(197017979) Sisteme Manageriale de Transport

UNIVERSITATEA TEHNIC DIN
FACULTATEA DE CONSTRUCII
SPECIALIZAREA MASTER: INGINERIA INFRASTRUCTURII TRANSPORTURILOR

SISTEME MANAGERIALE DE TRANSPORT

Student :
Cadru ndrumtor:

Februarie 2014
-Activitatea de Cercetare I- Page 2

Prezenta lucrare de cercetare are drept scop analiza vulnerabilitaii structurilor pe cabluri
cauzate de efectul devastator al coroziunii. O chestie aparent fara prea mare importanta, dar care
poate avea efecte devastatoare asupra constructiilor ce au drept element principal de rezistenta
cablurile.
1.ANALIZA FENOMENULUI DE COROZIUNE.

Fig.1 Exemplu de coroziune.
Prin coroziune se nelege n mod obinuit transformarea materiala a suprafetelor de metal,
cauzata de influenta mediului de contact. Drept rezultat nedorit apare oxidul metalului respectiv.
In cazul fierului acest oxid este rugina.
Reactiile procesului de coroziune.
Coroziunea naturala este, cel mai frecvent, un proces nedorit prin care multe metale cu
potentiale de oxidare pozitive sau slab negative sunt transformate in compusi chimici ai lor.
Binecunoscuta si deosebit de pagubitoare pentru economie este ruginirea fierului. Pentru ca fierul
sa rugineasca este nevoie de prezenta simultana a aerului si a apei. In aer uscat precum si in apa
deoxigenata fierul nu va rugini nicicum. Prezenta acizilor precum si a anumitor saruri (ex: NaCl,
MgCl2 etc.) favorizeaza mult coroziunea. Alte saruri (ex: Na2CO3) inhiba coroziunea. Reactiile
care au loc la ruginirea fierului sunt urmatoarele:
Fe -----> Fe + 2 (a) ;
2H2O + 2 ----> 2H + 2H2O (b) ;
Daca concentratia ionilor de hidrogen este mare si deci reactiile (a) si (b) sunt rapide, atomii de
hidrogen care se unesc formeaza molecule de hidrogen; pe suprafata fierului vor aparea, asa
numitele, broboane de hidrogen gazos (2H ---> H2). In mod normal atomii de hidrogen
reactioneaza insa cu moleculele de oxigen, dizolvate in apa, dand apa:

2H + 1/2O2(soluie) ---> H2O (c)

Ionii de fier (Fe), formati in reactia (a) reactioneaza cu apa ce contine oxigen (din aer, dizolvat)
si dau rugina (identica cu mineralul lepidocrocita), in care fierul este in starea de oxidare +3:

2Fe + 1/2 O2 + 7H2O ---> 2Fe(O)OH + 4 H2O (d)

In reactia (d) se formeaza deci ioni de hidrogen, care se consuma in reactia (b). Apa naturala
contine intotdeauna putin bioxid de carbon dizolvat, care, la aceste concentratii joase, formeaza cu
apa acid carbonic: CO2+H2O ---> H2CO3. In mare parte ionizat:

H2CO3 + H2O ---> H2O + HCO3. Aceste concentratii joase de ioni de hidrogen sunt suficiente
pentru a initia ruginirea.

Reactiile (a) si (b) nu au loc neaparat in acelasi punct al bucatii de fier care rugineste.
Electronii ce iau nastere in reactia (a) pot curge prin fier si da nastere la atomi (H) in alt loc. Acest
proces este mult favorizat daca in acest al doilea punct se afla (in contact cu fierul) un alt metal, o
impuritate, cu potential de oxidare mai putin pozitiv decat fierul (ex: Cuprul). Chiar in fierul
industrial obisnuit unele puncte ale suprafetei (puncte anodice) sunt mai reactive, dau nastere mai
usor unor ioni Fe, conform reactiei (a). In alte puncte (puncte catodice) are loc reactia (b).
Diferenta intre potentialele punctelor anodice si catodice se datoreaza unor mici variatii locale in
compozitia sau chiar numai in forma cristalina a metalului. Evident ca, simultan cu circulatia
electronilor prin metal, trebuie sa aiba loc si un transport de ioni in circuitul exterior (ex: prin
pamantul umed la obiectele de fier ingropate). De aceea electrolitii accelereaza foarte mult
coroziunea.

