Sunteți pe pagina 1din 7

STILUL BELETRISTIC

- Are ca domeniu de comunicare sfera esteticului, realizand o forma speciala de comunicare comunicarea artistica
(definibila prin: functia poetica, dubla finalitate -> cunoastere artistica + delectare estetica, functionalitate a discursului)
- Cuprinde: operele literare in proza si versuri (epice, lirice si dramatice), eseuri, jurnale literare, amintiri, memorii
Forme de manifestare
Monolog ->oral: balada, doina => specii folclorice !
->scris: jurnalul, romanul, nuvela
- Dialogul ->oral strigaturile, teatrul pop (irozii)
->scris extrem de rar.
Emitatorul si receptorul
Emitatorul autorul (idea de specializare nu se aplica precum in celelalte cazuri, intrucat nu toti scriitorii sunt licentiati in
literatura sau stilistica; ideea de scriitor profesionist este, de asemenea, greu de definit in conditiile in care putini scriitori au trait
din condeiul lor.
~ Azi M. Cartarescu
~ M Preda, vol. antum 1883
Caragiale va pleca in exil
Creanga debit de tutun, invatator)
Receptorul Cititorul concret
*Fiecare carte are un cititor-tinta, cititor-ideal
IMP! Discursul literar este constituit pe o pluralitate de conventii estetice referent fictional (universal descris e imaginar)
Instante fictionale ale comunicarii artistice (narator/eul liric, personaje, cititor abstract)
Functia mesajului : -> textul literar e degrevat de functiile practice ale actului de comunicare
->textul are forta de sugestie (imaginea artistica e procedeul de comunicare predilect) si expresivitate
=> se adreseaza imaginatiei si sensibilitatii cititorului (ac. e specificul relatiei dintre emitator si receptor)
CARACTERISTICI
! -->Stilul literaturii culte e caracterizat prin ORIGINALITATE prin elemente specifice personalitatii si optiunilor estetice (de ex
apartenenta la un curent/scoala literara -> simbolism folosirea simbolului) ale fiecarui scriitor => caracterul individualizat al
stilului.
! -->In raport cu normele limbii literare autorul isi poate permite un anumit nivel de libertate.
Obs! Abaterile de la normele limbii literare apar in opera literara cu urmatoarele semnificatii:
1.Abateri folosite cu scopul de a portretiza personajele prin intermediul limbajului lor. Ex: eroii lui Caragiale, Alecsandri, G.
Calinescu)
2.Abateri involuntare, rezultate in urma evolutiei/schimbarii normelor lb literare (forme considerate corecte in epoca in care a fost
redactat textul par azi gresite). Ex: imperfectul pers III pl cantau la poetii pasoptisti; scrierea cu consoane geminate cassa,
rassa
3.Licente poetice greseli ale scriitorilor fara functie stilistica, avand drept cauza necunoasterea unei reguli
nu le putem corecta noi (v. pleonasme)
*mesajul are functie poetica, centrat fiind asupra propriei fiinte; in aceste conditii, mesajul numai e un simplu instrument, un vehicul
pt informatie, ci un text interesant deopotriva prin forma si prin fondul sau.
-->Valorifica resursele expresive ale limbajului pe toate nivelurile de producere a semnificatiei (elemente grafice si fonetice, lexical,
morfologia, sintaxa), generand mesaje polivalente.
-->Inglobeaza elemente din toate stilurile functionale
Ex: Caragiale -transforma in specii literare telegrama, articolul de presa, procesul-verbal
-limbajul lui Venturiano plin de clisee din textul juridic
-->Inglobeaza elemente din afara sferei limbii literare
arhaisme - ex. Al Lapusneanu C. Negruzzi
regionalisme
elemente de argou L. Rebreanu nuvele citadine
E. Barbu Groapa
elemente de jargou
-->Ilustreaza urmatoarele calitati generale ale stilului
a) claritate -> exprimarea clara a gandurilor si a sentimentelor
b) proprietate -> utilizarea mijloacelor lingvistice celor mai adecvate pt. exprimarea gandurilor si sentimentelor (selectia
fiecarui cuvant, fiecarei figuri de stil). Ex: M. Eminescu O prea frumoasa fata
16 versiuni
c) *corectitudine -> demonstratia anterioara
d) Precizia -> utilizarea riguroasa a termenilor in organizarea enunturilor. Ex: condensarea exprimarii in poezie!
e) *puritatea -> rolul stilistic al unor forme.
