu conduce la rezistente.
Idcca in lcgiHura eu cc anume trcbuic modificat dcriva din opinia
clicntului cu privire la modul in eare va arita realitatea tara
problcma-simptom.
In timpul intcrviului terapcutic, terapcutul ~i coterapeutii vor
cauta sa claboreze un scenariu in care sa apara modul in care sc va
prezenta situatia, atunci dnd obiectivul terapeutic a fost deja atins.
Astfel, daca oprirea comportamentului copilului enuretic nu va
modifica nimic din relatii1e dintre parin!i ~i copil, probabil va
modifica imaginea parintilor asupra copilului ~i a acestuia din urma
asupra parintilor.
Solutia va consta probabil in demersul reatribuirii de semnificatii,
sau a celui legat de problema "cinc estc vinovat" sau de une1e
aspecte legate de mediul inconjurator.
Indiferent de situatia specifica, terapcutul trcbuic sa cunoasca
ce semnificatie atribuie clientul simptomului sau. Adcsea, aceasta
semnificatie este descoperita atullei cand clientul este intrebat cum
vor arata luerurile in cazul cand problema va fi rezolvata.
In cazul etiehctei "copil rau", absen!a cnurezisului nu estc
suficienta, pentru ca familia va considcra cii accsta va face altceva
la fel de rau.
o data ce terapeutul a identificat accste etichete (atribuiri)
negative, acesta poate realiza reetichetarea, substituind atribuirile
ncgative eu uncle pozitive (S h a z e r, 1982 a).
Un nou sistem de referinta (reetichetarea) trebuie sa fie doar
sugerat clientului ~i noul eomportament bazat pe respeetivul nou
sistem de referinta va genera rezolvarea problemei de catre client.
Dun c k e r (1945) a realizat un experiment care iIustreaza rnodul
'in care noul sistem de referinta (noi definitii, noi semnificatii)
influenteaza ceea ce se va petrece: un grup de subiecti a primit
urmatoarele materiale: chibrituri, lumanari ~i pioneze, fieearc dintre
materiale aflandu-se in cate 0 cutie de carton. Al doilea grup a
primit ace1ea~i materiale, dar nu in cutii. Sarcina a constat in
montarea lumanarii vertical (pe un postament) pentru a lumina. S-a
constatat ca subiectii din grupu1 al doilea au rezolvat problema
mult mai repede decat cei din primul grup.
Se pare ca pentru grupul 1, cutiile au fast definite ca ambalajc,
'in timp ce pentru grupul al doilea, acestea, necon!inand nimic, au
fost mai repede identificate cu ni~te postamentc potentialc.
Din acest experiment rezulta faptul ca sistemele de referin!a
(modurile de a vedea ~i de a defini 0 situatie) ~i etichetelc ata~atc
acesteia dicteaza mai muIt sau mai putin ceea ce noi vedem sau
intreprindem. Mai exact, punctul nostru de vedere determina ceca
ce se va intampla ~i acest lucru nu este valabil numai in arti'i ~i
~tiinta, ei ~i 'in viata cotidiana. Astfel, sistemele de referin!a ~i
etichetele reprezinta expectatii care ne ajuHi sa dimensionam ~i sa
organizam lumea. Orice fenomen concret poate avea diferite etichete,
ceea ce inseamna ca poate fi privit 'in functie de diferite sistcme de
referinta.
Astfel, este pc deplin posibil ea eticheta "copilul ~tie ce sa faca
pentru a nu urina 'in pat", poate fi adesea suficienta pentru a initia
schimbari 'in modelul comportamental existent.
Exista 0 varietate de modalitati prin intermediul carora terapeutul
poate sa produca acceptarea ~i utilizarea respectivului sistel)l de
referinta. Astfel, familia poate fi solicitata sa observe ce este diferit
'in serile dinaintea situatiei cand simptomul nu sc produce sau cc
este specific diminetilor de dupa 0 noapte 'in care copilul nu a
manifestat simptomul. De asemenea, ci pot fi solicitati fiecare sa
prevada'in secret daca va fi 0 noapte' cand se va produce simptomul
sau 0 noapte 'in care acesta nu se va produce.
Raspunsurile la astt"d de sarcini trebuie sa conduca la constatarea
unor diferente pe baza carora se va c1adi urmatoarea interventie
terapeutica.
o sarcina minimal a, dar deloc simpla pentru un terapeut 111 prima
~cdinta de psihoterapie ~i poate ~i in cursul altor ~edinte, este sa
produca la client un anumit dubiu in legatura cu sistemul de referinta
sau cu cticheta pusa situatici problematice ~i cu comportamentul ce
deri va din acestea.
Astfel, dadi familia va ajungc sa se indoiasca de faptul ca
rcspcctivul copil urincaza totdcauna in pat, atunci comportamentul
altcrnativ va dcvcni po sibil. In acela~i timp, daca mcmbrii familici
se VOl' comporta diferit ~i VOl' observa diferentelc (ce se inHimpla
cfmd copilul nu prezinta simptomul), atunci ace~tia VOl' ajunge sa
se indoiasca in legiltura eu sistemul initial de referinta (eticheta),
pc baza caruia au abordat problcma. Sistcmele de referinta ~i
comportamentcle intcractioneaza ~i sc dcfincsc unul pc celalalt.
Forfa sistemului de referinta sau a etichetei reiese clar din
cazul clientei (S h a z e r, 1979) care ii descrie situatia in urmatorii
termeni: "am lasat handicapul meu sa ma infirmizeze".
Este vorba de 0 tanara care a suferit de poliomielita in
copilarie, iar la ora actuala trebuia sa poarte proteze pentru
sustinerea picioarelor i se sprijinea de 0 carja in timpul mersului.
Clienta era de parere ca s-a adaptat handicapului sau pentru ca
era aa de cand se tia. Cu toate acestea, ea era respinsa de
barbatii care 0 interesau i considera ca handicaput era de vina
pentru acest lucru. La inceputul terapiei, ea a afirmat pentru
prima oara ca se simte deprimata din pricina handicapului sau.
Ea avea 0 imagine de sine proasta i se autoaprecia aa cum
crfJdea ca este apreciata de ceilalti. Pentru a-i reduce handicapul,
ea a inceput sa ascunda carja atunci cand se afla in lume.
Interventia realizata de (S h a z e r, 1979 a fost focalizata
tocmai pe eforturTe clientei de a-i ascunde carja. I s-a sugerat
sa poarte bastoane de forme i culori neobinuite, pe care sa Ie
expuna deschis in rata celorlalti. Acest gen de comportament
sugera tarie psihica, facand 0 impresie pozitiva asupra celorlalti,
Speciali~tii In psihoterapia scurta acorda 0 atentie speciala
caracterului holistic ~i sistemic al simptomului ~i demersului
125
care au inceput s-o trateze in mod diferit. Rezu/tatul a fost ca ea
a fost capabila sa atraga barbatii pe care ii considera interesanti.
In ultima edinta de psihoterapie, clienta a afirmat: "acum nu
mai las handicapul meu sa ma transforme intr-o infirma".
Eticheta "infirma" determina modul ei de a aborda oamenii i
situatiile, in timp ce noua eticheta, i anume aceea de "persoana
puternica" a ajutat-o sa dezvolte un nou tip de comportament,
care a condus la reactii gratificante din partea celorlalti, acest
feed-back ajutand-o sa-i mentina noul model comportamental.
Acest exemplu ilustreaza caracterul interactional al sistemelor
de referinta i al "etichetelor".
Astfel, cu cat ea se purta mai mult ca 0 infirm a (ascunzand
carja), cu atat oamenii 0 priveau mai mult ca pe 0 infirma i
cercul vicios continua la nesfan:;it. in momentul in care ea a
inceput sa se comporte diferit (ii expunea bastoanele origi-
nale), ceilalti au inceput s-o priveasca ca pe 0 persoana sigura
de sine i i-au modificat comportamentul fata de ea.
Desigur, descoperirea noului sistem de referinta reprezinta
sarcina psihoterapeutului i acesta trebuie sa fie sigur (in limitele
rezonabile) ca noua eticheta se va potrivi clientului i ca noul
model de comportament adoptat de acesta va fi intarit de ceilalti.
Trebuie facula precizarea ca, dei comportamentele eficiente
i diferite se declaneaza intamplator, alegerea a ce anume
trebuie realizat in mod diferit nu este 0 chestiune de ansa, ci
reprezinta sarcina terapeutului.
De exemplu, daca paclenta in cauza i-ar fl rupt carja i ar
fi utilizat in mod accidental un baston Interesant ca aspect, dar
ar fi continuat s8-1 ascunda, aeest lucru nu ar fl fost relevant sub
aspectul modulul in care era perceputa de cellalti.
Terapia prln Intermedlul "reetichetarii" ofera clientului un fel
de oglinda care il ajuta sa vada lucrurile Tn mod direrlt.
Dei unei sltuatii I se pot aplica mal multe et/chete, nu toate
acestea actloneaza la fel, unele contrlbulnd la aparitia ul1ui
comportament adaptativ, altele nu.
Psihoterapii SClirte
Psihoterapii sClwle 124
126
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
127
tcrapcutic. Astfcl, 0 modificare in cadrul unuia din elementele
sistemului de relatii interpersonale va afecta celclalte clemente ~i
rclatii ~i, bineinteles, sistemul in intregime.
Astfel, dadi 0 singura pcrsoana se va comporta in mod diferit,
se va "sparge" deprinderea eolectiva de a interactiona.
Astfel, dad parintii copilului vor decide (a) este 0 problema
sau (b) capilul este normal, sau (a) copilul este rau sau(b) copilul
estc bolnav, sau (a) este 0 problema fiziologica sau (b) psihologid,
atunci 0 modificare a relatiilor dintre parinti poate servi ca punct
de plccare pcntru oprirea comportamentului simptomatic. Nu
importa prea mult dad certurile parintilor produc enurezisul la
copil sau daca enurezisul copilului ii face sa se certe, nici dad
tcrapcutul considera ca simptomul este menit sa-i tina pc parinti
impreuna, ci doar faptul ca enurezisul ~i certurilc dintre parinti
sunt legate intre cle.
Secventa comportamentalil este urmatoarea:
(1) cu cat copilul urineazamai mult in pat, cu atat parintii sc
ccarta mai mult ~i
(2) cu cat parintii se ccarta mai mult, cu atat copilul urincaza
mai mult in pat.
Conceptia holistica porne~te de la premisa ca oprirea certurilor
va conduce la disparitia simptomului, dupa cum disparitia
simptomului va conduce la eliminarea certurilor.
Deoarece sistemul de referinta ~i seeventele comportamentale
sunt legate intre cle, demersul terapeutic va fi diferit in functie de
modul in care familia abordeaza problem(i.
Astfcl, de pi Ida, daca familia considera ca enurezisul copilului
conduce la certuri ~i eticheteaza situatia astfel: "enurezisul este
rezultatul bolii sau faptului ca este yorba de un copil rau", atunci
este necesar ca terapeutul sa lucreze cu intreaga familie deodata ~i
sa intrerupa secventa patologica de comportament, introducand noi
comportamente intre perioada de timp in care se produce enurezisul
~i cea in care au loc certurile sau intre perioada de certuri ~i cea
in care simptomul se produce.
Actiunea terapeutica doar asupra parintilor nu este eficienta daca
ace~tia considera d doar copilul este vinovat de simptom. Actiunea
terapeutica asupra copilului singur este eficienta doar daca accsta
dore~te sa se debaraseze de simptom din motive personale.
In cazul in care parintii utilizeaza 0 alta etichetare, punand
enurezisul eopilului pc seama certurilor dintre ei, atunei este eficient
sa se luereze doar cu parintii ~i oprirea interactiunilor conflictuale
dintre ace~tia va duce cu probabilitate mare la disparitia simptomului
copilului.
Exista situatii cand doar mama se prezinta la psihoterapie, punand
problema secventei enurezis - certuri in familie. Aceasta poate
afirma faptul ca sotul ei nu este interesat de problema pentru ca el
considera enurezisul ca fiind un comportament normal ~i ca dad
sotia ar privi lucrurile "corect", ambele probleme (enurezisul ~i
certurile) vor disparea de la sine.
In aceasta situatie, psihoterapeutul trebuie 5-0 ajute sa-~i modifice
reactiile la enurezisul copilului. Daca ea aecentueaza secvcnta
"enurezis - certuri", atunci focalizarea initiala a terapiei va fi asupra
reactiei sale la enurezisul copilului, iar daca ea va accentua secventa
"certurile conduc la enurezis", atunci obiectivul initial al terapiei
va fi modificarea comportamentului ei in relatia cu sotul.
Un alt aspect important al terapiei scurte, care asigura eficienta
acesteia consta in crearea la pacient a unor expectatii pozitive in
legatura cu schimbarea.
Odata ce terapeutul a creat la client expectatii pozitive legate de
faptul ca luerurile vor arata in mod diferit, a doua problema care
se pune este ce anume a~teapta elientul sa fie diferit dupa ce
simptomul a disparut, cunoscut fiind faptul ca ceea ce a~teptam sa
se intample influenteaza modul nostru de a ne comporta.
Astfel, dad cineva a~teapta sa se petread ceva diferit, atunci
pare firesc sa intreprinda ceva diferit.
SCHEME ~I PLANURI DE INTERVENTIE
Studiind lucrarile ~i cazurile clinice ale lui Mil ton
E r i c k son, terapeutul incepator se intreaba adesea ce se ascundc
de fapt in spate Ie demersului intuitiv ~i aparent irational al genialului
terapeut.
12X
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
129
Solutiile oferite clientilor sai par adesea de domeniul magiei sau
absurdului, dc~i la 0 analiza mai atenta se observa ca acesta se
conducca dupa ni~tc principii teoretice care insa pare au ascunse
unci priviri superficiale.
Problema care se pune mai ales pentru terapeutii ineepatori este
aeeea de a putea aplica uncle reguli relativ clare cazurilor concrete.
Odata cu cforturilc intreprinsc de H a ley ~i We a k 1and
(E r i c k son, H a ley ~i We a k I and, 1967), multe din
dcmersurile terapeutice ale lui Mil ton E I' i c k son au fost
sistematizate ~i organizatc in scheme-harti, aplicabile ~i in alte
situatii, macar intr-o anumitii masura.
Bat est 0 n (1979) formuleaza ideca conform careia, pentru
aceea~i situatic clinica (secventa patologica de comportament) pot
fi formulate scheme diferitc, evident fiind faptul cii aeestea se
complctcaza reciproc, de unde rczulta ~i avantajul activitatii
terapcutice in echipii.
Un cuplu a fost trimis la psihoterapie de catre consilierul In probleme
de droguri pentru ca acesta considera ca problema lor maritala
fmpiedica tratamentul toxicomaniei. Ambii soti utilizau cocaina de trei
sau de mai multe ori pe saptamana i acest lucru se petrecea de mai
multi ani (Sh a z e r, 1985p. 50). Sotia, Jane, considera ca utilizarea
comuna a drogului Ie distrugea casatoria i dorea sa se lase de droguri
pentru a salva casnicia. Problema maritala era, In conceptia ei, legata
de simptomele produse de consumul de droguri. Sotul, Ralph, nu
considera consumul de droguri ca fiind 0 problema reala. Problema
de care se plangea el erau certurile lor freCl/ente, care se sfareau
adesea cu violente fizice, precum i discutiile permanente In legatura
cu drogurile. EI era de parere ca trebuiau oprite certurile i conflictele
pentru a sa/va casnicia.
In acela,\'i timp, ambii erau de acord in urmatoarele probleme:
(J) utilizarea drogurilor ii elibera de plictiscala pc care ambii
o suporlau prost !>'i(2) oprirea consurnului de droguri putea duce
la destrarnarea disnTciei, la care amandoi fineau mult, pentru ca
in afara de droguri, ei aveau relativ puline lucruri in com un.
Acest tip de oscilatie intre "da" sau "nu" in ceea ce prive~te
oprirea consumului de droguri a fost denumita de terapeutii de
orientare ericksoniana "capcanii sau legiiturii dubla" (B ate son,
Jackson, Haley ~i Weakland, 1956, Watzlawick,
Be a vi n ~i J a c k son, 1967).
Realizand schema bazata pe legaturi duble a acestei relatii de
cuplu, rezuWi:
1) utilizarea drogurilor distruge disthoria; conflictele ~i certuri Ie,
unele din ele in legatura cu drogurile sunt in continua erqtere;
2) dar utilizarea drogurilor ii scute~te pe soti de plictiseala, astfel
incat dad abandoneaza utilizarea drogurilor, ciisatoria lor se
va destrama;
3) evitarea acestei capcane ar putea fi realizata prin intermediu]
separarii, dar acest lucru doresc sa-l evite ambii partcneri;
situatia continua sa ramana nerezolvaHi de mult timp;
4) cre~terea consumului de cocaina ar putea fi 0 solutic de
scapare pI' in aceea ca ei s-ar simti mai relaxati, dar atunci
eerturile in legatura cu utilizarea drogurilor se VOl' accentua
~i VOl' tinde sa distruga mariajul.
A~a eum se prczinta situatia, cuplul pare condamnat sa pcrpetuczc
la nesfiir~it acela~i cerc vicios ..
ConsuWlndu-se cu echipa, terapeutul Ie-a prezentat urmatorul
mesaj de interventie inca de la prima ~edintii terapeuticii:
.,Avefi 0 problema (Wa tz I a w i c k ~i al. 1967, p. 52).
Ni se pare, Ralph, ca problema voastra maritala esle exacerbatii
de consumul de droguri sau este chiar creata de droguri. Poale ca
ar trebui sa oprifi consumul de droguri pentru a vedea ee se
intampla. Day, pe de alta parte, noi suntem de acord eu tine, Jane.
ca daca vefi opri eonsumul de droguri nu WI va mai ramane nilnie.
Si nu veti avea timp sa creati ceva inainte ca mariajul vostru sa se
destrame. Pe scurt, nu ~'tim ce dracu veti face.
Va sugerez sa va gdndifi la ceea ce v-am spus ,vi sa va decidefi
cum vefi acfiona". mai intdi".
Schema hazata pe legaturi duhle (Wa t z I a w i c k !>'i aI, J 967)
contine mesaje de intervenfie care implica ideea ca lerapeutul vede
relafia eclor doi astfel:
(1) oprirea consumului de droguri ar ji necesara pentru salvarea
casniciei;
(2) continuarea consumului de droguri ar jt necesara pentru
salvarea casniciei;
(3) ambele alternative de mai sus pot conduce la destramarea
clisniciei;
(4) orice alternativa la care cei doi S-QU gandit contine tn sine
un mare risc pentru casnide;
(5) ei ar trebui sa mtreprinda 0 acflune la care nu s-au giindit.
Plina la ,~edinfa urmatoare de psihoterapie, Ralph ~'i Jane au
redus consumul de droguri eu doua treimi, de,s'i utilizarea acestora
unna acela,s'i model. UlteriOl~jaril a comenta acest lucru, cei doi
au inifiat ,vi alte activit(lfi noi, atlit tn com un, cat ,vi separat.
De. data aceasta, mesajulfitrnizat de echipa terapeutica s-a centrat
tn iurul temerilor terapeufllor m legatura eu 0 posibila reeadere.
o saptamfll1a mai Uirziu, Jane $i Ralph au raportat faptul ca au
climinat total drogurilc $i continuau activitati noi, at at in comun, cat
$i separat.
Mesajul ulterior .de intervcntie se refcrca, de asemenea, la teama
1n legi'itura cu recaderea, in special la eilt de repede se va produce
accasta.
Contactele ulterioarc care s-au intins pc 0 durata de 6 luni $i apoi
un an, au indieat faptul ea nu a avut loe niei un fel de reeadere.
Cuplul a relatat ca re!atiile in familie s-au imbllnatatit, atat in
aetivitatilc comllne, cat $i 1n eele individllalc.
Mesajul terapeutic eauta sa redefineasca situatia in a$a fel incat
sa sugereze cuplului faptu] ca sunt necesare ni$te aqiuni dij'erite,
eare sa nu se refere nici la continuarea eonsumului de droguri, niei
la oprirea acestuia. In acela$i timp, se sugereaza in mod implicit
ideea ca oprirea consumului de droguri este neeesara, dar nu pentru
ci'i aeeasta va putea salva casnicia.
Situatia este definita de terapeut astfel incat 'sa se sugereze faptul
ca eei doi trebuie sa creeze eeva pentru a-$i salva casnieia.
Este evident faptul ca aeeasta interventic incearea sa introduca
un nou element (0 nona problema) $i anume aceca de a intreprinde
eeva diferit pentru a salva mariajuI, in fclul aeesta putandu-se sparge
eereul vieios.
Wi II i a m de 0 c kh am, filosof din seeoluI 14, spline a ea
"daea un Iueru poate fi realizat eu mijIoaee mai putine este inutil
sa fie reaIizat cu m~jloaee mai multe".
Accst sfat cste deosebit de important pentru psihoterapeutii
speeializati in terapii de scurta duratii, eare trebuie sa gaseasea eea
mai simpla explicatie $i interventie care se potrive$te.
Pentru a respecta criteriul eficientei, schema situatiei terapeutiee
trebuie sa reprezinte 0 imagine in oglinda a situatiei patologice.
Conceptul de "schema in oglinda" in psihoterapia scurta apartinc
lui Bateston $i a1., 1956.
Aceste scheme "in oglinda" bazate pe legaturi dub1e sunt impor-
tante eel putin din trei motive:
1) problema simptom este descrisa ca avand un caracter
interpersonal, :rara referire la ceca ee se petrece in psihicul
celor doi parteneri;
2) problema simptom este descrisa ca avand loc intr-un anumit
context, care faciliteaza definirea comportamentelor $i
3) modelul de interventie terapeutica (modalitatea) de a actiona
cu promptitudine este realizata pe baza acelora$i criterii
contextuale $i interactionale a~a cum sunt ele interpretate de
catre psihoterapeut.
Sub aspect metaforic, interventia de tip capcana sau legiitura
dubIa, poate fi asemanata cu 0 cheie care se potrive$te unui lacat.
Importanta este insa elaborarea unor astfel de interventii (chei)
care sa se potriveasca mai multor situatii asemanatoare (lacate).