Procesele de coroziune sunt strans legate de procesele electrochimice. Acest lucru explica
faptul, ca procesul de coroziune decurge in mod accelerat la aparitia bateriilor locale. Sub
denumirea de baterie locala se intelege scurt circuitul dintre solutiile metalelor de incarcare diferita
de electroni si a anumitor ioni sub prezenta apei. Aceste metale pot fi, de exemplu, fierul si cuprul.
La punctele de contact fierul corodeaza deosebit de repede. Pe parcursul reactiei de cementare
cunoscute cuprul se depune pe fier, dand nastere astfel la o baterie locala: Cu2+ + Fe > Cu +
Fe2+.

Pe suprafata bogata in electroni a cuprului se descarca ioni de hidrogen alcatuind astfel
hidrogen: 2 H+ + 2 e- > H2. Supraincalzirea pozitiva astfel compusa pe fier este predata cu
cea mai mare usurinta ca si ioni Fe2+; deci are loc o coroziune fara deranjament a fierului. Dat fiind
faptul ca apa din imprejur este partial nelegat prezenta, ea contine si ioni de hidrogen liber: H2O
>><< H+ + OH-.

Ionii de hidrogen reactioneaza precum a fost descris mai sus cu suprafata metalului. Cuprul
functioneaza si in acest caz ca si catalizator. Ionii OH-proveniti din apa nelegata compunand
fier(II)hidroxid contribuie puternic la descompunerea fierului:

Fe2+ + 2 OH- > Fe(OH)2.

Scurt sumar: daca apa nu este chimic tratata, componentele de cupru a unui sistem acvifer
accelereaza coroziunea componentelor de fier, prin urmare fierul devenind un produs toxic.

Protectie anticoroziva in sisteme acvifere.

Materialele fieroase fara aliaj sau cu un aliaj redus corodeaza la prezenta apei si a oxigenului
compunand oxid de fier (rugina, namol de rugina). Prin urmare un obiectiv important a protectiei
anticorozive este de-a impiedica patrunderea oxigenului in sistem si/sau legarea chimica a

oxigenului aflat in sistem. In plus este nevoie de setarea valorii pH-ului intr-un domeniu usor
alcalin.

2. IMPACTUL COROZIUNII ASUPRA STRUCTURILOR DE PODURI HOBANATE

In cazul structurilor de poduri hobanate cablurile constituie elementul principal de
rezistenta cel mai expus la intemperii. Protectia acestora ar avea un rol crucial in pastrarea
integritatii intregii structuri. De regula, cum a aratat experienta anilor trecuti cele mai mari
probleme au fost cauzate de catre factorul de coroziune.

Fig.2.1 Exemplu de cablu afectat de coroziune.

Impactul coroziunii cablurilor asupra stabilitatii structurale.

Problema coroziunii se poate exprima foarte usor in felul urmator, pe masura ce aceasta
avanseaza tot mai mult cantitatea de material (otel structural) pe sectiune scade. Drept rezultat vom
avea in cele din urma o sectiune mult mai mica de material cu o capacitate portanta de asemeni
scazuta fata de proiectul initial. In prima faza de afectare cantitatea mai mica de material din
sectiune va adduce modificari importante in distributia eforturilor (effort axial; forta taietoate si
desigur moment incovoietor).A se vedea fig.2.2 si fig.2.3

Fig.2.2 Redistribuirea efortului axial in structura.

Concluzie: Pe masura reducerii sectiunii cablului efortul axial din pilon si din tablier va avea
cresteri semnificative.

Fig.2.3 Redistribuirea momentului incovoietor in structura.

Concluzie: Valoarea momentului de incovoiere are o variatie invers proprotionala cu cantitatea de
material din cablu. Drept rezultat, atata timp cat se micsoreaza sectiunea hobanei vom avea cresteri
ale momentului (pilon, tablier, grinda de conexiune) si modificari importante ale liniei de influenta
fata de care s-a facut proiectarea structurii in fazele incipiente.

Marele avantaj la ora actuala il constituie simularile date de calculator in diferite ipoteze de
cedare structurala create de ingineri.

Fig.2.4 Simularea cedarii cauzate de problema cablurilor.