Nivelul fonetic e o dimensiune esentiala, mai ales in poezie
imagini auditive, figurile de sunet +metrica
trasatura definitorie la ac. nivel e EUFONIA
* fonetisme cu functie stilistica (arhaice, regionale, populare sau cu efect de oralitate)

Nivelul lexical valorifica toate sferele vocabularului (fapt ce variaza de la un curent literar/creator la altul T. Arghezi
traditionalism/ modernismul romanesc interbelic
preferinta pt termeni polisemantici (capabili sa conduca spre arii semantice f. largi) ~ multiplicarea sensurilor conotative
contrastul dintre sensul denotativ si cel conotativ al termenilor
tip special de sinonimie
sinonimie zero arama cupru in structura codrii de arama
sinonimie aproximativa copca, vartej = cuibar rotind de ape
Nivelul morfologic eterogen, cu elemente specific
categoriile gramaticale (gen, pers, nr etc) si formele flexionare duc catre semnificatii legate de un anumit gen
sau specie literara
Ex: imperfectul timp predilect al operelor epice
pron de pers I genul liric
texte epice cu focalizare subiectiva
valorile stilistice ale unor moduri si timpuri verbale: N. Balcescu tehinca basoreliefului
Obs! Frecventa anumitor parti de vorbire e variabila, determinate fiind de elemente diverse (stilul individual al scriitorului, optiunea
pt o doctrina estetica, raportul inovatie-traditie, gen, specie, tema).
Nivelul sintactic diversitatea raporturilor de subordonare
a) Sintaxa poetica -> ajuta la reliefarea cuvintelor-cheie prin structuri topice neintalnite, neobisnuite in limbajul comun
(inversiuni, insertii, disclocari, elipse, impletiri inedite de propozitii)
b) Sintaxa textului narativ -> constructia riguroasa a unui spatiu amplu, cu elemente pline de semnificatie (incipitul, finalul,
secventele ce diferentiaza planul naratorului de acela al personajelor)
Ex: stil direct / indirect / indirect liber -> Slavici
Incipit ~ final -> L. Rebreanu, G. Calinescu
Nivelul stilistic arata in modul cel mai evident transformarea comunicarii verbale in comunicare artistica
atinge asa cum am aratat toate palierele textului (fonetic, lexical, morfologic, sintactic)
Stilul stiintific
1.Autor, titlu
In subsolul textului este indicat numele autorului, Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, titlul lucrarii de unde este extras
fragmentul, Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi.
Titlul sugereaza ca fragmentul ar putea apartine unui text din sfera stiintifica. El indica un text de specialitate din domeniul istoriei:
Scurta istorie a romnilor pentru tineret ndeosebi.
2.Tipul de discurs (text nonfictional, informativ).
Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei cuvintelor cu sens denotativ si in conformiate cu sfera de
referinta a cuvintelor).
In text sunt folositi termeni cu sens denotativ:corpul omenesc, familie, mostenirii lingvistice; mosteniri sufixele;romnesti; etc.
Discursul are functie referentiala.El transmite informatii stiintifice pe baza unui text informativ.Primul enunt poate fi considerat un
argument: Sub raportul limbii, cercetarile ntreprinse [...] au putut stabili un numar de 160 (o suta saizeci) de termeni romnesti care
sunt de origine geto-daca.
Urmatoarele enunturi sunt menite sa exemplifice argumentul. E de notat faptul ca exemplificarea argumentului se face atat prin
recursul la termenii romanesti de origine geto-daca; cat si prin observatiile facute in legatura cu termenii care vor sporii prin cercetari
ulterioare care ne vor arata si alte aspecte a mostenirii lingvistice...
Ultimul enunt poate fi considerat o concluzie a ideii despre legatura termenilor romanesti cu originea geto-daca: Ni s-au pastrat de la
daco-geti si cteva nume de ape: n primul rnd Dunarea, care deriva dintr-un Dunaris dacic; apoi Argesul din Argessos (la Herodot
diformat: Ordessos); Brzava, al carei nume se regaseste n orasul dacic Berzobis; Somesul: o inscriptie latina din tinuturile udate de
acest ru vorbeste de Samus; este sigur ca romanii au pastrat vechiul nume, autohton. Acelasi lucru cu Oltul, Aluta n izvoarele
latine, si cu Tisa.