Ceea ce este interesant la acest gen de psihoterapiescurta, cste
afirmatia lui S h a z e r (1985) care spunea ca nu este neaparat sa
cunoi?ti in detaIiu structura "lacatului" pentru a gasi "cheia" potrivita.
Deoarece "pIangerile" (acuzeIe) clientilor sunt constructii com-
plexe $i interventiile terapeutice trebuie sa fie la fel de eompIexc,
pentru ca, daca acestea ar fi simple, clientii le-ar descoperi singuri.
Dar, ai?a cum sublinia M il ton E r i e k son (1985), de cele mai
multe ori, clientii nu $tiu exact care este problema $i din acest
motiv nu pot descoperi nici solutia.
i30
Psihoterapii sClirte
Psihoterapii scurte
PRINCIPIUL OCKHAM (SHAlER, 1988)
]3\
132
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
133
Cu toatc accstea, speciali~tii in psihotcrapic scurta izbutesc sa
rezolve probJemele complexe ale clientilor rapid, eficient ~i prin
intermcdiuJ unor intervcn~ii minimale. Secrctul consta doar in aceea
ca interventia trebuie sa sc potriveasca cu natura problemei.
Pentru a fi adcc.vata (potriviHi) situatiei clinice, interventia
psihoterapeutica trebuie sa se. bazeze pe:
(1) Pereeptia ~i interpretarca pe care 0 realizeaza terapeutul
asupra structurii simptomelor (acuzelor) clientilor.
(2) Perceptia pc care 0 arc terapcutul in legatura cu ctichetarca
pe care 0 realizeaza c1icntul in legatura eu problema sa (cum anume
o interpreteaza), in a~a fel incat de aici sa izvorasca solutia.
Interventia trebuie sa fie adecvata in a~a fcl ineat
(3) sa se potriveasca schemei de reprezentare a problemei ~i
(4) sa se potriveasca conceptiei clientului despre lume, cu
precizarea insa ca aecsta trebuie sa contina in sine 0 diferenta care
sa conduca la 0 solutie satisflicatoare.
COOPERAREA - (ONDIJIE A TERAPIEI EFICIENTE
Schimbarea terapeutica reprczinta un proces interactional, proces
care 11implica atat pc client cat ~i pe terapeut ~i nu 0 actiune pc
cafe 0 intreprindc terapcutul asupra clientului care 0 suporta in
mod pasiv.
Actiunea psihoterapeutica nu se aseamana eu 0 interventie
chirurgieala sau eu repararea unui televizor, tinand seama mai ales
de faptul ca paeientii niei nu-~i prezinta problema in mod clar, cuo
eticheta preeisa, ci sub forma procesuala, ei in~i~i at1andu-se, atunci
eand se prezinta la terapeut, intr-un proces permanent de redefinire
~i claritate a acesteia (E mer son ~i Me s sin g e r, 1977).
ClientuJ ~i terapeutul trebuie sa eonstruiasca impreunasituatia
problematica ~i sa gaseasca solutia acesteia.
Clicntul este eel care initiaza procesuI de schimbarc prin simplul
fapt ca se prczintii cu problema sa la terapeut. Deoarecc, pacientii
dcfinesc problema lor ea pc ccva ce nu poate fi rezolvat (de aceea
apeleaza la ajutor), noua definire a problemei, realizata impreuna
cu terapeutul, trebuie sa imp lice faptul ca problema este rezolvabila.
Clientii care se prezinta la terapie sunt cantonati in problemele
Jor datorita conceptiei lor cu privire la acestea (Ei privesc "sticla"
pc jumatate goala).
Tcrapeutul care dore~te sa-l ajute pc client trebuie sa adopte 0
atitudine prin care nici sa nu-l aprobe, nici sa nu-l contrazica, ci sa
gaseasca eventual 0 a treia varianta viabila.
A~a cum arata Milton Erickson (dupa Shazer, 1985,
p. 66), "pacientii vinla terapeut pentru ca nu ~tiu exact de C0 vin.
Ei au probleme, pentru ca altfel nu ar fi venit, dar, deoarece nu ~tiu
exact care sunt problemele lor, ei nu Ie pot comunica terapeutuJui.
Ei pot face doar relatari confuze in legatura cu nemultumirilc Jor.
Terapeutul asculta ceea ce spun ace~tia, bazfmdu-se pe experienta
sa, nu ii este clar despre ce este vorba, dar este con~tient de faptul
ca nu ii este claro Si, in aceste eonditii, terapeutul trebuie sa induca
schimbarea la clientul sau, macar 0 mica schimbare, pentru ca acesta
a~teapta schimbarea. Pacientul va accepta orice midi schimbare ~i
aceasta schimbare se va accentua in acord cu expectatiile ~i nevoile
sale. Acest proces este asemanator celui in care un bulgarc de
zapada se rostogole~te de pe un deal, marindu-sedin ce in ce mai
mult, pana cand se transforma intr-o avalan~a (dupa Go r don ~i
Meyers-Anderson, 1981, p. 16-17).
Este evident faptul ca, pentru a gasi solutia, terapeutul trcbuic
sa adopte un stil interactional de cooperare cu clientul sau.
Dupa ce a luat decizia referitoare la natura problemci ~i a alcatuit
schema demersului terapeutic, psihoterapeutul va trasa clientului
prima sarcina pentru acasa.
Schemail ajuHl pe terapeut cum sa raspunda solicitariJor ~i
reactiilor clientului intr-o maniera cooperativa.
Mai precis, in prima ~edinta de psihoterapie, terapeutul traseaza
clientului 0 tema concreta pentru acasa ~i dad aceasta este indeplinita
exact, atunci este util sa se traseze 0 noua sarcina concreta.
In cazul in care clientul relateaza ca nu ~i-a indeplinit sarcina
pentru acasa, atunci este indicat sa nu se mai traseze 0 alta sarcina
in respectiva ~edin!a de psihoterapie.
Daca pacientul raporteaza ca a adus unele modificari sarcinii
trasate, atunci terapeutul va trasa 0 Doua sarcina care sa fie foartc
u~or modificabiHi sau sarcina care sa implice 0 alegere.
134
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
135
Shazer (1985, p. 68)
Cand relatarea c1ientului este vaga sau confuza, ~i sarcina
terapeutica trasata trebuie sa aiba un caracter vag ~i confuz.
Accasta inseamna de fapt ca aqiunea terapeutului trebuie sa fie
in acord cu raspunsul c1ientului, totul desta~urandu-se ascmanator
cu un joc de tenis. Actiunea tcrapeutului, a~a cum spuneam, trebuie
sa corespunda reactiei clicntului, dar sa fie suficient de diferita
pcntru a producc 0 modificare.
ReaJizata in accst mod, prina ~edinta de psihoterapie are un
caractcr diagnostic, terapeutul incercand sa descopere l11aniera in
care clientul coopereaza ~i apoi sa-~i conduca interventia in functie
de aceasta maniera. Relatarile c1ientului din cursul ~edintelor viitoarc
11 inforl11eaza pc terapeut in legatura cu stilul de cooperare al
clicntului ~i terapeutul i~i modifica, daca cstc cazul, modul de
interventie.
In demersurile sale ulterioare, 5 h a z e r (1985) ~i echipa sa au
ajuns la concluzia ca stilul cooperativ gen "meci de tenis" trcbuie
cumva depa~it, insensul ca acesta trebuie sa initiezc (sa produca)
anumite reactii la clientii sili.
Cu toate acestea, accentul in prima ~edinta, este pus pe stabilirca
raportului ~i pc initierea cooperarii cu clientul.
Ceea ce trebuie sa realizeze terapeutul este sa modcleze proccsul
schil11barii in a~a fel incat, procesul de schimbare sa ia 0 astfel dc
directie indit c1ientul sa-~i rezolve problema. Contextul terapeutic
trebuie utilizat in mod constructiv in a~a fel incat sa sc creeze fa
client expectafia cu privire fa 0 schimbare observabWi.
In loc sa activeze rezistentele, respectiv declan~area luptci
c1ient-terapeut sau schimbare-non-schimbare (5 h a z e r, 1979 c;
1982 a), abordarea lui 5 h a z e r are, a~a cum am mai subliniat, un
caracter cooperativ.
Trebuie sa avem in vedere faptul ca notiunea de rezistenta nu
reprezinta dedit 0 metafora care descrie anumite cOl11portamcnte
care se petree in contextul terapiei. Mai precis, daca terapeutul se
a~teapta la rezistente din partca clientului, atunci el nu va scsiza
incerciirile acestuia de cooperare, in schimb, dad el soJicitii
cooperarea, rezistentele nu se VOl' manifesta.
Atunci cand c1ientii se prezinta la psihbterapie' cu problemelc
lor, expectatiile lor pentru vii tor sunt ca lucrurile VOl'merge "din
rau in mai rau". Fieeare incercare nereu~ita de rezolvare a problel11ei
conduce la intarirea expectatiilor legate de e~ec ~i, astfel, pacientii
ajung sa evalueze problema lor ca fiind 0 problema nerezolvata.
Modificarea acestor e):(pectatii se va produce atunci cand sc va
produce 0 anumita schimbare In conditiile ce caracterizeaza situatia
problematica. Terapeutul, ca sursa investita cu autoritate, trebuie sa
modifice aceste expectatii ~i sa genereze schimbarea.
1
Daca nu
indepline~te
sarCIna
Atunci
nu se
traseaza
SarCInI sau
se dau
sarcini
op(ionale
sau indirecte
!
Raspuns
1
Daca
reaqioneaza
vag
Dadi
implica
opozi(ic
1 1
Prima interven(ie (sarcina)
!
Relatarea cu privire la reac(ie
//l\~
Daca e Daca e
indeplinita modificata
(direct) ca atare
1
Atunci Atllnci sc Atunci Atllnci
continua
traseaza sarcina sarcini Ie
trasarca de
sarCInI trebuie sa
trasatc
SarC1l11
indirectc sau
imp lice un
trebuie
directc
modificabilc
potential
sa aiba
1
1
care sa
un caracter
pcrmita
vag
opozi(ia
1
! Raspuns
Raspuns
136
Psihoterapii scurtc Psihoterapii scurte
137
Astfel, de pilda, un cuplu s-a prezentat la terapie pentru ca cci
doi soti se certau in continuu. Dc fiecare data ei i~i promiteau lor
insu~i, parintilor, prietenilor ca vor inceta sa se mai eerte, dar de
fiecare data 0 luau de la capat.~
Atunci cand terapeutul i-a solieitat pc cei doi soti certareti sa-~i
dcscrie viata lor in comun, terapeutul a valorizat pozitiv tot ceca ce
realizau cei doi ~i care era benefic pentru ambii (adresiind compli-
mente sau mesaje de incurajare), fapt ce a reprezentat 0 prima
treapta in eonstruirea expectatiilor pozitive in legatura cu viitorul
lor in calitate de cuplu.
Desigur, in cadrul oricarui cuplu mai exista momente de dezacord
sau de cearta, situatie in care terapeutul i~i va formula interventia
astfel incilt eventualelc diseutii in contradietoriu sa nu mai capete
un caracter problematic, ci sa fie privite ea aspecte normale ale
existentei.
Terapeutul specializat in terapia scurta trebuie sa reactioneze la
orice mica sehimbare pc care s-o interpreteze ca un semn ca lucrurile
merg spre binc. Nu importa dacii unica schimbare reprezinta un
comportament nou sau diferit, 0 exceptie de la regula genera1a de
concluita a clientului sau ceva ce aparent nu are nici 0 lcgatura cu
simptomul. Orice schimbare reprezinta 0 c1iferenta pe baza ciireia
se poate construi solutia terapeutica.
In orice caz, orice schimbare va reprezenta un pas in directia
construirii unui nou set de expectatii, care va conduce la rezolvarea
problemei. Terapeutul trebuie sa utilizeze orice sehimbare spontana
in comportamentul clientului, chiar daca aceasta nu reprezinta
consecinta c1erllersului terapeutic.
A~aellmsubliniaMilton Erickson (cit. Haley, 1976b,
p. 406), "obiectivul psihoterapiei este de a-I ajuta pe paeient in
modlll eel mai adeevat, potrivit ~i acceptabil.
In aeordarea acestui ajutor, terapcutul trebuie sa-i acorde
clientului deplin respect ~i sa utilizeze orice face sau prezinta acesta
din urma. Accentul tr~buie sa cada, mai ales, pc ceca ce face
pacientul in prezent ~i pe ce va face el in vii tor ~i nu pc ceca ce
s-a petrecut in trecutul inclepartat. Sensul psihoterapiei trebuie sa
fie adaptarea pacientului pentm prezent ~i viitor".
Mil ton E r i c k son aborda fiecarc pacient cu expectatia di
schimbarca n1.1este doar posibila, ci inevitabila, terapeutul
comportandu-se ell atata incredere, ca ~i cum ar fi fost foarte surprins
dadi schimbarea Uti ar fi avut loc (H ale y, 1967 a).
o data create expcctatiile pozitive in legatura cu schimbarea,
aceasta se va produce cu adevarat.
Dqi acest clemers terapeutic nu tine seama de trecut (ca
psihanaliza), totu~i se pot utiliza anumite clemente legate de
sueeesele trecute, exp1ieabile sau accidentale, pentru a cre~te
increderea in sine a clientului ~i pentru a contribui la construirea
setL}lui de expeetatii pozitive cu privire 1a vii tor.
In psihoterapia scurta, terapeutu1 a~teapta ~i este sigur di
schimbarea se va produce rapid.
lEHNICA BIlE! DE CRISTAL
Aceasta tehnica a fost pusa la punct de Mil ton E r i c k son,
care a utilizat-o pentru 0 varietate de prob1eme.
Aceasta tehl1icii este utilizata pentru a realiza 0 proiectare in
viitor a pacientului, intr-un vii tor fericit, in care sil11ptomul sau
problema nn l11ai exista.
Tehnica se poate ap1ica atilt in trans a hipnotica, dar ~i in afara
aeesteia (S h a z e r, 1985). eu ajutorul acestei tehnici, clientuli~i
construie~te propria solutie care poate apoi sa scrvcasca ghidarii
procesului terapcutic.
A~a cum a conecput S h a z e r (1985), tehnica aceasta a constat
initial din vizualizarea mai multor bile de cristal.
I se cere c1ientului sa vizualizeze i11prima bila de cristal 0
al11intire plikutii din trecut, pc care a uitat-o. Aflilndu-se in transa
hipnotica, acesta este solicitat sa descrie amintirea respectiva cu
cat mai multe detalii, acordand 0 atentie deosebita mai ales la ceca
ee fae cele1alte persoane. Apoi amintirea este a~ezata 1a locul ei ~i
c1ientul este seos din transa.
Aeeasta prima ctapa serve9te unnatoare1or obiective:
a) sa-l familiarizeze pe e1ient eu tehnica bilei de cristal;
Psihoterapii SClirte Psihoterapii scurte 139
b) sa se eoneentreze asupra comportamentului propriu ~i asupra
comportamcntului celorlal!i;
c) sa realizeze faptul ca lucrurilc uitate pot fi actualizate,. dupa
cum ~i invers, eele memorate pot fi uitate.
Tehnica se repeta de mai multe ori pfma dind pacientul sc
familiarizeaza cu aceasta.
A doua treapta implica reinducerea transei ~i solicitarea clientului
sa vizualizeze in bila de cristal un eveniment recent, dar pe care I-a
uitat in mod surprinzi'itor.
Se sugereaza clientului ea respectivul eveniment sa reprezinte
un succes recent sau 0 situatie care sa fie 0 exceptie de la
eomportamentul simptomatie. Indiferent in ce consta amintirea, i se
cere clientului sa-~i descrie propriul comportament, preeum ~i
comportamcntul eelorlalte persoane implicate in situatie. Dupa
incheierea transei, terapeutul reorienteaza discutia spre subiectcle
abordate imiinte de inducerea transei.
Etapa a treia este cea mai importanta pentru ca in cursul acestcia
clientul cste orientat catre vii tor.
La inceput, dupa inducerca transei, trcccrea timpului cste deserisa
in detaliu ~i apoi aceasta este astfel dirijata incat sa devina tot mai
vaga. Clientului i se cere sa priveasca in bi la de eristal, tara sa se
specifice faptul ca estc yorba de 0 anumita data sau ora ~i atunei
cand va reveni din transa sa-~i aminteasca faptul ca a rczolvat
pozitiv problema.
In etapa a patra, bila de cristal cste utilizata pcntru ca pacicntul
sa-~i aminteasca ~i modul in care a rczolvat problcma, reactiile sale
la acest proces, prceum ~i reactiilc celorlalte pcrsoanc implicate.
Clientul este apoi scos din transa, reorientat spre realitate ~i se
discuta dcspre ceva ce nu are legatura cu problema ~i cu vizualizarea
in bi la de crista!.
Utilizandu-se aeeasta tehnicii, de regula, clientul gilse~te singur
soJutia, dupa un anumit timp ~i, adesea, solutia gas ita nu este eea
imaginata in transa hipnotiei'l.
Ulterior, S h a z e't (1985) a ineeput sa utilizcze tehniea ~i in
afara transei hipnotice, solicitandu-i subiectului sa vizualizeze in
stare de veghe raspunsul la intrebarea:
lOCum VOl' arata luerurile pentru tine ~i pentru eeilalti atunei
eand problema ta va fi rezolvata?"
Foarte multe persoane sunt capabile sa realizeze 0 proiectie
pozitiva in viitor ~i in afara transei hipnotiee.
Ceea ce este important este ea paeientul, 0 data ee a realizat
imaginea vietii sale viitoare in absenta simptomului, va intreprinde
ceva diferit, in mod spontan, astfel ineat viziunea eu privirc la
viitor sa devina realitate. Deoarece este relativ difieil de prognozat
variante incununate de succes in domeniul problemelor umane, estc
indicat ca terapeutul ~i clientul sa eonstruiasca impreuna solutii
alternative de rezolvare a situatiei pentru care a fost solicitata terapia.
D-na lonescu a solicitat hipnoza pentru ca aceasta a ajutat-o
pe mama ei sa se lase de fumat dupa 25 de ani. Clienta, mama
a doi copii mici (sub ase ani), suferea de atacuri de panica i
s-a prezentat la psihoterapie pentru ca mama ei a refuzat s-o
mai insoteasca permanent la cumparaturi.
Pacienta a divor(at in urma cu trei ani i de atunci, datorita
atacuri/or de panica, trebuia sa fie permanent insotita in ora de
mama, prieteni sau vecini. Aceasta a solicitat ajutorul pentru ca
atacuri/e de panica se amplificau tot mai mult i se temea ca-i
va pierde prietenii, pentru ca ii sacaia prea mult, i ca vecinii var
incepe s-o evite. in momentul prezentarii la terapie ea nu se
temea doar sa mearga la piata, ci in orice aft loc aglomerat.
Temerile ei Ii influentau tot mai muft viata i ea a inceput sa se
simla singura i izolata. in acelai timp, ea nu putea cunoate
barbati pentru ca se temea sa intre in situatiile in care i-ar putea
cunoate.
in afara de daua atacuri de panica pe care le-a prezentat
imediat dupa div0r(, pacienta nu a mai avut nici unul, pentru ea
nu s-a mai expus nici unei situatii anxiogene, ea deplasandu-se
in permanenta insatita de cineva.
Etapa intai i a doua a terapiei au durat patru edinte. La
inceput, vizualizari/e ei in bi/a de crista I pareau nite filme realizate
de altcineva. Chiar dupa ce s-a obinuit cu tehniea, pacientei ii
venea greu sa descrie ce se intampla exact in scena respectiva.
La un moment dat, terapeutul s-a dee/arat mUltumit, deoarece
clienta a trait 0 situatie psiho-sociala ca fiind incununata de
succes.
in edinta a cincea s-a trecut la etapele trei i patru. Clienta
a avut unele dificultati fn etapa a patra, a ieit spontan din transa,
dar a reintrat fn transa tot fn mod spontan. La sfaritul edintei,
e/ienta a zambit i a adresat multumiri terapeutului. La edinta
urmatoare, ea a relatat faptul ca fn cursul ultimei saptamani a
mers singura la piata, a simtit ca atacul de panica tinde s-o
cuprinda, dar nu i-a permis sa puna stapanire pe ea. Oupa a
treia ieire nefnsotita, temeri/e ei au disparut complet i nu au
mai aparut timp de un an de zile, dupa care pacienta a fost
scoasa din evidenta. Pacienta a relatat faptul ca ceea ce a vazut
fn bila de cristal nu era deplasarea ei la piata i ca solutia i-a
parut mult mai simpla decat s-ar fi 8teptat.
0-1. Radulescu, tanar inginer, de 27 de ani, s-a prezentat la
psihoterapie pentru tulburari de dinamica sexuala: nu a mai avut
erectie de cinci ani. Cu doi ani fnainte, acesta a divortat de sotie,
aceasta plecand fn strainatate pentru a face cariera profesionala.
Pacientul punea divortul pe seama dificultatii sale de erectie,
dar, In acelai timp, considera ca difieultatile sale au stat i fn
calea carie rei sotiei sale, altHa timp cat au fost casMoriti. Aeesta
se atepta ca dupa divort, devenind mai liber i mai aetiv sub
aspect social, dificultatile sale sa dispara, ceea ce nu s-a
fntamplat. in ultimii cinei ani, pacientul a urmat diverse tipuri de
psihoterapie, atat singur, cat i fmpreuna cu fosta sotie. Oei nu
se mai simtea deprimat, pacientul prezenta fn continuare problema
respectiva, fapt ce I-a determinat sa solicite hipnoza. inainte de
cei cinci ani, paeientul nu a prezentat nici un fel de difieultati
sexuale. Problema s-a instalat fn al trei/ea an de casnicie.
Pacientul a discutat de multe ori despre aceasta problema cu
terapeutul sau i cu aoua femei cu care se fntalnea din cand fn
cando Cu totii au ajuns la concluzia ca acesta nutrea un
resentiment pentru cariera stralucita a sotiei sale i poate chiar
ura femei/e. Pacientului nu i-a convenit cone/uzia respectiva i
s-a decis sa-~i rezolve problema pentru a dovedi tuturor ca s-au
In~elat.
Domnul Radulescu s-a straduit atat de tare sa intre In hipnoza,
Ineat abia la a treia ~edin\a a reu~it Cll adevarat acest lucru.