Fig.2.5 Colapsul structurii. Fig.2.6 Colapsul structurii

Pe parcursul anilor trecuti o metoda uzuala de combatere a coroziunii cablurilor era
injectarea unei solutii pe baza de lapte de ciment, solutie ce avea drept scop protejarea firelor
metalice prin formarea unei membrane subtiri. Aceasta metoda se mai practisa si astazi avand insa
un mare dezavantaj. Problema incepe sa se manifeste pe masura intaririi laptelui de ciment, care nu
este in stare sa acopere perfect toate elongatiile cablului, rezultatul fiind unul nedorit fisurarea
cimentului. Intrucat fisurile sunt foarte mici iar spatiul de desfasurare al acestora este foarte ingust
se poate zice ca protectia este aplicata cu un oarecare succes.

Pentru a inlatura dezavantajul mai sus mentionat se poate incerca metoda de aplicare a unei
presiuni laptelui de ciment pentru o repartitie totala si uniforma pe toata lungimea cablului, insa
aceasta metoda se considera mult prea scumpa fata de concurentii noi de pe piata.

3.STUDIU DE CAZ. ANALIZA FENOMENULUI DE COROZIUNE LA PODUL AGIGEA,
CONSTANTA (ROMANIA).

Construit inca din anul 1983 si deschis de insusi Nicolae Ceausescu podul de la Agigea
este una dintre putinele structuri pe cabluri din Romania. Recenta aparitie in presa ne dezvaluie
problemele de coroziune ce au afectat structura de rezistenta a podului.

Fig.3.1 Podul de la Agigea. Aparitia in presa.

Problemele de coroziune cum si erau de asteptat aveau sa apara la cablurile de sustinere si la
blocurile de ancoraj (conexiune pilon-hobane, repsectiv conexiune tablier hobane). Cauza aparitiei
procesului de coroziune la elementele mai sus mentionate nu poate fi alta decat neglijenta in
exploatare a podului. Acesta nu a fost supus nici unui tratament anticoroziv o data cu darea in
exploatare (aproximativ 30 de ani).

Fig.3.2 Podul de la Agigea. Vedere de ansamblu.

Fig.3.3 Influenta coroziunii. Fig.3.4 Influenta coroziunii.Zona cablurilor.

In vederea eliminarii problemelor de coroziune podul va fi inchis circulatiei publice in
fiecare zi timp de 4 ore, timp in care vor avea loc lucrari de reparatie si consolidare a cablurilor de
rezistenta. In urma expertizei ce a avut loc asupra podului s-au adoptat urmatoarele masuri:

Pregatirea stratului suport in vederea revopsirii acestuia (indepartarea stratului vechi
de vopsea, curatirea ruginii adunate in timp si stergerea suprafetelor metalice cu o
carpa usor umeda);

Aplicarea stratului nr.1 de grunda pe baza de pigmenti de zinc (se va urmari ca
grundul sa aiba vascozitatea necesara, dar si timpul de uscare a acestuia). Consumul
specific in acest caz nu ar trebui sa depaseasca 300g / m*2;
Aplicarea stratului nr.2 de grund (diferenta fata de primul strat consta in faptul ca
stratul 2 de grund este pe baza de rasini alchidice). Consumul specific in acest caz nu
trebui sa depaseasca 200-250g /m*2;
Aplicarea straturilor 3 si 4 pe baza de rasini alchidice. Consumul specific in acest caz
nu ar trebui sa depaseasca 200-250g / m*2.

NOTA: Pentru obtinerea vascozitatii necesare aplicarii cu pistolul de vopsit, grundul si vopseaua se
pot dilua cu diluantul specific si in procentajul indicat de catre producator.

Fig.3.5 Inchiderea circulatiei in vederea interventiilor asupra cablurilor.

Fig.3.6 Efectuarea lucrarilor de reparatie la inaltime.

4. SENSIBILITATEA UNITATILOR DE ANCORAJ.

Pe langa problemele de coroziune ce pot aparea la cablurile de sustinere un alt punct
nevralgic ar fi blocurile unitatilor de ancoraj. Considerate a fi locuri de sensiblitate sporita acestea
necesita atentie inca din faza de proiectare dar si urmarire minutioasa pe toata durata de executie a
structurii.

Fig.4.1 Pregatirea blocului de ancoraj in vederea realizarii conexiunii tablier-hobana.