3. Sfera de utilizare:
Discursul este relevant pentru stilul stiintific si are relevant in domeniul istoriei si criticii literare.
4.Elementele situatiei de comunicare Emitator-Receptor-Mesaj
*Conform relatiei E-R (Emitator-Receptor)(Beneficiar)
Emitatorul este specializat, respectiv o persoana abilitata in domeniul istoriei si criticii literare. Receptorul nu este prezent explicit,
dar se poate presupune ca este puternic specializat, respectiv tot o persoana abilitata in domeniul istoriei si criticii literare, sau
nespecializat, categorie din care fac parte cititorii care sunt interesati de aceasta tema.
Relatia emitator-receptor este determinata de emitator prin numirea publicului-tinta (se adreseaza in special tinerilor, dupa cum reiese
din titlul fragmentului).
*Conform efectului mesajului
Mesajul vizeaza ca efect acordul cu informatia in masura in care informatia este corecta stiintific si in masura in care este corect
argumentata.
*Conform functiei mesajului (scop)
Functia mesajului este de informare, concentrata pe un subiect precis: legatura dintre termenii romanesti si originea geto-daca.
Mesajul are si functie educativa: in masura in care textul este folosit in procesul invatarii in orele de limba, dar si in masura in care un
receptor nespecializat doreste sa conoasca problema.
*Conform incarcaturii emotionale a mesajului

Mesajul este neutru prin datele furnizate si prin tonalitate. Neutralitatea discursului este tipica textului stiintific.Autorul vizeaza o
problema teoretica, exemplificata printr-un context cultural dat.
5.Caracteristici ale stilului:
a. Corectitudine: textul este alcatuit din enunturi construite in conformitate cu regulile grmaticale si semantice.
b. Claritate:descriere clara, logica, coerenta, obtinutaprin folosirea unor cuvinte al caror sens este consacrat si prin evitarea termenilor
prea specializati.
c. Obiectivitate: continutul textului se refera la o problema reala, demonstrata stiintific.
d. Accesibilitate: limbajul poate fi inteles de specialisti dar si de elevi/studenti familiarizati cu terminologia, sau oricare alt cititor cu
o monima specializare.
e. Proprietatea termenilor: termenii sunt folositi cu sensul propriu, denotativ (raport, limba, cercetari, termeni, origine etc.)
f. Sens unic (opera inchisa): receptarea textului se face numai in sensul indicat de autor.
Stilul juridic-administrativ

ETAPE
1. Autor, titlu (se afla in partea dreapta de jos) si tema (despre ce este vorba in text).
Informatiile apar in subsolul textului. In cazul textelor juridice, autorul este institutia care elaboreaza legea. Titlul din subsolul
textului specifica domeniul de aplicare, Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Titlul sugereaza ca textul apartine stilului
juridic-administrativ. Tema face referire la drepturile omului.Aceasta se concentreaza asupra drepturilor omul in diferite ipostaze. In
acest sens legea prevede trei tipuri de drepturi: dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, dreptul la libertatea de gndire,
de constiinta si de religie si dreptul la libertatea de exprimare.
Cele trei articole de lege se insccriu in sfera relatiilor interumane. Ele vizaza relatiile din viata privata a omului (relatiile de familie),
si relatiile din viata publica.
2.Tipul de discurs (text nonfictional, descriptiv)
*Conform specificului discursului
Discursul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei cuvintelor cu sens denotativ si in conformitate cu sfera de
referinta a cuvintelor). In text sunt prezente cuvinte cu sens denotativ: autoritati, lege, gndire, constiinta, religie.
3.Sfera de utilizare
Textul apartine stilului juridico-administrativ, utilizat in relatii administrative, oficiale, de natura juridica.
4.Elementele situatiei de comunicare ERM (emitator-receptor-mesaj)
-conform relatiei E-R (beneficiar)
Emitatorul este specializat: institutia care da legile. Ideea specializarii este sustinuta de titlu Conventia Europeana a Drepturilor
Omului, si de termenii de specialitate: lege, penal, securitate nationala, societate democratica, autoritatilor publice etc. Receptorul
este si el specializat, respectiv, cel care aplica legea, dar si nespecializat, adica cetateanul beneficiar care citeste legea.
-conform efectului mesajului
Acordul cu informatia este prezent in masura in care legea este justificata de un anumit context social.