Acesta facea sport, baschet, pe eare-Ilua foarte tare In serios.
in perioada aceea, echipa din care facea parte a cazut de pe
loeul trei pe loeul opt In campionat, datorita ratarilor sale la
aruncarile la co~. Pacientul a urmarit Inregistrarile video eu
meciurile respective pentru a vedea ce anume a gre$it. Terapeutul
i-a sugerat ca ar fi mai bine sa se vizualizeze pe sine marcand
corect, dar, din pacate, nu existau inregistrari video cu aruncari
reu~ite.
Terapeutul a indus hipnoza, cerandu-i sa Inchida ochii, sa se
. imagineze pe terenul de baschet $i sa-$i reprezinte imaginile,
sunetele, mirosurile $i senza\iile fizice asociate cu prezen\a sa
pe teren. $edin\a de hipnoza s-a terminat dupa ce c1ientul ~i-a
reprezentat doua aruncari reu~ite.
La $edin\a urmatoare, clientul a raportat faptul ca s-a
comportat bine pe terenul de sport $i a fast gata pentru 0 noua
inductie hipnotica, In cursul careia i s-a sugerat sa-$i aminteasca
aruncarile reu$ite la CO$. Apoi a fost utilizata tehnica bilei de
cristal, cerandu-i-se sa-$i aminteasca un act sexual reu$it. La
sfar$itul :;>edin\ei, pacientul a declarat: "daca $i aceasta bila de
cristal functioneaza a$a cum a func\ionat cealalta, In seara
aceasta rezolv problema!". Terapeutul i-a sugerat sa nu fie chiar
atat de sigur de acest lucru. Din pacate, intalnirea nu a mai avut
loc, a$a ca pacientul nu a putut sa-$i verifice cu acel prilej
predic\ia. $edin\a urmatoare de psihoterapie a fost utilizata pentru
a proiecta succesul pentru 0 perioada nedeterminata din viitor.
Apoi bila de cristal a fost din nou folosita pentru a retn3i succesele
i eecurile Intalnite In drumul catre rezolvarea totala a problemei
sale.
Deoarece, clientul avea tendin\a de a se stradui prea tare,
terapeutul s-a temut ca acesta va interpreta orice eec ca pe 0
catastrofa i, din acest motiv, a sugerat ideea ca i eecul face
141
Psihoterapii scurte Psilioterapii scurte 140
i
142
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
143
parte din drumul spinos catre succesul deplin (prevederea
recaderilor). Peste trei saptamani, clientul a relatat despre primul
succes, care a mai fost umIat de doua eecuri. Dupa un an,
clientul $i noua sotie s-au prezentat la psihoterapie pentru
problemele pe care Ie aveau cu educatia copilului i au relatat
ca viata sexuala merge perfect.
Marian a trimis-o pe Paula la psihoterapie pentru ca gelozia
acesteia devenise insuportabila (caz adaptat dupa Sh a z e r,
1985).
Terapeutul a constatat ca i pentru ea gelozia reprezenta 0
problema. in cursul primului interviu terapeutic acesta a intrebat-o
"de unde va afla Marian ca problema ta este rezolvata?".
Din discutii a rezultat faptul ca Marian era un tanar linitit,
care abia daca scotea cateva cuvinte In societate. Totul era In
regula Insa pana cand acesta se adresa unei femei. in acest
moment, Paula declan8 0 scem~ i pleca acasa. Glienta
considera ca problema va fi rezolvata atunci cand Marian va
putea vorbi unei femei In prezenta sotiei sale, fara ca aceasta
din urma sa se lnfurie ..
Terapeutul a Intrebat-o daca ea ar trebui sa-i modifice
sentimentele sau daca ar fi suficient daca ea i-ar manifesta
intr-o mai mica masura sentimentele de gelozie. Paula a spus
ca Marian nu va sesiza diferenta i ca acest lucru ar fi suficient.
in momentul respectiv, Paula se afla In Bucureti doar pentru
a-i rezolva problema, ea fiind doar In contact telefonic cu Marian.
Gei doi sperau ca psihoterapia va salva relatia dintre ei i au
decis ca ea sa revina acasa doar dupa ce problema va fi
rezolvata. Deoarece, partenerii nu se vedeau unul pe celalalt,
era greu de ghicit cand va fi momentul ca Paula sa se lntoarca
acasa. Paula a afirmat ca acel moment ar fi cand ea va da un
telefon neanuntat, nu-I va gasi acasa pe Marian i nu se va
enerva. Interesant este faptul ca sotul nu i-a dat pana In prezent
nici un motiv de gelozie Paulei, singura problema fiind faptul ca
el can versa cu alte femei. Din interviu a rezultat faptul ca Marian
nu-i dadea sotiei atentia pe care aceasta i-o dorea. Ea era
convinsa ca In fundul suf/etului SEW acesta 0 iubete, dar, dintr-un
motiv sau altul, era incapabil sa i-o arate.
Terapeutul i-a prezentat Paulei urmatorul mesaj ca re-
prezentand prima treapta a tehnicii bilei de cristal:
"in primul rand se pare ca tu i Marian tineti suficient de mult
unul la cela/alt pentru ca altfel nu ati fi alocat acest timp
tratamentului a ceea ce voi numiti gelozie. Gred ca ge-
lozia"reprezinta modalitatea prin care tu Ifi manifeti dragostea
pentru Marian. De fapt, se pare ca tu manifeti suficienta afectiune
pentru amandoi.
Analizand ceea ce ai spus, ma lntreb daca tu Incetezi sa-ti
mai manifeti atata afectiune In public, de unde vor tii ceilalti ca
voi apartineti unul celuilalt?
incepand de acum i pana data vii/oare, a dori sa-ti aminteti
de momentele cand Marian ti-a aratat afectiunea pe care 0 poarta
In inima sa i anume cand i unde se simte el suficient de In
largul sau pentru a 0 face".
La edintele urmatoare, Paula a descris In detaliu rarele ocazii
cand sotul i-a aratat afectiune. Ea s-a bucurat ca i-a fost trasata
acest fel de sarcina pentru ca aproape ca uitase de evenimentele
respective. Glienta i-a amintit, de asemenea, ca lncrederea pe
care i-o arata Marian In calitate de partener de afaceri reprezenta
un alt semn ca acestuia Ii pasa de ea. Gei doi erau atat de
fericiti sa lucreze lmpreuna incat Paula ar fi acceptat chiar sa
renunte la relatia de dragoste daca ar fi fost necesar, pentru a
pastra relatia de munca. Glienta a afirmat i faptul ca s-a gandit
mai bine i ca, lntr-adevar, terapeutul are dreptate. Marian nu~i
arata suficienta afectiune i ea lncerca sa utilizeze gelozia pentru
a-I provoca sai acorde atentia i dragostea pe care i-o dorea.
Paula considera ca problema va fi rezolvata atunci cand Marian
Ii va arata In mod spontan afectiune sau Ii va spune: "te, iubesc".
in continuare, clienta i terapeutul au discutat despre mijloacele
pe care ea le-ar putea utiliza pentru a scoate la ivea/a afectiunea
care credea ca e ascunsa In sufletul lui Marian.
Terapeutul i-a prezentat urmatorul mesaj care implica, de
asemenea, utilizarea bilei de cristal:
144 Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
145
/
"Tn primul rand ma fntreb ee se va intampla daca tu nu-ti vei
mai manifesta gelozia pentru a proteja relatia ta de afaceri. Marian
s-ar putea sa reactioneze. in acelai timp, cred ca un
comportament pasiv nu este suficient, pentru ca Marian ar putea
crede ca nu-ti pasa, ca ti-ai pierdut interesuf pentru el.
in al doilea rand, ar trebui sa te comporti mai enigmatic pentru
a-I provoca gelozia fara sa faei de fapt nimic.
in al treilea rand, probabil ca ar trebui sa fii pasiva i
seducatoare in aeelai timp, fapt ce i-ar pulea declana
exprimarea afeetiunii.
incepand de acum i pana la edinta viitoare a dori sa te
gandeti la diferentele pe care Ie vor produce aceste trei schimbari
in relatia voastra.
Imagineaza-ti eum va reactiona el atunci cand tu vei face
eeva diferit".
Dupa trei zile, elienta a revenit la psihoterapie afirmand ea a
vizualizat in bila de cristal un viitor eare nu-f includea pe Marian.
La inceput ea a fost oeata de aceasta idee, dar cu cat 5e
gandea mai mult la aceasta, cu aWt S9 sifptea mai uurata:
"daca ef nu 0 iubea, ea nu trebuia sa ramana eu el". Gandindu-se
mai bine, ea a decis ca nu-i va mai spune ,;te iubesc" cand Ii va
telefona din nou i va fi atenta daea va aparea vreo diferenta.
De asemenea, eiienta a decis ca va pleca acasa pentru ca daca
Marian nu-i va arata in mod spontan afectiunea, atunci ea va ti
ca s-a inefat in privinta sentimentelor lu! fala de ea. Ea a hotarat
ca nu-i va acorda afectiunea i nu se va eomporta seducator i
misterios. in cazul in care el rlU simte nevaia sa-i arate ca tine
la ea, ea nu va mai eauta sa provoaee la. ef manifestarea
afeetiunii.
De asemenea. ea s-a hotarat sa nu mai manifeste niei
sentimente de gelozie.
La urmatoarea convorbire telefonica ea nu i-a mai spus ea if
iubete i niei el nu i-a spus nimic.
Dupa doua zile, Paula i-a telefonat spunandu-i ca se intoarce
acasa i el i-a raspuns: "E bine. Fam simtit /ipsa".
Aceasta afirmatie a convins-o ca merge pe un drum coreet i
ca se poate descurca i daca relatia lor va lua sfan}it.
in finalul terapiei, terapeutul i-a transmis urmatoruf mesaj:
"Sunt impresionat de decizia ta precum i de faptuf ca ai
pus-o in ap/icatie atat de repede. Ceea ce ai afirmat astazi ma
face sa ered ca poate Marian nu este demnde tine i de
afeetiunea ta. Nu sunt insa sigur ca luerurile stau chiar aa,
pentru ea poate eeea ee eredeai ea este aseuns in suffetullui
Marian se affa eu adevarat aeolo, dar daea nu poti scoate la
iveala sentimentele lui eomportandu-te in mod pasiv, poate ca
aa stau lucrurile. Ma intreb daca eti dispusa sa atepti ani
intregi pma cand iti va acorda un mie semn de dragoste ?".
La acest mesaj, elienta a raspuns:
"Sunt dispusa sa atept eateva saptamani, poate chiar cateva
funi, dar in nici un caz ani de zile". Din relatarile unei rude
apropiate eei doi se af/au inca impreuna dupa ase lunl.
Exemplele prezentate mai sus evidentiaza faptul ca, fie ca se uti-
lizeaza transa, fie ca nu, ~edintele de psihoterapie scurta seamana cu
ceea ce se petrece in hipnoza pentru ea modifica atitudinile ~imodelele
obi~nuite de comportament prin utilizarea unar sugestii indirecte,
acestea dec1an~and noi tipuri de asociatii ~i actualizand dispo-
nibilitatile latente ale pacientului pentru a implementa anumite scopuri
terapeutice" (dupa E r i c k san, R ass i ~i R 0 s s i , 1976, p. 20).
Detectivul Hercule Pairot, personajul romanelor Agathei Chris-
tie, spunea ca metoda sa cansta din a asculta martorii ~i suspectii,
pana dnd ace~tia ii spun ceea ce el dore~te sa afle. Din cele auzite,
detectivul eonstruia 0 realitate care 11 conducea la solutionarea
cazurilor la care lucra.
In acela~i mod, in cursul interviului preliminar, terapeutul trebuic
sa-l asculte pe client pentru ca acesta este eel care-i va furniza
cheia rezolvarii problemei.
S h a z e r (1985) subliniaza faptul "cii fiecare pacient poarta eu
sine cheia problemei sale", terapeutul avand doar sarcina de a
asculta.
146 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
147
Terapeutul trebuie sa-l ghideze pc client sa abordeze toate
problemele, sa extraga elementele necesare construirii solutiei
terapeutice. In timp ce terapeutul se retrage, clientul este lasat sa
a~tepte in eabinetul de psihoterapie ~i aeesta se intreaba: "oare ee
ii va spune terapeutul atunei cand va reveni?" Aeeasta pauza are un
earacter hipnotic (sugestiv), seopul ei fiind punerea in aetiune a
atenfiei expectante, care arata ca intr-adevar clientul a~teapta solutia
de la terapeutul sau. Acesta reprezinta momentul administrarii
sugestiilor indireete de redirectionare ~i schimbare a sistemului de
rcfcrinta in care sc mi~ea clientul (E r i c k son $i R 0 s s i, 1979).
Pentru facilitarea introducerii sugestiilor terapeutice, terapeutul
incepc prin a adrcsa complimente clientului in legatura cu ceca ee
face acesta in mod pozitiv pcntru sine insu~i.
Aceste complimente pot sa aiM, dar pot tot atat de bine sa nu
aiM nimiccomun cu problema simptom. Obiectivul adresarii de
complirnente consta in formarea setului de raspunsuri afirmative
(Erickson ~ial., 1976;Erickson ~iRossi, 1979;Shazer,
1982 a), care faciliteaza crearea la client a unui set atitudinal
favorabil acceptarii noului.
Direetivele, sarcinile ~i sugestiile indirecte actioneaza in acela$i
mod cu sugestiile post-hipnotice ~i acestea sunt adesea conectate
eu anumite evenimente careservesc drept declan~atori pentru a
.pune in actiune un comportament diferit.
Setul de raspunsuri pozitive ("da") 11ajuta pc client sa accepte
mai u~or interventia terapeutica.
De regula, tenipeutul afla daca pacientul a acceptat mesajele ~i
sarcinile sale prin observarea discreta a comportamentului non-
verbal al acestuia.
In cazul in care clientul evitii contactul vizual, privqte in jos sau
in laturi ~i sta crispat, cu bratele incruci~ate, toate aces tea reprezinta
semne ca este putin probabil ca mesajele terapeutice sa fie acceptate.
CONSTRUIREA PROBLEMELOR
o data ee este solicitat ajutorul, natura problemei ca ~i solutia
probabila trebuie' redefinita de ditre terapeut. Acesta trebuie sa
stabileasca impreuna cu clientul obiectivele terapiei, deoarece, in
absenta acestora, nici unul dintre cei doi nu $tie daca demersul a
fost sau nu incununat de succes.
S h a z e r (1985) prezinta urmatoarea regula a terapiei seurte
(p. 93):
"Terapeutul trebuie sa $tie ce sa nu faca, iar ceea ce a facut
clientul pana atunci reprezinta exemplul cel mai clar de ce anume
nu trebuie facut".
Deoarece, clientii au de cele mai multe ori dificultati in stabilirea
scopurilor, terapeutul este cel care "construie$te" problema in a$a
fel incat obiectivul pentru viitor sa rezulte in mod claro
Tehnica bilei de cristal (E ri c k son, 1954 a $i S h a z e r, 1978
a) 11ajuta pc client sa-$i reprezinte lumea atunci cand problema sa
va fi rezolvata $i ceea ce acesta a$teapta sa se intample va determina
ceea ce se va intampla cu adevarat. Acela$i mecanism functioneaza
$i in mentinerea simptomului pentru ca daca ne a$teptam ca "acel
lucru rau" sa se repete la nesfar$it, expectatiile noastre se vor
indeplini (B erg e r, Co hen $i Z el die h, 1966).
Schimbarea se va produce daea se vor modi fica intr-o anumita
masura eonditiile $i expeetatiile subieetului.
Atunci cand obieetivul terapiei este definit, clientul va a$tepta
sa se produca eeva diferit $i aeeasta reprezinta un punet de pleeare
pentru modifiearea eomportamentului.
Subliniem inca 0 data faptul ca intrebarea: "de unde vei $ti ca
problema ta este rezolvata?" este crueiala pentru gasirea solutiei
terapeutiee efieiente.
Exemplul urmator ilustreaza legatura dintre simptom (plangeri),
eonstruirea problemei, obieetivele $i solutiile potentiale ~i sareinilc
trasate pentru rezolvarea situatiei problematice.
Familia considera comportamentul/ui Maxine ca fiind "ciudat".
Acesta persista, in ciuda eforturilor fetei de a-I opri. La fnceput,
problema a fost definita ca 0 problema medica/a, apoi ca una
psihologica, dar fn nici unul din cazuri nu a fost gasita so/utia.
Tnacest caz, terapeutuljixeaza obiective sau scopuri alternative.
S-a Incercat, tot fara rezultat, abordarea acesteia ca 0
problema de familie sau ca 0 problema specifica de adolescenta.
Sh a z e r i echipa sa au abordat problema prin intermediul
unor multiple renegocieri i redefiniri i In cele din urma au gasit
solutia.
Maxine, de 16 ani, sora ei Sally, de 17, iparintii s-au pre zen tat
la cabinetul de psihoterapie pentru ca Maxine vomita dupa fiecare
masa. Fata i familia acesteia eraude parere ca ea ar trebui sa
Inteleaga de ce vomita pentru a opri acest comportament.
La Inceput, reactia ei de voma era forfata i deliberata, dar
cand s-a decis sa opreasca acest comportament a constatat cu
surpriza ca vomita In continuare, In mod automat i involuntar.
Terapeutul a Intrebat-o ce anume va fi diferit daca ea va Inceta
sa vomite i fata a raspuns ca va putea sa manance ceea ce
dorete sa manence, fara sa aleaga doar acele alimente care
vor ramane In stomac. De asemenea, ea a afirmat ca sora ei va
Inceta s-o necajeasca sau, oricum, a va necaji mai putin. Ea a
mai descris i alte conflicte i probleme pe care Ie avea cu sora
ei, pe care familia 0 considera "fata cea buna".
Tntreaga familie a fost de acord cu faptul ca Maxine era cumva
diferita de restul familiei i ca era important pentru ea sa fie
privita ca a persoana diferita, dei celorlalti membrii ai familiei nu
Ie era pe plac acest lucru.
Reactia de voma era un fel de "secret" pentru ca nici parintii
i nici sora ei nu tiau daca i cand a face.
Aa cum aparea la prima vedere, nu era vorba de un pattern
interactional axat In jurul reactiei de voma (daca A, atunci B),
reactia de voma i atunci comportamentele C i D.
Mama i tatal verificau cam 0 data pe saptamana daca ea
continua sa vomite, iar sora ei a necajea. Parintii se Intelegeau
bine i pareau dispui sa faca orice pentru a-i ajuta fiica.
Terapeutul a cerut fiecarui membru al familiei sa aprecieze In
ordine ierarhica cine este eel mai deranjat de problema-simptom?
Fiecare din cei patru a dat un raspuns diferit. Tatal a considerat
ca mama este cea mai afectata, marna i Maxine au trecut-o pe
Marine pe locul Intei, iar sora a considerat ca tatal este eel mai
afectat de simptom.
Tn urma consultarii cu echipa sa, terapeutul a ajuns la
urmatoarea concluzie: toti membrii familiei sunt In acelai timp In
mod egal preocupati de simptom i In mod egal nepreocupati de
acesta.
Pe baza acestei observatii au fost construite urmatoarele
supozitii:
(1) Deoarece membrii familiei interactionau atat de putin In
jurul simptomului, problema nu putea fi descrisa ca reprezentand
"sacrificiul" Maxinei pentru a mentine familia unita. Ipoteza ca
reactia de voma ar servi drept scop sa mentina familia unita
cade.
(2) Deoarece parintii nu erau nici supraimplicati, nici sub-
implicati, problema nu poate fi rezolvata nici prin aceea ca daca
un membru al familiei subimplicat va deveni mai implicat i
aceasta ar conduce la solutie.
(3) Nu se potrivete nici ipoteza conform careia simptomul ar
servi pentru a-I face pe parinti sa-i ia mai In serios rolul de
parinti, pentru ca acetia din urma cooperau bine, dar fetele se
comportau corespunzator varstei, Invatau bine i erau destul de
independente.
Terapeutul putea accepta definitia Maxinei (reactie automata
de voma) i solutia sugerata de aceasta: sa afle din ce cauza se
Intempla acest lucru, dar familia i ceilalti terapeuti mai
Incercasera acest tip de abordare, fara succes.
Din acest motiv, terapeutul a decis ca problema va trebui sa
fie definita In mod diferit, ca reprezentand 0 aberatie care scapa
de sub controlul Maxinei i fami/iei i 0 privete doar pe Maxine
i s-a decis s-o cheme la psihoterapie pe clienta singura.
Discutii/e cu pacienta au evidentiat faptul ca Maxine facea
toate lucrurile foarte bine: Invata bine, lucra pentru a catiga
bani, se Intalnea cu baieti i facea sport. Timp de doua edinte
de psihoterapie, terapeutul i echipa au fncercat sa solutioneze
problema acordand 0 noua semnificatie etichetei "sunt 0 fata
diferita de ceilalti":
14X
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
149
150 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
151
Terapeutul a fost de acord cu ea ca a fi diferit este un lucru
bun i ca ea trebuie sa se straduiasca Tncontinuare sa fie diferita
i ca ea va mai simti nevoia sa vomite p{ma cand va descoperi
un nou mod, mai putin nociv, de a fi altfel decat ceilalti.
Aceasta abordare nu a dat rezultate, pentru ca Maxine nu a
gasit 0 noua modalitate de a fi diferita i s-a autodefinit ea ,,0
victima neajutorata a starii de voma!".
Reactia de voma se declana spontan i solutia trebuia sa
aiba, de asemenea, un caracter spontan. Problema trebuia deci
sa fie reco nstruita. Din fericire, Maxine a mai oferit terapeutului
$i alte obiective, dintre care unul era legat de relatia cu sora ei.
in cursul celei de-a treia edinte, terapeutul a intrebat-o pe
Maxine daca va face ceea ce i se va spune pentru a Tnceta sa
vomite, fara sa afle de ce vomita i fara sa se Tntrebe de ce
terapeutul i-a cerut sa faca acellucru.
Terapeutul a asigurat-o ca ceea ce i se va cere sa faca va
fi benefic pentru ea i nu va fi ceva imoral, i1egal, periculos sau
dificil.
Echipa terapeutica a decis ca interventia va da rezultate Tn
cazul Tn care Maxine va fi "victima neajutorata" a respectivei
interventii.