Pe masura ce coroziunea poate avansa destul de rapid si in aceste unitati este foarte
important luarea masurilor de precautie (pregatirea stratului suport, folosirea materialelor cu o
comportare inerta fata de apa si vapori de apa etc.). De regula, se stie ca pentru hobanele cu lungimi
mari este specifica prezenta mai multor toroane pe interior, fapt ce duce automat la obligativitatea
folosirii ancorajelor de marimi mai mari (a se vedea fig.4.2). Un bloc de ancoraj mai mare aduce
automat dupa sine o serie de probleme: manipulare mai greoaie a blocului, necesitatea prezentei mai
multor brate de munca etc., o data cu prezenta mai multor probleme sporeste si riscul instalarii cu
mari deviatii ale acestuia. Totalitatea problemelor ce vor aparea ulterior vor avea un rezultat sigur si
nedorit, infiltratia apei in prima faza si aparitia coroziunii in cea de-a doua faza.

Fig.4.2 Distributia toroanelor in functie de lungimea cablului.
-Activitatea de Cercetare I- Page
1010

Fig.4.3 Exemplu bloc de ancoraj inainte de exploatare.

Fig.4.4 Exemplu bloc de ancoraj afectat de coroziune.

Conexiunea tablier-hobana necesita o atentie sporita, mult mai mare decat in cazul
conexiunii pilon-hobana, din simplul motiv ca este locul de unde se face post-tensionarea ulterioara
in vederea obtinerii contrasagetii specificate in proiectul tehnic de executie. Blocurile de ancoraj de
la partea inferioara se considera a fi posibile zone de acumulare a apelor ce provin din precipitatii.
Folosirea materialelor performante, precum si tehnologia corecta de punere in opera ar fi un prim
pas ce ar duce spre eliminarea problemelor legate de coroziunea blocurilor de ancoraj.

Fig.4.5 Faza de montaj hobana-tablier.
1111

5. FOLOSIREA ELEMENTELOR DE ULTIMA GENERATIE IN VEDEREA
PROTECTIEI CONTRA COROZIUNII.

Drept exemplu relevant pentru folosirea elementelor de ultima generatie in vederea
protectiei contra coroziunii ar fi pasajul Basarab din Bucuresti (Romania). Deschis in vara anului
2011 acesta a dus dupa sine o serie de inovatie in ceea ce priveste protectia anticoroziva. Firma
specializata de livrarea si punerea in opera a cablurilor de sustinere a fost Tensacciai (Italia).

Fig.5.1 Pasajul Basarab. Vedere de ansamblu.

Sistemul de hobane Tensacciai TSR este renumit pe tot globul prin eficienta si rezistenta
in timp a produselor livrate. Proiectate si testate pentru a fi capabile sa raspunda tuturor pretentiilor
de pe piata cablurile Tensacciai sunt in stare sa asigure o protectie anticoroziva pe masura. Pentru o
eficienta cat mai buna s-a propus urmatorul model de protectie: 3 straturi la partea interioara a
cablului si un strat la partea exterioara a cablului.

Fig.5.2 Dispunerea straturilor interne de protectie anticoroziva.
1212

Pentru protectia interna a cablurilor firma Tensacciai propune urmatoare dispunere a
straturilor avand specificatiile de mai jos:

1) Aplicarea unui strat de galvanizare componentelor metalice, sau mai bine zis invelirea
acestora cu un strat subtire de pigment pe baza de zinc avand urmatorul dozaj (250-350
g/m*2);
2) Aplicarea unui strat de ceara de inalta rezistenta (umplerea interiorului toronului). Cantitatea
de ceara pe metru liniar nu ar trebui sa depaseasca 5-20g/m. Stratul de ceara de pe interiorul
hobanei asigura de asemeni lubrifierea impotriva fenomenului de oboseala ce poate aparea;
3) Aplicarea membranei din polietilena de inalta densitate asigura etanseitatea impotriva
infiltrarii apelor pluviale. Grosimea acesteia nu ar trebui, de regula, sa depaseasca 1,5 mm.
Aceasta membrana asigura de asemeni rezistenta antisoc si dar si impotriva rezelor UV.

Fig.5.3 Dispunerea stratului exterior de protectie.

Prin strat exterior de protectie se intelege dispunerea tecii de tip HDPE (polietilena de
mare densitate) cu scopul de-a asigura protectia celor 3 straturi interne fata de toti factorii
atmosferici. Solutia HDPE este considerate a fi printre cele mai eficiente metode protectie in
conformitate cu prevederile normei de proiectare EN 12201. O caracteristica de baza a acesteia
este prezenta filetului pe suprafata, fapt ce permite in siguranta inlaturarea apelor pluviale (a se
vedea fig. 5.4.).
1313

Fig.5.4 Dispunerea filetului pe suprafata exterioara a hobanei.