-Conform functiei mesajului (scop)
Texul are functie de informare: are dimensiune pragmatica si aplicabilitate in sfera vietii private si vietii publice. Structural textul
raspunde la intrebarile specifice textului informativ:Ce? (drepturile omului), De ce? (sunt importante: fiindca orice cetatean poate
avea acces liber si neingradit la informatiile de interes public).
Textul are si functia de popularizare, prin promovarea legii in randul cetatenilor.
Functia educativa consta in a sugera un anumit comportament intr-o situatie data, respectiv cunoastearea anumitor informatii de
interes public.
-Conform incarcaturii emotionale a mesajului
Mesajul este preponderent denotativ, se adreseaza ratiunii si este lipsit de componenta afectiva.
CARACTERISTICI ALE STILULUI
1. Are formule fixe: fiecare paragraf incepe cu un numar.
2. Obiectiv si impersonal: in text nu exista marcile autorului.
3. Accesibil, clar si precis: accesibil prin termenii utilizati, clar prin structura frazei si precis pentru ca numeste situatia si
comportamentul.
4. Vocabular pronuntat specializat: lege, art.
6. Folosirea cliseelor : In acest context, sablonul se materializeaza in structura formala a textului, respectiv, paragraful care defineste
continutul articolului (8, 9, 10).
PARTICULARITATI LINGVISTICE
Lexicale: Termeni de specialitate: lege, penal, securitate nationala, societate democratica.
Monosemantism si neologisme.
Morfologice: Substantive
abstracte
Reflexiv impersonal si Forme impersonale.
Sintactice: Enunturile sunt structuri de tip cliseu, propozitiile sunt principale, dezvoltate, independente, enuntiative cu nuanta
imperativa, in ceea ce priveste aplicabilitatea. Predomina coordonarea.
Stilistice: Clisee:art. 8,9,10; paragrafe 1,2.
. Stilul publicistic
ETAPE
1. Autor, titlu (se afla n partea dreapta jos) si tema (despre ce e vorba n text)
Textul are n subsol autorul, Jonathan Scheele, si titlul Conferinta domnului Jonathan Scheele.Titlul trimite la conditiile unei
comunicari eficiente, foarte putin sau deloc cunoscute vorbitorilor. Tema este definirea Ce nseamna sa fii european
2. Tipul de discurs (text subiectiv-reflexiv, nonfictional) Din informatia din subsolul textului rezulta tipul de text: conferinta
(convorbire), adica expunere facuta n public asupra unei teme din domeniul stiintei, artei, politicii etc., cu intentia de a informa, de a
instrui, de a omagia etc. Functia discursului este conativa.
Textul este nonfictional (poate fi identificat conform predominantei cuvintelor cu sens denotativ si n conformitate cu sfera de
referinta a cuvintelor). Textul nu are elemente de confesiune. Este un text care se apropie de domeniul stiintific, prin tematica si prin
modul de construire a discursului. n acest sens poate fi considerat un text reflexiv.
El prezinta dialogul din punctul declansarii lui, lundu-se n seama capacitatile interlocutorilor, disponibilitatile acestora, apreciindu-
se ca valoare fundamentala n comunicarea de acest tip, respectul. Primul enunt sugereaza faptul ca tema articolului urmeaza dupa o
alta interventie Am fost invitat sa vorbesc despre Ce nseamna sa fii european. Va marturisesc ca
nu mi este usor sa dau un raspuns, pentru ca sunt deja european: e o stare fireasca,pe care nu simt nevoia sa o definesc. [.]
Demonstratia porneste de la alegerea interlocutorilor,de la declinarea pozitiilor acestora, care, obligatoriu, au opinii diferite, au
aceeasi disponibilitate intelectuala, au un fond de referinta comun (valori, reguli, principii). Se anticipeaza din enunturile de nceput
ale articolului conditia esentiala a efortului colocvial, acela de a obtine un adevar diferit de cel de la care s-a pornit. Regulile notate
ntr-un lim-baj aflat la granita beletristic/ publicistic vizeaza personalitatea vorbitorilor, dimensiunea morala a acestora, forta de a
renunta la vanitati si mici orgolii. Pentru a convige, se apeleaza la exemple alegorice (pentru a defini calitatea de european prin
mpartasirea unui set de valori). Transant, se numeste ca virtute cardinala fundamentala a dialogului facultatea de a vedea,
coroborata, n viziunea autorului putin la istoria Uniunii Europenei. Pericolele intuite care ar ameninta spatiul public, n cazul
ignorarii regulilor formulate, sunt vorbaria si discursul torential. Articolul este construit dupa structura discursului argumentativ.