Maxine a afirmat ca va ti ca problema este rezolvataatunci
cand se va modifica relatia cu sora ei.
Terapeutul a construit problema ca fiind de natura inter-
personala: una din surori atacand, iar cealalta reactionand Tn
mod involuntar, Tn mod defensiv, prin retragere.
Terapeutul i-a spus clientei ca nu-i va face pia cere sarcina
terapeutica, dar ca s-a angajat s-o Tndeplineasca.
Pentru a spori expectatiile acesteia, terapeutul i-a spus ca
nu-i va dezvalui Tnca despre ce este vorba, dar ca este ceva
"teribil". Sarcina terapeutica a fost urmatoarea:
incepand de acum, ori de cate ori ea va vomita, ea va trebui
sa-i dea surorii ei 5 dolari fara sa-i ofere nici 0 explicatie i sa-i
ceara 0 chitanta pentru bani.
Maxine a ramas stupefiata i a spus ca sora ei 0 va considera
"nebuna", dar a acceptat sa Tndeplineasca sarcina.
L
Prin intermediul acestei sarcini i prin angajamentul dEit "Tn
orb", simptomul involuntar devine voluntar.
La edinta urmatoare, fata a adus doar 2 chitante Tn 14 zile.
Clienta a aflat acum de ce nu a mai vomitat: 0 costa prea
scump.
Terapeutul a modificat reactia de voma (acum voluntara) pentru
a modifica relatia (acum involuntara i costisitoare) cu sora ei.
Maxine nu i-a mai batut capul de ce a vomitat pana atunci, dar
s-a straduit din rasputeri pentru a nu-i mai plati bani surorii sale.
Terapeutul a sugerat faptul ca, deoarece ea nu tie de ce a
vomitat, s-ar putea sa mai vomite saptamanile urmatoare. Maxine
nu a fost de acord i i-a demonstrat terapeutului ca se Ineala.
Ea a relatat faptul ca nu-i platete bani surorii sale i ca Tntre ele
apar mai putine conflicte.
Modelele vechi, involuntare, de comportament au fost
inlocuite cu modele noi, de comportament voluntar, care nu mai
presupun retragerea.
SIMPLIFICAREA DEMERSULUI TERAPEUTIC
Abordarea psihoterapeutica sistemica postuleaza faptul ca
familiile sau orice alte grupuri de subiecti nu reprezinta simple
agregate de indivizi izolati, ci reprezinHi sisteme complexe aflate in
interactiune ~i nu doar 0 suma a partilor componente. Din acest
motiv, schimbarea suferita de unul dintre membrii componenti ai
sistemului se va repercuta asupra sistemului in ansamblu
(Watzlawick ~i aI., 1967).
Aceasta ne permite, pe de-o parte, sa minimalizam interventia
psihoterapeutica, iar, pe de alta parte, sa utilizam complexitatea
sistemului in construirea solutiei care insa trebuie sa fie adecvata
rea~tatii sistemice, individuale ~i interpersonale.
In viziunea lui S h a z e r (1985), problemele reprezinta accle
aspecte de care se plange clientul ~i asupra carora clientul ~i
terapeutul pot intreprinde ceva pentru a Ie rezolva.
152
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
153
Daca plangerea este un element in legatura cu care nu se poate
face nimic, atunci acesta nu reprezinta 0 problema, indiferent cat
de neplacuta este situatia.
Sistemul luat in considerare in psihoterapie include:
1) clientul (cuplul sau familia);
2) problema (plangerea sau simptomul);
3) tcrapeutul ~i eventual co-terapeutii aflati in spatele oglinzii
cu 0 singura fata;
4) interaetiunile dintre elemcntele mentionate mai sus.
Conform conceptiei psihoterapeutice sistemice ~i holiste,
schimbarea terapeutica poate incepe din orice punct al sistemului
(8 h a z e I' ~i Mol n a r, 1984 a). Astfel, de piJda, pentru ca solutia
sa fie gasita, poate fi necesara 0 schimbare in cadrul echipei
terapeutice, a l110dului in care accasta abordeaza problel11atica
pacicntului, a interrelatiilor l11cmbrilor echipci terapeutice sau chiar
a persoanei carc va indeplini rolul dc psihotcrapeut principal.
Acuzelc clientului pot il11brilca forma plangerilor sotului sau
sotici in lcgatura cu mariajul, a parintilor sau a unui parintc in
lcgatura cu atitudinca ~i comportal11cntul copilului etc. De cele l11ai
l11ulteori insa numai 0 persoana se prezinta la cabinetul terapeutului,
de~i ar trebui sa seprczinte mai multc. Din accst motiv, dad nu ar
fi posibila abordarca holista, prezcnta doar a unui element al
sistcmului perturb at ar reprezenta 0 picdica in calea identificarii
solutici psihoterapcutice.
Trcbuic totu~i subliniat faptul ca persoana care sc prczinta la
psihotcrapic este, de regula, cea cu acuzele ~i ncmultUlnirile cele
mai mari ~i, din accst motiv, cca carc dore~te cel mai mult sa
lucrczc cu tcrapeutul pcntru a modi fica ccva in legatura cu aria
pro blematica.
Cu alte cuvintc, punctul de vedere interactional postuleaza faptul
ca modificarea l110dclului de cOl11portament al oricarui membru al
sistcmului (fal11ilic, grup) va conduce implicit la modificari
scmnificativc ~i la ccilalti mel11brii ai sistemului.
Accasta supozitie sta la baza cficientei terapiei chiar dad nu se
prczinta la ~cdintc toti membrii familiei. Rezolvarca problemei
clicntului nu il11plica deci prczenta intregii familii la psihoterapie.
Wa t z I a w i c k ~i Coy n e (1980) au descris 0 situatie in care
membrii familiei au venit la psihoterapie pentruca nu puteau suporta
ideea ca tatallor a suferit un accident cerebral ~i, datorita depresiei
sale, recuperearea era dificila. Terapeutul a actionat asupra celor
prezenti ~i drept consecinta s-a ameliorat ~i depresia tatalui, care
suferisc accidentul vascular.
Un caz ilustreaza ap/icarea concepfiei sistemice In solufionarea
unor dificultati maritale. Acestea au fost prezentate de sofie care
s-a prezentat singura la terapie, soful nefiind In nici un fel inclus
In acest demers.
in finalul terapiei s-a constatat modificarea comportamentului
sofului ca rezultat la schimbarilor de comportament ale sOfiei.
D-na lonescu traia 0 stare de disperare i panica In legatura
cu casnicia ei. Ea se plangea de faptul ca sotul ieea adesea fn
ora seara fara ea sau nu venea acasa deloc. Acesta Ii spunea
ca iese Impreuna cu prietenul sau, care era necasatorit, i ea 11
credea. Ori de cate ori ea Ii reproa acest mod de comportare,
el fi spunea ca nu are nici un motiv sa-i faca griji. Drept urmare,
ea accepta situafia respectiva i chiar Ii dorea "petrecerea
frumoasa", contienta fiind ca indiferent cum va reacfiona ea, el
tot aa va proceda.
Ea ramanea acasa i suferea de depresie, dureri de stomac,
diaree, crize de plans, dureri de cap i avea chiar idei suicidare
pe care Insa Ie respingea datorita celor doi cop;; In varsta de 4
i 6 ani.
Clienta tinea la casnicia ei i era dispusa sa faca orice pentru
a 0 pastra i a 0 face sa funcfioneze. Eaa lncercat sa vorbeasca
cu soful In legatura cu problema ei, sau sa accepte fn mod pasiv
ceea ce se petrecea. Constatand ca cicaleala ei nu-I finea acasa,
ea s-a prezentat fa psihoterapie fn speranfa ca va gasi 0 solutie
pentru a modifica situafia. C/ientei fi era clar ca orice schimbare
trebuia s-o rea/izeze ea, sotul considerand ca lucrurile mergeau
bine. in cazul In care nu reuea sa-I determine pe sot sa nu mai
piece, ea Ii dorea macar sa poata accepta plecarile lui fara sa
mai sufere.
154
Psihoterapii SClirte
Psihoterapii scurte
155
Dna lonescu i-a modificat de mai multe ori comportamentul
in speranta ca se va modifica i comportamentul sotului, ceea
ce I-a determinat pe terapeut sa considere ca ea ar fi dispusa
sa mai incerce i alte modele de comportament.
Ollonescu era criminalist i acestor oameni Ie plac misterele.
Faptul ca el nu tia ca sotia lui merge la psihoterapie a reprezentat
punctul de pornire pentru gasirea solutiei.
Terapeutul i-a adresat complimente clientei pentru rabdare i
pentru ca a fncercat totul pentru a rezolva problema, dar i-a
spus ca nu este suficient de misterioasa, pentru ca in orice
casnicie este nevoie de putin mister. Terapeutul a alcatuit 0 Iista
de actiuni pe care dna lonescu trebuia sa Ie fntreprinda pentru
a parea mai enigmatica:
sa se imbrace frumos i sa iasa In ora fara sa spuna
unde se duce, inainte ca sotul sa pIece de acasa;
sa nu fie acasa la 4 dimineata cand se intorcea sotul etc.
Clienta a fost sfatuita sa nu exagereze i sa nu Intreprinda
actiuni de genul respectiv prea repede, dar sa se gandeasca la
cele sugerate.
Clienta a acceptat indicatiilei a recunoscut faptul ca acestea
reprezentau exact opusul a ceea ce facuse ea. pana atunci.
La inceputul edintei urmatoare ea a relatat faptul ca sotul nu
a mai plecat de acasa timp de 0 saptamana. Tn felul acesta,
c/ienta a inceput sa se simta stapana pe situatie.
Tnweek-end~ul urmator ea a ieit singura in ora i s-a intors
la unu noaptea i I-a gasit pe sot ateptand-o. Cei doi nu au
comentat situatia.
o alta interventie terapeutica a constat in a 0 invata pe clienta
sa-I indemne pe sotul ei sa pIece de acasa i sa revina cat mai
tarziu noaptea.
Tn urma interventiei terapeutice, clienta a capatat cel putin
. iluzia ca poate controla comportamentul sotului, controlandu-i
propriul comportamenf. Aceasta schimbare incununata de succes
a fost suficienta pentru a conduce la creterea increderii in sine
a clientei, fapt ce a pus bazele altor schimbari viitoare.
/
Alt caz i1ustrat de S h a z e r (1988) arata modu1 in care
schimbarea de1iberaHi produsa 1a 0 persoana poate influcnta nu
numai re1atia marital a, ci ~i un context psihosocial mai 1arg. Sotu1
nu a mai fost chemat 1a psihoterapie pentru ca problema parea sa
se rezo1ve mult mai bine 1ucrandu-se cu sotia.
Cu doua luni inainte de prezentarea la psihoterapie, dl C., Tn
varsta de 72 de ani, pensionar at/at In ingrijire la azi/, a suferit
o cazatura inexplicabi/a care I-a lasat foarte speriat i cu dureri
continue. Medicii considerau ca nu existau motive intemeiate
pentru faptul ca el nu-i revenea la nivelul anterior de functionare.
Starea sa a devenit tot mai rea, a pierdut 14 kg, refuza sa
coboare din pat, i-a pierdut interesul pentru lucrurile care Inainte
ii faceau pIa cere, a inceput sa fie tot mai irascibil, sa rejecteze
personalul de ingrijire i sa solicite in permanenta prezenta sotiei
sale .
fnainte de acest episod, dna C. lucra cu norma intreaga i
ramanea cu sotul ei serile i In week-end. Cand ea nu putea sa-I
viziteze, el accepta acest lucru daca i se spunea dinainte.
Oupa cazatura, sotia a raspuns solicitarilor tot mai insistente
ale sotului, crez{md ca astfel acesta se va recupera mai repede,
dar, spre surprinderea ei, el se simtea tot mai rau. Cu cat ea
incerca mai mult sa-i faca pe plac, cu atat sotul devenea mai
nervos i 0 so/icita mai mulf. Tn acest punct, dna C. s-a simtit
prinsa intr-o capcana: daca nu fI vizita zilnic i nu facea ceea ce
i se spunea, sotul ei nu numai ca se supara pe ea, dar crea
probleme intregului personal, care ise plangea, facand-o sa se
simta vinovata. At/andu-se in prag de pensie i temandu-se ca
sotul ii va cere sa stea cu eltoata ziua, ea s-a gandit la
psihoterapie ca la 0 solutie a problemei sale.
Cei doi sati s-au prezentat la psihoterapie, sotul fiind adus
intr-un carucior cu rotile. Tnmamentul in care a intrat in cabinet,
acesta era extrem de furias. EI a negat ca ar ti despre ce este
vorba, iar cand i s-a spus, a intrebat "stau aare lucruri/e chiar
aa de rau?".
01 C. a refuzat orice discutie i i-a impins scaunul cu rotile
afara din cabinet atunci cand ceea ce a auzit nu i-a can venit.
156
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte 157
Terapeutului i echipei sale i-a fost clar ca dl C. era un batrEm
plangaret, descurajat i furios din cauzC1 dependentei i
neajutorarii sale. Atunci cand i s-a spus acest lucru el a parut
mai activ, a negat ca ar fi adevarat, i-a scos aparatul de auzit
$i i-a Impins afara scaunul cu fotile. Dna C. a recunoscut faptul
ca i-a spus a$a ceva mainte caacesta sa cada.
Terapeutul a emis ipoteza ca dei dl C. realiza tot mai multe
solicitar!, plangeri/e sotiei sale 11 enervau $i Ii sporeau teama ca
se afla In stadiul terminal al boW sale.
Cuplului i-a fost furnizat urmatorul mesaj:
"John, noi suntem foarte impresionati de cat de greu Iti este
sa ,nduri toate astea i sa nu fii cu Judith tot timpul, dar In ciuda
acestor necazuri, ti-ai pastrat mintea Intreaga. Inca mai arati ca
un barbat adevarat, carf] tie ce vrea $i care nu a dat In primire.
Suntem, de asemenea, impresionati ca dupa 42 de ani de
casnicie tii atat de mult la sotia ta.
Judith, ne impresioneaza i eforturile tale sustinute de a-I
face pe John fericit, avand In acelai timp propria ta viata. Putine
femei sunt atat De grijulii i loiale ca tine.
Credem ca amandoi va aflati Intr-o situatie difici/a i faptul ca
tu Judith te straduie$ti din rasputeri pentru amandoi, nu numai
pentru tine Insuti, este cu adevarat un lucru deosebit.
Putine femei sunt atat de altruiste".
..
A fost stabi/ita apoi 0 Intalnire terapeutica doar pentru dna C.,
considerandu-se mai eficient sa se lucreze doar cu aceasta pentru
rezolvarea problemei cuplului.
La urmatoarea edinta de psihoterapie, dna C. a aparut ca
fiind mai putin neajutorata. Ea se temea de faptul ca modificarea
starii sotului ei avea la baza 0 problema organica reala, pe care
medicii nu au identificat-o sau ca aceasta era un semn ca el
refuza sa mai lupte.
Clienta a mentionat faptul ca ei Ii displacea sa-i viziteze
sotul nu numai pentru ca acesta era aWt de pisalog, ci i pentru
ca personalul de Ingrijire era suparat pe ea pentru ca nu-I
determina pe batran sa se poarte mai bine.
Terapeutul a afirmat ca, Inainte ca dl C. sa-i acorde sotiei
sale mai multa libertate, el va trebui sa capete 0 imagine de sine
/
mai buna i sa devina mai independent. 01 C. avea nevoie de un
fel de provOcare, ca de pi/da, sa dovedeasca faptul ca mai poate
face ceva pentru sotia sa, aa cum fflcea Inainte. I s-a sugerCit
sotiei sa renunte putin la modul sau protector de a se comporta
i sa pretinda eEl se simte rau, neajutorata $i sa solicite sprijinul
dlui C.
La urmatoarea edinta de psihoterapie, clienta a afirmat faptul
ca sotul ei a avut 0 saptamana mult mai buna. Pentru prima
data, dupa luni de zile, el a afirmat ca Ii este foame i a mancat
m{mcare solida. Tn acelai timp, el a acceptat sa mearga la
fizioterapie i a lucrat mult pentru a-i ca$tiga mobi/itatea.
Exemplul de mai sus ilustreaza modul in care doua ctichete
"neajutorat" ~i "persoana care ofera ajutor" pot interactiona In
detrimentul ambelor parti. Comportamentele care se subsumeaza
fiecarei etichetc tind sa Ie confirme pc ale celeilalte ~i sa produca
un model de escaladare a comportamentului patologic.
STRATEGIILE TERAPEUTICE EFICIENTE
Psihoterapeutii specializati In psihoterapie strategica considcra
ca pentru a gasi solu~ia problemei clientului, terapcutul nu are ncvoie
de pre a multe dctalii in legatura cu problema ~i cauzele aparitici
acesteia. Intcrventia eficienHi ~i prompta implica initierea unar noi
modele de comportament. Natura exacta a tulburarii pare sa IlU
aiM atata importanta eata i-au acordat psihanali~tii.
S h a z e r (1969) a elaborat 0 schema de interventie pomind de
la un caz clinic.
o tanara a rupt relatia ell prietenul ei, de~i nu dorea acest lucru.
Luni de zile dupa ruperea legaturii ea era obsedata de acest lucru,
avea vise legate de situatia respectiva, se autoacuza ~i Illcerca sit
descopere ce anume a gre~it. Fata i~i amintea momentelc pl(k\ll~
petrecute impreuna cu prietenul ei, cele neplacute ~i, IlIl1i IIk'N,
finalul nea~teptat ~i de ndnteles al relatiei care purcu en tlnd.., 141\
se trans forme intr-o casatorie.
L.
158 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurle
159
Inainte de a se prezenta la terapie, tanara se gandea toata ziua
numai la aceasta, iar noaptea avea deja co~maruri in legatura cu
problema ei.
Dupa ce terapeutul i-a explicat faptul ci:i era normal sa se
gandeasci:i la cele petrecute pentru a depa~i suferinta, acesta i-a
trasat urmatoarele sarcini terapeutice pentru a 0 ajuta sa faci:i fata
cxistentei:
Ea trebuia sa gaseasea un loe lini~tit, unde sa petreaci:i 0 ora (cel
mult 0 ora ~i jumatate) ~i sa fie totdeauna aceea~i ora din zi, notand
toate amintirile placute ~i neplacute legate de fostul pricten. I s-a
indicat sa serie in zilele eu sot tot timpul, chiar daea frazele se
repetau identic. In zilele tara sot, la aceea~i ora, ea trebuia sa
citeasci:i ceIe scrise ~i apoi sa arda hartiile.
In eazul in care gandurile nedorite 0 invadau la alte ore alezilei,
ea trebuia sa-~i spuna in gand: "am alte lueruri la care trebuie sa
ma gandesc aeum; ma voi gandi la problemele mele in timpul care
Ie este alocat" sau sa-~i noteze ea trebuie sa se gandeasea la problema
ei la ora potrivita.
Dupa trei zile, co~marurile s-au oprit, iar dupa a cincea zi au
disparut ~i gandurile obsesive. Sarcina terapeutici:i a implieat ritualul:
"scrie, eite~te, arde!", mecanismele care stau la baza acestuia fiind
urmatoareIe:
I) Gandurile ~i preoeuparile obsesive se obiectiveaza ~i eapata
un caracter mai eoncret.
2) Pentru pacient este mai u~or sa nu deruleze in minte gandurile
negative, pentru ea este un timp anume stabilit pentru aeest
lucru.
3) Deoarece, gandurile negative nu mai sunt interzise, paeientului
ii vine u~or sa se gandeasca la alteeva, aeesta capatand un
control asupra lor.
4) Necazul, tulburarea au tendinta sa se disipeze ~i subieetul
incepe sa-~i dea seama ca are ceva mai bun de tacut.
Aceasta "reteta" este foarte eficienta in cazuI gandurilor obsesive.
o alta schema terapeutidi pusa la punct de acela~i autor
(S h a z e r, 1977) poarta denumirea de "lupta structurata" ~i este
potrivita pentru cuplurile care se cearta tot timpul. Ritualul impliea
urmatoarele trepte:
1) Dati cu banul pentru a stabili cine incepe cearta.
2) Ca~tigatorul va adresa repro~uri partenerului sau timp de 10
minute, vorbind tara intrerupere.
3) Partenerul va riposta, la randul sau, tot timp de 10 minute,
dupa care urmeaza:
4) minute de tacere, dupa care se trage din nou la sorti.
Acest gen de interventie da rezultate mai ales in cazul cuplurilor
in care ambii parteneri se plang in acela~i timp de faptul ca ccrturilc
nu mai contenesc.
Schema terapeutica "intreprinde ceva diferit" a fost pus a Ia punct
de autor in 1978 ~i se potrive~te pentru situatia in care 0 persoana
se pHinge permanent de comportamentulaltei persoane, a tacut tot
posibilul pentru a rezolva situatia ~i se afla prinsa in cercul vicios
al secventei negative de interactiune care se repeta la nesfar~it.
Prezentam, pentru exemplificare, mesajul de interventic
terapeutica adresat parintilor unei adolescente ~i, dupa cum se poatc
constata, aeesta capata un caracter standardizat (de S h a z e r, 1985,
p. 123).
"Incepand de acum ~i pana la intalnirea no astra viitoare, fiecarc
dintre voi va trebui sa se comporte diferit decat pana acum, atunci
cand 0 surprindeti pe Ana uitandu-se la televizor, in loc sa faca
ceea ce are de tacut, indiferent cat de ciudat sau nepotrivit vi se va
parea conportamentul respectiv. Ceea ce importa este doar faptul
ca, 0 data ce v-ati decis, chiar sa faceti ceva diferit".
Aceasta sarcina terapeutica poate fi transferata la 0 varietate de
situatii, ea avand un caracter nespecific, clientilor neindicandu-li-se
sa intreprinda neaparat ceva anume. Mai mult, nu este neaparat
necesar ca terapeutul sa ~tie exact ce anume au intreprins clientii
sai, sarcina terapeuticafiind foarte eficienta ~i in cazul plangerilor
vag definite.