Protectia blocurilor de ancoraj.

Fig.5.5 Dispunerea protectiei blocului de ancoraj. Partea inglobata.

Fig.5.6 Dispunerea protectiei blocului de ancoraj.
1414

Fig.5.7 Pasajul Basarab. Pregatirea hobanei inainte de montaj.

Fig.5.8 Pasajul Basarab. Dispunerea elementelor de prindere cu blocurile de ancoraj.

Fig.5.9 Pasajul Basarab. Moment post-tensionare. Aranjarea finala a tecii de protectie.
1515

6. TENDINTE ACTUALE IN VEDEREA ELIMINARII COROZIUNII.

Problema coroziunii cablurilor este una discutata la nivel mondial, cauza fiind sumele
mari de bani allocate in vederea efectuarii lucrarilor de reparatii. Prin urmare, centrele
universitare din toata lumea sunt intr-o continua cursa de determinare a solutiilor optime in ceea
ce priveste protectia impotriva coroziunii.

Fig.6.1 Inspectia periodica obligatore a cablurilor.

Cele mai bune rezultate la ora actuala le detin cercetatorii de la Universitatea din
Danemarca. Acestia au reusit sa conceapa cu success un system nou de protectie care in consta
in dezumidificarea aerului de vapori din interiorul hobanei.

In urma incercarilor experimentale s-a constatat ca nivelul de umiditate din interiorul
hobanei care provoaca coroziunea este de cel putin 60%. Prin urmare daca s-ar asigura
evacuarea aerului si inlocuirea acestuia cu unul proaspat problema noastra ar fi rezolvata. In asta
si consta principiul de functionare al utilajului conceput de danezi. O instalatie capteaza aerul
din interiorul hobanei, il filtreaza si purifica reducand cantitatea de vapori la minim dupa care
printr-un circuit inchis il intoarce inapoi in interiorul hobanei.

Fig.6.2 Instalatie de dezumidificarea a aerului. Podul Faroe, Danemarca.
1616

Avantajele acestui system par a fi evidente, printer cele mai importante amintim:

Dezumidificarea este suta la suta eficienta, oferind un nivel mult mai ridicat de
protective decat cazul revopsirii;
Costurile initiale sunt mult mai scazute decat in cazul revopsirii;
Costurile de intretinere ale sistemului sunt relative joase;
Intrucat acest system este conectat la calculator este foarte simplu de-a monitoriza
nivelul de umiditate, nivelul la care se doreste a ajunge etc;
Acest sistem este prietenos cu natura, nu exista emanatii si mirosuri cum ar fi in cazul
aplicarii de vopsea.

Fig.6.3 Principiul de functionare al sistemului de dezumidificare.

Sistemul de dezumidificare produce aer uscat si il impinge prin sectiunea cablului pe toata
lungimea acestuia. Pentru a asigura eficienta este obligatoriu de-a avea o presiune a aerului ce va
circula la interiorul cablului. De regula, o membrana externa protectoare mai poate avea mici fisuri,
fiind vazute drept posibile locuri de infiltratie a apei. Intrucat va exista aerul ce va circula pe interior
sub presiune este absolut exclus ca infiltratia de apa sa se produca.

Fig.6.4 Faza de montaj a sistemului. Fig.6.5 Faza de montaj a sistemului.
1717

Sistemul de dezumidificare are urmatoarele parti component :

1) Instalatiile de dezumidificare;
2) Punctele de acces pentru aerul proaspat;
3) Punctele de evacuare a aerului colectat.

NOTA: Pozitionarea tuturor elementelor sistemului se va face aproximativ ca in fig 6.6.

Fig.6.6 Dispunerea elementelor sistemului de dezumidificare.

Fig.6.7 Instalatia de dezumidificare.
1818

Fig.6.8 Punctul de acces al aerului proaspat.

Fig.6.9 Punctul de evacuare al aerului colectat.








(197017979) Sisteme Manageriale de Transport

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

(197017979) Sisteme Manageriale de Transport

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA TEHNIC DIN

S-ar putea să vă placă și