3. Sfera de utilizare Textul este la intersectia dintre stilul beletristic (eseistic) si stilul publicistic. Apartine stilului publicistic prin
tema si prin faptul ca este un articol, prin efectul de convingere (persuasiune) si apartine stilului beletristic prin maniera subiectiva de
tratare a temei.
4. Elementele situatiei de comunicare ERM (emitotor-receptor-mesaj)
o Conform relatiei E-R (beneficiar)(emitatr-receptor) Relatia emitator-receptor este traductibila n termenii autor-cititor. Aici
emitatorul este specializat, problema comunicarii fiind o problema constanta a sa. Receptorul nu trebuie sa fie neaparat specializat,
dimpotriva, prin modul de construire a discursului reflexiv se poate presupune ca autorul vizeaza un public-tinta nespecializat n
domeniu, dar interesat de ceea ce nseamna a fii european. Se poate spune, de asemenea, ca textul citat este o invitatie la a ntelege
ceea ce inseamna sa fii european.
o Conform efectului mesajului. Mesajul vizeaza ca efect principal persuasiunea receptorului. Primul efect ar fi cel de a convinge un
receptor neinitiat sau slab initiat ca definitorie pentru cunoasterea a ceea ce inseamna a fii european sta la baza valorii. Titlul este
construit ca sa pregateasca terenul pentru persuasiune. Efectul de persuasiune este nsa gndit de la nceputul discursului prin punerea
problemei:pentru a defini calitatea de european prin mpartasirea unui set de valori. Printr-un astfel de enunt, autorul incepe sa
defineasca din punctul sau de vedere ceea ce inseamna a fii european. Astfel citit, primul enunt are efect de captare a atentiei, fiindca
el creeaza un nivel de asteptare. Un alt efect ar fi acordul. El poate veni de la receptorii specializati.
. Conform functiei mesajului (scop) Textul are functie de informare. ntrebari definitorii pentru mesajul informativ: Cine? (Jonathan
Scheele), Ce? (definitia europeanului), De cnd?, Pna cnd?, De ce? (Uniunea a aparut din nevoia de a nu mai avea niciodata un
razboi mondial. Planul, visul a fost integrarea voluntara a economiilor Europei att de strns, nct razboiul sa nu mai fie o optiune. si
a reusit, iar succesul se traduce ntr-o valoare europeana clara si palpabila: pacea. ntre statele membre nu au mai existat razboaie
dupa 1950.). Functia educativa este reprezentata de prezentarea unei perspective asupra valorii de a fii european.
o Conform ncarcaturii emotionale a mesajului Mesajul este emotional n masura n care textul este o mpletire ntre evocare si
argumentare. Textul face apel la afectivitate, dar si la ratiune.
CARACTERISTICI ALE STILULUI
1. Corectitudine: enunturile sunt alcatuite corect din punct de vedere
gramatical.
2. Claritate: exprimarea clara, logica, coerenta a gndurilor, a sentimentelor si a ideilor; ea se obtine prin folosirea unor cuvinte al
caror sens este consacrat si prin evitarea termenilor prea specializati.
3. Obiectivitate: enunturile se refera la o dimensiune fundamentala a existentei umane: europenizarea; tendinta spre subiectivitate
este prezenta prin marcile morfologice (verbe la persoana a II-a singular).
4. Accesibilitate: n text este prezent un limbaj specializat (statele membre, Uniunea Europeana etc.), nsa familiar cititorilor si
ascultatorilor.
5. Sens multiplu (opera deschisa): este o secventa cu rol n formarea vorbitorilor, care poate trimite spre alte sensuri si poate genera
alte opinii.
6. Mesajul are doua dimensiuni fundamentale, informativa si educativa: atitudinea informativa este realizata prin discurs reflexiv, iar
atitudinea educativa este realizata prin tonul adresarii.
FORMA DISCURSULUI PUBLICISTIC
Articol - text informativ (cu functie predominant referentiala, dar poate avea si functie conativa). El poate fi argumentativ,
demonstrativ, reflexiv, eseistic.