Atunci cand clientii i~i formuleaza plangerile, ei descriu, de
regula, actiuni diferite care s-au dovedit ineficiente. Cu toate acestea,
la 0 examinare mai atenta, se poate obseva ea to ate actiunile lor se
subsumeaza aceleia~i categorii. Astfel, de pilda, eearta, opririle de
160 Psihoterapii SCllrte
Psihoterapii scurte
161
la prcocuparilc favorite, bataia etc. se incadreaza in categoria mare
a pedcpsclor.
Sarcina "faccti ceva diferit" estc potrivita ~i in cazurile in care
clicntii sc pliing in lcgatura cu ineficienta actiunilor intreprinse de
ci, actiuni care se integrcaza intr-o secvcnta repetitiva de
comportament (de pilda, copilul manifesta crize de furie, iar parintii
reaqioncaza merell in acela~i mod).
Un baietel de 8 ani prezenta crize de furie atat acasa, cat i
la coala. Pentru aceasta, el era pus la colt, i se facea morala
i uneori era chiar batut, dar nici una din metode nu a dat nici
un rezultat. Ambii parinti au incercat sa-I recompenseze in
intervalele cand nu avea crizele de furie, dar i aceasta metoda
s-a dovedit ineficienta.
Parintii strigau adesea la el cand facea crizele respective.
La sfaritul edintei de psihoterapie, terapeutul le-a spus sa
faca ceva diferit atunci cand Mihai va avea criza. Cand s-a
declanat criza, tatal i-a dat copilului 0 bomboana, fara sa spuna
un cuvant i criza s-a oprit. Atunci cand Mihai a faGut criza in
prezenta mamei, aceasta a inceput sa danseze in jurul copilului,
in timp ce acesta urla i, ca i in cazul precedent, copitul. s-a
oprit din tipat i crizele nu au mai aparut nici acasa, nici la
coala.
La prima vedere, aceasta solutie pare needucativa, pentru ca
asocierea prajitura - criza de nervi ar putea conduce la intarirea
comportamentului problematic, dar in practica nu s-a intamplat
aa, pentru ca actiunea neateptata a tat~/ui a creat un nou
context interpersonal in cadrul caruia copitul nu mai tia la ce sa
se atepte de la tatal sau. Desigur, exista posibilitatea ca, daca
Mihai ar fi facut 0 noua criza i tatal i-ar fi oferit prajitura, aceasta
actiune sa intareasca modul negativ de a reactiona. S-a dovedit
insa ca actiunea unica i neobinuita a fost incununata de succes.
o mama a unui Miat de 15 ani s-a prezentat la psihoterapie
pentru ca atat ea, cat i fiul ei doreau sa se lase de fU(T1at.
Dupa ce a inventariat toate motivele pentru care clientii
trebuiau sau nu trebuiau sa se lase de fumat, terapeutul a trasat
urmatoarea sarcina terapeutica:
"fncepand de acum i pana la edinta viitoare acordati atentie
la ceea ce faceti atunci cand reziti tentatiei de a fuma, precum
i la ceea ce face cela/alt atunci cand depaete nevoia de a
fuma. Unul din terapeuti crede ca tu, mama, te vei lasa prima' de
fumat, in timp ce celalalt terapeut considera ca fiul se va lasa
primul. Noi nu tim insa cand va veti lasa voi de fumat".
Peste 0 saptamana, atat mama cat i fiul au relatat faptul ca
au fumat mai putin i au descris cu multe detalii activitatile alter-
native pe care Ie-au desfaurat separat sau impreuna.
Terapeutii s-au intrebat din nou cine se va lasa primul. Dupa
cinci edinte de psihoterapie, ambii s~au lasat de fumat in acelai
timp, dei fiecare afirm a "sus i tare" ca el a renuntat primulla
tigari. De atunci, au trecut patru ani i nici unul nu s-a mai
apucat de fumat.
INEVITABILITATEA SCHIMBARII
Sarcina terapeutica pentru prima ~edinta de psihoterapic:
"De acum ~i pana data viitoare a~ dori sa observi ell atentie ~i
sa descrii ceca ce se petrece in familia ta (viata ta, casatoria ta,
prietenia ta etc.) ~i tu ai dori sa continue sa se petreaca" (S h a z e r,
1984; Shazer ~i Molnar, 1984, b).
Aceasta sarcina terapeutidi are menirea sa comute atentia
pacientului de la trecut la prezent ~i viitor ~i, in mod implicit, sa
activeze expecta!ia schimbarii. De cele mai muIte ori, clientii se
a~teapta ca lucrurile sa mearga tot mai rau ~i acest mesaj sugereaza,
in mod indirect, faptul ca terapeutul ~i echipa sa au expectatii diferitc
~i anume: "ceva ce merita sa se petreaca se va petrece cu siguranta"
sau, mai concret, "lucrurile bune se petrec deja, fii atent la ele".
Acest mesaj de interventie este foarte adecvat pacientilor ~i
familiilor care au simptome ~i obiective descrise in mod vag ~i care
se considera victime lipsite de control asupra destinului lor ~i are
162
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
163
mcnirea de a crea, pe baza de autosugestie, a~a-numita "profetie
autolmplinita" In legatura cu evcnimentele viitoare.
Fcnomenul carc se produce este asemanator efectului
R 0 s en t h a I (1966), care a demonstrat experimental di per-
formantcle elevilor cresc foarte mult daca profesorilor care lucreaza
cu ci Ii se spune ca ace~tia sunt supradotati, de~i aceasta informatie
nu se bazeaza pc date realQ.
In cazul tcrapici, daca se creeaza expectatia ca se va petrece un
evcniment pozitiv Intre cele doua ~edinte de psihoterapie, acesta
chiar se va petrecc.
o familie s-a prezentat la psihoterapie fn stare de panica
(S h 0 z e r 1985), pentru ca parintii, care aveau permis de port
arma, au observat ca le-a disparut un pistol. Dupa ce au cautat
foarte bine, ei au gasit pistolul fncarcat ascuns printre lucrurile
care faceau parte din echipamentul de schi al fiului lor mai mare,
in varsta de 19 ani, respectiv, pe masca de la schi. intrebat fiind,
acesta a raspuns ca inten tiona sa-I foloseasca pentru tragere la
tinta. Mama i-a pus fntrebarea daca fiul intentiona sa se sinucida
sau sa-i asasineze parintii, fn timp ce tatal se temea sa nu fie
utilizat pentru altceva (de pilda, 0 talharie).
Cu 0 zi inainte Mickey s-a fnscris la colegiu, a platit taxa, dei
fnainte el fi exprimase dorinta de a pleca fn Canada fn loc sa
mearga la coala. Parintii nu agreau ideea respectiva, dupa cum
nu agreal.f. nici situatia fn care fi faceau griji fn legatura cu ce
ar putea sa fnsemne pistolul fncarcat.
Desigur, deplasarea fn Canada reprezenta un rau mai mic
dectH continua rea crizei, dar ceea ce doreau cu adevarat parintii
era ca fiul sa mearga la coala i sa-i placa coala.
Mama i-a dat fiului un ultimatum: sau va merge la coala i
la psihoterapie sau va pleca de acasa a daua zi. in cazul fn care
baiatul va refuza ambele alternative, mama va fi cea care va
pleca de acasa. S-a constatat ca nici unul din cei trei nu cadeau
de acord asupra faptului daca plecarea cuiva de acasa ar putea
duce la ceva bun, dar ceva trebuia totu; facut. Nici unul dintre
membrii familiei nu putea descrie vreun obiectiv specific pentru
psihoterapie. Tatal dorea ca fiul sa se fntoarca la coa/a, mama
dorea sa fnteleaga care este problema, iar Mickey credea ca
totul s-ar rezolva daca el ar pleca de acasa.
Terapeutul a adresat familiei complimente pentru faptul ca toti
membrii ei erau dispui sa-i sacrifice timpul pentru a rezolva
problema i pentru sprijinul pe care aratau dispui sa i-I acorde
unul altuia. EI a sugerat i faptul ca decizia ar trebui amanata,
pentru ca 0 situatie de criza conduce la deeizii proaste. Toti trei
au fost de acord cu acest lucru. Apoi terapeutulle-a trasat sarcina
specifica primei edinte i i-a indicat tatalui sa nu mai tina arme
fn casa.
Dupa 0 saptamana familia parea schimbata:
(1) Mickey s-a decis sa se intoarca la coala, dar sa locuiasca
la camin, (2) unde i-a gasit singur locul (fn loc sa-i aranjeze
mama sa). Mama a considerat aceasta decizie ca pe un semn
de maturitate. (3) Baiatul s-a oferit, de asemenea, sa-I ajute pe
tata la unele treburi casnice (zugravit) i a (4) fmpartait cate
ceva din framantarile sale parintilor, (5) mama a ieit de mai
multe ori fn ora pentru Mickey, iar acesta (6) a avut grija, fara
ca nimeni sa i-o ceara, de cainii ei cand mama a fntarziat fn
ora.
Acestea au fost evenimentele care s-au intamplat i despre
care familia dorea sa se repete mereu.
Membrii familiei au considerat evenimentele 2, 3, 4 i 5 ca
fiind evenimente noi sau diferite de cele petrecute pana atunei.
Interventia terapeutica specifica celei de-a doua edinte s-a
centrat pe progresele pe care le-a realizat familia, terapeutul
atragandu-Ie fnsa atentia asupra unor posibile recaderi.
In "urma analizei propriilor cazuri reu~ite, precum ~i a cazurilor
altor colegi terapeuti, S h a z e r (1985) a reu~it sa extraga unele
reguli nescrise,care ghideaza atat formularea problemelor, cat ~i
rezolvarea acestora.
164
Psihoterapii sClIrte
Psihoterapii scurte 165
Succesele trecute
In majoritatea cazurilor, clientul i~i descrie proble111a-simptom
avand tendinta de gencralizare ~i de accentuare a neajutorarii sale
in fata unor situatii insunnontabile. Uncori, acesta va evoca, in
cursu 1 interviului, ~i succcsele trecute, care nu crede ca ar avea
lcgatura cu situatia sa actuala. Dimpotriva, terapeutul considera ca
aceste succese reprezinta temelia pc care sc poate construi rezolvarea
problemei clientului. Nu este indicat sa se sublinieze diferenta de
opinii intrc client ~i terapeut referitor la succesele trecute.
Ceca ce trebuia sa faca terapeutul este sa stabileasca ni~te
conexiuni sau legaturi intre situatia A (succes in trecut) ~i situatia
B (e~ec actual sau problema-simptom), in vederea gasirii solutiei.
Astfel, de pilda, 0 tanara s-a plans de faptul ca arc 0 parere
proasta desprc ea, fapt ce 0 impiedica sa ia decizii in viata. Chiar
daca in ccle din urma ea a luat 0 decizic, considera ca nu este in
stare sa duca la bun sfar~it ceca ce a hotarat. In cursul interviului,
clienta a povestit desprc faptul ca prietenul ei obi~nuia sa bea, ca
ci ii venea foarte greu sa nu bea impreuna cu el ~i ca in urma cu
doi ani ea s-a decis,din proprie initiativa, sa se lase de bautura,
dccizie de care s-a tinut, in ciuda nenumaratclor tentatii.
Terapeutul i-a adresat complimente pentru ca s-a lasat de bautura
~i~i-a respectat hotararea, de~i multi alti oameni nu ar fi fost capabili
de acest lucru. Is-au adresat, in continuare, complimente pentru ca
nu se forta sa ia decizii in legatura cu care, in mod incon~tient
probabil, nu credea ca sunt bune pentru ea. Cu toate acestea, ea
trebuia sa continue sa se intrebe daca face bine sau nu in legatura
cu fiecare dccizic. Clienta a urmat indicatiile terapeutului ~i in
urmatoarele saptamani a luat doua decizii importante ~i bune.
Excepfiile de 10 regula
Intr-un fel, exceptiile de la regula sunt asemanatoare cu succesele
trecute. Deoarece, clientul i~i descrie problema-simptom in termenii
"totdeauna", terapeutul trebuie sa identifice acele situatii de exceptie
cand comportamentul simptomatie nu se produce, pentru a construi
sarcinile terapeutice.
Astfel, de pilda, doi soti se certau totdeauna joi seara, cand
sotul se intorcea de la piscina. Vineri, ei mai erau inca suparati
unul pe celalalt ~i atunci cand veneau la cina parintii sotului.,
Relatiile dintre ei se indreptau apoi pana joia viitoare.
Sotia, care mai mcuse terapie, a negat ea ar avea vreo atitudinc
negativa fata de piscina sau fata de socrii.
Povestind despre certurile lor, sotul ~i-a reamintit ca intr-o seara
cand s-a intors acasa, sotia era in vizita la vecini, iar el s-a cui cat
lini~tit. Cand aceasta s-a intors acasa, pregatindu-se pentru 0 cearta,
a fost surprinsa sa-~i gaseasca sotul adormit. In saptamzma respectiva
nu au mai avut loc eerturi.
Terapeutul a consemnat exceptia ~i a construit sarcinile pentru
acasa pornind de la aceasta: sotia trebuia sa "dea cu banul " in
fiecare joi ~i daca se nimerea capul, ea trebuia sa pIece de acasa
inainte de intoarcerea sotului. In cazul in care cadea "banul", ea
trebuia sa se comporte normal. Sotul trebuia sa noteze intr-un jurnal,
in detaliu, ce ganduri ii treceau prin minte atunci cand se intorcca
acasa in fiecare joi. Cei doi soti erau apoi solicitati sa analizeze
diferentele. Aceasta sarcina urma sa provoace diferente in structura
comportamentului indiferent de modul in care cadea banul, pentru
ca sotul se intorcea acasa cu expectatia ca sotia nu va fi prezenta,
iar aceasta, la nindul ei, i~i modifica modul de comportare normal,
iar a te purta normal cand ti sespune sa faci acest lucru reprezinta
deja un punct de pornire pentru alt comportament.
In urma tragerii la sorti, urmatoarele doua saptamani sotia nu a
plecat de acasa, iar certurile nu au avut loc. Sotul, care nu ~tia la
ce sa se a~tepte, nu s-a mai gandit neaparat la cearta care va urma.
Urmatoarele saptamani, in loc sa mai "dea cu banul", sotia a faclIl
prajituri ~i certurile de joi seara au incetat pentru totdeauna .
Regula "sau/sau"
Adesea plangerile clientilor sunt difcritc In mod explicil :-UIII
implicit in termenii "eu am dreptatc; tu grc~c~li",
166 Psiholerapii scurte Psihoterapii scurte
167
So!ii care se comporta in felul acesta se simt deosebit de frustra!i
pentru ca ei nu au nici macar iluzia unui posibil compromis.
Atunci cand se prezinta la psihoterapie, fiecare dintre cei doi
soli ~i-l dorqte pc terapeut in cali tate de aliat, care sa-i spuna
celuilalt ca el gre~e~te.
In astfel de condi!ii, este contraindicat pentru terapeut sa fie de
partea unuia dintre sOli sausa declare ca ambii sunt vinova!i.
Curand dupa nunta, un so! a venit la cabinetul de psihoterapie
pentru a se plange de faptul ca so!ia dorea sa continue sa iasa seara
cu "fetele" 0 data pc saptamana.
ELconsidera ca persoanele indragostite nu ar trebui sa procedeze
a~a, ci ar trebui sa-~i petreaca fiecare minut impreuna. Pornind de
la aceasta supozi!ie, el a ajuns la concluzia ca so!ia nu-l iubqte cu
adevarat.
La randul ei, so!ia considera ca so!ul ei este excesiv de posesiv
~i ca atunci cand doi oameni se iubcsc, ei trebuie sa aiba increderc
unul in ceLalalt, acest lucru pcrmi!andu-Ie sa fie independen!i unul
de celalalt. Si ea a ajuns la conc1uzia ca nu este suficient de iubita.
In acest caz, problema nu este ca so!ul are dreptate ~i so!ia nu,
sau myers.
Comportamentul sc va modifica doar atunci cand terapeutul va
inlocui la cei doi modul de gandire "sau - sau" cu ,,~i - ~i", adica
~i so!ul ~i so!ia au dreptate ~i nu au dreptate amandoi.
In astfcl de cazuri, terapeutul trebuie sa dea dreptate ambilor
soli ~i apoi sa-~i exprime mirarea "oare cum pot doua pozi!ii corecte
sa duca la a~a ceva?" (Amandoi au dreptate, dar rezultatul este
prost). Ajuns in acest punct, terapeutulle traseaza 0 sarcina pentru
acasa pentru a rezolva acest paradox: simultan, cei doi sOli trebuiau
sa porneasca la plimbare in directii diferite, gandindu-se cu placere
Lamodul in care se vor sim!i ~i la ceca ce vor face atunci cand vor
fi din nou impreuna. Aceasta interven!ie terapeutica a fost utilizata
timp de patru' ~edin!e. Dupa prima ~edin!a, cei doi au relatat faptul
ca au incetat sa discute in contradictoriu despre problema respectiva.
In finalul terapiei, ei au relatat ca au ajuns sa valorizeze tot mai
mult timpul pc care il petreceau impreuna dupa activitati1e pc care
Ie desta~ura fiecare separat.
Regula "tertitudinW'
Deoerece sunt prin~i in capcana propriilor lor simptome, clicn!ii
sunt siguri in privin!a detaliilor problemei care ii framanta, cat ~i
in privin!a elementclor care fac problema deranjanta pcntru ci. Ei
nu sunt capabili sa-~i exprime "necazul" cu claritate, dar sunt absolut
siguri de limitele problemei, de definirea; precum ~i de scmnifica!ia
acesteia. Daca pacientii ar fi mai pu!in siguri de aceste lucruri, ci
ar cauta solu!ia in afara psihoterapiei.
Din acest motiv, orice dubii legate de fiecare din elementele
problemei-simptom pot fi utile terapcutului care dore~te sa gascasca
solu!ia problcmci. In general, faptele nu pot fi puse la indoiala, dar
anumite elemente din context, da.
Un barb at in varsta a relatat faptul ca ar fi auzit 0 voce care i-a
spus ca este condamnat. De atunci, relata so!ia sa, el ~edca la
fereastra ~i a~tepta sa moara, netacand nimic, de~i nu prezcnta nici
un simptom. So!ia a incercat sa-l covinga de faptul ca nu a auzit
nimic, totul fiind doar un vis. Alte persoane, inc1usiv medicuL de
familie, i-au spus ca este "nebun", deoarece doar "nebunii" aud
voci. Restul familiei tinea partea so!iei, incercand sa-l convinga de
faptul ca se in~eala. Pacientul era insa convins de faptul ca cstc
condamnat, de~i nu ~tia exact cand va muri. Exaspcrata, ~i so!ia a
inceput sa creada ca este "nebun".
Terapeutul a intrebat-o pc sotie daca sotul ei a fost din totdeauna
atat de credul, la care aceasta a raspuns negativ. Tcrapeutul a afirmat
ca de~i nu 11cunoa~te inca prea bine, i se pare ca este 0 persoana
careia nu ar incerca sa-i yanda 0 ma~ina uzata. Sotia a ras, spunand
ca, intr-adevar, pacientul este 0 persoana careia iti cste grcu sa-i
vinzi orice. Terapeutul a spus ca impresia sa se confirma, continuand
sa se mire de faptul ca sotul a crezut ceca ce i-a spus vocea. Sotia
a mai furnizat numeroase exemple, cand sotul ei nu a vrut sa creada
ceca ce i s-a sptis.
Terapetul a fortat putin nota, mirandu-se tot mai mult de faptul
ca pacientul crede in "voci". In acest moment al terapiei, problema
nu a mai fost "este pacientul nebun?". Ci "cum a devenit el atat de
credul?".
168 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
169
Accsta a inccput sa aiba indoicli in lcgatura cu vocea ~i sa mai
faca uncle lucruri in gospodaric.
Regula "cu sus-ul in ios"
Terapeutul (S h a z e r, 1985) a primit la cabinetul de psihoterapie
o familic cu multiple problcme, familia fiind trimisa de asistenta
sociaIa: bunicul era invalid, tatal bolnav, iar cei doi baieti adolescenti
crau cnuretici ~i avcau problemc ~colarc. In aceste conditii, mama
spala toata ziua ccar~afurile murdarc.
Dc~i asistenta sociala a spus ca enurezisul era problema centrala
a familici, terapcutul a inceput ~cdintadiscutfmd cu mama desprc
ccar~afuri, dctergcnti ~i ma~ini de spalat. Foarte curfmd, terapeutul
a aflat ca mama ~tia 0 multimc de lucruri in Icgatura cu spalatul,
iar tatal era expert in reparat ma~ini de spalat ~i instrumente de
uscarc; Enurezisul nu a fost nici un moment mentionat. Terapeutul
a adrcsat complimente mamei ~i tatalui in legatura cu cuno~tintele
lor 9i Ic-a spus ca toate aceste informatii ~i abilitati se pierd.
Enurezisul rcprezenta doar 0 parte a pattern-lui de comportament
dczadaptativ, cealalta rcprezentfmdu-o spalatul rufelor.
Asistenta sociala a ajutat-o pc mama sa-~i gaseasca un serviciu
ca spalatoreasa profesionista la 0 casa de copii ~i pc tata sa se
angajezc mecanic intr-un atelier de reparatii. Deoarece mama nu
mai avea timp sa spele, enurezisul a disparut atunci dind sarcina
spalarii a fost plasata pe umerii bunicului.
Solutia terapeutica in acest caz a fost construita pornindu-se de
la intrebarea;
"Daca mama nu mai spala, ce se petrece cu cear9afurile
murdare?" .
Regula "dacu nu or exista dacu"
Problemele patologice insuficient definite se construiesc, de
regula, pornindu-se de la ideea pesimista ca schimbarea este dificila.
Din acest motiv, daca terapeutul se exprima dubitativ ("ce ar fi
daca ai incerca acesta ... , ce ar fi daca lucrurile s-ar schimba ... "),
el sade~te samanta indoielii in mintea clientului sau.
Pentm ca terapia scurta sa fie eficienta, terapeutul trebuie sa
creeze la clienttil sau expectatii pozitive in legatura cu schimbarea,
motiv pentru care cuvantul dadi trebuie sa dispara din afinnatiilc
acestuia.
Deci, nu se pune intrebarea "Ce ar fi dad schimbarea sc
produce?", ci "Cand se va produce schimbarea?".
Atunci dnd in psihoterapie sunt integrati mai multi membrii ai
unei familii, se include 9i intrebarea aditionala: "Cine anume se va
modi fica primul?".
In situatiile in care este yorba de mai multe problcme-simptom,
terapeutul poate adresa ~i intrebarea: "Care schimbare sc va produce
mai repede?".
Psihoterapii scurte
171
METAFORELE ~I ROLUL LOR iN PSIHOTERAPIA SCURTA
el 0 e Mad a n e s (1990) propune un model de psihoterapie
scurta, organizata ~i sistematica, care se incadreaza in demersul
terapeutie strategic.
Conform abordarii strategice, terapeutul i~i asuma deplina
responsabilitate cu privire la tot ce se petrece in cabinetul de
psihoterapie ~i planifica strategia de interventie pentru fiecare in
parte, abordand clientul intr-o maniera directa.
Nu se utilizeaza etichetarile diagnostice ~i nici un caz nu este
considerat tara sperantii.
Alte particularitati ale terapiei strategice sunt:
utilizarea umorului ca metodii terapeutica;
abordarea clientului se realizeazii intr-un context situational
~i interactional, contextul fiind reprezentat, de regula, de
familie;
utilizarea comuniciirii indirecte, cu caracter metaforic.
C I 0 e Mad an e s (1990) considerii cii abordarea metaforica
reprezintii un element central al acestui tip de psihoterapie, pentru
ca mesajele furnizate de clienti nu reprezintii totdeauna ceca ce elc
par a fi. Astfel, de pildii, dacii cineva spune "imi dau dureri de
cap", persoana se poate referi la mai multe feluri de neplaceri.
Speciali~tii in psihoterapie strategicii subliniaza ~i faptul ca,
adesea, un anumit fel de interactiune dintre doua persoane poate ,
reprezenta 0 metaforii pentru 0 alta interactiune.
AstfeI, de pilda, un sot se intoarce aeasii de la serviciu supiirat
~i ingrijorat, iar sotia sa incearca sa-lineurajeze ~i sii-IIini~teasca.
in cazul in care copilul va prezenta 0 afeetiune dureroasa, tatal va
veni acasa ~i va cauta sa-l imbarbateze, a~a cum proceda sotia cu
el. Implicarea tatalui in problema copilului reprezinta metafora
pentru interactiunea sot-sotie. Mai mult, una dintre actiuni 0
inlocuie~te pc cealalta pentru ca, atunci cand tatal 11ajuta pc copil,
sotia nu-l mai ajuta pc sot.
e 10 e Mad a n e s (1990) distinge mai multe functii inte-
ractionale ale metaforei:
1) Functia de comunicare: violenta fiului poate reprezenta
expresia supararii mamei.
2) Functia de substituire a problemei: frustrarea mamei in Icgiitura
cu fiul poate fi 0 metafora pentru frustrarea ei cu privire la
comportamentul sotului, puHind chiar inloeui respectiva frustrare.
3) Functia de a genera apropierea ~i de a intari ata~amentul
dintre doua persoane: astfel, 0 cearta intre tata ~i fiica poate fi 0
metafora pentru disensiunile dintre soti, avand menirea sa mcntina
cuplul unit.
In situatiile in care comunicarea are un caracter metaforic,
,
problemele pacientilor sunt dificil de rezolvat, pentru ca mesajclc
nu spun ceca ce ele par sa spuna ~i subiectii se afla mereu prin~i
in capcana unor secvente repetitive de comportamente patologice.
Autoarea descrie patru niveluri de interactiuni familia Ie, cu
mctaforele sale caracteristice, fiecare nivel coresptll1zand unui grup
specific de probleme. In acela~i timp, ea prezinta ~i patru strategii
terapeutice impreuna cu metaforele caracteristice respectivclor
strategii. Uncle din aceste strategii sunt clasice, iar altele sunt
elaborate de auto are (M a den as, 1990).
ETAPA I. DOMINAREA ~I CONTROLUL
In special la niveluri socioculturale sciizute, oamenii sunt
interesati mai ales sa se domine unii pc altii ~i sa lupte pentru
putere ~i pentru a-~i controla propria viatii ~i viata cc1orlalti.
Datorita unor astfel de motivatii, au loc comportamente de tip
delincvent, consum abuziv de droguri ~i alcool, tulburari de
comportament ~i chiar eomportamente bizare. Membrii familiilor au
172
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte ]73
tendinta de a se opune unul altuia in mod antagonist, iar eom-
portamentul simptomatie trebuie privit ea 0 modalitate de a-i domina
pe ceilalti. Seopul fiecarui membru al familiei este de a domina in
interesul sau personal, iar starea afectiva cel mai freevent intalnita In
astfel de familii Cll probleme este teama, deoarece eontrolul ~i
dominatia sunt asigurate prin intermediul intimidarii ~i exploatarii.
Sarcina terapeutului este sa redistribuie puterea intre membrii
familiei ~i sa modifice modul in care puterea este utilizata.
Comunicarca in cadrul familiei disfunqionale este eentrata in
jurul metaforclor legate de crima, razboi ~i pedepse, iar distanta
dintre rude este prezentata ea 0 separare, cand de fapt aee~tia sunt
strans legati unii de ceilalti. Diferentele dintre strueturile de
personalitate ale membrilor familiei sunt considerate atat de mari,
ineat eonflietele par a fi ireeonciliabile, strueturile respective fiind,
dc altfcl, foarte asemanatoare.
Astfcl, de pilda, 0 familie s-a prezentat la psihoterapie pentru ca
fiul in varsta de 15 ani arunca benzina pc langa zidurile casei ~i se
juca aprinzand chibrituri.
Copilul 0 ameninta pc mama cu bataia ~i se comporta
11ccorespunzator in multe privinte. Parintii se purtau urat unul eu
celalalt ~i avusesera 111trecut aecese de violenta reciproca.
Tcrapeutul a emis ipoteza ca fiul, fdnd ingrijorat (desigur la
nivelul incon~tient) de multiple problemc pc care Ie aveau parintii,
incerca sa-i ajutc atragandu-le atentia asupra sa. De~i aceasta ipoteza
era probabil adevarata, urgenta 0 reprezenta Insa conduita Miatului,
carc putca da foc casei.
Strategiile terapeutice utilizate 111acest caz au fost corectarea
ierarhiilor, negocierile ~i contractele, modificarea beneficiilor,
precum ~i ritualurile ~i sarcinile terapeutice.
(orectarea ierarhiei in eadrul familiei
In cazul adolescentilor ~i tinerilor cu conduita antisociala sau
lipsita de control ~i cand parintii sunt binevoitori, se poate trasa
sarcina ca bunicii ca aiM grija de copil, pornindu-se de la ideea ca
varstnieii vor exercita asupra copilului un control mai bland, fapt
ce va facilita reorientarea acestuia spre un eomportament mal
aeceptabil.
Terapeutul va introduce In cursu 1 terapiei meta fora care sa se
refere la reguli ~i reglementari care conduc la stabilirea adevarului;
se refera la lini~te, supravietuire, pedepse drepte ~i compensari.
Negoderi ~i eonfrade
Negocierile eu pnvlre la utilizarea banilor, cre~terea copiilor,
raporturile cu rudele, timpul liber ~i viata sexuala, reprezinta
elementele de baza ale oricarei terapii de familie ..
Terapeutulli ajuta pc membrii familiei sa-~i exprime preferinteIc
~i sa ajunga la compromisuri reciproce. Rezultatul acestor negocieri
poate imbraca forma unor contraete scrise Intre membrii familiei.
Tehnica negocierii este utila mai ales atunei eand violenta
izvora~te din conflictele care au loc din cauza banilor. 0 solutie
posibila este aceea de a incheia un contract cu privire la utilizarea
banilor, contract care sa deseurajeze violenta. Astfel, de pilda, in
cazul unui sot care se purta violent cu sotia, i s-a cerut acestuia sa
puna 100 de dolari la banca ~i apoi s-a negociat un contract prin
care sotul se obliga sa fie de acord ca daca el i~i va mai lovi sotia,
aceasta sa dea banii mamei sale sau copiilor din prima casatorie.
Dacapana la sfiir~itul anului sotul nu-~i va mai lovi sotia, cei doi
vor utiliza banii pentru a se simti bine In concediu.
Exista numeroase variante ale acestei strategii, dar in toate
eazurile, principiul care sta la baza strategiei respective este simplu
~i anume sa facem consecintele comportamentului violent mai
neplaeute pentro agresor deeat pentro victima.
C 10 e Mad an e s arata ea eerturile In legatura eu banii pot
reprezenta 0 metafora pentro dezaeordurile In legatura eu problemelc
sexuale .
Modifjearea benefidilor
Uneori, actde ostile realizate de catre un membru al familici
sUnt reeompensate eu grija ~i atentie. In astfel de situalii cstc ncccsar
174 Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
175
sa se inverseze situatia astfel incat ostilitatea unui membru al familiei
sa se transforme in gratificatie ~i nu in suferinta pentru ceilalti.
Astfel, de pilda, dacii intr-o familie sunt doi frati, unul rau ~i
unul bun, terapeutul trebuie sa aranjeze astfel lucrurile indit de
fiecare data cfmd fratde rau se poarta udit, cel bun sa primeascii un
cadou sau un privilegiu special. Mai precis, in loc sa fie pedepsit
fratcle cel rau, este recompensat eel bun. In urma unei astfel de
intervcntii, nu numai ca problema prezenta este rezolvata, dar se
l110dificii ~i relatia dintre frati.
Rituoluri ~i sarcini teropeutice dificile
Ritualurile sunt utile pentru realizarea unei tranzitii de la 0 etapa
la alta a vietii de familie sau pentru a indica 0 tranzitie la nivdul
unei rc1atii.
Scenariul ritualului trebuie sa fie proportional cu severitatea
problemei pentru care cuplul se prezinta la psihoterapie.
Pentru problemele minorc, se poate indica, de pilda, sarbatorirea
unci zile de na~tere sau 0 excursie pentru vizitarea rudelor.
Pentru un moment serios de criza marital a este necesar un ritual
de tipul reluarii ceremonialului de ciisatorie.
Ritualurile sunt in mod special utile atunci cand membrii unui
cuplu sau familii trebuie sa treacii peste lucrurile rele pc care ~i
Ie-au facut unii altora.
AstfeJ, de pilda, unui cuplu in cadrul caruia sotul ~i-a maltratat
sotia, iar aceasta a incercat sa-l ucida, i s-a recomandat sa-~i taie
parul sa-l puna intr-o cutie facuta. dintr-un material de valoare, sa
faca 0 excursie la munte, unde cei doi au fost in timpul logodnei
~i sa ingroape cutia, ingropand in acela~i timp toate Jucrurile rele
din trecut pe care sotii ~i Ie-au facut unul celuilalt. Stiind unde a
fost ingropata cutia continand parul lor, cei doi se puteau intoarce
oricfmd acoJo pentru a-~i aminti trecutul ~i pentru a nu-l mai repeta.
Aceste ritualuri reprezinta metafore care au rolul de a-i reuni pe
membrii cuplului intr-un mod pozitiv.
Sarcina terapeutica dificila a fost pus a la punct de Mil ton
E l' i c k son ~i are menirea de a face mai dificila pentru pacient
mentinerea simptomului dedit renuntarea la acesta. Astfcl, ne
reamintim cazul descris de Hal e y in 1984 (cazul apartine lui
Mil ton E r i c k son), in care unui pacient cu insomnii rebele i
s-a trasat sarcina ca dacii nu adoarme imediat, sa frece parchetul in
toata casa. ,
Sarcina trebuie sa fie mai dificila decat simptomul, dar in acela~i
timp benefica pentru pacient.
Sarcinile dificile cu caracter interactional sunt deosebit de
interesante.
De pi Ida, i se poate cere unui sot sa faca un dar soacrei sale ori
de dite ori se manifesta comportamentul problema .
Deci, sarcina dificila reprezinta ceva ce este dezagreabil pentru
pacient, dar care poate ameliora relatia sa cu ceilalti.
ETAPA a II-a. NEVOIA DE DRAGOSTE
La nivelul al doilea, pc care autoarea il considera mai inah,
C 10 e Mad a n e s (1990), afirma cii oamenii sunt motivati mai
ales de nevoia de a fi iubiti. Problemele patologice specifice acestui
nivel sunt depresia,anxietatea, fobiile, dezordinile conduitei
alimentare ~i singuratatea. Membrii familiei se lupta unul cu celalalt
pentru a obtine afectiune ~i nu de putine ori pun in actiune
comportamente autodesctructive.
Astfel, de pilda, un copil se poate comporta astfel incat sa fie
pedepsit pentru a atrage atentia parintilor asupra sa. In acela~i fel,
sotia poate dezvolta un simptom invalidant, de pilda, agorafobie,
solicitand, in felul acesta, in mod incon~tient desigur, atentia ~i
grija sotului.
Nevoia de a fi iubit poate dezvolta 0 serie de calitati deosebite
ale fiintei umane, dar poate accentua ~i defectele acesteia, conducand
la egoism ~i spirit distructiv.
Deoarece nevoia de dragoste este adesea frustrata, interrelatiile
dintre parteneri se caracterizeaza prin solicitari excesive ~i prin
tendinta de a eritica partenerul. In astfel de situatii, terapeutuJ trebuie
sa contribuie la ceca ce auto area nume~te redistribuirea dragostei
176 Psiholerapii scurle Psiholerapii scurle
177
In cadrul familiei, In cadrul ci'ireia comunicarea se centreaza In
jurul durerii morale, a frustrarii ~i vidului. Adesea, cand unul dintre
membrii familiei este suparat, celalalt se Imbolnave~te.
Temele dominante ale conf1ictelor $i preocuparilor familiei sunt
simptol11,ele,problel11ele sexuale sau cele materia Ie, iar eonfruntarea
dirccta este Inlocuita de ~antaj ~i Incercari de manipulare.
In astfel de situatii, terapeutul trebuie sa deplaseze comunicarea
la un nivel mai abstract, introducand metafore care sa implice
Increderea reciproca, pre cum $i 0 componenta ludica, cu caracter
simbolic.
Problemele interpersonale sunt experimentate prin intermediul
jocului dramatic $i, astfel, ele nu se mai pot transforma In simptome
somatice. Tehnicile utilizate implica, de regula, prescrierea ritualizata
a comportamentului problcma.
Astfel, de pilda, 0 adolescenta bulimica a primit sarcina
terapeutica de a amesteca mancarea Intr-un vas $i de a 0 arunca
apoi la toaleta In prezenta Intregii familii, In loc sa vomite pe
ascuns, iar un sot depresiv a fost sflituit sa se prefaca deprimat, iar
sotia, care nu ~tia daca se preface sau nu, trebuia sa-l Incurajeze
(Cloe Madanes, 1991, p. 23).
Terapeutul Inlocuie~te metaforele legate de dorinta ~i vid interior,
cu cele care exprima siguranta $i bunastarea psihica. Mesajul "este
un joc" va Inlocui mesajul "este suferinti'i".
Strategiile propuse de C 10 e Mad an e s (1990) sunt ur-
l11atoarele:
Realizarea unor modificari in inteructiunea parinte-copil
Terapeutul observa faptul ca un comportament patologic al
copilului poatc avea functia de a atrage atentia tatalui care este
distantcu el. In acest caz, strategia terapeutica este de a-i implica
pe tata ~i fiu Intro activitate pozitiva (de pilda, li se poate trasa
sarcina terapeutica sa se joace Impreuna, astfel Incat fiul nu mai
are voie sa puna In actiune un comportament patologic pentru a-~i
mentine relatia cu tatal sau).
o tanara bulimica era permanent criticata de tatal ei, medic,
pentru comportamentul alimentar. Aceasta I~i "pedepsea" tatal
mancand mult $i ce nu trebuie ~i apoi vomitand ~i luand laxative.
TeFapeutul C 10 e Mad a n e s (1990) Ie-a trasat sarcina celor
doi sa discute In fiecare zi despre politica, tatal fiind liberal, iar
fiica avand convingeri conservatoare. Cum era ~i firesc, discutiilc
degenerau In cearta, subiectul fiind politica ~i nu deprindcri Ic
alimentare ale fiicei. Relatia dintre tata ~i fiica a devenit mai
interesanta ~i bulimia a fost depa~ita.
o strategie asemanatoare consta In modificarea amintirilor
timpurii ale unor adulti, referitoare la relatia lor cu parintii. Aceasta
strategie este utila mai ales pentru persoanele care sufera de
autostima scazuta, deoarece au fost maltratati In copilarie de parinti
hiperautoritari.
Terapeutul Ii spune c1ientului sau ca trebuie sa fi existat 0
persoana binevoitoare ~i calda pe care probabil a uitat-o ~i care a
exercitat 0 influenta pozitiva asupra sa In copilarie, astfel
explicandu-se trasaturile sale pozitive de astazi. Se sugereaza ideea
ca acea persoana ar fi putut fi bunica, 0 matu~a sau poate un profesor.
Ineet, Incet, persoana I~i va reconstrui amintirea uitata, ne-
amintindu-~i persoana care s-a purtat frumos cu el. In cazul In care
paeientul I~i aminte$te una sau doua scene in care a fost tratat binc,
terapeutul ii va spune ea probabil exista ~i alte astfel de amintiri.
Daca pacientului ii vin in minte scene negative, i se eere sa Ie
contracareze eu cele pozitive. Tehnica da rezultate mult l11aibune
In relaxare sau hipnoza .
Premiere a simptomelor
Este specificii terapiei prin interventie paradoxala ~i cons(a in
aceea ca daca 0 persoana vine la terapie pentru a se elibera de un
simptom, terapeutul ii cere sa manifeste cat mai mult simptol11ul
respectiv.
Astfel, daca, de pilda, clientu1 are dureri de cap, terapl.:utul ii
cere sa aibi'i ~i mai multe dureri de cap ~i mai intense, dar la
anumite ore sau in locuri dinainte stabilite.
171'\ Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte 179
Astfel, unui eopil piroman i se poate eere sa faca focul sub
supravegherea tatalui, de diteva ori pc zi, astfel incat aceasta sa se
trans forme intr-o obligatie, la fcl ea temcle ~colare.
Pentru cuplurile care se cearta mereu este recomandabila strategia
prin care li se cere, la anumite ore ~i in anumite zile, sa procedeze
astfel: unul dintre soti ii va spune celuilaIt timp de zece minute
toate nemultUlnirile sale, in timp ce celalalt trebuie sa taca ~i doar
sa spuna la sfar~it "imi pare rau draga". In urmatoarele 10 minute,
procedura se inverseaza. In felul acesta, seeventa negativa de
eomunicarc este blocata.
Premiereo unei oeJiuni cu coroeter simbolic
Atunci cand paeientii sunt implicati in actiuni auto destructive,
este indicat sa Ii se prescrie actiuni repetitive care sa simbolizeze
actul autodestructiv, fiira a avea insa consecintele acestuia.
De regula, actele autodestructivc au drept scop incercarea de a
pedepsi pe cineva care nu da dovada de suficienta dragoste~i atentie
fata de subiectul in cauza.
Strategia este utila in cazul bulimiei, tricotilomaniei sau altor
comportamente autoagresive.
Astfel, de pilda, in cazul paeientei bulimice descrise de C 10 e
Mad an e s (1991), membrii familiei trebuiau sa cumpcre mancarea
favorita a aeesteia, iar paeienta trebuia sa amesteee, in prezenta
t~1l11iliei,toate alimente\e intr-un vas ~i sa Ie arunce la toaleta.
o alta modalitate de a utiliza simbolurile consta in preserierea
unei povestiri metaforicc.
Terapeutul va selccta cele mai importante clemente ale situatiei
problcmatice, Ie transforma intr-o metafora pe care 0 prezinta
elientilor sau le-o traseaza ea sarcina pentru aeasa.
Astfel, de pilda, C 10 c Mad an e s (1990) a solicitat unui
cuplu eare se certa tot timpul sa scrie 0 lucrare in eare sa furnizeze
sfaturi unei intreprinderi imaginare eare dore~te sa-~i rezolve uncle
probleme cum ar fi conflietele la nivelul conducerii sau amenintarea
ca angajatii Val' parasi intreprinderea. Fiecare sot va primi propria
sa sarcina imaginara, eare nu reprezinta alteeva de cat 0 metafora
pentru dificultatile din cadrul cuplului.
Mil ton E r i c k son obi1;)nuia sa istoriseasea pacientilor sai
povestiri care contineau in sine solutii posibile ale problemei.
Mimarea simptomului
Adesea, simptomul are drept scop obtinerea unui beneficiu
secundar care este dragostea 1;)iatentia celorlalti.
Astfel, un copil poate acuza dureri de stomac pentru a obtine
dragostea ~i atentia mamei, iar un sot depresiv, sprijinul afectiv al
sotiei sale .
'In asemenea situatii, terapeutul poate solicita copilului sa pretinda
ca are durerea respectiva, iar parintilor sa-l incurajeze ca ~i cum
durerea ar fi adevarata. Atunci cand beneficiul secundar este obtinut
fiira prezenta simptomului, acesta, nemaifiind necesar, va avea
tendinta sa dispara.
ETAPA a III-a. A IUBI ~I A PROTEJA
C 10 e Mad an e s (1990) arata ca la nivel ~i mai elevat,
oamenii sunt motivati de dorinta de a-i iubi ~i proteja pc ceilalti.
Aceasta nevoie poate ~coate la iveala calitati deosebite, cum ar fi
compasiunea, generozitatea, bliindetea, dar ~i defecte ca: pose-
sivitatea, dominanta, violenta ~i tendinta de a se amesteca nejustificat
in vietile celor dragi.
Astfel de situatii apar in cazul parintilor care i~i pedepsesc copiii
pentru binele lor, a sotului care i~i domina sotia pentru a 0 proteja
sau a profesorului care i~i critica mereu elevii pentru a-i face sa
invete mai bine.
I~ cazul in care 0 persoana se dovede1;)teincapabila sa aiM grijil
de obiectul dragostei sale, ea va avea tel1dinta de a recurgc la
mijloace indirecte de a-~i demonstra grija respectiva.
De pi Ida, un copil poate sa-~i mal1ifeste grija ~i afectiunca pcntrll
parintele sau, distragiindu-i atentia de la necazurilc de la sCl'vicill
J
180 Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
J 81
prin faptul ca prezinta 0 anexietate nejustificata sau tulburari de
comportament.
Grija parintelui pentru copilul cu probleme ii va distrag~ acestuia
atentia fata de propriile probleme, dar costul acestui tip de
interactiune consta in sacrificarea intereselor ~i placerilor copilului
~i astfel, de~i dragostea este mobilul care declan~eaza 0 astfel de
secventa comportamentala, starile afective care VOl' domina pacientii
prezentfmd probleme ca: amenintari sau tentative de suicid, tendinte
spre abuz ~i neglijare, obsesii, crize de nervi, tulburari de giindire
sau sentimente de culpabilitate.
Terapeutul are sarcina de a modifica maniera in care membrii
familiei i~i acorda dragoste ~i protectie unul celuilalt, pre cum ~i
cine are grija de cine.
Comunicarea intre membrii unei familii cu astfel de probleme
se centreaza in jurul ideilor de moarte, lipsa de speranta, epuizare,
lipsa de control ~i culpabilitate.
Specificul acestor interactiuni consta in aceea ca atunci ciind
un membru al familiei este nefericit, un altul dore~te sa moara.
Metaforelc utilizate se refcra la faptul ca cineva este inchis, prins
in capcana, ca ~i-a pierdut libcrtatca. Membrii familiei au senzatia
ca au picrdut controlul asupra giindurilor ~i vietilor lor, deoarece
aqiunile pe care Ie intrcprind au drept consecinta punerea in
pcricol a vietii celorlalti.
Parca se isca un fel de competitie intre membrii familiei in
legatura cu cine este mai autodestructiv ~i mai vinovat.
Terapeutul trebuie sa induca 0 metafora care sa sugereze dragoste,
umor, fcricirca de a fi impreuna, inversand in acela~i timp ierarhia
referitoare la cine are nevoie de ajutor ~i cine trebuie sa acorde
ajutorul.
Acesta va construi secvente de interatiune in care copiii sa acorde
ajutor parintilor, in felul acesta, membrii suicidari sau dczechilibrati
ai familiei i~i VOl' reca~tiga autocontrolul ~i VOl' deveni sprijinul
celorlalti.
La acest nivel, cele mai eficiente strategii sunt:
Reunirea membrilor familiei
Atunci ciind problema familiei este legata de teama de separare
de persoana iubita, sarcina terapeutului este sa reuneasca ~i sa
reconcilieze familia ~i sa vindece [anile produse de interactiunile
patologice, astfel inciit separarea sa nu mai fie necesara.
Astfel, C 10 e M ad a n e s (1990) citeaza cazul unei paciente
cu atacuri de panica pe care Ie credea legate de relatia ei cu actualul
prieten. Ea era mama a trei baieti mari, care; plecasera de acasa ~i
nu au dat nici un semn de viata timp de ciitiva ani. Terapeutul,
impreuna cu fostul sot au ajutat-o sa dea de urma baietilor, care au
fost invitati la 0 reuniune de familie. Dupa ce a avut loc reconcilierea
familiei, simptomul pacientei a disparut.
Adesea, unul dintre membrii unui cuplu se manifesta iubitor, in'
timp ce ceHilalt este rejectant ~i refuza sa vina la terapie. Intr-o
astfel de situatie, cea mai bun a strategie este invatarea pacientului
cum sa-~i recii~tige partenerul, cum sa-l intcleaga, sa-i respecte
libertatea ~i sa-i ofere acea dragoste de care are nevoie.
Schimbarea rolurilor ("cine ajutii pe cine")
Unerori, beneficiul secundaI' al simptomului cste de nutunl
altruista, acesta aviind drept scop sa ajute pe cineva.
o fiica aunei marne depresive poate face 0 tentativil de lIuield.
care are menirea de a 0 face pe mama sa rcnun~c III ~h:pn.1l'lhl \1t
pentru a-~i ajuta fiica.
Strategia terapeutica se refera la a-i cere 111U1l1td 114 pr.tld
cleprimata, iar fiicei sa se prefaca ca 0 ajutl\, incm'Ajllld~OjJ\WAftd
cu eajocuri sau exprimiindu-~i dcschis drnyulitQlI,LpQtlll
este ca mama ii cere in mod mascut ujutol' tliCQld",
mod mas cat, inceardi 5-0 ajutc prin intcmnodi\ll tII'I
Sarcina terapeutica face en solicih\nll\ 111.1n.' Ilh
~i ii pune la dispozitie fiicci 0 l1uml~rAnon.dl.'NGUNAdl.-t1 tV"!il
mama.
Inversarea ierarhiei
ACfiunile pozitive
o aWi strategie consUi in schimbarea persoanei care va prezerita
simptomul. Astfel, de pi Ida, intr-o familie in care exista un copil
,,1'au" ~i altul bun, i se poate cere ~i copilului bun sa faca unele
prostii pentru ca nu este drept ca fratele cel rau sa-~i atraga oprobiul
Intregii familii ~i sa ajunga pana la urma sa-~i ruineze existenta.
183
La al patrulea nivel, problemele principale care apar in cadrul
familiei tin de resentimente ~i de iertare, conflictele fiind legate de
incest, abuzuri sexuale sau acte de sadism .
Atunci cand oamenii ~i-au produs traume unii altora sau au la
baza resentimente, reactii de tip "doliu", minciuna, secretiza1'e,
auto-depreciere, izolare $i disociere, principal a traire afectiva fiind
sentimentul de ru~ine legat de faptul ca nu poate ierta ceea ce i s-a
intamplat.
In astfel de situatii, terapeutul trebuie sa renegocieze cui ii revine
ru~inea, pentru ca de multe ori victimele sunt cele blamate.
Comunicarea intre membrii familiei se invarte~te in jurul
secretului, pentm ca ace$tia se tern ca scmiterea la iveaHi a ceca ce
s-a petrecut Ie va aduce ~i mai multa ru~ine. Secretizarea II1Sa
mentine aliante nepotrivite ~i fac incestul ~i abuzurile sa fie in
continuare posibile. Metaforele comunicarii se refera la ignora1'ea
ETAPA a IV-a. RESENTIMENTELE ~I IERTAREA
Astfel, de pilda, unui veteran al razboiului din Vietnam, obscdat
de atrocitatile vazute sau comise, i se poate sugera sa doneze bani
sau sa lucreze pentru 0 organizatie care se ocupa de fiii orfani ai
militarilor cazuti in lupta (C Ie 0 Mad a n e s, 1990, p. p. 31).
o alta strategie consta in "crearea" unor amintiri pozitive.
Exista cupluri care se cearta pentru fel de fel de fleacuri: cine
duce gunoiul, cine spala vasele, cine ~i ce i-a repro~at partenerului
etc. Ace~tia se concentreaza asupra aspectelor negative ale existentei,
ignorand faptul ca ei tin unul la celalalt.
Terapeutul va interveni in mai multe etape.
La inceput, Ii se va cere sotilor sa-~i aminteasca momentcle cele
mai frumoase petrecute impreuna, apoi terapeutul va accentua faptul
ca 10 ani de acum incolo nu va fi important cum spala vasele, ci
doar momentele frumoase vor fi retinute.
Terapeutul va 1'ecomanda apoi sotilor sa realizeze impreuna cate
un lucm frumos care sa poata reprezenta 0 aminti1'e pozitiva pentru
mai tarziu.
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
Unii clienti se prezinta la psihoterapie nutrind sentimente
depresive de inutilitate, culpabilitate $i autodevalorizare, fiind
obsedati de ganduri legate de propriullor e~ec sau de lipsa de sens
a existentei.
In loc' sa-i contrazica, terapeutul trebuie sa Ie spuna ca este
posibl1 ca ei sa fie lipsiti de valoare $i tocmai pentru ca nu sunt
importanti ar trebui sa se daruiasca int1'-o masura mai mare altor
persoane pentru care viata arc importanta. Li se recomanda sa aleaga
anuinite persoane, daca este posibil legate de sentimentele lor de
culpabilitate, ~i sa faca pentru acestea actiuni anonime cu caracter
ca1'itabil.
IX2
Accasta strategie se potrive~te in cazurile in care parintii apar
ca incompetenti, ncajutorati, suferind de boli somatice, consumatori
de alcool sau droguri, abuzivi sau neglijenti fata de copii.
Copiii Ii iubesc pe parintii, iar ace~tia nu Ie acorda dragoste ~i
p1'o!ectie.
In astfel de situatii, terapeutul va trasa sarcina copilului (sau
copiilor) sa aiba grija de un aspect al vietii parintilor, aspect care
i-a1' putea face pc aee~tia mai fericiti. Copiii ii pot indemna pe
parintii sa iasa mai des in ora~, Ie pot prepara dejunul sau ii pot
Indemna sa plece in week-end, terapeutul cerandu-Ie sa vina cu cat
mai 1l1ultesugestii de actiuni care le-ar face placere parintilor. Aceste
sarcini trebuie sa aiM un caracter ludic ~i sa fie in acord eu varsta
copiilor, astfel incat sa nu reprezinte un efort pentru ei.
1-
IR4
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte 185
$i Iipsa con$tientizarii, empatiei $i responsabilitatii, cei implicati
comportfl11du-se dupa regula "calau-victima".
Terapeutul va trebui sa introduca metafore referitoare la
spiritualitate $i unitate, prezentand simboluri care se refera la
compasiune $i la stari afective superioare. Membrii familiei sunt
dirijati treapta cu treapta de Ia abuzuri spre comportament reparator
$i spre acordarea protectiei reciproce. Se pune accentul pe realitate
$i responsabilitate, iar ipocrizia $i minciuna sunt inlocuite cu
comunicari deschise $i sincere .
Strategii utilizate in acest stadiu sunt:
(rearea unui sistem de referintu pozitiv
Aceasta implica ameliorarea calitatii vietii $i ct:earea unei
atmosfere incarcate afectiv pozitiv. Terapeutul va face eforturi pentru
a ameliora comunicarea, asertivitatea, precum $i capacitatea
membrilor familiei de a darui $i de a primi dragoste. Acesta va
aminti clientilor sai, ori de cate ori este posibil, ca ei au venit ]a
psihoterapie animati de dragoste $i compasiune $i ca ei sunt in
cautarea unei vieti bune $i a unui mod mai bun de relationare unii
cu ceilalti. Aceste comentarii VOl' tinde sa opreasca interventiile
pline de ostilitate ale membrilor familiei unii fata de cei]alti.
Aceasta strategie presupune $i utilizarea umorului $i a reducerii
la absurd, pentru ca atunci cand oamenii nutresc emotii negative
irationa]e unii fata de ceilalti, introducerea unor comunicari cu
caracter ludic poate declan$a noi modele comportamentale.
Gasirea unui protector
In cazurile de abuz sau neglijare, chiar existenta familiei ea un
tot unital' este amenintata. Pentru a rezolva astfe1 de situatii,
terapeutul trebuie sa gaseasca 0 persoana puternica $i responsabila,
care sa fie un membru mai indepartat al familiei sau un vecin (nu
terapeutul), ciireia sa i se transfere responsabilitatea in legatura cu
familia aflata in impas. Acest transfer trebuie sa aibil loc in mod
grad at $i in etape, astfel incat, sub indrumarea protectorului, membrii
familiei sa poata sa-$i acorde iertarea reciproca. Astfel, daca tatal
s-a comportat abuziv fata de fiu, protector poate deveni 0 bunica
sau un unchi care va urmari ca faptele respective sa nu se mai
repete. La inceput, familia va fi supravegheata atat de protector, cat
$i de serviciile sociale, urmand ca in final sa se ocupe de caz doar
protectorul.
Acordarea unor reparatii morale (iertare ~i cuinta)
Reprezinta 0 strategie utilizata in situatiile in care a existat un
caz de abuz sexual in familie, produs de un frate mai mare asupra
unuia mai mic, in cazuri de incest intre tata $i fiica, de abuzuri
fizice $i chiar in cazul unoI' abuzuri petrecute cu mai mult timp in
urma. Strategia are efecte terapeutice atat asupra agresorului, cat $i
asupra victimei $i poate suferi astfel de modificari incat sa se
adreseze doar unuia dintre cei doi.
Terapia are loc in trepte. La inceput, terapeutul discuta cu toaUi
familia pentru a obtine informatii in legiitura cu cine $i ce i-a Tacut
altuimembru al familiei. Aceasta $edinta are un efect bcncfic
deoarece este pentru prima data cand membrii familiei discutii
deschis despre celt petrecute. Apoi, terapeutul il intreabil pe agr()sol'
de ce fapta sa este rea, iar acesta din urma ii raspunde ca a fost 1II1
act violent, impotriva religiei, impotriva legii etc.
Terapeutul va sublinia ca actul respectiv a fost negativ nu nU111111
pentru motivele mentionate ci $i pentru un alt moliv. ~i IHltlln., ua
a produs durere in sufletul celui agresat, expliciind thptlll ell
fel, sexualitatea $i spiritualitatea sunt oarecul11 ICj,tlltc fl,
un atac in plan sexual poate fi mai diu dccflll1lt IOn de
asemenea, un atac in plan sexual produc() 0 dUI't'I'Q 1ft
in sufletul victimei, ci $i in sufletul agl'csmulul p
sa faci a$a ceva unci fiinte, mai nlcN untl' Bin
face parte din familia ta. I~ ac()st l1lull1cmt
ai familiei, care afirma Crt ~i victhllllA"
asculta cu intelegere $i sublinilucA t'ap.\d
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte 187
durcre suflctcasca mamei victimei, tatalui ~i celorla1ti frati care ar
fi dorit sa apere victima.
Apoi terapeutul ii cere agresorului sa se a~eze in genunchi ~i sa
ceara iertarc victimei, care poate sa-l ierte dacii dore~te, dar nu este
obligatoriu sa 0 faca. Dupa ce familia cade de acord asupra faptului
ca rcgretele ~i cainta agresorului sunt sincere, ~i ceilalti membri ai
familiei cad in genunchi in fat a victimei, exprimandu-~i regretul de
a nu 0 fi protcjat. In cazul in care victima nu este prezenta, agresorul
i'~i poate exprima regretele ~i fata de restul familiei. In continuare,
terapeutul discuta cu membrii familiei consecintele repetarii unei
astfcl de fapte antisociale, consecintele care ar trebui sa duca la
cxpulzarca vinovatului din cadrul familiei. Terapeutul va gasi apoi
unul sau mai multi protectori pcntru victima. Agresorului i se cere
sa i'ntreprinda ~i 0 actiune concreta cu caracter reparatoriu, ca de
pilda sa doneze ni~te bani pcntru educatia victimei.
Se discuta apoi un program de activitati normale pentru victima
~i agresor, ambii fiind i'ucurajati sa i'utrctina dit mai multe re]atii
socia]c cu persoane de varsta lor.
Inainte de i'ncheierea terapiei, terapeutu] va trebui ti;l, recHideasca
dragostea mamci pentru agresor, s:1-1ajute pe acesta sa-~i acorde
lui i'nsu~i iertarea. Trcbuie sub]iniat, de asemenea, faptul ca victima
uu este responsabila pentru actele agresorului .
Compusiune ~i unitute
Strategia este utila pentru subiectii traumatizati, care au fost
victime ale unor nedreptati, care sunt obsedati de aceasta situatie
~i care i~i amintesc mereu ~i incearca sa inteleaga ce Ii s-a
i'nHimplat.
Dupa ce terapeutul a ascultat eu caldura ~i lntelegere cele
petrccute, acesta va trebuie sa conduca lucrurile catre 0 incheiere,
astfel ineat paeientul sa-~i directioneze atcntia catre ]ucruri mai
constructive, subliniind faptul ca pacientul are mai multe lucruri in
comun cu terapeutul sau cu prietenii dedit cu copilul din el care a
fost brutalizat candva. De asemenea, pacientul trebuie sa fie
con~tient de faptul ca zeci de mii de copii au suferit ~i sufera
diverse brutalitati ~i ca ceca ce este important cste ca victima sa-~i
aducii contributia Ia 111cetareaunor astfe] de dureri ~i nedreptati. Se
urmare~te, cu alte cuvinte, separarea de trecut ~i dezvo]tarca unui
sentiment de ul1itate ~i comuniune cu restul omenirii.
Psihoterapii scurte
189
(ONDITIILE PSIHOTERAPIEI EFICIENTE
?oate di problema cea mai importanta care se ridica In cazul
psihoterapiei eonsta In aceea ca multi terapeuti Ineearea sa 0
Incadrczc Intr-un sistem tcoretic coerent, terapia fiind apreciata In
Cunqie de limbajul conceptual utilizat sau de ~coala terapeutica In
cadrul careia a aparut (psihoterapie cognitiv-comportamentala,
psihotcrapic erieksoniana, terapie seurta, terapie de familie etc.). In
felul aeesta, tcrapeutul ~i elientul devin selavii unui model In loe
sa utilizezc respectivul model pentru a servi intercselor clientului.
Lan k ton (1990) introduce notiunea de "terapie efieienta",
apreeiind valoarea aeesteia In functie de trei criterii:
relatia client-terapeut;
practica terapcutica;
experienta persanala a autorului In ealitate de client ~i terapcut.
Faetorii speeifiei relatiei elient-terapeut, care eontribuie la
sucecsul psihoterapiei sunt urmatorii (L a n k tan, 1990):
infelegerea ~iintolnirea dientului pe terenul sau
Autarul insista asupra faptului ca abardarea terapeutica trebuie
sa fie unica pentru fieeare client In parte, a~a cum sublinia In
lucrarile sale Mil tan E r i c k san. Pentru a ilustra madul In
care terapeutul 11InHilnqte pc client pc terenul sau, S t e ph e n
Lan k ton (1990, p. 63) reda urmatorul dialog terapeutie, realizat
In cadrul primului contact eu un paeient taxieoman.
Clientul intra In eabinetul de psihaterapie ~i din modulln care
se prezinta acesta, rezulta faptul ca el are 0 atitudine negativa fata
de psihaterapie.
Terapeutul: Buna ziua! Cu ce va pot fi de folos?
Clientul: 0, cu nimic. Nu ar fi trebuit sa vin aici.
T' Dar de ce? Aici este un loc pUicut, unde lumea se simte bine.
C: Poate, dar am impresia ca peretii se strang ~i camera devine
tot mai mica.
T' Nu m-am gandit la asta. Ma simt relaxat. Nu ti se pare ca este
relaxant aici?
C: Nu pot suporta sa stau aici, trebuie neaparat sa ies afara.
T' Hai sa vedem ce este! (terapeutul se apropie de client) Da,
da, acum Inteleg ce se intampla. Intr-adevar, peretii pardi se mi~ca.
Se mi~ca de parca ar fi ni~te valuri, valurile marii. Iti place marea,
nu-i a~a?
C: Da, Imi place.
T' Mi se pare ca umbrele de 12epereti ii fac sa para ca valurile
marii, care se lqvesc de tarm. lmi place sa stau la soare ~i sa
privesc valurile. Tie nu-ti 'place?
C: Da, Imi place chiar foarte mult.
T' ~i caldura Incaperii se aseamana cu soarele care te face sa te
relaxezi tot mai mult,sa prive~ti valurile ~i sa visezi vise frumoase ...
~ti ce vreau sa spun, nu-i a~a?
C: Da, ~tiu. Imi aduc aminte ... (expiratie prelungita urmata de
pauza) ~i Imi pare bine ca am venit aici.
T' ~i mie imi pare bine. lmi face placere sa stau de yorba ell
tine. Cum te nume~ti?
Conversatia care a urmat a avut ca tema utilizarea drogurilol' dl'
catre client. Acest tip de dialog este specific psihotcrnpici
ericksoniene ~i consta in aceea ca terapeutul "pune Ull piciol' pI>'
terenul clientului in timp ce piciorul celalalt ramanI.' pc tcrcnuJ "Au
propriu".
Dupa ce a fost captata bunavointa clicntului, !lcest" Cldo
~i motivat sa gaseasca 0 alternativa la problema Sll. nlltll'nAtl
sa-i permita sa-~i actualizeze resursele latentu dc u ruee
vietii cotidiene. Exemplul prezentat mai SWi ilu"trt
care autorul (S t e ph e n Lan k t () n. 19\1O) I'lbOl'ct_
cu tulburari de perceptie In il1tcl'I'cln~ic ell mocUUllM'
atitudinea terapeutului implicand cmpat.!znro, Ifl.I\tUl,
motivare ~i ghidare.
100
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
191
incredere in sine ~i in ceilalfi
Pcntru a fi eficient, terapeutul trebuie sa accepte realitatea pc
care 0 prczinta clientul chiar daca aceasta nn corespunde
convingerilor sale, el mimand faptul cii este convins de "realitatile"
clientului; ca de pilda, de faptul ca peretii se mi~ca.
Aceasta empatizare are insa ~i aspecte negative, in sensul ca
tcrapeutul uu va putea empatiza cn violenta, ura ~i actele anti so-
ciale ale unora dintre clienti.
In astfel de cazuri, daei nu se poate evita psihoterapia, este
necesar ca terapeutul sa se protejeze ~i sa-~i priveasca paeientul
printr-un "telescop" ~i nu prin "microscop".
o data stabilita relatia terapeutica, terapeutul va ghida clicntul
spre 0 noua lume construita, tinfmdu-se seama de experientele
anterioare ale clientilor ~i care implica formarea mior noi atitudini,
stari ernotionale, comportamente ~i a unor noi moduri de
autopercepere ~i autoevaluare a propriei persoane.
Sii-i simpatiziim pe dienfii no~tri
In cazul in care terapeutul nu-~i simpatizeaza clientul, el nu
poate intra in relatie empatica cu acesta ~i nu poate simti ce
simte eI.
S t e p hen Lan k ton (1990) estc de parere ea daca nu ne
place ~i nu avem incredere in client, este mai binc sa-l recomandam
altui terapeut, iar daca acest lucru se intampla prea frecvcnt,
terapeutul insu~i arc nevoie de psihoterapie.
Construirea realitiifii terapeutice
Atunci cfmd clientii se percep ~i se concep pc ei in~i~i intr-un
mod care ii limiteaza, terapeutul va trebui sa schimbe cu fermitate
aceasta atitudine ~i sa-i conduca la solutii terapeutice care nu implica
limitari ~i pc care ei Ie descopera singuri.
Astfel, de pilda, daca terapeutul decide ca 0 persoana trebuie sa
ia medicamente antidepresive, aceasta constatare se transforma intr-o
eticheta cu earacter limitativ ~i devine 0 realitate. In acela~i mod,
daca acesta decide ca pacientul a facut cea mai buna alegere pentru
a face fata existentei, ~i aceasta decizie va tinde sa se trans forme
in realitate.
Astfel, terapeutul va crea impreuna cu clientul lumea alegerilor
~i a limitarilor clientului.
(oredarea obiectivelor imaginare ~i a metodelor inefidente de atingere
a acestora
Adesea, simptomele clientilor rezulta din anumite obiective
imaginare puse in practica pI'in intermediul unoI' l1i.etode ineficiente.
Astfel, de pilda, un biirbat poate ineerca sa-~i salveze imaginea $i
respectul de sine comporti'mdu-se ca 0 persoana geloasa, in speranta
ca sotia va pHinge, se va scuza ~i-i va marturisi dragostea. Sotia, la
randul ei, poate spera ca sotul va con~tientiza latura tandra ~i slaba
a personalitatii sale ~i ii va solicita sprijinul, astfel incat ea se va
simti utila. Rezultatele VOl' fi dezastruoase pentru ca ambii utilizeaza
metode gre~ite de atingere a unoI' obiective cu caracter imaginal'.
Barbatul nu trebuie sa-~i construiasca respectul de sine pc baza
aprecierilor exterioare pe care Ie realizeaza sotia, iar aceasta ar
trebui sa se simta utila datorWi propriilor sale calitati ~i actiuni $i
nu pentru cii sotul are nevoie de ea. Fiecare din eei doi partcncri
dore~te ceva de la celalalt pentru a completa ceea ce lipSe$tll dill
modul in care i~i percep propria persoana. Ceca ce ar trcbui sii Ihdl
ei ar fi sa modifice aceasta realitate interioara, astfcl Inl:lll plll'lUII
care lipse~te sa nu mai trebuiasca sa vina din extcrior. I)~PliWlll' Iolft
ar fi bine ~i ca ei sa-~i acorde mai multa atentic unlll l.~ClllilliltdM'
doresc ca relatia lor interpersonala sa fie mai bllnn,'
Terapeutul trebuie sa-l ajute pe client sa-$i slllhilcfllI\JA0"',
~i sa utilizeze metode adecvate pentru a h: IItiny.
S t e ph e n Lan k ton (1990) dcscric c"1.u.lun,
pubertate care pretindea ca arc Intlllnirl ell un tUIt,
muzicarock prin metode telcpaticc. t~\\ lI.lut ..
care se imbraca biiiete~te $i VOl'bl;ll\ fJU ." :
Majoritatea psihiatri]or III' n onn.td,
i-ar fi prescris tratamcnl I1II.l{Jh.um"ft.k~
192
Psihoterapii scurte
Psihoterapii scurte
193
Terapcutul a fost dc parcre cii fata este perfect nonnala ~i face
exact ce trebuie sa faca un copil la varsta pubertatii ~i anume
"Invati!" sa aiba Intalniri cu pcrsoane de sex opus. Aeeste Incercari
reprezentau acte de curaj din partea ei, mai ales datorita faptului cii
tatal era pcnsionat medical, nu aducea decat foarte putini bani acasa,
nu Intretinea relatii sexuale cu mama fetei de 12 ani, era rece, ostil
~i chiar agresiv cu familia.
In ciuda acestui comportament al tatalui, cele doua fetite (pacienta
avea ~i 0 sora mai mica) se comportau fircsc, numai' ca ele nu
utilizau mijloacele adecvate pentru a ajunge sa aiba Intalniri cu
baietii. Obiectivul pacientei In cauza avea un caracter imaginar
(Intalnirea cu un artist), obiectivul put and fi adecvat daca ar fi fost
yorba de un tanar de varsta ei.
Abordand In acest fcl problema, terapeutul a deplasat-o din cadrul
patologicului In sfera normalitatii.
Acesta a lucrat la I'neeput cu parintii, mai ales cu tatal, redandu-i
accstuia Incrcderca In sine ~i dirijandu-l In a~a fell'ncat sa acordc
mai multa atentic fiicei salc. Efcetul asupra acestcia a fost cvident,
fctita Inecpand foarte curand'sa primeasca tclefoancdc la colegi de
~eoala.
Utilizarea ~edintei de psi hot era pie pentru a motiva dientii in directia
schimbiirii
Actiunilc Intreprinse de terapeut In cursul ~edintelor de
psihoterapie au ~i menirea de a-I face. pe client sa se raporteze
altfcl la realitatea Inconjuratoare.
Adesea, discutiile ~i comunidirile cu caracter metaforic Ie
reamintesc clientilor despre experientele lor trecute. eu toate aeestea,
S t e I' hen Lan k ton (1990) nu insistii pe expcrientelc treeute ~i
pc rclatiilc pc care Ie-au avut ace~tia cu parintii In copiliirie decat
In masura In care aceste experiente pot motiva clientul sa priveasca
altfel realitatea prezenta. Astfel, de pilda, exprimarea ostilitatii fata
dc tata In cursul transei hipnotice, 11 poate facc pc clicnt sa fie mai
aservit eu partenerul de viata.
Utilizate eficient, amintirile legate de experiente anterioare pot
contribui la construirea motivatiei pentru actiunile prezente.
Terapeutul Ie solicita adesea clientilor sai aflati In hipnoza sau
relaxare sa converseze eu eopilul din interiorul fiintei lor sau sa sc
relationeze cu parintele "ea ~i cum" scena ar fi reala, pcntru a
scoate 11 iveala resurse cognitive, afeetive ~i comportamcntalc care
sa fie puse I'n actiune I'n situatiile prezente.
Ajutarea c1ientilor sa-~i miireasca repertoriul de abilitati pentru
rezolvarea problemelor
Atunei cand clientii se amelioreaza, interactiunile familiei au
tendinta de a se cent~a spre altceva deeat spre' simptomul eare a
dispamt ~i este dificil de presupus ce anume va aparea In cadrul
aeestor interactiuni pentru a se restabili echilibrul In cadru!
sistemului familial. Membrii familiei sc vor relation a altfcl unii ell
eeilalti ~i se va pune problema unoI' noi optiuni comportamcntale
din cadrul procesului de rezolvare de probleme.
Strategiile de rezolvare a problemelor din cadrul familiilor, pot
fi, de pilda, solicitarea ajutorului, punerea in actiune a unei atitudini
protectoare, discutiile In contradictoriu.
Atunei cand clientii se modificii, ei vor interaetiona 11 lIt niwl
unii eu altii :;;iatunci simptome cum ar fi anxietatea, team a, (kpl't,sIl1.
insomnia, tulburarile sexuale, singuratatea, dependentn ele dW6&lII'l
sau violenta, vor ocupa un lac mai putin important in clldrul
existentei lor. Probleme patologice eare nu reprezintli 1I11~'ov"do.'.
ineercari inefieiente de atingere a unor seopuri gl'o~jl ~RtulIlIt'"
vor avea tendinta sa dispara, iar terapeutllJ va tl'cbul MII
client sa-~i rezolve pe alte cai prob!emclc clIl'cnlO,
Ajutarea c1ientilor so mentina achlzlflli. obUnt'.
In eadrul modelului sau, S t (1 ph" nr..,
un accent deosebit pe mcnlinol'tlll ltohllUI
se poate realiza prin intcrll10dlul \lnOf -
externa, pentru ca atllnc! cAnd ,., ,
]04
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte
105
anumit comportament care este Intarit ~i de societate, respectivul
comportament va avea tendinta de a se stabiliza.
Intarirea comportamentelor adaptative nou achizitionate. trebuie
realizata In functie de patru niveluri aflate In interactiune reciproca.
Astfel, tcrapeutul trebuie sa aiba In vedere:
1) Trebuinta de evolutie psihica ~i biologica.
2) Exceptiile clicntului ~i auto-monitorizarea, autoadministrarea
de Intariri pozitivc ~i negative; lucrul asupra imaginii de sine.
3) Sanctiunilc sociale (din partea familiei ~i persoanelor de
aceca~i varsta).
4) Cerintc sociale cu caracter mai larg (vecini, norme socio-
culturale ).
In masura In care se realizeaza 0 concordanta Intre trebuintele
~i sanctiunile specifice diferitelor niveluri, se poate obtine ~i mentine
stare a de sanatate fizidi ~i psihica.
o psihoterapie eficienUi va trebui sa ajute clientiisa achizitioneze
sau sa utilizcze abilitati din sfera perceptiva, cognitiva, afectiva :;;i
comportamentala, care sa raspunda trebuintelor de evolutie :;;i
autorealizare, precum ~i de solicitarile ecosistemului.
Terapia trebuie astfel conceputa Incat sa contribuie la producerea
unor schimbiiri specifice :;;ievidente la toate nivelurile mentionate,
mai precis sa genereze noi sentimente, sa Inlocuiasca gandurile
negative, disfunctionale eu altele pozitive~ sa produca modifieari la
nivelul imaginii de sine, sa consolideze noi roluri soeiale ~i sa
reorganizeze structurile familiale.
FACTOR II CRE~TERII EFICIENTEI PSIHOTERAPIEI (LANKTON, 1990)
Identificarea problemelor
Dc eele mai multe ori, elientii i~i exprima plangerile sau
simptomele in termeni vagi,situatie In care terapeutul trebuie sa fie
mai riguros In ghidarea aeestora In directia formularii clare a
problemelor.
Astfel, de pilda, Lan k ton (1990, p. 70) citeaza urmatorul caz
de psihoterapie de euplu. Doi soti s-au prezentat la cabinetafirmand
ca problema lor era ca aveau relatii sexuale pre a rare. Terapeutul
:;;i-aimaginat ca ace:;;tia aveau contacte sexuale la cateva saptamani
:;;ile-a vorbit aproximativ 0 jumatate de ora, avand In minte aceasta
supozitie. La un moment dat, terapeutul a simtit ncvoia unei prccizari
~i a Intrebat ee Inteleg ei prin relatii scxuale putin frecvente, la care
sotul a raspuns In mod spontan: "de trei ori pc zi".
Din aeel moment, terapeutul a inceput sa fie tot mai atent cu
modul In care clientii W inteleg problema-simptom.
Stabilirea ~i infelegerea semnificafiei unui contract terapeutic
Dupa ce a aflat In ce consta simptomul, terapeutul nu trebuie sit
traga imediat eoncluzia ca pacientul dore~te sa se modifice.
Problema cea mai fecvent IntiUnita in cursul psihoterapiei consta
In aceea ca terapeutii nu pot preciza ce anume cred clientii ca
trebuie sa realizeze In cursul psihoterapiei. Din acest motiv,
terapeutii nu ~tiu In ce directie sa-~i Indrepte energia, iar clientii se
comporta relativ indiferent fata de ceea ce se petrece In ~edinta de
psihoterapie, nu se gandesc la terapie cand se afla in afara
cabinetului ~i nu-:;;i Indeplinesc sarcinile pentru casa.
Stabilirea unui contract referitor la obiectivul general al terapiei
precizeaza ce anume crede clientul ca va obtine daca va atinge
obiectivul respectiv.
Terapeutul nu trebuie sa faca presupuneri, ci sa obtina informatii
precise. Astfel, daea 0 clienta afim1a ca dore~te sa scape de mama ei,
acesta trebuie sa-i adreseze 0 Intrebare de tipul urmator: "de ce dore~te
sa faca lucrul acesta?", iar daea pacienta raspunde ca dore~te sa se
elibereze de anxietate, de asemenea, terapeutul nu trebuie sa presupuna
ca este mai bine sa scapi de anxietate, ci sa aprofundeze problema,
Intreband: "ce ai dori sa faci atunci cand te vei simti mai putin anxi-
oasa?" sau: "de ce crezi ca ar fi mai bine sa simti mai putina anxietate?".
Stephen Lankton (1990) este de parere ca terapeutul
trebuiesa continue cu Intrebiirile pana cand clientul Intelege exact
ce anume dore:;;te.
Aceasta abordare este :;;imai utila atunci cand ne confruntam ell
probleme emotionale. Astfel, dad pacienta plange :;;i spune ca
196
Psihoterapii scurte Psihoterapii scurte 197
trebuie sa se desparta de mama ei, terapeutul nu trebuie sa ereada
dl ~tie in ce consta problema, ci sa continue' astfel:
"Tn pari suparata dind spui ca trebuie sa te desparti de mama
ta, Pliingi daca mai simti nevoia s-o faci, dar explica-mi ce intelegi
prin a te desparti ~i de ce vrei sa faci a~a ceva".
Adivarea dienfilor
lntrebarea "de ce vrei sa faci acest lucru?" se refera la cauza pentru
care situatia respectiva reprezinta 0 problema ~i contribuie la activarea
tendintelor de cautare interioara ale clientilor. Aceasta energie psihica
pus a in actiune de subiecti trebuie speculata de terapeut care Ie poate
cere, de pilda, sa realizeze sareini pentm acasa.
S t e p hen Lan k ton (1990) a constatat ca orice actiune, cat
de neinsemnata, pe care 0 realizeaza clientul intre ~edintele de
terapie ~i care reprezinta un mic pas in directia schimbarii, amplifica
rczultatul procesarii terapeutului din cadrul ~edintei urmatoare.
Astfcl, de pilda, unui pacient care se simtea nesigur de sine,
terapeutul i-a dat 0 amuleta reprezentiind 0 papu~a indiana ~i i-a
indicat s-o poarte asupra sa in cursu 1 saptamiinii urmatoare. La
urmatoarea intiilnire terapeuticii, pacientul a afirmat ca a ajuns la
concluzia ca atiita timp cat dispune de mecanismul imaginatiei nu
are de cc sa se simta rau.
Prin intermediul aces tor sarcini terapeutice, care implica
realizarea unor mici modifici'iri in existenta lor, clientii i~imodifica
~i atitudinile fata de existenta ~i fata de propria persoana, eontribuind
la intarirea motivatiei care i-a adus la psihoterapie. Se ajunge astfel
la depa~irea pasivitatii care demobilizeaza, adesea, ~i terapeutul.
Un client motivat devine activ, iar activismul sau 11ajuta pe terapeut
sa realizeze 0 terapie eficienta.
Provocarea dienfilor pentru a obfine informofii suplimentore
S t e p hen Lan k ton (1990) relateaza faptul ca adesea clientii
pun probleme vagi, greu de definil. Astfel un tanar afirma ca ar
vrea sa fie mai putin anxios la facultate, dar in cele din urma a
decis ca nici nu vrea sa urmeze 0 facultate,iar alt client spunea ca
ar dori sa se simta mai putin tensionat la locul de muncii, in final
rezultiind ea el nu dorea sa ramana in acel serviciu.
In astfel de cazuri, terapeutul nu trebuie sa se multumeasca doar
cu solicitarea initiala, ci sa provoace clientul a obtine date
suplimentare.
Astfel, de pilda, terapeutul at trebui sa adreseze intrebari de
tipul: "nu inteleg de ce aceasta reprezinta 0 problema?" sau "flU
te-ai gandit sa nu faci acest lucru deloc?" (sa ramai la facultate, sa
te muti, sa te casatore~ti etc.).
Desigur, aceasta nu inseamna cii terapeutul ar trebui sa sugereze
cu prea multi'i u!lurinta divorturi sau schimbari de cariera.
Dimpotrivli, in cazul in care clientul se arata prea entuziasmat de
astfel de idei, terapeutul trebuie sa devina ~i mai circumspect ~i sa
continue investigatiile.
Utilizarea sardllilor terapeutice
Adesea, terapeutii plaseaza problemele c1ientilor in sfera
patologicului din dorinta de a intelege mai bine problemele lor ~i
de a-i ajuta.
Aceasta atitudine plaseaza terapeutul in situatia iluzorie cii ~tie
care este cauza tulburarii, acesta angajandu-se intr-un demers eronat,
de convingere a clientului sa se incadreze in tiparele stabilite, in
mod artificial, de el.
In fclul acesta, sunt activate rezistentele clientilor, care tin ca
statutul lor de fiinta unica sa fie respectal.
Pentm a se evita "etichetarile", terapeutul va trebui sa culeaga
informatii in mod indirect, subtil ~i metaforic, :lara a distruge relatia
terapeutica ~i responsivitatea clientului.
Terapeutii care sunt capabili sa sesizeze mesajele non-verbale
nu vor fi nevoiti sa adreseze intrebari suparatoare de genul: "cum
te-ai simtit atunci cand te-a parasit sotia?" sau "ce te-ai hotarat sa
faci dupa ce ai dizut la examenul de admitere la facultate?".
__ l~ ~_~u_~~ __ ~_~ ~ __ ~_~ __ ~ J
198 PsillOterapii scurte Psihoterapii scurte 199
Desigur, terapeutul are nevoie de raspunsuri la intrebari de acest
fel, dar este de dorit sa Ie obtina in mod. indirect, tara a-i face pe
elienti sa aiM impresia di sunt animale de experienta.
Siobilireo unor obiective spedfice penlru psiholeropie
S t c p hen Lan k ton (1990) subliniaza faptul ca este necesar
sa sc stabilcasca nu numai obicctivele generale, a~a cum sUnt ele
exprimate in cadrul contractului terapeutic, ci ~i obiective precise
pcntru fiecare ~edinta de psihoterapie.
Astfel, daca obiectivul final poate fi ajutarea parintilor sa se
deseurce eu un eopil eu tulburari de eomportament, obiective pentru
fiecare ~edinta de psihoterapie pot fi urmatoarcle:
=> ajutarea parintilor sa simHi bucuria ca au un eopil;
=> invatarea aeestora sa-~i exprime liber sentimentele de
bueurie, suparare, mandrie;
=> ajutarea aeestora sa-~i exprime eerintele in mod cIar ~i ferm
ete.
CAlITATILE UNUI TERAPEUT EFICIENT, A~A CUM SUNT APRECIATE
DE PACIENTI
(La n k Ion, 1990)
Autorul subliniaza faptul ca majoritatea clientilor prefera ca
tcrapeutul lor sa aiba urmatoarele ealitati:
I) Sa fie fermeeator, simpatie ~i sa-i stimuleze in plan psihologie.
I Terapeutul nu trebuie sa fie pisalog, plieticos, agresiv sau sa
dadaeeasea paeientii. Aeesta trebuie sa aibii 111ultiiincredere in sine,
sa fie ehiar putin misterios, introdudind putina ambiguitate ~i
suspans in cadrul demersului terapeutic.
In aeela~i timp, terapeutul trebuie sa fie egalul clientului, dar
sa-i merite respeetui.
2) Sa-l ajute pe client sa se eonfrunte eu realitatea prezenta ~i
viitoare, sa para interesat de aeeasta ~i sa nu fie excesiv de preoeupat
de amintirile $i experientele trecute ale acestuia.
3) Sa nu etieheteze paeientul, pentru c'a aeesta reprezinta un om
viu ~i nu 0 entitate nozografidi (boala, sindrom) ~i sa nu-i stabileasca
acestuia criterii exterioare ~i artificiale de sanatate ~i eficienta.
4) Sa fie omenos ~i sa aiM simtul umorului.
I. DeS h a z e r, S., Keys of solution in Brief therapy, W. W. Norton and
Company: New York, London, 1985.
2. Ell is, A; G r ie g e r, R., Handbook of rationale therapy. Springer Corp.;
New York, 1977.
3. Ell is, A; How Can P,\~Vchological Treatment to be briefer and better? .-
The rationale-emotive approach to brief therapy, in zeig, 1. K., Gillian, S. G.
(cds.). Myths, methods and metaphors, Brunner/Mazel, Publishers, New York,
1990.
4. God in, J., La Nouvelle Hypnose: vocahulaire principes et methode. Intro-
duction a l'hypnotherapie ericksonl1iene. Albin Michel, Paris, 1992.
5. H 0 Ide vie i, I r in a, Psihoterapia - Un tratament fara medicamente.
Editura Ceres, Bucure~ti, 1993.
6. H 0 Ide vie i, I r i n a, Elemente de psihoterapie. Editura All, ed. a III-a
reviizuta ~i adaugita, Bucure~ti, 1998.
7. H 0 Ide vi c i, I r in a, Psihoterapia tulburiirilor anxioase: sii ne eliberam
de ji'ici. obsesii ~'i fobii. Editura Ceres, Bucure~ti, 1998.
8. H 0 Ide v i c i, I r i n a, Sugestiologie ~'i terapie sugestiva. Editura Victor,
Bucure~ti, 1995 ..
9. H 0 Ide vie i, I r in a, Gandirea pozitivii. Ghid terapeutic de terapie
rational-ell/otiva. Editura Stiin\a ~i Tehnica, Bucure~ti, 1999.
10. H 0 Ide vie i, I r i n a, Ion, And r e e a, Ion, B., Psihoterapii mo-
den/e: noua hipnoza ericksoniana, Editura !.N.!., Bucure~ti, 1997.
11. Lan k ton, S 1. R., Just do good therapy, in zeig. J. K.; Gilligan S. G.
(eds.). Brief therapy; Myths, metyhods and methaphors, Bruner/Mazel,
Publishers, New York, 1990.
12. La z a r us, A, A., Fay, A, Brief psychoterapy: tautology or oxy maron"!
in zeig, 1. K.; Gilligan, S. G. (cds.). Brief Therapy; myths, methods and
metaphors, Bruner/Mazel, Publishers, New York, 1990.
13. Lankton, Carol, Lankton, St., The answer within: a clinical
framework of Ericksonian hypnotherapy, Brunner/Mazel, Publishers, New
York, 1983.
14. Madanes, Cloe, Strategies and metaphors in Brief Psych aterapy. in
zeig. J. K. Gilligan, S. G. (eds.). Brief Therapy; myths, methods and methapors,
Brunner/Maze!, Publishers, New York, 1990.
15. Me g g Ie, D., Les therapies breves, Retz, Paris, 1990.
16. N a r don e, G., Peu/; panique, phobies. Un modele de strategie breve pour
une resolution rapide des problemes. L'esprit du Temps, Psychologic, 1996.
17. R 0 s en, S., Concretizing of symptoms and their manipulation, in zeig,
1. K. Gilligan, S. G. (eds.). Brief therapy; myths, methods and methapors,
Brunner/Mazel, Publishers, New York, 1990.
Tiparit la S.C. UNIVERSUL a.A.